FIȘĂ DE DOCUMENTARE TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

A GRÂULUI 1.
Rotaţia
Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna,destul de
devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să înfrăţească şi să se
călească pentru a rezista peste iarnă, în plus, planta de grâu are un sistem radicular destul de slabdez
voltat, cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a substanţelor nutritive
din sol.Din aceste motive, grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie, carelasă
solul structurat, bogat în substanţe nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel
încât, până în toamnă acesta să acumuleze apă, nitraţi, să se aşeze, să fie distruse buruienile, să fiem
ărunţite şi încorporate resturile vegetale

.Plante foarte bune premergătoare pentru grâu.

Dintre acestea fac parte:

mazărea,fasolea, borceagul, răpită de toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fibră, cartoful timpuriu şi
de vară,trifoiul, cânepa pentru fibră, la care se adaugă alte plante, cultivate pe suprafeţe
restrânse:muştarul, năutul, bobul, sfecla pentru sămânţă, porumbul pentru masă verde, tutunul,
macul,coriandrul, anasonul, chimenul.

Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă.

Dintre acestea, menţionăm: soia,sfecla pentru zahăr, sfecla pentru furaj, cartoful de toamnă, floarea-
soarelui, porumbul pentru boabe şi pentru siloz, cânepa pentru sămânţă. Toate aceste culturi trebuie
recoltate până la 10 -15 septembrie, pentru a rămâne un interval de cel puţin 2-3 săptămâni până la
semănatulgrâului.O serie de restricţii limitează amplasarea grâului după porumb, în primul rând,
grâul estefoarte sensibil la efectul remanent al erbicidelor pe bază de Atrazin; ca atare, în
succesiunea porumb
grâu, se recomandă să nu fie depăşită doza de 1,5 kg/ha Atrazin. Totodată, trebuieevitată amplasarea
culturilor de grâu pe terenurile infestate cu Fusarium, boala fiind comună şideosebit de păgubitoare
ambelor
culturi. Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă şielemente
nutritive, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, meiul (unele dintre acestea recoltându-se şidestul de
târziu). Totodată, este contraindicat semănatul grâului după orz, din cauza bolilor şi dăunătorilor
comuni, nici după lucerna sau pajişti semănate, culturi care lăstăresc puternic dupădesfiinţare şi care
lasă solul uscat.

Monocultura
de grâu este acceptată, de regulă, numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului; în nici un
caz nu se va amplasa grâul după grâu, pe suprafeţele
destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. Trebuie menţionat că în
toamnele foarte secetoase (frecvente în România), adesea este dificil de a evita
cultivareagrâului după grâu, deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoareledes
tinate iniţial.În situaţiile în care, din diferite motive, trebuie semănat grâu după grâu, este bine
ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă, efectul favorabil al acesteiamenţin
ându-se şi în anul al doilea de grâu. Oricum, în asemenea situaţii este obligatorie o
foarte bună disciplină a înlăturării paielor, care reprezintă, frecvent, un mijloc de vehiculare a
agenţilor patogeni.

2. Fertilizarea
Grâul este cunoscut ca o plantă care reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor minerale şi
organice, deşi consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2,3 - 3,3kg N, 1,1 - 1,8 kg
P2O5 1,9 - 3,7 K 2O/100 kg boabe + paiele aferente.Grâul este pretenţios la îngrăşare din cauza
anumitor particularităţi; în primul rând,sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat, explorează un
volum redus de sol şi are
o putere mică de solubilizare şi absorbţie a elementelor nutritive din rezerva solului, în plus,consumu
l maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă detimp, de la
alungirea paiului şi până la coacere, interval în care sunt absorbite circa 80% dinazot, peste 80% din
fosfor şi peste 85% din potasiu; în acest interval, grâul trebuie să aibă ladispoziţie cantităţile necesare
de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile.

Îngrăşămintele minerale.

Azotul

este principalul element nutritiv care trebuieadministrat pe solurile din România.Azotul influenţează
dezvoltarea vegetativă a plantelor, formarea de plante viguroase,mai înalte, bine înfrăţite, cu frunze
late, de culoare verde-închis, favorizează procesul
defotosinteză, formarea componentelor de producţie (elementele productivităţii), conţinutul boabel
or în substanţe proteice.Insuficienţa azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate, de
culoareverde-gălbuie, care produc puţin. Excesul de azot determină dezvoltarea vegetativă prea pute
rnică, înfrăţirea este exagerată, culturile fiind predispuse la cădere, au un consum mare deapă, se
amplifică atacul de boli foliare şi ale paiului, creşte pericolul de şiştăvire prin
întârziereavegetaţiei.Pentru calcularea dozelor de azot este recomandată următoarea formulă:

DN = 30xRs - Ns -Ngg + Npr,

în care:

DN este doza de azot, în kg/ha;

Rs =recolta scontată, în t/ha;

Ns =aportul solului în azot, care este apreciat la 20 kg/ha pe solurile sărace şi 60kg/ha pe solurile
fertile;
 Ngg =aportul în azot al gunoiului de grajd, care este apreciat la 2 kg N/t de gunoi degrajd
administrat direct grâului; l kg N/t de gunoi aplicat plantei premergătoare şi 0,5 kg N/t degunoi
aplicat la planta antepremergătoare;

Npr =corecţia în funcţie de planta premergătoare; şi anume, se scad 30 kg N/ha dupăleguminoase

pentru boabe; se scad 20 kg N/ha după borceag şi trifoi; se adaugă 20-25 kg N/hadupă
premergătoare târzii nefertilizate.Pentru condiţiile din România, mărimea optimă a dozelor de azot
este cuprinsă între 50şi 160 kg/ha.

Fosforul

Alături de azot, îngrăşarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol dinţara noastră. Se
consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficienţa fosforului,aceasta afectând în primul
rând plantele tinere, cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. Laînceputul vegetaţiei, plantele tinere
de grâu absorb fosforul uşor solubil din îngrăşăminte şi abiamai târziu au capacitatea de a folosi
fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibrează efectulazotului, îmbunătăţeşte rezistenţa la
iernare, cădere şi boli, favorizează dezvoltarea sistemuluiradicular şi înfrăţirea, îmbunătăţeşte
calitatea recoltei, grăbeşte maturitatea.La stabilirea dozelor de fosfor se ţine cont de conţinutul
solului în fosfor mobil,

îngrăşarea cu gunoi de grajd, producţia scontată şi consumul specific. Formula de calculare adozelor
este următoarea:

DP= 15xRs- Pgg,

în care:

DP este doza de fosfor, în kg P2O5/ha;

Rs -recolta scontată, în t/ha;

Pgg =aportul gunoiului de grajd în fosfor, apreciat la 1,2 kg P2O5/t de gunoi de grajd,dacă acesta a
fost administrat direct grâului şi 0,8 kg P2O5/t de gunoi, dacă a fost aplicat la planta premergătoare.
Doza rezultată din calcul se majorează cu 20 - 40 kg P2O5/ha pe solurilecu mai puţin de 5 mg
P2O5/100 g sol.Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă, de regulă, între 60 şi 320 kg/ha, fosforul
fiindîncorporat în mod obişnuit sub arătură. Sub formă de îngrăşăminte complexe, fosforul se
poateadministra şi la patul germinativ.

Potasiul

îngrăşarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionatecu potasiu (sub 15
mgK 2O accesibil/100g sol). Potasiul favorizează sinteza glucidelor, sporeşterezistenţa la ger, cădere şi
boli. Insuficienţa potasiului determină încetinirea creşterii, scurtareainternodiilor, cioroză, necroza
marginală a frunzelor.În situaţiile în care compoziţia chimică a solului impune, se pot aplica 40 - 80
kgK 2O/ha, sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrăşăminte complexe,
Ia pregătirea patului germinativ. Trebuie subliniat că, într-un sistem intensiv
de agricultură, pentru a obţine producţii mari, se apreciază că administrarea potasiului devine o măs
urăobligatorie pe toate tipurile de sol.
Îngrăşămintele organice.

Cele obişnuit folosite

: gunoiul de grajd

semifermentat şi

mustul de gunoi

sunt bine valorificate de cultura grâului. Aceste îngrăşăminte pot fi aplicatedirect în cultura grâului,
sau, mai frecvent, la planta premergătoare (porumb, sfeclă), urmând cagrâul să beneficieze de
efectul
remanent.Administrarea îngrăşămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurileargiloiluviale
(acide, cu multă argilă), precum şi pe solurile erodate sau prea uşoare,
deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive, ele îmbunătăţesc proprietăţile fizice, chimice şi biol
ogice ale solului.Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15-20
t/ha,încorporate sub arătură, iar sporurile de recoltă pot depăşi 1.500 kg boabe/ha.

3. Lucrările solului

Se poate afirma că, de starea în care se prezintă solul în momentul semănatului depindeîn cea mai
mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu în toamnă şi, implicit, capacitatealor de a trece
peste perioada de iarnă.Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea probleme
deosebite din cauzatimpului rămas de la recoltarea premergătoarei şi până la semănat, a condiţiilor
meteorologicedificile din perioada de efectuare a lucrărilor (seceta de la sfârşitul verii şi începutul
toamnei) şia suprafeţelor mari care trebuie pregătite şi semănate într-un interval relativ scurt
de timp.Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără
bulgări în sol, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale pentru a permite semănatul în bunecondiţii.

În cazul premergătoarelor timpurii.

După recoltare se recomandă o lucrare de dezmiriştit,

efectuată imediat după eliberarea terenului (cel mult l - 2 zile întârziere). Prin această lucrare se
urmăreşte mărunţirea resturilor vegetale şi amestecarea lor cu solul, afânareastratului superficial al
solului pentru a împiedica pierderea apei prin evaporaţie, distrugerea buruienilor existente şi crearea
condiţiilor favorabile pentru germinarea seminţelor de buruieniaflate în sol şi a samulastrei, care vor
fi distruse prin lucrările ulterioare. Dacă se întârzie cuefectuarea lucrării, solul pierde repede rezerva
de apă, se întăreşte şi de multe ori nu mai poatefi arat sau arătura iese bulgăroasă; ca urmare, se
amplifică pierderile de apă prin evaporaţie dincauza suprafeţei bulgăroase a arăturii şi apar dificultăţi
la lucrările ulterioare ale solului.În continuare, solul se ară

imediat, la 20 - 22 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, întârzierea arăturii are efecte
nedorite: îmburuienare; pierderea rapidă a umidităţiidin solul care nu mai este protejat de plante;
solul se întăreşte şi nu se mai poate ara; oriceîntârziere a efectuării arăturii conduce la scăderi
progresive de recoltă.În situaţiile în care solul este prea uscat şi nu se poate ara imediat sau prin
arătură se
scot bulgări mari, atunci se efectuează numai o lucrare de dezmiriştit şi se aşteaptă căderea unor pre
cipitaţii ceva mai importante, care să îmbunătăţească condiţiile de umiditate din sol şi caresă permită
o arătură de calitate. Grâul nu necesită arături prea adânci. Ca urmare, adâncimeaarăturii trebuie
stabilită în câmp, în funcţie de starea terenului, astfel încât să fie încorporateresturile vegetale
(miriştea şi buruienile) şi fără a scoate bulgări, în condiţiile unor terenuri binelucrate an de an, se
poate ara doar la 18 - 20 cm adâncime.Până în toamnă, arătura trebuie prelucrată superficial, pentru
mărunţirea bulgărilor,nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care răsar. Lucrările sunt efectuate
la noi, cel maiadesea, cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lamă nivelatoare.
Serecomandă ca primele lucrări să fie făcute perpendicular sau oblic faţă de direcţia arăturii, pentru a
asigura nivelarea terenului.

Pregătirea patului germinativ

se face chiar înainte de semănat, prin lucrări superficialecu combinatorul (de preferat) sau cu grapa
(grapa cu discuri în agregat cu grapa reglabilă
şilamă nivelatoare); de regulă, se recomandă ca această ultimă lucrare să fie efectuată perpendicular
pe direcţia de semănat. Trebuie să se urmărească realizarea unei suprafeţenivelate, curate de
buruieni, afânată pe adâncimea de semănat, dar nu prea mărunţită, şi cevamai tasată sub adâncimea
de semănat, pentru a asigura ascensiunea apei (spre seminţele în cursde germinare).Prezenţa
bulgăraşilor este importantă deoarece: protejează suprafaţa solului pe timpuliernii, prin reţinerea
zăpezii şi reducerea eroziunii eoliene; diminuează compactarea în timpulsezonului rece, îndeosebi în
regiunile bogate în precipitaţii.

După premergătoarele târzii

(floarea-soarelui, porumb, sfeclă de zahăr, cartofi detoamnă, soia). Este necesară curăţirea cât mai
bună a terenului de resturi vegetale, urmată dediscuiri repetate (1-2 lucrări) pentru mărunţirea
resturilor de plante şi a buruienilor.

Arătura

se efectuează imediat, ceva mai adânc, la 20 - 25 cm adâncime, cu plugul înagregat cu grapa stelată,
urmărindu-se încorporarea resturilor, fără însă a scoate bulgari; până lasemănat ar trebui să rămână
cel puţin 2-3 săptămâni, pentru ca pământul afânat prin arătură săse aşeze.În continuare, arătura se
lucrează în mod repetat, cu diferite utilaje (grape cu discuri,combinatoare) pentru mǎrunţire,
nivelare şi pregătirea patului germinativ.Pe terenurile bine lucrate în anii anteriori (arate
adânc, afânate, nivelate), arătura poate
fiînlocuită prin două lucrări cu grapa cu discuri grea sau medie; această lucrare permitemobilizarea
solului până la 12 - 16 cm adâncime, realizându-se, concomitent, şi încorporarea

îngrăşămintelor minerale şi, eventual, a resturilor vegetale, bine mărunţite anterior. Încontinuare, se
fac lucrări de întreţinere a arăturii şi pregătirea patului germinativ (cu grapa saucombinatorul),
conform celor prezentate anterior. Aceeaşi tehnologie se recomandă în toamnelesecetoase, atunci
când solul este foarte uscat şi nu se poate ara sau prin arătură ar rezulta bulgări greu de mărunţit.

Pregătirea terenului

prin discuit este, uneori, preferabilă arăturii şi pentru a nu întârziasemănatul grâului. Se obţine o
viteză mare de lucrare a solului, acesta se aşează mai repede cadupă arat, terenul rămâne mai
nivelat, economia este de 0,3 până la 0,5 pentru forţa de muncă şide 11 - 14 l motorină/ha. Această
lucrare se efectuează cu bune rezultate după soia, sfeclă,cartof, dar este mai dificil sau chiar imposibil
de efectuat după floarea-soarelui sau după porumb (rămân cantităţi mari de resturi vegetale).

4. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa de grâu destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat, să provină dinculturi
special destinate producerii de sămânţă (loturi semincere), din categoriile biologice„sămânţă
certificată a primei şi celei de-a doua înmulţiri”, să aibă puritatea fizică minimum98%, facultatea
germinativă minimum 85% şi MMB cât mai mare.Tratarea seminţelor înainte de semănat este
obligatorie. Tratamentele se pot diferenţia înfuncţie de agentul patogen şi de modalitatea de
infestare. In prezent, atât împotriva agenţilor patogeni transmisibili prin sămânţa, cu spori pe
tegumentul seminţei, cum sunt mălura comună

(Tilletia spp.)

şi fuzarioza

(Fusarium spp.),

cât şi în cazul agenţilor patogeni cu spori îninteriorul bobului, cum ar fi tăciunele zburător

(Ustilago tritici),

se recomandă tratamente
cu preparate pe bază de carboxin (Vitavax 200, 2,0 l/t de sămânţă), oxichinoleat de cupru(Quinolate
15 PUS, 2 kg/t de sămânţă) sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP, 2,0 kg/t desămânţă).Pentru
agenţii patogeni transmisibili prin sol, cum ar fi mălura comună, fuzarioza şimălura pitică

(Tilletia controversa)

este posibilă tratarea seminţelor înainte de semănat,

cu produse speciale, dar aceste tratamente au eficacitate redusă. Ca atare, în cazul infestării puternic
e a solului este necesar un interval mai mare de pauză înainte de revenirea grâului peacelaşi teren.Pe
terenurile unde este frecvent atacul de dăunători în toamnă, îndeosebi pe terenurile cuo încărcătură
mare de păioase (sau la grâul cultivat după grâu), unde infestarea cu gândacghebos

(Zabrus tenebrioides)

sau viermi sârmă

(Agriotes ssp.)

este puternică, se recomandătratarea seminţelor cu preparate insectofungicide, cum ar fi lindan +

tiophanat methyl + thiuram(Tirametox, 3,0 kg/t de sămânţă), lindan + oxichinoleat de cupru + lindan
(Chinodintox PTS-2,5 Kg/t sămânţă) sau lindan + carboxin + thiuram (Vitalin 85 PTS). Sunt controlate
astfel bolile transmise prin sămânţă şi dăunătorii care atacă în toamnă (gândacul ghebos, viermiisârm
ă, muştele cerealelor).Tratamentele se efectuează imediat înainte de semănat, urmărindu-se cu mare
atenţieamestecarea cât mai uniformă a preparatelor cu sămânţa.Epoca de semănat a grâului se
stabileşte astfel încât, până la venirea iernii să rămână 40- 50 zile în care plantele să vegeteze normal,
în care să se acumuleze 450 - 500°C temperaturi pozitive, astfel încât, la intrarea în iarnă plantele de
grâu să ajungă în stadiul de 2 - 3 fraţi şi 3 -4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi).

Dacă se întârzie semănatul faţă de perioada optimă recomandată, plantele răsar târziu, nuînfrăţesc,
intră în iarnă neînfrăţite şi necălite, fiind sensibile la ger, primăvara lanul va avea odensitate mică şi se
îmburuienează mai uşor, vegetaţia se întârzie şi se prelungeşte spre vară,apare pericolul de şiştăvire a
boabelor. De asemenea, boabele de grâu aflate în curs degerminare sunt foarte sensibile la
temperaturi scăzute; aceeaşi sensibilitate manifestă plăntuţelerăsărite dar neînfrăţite, cu sistemul
radicular încă slab dezvoltat.Dacă se seamănă prea devreme, plantele de grâu se dezvoltă prea
puternic, sunt
expuseîncă de la începutul vegetaţiei atacului de dăunători (afide, muşte) şi boli, lanul seîmburuienea
ză din toamnă; masa vegetativă bogată face ca plantele să fie sensibile la ger şiasfixiere pe timpul
iernii; în primăvară lanul este foarte des, plantele sunt predispuse la cădereşi sensibile la
boli, boabele rămân mici datorită densităţii exagerate.Indiferent de zona de cultivare, epoca optimă
de semănat a grâului de toamnă înRomânia este

l - 10 octombrie.

Pentru zonele din sud, vest şi Câmpia Transilvaniei, intervalulcare trebuie luat în calcul este 25
septembrie - 10 octombrie; pentru zona colinară, nordul ţăriişi depresiunile intramontane, se
recomandă să se semene ceva mai devreme, în intervalul 20septembrie - 5 octombrie.

Densitatea de semănat

la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure, la recoltare, odensitate de 500 - 700 spice/m2

. Pentru a realiza acest lucru trebuie să fie semănate 450 - 600 boabe germinabile/m2

. Între aceste limite, densitatea de semănat se stabileşte în funcţie decapacitatea de înfrăţire a

soiului, data semănatului (faţă de epoca optimă), calitatea pregătirii patului germinativ, umiditatea
solului (asigurarea umidităţii pentru un răsărit rapid).

Cantitatea de sămânţă la hectar

(norma de semănat) rezultată din calcul (pe bazadensităţii stabilite şi a indicilor de calitate a
seminţei) este cuprinsă, de regulă, între 200 şi 250kg sămânţă/ha.

Adâncimea de semănat

a grâului depinde de umiditatea solului, textură, soi, mărimeaseminţei, data semănatului (faţă de
epoca recomandată), în condiţiile din România, grâul estesemănat Ia 4 - 5 cm adâncime pe terenurile
cu umiditate suficientă şi textură mijlocie spre grea,unde apa pentru germinare este asigurată, iar
străbaterea germenilor spre suprafaţă este cevamai dificilă; pe terenurile cu umiditate insuficientă la
suprafaţă şi textură mai uşoară, precum şiîn cazul semănăturilor timpurii, se recomandă să se
semene ceva mai adânc, la 5 -6 cm.Distanţele de semănat la grâu, pe plan mondial, sunt cuprinse
între 10 şi 18 cm , fără arezulta diferenţe importante de producţie. Ca atare, distanţa dintre rânduri
trebuie aleasă întreaceste limite, în funcţie de maşinile de semănat aflate la dispoziţie, în România
grâul estesemănat, în mod obişnuit, la 12,5 cm (distanţa pentru care sunt construite
semănătorileuniversale existente mai frecvent în dotare).In anumite situaţii (culturi semincere) se
recomandă distanţe de semănat ceva mai mari(25 cm), pentru a favoriza înfrăţitul şi a asigura
înmulţirea mai rapidă a seminţei.
6