FUNDAMENTAREA TEHNICO ECONOMICĂ A

TEHNOLOGIILOR DE PRODUCȚIE PE BAZA

FIȘELOR TEHNOLOGICE
Culturi: Orz de toamnă

Lavandă

Din punct de vedere al solurilor, zona Târgu Frumos prezintă o varietate mare.
Predomină solurile cernoziomice, care sunt bogate în substanțe nutritive și prezintă
un bun potențial agricol. În zonele mai înalte pot fi întâlnite soluri brune de pădure
și soluri aluviale în zonele inundabile.
Vegetația specifică zonei Târgu Frumos este reprezentată în principal de păduri
mixte de foioase, cu specii precum stejarul, fagul, carpenul, frasinul și arțarul. În
unele zone, se întâlnesc și pășuni și terenuri agricole cultivate cu cereale, plante
leguminoase și legume.

Cernoziomul tipic are o textură mijlocie, lutoasă, structura este mai bună decât la
solul bălan, sunt soluri bogate în humus de tip mult ( 3-4%).

Deoarece predomină cernoziomurile, tipice şi levigate, se pot cultiva cu randament

mare culturi precum: grâu, orz de toamnă, porumb, floarea soarelui, mazăre, soia,
rapiţă, etc.

II

2.1 ORZ de TOAMNĂ (Hordeum vulgare) familia Poaceae

Plante premergătoare pentru cultura de orz

toamnă.

În ceea ce privește plantele premergatoare după care se cultivă orzul avem

plante foarte bune premergătoare, așa cum este mazărea, fasolea, borceagul,
răpiţa, inul pentru fibră şi pentru sămânţă, plante bune premergătoare așa
cum este trifoiul, cartoful, ovăzul, floarea-soarelui, soia, porumbul, sfecla de
zahăr, plante care trebuie recoltate până la 10 septembrie. În schimb plantele
mai puțin bune premergătoare pentru cultura de orz sunt cele care se
recoltează după data de 10 septembrie, așa rimăvară, grâul, soia, porumb,
sfeclă de zahăr, floarea-soarelui.

Fertilizarea

Consumul specific de substanțe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului.

Astfel pentru 1.000 kg și 21-28 kg potasiu. în substanță activă. Gunoiul de
grajd, deşi asigură sporuri mari de producţie, nu este valorificat economic de
orzul de toamnă chimice. Pentru toate formele de orz, azotul se aplică
primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 – 1/3), numai
după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui, porumb, iarbă de
Sudan). Azotul nu se aplică toamna pe solurile uşoare (nisipoase; luto-
nisipoase), unde este uşor levigat în timpul iernii, precum şi atunci când doza
aplicată este mică (sub 60-70 kg azot/ha).
Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de bază.
Îngrăşăminte cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest
element, dându-se 80-100 kg/ha de potasiu pentru ură sau este încorporată cu
discul la pregătirea patului germinativ. Printr-o fertilizare completă, în care
intră şi îngrăşămintele cu soluri bine aprovizionate cu acest element, se
asigură o mai bună rezistenţă la cădere a orzului.

Lucrările solului

La orzul de toamnă lucrările de bază ale solului şi pregătirea patului

germinativ sunt similare cu grâul de toamnă, cu menţiunea că au pretenţii
mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea acestor lucrări. În schimb, la această
cultură, calitatea pregătirii patului germinativ influenţează direct buna
dezvoltare a.

Uniformitatea pregătirii terenului asigură o răsărire uniformă, care

contribuie direct la mărimea şi calitatea producţiei. Densitatea de semănare a
orzului – 450-500 bg/ o înfrăţire bună, în toamnele secetoase şi când se
seamănă după epoca optimă densitatea la orzul de toamnă trebuie să fie de
500 boabe germinabile/m². pe terenuri curate de resturi vegetale şi foarte bine
pregătite, caz în care se seamănă la 8 – 10 cm sau chiar 6 – 8 cm şi se asigură o
mai uniformă repartizare a spaţiului de nutriţie. Adâncimea de semănat la
orzul este de 3 – 5 cm, totul în funcţie de textura şi umiditatea solului.

Epoca de semănat a orzului este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15

septembrie mai timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor
până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de fuzarioză, făinare de răsărire),
epoca optimă se situează între sfârşitul lunii septembrie şi prima decadă a lui
octombrie.

Lucrările de întreţinere
Tăvălugitul după poate constitui o lucrare favorabilă răsăririi numai când
solul din jurul seminţelor nu este prea uscat.

La orzul de toamnă se execută controlul semănăturilor toamna si iarna,

eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primavară şi celelalte lucrări
de întreţinere la desprimăvărare în funcţie de starea culturii (fertilizare,
tăvălugire). orzului şi orzoaicei se face cu erbicide similare cu cele de la grâu
în funcţie de spectrul de buruieni care trebuie combătute. Pentru combaterea
bolilor foliare între care făinarea şi sfâşierea frunzelor, se folosesc fungicide
aplicate în două faze primul orzului sunt: făinarea – Erysiphe graminis,
rugina – Puccinia graminis, fuzarioză – Fusarium graminearum. Primul
tratament trebuie să se realizeze la înfrăţire, el limitează o serie de boli cum ar
fi: ruginia, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament recomandat este să se
realizeze în faza de burduf şi limitează atacul de făinare, rugină, septerioză,
iar al treilea tratament la apariţia spicului şi prin acest tratament se combat
bolile spicului (fuzarioza şi înnegrirea). În soluţia tratamentelor 2 şi 3 se
adaugă si un insecticid.

Recoltarea

Recoltarea orzului se face cu combina reglată pentru această plantă.

Recoltarea începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16 –
17%. Întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor
şi a scuturării boabelor.

Orzul pentru malţ nu se recoltează la umiditate mai ridicată de 15%,

deoarece numai astfel se asigură o mare uscarea acestora până la umiditatea
de păstrare (14%). Orzul de toamnă se coace cu 7 – 10 zile înaintea grâului. El
trece foarte repede în „răscoacere”, aşa încât pericolul pierderilor, dacă se
întârzie recoltarea, este mai mare decât la grâu.

De şi, deci, producţia obţinută mai ieftină. Trebuie remarcat însă că

extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai
puţin favorabile, situaţie care se întâlneşte acum la porumb.
2.2 Lavanda (Lavandula) familia Lamiaceae (familia mentei).

Lavanda sau a lavandei a fost înregistrată încă din perioada era esențial în
procesul de mumificare.

Ulterior, lavanda a devenit un ingredient nelipsit din produsele de îngrijire

corporală în zone Grecia Antică. Oamenii din aceste locuri credeau că
lavanda are proprietăți care ajută la purificarea trupului și a minții. continuat
să fie folosită ca remediu naturist pentru anxietate, insomnie, depresie, acnee,
stări de greață, iritații ale pielii, dureri de cap sau pentru a preveni căderea
părului. Cu alte cuvinte medicamentelor naturiste, fiind o resursă importantă
de uleiuri esențiale utilizate în aromaterapie, datorită efectelor pe care le are
asupra stării de bine. Iar parfumul lavandei este cu siguranță unul extrem de
plăcut.

Plante premergătoare pentru cultura de lavandă

Ca și culturi recomandă cu plante din Fam. Leguminosae ex. Mazăre, Soia,

Lavanda preferă un sol bine drenat, nisipos sau pietros, cu un pH între 6,5 și
8,3. Efectuați o, dacă este necesar.

Fertilizarea

Fertilizare de bază: Înainte de plantare, se recomandă aplicarea unui

îngrășământ cu eliberare lentă sau un compost bine maturat în zona de
plantare. Acest lucru va furniza nutrienți esențiali pe termen lung și va
îmbunătăți fertilitatea solului.
Îngrășăminte cu azot: pentru dezvoltarea florilor și a rădăcinilor. Aplicați de
creștere. Aceasta va promova o înflorire abundentă și o rezistență sporită la
iernare.

Fertilizare în timpul sezonului: Dacă observați semne de deficiențe

nutriționale, cum ar fi lentă, puteți aplica îngrășăminte suplimentare în
timpul sezonului. Este recomandat să utilizați îngrășăminte solubile în apă sau
îngrășăminte lichide care pot fi ușor absorbite de plante.

Evitați supra-fertilizarea: nu strucțiunile producătorului privind dozarea și

aplicați îngrășământul conform recomandărilor.

Udarea solurile uscate și bine drenate. Evitați udarea excesivă, deoarece acest
lucru poate duce la putrezirea rădăcinilor. Udarea moderată și regulată este
suficientă pentru a menține lavanda sănătoasă.

Lucrările solului

Lucrările solului pentru plantarea lavandei sunt esențiale pentru a asigura o

creștere sănătoasă și o producție

ace ușor de lucrat. Asigurați-vă că solul este bine drenat, deoarece lavanda
preferă solurile uscate.

Îndepărtarea buruienilor, eliminați buruienile și alte resturi vegetale din zona

de plantare a lavandei. Buruienile pot concura cu lavanda pentru resurse și
pot afecta creșterea și dezvoltarea sa.

Aplicarea compostului: maturat în sol pentru a îmbunătăți fertilitatea și

structura acestuia. Compostul adaugă substanțe organice și nutrienți esențiali,
ceea ce ajută lavanda să se dezvolte sănătos. u a reduce pierderile de apă prin
evaporare și pentru a menține solul umed și rădăcinile protejate. Mulciul
poate fi format din paie, rumeguș sau alte materiale organice.

Lucrări de întreținere
Intreținerea adecvată a lavandei este importantă pentru a asigura o creștere
sănătoasă și o producție abundentă de flori.

Lavanda este

uscate și pentru a promova creșterea viguroasă.

Mențineți zona din jurul lavandei curată de buruieni și alte plante nedorite.
Buruienile umidității solului.

Recoltarea

Este indicat să recoltezi lavanda atunci când mugurii s-au format pe plantă,
dar florile încă nu s-au deschis. Lavanda recoltată în acest moment al anului
va cădea mai uşor de pe tulpini atunci când se usucă, ceea ce face mai facilă
colectarea.

Cel mai bun moment al zilei pentru recoltare este dimineața, atunci când
uleiurile sunt concentrate. tulpini. Soiurile de lavandă englezească sunt
cunoscute ca fiind cele mai recomandate pentru uscare.

Lavanda înflorește de 2-3 ori pe an, în perioada mai-septembrie. Indicat e să

începi recoltarea abia după ce au înflorit, deja, aproximativ jumătate dintre
arbuștii de pe plantație. În primii 2 ani, producția de lavandă ar urma să fie
cam 500 kg la hectar. Din anul al 3-lea, însă, cantitatea ar putea ajunge și la
3.000-4., cantitatea se va înjumătăți.

2.3 Floarea soarelui (Helianthus annuus) familia Asteraceae (Compositae)

Originară din cele două Americi, floarea-soarelui face parte din grupa
Helianthus genul de Asteraceae Numele său botanic provine din termenii greci
helios ceea ce înseamnă soare , și anthos care se traduce prin floare Ca plante
com

, "Helios Flame" are flori. De asemenea, floarea-soarelui de gheață de cocos

este îndrăgită pentru petalele sale albe și maro închiscapete.
 Plante premergătoare pentru cultura de Floare a soarelui

Floarea soarelui este una din speciile mai puţin pretenţioase la planta
premergătoare, dacă solul este bine aprovizionat cu elemente nutritive şi nu
este infestat cu dăunători specifici.

În regiunile cu ploi suficiente floarea soarelui poate urma după orice plantă
de cultură.

În regiunile secetoase, floarea soarelui nu trebuie cultivată după plante cu

înrădăcinare puternică care sărăcesc solul de apă în profunzime.

Din cercetările efectuate, cele mai bune rezultate se obţin după porumb,
mazăre şi grâu. Cercetările multianuale au doială că cea mai bună plantă
premergătoare este grăul.

Nu sunt bune premergătoare: sfecla de zahăr (mare consumatoare de

substanţe nutritive), fasole, soiaşi rapiţă (datorită bolilor comune: Sclerotinia
sclerotiorum, Orobanche sp., Plasmopara sp.)

Fertilizarea
10% din cantitatea de K2O. Este necesară prezenţa elementelor nutritive de la
început, încă din perioada de răsărit a plantelor.

Până la sfrşitul înfloritului când este acumulată 65% din cantitatea totală de
substanţă uscată, cantitatea de potasiu. Dintre microelemente, cel mai
important se pare a fi borul. În comparaţie cu alte specii, floarea soarelui
reacţionează mai slab la aplicarea îngrăşămintelor. Datorită acestei
particularităţi, trebuie luată în vedere fertilizarea plantei premergătoare.

Doza de azot, la floarea soarelui, se stabileşte în

caducă, azotul este levigat); 50% înainte de semănat + 50% la prima sau la a
doua praşilă (de luat în seamă); fracţionarea în mai multe epoci mai greu de
efecuat şi cheltuiala cu administrarea costă. Cercetările au demonstrat că
aplicarea aplicarea fracţionată

Floarea soarelui reacţionează pozitiv la îngrăşămintele cu fosfor atât ca

valoare a indicilor agronomic utili, cât şi la conţinutul de ulei, indiferent de
tipul de sol.

Lucrările solului

Arătura : floarea soarelui reacţionează pozitiv la arăturile efectuate cât mai

devreme în vară, după efectuarea prealabilă a dezmiriştitului prin efectuarea

arăturilor adânci.

Efectuarea lucrărilor fără întoarcerea arăturii (cu subsolierul), urmat de

discuire constituie o obţiune pentru culturii florii soarelui, având în vedere că
lucrarea solului solului consumă 25 – 30% din consumul de energie a întregii
tehnologii a florii târzii. După cereale păiose nu este recomandată, reacţia
plantei la o arătură de vară superficială (cca 20 cm) fiind superioară.

Lucrări de întreținere

Lucrări de îngrijire: cultura de floarea-soarelui va avea o producție ridicată și

de calitate superioară doar dacă este întreținută corespunzător, prin aplicarea
a două – trei praşile mecanice şi una- două prașile manuale de corecţie, după
efectuarea prașilelor mecanice.

Combaterea chimică a buruienilor

Combaterea chimică a buruienilor: La floarea soarelui, combaterea

buruienilor este relativ mai ușoară, decât la alte specii cultivate, datorită
existenței în cultură a hibrizilor cu rezistență indusă la tribenuron metil sau la
imazamox, tehnologii care se cultivă în prezent pe majoritatea suprafețelor.
Datorită acestui fapt există în prezent 3 strategii de combatere: tehnologia
IMI, tehnologia SULFO şi tehnologia clasică.
– premergent, imediat după semănat sau în primele două – trei zile de la
semănat, astfel încât să nu fie plantula la suprafaţa solului (se pot manifesta
fenomene fitotoxice). Se recomandă un erbicid cu aplicare preemergentă:
DUAL GOLD, FRONTIER FORTE, STOMP AQUA, STRATOS ULTRA, în
dozele recomandate de firmele producătoare;

– culturile cu hibrizi rezistenţi IMI se erbicidează cu diurnă şi nocturnă.

Asigură controlul buruienilor precum Ambrosia spp. – ambrozia, Xanthium
spp. – cornuţii sau a parazitului Orobanche spp. – lupoaia, pe parcursul
întregului după care se aplică când plantele de floarea-soarelui au între 4-6
frunze. Asigură protecţia culturii de floarea soarelui faţă de buruienile cu
frunză lată.

– Pentru combaterea speciilor de graminee perene (costrei, pir) se aplică

postemergent, când buruienile au 15-20 cm înalțime, un erbicid
antigramineic: Fusilade Forte in doza de 1-1,3 l/ha, Pantera în doză de 1,5-
1,75 l/ha, Select Super 1-1,3 l/ha.

Recoltarea

Stabilirea momentului recoltării floarii soarelui are importanţă atât pentru

cantitatea, că a încetat acumularea atunci când umiditatea acestora ajunge la
38 – 40%. Încetarea acumulării substanţei uscate marchează începutul fazei
de

cât mai scurtă (6 – 8 zile), astfel încât umiditatea seminţelor să nu scadă sub
10 – 11%. Prelungire perioadei de recoltare atrage după sine pierderi de 200 –
300 kg/ha, prin scuturare.

Umiditatea STAS de păstrare a seminţelor de floarea soarelui este de 9%,

fiind o plantă uleioasă. De aceea, la depozitare, trebuie luate măsurile
corespunzătoare de scădere a umidităţii, aerare, existând pericolul de
“încingere”. și autoaprindere.

III LISTA CU OFERTELE FURNIZORILOR

 ORZ de TOAMNĂ Sămanță
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Saturn

Heidi

Spazio RodBun

Îngrășământ
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Supermineral RodBun

Fertilland Azot RodBun

37lei/kg

Erbicid
Produs
Mustang
Bizon

Joystick
 LAVANDĂ
Butași
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.

FOLIQ N UNIVERSAL

NPK 16-16-16 Fitomag 10lei/kg

Erbicid
Produs
Betanal Tandem
Pulsar 40
Pantera 40 EC

Floarea soarelui
Sămanță
Produs Furnizor Doza (cantitate/ha) Preț/u.m.
Îngrășământ

Erbicid

IV ALEGEREA SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR

Cultura de ORZ de
Pentru cultura de lavandă societatea a ales soiul LAVANDULA X
INTERMEDIA GROSSO

Lavandula x Intermedia este un hibrid rezultat din încrucișarea Lavandulei

Angustifolia cu Blanc,Dutch Mill, Dilly Dilly, Fred Boutin, Lullingstone, Castle ,
White Spike.

• Rezistență foarte bună la secetă

Întocmirea asolamentului agricol se va face în mai multe etape:

Stabilirea culturilor şi a suprafeţelor în ha şi % ocupată de fiecare cultură.

5.1 Structura culturilor

5.2. Gruparea plantelor de cultură

Tabel 3

5.3 Tipul şi schema de asolament

5.5 Planul de cultură