Tehnologia de cultivare a mazării.

Cultura de mazăre, avantajoasă şi

profitabilă

Publicat la data de 01 Aug. 2011 in: Gradina de legume

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A MAZARII, CULTIVAREA MAZAREI, FISA

TEHNOLOGICA MAZARE, CUM SE CULTIVA MAZAREA. Informatii
complete si corecte despre cultura de mazare industriala si in gradina de
langa casa ta!
Tags: mazaretehnologii agricolefisa
tehnologicacultivaremazaremazareimazariicultivareaculturatehnologietehnologiaingr
ijireproductielucrari

Este de dorit ca mazărea să urmeze după plante care părăsesc terenul devreme, permiţând lucrarea
mai timpurie şi cât mai corectă a solului, care să fie nivelat, fără resturi vegetale şi buruieni încă din
toamnă. Cele mai bune rezultate se obţin după cereale păioase şi după unele culturi prăşitoare cu
recoltare mai timpurie şi în condiţiile în care au fost combătute bine buruienile. 

În România structura culturilor a impus, timp îndelungat, cultivarea mazării, în primul rând după
porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, rapiţă (cu rezultate destul de bune).

Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase, pe de o parte, pentru a

evita riscurile excesului de azot, iar pe de altă parte, din cauza perpetuării şi amplificării atacului
unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe al efectul
ameliorator al leguminoasei în asolament.

Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă. În cazul
cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren, apare fenomenul de „oboseala solului”, care se
manifestă, în principal, prin tulburări bruşte de creştere, absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini,
putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul
de apă, datorate compactării solului şi drenajului defectuos. În monocultură se amplifică
îmburuienarea terenului, atacul de boli şi dăunători, astfel că producţiile scad considerabil. În
prezent, se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3-4 ani, fără risc, cu condiţia
tratării seminţelor, înainte de semănat, împotriva bolilor.

La rândul său, mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă
premergătoare pentru grâu, deoarece, se recoltează timpuriu, are o influenţă favorabilă asupra
structurii solului, solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune, în sol rămâne o cantitate
apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1,5 t substanţă uscată şi 30-100 kg N/ha). În
condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de
toamnă. Sunt situaţii când, după mazărea recoltată timpuriu, în luna iunie, sunt semănate culturi
succesive, care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă.

Lucrările solului în cultura mazării

Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturi

vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a
resturilor vegetale (miriştea) şi a startului superficial al solului.

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de
25-35 de cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte
culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a
rădăcinilor în straturile adânci ale solului.

Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin care
este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel,
rezerva de buruieni.
Arăturile efectuate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot
fi lăsate în „brazdă crudă”. În mod obişnuit, se susţine necesitatea grăpării şi nivelării arăturii în
toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul de usucă mai repede şi mai uniform şi
se poate semăna mai devreme; cultivatorii de mazăre din zonele secetoase (de ex. Dobrogea) preferă
acest sistem de lucrare a solului.

Pe anumite terenuri, şi îndeosebi în zonele cu soluri grele şi unde cad cantităţi mari de precipitaţii în
sezonul rece, grăparea şi nivelarea terenului în toamnă pot conduce la compactarea exagerată a
solului pe timpul iernii, acesta se usucă mai greu în primăvară şi se întârzie semănatul. În asemenea
situaţii este de preferat ca arătura să fie lăsată nelucrată peste iarnă.

În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în
profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleaşi
motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole.

Grăparea. De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la
desprimăvărare, pentru mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat,
cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu câmpuri de grapă cu colţi şi lamă nivelatoare,
pentru mobilizarea solului pe adâncimea de semănat.

Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obţină un teren foarte nivela, care să permită un
semănat uniform, ca adâncime şu ca distribuire a seminţelor, realizarea unor culturi uniform
dezvoltare, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii.

Sămânţa şi semănatul mazării

Mazărea este semănată primăvara

cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine).
Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în
prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în ultimii
ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie.

Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100-200 zile cu vreme favorabilă
mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În
acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care
asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe.

Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar

despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 de zile faţă de perioada optimă de
semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o
plantă.

Densităţile de semănat folosite în România sunt de 125-140 boabe germinabile/m, pentru a se

realiza 100-200 plante recoltabile/ m2. În mod obişnuit, la mazăre, se estimează un procent de
răsărire în câmp de 75%.

Mazărea posedă o anumită „supleţe” privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin
ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul
regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea
semănatului are efecte negative mai pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai
secetoasă, ci atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari.

De reţinut: Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de regulă de 250-300

kg/ha.

Mazărea este semănată în rânduri dese (12,5 cm), prin care se asigură o mai bună distribuire a
seminţelor. Semănatul mazării în cărări (similar cu ce s-a prezentat la grâu) oferă avantaje certe,
permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, foarte
uniform, şi până în faze de vegetaţie mai avansate.

Datorită cerinţelor mari faţă de umiditate în faza de germinare, mazărea trebuie semănată mai
adânc; în condiţiile din România se seamănă la circa 6 cm adâncime.

Semănatul superficial este foarte dăunător deoarece conduce la un răsărit neuniform şi poate spori
pagubele produse de atacul păsărilor. Semănatul exagerat de adânc este, de asemenea, defavorabil:
aprovizionarea cu oxigen a seminţelor în curs de germinare este insuficientă, se amplifică atacul de
boli şi, ca urmare, se înregistrează pierderi importante de densitate.

Lucrările de îngrijire a mazării

Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc microorganisme entomopatogene ca B. brassiniana

pentru gărgăriţa frunzelor la mazăre şi Enthomophora sp. pentru păduchele verde al mazării.

Recoltarea mazării

Se apreciază că perioada optimă de recoltare a unui lan de mazăre este foarte scurtă, de numai 4-5
zile. Ca urmare, lanurile de mazăre trebuie recoltate cu prioritate faţă de alte culturi. La recoltare,
terenul trebuie să fie foarte bine nivelat şi fără buruieni.

Se recomandă să se înceapă recoltatul atunci când plantele s-au îngălbenit, frunzele s-au uscat şi 75%
din păstăi sunt galbene, pergamentoase şi boabele s-au întărit. De regulă, maturarea şi recoltarea
mazării au loc în a doua jumătate a lunii iunie; în zonele umede şu răcoroase şi în unii ani mai
ploioşi, se întârzie până în prima decadă a lunii iulie.
În ţara noastră recoltarea lanurilor de mazăre se efectuează divizat ( în două faze): în prima fază
plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina de recoltat mazăre (sau manual, pe suprafeţe mici) după
care sunt lăsate în brazdă continuă câteva zile pentru uniformizarea coacerii; în faza următoare se
treieră cu combina de cereale, prevăzută cu ridicător de brazdă şi efectuându-se o serie de reglaje
specifice, îndeosebi cu scopul de a limita spargerea boabelor: reducerea turaţiei aparatului de treier
la mai puţin de 600 rotaţii/minut; mărirea distanţelor dintre bătător şi contrabătător; reglajele se
refac de 2-3 ori pe zi.

Dificultăţile întâmpinate la recoltarea mazării impun o foarte bună organizare; se lucrează de

preferat dimineaţa devreme, pe rouă şi spre seară.

Treieratul se desfăşoară cel mai bine când umiditatea boabelor este cuprinsă între 18-20%; sub 15%
boabele se sparg uşor, iar peste 22% treieratul se face cu dificultate.

Extinderea în cultură a soiurilor de tip „afila”, la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate,
permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre dintr-o singură trecere cu combina. În acest caz se
practică montarea unor degete speciale ridicătoare de lan la dispozitivul de tăiere al combinei. 

Imediat după recoltare şi înainte de depozitare boabele de mazăre trebuie supuse operaţiunilor de
condiţionare (gazarea contra gărgăriţei, eliminarea impurităţilor, uscarea boabelor până la 14%
umiditate).

Mazărea este o cultură productivă, de la care se pot obţine peste 3.000 kg boabe/ha. Din producţia
totală, boabele reprezintă 35-50%.

Adunarea resturilor vegetale şi eliberarea terenului nu pun probleme deosebite. Vrejii de mazăre au
valoare furajeră ridicată şi sunt adunaţi uşor, prin presare, folosind presa pentru furaje. Se poate
conta pe recolte de 1,5-3t vreji/ha.