Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din

București

Facultatea de Agricultură București

Strategii de fertilizare la cultura de cânepă pentru fibre

Student Manta Dănuț Vasile

Anul III Agricultură

Grupa 1305
 Sursa 1

Cânepa este o mare consumatoare de elemente nutritive. La o producție de 10000

kg/ha tulpini ea folosește (după N. Ceapoiu) 120-140 kg azot, 40-45 kg fosfor, 64-70 kg
potasiu și 157-190 kg calciu. În ceea ce privește raportul N:P:K de consum acesta este de
1:0,3:0,5-0,6. Este de remarcat consumul mare de calciu, element ce influențează puternic
producția de tulpini și de fibre.

Producția de cânepă (tulpini kg/ha), funcție de fertilizare (după Al. Salontal, 1971)

Variante Tulpini

q/ha %

Neîngrășat- Mt 62,9 100,0

NPK 116,9 168,8

NP 116,8 168,7

NK 88,4 120,4

PK 81,4 117,5

În condițiile de cultură din țara noastră se administrează 50-70 (80) kg/ha fosfor.
Aplicarea se face sub arătura de bază. O parte din fosfor se poate da primăvara. Se folosesc
îngrășăminte complexe sau superfosfatul.

Potasiul se administrează sub arătură, în primul rând pe soluri necernoziomice. După

rezervele de potasiu ușor solubile se fertilizează cu 30-80 kg/ha potasiu s.a. din sulfatul de
potasiu, sare potasică sau îngrășăminte chimice complexe. (Prof. Dr. Doc. Gh. Bîlteanu,
Conf. Dr. V. Bîrnaure, 1979)

Sursa 2

Asigurarea necesarului de elemente nutritive

Pe vertisoluri și soluri brune (fertilitate slabă): 30 -40 t gunoi de grajd fermentat plus
40 – 60 kg/ha P2 O5 . Administrarea de cantități mai mari de gunoi de grajd determină

1
deprecierea calității fibrelor și tulpinilor, creșterea în grosime a tulpinilor, obținerea de fibre
grosiere, scurte cu rezistență mică la rupere.

Toate tipurile de îngrășăminte cu azot pot fi utilizate, dar cel mai bun s- a dovedit
azotatul de amoniu care conține azotul sub formă nitrică și amoniacală. La cânepa pentru
fibre, pe terenurile cu fertilitate redusă, se recomandă doza de 100- 120 kg/ha N, iar pe
solurile cu fertilitate ridicată 60- 80 kg/ha N.

Fosforul se aplică sub formă de superfosfați, pe toate tipurile de sol, sub arătura de
bază.

Pe solurile mai bine aprovizionate se recomandă doza de 40-60 kg/ha P2O5 , iar pe
cele mai slab dezvoltate 80-100 kg/ha P2O5.

Îngrășămintele cu potasiu, mai ales cele sub formă de sulfat de potasiu au efect
sinercic cu îngrășămintele cu azot și fosfor asupra calității fibrelor. Administrat sub formă
de clorură de potasiu, în doze mari, are efect negativ asupra calității fibrelor. Se recomandă
administarrea din toamnă, sub arătura de bază, în doze de 40-60 kg/ha K2O.

Deși fertilizarea minerală determină sporuri mari de tulpini și fibre, se recomandă

introducerea cânepii într-un asolament în care, o dată la cel puțin 4-5 ani, să se fertilizeze
gunoi de grajd, în cantitate de 60 t/ha. (I. Oancea, 2003)

Sursa 3

Îngrășămintele chimice sunt bine valorificate de către cânepă pentru fibre.

Azotul în doze optime influențează pozitiv cantitatea și calitatea fibrelor, precum și

ritmul de creștere al plantelor.

Aplicată în doze mari sau unilateral, azotul determină: reducere producției de tulpini
și de fibre, favorizează autorărirea plantelor (se reduce numărul de plante mascule),
înrăutățește calitatea fibrelor prin reducerea rezistenței și a fineții fibrelor și scade
randamentul în fuior.

Dozele de azot variază în funcție de: fertilitatea naturală a solului, producția de

realizat (tulpini uscate), rezerva de apă acumulată în sol în perioada octombrie-aprilie.

Pentru o producție de 9-10 t/ha tulpini uscate dozele de azot sunt:

2
 - pe solurile slab fertile 160-165 kg/ha N
- pe solurile cu fertilitate mijlocie 125-130 kg/ha N
- pe solurile bine aprovizionate cu elemente nutritive 45-120 kg/ha N.

Dozele de azot se reduc când s-a aplicat gunoiul de grajd sau după leguminoasele
pentru boabe și perene cu 30-35 kg/ha și se majorează după plante prășitoare cu 10-15%.

Fosforul este un element al calității pentru cânepă care influențează: calitatea

tulpinilor (culoarea galbenă), calitatea fibrelor (finețea, rezistența, culoarea), grăbește
maturitatea tehnică, contracarează acțiunea negativă a azotului și menține un raport optim
între plantele mascule și cele femele.

La o producție de 9-10 t/ha tulpini uscate sunt necesare:

- pe solurile mai puțin fertile: 75-80 kg/ha P2O5

- pe solurile cu fertilitate mijlocie: 55-60 kg/ha P2O5
- pe solurile bine aprovizionate în fosfor mobil 45-50 kg/ha P2O5.

Potasiul în doze optime are asupra cânepei același efect cu cel al fosforului. În exces,
potasiul reduce producția de tulpini și înrăutățește calitatea fibrelor (se rup ușor).
Favorizează autorărirea și frângerea tulpinilor. Efectul negativ este mai accentuat la
utilizarea îngrășămintelor cu potasiu sub formă de cloruri.

La o producție de 9-10 t tulpini uscate dozele de potasiu sunt:

- pe solurile mai puțin fertile: 90-95 kg/ha K2O

- pe solurile cu fertilitate mijlocie: 65-70 kg/ha K2O
- pe solurile cu fertilitate bună: 45-70 kg/ha K2O.

Indiferent de tipul de sol, la cultura de cânepă se aplică toate cele 3 elemente nutritive
(N:P:K) în raport de: 2,0-2,5:1,0-1,5:1,0-1,7. (Gh. Șin, 2005)

3
 Sursa 4

[Link]. Fertilizarea

Având un consum ridicat de substanțe nutritive, cânepa este pretențioasă la

fertilizare. La o producție de 1 tonă de tulpini, consumă 12-14 kg azot, 4-4,5 kg P2O5, 6,4-7
kg K2O, 15,6-19,0 kg CaO, remarcându-se consumul ridicat de calciu și azot, care
influențează producția de tulpini și fibre.

Fertilizarea cu cantități mari de elemente nutritive este necesară din următoarele

considerente: cânepa are sistemul radicular mai puțin dezvoltat (8-10%) comparativ cu
biomasa totală; capacitatea de absorție a rădăcinilor este mai mică; capacitatea de utilizare a
elementelor nutritive este relativ redusă (58% N; 13% P2O5; 30% K2O); acumularea a 70-
75% din substanță uscată în a doua parte a vegetației; absorția într-o perioadă relativ scurtă
(jumătatea lui iunie-sfârșitul lunii iulie) a 70-85% din necesarul de azot, 65-80% din
necesarul de fosfor și 75-80% din necesarul de potasiu. (M. Axinte și colaboratorii, 2006)

Sursa 5

Gunoiul de grajd fermentat este cel mai bun îngrășământ pentru cânepă. Se aplică în
doze de 10-15 t/ha în zonele secetoase și 20-25 t/ha în zone umede și semiumede (Cr. Hera
și Z. Borlan, 1986). Pentru uniformizare în sol, gunoiul de grajd este bine să se aplice plantei
premergătoare. Când se dă direct cânepii, gunoiul trebuie să fie semi sau fermentat.

Deși se obțin sporuri de producție prin aplicarea gunoiului de grajd în doze mari,
aceasta reduce rezistența fibrelor. Fibrele rezultate din cânepă fertilizare cu 60 t/ha gunoi de
grajd sunt laxe cu rezistență slabă la rupere. La fertilizarea cu gunoi de grajd se mai aplică
50 kg/ha azot și 50 kg/ha fosfor. (Gh. Vl. Roman și colaboratorii, 2012)

Sursa 6

Studiile de răspuns la potasiu au fost efectuate pe cânepă pe patru locuri cu niveluri

diferite de aprovizonare cu potasiu în sol în 2011, în care factorul principal a fost varietatea
și al doilea factor a fost rata de potasiu. Potasiul a fost aplicat în doze (0,60, 90, 120 și 150
kg K / ha). Nu a existat o relație semnificativă între randamentul de cânepă și doza de potasiu
sau nivelul de potasiu al solului. Concentrația de potasiu din locul cu cel mai scăzut nivel de
potasiu din sol a fost semnificativ mai mică (65 kg K / ha), comparativ cu un locul cu un
nivel mai ridicat de potasiu din sol (83 kg K / ha), ceea ce sugerează că cânepa va prelua

4
potasiul când elementul nu este necesar. Cea mai mare cantitate de potasiu absorbită a fost
concentrată în tulpină (70-75%), recoltarea se face pentru majoritatea aplicațiilor constând
numai din tulpină și orice potasiu din rădăcină și frunze ar rămâne în câmp. Rezultatele
acestei investigații limitate sugerează că cânepa are o cerință mai redusă pentru potasiu decât
alte culturi și că strategia optimă de fertilizare a potasiului pentru soluri cu valori moderate
până la mari de potasiu (> 70 mg / L, testul Morgan) după recoltarea cânepii.

([Link]

Concluzii

În opinia mea, strategia de fertilizare a cânepii pentru fibre este un foarte complexă,
deoarece în momentul în care administrăm îngrașăminte în doze necorespunzătoare este
posibila scăderea calității fibrelor.

Bibliografie

1. BÎLTEANU Gh. , V. Bîrnaure, Editura CERES 1979, p. 574- 575- 576- 577
2. OANCEA I. , Tehnologii agricole performante, Editura Ceres, 2003, p. 229 -230.
3. SIN GH. , Managementul tehnologic al culturilor de câmp, Editura Ceres, 2005,
p. 190- 191- 192
4. [Link] Mihail Axinte, Prof. [Link]. I. Borcean, Prof. Univ. dr. Leon Sorin
Muntean, Fitotehnie EDITIA A –IV- A, Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iași –
2006, p. 407-408.
5. ROMAN Gh. V. (coordonator), Morar Gv. , Teodor Robu, Valeriu Tabară, Ion
Borcean, Solovăstru Cernea, Fitotehnie - Vol. II - Plante tehnice, medicinale si
aromatice, Editura Universitara, 2012, p. 153- 154- 155- 156.
6. J Finnan, B Burke - Industrial Crops and Products, 2013 – Elsevier

([Link]