UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE AGRICULTURA ANUL II SILVICULTURA

REFERAT INFIINTAREA UNEI PEPINIERE

STUDENT: SICOE ADRIANA

CRAIOVA 2011

TEMA REFERATULUI:

Pentru satisfacerea nevoilor de puieti pe specii si sortimente in vederea executarii lucrarilor anuale de impadurire din cuprinsul Ocolului Silvic Amaradia, se va infiinta o pepiniera forestiera. In vederea rezolvarii acestei probleme, trebuie solutionate urmatoarele aspecte: 1.Alegerea locului si terenului pentru amplasarea pepinierei La stabilirea amplasamentului se va tine seama de particularitatile climatului regional determinate de relief, in functie de care se va opta pentru formele de relief sau fractiuni ale acestora ce se caracterizeaza printr-un climat local mai bland. Terenul destinat pepinierei trebuie sa fie plan, asezat si usor inclinat (1-3O) pentru a fi asigurat drenajul natural rapid al apelor in exces si mecanizarea complexa a proceselor tehnologice de producere a puietilor. Pe de alta parte, solul din cuprinsul terenului ales pentru pepiniera, prin componente, insusiri si procese pedogenetice, este indicat sa fie de fertilitate cel putin mijlocie in raport de cerintele ecologice ale speciilor pentru care urmeaza sa se produca material de plantat. In principiu, sub acest aspect, se prefera terenuri cu sol zonal, de textura mijlocie, profund, reavan si bogat in substante minerale nutritive usor accesibile culturilor de puieti. In plus, terenul pentru pepiniera trebuie sa fie usor accesibil prin reteaua existenta de drumuri, sa fie plasat in apropierea unor localitati si sa dispuna in imediata vecinatate de o sursa permanenta de apa. Pentru fiecare pepiniera, aflata fie in faza de proiectare fie in exploatare, se completeaza un document tipizat ( Fisa pepinierei) in care se inscriu elemente referitoare la situatia administrativa, la localizarea fito-geografica, unele caractetistici ale reliefului si solului, respectiv, ale regimului principalilor factori macroclimatici. 2.Stabilirea necesarului anual de puieti, pe specii si sortimente pentru impaduriri curente prin plantatii Exemplul 1a: Conform planurilor decenale de regenerare din teritoriul deservit de o pepiniera, urmeaza sa fie impadurite anual 120 de ha. cu puieti apartinand urmatoarelor

specii: cer (puieti de talie mica) pe 50% din suprafata totala de impadurit si garnita (puieti de talie mica) pe 50% din suprafata. Desimea puietilor la hectar in lucrarile de impadurire (conform recomandarilor din Instructiuni tehnice pentru compozitii, scheme si tehnologii de regenerare a padurilor:1987) este de 5000 puieti/ha pentru cer si garnita. Necesarul de puieti pe specii si sortimente este calculat in Tabelul 1. Calculul necesarului de puieti pe specii Tabelul 1 Compozitia de impadurire 50%Ce 50%Ga Ponderea in suprf. de impadurit % 50 50 S.anuala totala de impad.(ha) 120 S.anuala de impad. pe sp.(ha) 60 60 Desimea de instalare puieti/ha 5000 5000 Necesarul anual de puieti (buc.) 300000 300000

3. Dimensionarea suprafetei pepinierei Dimensionarea exacta a suprafetei pepinierei este posibila numai daca se cunosc principalii parametri culturali pe specii si tehnologii de lucru si anume: numarul (necesarul) de puieti pe specii si sortimente de produs anual, varsta de recoltare a puietilor, indicele de productie si sistemul de asolament adoptat in cazul pepinirelor permanente. Numarul de puieti (N) necesari anual pe specii si sortimente, se stabileste plecand de la prevederile planului de regenerare. Pe langa acest necesar de puieti pentru impaduriri curente, in multe pepiniere permanente se produc suplimentar puieti folositi adeseori in afara fondului forestier, cum ar fi, spre exemplu:pentru plantatii in aliniamente, perdele de protectie, spatii verzi, impadurirea terenurilor alunecatoare si puternic erodate din fondul agricol, etc. Varsta puietilor (v) reprezinta intervalul de timp exprimat in ani, in care puietii cresc si se dezvolta in pepiniera pana cand devin apti de plantat. Acest parametru se asimileaza cu ciclul de productie stabilit pe puieti, care poate fi diferit de la o specie la alta in cadrul aceleasi tehnologii de lucru. Indicele de productie (n) exprima numarul minim de puieti apti de plantat, care trebuie obtinut in pepiniera pe unitatea de suprafata m2, ha, etc), la atingerea varstei planificate pentru recoltare (v). Pentru conditiile din tara noastra, s-au stabilit experimental indicii de productie separat pe specii si principalele tehnologii de

producere a puietilor. Spre exemplificare, in tabelul 2 se prezinta valorile indicilor de productie utilizati in dimensionarea suprafetei pepinierei pentru cateva specii mai importante de rasinoase si foioase. In cazul pepinierelor permanente, cu durata nederminata de exploatare, pentru evitarea degradarii solului si epuizarii lui in elemente minerale nutritive, culturile de puieti alterneaza pe una si aceeasi suprafata cu lucrari speciale vizand ameliorarea insusirilor fizico-chimice ale solului. Aceasta alternanta constitue unul din principiile de baza ale exploatarii durabile, la parametrii superiori, a terenurilor cultivate prin aplicarea asolamentului. Asolamentul precizeaza printre altele, numarul de ani, in care, pe aceeasi suprafata, culturile forestiere alterneaza cu lucrari speciale de ameliorare si care reprezinta asa numitul ciclu de productie-ameliorare . Ciclul de productie (c) este dat de numarul anilor in care suprafata de cultura este efectiv ocupata cu puieti, durata acestuia fiind egala cu varsta puietilor sau un multiplu de varsta (ciclul de productie pe puieti egal cu cel mai mic multiplu comun al varstei puietilor produsi prin aceeasi tehnologie). Ciclul de ameliorare (a) este perioada de timp (ani) in care unitatea de cultura, dupa recoltarea puietilor, este supusa lucrarilor speciale pentru refacerea fertilitatii solului. In practica culturilor de pepiniera din tara noastra aceasta perioada este de un an. Data fiind intreruperea, de regula timp de un an, a procesului de producere a puietilor, pentru pepinierele permanente suprafata din camp efectiv ocupata de puieti se mareste cu echivalentul raportului dintre anii perioadei de ameliorare (a) si anii perioadei de cultura a puietilor (c) asa dupa cum rezulta si din formula de mai jos pentru calculul suprafetei: S =N x v + a x N x v n c n (2),

Prin urmare, formula de calcul a suprafetei in camp, in cazul pepinierelor permanente este: S = N x v( 1 + a/c) n in care: b,N,v,n au aceeasi semnifricatie de la formula (1); a ciclu de ameliorare (ani); c ciclu de productie pe suprafata unitatii de cultura (ani). (3),

Intrucat parametrii culturali care intra in calculul suprafetei (N,v,n) variaza de la specie la specie, formula de calcul se aplica separat pe specii, iar valorile se insumeaza pe tehnologii de lucru care, la randul lor, prin cumulare, dau suprafata efectiv cultivabila a pepinierei. Exemplul 1b: pentru producerea puietilor de foioase (Ce si Ga) de talie mica se adopta tehnologia semanaturilor in camp. Calculul suprafetei de cultura se face pe tehnologii de producere a puietilor si specii in tabelul 3. Necesarul de puieti s-a determinat in subcapitolul precedent, iar indicii de productie si varsta se adopta pe specii din normative si recomandari tehnice pentru pepiniere, in functie de tehnologia adoptata. Ciclul de productie (c) pentru puietii produsi prin aceeasi tehnologie se calculeaza ca cel mai mic multiplu comun al varstelor puietilor, iar ciclul de ameliorare (a) este de 1 an. Calculul suprafetei de cultura pe tehnologii de producere a puietilor si specii Tehn.de producere a puietilor Sectia de cultura Specia N (buc.) 300000 300000 n buc./m2 buc./ha 400000 400000 v (ani) 2 2 c (ani) 2 2 Tabelul 3 a Supra (ani) fata (m2) 1 1 22500 22500

Semanaturi Sem. in in camp camp foioase

Ce Ga

La suprafata de cultura se va adauga suprafata auxiliara, reprezentata prin reteaua interna de drumuri si de cai de acces la unitatile de cultura, suprafata destinata diferitelor constructii, suprafete cu alte destinatii, etc. Suprafata auxiliara se stabileste ulterior, pe baza planului de situatie al pepinierei ce se va elabora la scara de 1:1000-1:2000, in functie de optiunile adoptate privind organizarea terenului in pepiniera. 4. Organizarea terenului din pepiniera Forma pepinierei este conditionata in mare masura de configuratia terenului ales. In principiu, pepinierele trebuie sa se inscrie in forme geometrice regulate, care sa permita impartirea si folosirea rationala a intregii suprafete si sa inlesneasca mecanizarea maxima a proceselor tehnologice de productie. Plecand de la principiul cuprinderii suprafetei intr-un perimetru cat mai mic, ideal ar fi ca pepiniera sa aiba forma de patrat sau dreptunghi cu raportul latime-lungime cat mai aproape de unitate.

Terenul pepinierei cuprinde in cea mai mare parte campul de cultura, in care materialul de plantat, pentru cele mai multe specii, se obtine in conditii naturale de mediu. Chiar si in cazul cand se recurge la spatii adapostite intr-o prima faza de crestere, desavarsirea formarii puietilor se realizeaza, in urma repicarii lor, tot in campul de cultura. Prin urmare, campul de cultura ramane, indiferent de tehnologie, partea principala din suprafata unei pepiniere, de pe care se obtin puieti apti de plantat pentru toate speciile forestiere cultivate. Dupa stabilirea prin calculul de dimensionare a suprafetei efectiv cultivabila, terenul din pepiniere este judicios organizat pe tehnologii de lucru si impartit pe unitati de cultura. In pepinierele permanente, in care se produc puieti prin mai multe tehnologii, fiecare cu un anumit specific de reproducere a speciilor, pe terenul pepinierei se delimiteaza asa numitele sectii de cultura, pentru fiecare tehnologie in parte, cu suprafata rezultata din calculul de dimensionare. Ca urmare, intr-o pepiniera permanenta cu profil complex, se constitue dupa caz sectii de semanaturi in camp, butasiri in camp, altoiri, repicaj, etc. La randul lor, sectiile de culturi se impart in sole sau campuri de asolament. Pentru a produce an de an numarul de puieti si sortimente, indiferent de tehnologie, numarul solelor trebuie sa fie egal cu numarul anilor din ciclul de productie-ameliorare (a+c) din formula de calcul a suprafetei. Sola este unitatea de cultura pe care se produc puietii tuturor speciilor pentru care s-a adoptat aceeasi tehnologie de lucru. La instalare, culturile de puieti se grupeaza pe specii si, eventual, proveniente, alcatuind asa numitele loturi de cultura prin care se asigura continuitatea si se conserva identitatea loturilor de material biologic de multiplicare (seminte, butasi, altoaie, etc.) de care se va tine seama la distribuirea materialului de plantat necesar impaduririi diverselor suprafete din cuprinsul teritoriului deservit de pepiniera. In cazul pepinierelor mari, sola se imparte, la randul ei, in subunitati denumite tarlale iar acestea, daca este cazul, in tablii. In pepinierele mici si unele pepiniere mijlocii unitatea de cultura ramane sola, care indeplineste rolul de tarla. In pepinierele volante instalate sub adapost, unde se cultiva puieti de specii mai delicate (brad,fag, etc.) solele se impart in tablii pe suprafata carora se amenajeaza straturi,stratul fiind unitatea elementara de suprafata pe care se desfasoara procesul de producere a materialului de plantat. Pentru unitatile de cultura (sola, tarla, tablie) se adopta forma dreptunghiulara, ideal avand raportul de 1:2 intre latime si lungime. In vederea atingerii unui randament ridicat de utilizare a timpului in executarea mecanizata a diverselor operatii ale procesului tehnologic, lungimea tarlalei se recomanda sa fie de cel putin 200-250 m, iar latimea pe jumatate din lungime (100-125 m). Avand in vedere dimensiunile mentionate, se intelege de ce in unele pepiniere sola nu se mai imparte in subunitati, aceasta indeplinind rolul de tarla. Tabliile, ca subunitati de cultura, au lungimea egala cu latimea solei sau tarlalei, latimea fiind, de asemenea, jumatate din lungime. Ca regula, tabliile se delimiteaza numai atunci cand se recurge la tehnologia de producere a puietilor la strat.

Straturile, ca unitati de cultura elementare, au latimea de 1,10-1,20 m si lungimea de 15-20 m, egala cu latimea tabliilor. Ele sunt separate prin poteci late de 30-40 cm, fiind incluse in suprafata cultivabila. Exemplul 1c: Suprafata de cultura pe sectii (tehnologii de producere a puietilor) rezulta prin insumarea suprafetelor tuturor sectiilor de cultura rezulta suprafata totala de cultura a pepinierei. Suprafata solei rezulta prin impartirea suprafetei sectiei de cultura la numarul de sole (egal cu numarul de ani din ciclul de productie-ameliorare), iar dimensiunile acesteia se calculeaza tinand cont de raportul dintre lungimea (L) si latimea (l) solei: L=2 l. Suprafata totala a pepinierei pe sectii de cultura si sole Tabelul 4 Tehn.de prod. a puietilor Semanaturi in camp Sectia de cultura Semanaturi in camp Supr. totala (m2) 44500 Nr. ani din ciclul de prod-amelio (a+c) 2+1 Nr. de sole 3 Suprf. solei (m2) 14833,3 Dimsiuni L (m) 172,24 sola l(m) 86,12

Suprafata totala de cultura

44500

*- In cazul solariilor nu se adopta asolament: dupa fiecare recolta de puieti se reamenajeaza patul nutritiv, relunandu-se un nou ciclu de productie. Sectiile, solele si unitatile de cultura din pepiniera se separa intre ele prin reteaua de drumuri principale, secundare si perimetrale sau de hotar. Drumurile principale, cu o latime de 4-6 m, trebuie sa faca posibila trecerea concomitenta a doua vehicule incarcate. Ele separa, de regula, sectoarele mari ale pepinierei (sectiile sau solele), asigurand intoarcerile agregatelor de lucru la capatul tarlalelor (latime). Drumurile secundare, cu o latime de 2-4 m, despart pe lungime, intre ele, tarlalele, iar cele de hotar, late de 2-5 m, situate in zona perimetrala a pepinierei, fac legatura cu intreaga retea interna de drumuri. Reteaua de drumuri din pepiniera se amenajeaza si se intretine pentru a fi practicabila in orice sezon al anului. In pepiniere mari, drumurile, indeosebi cele principale, se pietruiesc si uneori se paveaza sau asfalteaza.

Pentru protectia culturilor impotriva daunatorilor animali, pepinierele se imprejmuiesc. O imprejmuire eficienta si preferata pentru pepinierele permanente este cea din plasa de sarma cu ochiuri de 5x5 cm, intinsa pe stalpi de lemn, metal sau beton, situati la distante de 2,5 m. Asemenea imprejmuiri au avantajul ca apara pepinierele de animale mari si mici, fara sa umbreasca culturile sau sa impiedice circulatia aerului. In cuprinsul pepinierelor se rezerva suprafete necesare amplasarii unor instalatii si constructii gospodaresti. Numarul si destinatia acestora depinde de marimea si importanta pepinierei. Intr-o pepiniera mare centrala sunt deseori necesare cladiri pentru administratie, amenajare si dotare de laboratoare si locuit. Capacitatea acestora se stabileste in functie de numarul personalului tehnic si al muncitorilor permanenti. Sunt necesare, de asemenea, suprafete pentru amplasarea unor remize de masini, utilaje si vehicule, ateliere de reparat, depozite de seminte si puieti, solarii, rasadnite si sere, magazii sau adaposturi pentru sortarea si ambalarea puietilor, compostiere, bazin de apa si instalatii de irigat, etc. 5. Stabilirea asolamentului si aplicarea acestuia in pepiniera Asolamentul reda repartitia culturilor in spatiu, in tot cuprinsul terenului de cultura si succesiunea lor in timp, intr-un ciclu de productie-ameliorare. Asolamentul presupune, pe de o parte, rotatia speciilor cultivate pe una si aceeasi suprafata (sola) si pe de alta parte, alternarea periodica a lucrarilor de cultura a puietilor cu cele speciale de ameliorare a solului. Asolamentul este, totodata, cea mai eficace si eficienta masura de lupta impotriva buruienilor, impotriva unor boli si daunatori biotici si abiotici. In concluzie, notiunii de asolament i se acorda in prezent un continut mult mai larg, atribuindui-se numeroase roluri. Astazi, asolamentul nu reda numai rotatia si succesiunea culturilor in timp si spatiu, ci este considerata ca una din cele mai importante masuri agrotehnice de mentinere si sporire a fertilitatii solului, de combatere a bolilor, daunatorilor si buruienilor, de lucrare, intretinere si ameliorare a solului prin aplicarea de ingrasaminte, amendamente, irigatii, etc. Prin urmare, asolamentul in pepiniera reda succesiunea in timp si spatiu a culturilor de puieti, insotita de ansamblul corespunzator al operatiilor de lucrare, ingrijire si ameliorare a insusirilor fizico-chimice si biologice ale solului, ansamblu care asigura cresterea fertilitatii si implicit sporirea cantitativa si calitativa a recoltelor de puieti. In pepinierele forestiere permanente, asolamentul se aplica diferentiat, in functie de conditiile climato-edafice, marimea si importanta pepinierei, natura culturilor, etc. De regula, pentru fiecare pepiniera sau sectie de cultura se adopta un anumit sistem de asolament, care reda succesiunea in timp si spatiu a culturilor si a lucrarilor de ameliorare.

Pentru adoptarea unui sistem unic de asolament la nivel de tehnologie sau sectie de cultura, se pune conditia ca ciclul de productie pe suprafata (c) sa fie ca durata egal sau un multiplu al varstei de recoltare a puietilor (v). Prin urmare, intr-un ciclu de productie pe suprafata se pot obtine una, doua sau chiar trei recolte de puieti in functie de varsta lor de recoltare, de pe aceeasi suprafata de cultura (sola). Pe aceeasi sola se cultiva puieti pentru toate speciile la care s-a adoptat o tehnologie unica de producere a materialului de plantat (semanaturi, butasiri, etc.). An de an, pe una din sole se incheie concomitent ciclurile de productie pe puieti (v) si pe suprafata (c). Ca urmare, se recolteaza materialul de plantat in cantitatea planificata (exprimata in numar de puieti apti de plantat-N) si pentru care s-a dimensionat suprafata necesara, iar sola este trecuta in ameliorare. In practica culturilor in pepinierele silvice din tara noastra se adopta in general sisteme de asolament cu ciclu de ameliorare de un an. In perioada de ameliorare, atentie deosebita se acorda lucrarii solului, care este principala componenta a asolamentului, motiv pentru care sistemul de asolament capata denumirea dupa sistemul de pregatire a solului. Se disting astfel, in cazul culturilor din pepiniera, doua tipuri de asolament: sistemul de asolament cu ogor negru, respectiv sistemul de asolament cu ogor ocupat. Asolamentul cu ogor negru se adopta in mod cu totul exceptional numai in regiuni secetoase si atunci cand solul este puternic napadit de pir si alte buruieni de carantina. El ofera posibilitatea combaterii integrate a buruienilor, pe cale mecanica prin epuizare si pe cale chimica prin aplicarea erbicidelor. Cel mai raspandit si des aplicat in pepinierele forestiere este asolamentul cu ogor cultivat, timp de un an, cu plante leguminoase. Sistemul de asolament prevazut cu ogor cultivat timp de un an cu plante leguminoase se recomanda cu precadere intrucat prezinta multiple avantaje. Culturile de leguminoase, folosite ca ingrasaminte verzi, au un efect ameliorativ complex asupra solului. Aceasta complexa ameliorare de natura biologica este greu de realizat prin alte mijloace. In acelasi timp, asolamentul cu ingrasamant verde este accesibil, ieftin si ofera posibilitatea aplicarii lui pe scara larga, mai ales in pepinierele din regiunile de deal si munte, acolo unde ingrasamintele organice sunt mult mai necesare. Leguminoasele folosite in lucrarile de ameliorare trebuie sa fie putin pretentioase fata de sol si sa asigure o cantitate mare de masa verde, bogata in elemente nutritive si mai ales in azot. Pentru pepinierele forestiere, cele mai indicate specii de leguminoase sunt:lucerna galbena (Medicago falcata), sparceta (Onobrychis viciaefolia), lucerna obisnuita (Medicago sativa), trifoiul rosu (Trifolium pratense), trifoiul marunt (Medicago lupulina), seradela (Ornithopus sativus), lupinul peren (Lupinus polyphyllus), mazarichea paroasa (Vicia villosa), etc. Vara, in conditii mai secetoase si terenuri puternic imburuienite, inainte de inflorire, culturile de leguminoase se tavalugesc si se maruntesc prin discuire, apoi se

ingroapa in sol prin aratura, iar sola se trateaza in continuare ca ogor negru. De cele mai multe ori insa, prima recolta se coseste si se imprastie uniform pe suprafata terenului, spre a contribui la ingrasarea solului sau se foloseste ca materie prima la prepararea compostului. Ceea ce mai creste ulterior se incorporeaza in sol odata cu aratura de toamna. Dupa stabilirea sistemului de asolament, in functie de parametrii culturali mentionati mai sus, se intocmeste pentru fiecare sectie de cultura planul de asolament (vezi Exemplul 1d). Exemplul 1d: In figura 1 se prezinta grafic planuri de asolament cu 3 sole (sectia de semanaturi in camp la foioase), cu sistem de pregatire si lucrare a solului in sistem cu ogor ocupat (Iv). Numarul solelor este egal cu numarul anilor din ciclul de productie-ameliorare (a+c) iar ciclul de productie pe suprafata (c) la nivel de sectie de cultura este egal cu cel mai mic multiplu comun al varstelor puietilor (v) din sectia respectiva, in vederea asigurarii continuitatii producerii necesarului annual de puieti. De retinut ca intrarea solelor in productie se face cu un decalaj de un an, una fata de cealalta, fapt ce determina in primul ciclu de productie-ameliorare, incepand cu sola a doua, o perioada de tranzitie (T). Abia la intrarea in al doilea ciclu, toate solele sectiei sunt in productie potrivit cu sistemul de asolament adoptat. Intrarea in productie a solelor cu decalajul de un an este obligatorie, deoarece numai in acest mod se poate asigura an de an productia de puieti necesari impaduririi teritoriului pentru care se infiinteaza pepiniera. Pentru respectarea unui principiu de baza al asolamentului- rotatia culturilor pe una si aceeasi suprafata- la reluarea unui nou ciclu de productie trebuie sa se evite pe cat posibil instalarea aceleasi specii pe fractiunea de sola unde s-au obtinut deja puieti in ciclul anterior. Perametrii culturali Sectia de cultura Semanaturi in camp foioase Specii Ce Ga v (ani) 2 2 a (ani) 1 1 c (ani) 2 2 Nr. sole 3 3 Sortiment puieti Talie mica cu radacina nuda

Plan de asolament cu 3 sole pentru tehnologia semanaturi in camp, specii foioase Anul 2011 2012 2013 2014 2015 2016 I Ce,Ga-1an Ce,Ga-2 ani Iv Ce, Ga-1an Ce,Ga-2 ani Iv Sola II Iv Ce,Ga-1 an Ce,Ga-2ani Iv Ce,Ga-1an Ce,Ga-2ani III T Iv Ce,Ga-1an Ce,Ga-2ani Iv Ce,Ga-1an

6. Elaborarea planului de situatie al pepinierei Dupa dimensionarea suprafetei de cultura cu respectarea principiilor avute in vedere la organizarea terenului se trece intr-o prima etapa la schitarea de principiu pe hartie a amplasamentului sectiilor si celorlalte spatii cu destinatii speciale din pepiniera. In acest sens se au in vedere urmatoarele aspecte: (i) amplasarea pe teren a sectiilor de cultura sa excluda posibilitatea stanjenirii reciporce a culturilor, (ii) pe langa sectiile de cultura sa se rezerve spatii cu alte destinatii (sediu, remiza, depozit, magazie, laborator, sectie de plante mama, rachitarii, mini-gradina dendrologica, etc.) amplasate astfel incat sa se realizeze un ansamblu care sa asigure o exploatare cat mai rationala a pepinierei, (iii) obtinerea unei forme regulate (de preferat patrat) a pepinierei. Pe baza acestei schite se trece ulterior la elaborarea la o scara convenabila pe hirtie milimetrica a planului de situatie al pepinierei. Pentru fiecare sectie se vor amplasa la scara solele si subunitatile acestora (daca este cazul), astfel incat fiecare sola sa aiba cel putin trei laturi de acces. Tot la scara se vor amplasa si drumurile, avand in vedere tipul fiecarui drum si latimea acestuia iar in final se vor amplasa celelalte spatii incluse in suprafata pepinierei. Dupa elaborarea planului de situatie al pepinierei se va face recapitulatie pe categorii de suprafete: (i) suprafata de cultura (pe sectii) rezultate din calculul prin insumarea suprafetelor sectiilor si (ii) suprafata auxiliara (drumuri, sediu, depozit, remize, etc.) rezultata prin calcul de pe planul de situatie. Ulterior se insumeaza aceste suprafete rezultand suprafata totala a pepinierei. I. Suprafata in cultura (Sc): Semanaturi in camp, foioase: (172,24 x 86,12) x 3 sole = 44500 m2 = 445 ari Total suprafata in cultura: Sc =44500 m2 = 445 ari II. Suprafata auxiliara: a) Drumuri (Sd)

- Drumuri principale: 4m x (86,12m + 86,12m + 86,12m) = 1033,44m - Drumuri secundare: 2m x (172,24m + 172,24m) = 688,96m - Drumuri perimetrale: 3m x (86,12m + 86,12m + 86,12m + 172,24m + 172,24m) = 1808,52m. Total suprafata drumuri: 1033,44m + 688,96m + 1808,52m = 3530,92m2 = 35,31 ari. b)Alte suprafete (a): Sediu + Depozit + Spatii verzi: 1145,37 m2 = 11,45ari. Total suprafata pepiniera: Stot = Sc + Sd + Sa = 49176,3 m2 Perimetrul (P) = 179,24m x 2 + 274,36m x 2 = 358,48m + 548,72m = 907,2 m2 Indicele de forma (If) = l/L = 179,24/274,36=0,65 Indicele de exploatare; S = Sc/Stot x 100 = 90,5 % Prin raportarea suprafetei in cultura la suprafata totala a pepinierei se obtine indicele de exploatare a pepinierei, care trebuie sa fie mai mare de 0,8. De asemenea se calculeaza perimetrul pepinierei ( prin insumarea lungimii laturilor acesteia) iar in cazul pepinierelor cu forma de patrulater regulat se calculeaza indicele de forma ca raport dintre latimea si lungimea laturilor pepinierei, in cazul ideal (forma patrata, perimetru minim) acest indice avand valoare unitara.