METODELE DE ÎNMULŢIRE GENERATIVĂ ŞI VEGETATIVE APLICATE PRIN TEHNICI

CONVENŢIONALE
LA SPECIILE POMICOLE ȘI LA VIȚA DE VIE

BIOLOGIA INMULTIRII PLANTELOR HORTIVITICOLE

Inmultirea reprezinta functia biologica a tuturor organismelor vii prin care se

multiplica numarul de indivizi. Acest proces are importanta deosebita in producerea
semintelor si a materialului saditor, in procesele de selectie si ameliorare, pentru
imbunatatirea calitatilor soiurilor aflate in cultura si obtinerea de forme noi, cu insusiri
superioare.
Inmultirea plantelor hortiviticole se face pe doua cai:
- pe cale sexuata, adica prin seminte; si
- pe cale asexuata sau vegetativ, prin intermediul diferitelor portiuni de planta.
1. Înmulţirea pe cale generativă.
În pomicultura se inmultesc sexuat populatiile locale de nuc si castan comestibil,
speciile pentru obtinerea portaltoilor si pentru obtinerea unor pomi la care inmultirea
vegetativa este greu de realizat; se foloseste in ameliorarea genetica a speciilor
pomicole.
Dupa extragerea din fructe, semintele si samburii se conditioneaza si se stratifica,
iar apoi se seamana in pepiniera sau in ghivece nutritive.
Prezintă următoarele avantaje:
-plantele intră relativ devreme în producție (anii 2-3);
-fructificarea este relativ uniformă;
-reproduc relativ fidel caracterele și însușirile plantei-mamă;
-este mai puțin laborioasă și reclamă mai puține cheltuieli;
- in plus pomii rezultati din seminte au o mai buna rezistenta la conditiile nefaste de
mediu si o longevitate mai ridicata.
Cauzele de natura biologica limiteaza acest tip de inmultire, acesta fiind folosit indeosebi
in lucrarile de ameliorare.
Exemplu- Înmulţirea pe cale generativă- la Cătina albă (Hippophae rhamnoides L.,
Elaeagnaceae)
Viabilitatea seminţelor este mai ridicată dacă fructele se culeg la supracoacere
(după a doua jumătate a lunii septembrie), începând din momentul în care seminţele
devin maronii (Eliseev, citat de Singh and Gupta, 2003). Viabilitatea ridicată, de 85-100%,
se păstrează pentru 2 ani, după care aceasta scade.
Se recomandă utilizarea acestei metode de înmulţire exclusiv în ameliorare şi în
scop ornamental (garduri vii, pâlcuri etc.) sau ecologic (fixarea terenurilor degradate,
sărăturate etc.).
Cu toate acestea, obţinerea de astfel de plante poate fi o soluţie în cazul în care
plantaţia se va înfiinţa pe terenuri dificile, cu precipitaţii reduse, caz în care sistemul
radicular mai puternic al puieţilor poate fi o alternativă recomandabilă plantelor obţinute
prin butăşire.
 De asemenea, partea ameliorativă se poate combina cu cea comercială, prin
înfiinţarea cu puieţi obţinuţi din genitori valoroşi a unor câmpuri experimentale cu întindere
mare.
Semintele de catina pot germina din momentul in care fructul a inceput sa-si
schimbe culoarea in galben sau portocaliu. Insa, cu cat fructele sunt mai coapte si puterea
de germinare creste proportional. Pentru extragerea semintelor, fructele bine coapte se
zdrobesc, se preseaza printr-o sita deasa pentru a se desprinde din invelisul protector.

Înmulțirea cătinei prin semințe

Semintele se spala bine, se usuca la umbra in curent de aer, dupa care se pastreaza
in saculeti de panza pana la data semanatului. Dintr-un kilogram de fructe se obtin 80-90
g de samanta. Rezultate mai bune se obtin la semanarea de primavara. Terenul destinat
insamantarii trebuie sa fie curat, cu sol usor, maruntit si fertilizat. Inainte de semanat,
semintele se stratifica timp de 30 de zile in nisip sau in pamant umed, la temperaturi de
3-5°C.
Pentru rezultate mai bune se practica inmuierea semintelor timp de 30 de ore inainte
de semanat in apa curata, la temperatura camerei. Dupa ce se scot din apa, semintele
se dezinfecteaza timp de 10 minute intr-o solutie de hipermanganat de potasiu (KMnO7)
sau termic, mai complicat, la 70°C timp de 3-4 zile.
Desi metoda termica este mult mai costisitoare, este indicata atunci cand nu suntem
siguri de materialul biologic pe care il avem la dispozitie. Dezinfectarea chimica cu
permanganat este eficienta impotriva fungilor si a bacteriilor, ineficienta impotriva unor
eventuale infectii virale. Termoterapia actioneaza si impotriva virusurilor.
Semintele se seamana in straturi la distanta de 12-15 cm, 20-25 cm sau 30-35 cm,
in functie de soi, dupa care puietii vor ramane in acelasi loc 1, 2 sau 3 ani. Adancimea de
semanat este de 1 cm, iar cantitatea de samanta este de 2-3 g/m2.
Semintele se pot trata impotriva ciupercii Pytium debaryanum, iar pamantul se
trateaza saptamanal cu hipermanganat de potasiu de concentratie 1 la mie timp de 30-
35 zile de la rasarire. In timpul vegetatiei se efectueaza lucrarile normale de ingrijire.
Inmultirea prin puieti
Plantarea se face clasic, precedata de fasonarea radacinilor (scurtarea lor) la 6-8
cm si mocirlirea radacinilor intr-un amestec de nisip, argila si gunoi de grajd timp de 15
minute.
Plantarea puietilor se poate face toamna si primavara. Este mai recomandata
toamna, din mai multe motive :
- perioada de plantare este mai lunga
- temperaturile sunt mai blande
 - precipitatiile se acumuleaza in sol ceea ce permite ca radacinile fasonate sa se
cicatrizeze, si sa realizeze un contact intre ele si particulele de sol. In acest caz, procentul
de prindere se apropie de 100%.

CARE SUNT Diferentele intre PORTALTOI

https://www.youtube.com/watch?v=4MggHujgrys

Puieți de măr

Puietii plantati din toamna pornesc primavara normal in vegetatie, cu cresteri

viguroase, iar lemnul se matureaza inainte de venirea inghetului. Imediat dupa plecarea
in vegetatie se mai efectueaza o lucrare de taiere in verde, cu scopul de a stimula
formarea coroanei, dar si cu scop de fasonare a acesteia, dupa preferinte, in functie de
tipul de conducere preconizat. Despre acestea, in randurile imediat urmatoare.
2. Înmulţirea pe cale vegetativă convenţională

Principalele metode de înmulțire pe cale vegetativă sunt:

butășirea (cu înmulțirea prin meristeme apicale, ca variantă) ;
marcotajul, (cu prăbușirea butucilor ca variantă);
altoirea;
Și drajonajul.
Înmulțirea prin butășire. Butașul este porțiunea viabilă de lăstar (coardă) cu cel
puțin un ochi, și , care pus în condiții favorabile de creștere emite rădăcini și lăstari,
reproducând planta-mamă. Butășirea a avut un rol deosebit în înmulțirea viței de vie până
la invazia filoxerei. Astăzi este folosită în țările calde , pe terenuri nisipoase, unde filoxera
nu întâlnește condiții propice de viață (Turcia, Irak).
 Butășirea in uscat. Ramurile pentru confecționarea butașilor se recoltează
toamna, apoi se secționează in butași lungi de 10-15 cm la arbuști si de 40-50 cm la
portaltoii vegetativi. După recoltare se secționează bazal sub mugure (1-3 mm), iar
secționarea apicala la 10-15 mm deasupra ultimului mugure; după fasonare se leagă in
pachete de 25-50 de bucăți, baza la baza, se tratează cu biostimulatori si cu fungicide
sistemice, apoi se stratifica la 2-100C. Înrădăcinarea este mai buna daca plantarea se
face pe platforme încălzite in nisip sau perlit, fie in camere cu temperaturi de 21-250C, cu
baza in nisip. Durata preforțării este de 3-4 săptămâni, după care butașii se păstrează
pana la plantare in camere la 0-100C, stratificați in nisip. Primăvara se plantează in scoala
de butași.
Butășirea in verde- recoltarea butașilor se face in lunile mai-iunie, pana la ora 10.
După recoltare butașii se pun in vase, cu baza in apa rece si se acoperă cu tifon umed.
Fasonarea se face la 15-20 cm, tăind la 2-3 mm sub nod si la 5-10 mm deasupra ultimului
nod. Primele 2-3 frunze de la baza se înlătura, restul se lasă întregi sau se reduc la
jumătate. Se leagă in pachete, se tratează cu biostimulatori. Înrădăcinarea se face in
solarii sau sere înmulțitor, cu temperatura la baza butașului de 24-250C si o umiditate
ridicata, prin pulverizarea apei.
Înmulțirea prin butași de rădăcina se poate practica la speciile pomicole cu muguri
adventivi pe rădăcini (zmeur, prun, vișin etc) si consta in recoltarea de rădăcini,
segmentarea lor in butași de 2-5 cm si plantarea acestora in poziție verticala in lădițe cu
pământ nisipos.
 Exemplu- Înmulţirea prin butaşi- la Cătina albă (Hippophae rhamnoides L.,
Elaeagnaceae)
Butăşirea în verde.
Această metodă prezintă mai multe avantaje şi dezavantaje care trebuie luate în
considerare (Tabelul 1). Această metodă se recomandă pentru înfiinţarea plantaţiilor
comerciale în cazul în care dispunem de suficiente plante pentru prelevarea butaşilor.
Se recomandă unităţilor producătoare de material săditor specializate
Butăşirea în uscat
Pentru cătina se recomandă utilizarea butăşirii în uscat datorită uşurinţei lucrărilor,
costurilor mai reduse, efectuare lucrări în lipsa instalaţiilor de ceaţă artificială cât şi
datorită procentului mai ridicat de prindere (a se ţine cont de faptul că în cazul butăşirii în
verde se solicită folosirea sistemului clasic de irigare).

Tabelul 1 Avantajele şi dezavantajele înmulţirii prin butăşirea în verde la cătina

albă
Avantaje Dezavantaj
o număr ridicat de butaşi care se o cost ridicat – necesită spaţiieprotejate şi sisteme
pot recolta performante de irigat
o rată ridicată de înrădăcinare o costuri ridicate cu manopera
o randament ridicat o întârzierea cu un an la introducerea în câmp
o păstrează nealterate trăsăturile o înfiinţarea de plantaţii speciale destinate prelevării
plantei mamă butaşilor
o spaţii medii ocupate de material până în momentul
transferării în câmp
 Această metodă prezintă mai multe avantaje şi dezavantaje (Tabelul 2). Această
metodă se recomandă atât unităţilor producătoare de material săditor specializate cât şi
fermierilor mai puţin experimentaţi în momentul în care se dispune de un număr suficient de
butași.

Tabelul 2 Avantaje şi dezavantaje ale înmulţirii prin butăşirea în uscat la cătina

albă
Avantaje
• intrarea rapidă pe rod
• metodă de lucru simplă
• rată medie-ridicată de înrădăcinare
• costuri reduse cu forţa de muncă şi
echipamente
• păstrează nealterate trăsăturile plantei
mamă
Dezavantaj
e
• necesar un număr ridicat de plante şi
plantaţii speciale pentru prelevarea butaşilor
• necesari butaşi de dimensiuni mari pentru
reuşita înrădăcinării
• spaţii mari ocupate de material până în
momentul transferării în câmp
• transmit uşor în descendenţă diferite boli

Inmultirea prin altoire

Altoirea se practica indeosebi la speciile lemnoase, de arbori si arbusti. Este o
metoda de inmultire a soiurilor valoroase, aplicata in tara noastra de foarte mult timp.
Profesorul Ioan Ionescu de la Brad aminteste peste 10 tipuri de altoire in tratatele
sale de agricultura, printre primele de acest gen din Romania.
Altoirea presupune unirea a doi parteneri : port-altoiul si altoiul, primul avand
sistem radicular bine dezvoltat, si altoiul, detasat de la o planta cu caracteristici
valoroase, pe care vrem sa o replicam. In urma unei astfel de operatii reusite rezulta un
individ care prezinta insusirile urmarite, insusirile plantei mama (productivitate,
vigurozitate, etc).
Compatibilitatea intre cei doi parteneri este o conditie esentiala reusitei altoirii.
Aceasta metoda se foloseste mai rar in cazul catinei, dar ea se aplica indeosebi in
ameliorare sau pentru raspandirea soiurilor certificate in plantatii.
 Butăşirea şi altoirea reprezintă metodele convenţionale larg utilizate pentru
multiplicarea vegetativă a arbuștilor maturi. La arbori doar în faza jaaturâ se exprimă
multe dintre însuşirile importante pentru selecţie.
Propagarea vegetativă prin metode convenţionale se confruntă însă cu unele
dificultăţi majore datorită relaţiei inverse care există între vârsta arborelui și capacitatea
rizogenă a butaşilor.
Procentul inducerii rizogenezei prin metode clasice, durata lui, lungimea și numărul
rădăcinilor, supravieţuirea şi creșterea ulterioară a plantei sunt invers proporţionale cu
vârsta plantei mamă.
În plus, de la un butaş înrădăcinat se obţine a singură plantă, de la care abia câţiva
ani mai târziu pot fi prelevaţi alţi butași.
Totodată sunt unele specii lemnoase la care multiplicarea vegetativă prin metode
convenţionale s-a dovedit imposibilă.

Înmulțirea prin marcotaj:

Marcota reprezintă porțiunea viabilă de coardă (lăstar), care este pusă în condiții de
înrădăcinare mai înainte de a fi desprinsă de planta-mamă. Marcota poate fi obținută prin
arcuire și conducerea orizontală a coardei (lăstarului) la o anumită adâncime în sol sau
prin mușuroire la suprafață și păstrarea poziției erecte a porțiunii marcotate.
Pentru viticultura-Până să apară filoxera, această metodă de marcotaj prin prăbușire a
butucilor a fost mult folosită la vita de vie pentru:
- reîntinerirea butucilor-mamă;
- înmulțire
-completarea golurilor.
Procedeul costă în culcarea (prăbușirea) axului tulpinal în groapa executată în
apropierea butucului, până la adâncimea de plantare, cu înrădăcinarea în această groapă
a coardei de un an. Se mărește capacitatea de absorție a sistemului radicular și se
realizează o reîntinerire a butucilor aflați în perioada de vârstă a declinului.
Pentru pomicultura-Această metodă se impune, mai ales în cazul plantațiilor de pe
terenurile în pantă, puternic erodate care au adus partea apicală a tulpinei la 10-30 cm
deasupra nivelului solului. În cazul completării golurilor cele 1-2 marcote pregătite în plus,
sunt conduse până la nivelul solului. La altoirea în verde prăbușirea este folosită în scopul
aducerii punctului de altoire la nivelul solului.
 Inmultirea prin drajoni
Drajonarea este capacitatea plantelor de a produce lastari direct din mugurii
adventivi aflati la nivelul coletului. Capacitatea mare de drajonare a catinei permite
recoltarea drajonilor si folosirea lor direct pentru plantare. De cele mai multe ori, drajonii
tineri au un sistem radicular slab dezvoltat, din care cauza randamentul de prindere la
plantare nu este cel mai bun. Se recomanda fertilizarea terenului destinat plantarii
drajonilor si adaos de mranita.
Link-uri bibliografice

 Metode de altoire, altoire pas cu pas

https://www.youtube.com/watch?v=kCk9WWDboEk

 Altoirea sub scoarta in cap de altoire la par

https://www.youtube.com/watch?v=C0W8mtQG5zg

 Altoire in placaj cu scutisor sau chip budding

https://www.youtube.com/watch?v=8XnULe2AAz8

 Supra altoire la nuc

https://www.youtube.com/watch?v=CNJw8fwQ1Uk

 Supra-altoire la kiwi
https://www.youtube.com/watch?v=OyJCLbP3CPc

 Secretele unei plantații de smochin

https://www.youtube.com/watch?v=23vb-mcaiVA

 marcotaj producerea de portaltoi imultirea plantelor

https://www.youtube.com/watch?v=bvO73GsYL30