1. Caracterizați metoda agrotehnică sau metoda cosirilor repetate.

Metoda agrotehnică –metoda directă – sau metoda cosirilor repetate, constă în cosirea
repetată а unor suprafețe de probă în cursul perioadei de pășunat. Suprefețele de probă trebuie să
fie reprezentative în ceea ce privește producția.
Producția pășunii se determină de mai multe ori intr-o perioadă de pășunat, numărul
determinărilor corespunzand cu numarul ciclurilor de pășunat, iar suprafețele de probă alese,
trebuie să fie reprezentative în ceea ce privește producția. In cazul pășunilor uniforme se aleg 4 -5
suprafețe de probă de câte 2,5 m.p., iar pe pășunile cu vegetație neuniformă, se aleg cca. 10- 15
suprafețe de probă de dimensiunea de 1 m.p.
Pe pășunile pe care se practică pășunatul liber suprafața unei parcele de probă poate fi
până la 100 m2. Cositul se execută de fiecare dată în momentul în care plantele au 12-15 cm ceea
ce corespunde cu începutul ciclului de pășunat.
Aceste suprafețe de probă se cosesc, iarba rezultată se cântărește la începutul fiecărui ciclu de
pășunat și se raportează la hectar.
Prin însumarea producțiilor de iarbă de la fiecare ciclu de pășunat se obține producția globală
а pășunii (C) și care se exprimă în kg masă verde la ha; kg fân la ha sau kg S.U.
C = C1 + C2 + C 3 + ...
în care : C1, C2, C 3,.... reprezintă producția fiecărui ciclu de pășunat.
După terminarea pășunatului, pe suprafața pășunată, după fiecare ciclu se aleg suprefețele
reprezentative în privința determinării plantelor neconsumate, prin executarea de cosiri care de
asemenea se cântăresc și se raportează.
• Însumarea resturilor de la fiecare ciclu de pășunat reprezintă producția de resturi (R).
R = R1 + R2 + R 3 + ...
în care : R1, R2, R 3,.... reprezintă producția de resturi pe cicluri.
Astfel, pentru stabilirea producției reale а pășunii (PN) se realizează prin relația exprimată din
diferența dintre producția globală (PG ) și producția de resturi (PR).
PN = PG - PR
Producția de resturi constituie o parte din producția globală а pășunii, fiind mai mică sau mai
mare, în funcție de greutatea resturilor de plante de pe pășune.
Raportul dintre producția netă și cea globală exprimă coeficientul de folosință al pășunii.
Cu cât cele două producții sunt apropiate cu atât coeficientul de folosință are o valoare mai mare,
între 0,25 în cazul pășunilor degradate, îmburuienate și 0,9, în cazul unor pășuni valoroase.

2. Care sunt lucrările efectuate înainte de începerea pășunatului?

Dintre lucrările efectuate înainte de începerea pășunatului:

• îndepărtarea plantelor uscate, а mărăcinișurilor;
• curățirea pășunilor de resturi aduse de ape în urma inundațiilor;
• grăpatul și împrăștiatul îngrășămintelor minerale;
• distrugerea buruienilor vătămatoare și toxice pentru animale;
 • executarea lucrărilor de îndepartare а excesului de apă de pe pășuni;
• repararea și constituirea de drumuri noi de acces;
• repararea și construirea de adăposturi;
• construirea de îngrădiri și adăposturi.

3. Ce poate influența epoca de recoltat calitatea și producția fânului?

Producția și mai cu seamă calitatea fânului sunt foarte mult influențate de epoca la care se
recoltează fânețele. Astfel, recoltarea fânului cu întarziere conduce la reducerea conținutului în
proteină, săruri minerale și vitamine, dar un conținut mai ridicat de celuloză, ceea ce reduce
consumabilitatea și digestibilitatea nutrețului.
De asemenea, recoltarea cu întârziere а fânului perturbă numărul de coase ce s-ar fi putut
obține pe an, întârziind astfel și refacerea plantelor după cosit, reducând astfel producția recoltei
următoare și а calității fânului obținut.
Totodata se favorizează o îmburuienare puternică а fâneței, deoarece multe semințe ale unor
specii nevaloroase ajung la diseminare.
Recoltarea timpurie а fânețelor prezintă avantajul obținerii unui fân bogat în proteină, cu un
conținut redus de celuloză, cu un grad ridicat de consumabilitate și digestibilitate, dar și cu o producție
redusă la unitatea de suprafață.
Prin repetate recoltări timpurii, mai mulți ani consecutivi, producția pajiștei se va reduce, prin
dispariția treptată а gramineelor și leguminoaselor valoroase. Astfel, la alegerea epocii optime de
recoltare а fânețelor trebuie avută în vedere atât producția cât și calitatea nutrețului, executând
recoltatul în momentul în care se obține cea mai mare producție de proteină brută la hectar.
Epoca de recoltat, totuși nu este aceeași pentru toate fânețele, astfel, alegerea epocii optime de
recoltat pentru fân este mai dificilă pe pajiștile permanente, cu ritm de dezvoltare diferit.

4. Care sunt avantajele însilozării furajelor?

Avantajele însilozării
Însilozarea furajelor este avantajoasă din mai multe puncte de vedere, şi anume:
• pierderile de substanţe nutritive sunt reduse, nu depăşesc 5-10% din valoarea iniţială a
furajului;
• se păstrează însuşirile bune ale furajului verde care se supune conservării;
• se asigură pentru perioada de stabulaţie un furaj suculent, care poate asigura 40-60%
din valoarea nutritivă a raţiilor;
• furajele însilozate stimulează producţia de lapte a vacilor şi permit obţinerea unui lapte
mai eficient, cu un cost de producţie mai mic;
• procedeul de însilozare este în întregime mecanizabil şi, spre deosebire de uscarea
furajelor, este mai puţin influenţat de condiţiile meteo;
 • solicită spaţii mai reduse de depozitare, deoarece silozul este bine tasat, iar greutatea
unui metru cub de material însilozat este de 450-500 kg.