Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea Tehnica Gh.

Asachi Iasi
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Indrumator : Dr. Ing. Daniela Suteu Studenta : Rindasu Marlena

METODE DE TRATARE BIOLOGICA A DESEURILOR

COMPOSTAREA Este o metoda ecologica de procesare a deseurilor agricole, agroalimentare sau menajere, prin transformarea lor intr-un produs nepoluant numit compost, cu inalta valoare nutritiva pentru plante si cereale, respectiv un foarte bun amendament al starii fizice si chimice a solurilor. Reprezinta totalitatea transformarilor fizice, chimice si biochimice pe care le sufera deseurile organice biodegradabile, de la forma initial si pana ajung in diferite stadii de humificare. Este un proces biologic natural, aerob si exoterm, in care microorganismele convertesc deseurile organice biodegradabile in CO2, vapori de H2O si un reziduu solid, stabil numit compost. Compostarea se cunoaste de un secol in urma si a fost introdusa ca o necesitate de ordin igienic si sanitar, produsul rezultat fiind deosebit de util in agricultura, horticultura si gradinarit. In SUA compostul este intens utilizat n legumicultura In Europa un numar limitat de tri folosesc compostarea pentru procesarea unei cantitti reduse de deseuri menajere In Spania circa 21% din cantitatea totala de deseuri organice este compostata In Portugalia 10% In Danemarca 9% In Frana 6% Foarte putin in Olanda, Germania si Italia

Acest fapt se datoreaza dificultatii de a gsi piete de desfacere pentru compost (costul ridicat al transportului).

Materiale care pot fi compostate: Deeuri menajere separate la sursa in cazul deseurilor alimentare, deseurilor animaliere si vegetale neprelucrate, dar si prelucrate. Deseurile alimentare au proprietti deosebite sub aspectul folosirii lor ca materie prima pentru compostare, datorita umiditatii ridicate si a structurii fizice reduse, fiind de importanta majora amestecarea lor cu deseuri compostabile (rumegus, deseuri de gradina, paie) acestea avand rolul de a absorbi o parte din excesul de umiditate si de a oferi structura materialului. Pentru a preveni mirosurile (in special NH3) este necesara o gramada de compostare bine aerata i lipsa stationarii apei. Deseuri de gradina sau din parcuri reprezinta biomasa vegetala, dar sunt adecvate doar pentru compostare dupa maruntire. Deseurile din iarba sunt pentru producerea de biogaz. Dejectii animaliere solide sau lichide. Cele solide sunt amestecate cu paie de grajd. Namoluri de la statiile de tratare a apei uzate contin materie uscata (3- 40)% in functie de concentrarea namolului.

Utilizarea ulterioara a compostului obtinut depinde de provenienta apelor uzate si de metoda de compostare. Factorii care influenteaza procesul de compostare: Compozitia reziduurilor - este factorul cel mai important in declansarea procesului de fermentare.
3

Continutul de umiditate al deseurilor - lipsa apei blocheaza activitatea microorganismelor, respectiv a procesului de descompunere. Concentratia oxigenului - compostarea poate avea loc in conditii aerobe (necesitand oxigen liber) sau anaerobe (fara oxigen liber). Temperatura - depinde de modul in care caldura generata de microorganisme este compensata de pierderea de caldura prin aerare controlata, racirea suprafetelor si pierderi de umiditate. Cele mai frecvente temperaturi de compostare sunt intre 49 59C. Procedee de compostare VIERMICOMPOSTAREA sau VIERMICULTURA Compostarea deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii Viermicompostarea este un proces aerob de compostare relativ rece a materialelor organice cu utilizarea viermilor. Deeurile organice servesc drept sursa de nutritie pentru Hibridul rosu de California. Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul ramelor, bazandu-se pe capacitatea acestora de a folosi n calitate de hrana diverse deseuri organice provenite din agricultura, industria lemnului si cea alimentara, de la abatoare, precum si deseuri menajere, transformandu-le ulterior in ingrasaminte organice foarte pretioase, cum ar fi de exemplu biohumusul si biocompostul .

Calitatea de transformator a deseurilor organice este atribuita ramei: Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice ce au trecut etapele procesului de fermentare.

Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite drept substrat nutritiv pentru rame. Astfel, fermentarea dejectiilor vitelor mari cornute dureaza 5-7 luni, ale cailor 5-6 luni, ale ovinelor 3-4 luni, ale porcinelor 10-11 luni si ale pasarilor 14-16 luni. Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dup colectare, fiind supuse stropirii abundente, in cazul in care contin o cantitate sporita de urina . Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, reziduurile vegetale si rumegusul de lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere).

Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectii in proporie de 1: 3, ulterior fiind supuse procesului de fermentare in vederea reglarii nivelului de aciditate activa si a continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv, principalele dintre ele fiind temperatura, aciditatea, umiditatea i cantitatea azotului amoniacal. Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame este de 2025C. Devierile esentiale de la aceasta temperatura influenteaza negativ atat asupra functiilor reproductive ale ramelor, cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. Scaderea acestui nivel conduce la reducerea greutatii corporale a ramei si a eficientei de prelucrare a substratului. La conditiile descrise mai sus se adauga si mentinerea aciditatii active, care trebuie sa constituie 7-8 uniti. Devierea ei cu o unitate de la gradul optim nu provoaca schimbari esentiale, insa sporirea cu 5-6 unitati si lipsa aeratiei cauzeaza micsorarea numarului indivizilor tineri si a greutatii corporale la ramele mature. Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv, se recomanda ca in portiunile cu mediu acid sa se adauge creta sau var, iar in cele bazice sol cu aciditatea marita sau turba.
5

Cantitatea azotului amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie s oscileze intre 4 i 17 mg/kg. Compostarea deseurilor organice in conditii casnice, mai ales in localitatile rurale, ar contribui la reducerea substantiala a volumelor deseurilor solide menajere evacuate la depozite. Acest mod de compostare se recomanda pentru acele gospodarii in care se acumuleaza cantitati moderate de deseuri organice. Locul pentru amplasarea platformei pentru stocarea deseurilor biodegradabile, inclusiv a baligarului trebuie s fie ales intr-un colt de gradina, la o distanta de cel putin 25 metri de fantana sau alte surse de asigurare cu apa. In conditii obisnuite este suficients o suprafats de 1x2m. Solul din acest loc va fi inlaturat pana la o adancime de 20 25cm, iar terenul va fi betonat sau acoperit cu un strat impermeabil de argila si dotat cu o bordura nu mai joasa de 25 50 cm pentru a preveni scurgerea filtratului.

Tehnologia viermicultivarii Tehnologia viermicultivarii nu este un proces complicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape: Etapa 1. Pregatirea substratului nutritiv Etapa 2. Formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor Etapa 3. Plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi Etapa 4. Colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare. Etapa 1. Pregatirea substratului nutritiv

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritive este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul 50 rame, care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature. Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare.
6

Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand ramele nu vor parasi mediul in care traiesc.

Etapa 2. Formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor

A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii presupune formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv. Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 35 cm (vara) si 35 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv, pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri. Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca, conform testului 50 rame, substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Etapa 3. Plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni. Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv. Aceasta operatie se repeta de 3 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Etapa 4. Colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Humusul produs de rame este cel mai bun ingrasamant oraganic cunoscut pana in prezent, ideal pentru producatorii de hrana Bio, horticultura, silvicultura, legumicultura , inlocuind atat ingrasamintele organice precum si pe cele chimice. Prin traversarea organismului deseurile organice sunt descompuse in componente elementare pe care planta le poate absorbi direct, deoarece este alcatuit din compusi organici si bacterii care ajuta la descompunerea solului. Analizele efectuate la compania olandeza CBB-Bio Consult asupra unei probe oarecare de sol, arata urmatoarele componente: continut de materii organice 44% azot 1,73% Phosfor 1,42% Potasiu 1,44% Calciu 6,74% Magneziu 0,98% Fier 1,21% Ph = 7,1 Umiditate 58,52%. Biohumusul obtinut de la rame contine de 11 ori mai mult potasiu, de 3 ori mai mult Magneziu, de 7 ori mai mult fosfor fata de gunoiul de grajd. In general, o tona de biohumus este de 5 ori mai eficace decat o tona de gunoi de grajd, iar pentru obtinerea unei tone de humus se utilizeaza 1,5 t de gunoi de grajd (ramele asimileaza 40% si 60% elimina) .

Avantaje.Utilizari Importanta viermiculturii in protejarea mediului inconjurator poate fi majora in conditiile actuale in care depozitarea deseurilor este din ce in ce mai costisitoare. Pornind de la faptul ca fiecare individ lasa zilnic cca 800gr deseuri solide, asta inseamna ca intr-un oras de 100.000 de locuitori se arunca cca 80t de gunoi din care 55% este de provenienta anorganica si 45% deseuri organice. O cantitate de 36 t de deseuri organice se poate procesa intr-o zi de catre 36 mil de rame care ocupa o suprafata de numai 720 mp. In urma procesarii se produc 7.700 t de biohumus pe an care poate fi utilizat apoi in parcuri, zone verzi, helestee etc. Pretul unei astfel de procesari este la 25% din pretul clasic al arderii. Hibridul rosu de California se foloseste intensiv pentru pescuitul sportiv, reprezinta o hrana extraordinara pentru pasarile de casa (care ajung foarte rar la proteinele naturale pe care le contin ramele) si se foloseste cu mare succes pentru intretinerea oricarui tip de gazon (din parcuri si stadioane). Importanta viermicultivarii in agricultura este majora, produsele crescand mult mai repede, mai mari si mai sanatoase. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in toate concentratelece se administreaza animalelor. Viermicultivarea politica de stat in SUA si Japonia Datorita avantajelor pe care cresterea ramelor le adduce agriculturii, padurilor si in general mediului inconjurator, Guvernul SUA a format un fnd de dezvoltare al acestei activitati prin care subventioneaza viermicultivarea cu 40% mijloace nerambursabile si 60% cu dobanda de numai 4,5%. De asemenea pentru stimularea cresterii padurilor, Agentia de impadurire a achizitionat de 1 mil $ rame pe care le-a imprastiat prin paduri. Aceste doua actiuni ale Guvernului SUA au stimulat activitatea de crestere a ramelor, insa piata nici in ziua de astazi nu este saturate, deoarece acestea se cauta din ce in ce mai mult, descoperindu-se insusiri tot mai noi ale acestora. Spre exemplu Japonia, a cumparat o cantitate enorma de rame, respective 125 tone (1 rama=1 gram), dupa care Guvernul SUA a impus un embargo la exportul acestora. Japonia, prin achizitionarea acestei cantitati enorme de rame a rezolvat in intregime problema deseurilor de celuloza care poluau mediul inconjurator. Se estimeaza ca industria de celuloza si hartie cheltuia circa 250 mil $ pentru ecologizare. Astazi chiar are si avantaje materiale, deoarece ramele transforma deseurile de celuloza in humus, acesta reprezentand un ingrasamant de inalta calitate. Din pacate, in Romania viermicultivarea este aproape inexistenta, doar doi-trei mici importatori si crescatori abordand aceasta activitate simpla, dar extrem de importanta. De implicarea autoritatilor nici nu poate fi vorba.
10

CONCLUZII Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice. In ecosistemul natural al solului ramele au un rol multiplu si foarte important in producerea humusului, care este componenta structurala de baza a pamantului. De cantitatea acestuia(humusului) depinde viteza de descompunere a materiei organice si prin urmare, productia organica a ecosistemului.

11

Bibliografie: 1. www.recolta.eu 2. www.aitt.md 3. Tehnologii de tratare i valorificare a deeurilor- Mihai Nicu, Daniela uteu
Vol. 5 Tehnologii de digestie a deeurilor biodegradabile

12

S-ar putea să vă placă și