Analele Universității din Oradea, Fascicle: Protecția mediului Vol.

XXX, 2018
Analele Universităţii din Oradea, Fascicula: Protecţia Mediului Vol. XXX, 2018

PROPAGAREA IN VITRO A CAISELOR

(PRUNUS ARMENIACA L.)

Lalso Vasile*,Onet Aurelia*, Vicas Simona*, Agud Eliza*, Onet Cristian*

*Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția mediului, Str. Gen. 26 Magheru, 410048,
Oradea, Romania, e-mail:vasilelaslo@yahoo.com

ABSTRACT
Lucrarea studiază înmulțirea in vitro a patru soiuri de caise (Prunus armeniaca L.) cu
explanți constând din butași uninodali, tăiați din lăstari semilignifiați. Pentru proliferare, BAP a
fost mai eficient decât zeatina. Pe mediul de cultură MS cu BAP (2 mg/l), soiul de caise Rareș a
format în medie 4,6 lăstari cu o lungime medie de 1,9 cm. IAA într-o concentrație de 1 mg/l are un
efect rizogen mai mare decât cel al concentrației de 0,5 mg/l. Cultivarele timpurii au o reacție
morfogenică superioară în comparație cu cultivarele cu maturare târzie.

Cuvinte cheie: Micropropagare, 6-Benzylaminopurine, cultivar de caise, zeatină

INTRODUCERE

Caisul (Prunus armeniaca L.) are o arie geografica foarte limitata

datorita cerintelor sale ecologice speciale. Cu toate acestea, este considerată a
fi a doua specie ca importanță după piersică, cu o producție anuală de
aproximativ 2,5 milioane de tone (Perez-Tornero, Burgos, 2001). Răsadurile
de caise înrădăcinate într-o măsură foarte mică și singura soluție pentru
înmulțirea soiurilor valoroase este altoirea pe portaltoiul corespunzător
(Keighard et al., 1990).
Cultura țesutului în caise este, în general, foarte puțin. Multe
dintre studii s-au concentrat pe obținerea plantelor mamă fără viruși
(Kataeva și Kramarenko, 1989; Balla, Vértesy 2001). Creșterea ratei de
micromultiplicare prin optimizarea compoziției mediilor de cultură, a
echilibrului fitohormonal și a surselor de carbon utilizate a fost, de
asemenea, studiată (Yasuhiro Murai et al 1997; Marino, Bertazza,
Magnini și Doro Altan, 1993; Perez-Tornero, López, Egea și Burgos,
2000; Karim. Farag et al., 2012).
Cercetările din ultimii ani au dus la dezvoltarea rețetelor medii de
cultură, care au fost asociate cu proceduri adecvate de sterilizare și optimizare
explicantă și au condus la o îmbunătățire a ratei micromultiplicării. În același
timp, însă, studiile au arătat o specificitate ridicată a comportamentului
diferitelor soiuri în cultivarea in vitro. În România, germplasmul găsit în
colecțiile naționale de la Prunus Armeniaca numără 394 genotipuri (Catalogul
Oficial 2003). Este important pentru genotipurile valoroase pentru producție,
dar și pentru sursele valoroase de gene pentru a determina condițiile optime
pentru cultura in vitro. The

197
Caracterizarea bazată pe descriptori morfologici este respectată de studiile
de genetică moleculară (Hemaid, Soliman, 2012).
MATERIAL ȘI METODĂ

Materialul biologic utilizat a constat în butași uninodali tăiați din

ramuri anuale semilignifiate, recoltați în luna august de la SC Prototera
SRL. Pentru experimente am folosit 4 de soiuri cu diferite perioade de
maturare. Caracterizarea soiurilor luate în studiu cu ajutorul markerilor
morfologici este prezentată în tabelul 1. După îndepărtarea petiolului de
frunze, ramurile anuale de 20-25 cm au fost ținute sub apă timp de 15
minute. În continuare a fost tăiată în butași cu o singură frunză cu lăstari
axilari de 15 mm -20 mm.
Au fost dezinfectate cu alcool etilic 70% timp de 90 secunde și
apoi cu o soluție de hipoclorit de sodiu 1,5% (15 minute) la care s-a
adăugat o picătură de Tween 80 la 50 ml de soluție. Apoi au urmat 3
spălări cu apă distilată steril timp de 5 minute fiecare. Am folosit 2
variante de medii de cultură (tabelul 1) cu 0,06% agar, 3% zaharoză,
sterilizate la 1210C timp de 15 minute. Fiecare variantă experimentală a
avut 5 repetări. Vitaminele și fitohormonii au fost adăugați după
sterilizare folosind flacoane Milllipore de 22 µm. Propagarea s-a făcut în
vase sterile de 50 ml (15 ml mediu/vas de cultură). După inoculare,
acestea au fost plasate într-o cameră de creștere SANYO, asigurând o
temperatură de 180C pe timp de noapte și 240C pe zi, la 16/8 ore de
fotoperiod, cu 2000 lx pe zi.
Rareș
Arborele: Este de forță mică, cu fructificare timpurie, în principal pe
buchete de mai și ramuri mixte, cu înflorire timpurie. Perioada de
maturare a fructelor este în prima decadă a lunii iunie, fiind cea mai
timpurie maturare a fenotipurilor de caise cunoscute.
Mamaia
Varietate de origine română, omologată în 1975
Caracteristici tehnice: Perioada de înflorire este medie abundentă până
târziu; arbori de forță medie; fructificarea combinată pe ramuri scurte și
lungi; potențial de producție ridicat, între 13-15 t ha; Perioada de
maturare a fructelor semi-târzii, după iulie 20th și între 20 și 30 iulie.
Saturn
Saturn - are rezistență medie, capacitate bună de producție, rezistent la
îngheț și boli, are fructe medii, sferice și asimetrice, galben-portocaliu,
roșu-colorate pe partea însorită. Pulpa este Orange, farmyard, dulce, cu
gust foarte bun. Se cultivă în sud și Dobrogea și se maturizează în prima
jumătate a lunii iulie.

198
Comandor
Arborele are o forță medie până la mică. Fructe sferice mari, ușor alungite
și ușor aplatizate lateral, dimensiune medie 60-65g. Piersic fin catifelat,
galben-portocaliu cu granulație fină. Pulpa este Orange ușoară, suculentă,
echilibrată, dulce și aromată, non-perenă, apreciat pentru consum și
industrializare. Arborele este bine rezistent la boli și îngheț, înflorește
abundent și în ultimul timp. Recuperare: Se recoltează la începutul lunii
august.
REZULTATE ȘI DISCUȚII

1.efectele diferitelor citokinine și concentrațiile lor asupra proliferării

armelor de foc
Pentru a testa capacitatea de micromultiplicare a celor patru
soiuri de caise, am folosit mediul MS și Gamborg B5 cu compoziții
fitohormonale pentru a stimula atât lăstarii, cât și rădăcinile. Compoziția
acestor medii de cultură este prezentată în tabelele 1 și 2.

Tabelul 1
Variante de medii de cultură pentru micromultiplicare
citokinine Auxină

CRT. nu Mediu
IAA
BAP Zeatin
1 V1-MS 1mg/l 2mg/l 0,1mg/l
2 V2-MS 2mg/l 1mg/l 0,1 mg/l
3 V3- Gamborg B5 1mg/l 2mg/l 0,1 mg/l
4 v4- Gamborg B5 2mg/l 1mg/l 0,1 mg/l

Mediul de cultură MS stimulează în continuare formarea lăstarilor la

un conținut BAP de 2 mg/l în toate cele 4 de soiuri. BAP are un efect
calaulogen mai mare decât o concentrație echivalentă de zeatină. Gamborg
B5 Medium cu 2 mg BAP/l stimulează formarea de împușcare chiar dacă într-
o măsură mai mică decât mediul MS (Fig.1). Efectul calaogen al Zeatin este
mai bun decât compoziția mediului Gamborg B5. Datorită aspectului
lungimii lăstarilor formați, varianta cea mai stimulantă a mediului este V3
(Fig.2). Cel mai receptiv la micromultiplicare este soiul areD, care este cel
mai timpuriu. Aceasta forma pe V2 o medie de 4,6 lăstari pe butași uninodali
și o medie de 1,9 cm lungime pe V4. Datele noastre arată dependența strânsă a
vârstei explicante (corelată aici cu soiul timpuriu sau târziu) și reacția sa
asupra diferitelor compoziții de mediu. The
Caulogeneza pe soiul Rareș este prezentată în Fig. 3.
199
Numărul mediu de lăstari/explant
Lungime medie de fotografiere (cm)
5 V1
V2
V3
4
V4

Rares Mamaia Saturn Comandor

Varietate
2

Rares Mamaia Saturn Comandor

Varietate
Fig.1 Numărul mediu de lăstari/explant Fig. 2 lungimea medie a filei (cm)

Tabelul 2
Medii pentru stimularea înrădăcinării
Nr. Mediu IAA BAP
crt
CTR. MS - 0,I mg/l
1 V1-MS 0,5mg/l 0,1mg/l
2 V2-MS 1mg/l 0,1 mg/l
3 V3- Gamborg B5 0,5mg/l 0,1 mg/l
4 v4- Gamborg B5 1mg/l 0,1 mg/l

Fig. 3. Caulogenesis pe soiul Rareș

200
 2. Inițierea rădăcinii pe lăstari

Fig.4 Numărul mediu de rădăcină/explicant Fig. 5 lungimea rădăcinii (cm)

Concentrațiile de 1 mg/l IAA asigură o capacitate rizogenică mai

mare atât pentru MS, cât și pentru Gamborg B5 (Fig. 4). Lungimea
rădăcinilor (fig. 5) este influențată de numărul lor și de compoziția mediului
Gamborg B5, la care lungimile măsurate sunt superioare celor de pe mediul
SM, atât la o concentrație IAA de 0,5 mg/l, cât și la 1 mg/l. De asemenea, se
remarcă faptul că soiul areD este superior celorlalte soiuri pe toate variantele
de medii de cultură, atât în numărul de rădăcini pe explant (3,2 la V2), cât și
în lungimea lor (1,8 cm pe V3). Numărul de rădăcini formate și lungimea lor
se corelează negativ cu întârzierea cultivării. Efectul rizogenic al adăugării
IAA este relevant în toate variantele în comparație cu varianta de control.

CONCLUZII

Mediile de cultură MS și Gamborg B5 sunt potrivite pentru

micromultiplicarea caiselor în condițiile utilizării unor balanțe
fitohormonale adecvate. BAP are un efect morfogenic mai pronunțat decât
zeatina. Răspunsul explicativ la cultura in vitro este strâns corelat cu
efectele plantelor din care provine.

Recunoașteri
Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului CNFIS-ISD -
2018-0402, laborator didactic pentru monitorizarea vulnerabilității
culturilor horticole și evidențierea markerilor de stres asupra efectelor
schimbărilor climatice.
REFERINȚE

1. Balla, I. și Vértesy, J., 2001, cultura in vitro a soiurilor maghiare de caise (Prunus armeniaca L.).
ACTA Hortic. 560, 395-398

201
2. Hemaid I.A. Soliman,2012,propagarea in vitro a capretului (Prunus armeniaca L.) și evaluarea
stabilității genetice a plantelor micropropagate utilizând analiza RAPD, World Applied Sciences Journal 19 (5)
3. Karim M. Farag, Neven M. N. Nagy, Hemaid I. Soliman și Manal E.E.Ahmed, 2012, în vito
propagare de caise (Prunus armeniaca L.) CRESCÂND în văile Sfintei ecaterina din Peninsula sinai, Egipt, J.Agric. &
ENV.Sci.Dam.Univ., Egipt Vol.11 (1)
4. Kataeva, N.V. și Kramarenko, M.A., 1989, micropropagare clonală a caisului. Byuletten
'Glavnogo Botanicheskogo Sada' 153:69-73
5. Marino, G., Bertazza, G., Magnini, E. și Doro Altan, A., 1993, efectele comparative ale
sorbitolului și sucrozei ca surse principale de carbon în micropropagarea caisului. Culturi de celule vegetale și organe pp:
235-244
6. Machado, M., 1994, In vitro Vermehrung von Prunus armeniaca. Vortr.Pflanzenzüchtg. 27:322-
326,
7. Murashige, T. și Skoog, F., 1962, un mediu revizuit pentru creștere rapidă și analize biologice cu
culturi de țesuturi de tutun. Physiol. Plantă. 15:473-497
8. Pérez-Tornero O., Burgos L., 2007, Apricot micropropagation. În: Jain S.M., Häggman H. (eds)
Protocols for micropropagation of Woody Trees and Fruits (protocoale pentru micropropagarea copacilor și fructelor
Woody). Springer, Dordrecht
9. Perez-Tornero, O., López, J.M., Egea; J. și Burgos, L., 2000, efectul mediilor bazale și al
regulatorilor de creștere asupra propagării in vitro a caiselor (Prunus armeniaca L.) cv.Canino. J. Hort Sci și BioTech.
75(3):283-286
10. Skirvin, R.M., Chu, M.C. și Rukan, H., 1979, cultura țesutului de piersici, dulci și acre cires trage
sfaturi. Procedură. Statul Illinois soc. Pentru Hort. SCI. 113:30-38
11. Snir I., 1984, propagarea in vitro a caisului „Canino”. Hortsci. 19: 229-230
12. Yasuhiro Murai, Hisashi Harada și Hiroyuki Yamashita,1997, propagarea in vitro a Apricot
(Prunus armeniaca L.) cv. „Bakuoh junkyou”, J. Japonia. Soc. Hort. SCI. 66 (3•E4) : 475-480

202