Lucrare 4

Întrebări:

1. Care este tehnologia de cultivare a morcovului furajer ?

Rotația - urmează după prășitoare sau după cereale, în general după plante care lasă
terenul curat de buruieni.
Fertilizarea. Gunoiul de grajd se administrează culturii premergătoare în doză de 30- 40 t/ha.
Îngrășămintele minerale se recomandă în doze de P30-40 și N60.
Lucrările solului.
Arătura la 25-30 cm adâncime, imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare,
fiind urmată de nivelarea terenului. Primăvara, pregătirea patului germinativ se face cu
combinatorul sau grape cu colți, evitându-se lucrarea cu grapa cu discuri.
Sămânța și semănatul. Morcovul furajer se seamănă primăvara devreme, în urgența întâi.
Distanța între rânduri este de 30-40 cm, dar se poate semăna și în benzi, la 45 x 15 x 15 cm.
Norma de sămânță este de 3-4 kg/ha. Adâncimea de semănat este de 1-1,5 cm.
Lucrările de îngrijire- prașila oarbă; răritul plantelor pe rând, la distanța de 10-12 cm, când
rândurile de plante sunt încheiate. Se pot efectua prașile mecanice și manuale funcție de
gradul de îmburuienare. În zonele secetoase este necesară irigarea, aplicându-se 4-6
udături, cu o normă de udare de 300-400 m3 /ha.
Recoltarea, depozitarea și conservarea. Morcovul se recoltează toamna târziu, pe timp
frumos. Recoltarea se face manual, cu plugul, dislocatorul sau cu combina de recoltat
morcovi. După recoltare, frunzele se rup la 3-4 cm deasupra coletului, rădăcinile se sortează
și se păstrează peste iarnă în silozuri cu dimensiuni mai mici ca cele de la sfeclă: lungime
10-12 m, lățime 1-1,5 m și înălțime 0,8-1 m. Morcovii se mai pot păstra în pivnițe uscate și
bine aerisite, stratificați cu nisip. Păstrarea este posibilă pentru o perioadă de 2-3 luni, după
care pierderile în greutate și în caroten sunt mari.
Producția este de 30-50 t/ha

2. Care sunt principiile de organizare a conveierului verde?

Principii de organizare a conveierului verde:

Organizarea producerii nutreţului verde, necesar animalelor în cadrul conveierului, impune
să se ţină cont de obiective legate de zona naturală, specia şi categoria de animale,
perioada de hrănire, eficienţa economică etc.
Aceste obiective pot fi realizate respectându-se următoarele principii:
✓ stabilirea unui sortiment optim de plante, adaptate zonei şi speciei de animale;
✓ însămânţarea eşalonată, în epoci diferite, a aceleiaşi plante furajere;
✓ însămânţarea în aceeaşi epocă a mai multor soiuri sau hibrizi, cu perioade diferite
de vegetaţie;
✓ folosirea unei agrotehnici diferențiate (desime, agrofond, irigare etc.), cu scopul
eşalonării producerii nutreţului verde;
✓ obţinerea nutreţului verde din culturi succesive, însămânţate după premergătoare
timpurii;
✓ folosirea speciilor anuale sau perene furajere, care regenerează de mai multe ori
întro perioadă de vegetaţie;
 ✓ aplicarea unor măsuri de îmbunătăţire la pajiştile permanente, pentru ridicarea
potenţialului productiv.

3. Care este tehnologia de cultivare a culturilor successive?

Tehnologia culturilor furajere succesive.

Pregătirea terenului. Terenul se ară imediat după eliberarea lui sau odată cu recoltatul
culturii premergătoare. Arătura se execută cu plugul în agregat cu grapa stelată, la
adâncimea de 16-18 cm. Dacă solul nu are suficientă umiditate, arătura se face la 14-16 cm
adâncime.
Pentru realizarea unei bune mărunțiri și nivelări, după arat se lucrează cu grapa cu discuri în
agregat cu grapa cu colți reglabili sau cu nivelatorul; la nevoie se tăvălugește; Pe terenurile
suficient de umede, pregătirea solului se face cu grapa cu discuri, lucrarea executându-se de
două ori pe direcții perpendiculare, cu mobilizare la 10-12 cm adâncime. Dacă miriștea de la
planta premergătoare este înaltă, ca în cazul grâului recoltat cu combina, lucrarea cu grapa
cu discuri este necesară înainte de arat.
Fertilizarea. Gunoiul de grajd se aplică la planta premergătoare în doză de 40 t/ha.
Îngrășămintele minerale cu azot se aplică în doze de 30-60 kg N/ha, iar în cultură irigată,
150-200 kg N/ha, în funcție de planta premergătoare și de specia cultivată.
Îngrășămintele cu fosfor se administrează tot plantei premergătoare, în doză de 50-70 kg
P2O5/ha.
Semănatul. Culturile furajere succesive trebuie semănate îndată ce terenul a fost pregătit
după recoltarea plantei premergătoare. Distanța între rânduri variază în funcție de plantă: 70-
80 cm la porumb, sorgul pentru siloz și la varza furajeră, 25-30 cm la porumbul masă verde,
12,5-15 cm la iarba de sudan, hibridul sorg x iarbă de Sudan și rapiță.
Norma de sămânță se mărește cu 20-30% față de norma folosită la semănatul în ogor
propriu, iar adâncimea de semănat este mai mare cu 1-2 cm față de semănatul în primăvară.
Lucrările de întreținere. Imediat după semănat se face tăvălugitul, iar după răsărire, la
culturile semănate în rânduri distanțate se combat buruienile prin prașile sau erbicidare.
O lucrare foarte importantă este irigarea. La răsărire, culturile de porumb, iarbă de Sudan și
hibridul sorg x iarbă de sudan se irigă cu o normă de udare de 200-300 m3 /ha, iar varza
furajeră cu 150- 200 m3 /ha.
În cursul perioadei de vegetație, în funcție de regimul pluviometric, se fac 2-5 udări, normele
de udare fiind de 500-650 m3 /ha. Culturile care otăvesc se irigă și după recoltare, pentru a
stimula formarea lăstarilor.
Recoltarea. Momentul recoltării variază în funcție de modul de folosire (cosit, pășunat,
însilozat), faza de vegetație și de înălțimea plantelor, ca și în culturile obișnuite, semănate
primăvara. În anumite situații (după premergătoare târzii, în cultură irigată), culturile furajere
succesive se recoltează mai devreme, pentru ca plantele să nu fie surprinse de brumele
târzii. Varza furajeră și rapița Liho pot fi recoltate mai târziu, deoarece nu sunt afectate de
înghețurile timpurii de toamnă.
Producțiile oscilează în funcție de specia cultivată, planta premergătoare, tehnologia de
cultivare și modul de folosire

4. Care este importanța cucurbitaceelor furajere ?

Importanță:

• nutreț suculent, cu 75-90% apă, cu grad ridicat de digestibilitate.

• în furajarea animalelor se folosesc fructele care conțin 10% substanță uscată, din
care 1,3% proteină brută, 6,1% extractive neazotate, 1,2% celuloză, 0,8% grăsimi și
1,6% cenușă.
• Se utilizează mai ales în furajarea vacilor cu lapte și a porcilor, în stare proaspătă
sau însilozate.
• Turtele rezultate de la extragerea uleiului din semințe, reprezintă un valoros nutreț
concentrat, bogat în grăsimi (25%) și proteine (30%).
• sunt bune plante melifere, conținut ridicat al florilor în nectar.