UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA: ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA: C.E.P.A

Mărul

Îndrumător Student
Şef lucrări Dr. Liviu Irimia

Iaşi
2012
 Cuprins
1.Caracterizarea morfologică şi tehnologică a mărului

Denumirea ştiinţifică

Areale de cultură

1.1 Caracterizare botanică.

1.2 Compoziţia chimică a mărului şi valoarea sa nutritivă, energetică şi medicinală.

1.3 Caracterizare tehnologică a mărului.

1.4 Soiuri cultivate.

1.5 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare a merelor.

1.6 Bolile si dăunatorii specifici merelor post recoltare.

2. Tehnologii de valorificare a merelor.

2.1 Modul de recoltare al merelor.

2.2 Presortarea, sortarea şi calibrarea.

2.3 Depozitarea şi păstrarea merelor

2.4 Ambalarea merelor.

3. Standardele de comercializare a merelor

3.1 Cerinţe minime de calitate.

3.2 Cerinţe de maturitate.

3.3 Categorii de calitate.

3.4 Calibrarea.

3.5 Toleranţele.

3.6 Prezentarea produsului.

3.7 Marcajele produselor.

4. Particularităţi ale desfacerii produselor in reţeaua comercială din Municipiul Iasi.

4.1 Categorii de spaţii comerciale specializate în desfacerea de fructe şi legume.

4.2 Perioada de valorificare a produsului.

4.3 Modalitatea de prezentare a produsului.

4.4 Condiţii de păstrare.

4.5 Categoriile de calitate.

4.6 Corespondenţa calitate- produs

4.7 Standardele de comercializare specifice produsului.

 Capitolul 1
Caracterizarea tehnologică, standarde de comercializare şi condiţii de valorificare la mere.

1.Caracterizarea morfoogică şi tehnologică a merelor.

Importanţa culturii mărului se datorează valorii alimentare şi gustative, terapeutice şi

profilactice a fructelor, insuşirilor lor tehnologice specifice, particularităţilor agrobiologice ale
pomilor si valorilor economice mari. 
Merele constituie unul dintre componentele de baza în alimentaţia moderna a omului. Ele
reprezintă aproape singurul aliment gata pregătit în natură, care poate fi consumat fără alte adaosuri,
fie în stare proaspătă, fie consumate ca sucuri, compot, dulceaţă, cidru, marmeladă etc. Datorită
însuşirilor tehnologice, merele constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară
(A.Gherghi).
Mărul (Malus communis) este specia cu posibilităţi mari de aclimatizare la condiţiile de
mediu diferite şi se cultivă pe toate continentele globului, desigur, cu excepţia zonelor foarte reci.
Limita nordică a arealului de răspandire a speciei în Europa este Norvegia, iar în America de Nord -
Canada. Limita sudică a arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica
Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelanda şi se extinde aproximativ până la paralela
40.
Ca altitudine, mărul se poate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul mării şi până la 2000-3000
m în ţări din zona tropicală cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador
Merii sunt exploataţi în livezi amenajate, în acest scop, modul de exploatare al arborelui fiind în
funcţie de preferinţele pomicultorului, exploatarea realizându-se pe spalieri, pentru a uşura
recoltarea fructelor sau prin dezvoltarea liberă a arborelui atunci când se doresc producţii mai mari
şi când perioada de recoltare permite acest tip de exploatare.
Cele mai mari ţări, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu
4,7 milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone si Turcia cu 2 milioane
tone. În lume, România ocupă locul 13-14 cu 0,5 milioane tone, iar în Europa, ţara noastră ocupa
locul al VI-lea.
 În Romania mărul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obţine o producţie de
circa 500000 tone. Principalele judeţe sunt: Argeş, Suceava, Mureş, Maramureş, Dâmboviţa, Iaşi,
Cluj, Bihor, Bistriţa, Năsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea.

1.1 Caracterizare botanică.

Mărul este un arbore cultivat, cu tulpina înaltă până la 10 metri, cu coroana largă, puternică
şi ramificată. Frunzele sunt eliptice, obtuze la vârf, dinţate pe margini şi cu faţa inferioară moale-
păroasă. Florile sunt albe-roz, grupate în cime de forma unor umbrele.
Perioada de inflorire a mărului este în lunile aprilie-mai.
Fructele sunt poame globuloase de mărimi variate, cu o mică adâncitură la ambele capete,
colorate diferit după soi. Mărul are o longevitate de 150 ani, dar multe soiuri, în funcţie de portaltoi,
trăiesc 20-45 ani. În terapeutică se pot folosi fructul, frunzele şi florile.

Figura 1.1 Mărul Figura 1.2 Mărul

1.2 Compoziţia chimică a mărului şi valoarea sa nutritivă, energetică şi medicinală.

Compoziţia chimică a merelor este influenţat de o serie de factori precum soiul, gradul de
maturare al fructelor, condiţiile de după recoltare etc.
În general compoziţia chimică a merelor este următoarea (cu mici variaţii în fucncţie de
factorii menţionaţi anterior)
-apă 83-93%,
-zaharoză 7,4-16,2
-celuloză, pentosan, lignină, acizi graşi 0,16-1,24 mg/100g , pectine, materii grase, protide,
-săruri de potasiu, sodiu, siliciu, calciu, clor, fier, brom, aluminiu, arsen, sulf, magneziu, cobalt,
tanin, ester amilic, formic, acetic, caproic, aldehidă acetică.
-vitaminele: B1, B2, C (5-18mg/100g) şi PP (mai ales în coajă).
Valoare energetică a merelor este dată de catitatea de glucide prezente în pulpa acestora,
aşadar merele cu o cantitate mai mare de zaharoză în pulpă vor avea o valoare energetică mai mare,
totuşi valoarea energetică a merelor este cuprinsă între 80-124 Kcal\100g produs.
Acţiune farmaceutică a merelor este foarte variată însă ele mai cunoscute efecte sunt: tonic,
diuretic, uricolitic, depurativ, antiseptic intestinal, protector gastric, hipercoleserolemiant, laxativ.
Merele se pot folosi în afecţiuni precum: bronhice, afecţiuni dermatologice, amigdalită,
anemie, artritism, astenie fizică şi intelectuală, atacuri cerebrale, ateroscleroză, boli hepatice,
bronşite, cancer, cefalee, chisturi seboreice, colecist mărit, comedoane, convalescenţă, constipaţie,
demineralizare, diabet infantil, dispepsie, dizenterie, eczeme, edeme cardiace, erupţii cutanate,
enterocolite, gastrite, gingivite, graviditate, gripe, gută, herpes, hipertensiune arterială, infecţii
respiratorii, infecţii urinare, insomnii, litiază urică, mâncărimi de piele, nervozitate, obezitate,
oligurie, otalgii, pecingine, plăgi atone, pletoră, rectocolită, reumatism, sarcină, scabie, secreţii
salivare insuficiente, sedentarism, stări febrile, tulburări de vedere, tuse, ulcer gastric, vomismente,
zona zoster.
Efectul benefic al merelor asupra organismului poate fi direct, de exemplu prin prin
intermediu celulozei din coaja mărul are efect hipocolesterolemiant sau poate fi indirect prin
utilizarea fructelor în prepararea unor produse pe bază de măr, produse precum:
- Pasta cu măr fiert care se poate aplica pe plăgi sau sub formă de mască.
- Sucul de măr aplicat pe faţă ca o compresă reface ridurile şi vindecă acneea în foarte scurt timp.
- Oţetul de mere se aplică pentru calmarea arsurilor sau în cazul mâncărimilor de piele.
- Merele coapte se aplică sub formă de pastă pe răni pentru cicatrizare.
- Un alt tratament cu mere coapte este cel pentru scabie şi chelbe.
- Cure cu mere crude - se va consuma în fiecare zi, cel puţin 1 kg de mere crude, o perioadă cât mai
lungă, care asigură revigorarea organismului şi laxaţia scaunului, acest tratament fiind util în cazul
hemoroizilor şi a altor afecţiuni în care este prezentă constipaţia.
- Infuzia din coji de mere, foarte indicată persoanelor care suferă de gută.
- Ceaiul din coji de mere tăiate mărunt, îndulcit cu miere, taie setea şi alină tusea şi guturaiul.
- Miezul de mere cu sâmburi, acest tratamentul ajută la spălarea rinichilor prin faptul că stimulează
urinarea.
- Cidrul de mere, se utilizează cu rezultate excepţionale pentru constipaţie, gută, obezitate şi
hemoroizi.

1.3 Caracterizare tehnologică a mărului.

Plantatiile pomicole reprezinta lucrari de investitii, cu durata lunga de exploatare, de aceea

nu se admit greseli la infiintare, intrucat acestea sunt practic iremediabile si se rasfrang pe intreaga
durata de exploatare.
Lucrarile tehnologice de infiintare trebuie sa fie ireprosabile, de aceea este de preferat
amanarea cu 1-2 ani a plantarii decat sa se recurga la improvizatii.
Sistemul de cultura trebuie sa raspunda unor obiective de productie si economice
coerente.Astfel, este iluzoriu de a pretinde 4 kg/m 2 la o livada in palmeta cu 800 pomi/ha, dupa cum
pare imposibil sa cerem unei livezi de 10.000 pomi/ha sa produca 20 de ani.

Figura 1.3 livadă cu meri

Sistemul de livada se caracterizeaza prin cel putin 6 elemente si anume:
- randamente ridicate la hectar
- productie precoce ( din anul II sau III )
- calitatea fructelor si regularitatea productiei
- conformitatea productiei integrate
 - grad ridicat de mecanizare
- rationalizarea lucrarilor manuale
In functie de aceste considerente, cat si in functie de altele, mai
mult sau mai putin esentiale, se pot distinge in prezent urmatoarele sisteme de culturi pomicole:
Sistemul intensiv – utilizat la samburoase si la semintoase, altoite pe portaltoi vegetativi de
vigoare mijlocie.In acest caz, pomii intra pe rod dupa 3-4 ani, dau productiile maxime dupa 6-7 ani
si traiesc 25-30 ani.
Sistemele de coroana adoptate sunt: fusul tufa, palmeta etajata si neetajata, vasul intarziat
aplatizat, Tatura trellis, etc.
Sistemul superintensiv – se utilizeaza la mar si par, la soiurile de vigoare mica altoite pe
portaltoi nanizanti ( M 27, M 9, M 20, Cepilland 1 si 2, cel mult pe M 26).
Productiile ating 5-7 t/ha in anul plantarii, 15-25 t/ha in anul II si apoi 40-50 t/ha constant in
anii 12-15, dupa care plantatia se desfiinteaza.
Sistemele de coronare practicate sunt cele cu volum redus: Pillar, cordon vertical, gard
belgian, Sollen, etc, iar inaltimea maxima este de 2,5 m ( livezi pietonale)
Sistemul clasic – este inca bine reprezentat in tara noastra si se recomanda eventual pentru
zonele de deal pentru samburoase ( prun, cires ) si chiar pentru mar, par , altoiti pe portaltoi
supramijlocii sau mari.
Densitatea la hectar este de 250-400 pomi, in functie de combinatia soi/portaltoi, inaltimea
pomilor este de 3,5-4,5 m, iar sistemele de coroane pretabile sunt vasul intarziat, piramida etajata
modificata, piramida mixta, etc.
La sistemul clasic, pomii intra pe rod dupa 4-6 ani, dau productiile maxime dupa 10-12 ani
si traiesc 30-40 de ani ( mai putin visinul, piersicul )

1.4 Soiuri cultivate.

La noi în ţară deoarece clima este temperată permite cultivarea a aproximativ 40 de soiuri
de măr dintre care cele mai utizate sunt: Jonathan, Idared, Starkrimson, Golden delicios, Florina,
Generos.
 Soiuri de măr cultivate la noi în ţară

Idared este un soi originar din S.U.A., pomul de vigoare mijlocie spre mare, foarte
productiv si precoce, rezistent la ger si seceta, sensibil la fainare. 
 Fructele sunt mari (180-220g), sferic turtite, cu cinci coaste largi. Epiderma este subţire,
culoarea de fond galben-verzui iar cea de acoperire roşu pe cca. 90%. Pulpa este albă, plăcut
aromată. Se pastreaza bine in depozit. 
Idared este un soi de iarna, recoltarea realizându-se in octombrie.

Figura 1.4- Idared

Cardinal este un soi originar din Australia, pomul este foarte viguros, cu coroana rasfirată,
largă, fructifică pe ramuri scurte. 
Fructul acestui soi este mare (110-240 g), sferic-turtit, culoarea de fond alb-gălbuie,
acoperită cu o rumeneală vie pe toata suprafaţa, dar mai ales, pe partea inferioară. Pe partea insorită
se observă dungi de culoare roşie-corai.
Acesta este un soi de vara, recoltarea se realizează in decada a doua a lunii august.

Figura 1.5- Cardinal

Florina este un soi originar din Franţa, este un soi imun la rapan, tolerant la fainare,
precoce, foarte productiv. Pomul este de vigoare mijlocie spre mare, fructifică în special pe ramuri
lungi. 
Fructele sunt mari (150-180g), tronconice, crestate, roşii-vişinii, cu puncte subcutanate.
Epiderma groasă şi aciditatea scăzută le diminuează din calităţi, de altfel certe datorate fermităţii,
parfumului şi în general gustului plăcut. 
Acesta este un soi de toamna-iarna, recoltarea realizându-se in octombrie.

Figura 1.6- Florina

Gold Spur este un soi originar din S.U.A., pomul are vigoare mică, fructifică pe ramuri de
rod scurte, este un soi destinat plantaţiilor superintensive. Precoce şi productiv, are tendinta de
supraincarcare cu fructe. Prefera zonele cu umiditate relativa mai scazuta.
Fructele sunt mijlocii spre mari ovosferice, cu cinci coaste largi, putin proeminente, de
culoare galben-aurie cu puncte de rugină mari, rare. Este sensibil la rapăn şi se deshidrateaza uşor în
spaţii de pastrare improvizate. Pulpa este galbenă, crocantă, dulce, slab acidulată, cu aromă
specifică.
Gold Spur este un soi de iarna, recoltarea fructelor are loc în luna octombrie

Figura 1.7- Gold spur

Jonathan este un soi originar din S.U.A. cu pomul de vigoare mijlocie, fructifică în primul
rînd pe ramuri de rod lungi dar şi pe ţepuşe, foarte sensibil la făinare, este precoce şi productiv. Este
autofertil şi bun polenizator.
 Fructele sunt foarte apreciate, mijlocii ca mărime, tronconice, cu suprafaţa netedă, intens
colorate în roşu pe partea însorită. Pulpa, alb-gălbuie, este ferma, foarte suculentă, dulce, armonios
acidulată, fin aromată, de calitate foarte bună.
Jonathan este un soi de iarnă ce se recoltează în octombrie.

Figura 1.8- Jonathan

Starkrimson este un soi originar din S.U.A.cu pomul de vigoare mică (tip spur),
recomandat pentru plantaţii super-intensive, precoce, foarte productiv, mediu rezistent la ger şi
făinare, slab rezistent la rapăn, pretenţios la sol şi căldură mai ales în timpul înfloritului şi a
maturării fructelor.
Fructele sunt mari (150-180g), conic-trunchiate, cu cinci coaste proeminente, de culoare
roşu-intens, cu puncte subcutanate galbene. Pulpa este alb-gălbuie, dulce, cu aciditate redusă. La
apariţia soiului a fost o realizare deosebită.
Starkrimson este un soi de iarna ce se recoltează în octombrie.

Figura 1.9- Starkrimson

 Generos este un soi originar din Romania, este rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare
cu pomul de vigoare mijlocie-mare, cu coroana rară, aerisită, este precoce şi productiv, fructifică în
principal pe ramuri scurte.
Fructele sunt mari (160-200g), culoarea de fond galben-verzuie iar cea de acoperire roşie-
rubinie, 2/3 din suprafaţă, cu multă ceară. Pulpa fermă, potrivit de suculentă, aromată, cu gust
plăcut.
Generos este un soi de iarnă ce se recoltează în septembrie.

Figura 1.10- Generos

Romus 2 este un soi originar din România, este rezistent la rapăn, mediu rezistent la făinare
cu pomul de vigoare submijlocie, rodeşte pe ramuri scurte şi mai puţin pe ramuri lungi, este precoce
şi productiv.
Fructele sunt de mărime mijlocie (100-130 g), sunt sferice, uşor crestate spre caliciu, mai
intens colorate decat Romus 1, asemanatoare cu soiul Jonathan.
Romus 2 este un soi de vară ce se recoltează în decada a II-a a lunii iulie.
 Figura 1.11- Romus 2
Delia este un soi originar din Romania, cu pomul de vigoare mică, tip spur, precoce,
productiv, rezistent la ger şi secetă.
Fructele sunt mijlocii ca mărime (130-150g), sferic-turtite, uşor crestate, de culoare roşie-
rubinie aproape pe toata suprafaţă. Se recomandă pentru plantaţiile din zonele colinare.
Delia este un soi de iarnă ce se recoltează în octombrie.

1.5 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare a merelor.

După recoltarea merelor are loc o sortare a acestora în fucţie de destinaţia lor comercială. În
funcţie de destinaţia comercială merele pot fi sortate în mere pentru consum în stare proaspătă şi
mere care vor fi utilizate în unele ramuri ale industriei alimentare cum ar fi cea a gemurilor şi a
compoturilor.
După sortare merele apte pentru consum proaspăt vor fi ambalate şi depozitate pentru scurt
timp în camere cu umiditate si tempertură controlată pentru a proteja fructele de deshidratare.
Ambalarea merelor pentru consum în stare proaspătă se poate realiza în lădiţe de plastic de
cu capacitate de până la 10 kg sau în lăzi mai mari atât din material plastic cât şi din lemn.
Deoarece producţia de mere este mare are loc şi depozitarea pe termen lung a merelor
destinate consumului în stare proaspătă, depozitarea realizânduse în depozite cu atmosferă
controlată deoarece trebuie împiedicată deshidratarea merelor.
Nu toate merele trec de faza de sortare iar cele care nu trec nu vor fi aruncate ci vor fi
dirijate către alte ramuri ale industriei alimentare cum este cea a gemurilor şi compoturilor. În acest
loc ajung merele care sunt vermănoase, cu defecte de formă, cele care prezintă pete, cele atacate de
boli etc.
Din merele necorespunzătoare se realizează gemuri, compoturi, sucuri concentrate de fructe,
marcuri etc.
În ultima vreme merele sunt foarte des utilizatte în industria sucurilor naturale de fructe
deoarece materia primă prezintă costuri reduse.
Ambalarea acestor produse se face fie în butelii (sucurile naturale cu sau fără pulpă) sau în
borcane (gemuri, gompoturi) sau ]n cutii metalice tip conserve (compoturi).
Merele care se consumă în stare proaspătă se comercializează fie în vrac fie în lădiţe în toate
magazinele care comercializează produse alimentare (magaznele de cartier, supermarket-uti,
hipermarket-uri etc)
 O altă utilizare a fructelor de mere este în industria farmaceutică, nu se utilizează produsul
caatare ci extract din produsul respectiv, iar pe baza extractelor se pot realiza anumite creme de uz
medical.

1.6 Bolile si dăunatorii specifici merelor post recoltare.

Bolile intalnite cel mai frecvent sunt rapănul, făinarea mărului şi putregaiul brun. Fiecare
dintre ele prezintă simptome caracteristice după care pot fi deosebite cu uşurinţă.
Putregaiul brun apare în condiţii de umiditate crescute sub forma unei pete brune care se
adânceşte şi care determină căderea fructului.
Viermele merelor (Cydia pomonella) se întâlneşte în toate zonele pomicole, fiind frecvent
în livezile de măr neîngrijite, unde determină pierderi importante, atât cantitativ cât şi calitativ.
Larvele de L. pomonella atacă fructele. Atacul se prezintă sub două forme: primar - când fructele
sunt roase superficial şi secundar când fructele prezintă galerii cu excremente şi rosături în jurul
orificiului de penetrare. Fructele nu se mai dezvoltă normal, îşi pierd valoarea comercială şi nu se

pot păstra. În livezile neîngrijite pagubele ajung la 70-80%.

Figura 1.12- viermele merelor

Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) se întâlneşte frecvent în livezile de măr
neîngrijite. Este o specie monofagă; pagubele sunt datorate galeriilor de larve în fructe. Fructele
rămân mici, pipernicite şi cad.
 figura 1.13- viespea merelor
Monilioza Boala se găseşte frecvent în livezile de măr şi păr neîngrijite; infecţiile realizate
în câmp evoluează (Monilinia fructigena şi în condiţii de depozit, pagubele ajungând la peste 60%
din producţia de fructe.
Miceliul se dezvoltă intercelular, este septat, hialin, neregulat ramificat. În condiţii de
temperatură şi umiditate corespunzătoare, filamentele miceliene se împletesc strâns, formând
aglomerări (sporodochiile), albe la început, care presează şi erup la suprafaţă; pe sporodochii se
formează numeroşi conidiofori scurţi, simpli sau puţin ramificaţi, slab diferenţiaţi de miceliu. În
partea superioară a conidioforului apar şiraguri simple sau ramificate, constituite din conidii
incolore, elipsoidale sau în formă de butoiaşe. Conidiile servesc la răspândirea ciupercii în timpul
perioadei de vegetaţie; filamentul de infecţie nu este în stare să pătrundă în ţesut, decât dacă acesta
prezintă leziuni (grindină, insecte, etc). 
Pe fructele ajunse la maturitate apar pete galben - cafenii, mai mult sau mai puţin circulare;
pulpa se înmoaie şi putrezeşte; în dreptul petelor apar perniţe pufoase, de 1-3 mm diametru, alb-
gălbui, apoi cenuşii - brunii, dispuse concentric. 
În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură şi umiditatea atmosferică), boala se manifestă
sub formă de: 
- putregaiul brun = brown rot - apare pe timp umed şi călduros; fructele putrezesc în 3 - 4 zile; se
brunifică şi cad; prezintă perniţe alb - gălbui; apare vara; este cel mai frecvent, mai evident, mai
păgubitor. 
- putregaiul negru = black rot - este mai rar, pe timp umed şi rece; apare pe fructe mai coapte;
fructele mumifiate putrezesc, se înnegresc, devin pieloase şi nu mai prezintă fructificaţii. 
- putregaiul inimii = core rot; apare în condiţii de uscăciune, fructele atacate se zbârcesc, se usucă,
se mumifică şi atârnă pe pom şi iarna; fenomenul se numeşte mumifierea fructelor.

Figura 1.14- monilioza

Rapănul (Venturia inaequalis) este cunoscut în toate ţările globului unde se cultivă mărul,
fiind foarte păgubitoare în zonele cu climat umed, atât în plantaţii cât şi în depozitele de fructe
(soiurile de măr depozitate pentru iarnă. În ţara noastră este răspândită în toate bazinele pomicole
unde sunt plantaţii de măr. În livezile neîngrijite, în anii cu primăveri şi veri ploioase, pierderile
ajung la 30-98% (Şuta şi col.1974). 
Boala se manifestă pe frunze, pe peduncul, pe sepale, pe fructe şi mai rar pe lăstari. Fructele
sunt atacate în toate stadiile de evoluţie prezentând pete de diferite dimensiuni, brun - măslinii,
catifelate. Fructele atacate se deformează, crapă şi cele mai multe cad în lunile mai - iulie. 
La soiurile sensibile, în anii cu ploi frecvente în lunile mai-iunie - iulie, se înregistrează atac
puternic de rapăn şi pe lăstari. Atacul, la început sub formă de pete, de culoare măslinie - catifelată
se exteriorizează sub formă de ulceraţii, lăstarul având aspect crustos
 Figura 1.15- Rapănul
Pătarea inelară ruginie care provoacă suberificarea cojii sub formă de pete superficiale,
ruginii, de formă inelară. Fructele nu rezistă la păstrare, iar valoarea comerciala este mult
depreciată.

Figura 1.16- Pătarea inelară ruginie

Arsura bacteriana provocata de doua bacterii care provoacă simptome foarte apropiate şi
care se manifestă prin apariţia, pe fructe, a unor pete circulare sau neregulate, cu marginile
nedefinite, în dreptul cărora ţesuturile se zbârcesc, se afunda în pulpa şi crapă. Pe vreme umedă, la
suprafaţa petelor apare un exudat bacterian de culoare brun-deschis. Fructele infectate de aceste
bacterii sunt depreciate şi nu rezistă la păstrare.
Putregaiul negru apare mai rar şi numai pe fructele complet maturate, indeosebi în
depozite, iar la putregaiul inimii infecţia se produce intern, miceliul ciupercii pătrunzând direct în
camera seminală, de unde se extinde în pulpă care putrezeşte, un timp nefiind evidentă la exteriorul
fructului.

Figura 1.17- putregaiul negru

Pătarea cafenie produsă de o ciupercă şi care se manifestă cu predilecţie la soiurile de
toamna în toţi anii, dar cu intensitate diferită, în funcţie de condiţiile climatice şi starea de ingrijire a
livezilor. Boala atacă fructele de măr în toate fazele fenologice, până la recoltare. Pe fructele mature
se observă pete mai mult sau mai puţin circulare, cenuşii, acoperite cu un strat catifelat constituit
din conidioforii şi conidiile ciupercii. În caz de atac puternic, fructele apar mici şi deformate, lipsite
de valoare comercială.

Figura 1.18- pătarea cafenie

Putregaiul amar care infectează fructele în faza de maturitate deplină. În depozit se
manifestă prin apariţia de pete mari, brune, dezvoltate pe orice parte a fructului în jurul
lenticelelelor, dar mai ales în zona pedunculară. Pulpa fructului se brunifică, putrezeşte şi are un
gust amar. Putregaiul fructelor de măr poate provoca pierderi însemnate îndeosebi în verile calde şi
ploioase la soiurile sensibile, debutând prin pete mici, circulare, brun-închise, sub care pulpa se
brunifică neuniform, se usucă şi devine tare.

Capitolul 2

Tehnologii de valorificare a merelor.

Pentru ca produsele pomicole să poată fi valorificate pe piaţă, acestea, sunt supuse unor
procese anterioare valorificării, mai exact, vor parcurge o serie de tehnologii de valorificare. În ceea
ce priveşte tehnologia de valorificare a merelor, aceasta este constituită din mai multe etape precum:
recoltare, sortare, depozitare, păstrare şi ambalare.

2.1 Modul de recoltare al merelor.

Recoltarea merelor este un proces destul de complicat mai ales din cauza rezistenţei scăzute
la lovituri a fructelor. Loviturile realizate în urma recoltării influenţează foarte mult perioada de
păstrare precum şi atacul bolilor şi al dăunătorilor. Merele lovite în urma recoltării sunt excluse de
comercializarea in stre proaspătă deoarece nu îndeplinesc condiţiile impuse de standardele de
comercializare.
Recoltarea merelor se poate realiza în două modalităţi: manual sau mecanizat.
Recoltarea manuală se realizează cu ajutorul muncitorilor angajaţi pe perioada culesului.
Această operaţiune trebuie realizată cu atenţie deoarece merelelor nu le este permis să fie lezate.
Lezarea merelor determină eliminarea acestora de la comercializare deoarece acestea nu îndeplinesc
condiţiile impuse de standarde.
Culesul merelor se realizează în găleţi cu capacitatea de 10 l care apoi sunt aşezate în lăzile
remorcilor de transport din livadă la punctul de sortare.
Recoltarea mecanizată a merelor se realizează cu maşini de recoltat. Această recooltare se
pretează doar la anumite soiuri de măr şi anume la cele cu pulpa fermă, în nici un caz nu se pretează
la cele cu pulpă făinoasă deoarece acestea sunt mai sensibile la şocuri.
Dezavantajul pe care îl prezintă maşinile de recoltat este acela că recoltarea se face cu
rapiditate, iar în acest caz recoltarea se poate face cu tot cu unele părţi vegetale ale pomului
fructifer, deasemeni poate avea loc şi o lezare a merelor dacă utilajul nu este reglat corespunzător
livezii respective.
Un mare avantaj al culesului cu ajutorul utilajelor este acela că deşi culesul se realizează tot
cu operatori, merele sunt puse direct în lăzile de transport astfel evitându-se lezarea produselor.

Figura 2.1- maşină de recoltat mere

 Figura 2.2 maşină de recoltat mere

2.2 Presortarea, sortarea şi calibrarea.

După aducerea din livadă a merelor cu ajutorul remorcilor are loc o presortare a acestora.
Presortarea are rolul de a elimina resturile vegetale precum şi alte corpuri de altă orice altă natură.
Presortarea trebuie realizată corespunzător deoarece de ea depinde şi durata de conservare.
Prezenţa impurităţilor de natură vegetală atrage după sine prezenţa unor boli asupra
fructelor, aşadar prin realizarea corespunzătoare a presortării se efectuează şi o uşoară combatere a
imbolnăvirii fructelor şi totodată o prelungire a duratei de păstrare a fructelor atunci când acestea
sunt destinate consumului în stare proaspătă.
După etapa de presortare urmează etapa de sortare a merelor, etapă decisivă mai ales pentru
faptul că în urma acesteia se decide destinaţia merelor ( mere pentru consum în stare proaspătă sau
pentru prelucrare în vederea obţinerii altor produse)
În cadrul operaţiei de sortare are loc eliminarea produselor care nu corespund din punct de
veere al standardelor de comercializare. Merele care fie sunt pătate fie atinse de unele boli sau care
nu corespund standardelor de comercializare sunt eliminate de la consumul în stare proaspătă.
Această operaţiune se realizează cu ajutorul operatorilor pe benzi transportoare cauciucate
pentru a nu favoriza lezarea fructelor.
Sortarea merelor pe soiuri se realizează din câmp chiar în momentul culesului,
neamestecându-se soiurile între ele la momentul culesului.
Ulterior operaţiei de sortare urmează operaţia de calibrare, acestei operaţii i se supun doar
merele care au trecut de etapa de sortare şi care sunt destinate consumului în stare proaspătă.
 În cadrul acestei operaţii are loc o sortare a fructelor pe mărime, deoarece în momentul
ambalării este nevoie de o uniformitate în ambalajul respectiv.
Numărul de calibre pe care îl formează maşina de calibrat este de obicei indicat de
standardul de comercializare al merelor.

Figura 2.2 maşină de sortat mere

2.3 Depozitarea şi păstrarea merelor

Pentru a prelungi perioada valorificare a produselor în stare proaspătă acestea trebuie

depozitate în depozite frigorifice.
Pentru a depozita merele în depozite acestea sunt puse în lăzi de capacitate mare şi paletizate
astfel încât să se permită circulaţia aerului pentru a facilita uniformizarea temperaturii.
Pentru reducerea pierderilor şi deprecierilor pe durata păstrării este obligatoriu ca intr-o
celulă să se păstreze mere dintr-o singură grupă de soiuri, cu acelaşi grad de maturare şi aceleaşi
cerinţe pentru factorii de păstrare. Încărcătura unei celule se va face în maxim 5 zile în condiţiile în
care temperatura optimă a spaţiului de depozitare pe perioada încărcării este intre 4-8 grade C.
  Pentru depozitare se pot utiliza mia multe principii precum este cel clasic când se utilizează
o instalaţie frigorifică de preferinţă cu freon şi nu cu amoniac sau se mai pot utiliza şi depozitele
care pe lângă faptul că permit păstrarea prin refrigerare permit şi realizarea unei atmosfere
controlate asupra mediului din celule.
Depozitarea merelor în celule cu atmosferă controlată determină o perioadă mai lungă de
pastrare precum şi pierderi mai mici comparativ cu modalitatea clasică de păstrare prin simpla
coborâre a nivelului temperaturii mediului. Gazul utilizat în cazul atmosferei controlate este de
obicei dioxidul de carbon care se dozează în diferite concentraţii. Depăşirea concentraţiei optime
poate influenţa negativ păstrarea merelor în stare proaspătă, aşadar trebuie acordată o atenţie sporită
acestui factor.
 Procesul de păstrare a merelor are loc pe perioade diferite de timp, în fucţie de soiul
acestora, astfel:

 - Goldan Delicios: -1-00 C; 95% umiditate; 6-7 luni durata de pastrare

 - Grupa Starkrimson: - 0,5-00 C; 90-95% umiditate; 6-7 luni durata de pastrare
 - Grupa Jonathan: +3- 40 C; 90-95% umiditate; 5-6 luni durata de pastrare
  După cum se poate observa la cele trei soiuri de mere durata de păstrare a merelor este
influenţată de temperatura din celula de păstre, umiditatea mediului şi concentraţia gazelor.
Cu cât este mai mult oxigen în celula de păstrare cu atât vor fi şi procesele autolitice din
fructe mai accelerate însă asta nu înseamnă că înocuind oxigenul cu dioxid de carbon este benefic
deoarece o concentraţie prea ridicată de dioxid de carbon influenţează dezvoltarea unor grupe de
microorganisme.

2.4 Ambalarea merelor.

Operaţiunea finală in ceea ce priveşte condiţionarea merelor este chiar ambalarea

acestora. Procesul este diferit in funcţie clasa de calitate. Ambalarea duce la bun sfârşit procesul de
condiţionare tehnologică şi are ca scop protejarea merelor în timpul transportului, pentru ca acestea
să fie manipulate mai uşor şi să arate mai bine.
Ambalajele care sunt folosite in acest proces final trebuie să indeplinească anumite condiţii
normative: să fie rezistente, să asigure menţinerea calităţii produsului, să aibă costuri minime, să
aibă dimensiuni care să asigure un transport uşor şi circulaţia aerului în masa produsului, să nu aibă
mirosuri străine. Într-un tip de ambalaj pot fi introduse produse omogene din punct de vedere al
calităţii, al gradului de maturare şi al calibrului.
Ambalarea se realizează în mai multe tipuri de ambalaje ca:
- lăzi din plastic
- lăzi din lemn
- cutii de carton
- plasă tip fileu
Pentru ambalarea merelor în cantităţi mai mari se folosesc lăzăle de lemn sau de plastic cu
greutăţi de la 20 kg până la 40 kg produse/ladă. Pentru ambalarea cantităţilor mai mici 10 – 15 kg se
utilizează cutiile de carton iar pentru cantităţi şi mai mici se folosesc plasele tip fileu deoarece
acestea au şi rezistenţă suficientă şi permit şi observarea produsului aflat la comercializare.
 Ambalarea se realizează în cadrul unităţii în care se face păstrarea pentru a nu favoriza
lovirea merelor înainte de livrare către unităţile de desfacere.
După ambalare cutiile sunt recipientele sunt paletizate şi încărcate în vehicolele de transport
spre a fi livrate magazinelor.

Capitolul 3

Standardele de comercializare a merelor

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, pentru ca cultivatorii să îşi poate vinde
producţia în cadrul uniunii, au fost impuse o serie de standarde cu menirea de a uniformiza calitatea
produselor furnizate de către toţi producătorii din cadrul uniunii şi deasemeni pentru ca toţi cetăţenii
să beneficieze de produse de aceeaşi calitate. Standardele de comercializare ale merelor includ mai
multe categorii de calitate şi anume: extra, categoria I ;I categoria II.

3.1 Cerinţe minime de calitate.

La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie
și de toleranțele admise, merele trebuie să fie:
- întregi;
- sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora devin
improprii pentru consum);
- curate, practic fără materii străine vizibile;
- fără boli;
- fără deteriorări cauzate de boli;
- fără umezeală externă anormală;
- fără miros și/sau gust străin.
De asemenea, fructele trebuie să fie culese cu grijă iar dezvoltarea și starea merelor trebuie
să le permită:
- continuarea procesului de maturație și atingerea gradul de maturitate adecvat în funcție de
caracteristicile soiului respectiv [1] [2];
- să reziste la transport și manipulare și
- să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

3.2 Cerinţe de maturitate.

Fructele destinate comercializării în stare proaspătă trebuie să îndeplinească unele norme

privind maturitatea deoarece aceasta infleunţează calităţile senzoriale ale merelor precum gustul şi
aroma şi totodată influenţează şi durata de păstrare.
Merele culese înainte de atingerea maturităţii vor avea în principal afectate gustul şi aroma,
culoarea, pulpa va fi mai tare.
Merele culese mai târziu decât intervalul indicat vor fi şi ele afectate, pulpa va fi mai
făinoasă, aciditatea va fi mai ridicată.
 Maturitatea afectează şi durata de păstrare a produselor în stare proaspătă astfel că merele
culese fie mai repede fie mai târziu decât perioada specifică soiului vor avea o durată de păstrare
mai scurtă.

3.3 Categorii de calitate

Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează:

a) Categoria "Extra"
Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte
forma, calibrul și colorația caracteristice soiului respectiv și să aibă atașat un peduncul intact. Pulpa
trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la
nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea,
păstrarea și prezentarea sa în ambalaj.
b) Categoria I
Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma,
calibrul și colorația caracteristice soiului respectiv. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
Cu toate acestea, sunt permise următoarele defecte cu condiția ca acestea să nu afecteze
aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
- un ușor defect de formă;
- un ușor defect de dezvoltare;
- un ușor defect de colorație;
- ușoare defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:
- lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
- 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a
cărei suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2;
- 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie
decolorată.
Pedunculul poate lipsi cu condiția ca secțiunea să fie curată și epiderma adiacentă să nu fie
deteriorată.
c) Categoria II
Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar
corespund caracteristicilor minime definite mai sus. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale.
 Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale
în ceea ce privește calitatea, păstrarea și prezentarea:
- defecte de formă;
- defecte de dezvoltare;
- defecte de colorație;
- defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:
- lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
- 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis),
a căror suprafață totală nu poate depăși 1 cm2
- 1,5 cm2 din suprafața totală în cazul unor ușoare lovituri, epiderma putând fi ușor
decolorată.

3.4 Calibrarea (calibru minim, scara calibrelor, omogenitate)

Calibrul este determinat de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale sau de greutate.

La toate soiurile și la toate categoriile, calibrul minim este de 60 mm, dacă se determină după
diametru, sau de 90 g, dacă se determină după greutate. Se pot accepta fructe cu calibre mai mici,
dacă nivelul Brix al produselor este mai mare sau egal cu 10,5o Brix, iar calibrul este de minim 50
mm sau 70 g.
Pentru a garanta omogenitatea de calibru a fructelor dintr-un colet:
a) pentru fructele al căror calibru se stabilește în funcție de diametru, diferența de diametru dintre
fructele din același colet este limitată la:
- 5 mm pentru fructele din categoria "Extra" și pentru fructele din categoriile I și II
prezentate pe rânduri și în straturi suprapuse. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley's
Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) și Horneburger, diferența de diametru se poate ridica până la
10 mm; și
- 10 mm pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în colet sau în ambalajul de
vânzare. Cu toate acestea, la merele din soiurile Bramley's Seedling (Bramley, Triomphe de Kiel) și
Horneburger, diferența de diametru se poate ridica până la 20 mm; sau
b) pentru fructele măsurate în funcție de greutate, diferența de greutate dintre fructele din același
colet este limitată la:
- 20 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria
"Extra" și pentru fructele din categoriile I și II prezentate pe rânduri și în straturi suprapuse; și
 - 25 % din greutatea medie pe fruct a fructelor din colet, pentru fructele din categoria I
prezentate în vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.
Nu există nicio cerință referitoare la omogenitatea de calibru pentru fructele din categoria II
prezentate în vrac în colet sau în ambalaje destinate vânzării către consumatori.

3.5 Toleranţele.

La fiecare colet sunt premise toleranțe cu privire la calitate și calibru, pentru produsele care
nu satisfac cerințele categoriei indicate.
a) Toleranțe de calitate
La categoria "Extra" 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc
cerințele categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei I sau, în mod excepțional, se încadrează în
toleranțele pentru acea categorie.
La Categoria I 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerințele
categoriei, dar le întrunesc pe cele ale categoriei II sau, în mod excepțional, se încadrează în
toleranțele pentru acea categorie.
La Categoria II 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu îndeplinesc cerințele
categoriei și nici cerințele minime, cu excepția fructelor atinse de putregai sau cu alterări din cauza
cărora devin improprii pentru consum.
În cadrul acestei toleranțe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din
greutatea fructelor care prezintă următoarele defecte:
- atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni din fructe un aspect sticlos sau de plută;
- ușoare leziuni sau fisuri necicatrizate;
- urme foarte ușoare de putregai;
- prezența unor paraziți vii în fruct și/sau alterarea pulpei din cauza paraziților.
` b). Toleranțe de calibru
Pentru toate categoriile este permisă o toleranță totală de 10 % din numărul sau din greutatea
fructelor care nu îndeplinesc cerințele privind calibrul. Această toleranță nu poate fi extinsă astfel
încât să includă produsele cu un calibru de:
- cel puțin 5 mm sub diametrul minim, în cazul în care calibrul este determinat pe baza
diametrului;
- cel puțin 10 g sub greutatea minimă, în cazul în care calibrul este determinat pe baza
greutății.
 3.6 Prezentarea produsului.

a) Omogenitate
Fiecare colet trebuie să aibă un conținut omogen și să nu cuprindă decât mere de aceeași
origine, soi, calitate și calibru (dacă se impune calibrarea) și cu același grad de maturitate.
De asemenea, pentru categoria "Extra", se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.
Ambalajele în care sunt puse merele pentru comercializare, având o greutate netă de maximum 5
kg, pot conține amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea
ce privește calitatea și, pentru fiecare soi prezent, în ceea ce privește originea, calibrul (dacă se
impune calibrarea) și gradul de maturitate.
Partea vizibilă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
b) Ambalare
Merele trebuie ambalate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului. În
special, ambalajele pentru comercializare având o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient
de rigide pentru a proteja produsul în mod adecvat.
Materialele folosite în interiorul coletului trebuie să fie noi, curate și de o calitate care să nu
producă deteriorări exterioare sau interioare ale produsului. Utilizarea de materiale, în special hârtie
sau înscrisuri, care poartă specificații comerciale este permisă numai cu condiția ca înscrisul sau
etichetarea să se realizeze cu cerneală sau clei netoxice.
Coletele nu trebuie să conțină materii străine.
Etichetele aplicate individual pe produse trebuie ca, atunci când sunt dezlipite, să nu lase
urme vizibile de clei, nici defecte pe epidermă.
c) Prezentare
Fructele din categoria "Extra" trebuie ambalate în straturi suprapuse.

3.7 Marcajele produselor.

Fiecare colet trebuie să poarte următoarele detalii, în litere grupate pe aceeași parte, marcajul
fiind lizibil, imposibil de șters și vizibil din exterior:
a) Identificare
Numele și adresa ambalatorului și/sau expeditorului
Această mențiune poate fi înlocuită:
 - pentru toate ambalajele, cu excepția preambalajelor, de codul reprezentând ambalatorul
și/sau expeditorul eliberat sau recunoscut de un organism oficial, precedat de mențiunea "Ambalator
și/sau expeditor" sau o abreviere echivalentă;
- doar pentru preambalaje, cu numele și adresa unui vânzător stabilit în interiorul
Comunității, precedat de mențiunea "Ambalat pentru:" sau o mențiune echivalentă. În acest caz,
etichetarea trebuie, de asemenea, să conțină un cod care corespunde ambalatorului și/sau
expeditorului. Vânzătorul furnizează orice informații considerate necesare de organismele de
control privind semnificația acestui cod.
b) Natura produsului
- "Mere", în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
- Denumirea soiului sau soiurilor, după caz;
- În cazul ambalajelor pentru comercializare care conțin un amestec de soiuri diferite de
mere, indicarea fiecărui soi prezent în ambalaj.
c) Originea produsului
Țara de origine și, opțional, regiunea de producție sau denumirea zonei la nivel național,
regional sau local.
- În cazul unui ambalaj pentru comercializare care conține un amestec de soiuri diferite de
mere de origini diferite, indicarea fiecăreia dintre țările de origine ale fructelor respective trebuie să
apară în imediata apropiere a soiului în cauză.
d) Caracteristici comerciale
- Categoria;
- Calibrul sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăți.
În cazul în care identificarea are loc pe baza calibrului, aceasta este indicată:
a) pentru produsele pentru care există norme privind omogenitatea, prin diametrul minim și
maxim sau prin greutatea minimă și maximă;
b) pentru produsele pentru care nu există norme privind omogenitatea, prin diametrul sau
greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile "și peste" sau "+" sau o denumire
echivalentă sau, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
e) Marcajul de control oficial (opțional)
Nu este necesar să se menționeze pe colete indicațiile prevăzute la primul paragraf atunci
când coletele conțin ambalaje pentru comercializare, vizibile din exterior și pe care figurează
indicațiile respective. Aceste colete nu trebuie să aibă marcaje care să inducă în eroare. Atunci când
aceste colete sunt așezate pe paleți, aceste indicații trebuie să figureze pe o fișă plasată vizibil cel
puțin pe două din fațetele paletului

Capitolul 4
Particularităţi ale desfacerii produselor in reţeaua comercială din Municipiul Iasi.

Produsele horticole, atât în stare proaspătă cât şi conservată, sunt solicitate pe tot parcursul
anului iar Municipiul Iaşi dispune de o gamă largă de centre comerciale, în ceea ce priveşte
desfacerea produselor horticole pentru a satisface cererea de pe piaţă. În Municipiul Iaşi produsele
horticole sunt întâlnite spre comercializare din hipermarket-uri până în magazinele de bloc, totuşi
ceea ce diferă foarte mult de la o locaţie de comercializare la alta este calitatea produsului oferit
spre vânzare, informaţiile despre produs şi nu în ultimul rând varietatea produselor.
 4.1 Categorii de spaţii comerciale specializate în desfacerea de fructe şi legume.

Spaţiile comerciale specializate în desfacerea produselor legume/fructe pot fi clasificate din

mai multe puncte de vedere:
1) Din punct de vedere al dimensiunilor pot fi: -Hipermarket
-Supermarket
-Market/Piaţa
-Minimarket
2) Din punct de vedere al sortimentelor aflate la comercializare Ierarhia prezentată anterior
se păstrează deoarece în hipermarket este întâlnită cea mai mare varietate de sortimente de produse
horticole aflate spre comercializare.
3) Din punct de vedere al provenienţei mărfurilor, spaţiile comerciale nu pot fi strict
diferenţiate deoarece prezenţa produsele horticole aflate la comercializare în stare proaspătă este
influenţată în special de anotimp şi de produsele specifice perioadei respective a anului, astfel că în
sezonul rece vor fi mai multe produse din import iar în sezonul cald vor predomina produsele din
producţia internă a ţării.
În ceea ce priveşte comercializarea merelor în stare proaspătă în aceste spaţii comerciale,
diversitatea produselor este foarte mare însă este mult influenţată de importul produselor astfel că
spre comercializare se află mia mult soiuri din import decât soiuri autentice româneşti. În
minimarket se află puţine soiuri de mere spre vânzare din cauza perisabilităţii produsului în formă
proaspătă. Totuşi, în privinţa produselor conservate din mere, cum sunt compoturile din mere nu se
poate vorbi de o diversitate deoarece nu toate soiurile se pretează la acest tip de conservare.
Provenienţa merelor aflate la comercializare în stare proaspătă, în această perioadă, este
majoritar din import, în special din Olanda.

4.2 Perioada de valorificare a produsului.

Valorificarea merelor în stare proaspătă are loc pe tot parcursul anului însă varietatea de
soiuri care se află pe piaţă este influenţată de perioada anului astfel că în timpul toamnei, al iernii şi
al primăverii vor fi întâlnite predominant soiuri autohtone mai ales în piaţă sau la magazinele de
bloc pe când în hipermarket soiurile autohtone vor avea o pondere de maxim 50%.
 Vara soiurile de mere care se găsesc spre comercializare în stare proaspătă sunt
preponderent din import, mai ales în hipermarket, însă în pieţe sau magazinele de bloc se pot întâlni
şi merele din soiuri autohtone, sunt întâlnite doar acele soiuri care rezistă la păstrare o perioadă
îndelungată de timp precum Golden delicios.
Dintre soiurile aflate la comercializare cu ponderea cea mai mare la comercializare în stare
proaspătă se află Golden delicios deoarece se pretează la păstrare o perioadă îndelungată de timp,
iar aroma şi gustul se păstrează nemodificate. Acest soi se pretează la comercializarea în stare
proaspătă deoarece prezintă şi o rezistenţă la multiplele manipulări.

Figura- 4.1 Golden delicios

Un alt soi care se găseşte preponderent în centrele de comercializare a fructelor în stare
proaspătă este reprezentat de Granny Smith. Acest soi se găseşte spre comercializare tot timpul
anului datorită rezistenţei sale la boli şi la manipulări. Durata de păstrare este facilitată de stratul de
ceară care se află pe suprafaţa fructelor.

Figura- 4.2 Granny Smith

 Un alt soi aflat spre comercializare în stare proaspătă este reprezentat de Delicios Red.
Aroma şi gustul acestui soi este asemănător cu cel al soiului Golden delicios însă prezintă avantajul
că are ceară la suprafaţă ceea ce îmbunătăţeşte durata de păstrare însă prezintă o sensibilitate sporită
la manipulările repetate.

Figura- 4.3 Delicios Red

Deşi merele se găsesc spre comercializare pe tot parcursul anului acestea sunt preponderent
din import, din ţări precum Olanda, Italia etc.
Merele care se vând în pieţe, sunt preponderent din producţia internă şi se găsesc spre
comercializare în perioada 30 septembrie - 1 mai, în restul anului merele care se află pe piaţă sunt
de provenienţă din import.
În magazinele de bloc, merele se afla spre comercializare tot timpul anului însă acestea sunt
preponderent din import deoarece prin tratamentele care s-au executat asupra lor au o perioadă de
păstrare mult mai îndelungată comparativ cu merele din producţia autohtonă.

Figura- 4.4 Mere alfate la comercializare în magazine de bloc

 4.3 Modalitatea de prezentare a produsului.

Modalitătea de prezentare a produselor este cunoscut că înfluenţează cantitatea de produse

vândute.
Merele se pot afla la comercializare în două moduri şi anume fie în vrac fie în ambaje de
capacitate mare cum sunt lădiţele de 10 kg sau lădiţele de 5 kg.
De obicei în magazinele mari de tip hzpermarket sau supermarket merele aflate spre
comercializare în stare proaspătă se află în vrac deoarece în aceste magazine se practică
autoservirea.
Acest tip de prezentare facilitează foarte mult vânzările deoarece cumpărătorii au libertatea
de a alege însă în cazul merelor acest tip de comercializare poate reprezenta şi o problemă pentru
centrele mari deoarece cumpărătorii au obiceiul de a alege merele fără a fi atenţi la momentul câmd
le manipulează ceea ce va cauza lovirea fructelor ceea ce le scurtează perioada de păstrare.
Merele aflate la comercializare în hypermarket sau supermarket se mai pot găsi şi în lădiţe
sau în cutii de carton.

Figura- 4.5 mere în vrac

 Figura 4.6- mere în lădiţe de carton
În centrele de comercializare de tipul pieţelor merele se află spre comercializare sub aceleaşi
forme ca cea a centrelor mari adică în lădiţe şi în vrac. Merele nu se pot comercializa în saci sau în
săculeţi deoarece prin aşezarea acestora unii peste alţii merele se vor strivi iar calitatea lor va fi
depreciată.
În urma comercializării merelor în lădiţe, în centrele de tip piaţă, comercializarea produsului
se realizează cu tot cu ambalaj, adică cumparătorul păstrază lădiţa.
În magazinele de bloc, comercializarea merelor se face sub formă de autoservire însă
cantitatea de mere aflate la comercializare este redusă iar varietea soiurilor lipseşte, adeseori
aflându-se la comercializare un singur soi.

Figura 4.7- mere în vrac în piaţă Figura 4.8- mere în lădiţe în piaţă
 Figura 4.9- mere aflate la comercializare în magazinul de bloc

4.4 Condiţii de păstrare.

Condiţiile de păstrare au o influenţă deosebit de mare asupra produselor alfate la

comercializare, şi mai ales asupra acelor produse aflate în stare proaspătă cum sunt şi merele
Condiţiile de păstrare diferă de la un spaţiu comercial la altul, însă nu estte obligatoriu ca în
magazinele de tipul hipermarket să întâlnim cele mai bune condiţii de păstrare ale merelor în stare
proaspătă.
Păstrarea merelor este influenţată de doua componente, umiditate şi temperatură. Aceste
două componente ale mediului ambiant trebuie foarte bine controlate pentru a realiza o păstrare cât
mai îndelungată.
Standardele de păastrare a merelor specifică o temperatură cuprinsă între 4 o C şi 5o C şi o
umiditate cuprinsă între 90 – 95% pentru a beneficia de o perioadă de păstrare de 6 – 7 luni fără a se
semnala deshidratări. Totuşi perioada de păstrare şi temperatura de păstrare sunt influenţate de
maturitatea fructului.
Deoarece condiţiile de păstrare ale fructelor şi legumelor în stare proaspătă diferă de la o
specie la alta, punctele de comercializare vor opta pentru o cale de mijloc pentru toate fructele si
legumele, de aceea în magazinele de tip hipermarket temperatura mediului ambiant în zona
legumelor era cuprinsă între 12o -16o C.
Deşi magazinele de blco dispun de cantităţi mult mai mici de mere şi deşi ar putea asigura
condiţii de păstrare mult mai apropiate de cele impuse de standarde nu o fac deoarece consumul
realizat de instalaţiile frigorifice nu pot fi acoperite de preţul de comercializare a acestor fructe
deaceea acestea sunt lăsate la temperatura mediului ambiant ceea ce favorizează foarte mult
deteriorarea acestora.

Figura 4.10- mere la temperatura mediului ambiant în magazine de bloc

Dacă s-ar realiza o ierarhizare a cât de bine sunt indeplinite condiţiile de păstrare a fructelor
la comercializare, centrele de comercializare a fructelor şi legumelor de tip piaţă ar fi pe ultimul loc
deoarece acestea nu îndeplinesc nici o condiţie impusă de standarde deoarece merele se află la
temperatura mediului ambiant iar în timpul anotimpulu rece acestea pot fi afectate de ger sau chiar
de ploaie în pieţele care nu sunt acoperite.

Figura 4.11- mere aflate la comercializare în piaţă

4.5 Categoriile de calitate.

Calitatea produselor în stare proaspătă reprezintă cel mai influent factor în ceea ce priveşte
preţul obţinut la comercializarea fructelor şi legumelor.
Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează:
1. Categoria "Extra"
 Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte
forma, calibrul și colorația caracteristice soiului respectiv și să aibă atașat un peduncul intact. Pulpa
trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la
nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea,
păstrarea și prezentarea sa în ambalaj.
2. Categoria I
Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma,
calibrul și colorația caracteristice soiului respectiv. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare.
Cu toate acestea, sunt permise următoarele defecte cu condiția ca acestea să nu afecteze
aspectul general al produsului, calitatea, calitatea de păstrare și prezentarea în ambalaj:
- un ușor defect de formă;
- un ușor defect de dezvoltare;
- un ușor defect de colorație;
- ușoare defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:
- lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
- 1 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a
cărei suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2;
- 1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie
decolorată.
Pedunculul poate lipsi cu condiția ca secțiunea să fie curată și epiderma adiacentă să nu fie
deteriorată.
3. Categoria II
Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar
corespund caracteristicilor minime definite mai sus. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale.
Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale
în ceea ce privește calitatea, păstrarea și prezentarea:
- defecte de formă;
- defecte de dezvoltare;
- defecte de colorație;
- defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:
- lungimea de 4 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
 - 2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis),
a căror suprafață totală nu poate depăși 1 cm2
- 1,5 cm2 din suprafața totală în cazul unor ușoare lovituri, epiderma putând fi ușor
decolorată.

Figura 4.12- indicarea categoriei de calitate Figura 4.13- indicarea categoriei de calitate
Categoria de calitate este indicată doar în centrece de comercializare a fructelor şi legumelor
de tip hipermarket, în centrele de tip piaţă şi magazinele de bloc categoria de calitate nu este
indicată.

4.6 Corespondenţa calitate- produs

Corespondenţa dintre calitate şi produs diferă de la un centru de comercializare la altul. În

spaţiile de comercializare de tip piaţă se întâlnesc doar mere din calitatea I şi calitatea II, lafel se
întâmplă şi în cazul centrelor de comercializare de tip hzpermarket. În cazul centrelor de
comercializare de tipul magazinelor de bloc categoria de calitate nu este indicată iar calitatea acestor
produse este foarte diferită faţă de celelalte centre de comercializare. În cazul centrelor de
comercializare de tipul hipermarket de obicei produsele corespund categoriei de calitate indicate
însă uneori se poate întâmpla ca acestea să nu mai corespundă categoriei de calitate în care au fost
încadraţi în momentul scoaterii spre comercializare.
La comercializarea merelor Golden delicios în hzpermarket categoria de calitate corespunde
cu produsul aflat spre vânzare.
 Figura 4.14- indicarea categoriei de calitate la mere Golden delicios

Figura 4.15- mere Golden delicios categoria I

Lafel se este şi în cazul merelor Jonagold în cazul cărăra indicaţiile de pe panoul produsului
probează calitatea produsului alfat la comercializare.

Figura 4.16- indicaţiile la merele Jonagold

 Figura 4.17- mere Jonagold categoria I
Nu întotdeauna categoria de calitate indicată pe panoul de promovare a produsului probează
calitatea produsului aflat la comercializare deoarece unele produse pot prezenta unele defecte sau
prezenţa impurităţilor pe suprafaţă sau urme de insecticid.

Figura 4.18- indicarea calităţii la Idared

Figura 4.19- merele idared

 Merele prezintă unele defecte de formă, prezintă frunze uscate iar unele fructe chiar
prezentau atacul dăunătorilor.
Merele aflate spre comercializare în centrele de comercializare de tipul magazinelor de bloc
prezintă o calitate nesatisfăcătoare pentru comercializare deoarece acestea prezintă atac al
dăunătorilor, putregai etc.

Figura 4.20- mere aflate la comercializare în magazinele de bloc

Merele aflate la comercializare în centrele de tip piaţă, prezintă cea mai bună calitate
comparativ cu toate celelalte centre vizitate. Aceste mere nu prezintă frunze, atac al dăunătorilor sau
lovituri.

Figura 4.21- mere aflate la comercializare în piaţă

Tabelul 4.1
Corespondenţa calitate-produs la mărul Golden delicios in hypermarket
Cerinţe minime de calitate Golden delicios
-întregi -întregi
-sănătoşi (fără putregai) -putregaiul era prezent pe unele fructe
-curaţi -erau prezente reziduuri
-proaspeţi ca aspect -aspect de proaspăt
 -fără boli
-fără deteriorări de boli
-bine dezvoltaţi
-fără vătămări de îngheţ
-fără leziuni nevindecate
-fără arsuri de soare
-cu pedunculi atasaţi
-fără umezeală externă anormală
-fără miros şi gust străin
Corespondenţa calitate-produs a mărului Idared hypermarket
Cerinţe minime de calitate
-întregi
-sănătoşi (fără putregai)
-curaţi
-proaspeţi ca aspect
-fără boli
-fără deteriorări de boli
-bine dezvoltaţi
-fără vătămări de îngheţ
-fără leziuni nevindecate
-fără arsuri de soare
-cu pedunculi atasaţi
-fără umezeală externă anormală
-fără miros şi gust străin
-unele fructe erau atacate de boli
-unele fructe erau deteriorate de boli
-bine dezvoltaţi
-nu s-au observat deteriorări de la îngheţ
-fructele nu prezentau leziuni nevindecate
-fructele nu prezentau arsuri de soare
-unii pedunculi nu erau intacţi
-unele produse prezentau umezeală externă
-fără miros sau gust străin
Tabelul 4.2
Idared
-întregi
-fără putregai
-prezentau praf
-aspect de proaspăt
-prezentau semnele unor boli
-mici deteriorări (mai mici de 1 cm2)
-bine dezvoltaţi
-nu prezentau vătămări de îngheţ
-nu prezentau urme de leziuni
-nu prezentau arsuri de soare
-pedunculii unor fructe erau vătămaţi
-nu prezentau umezeală exterioară
-nu prezentau miros şi gust străin

4.7 Standardele de comercializare specifice produsului.

Standardele de comercializare au rolul de a impune o calitate minimă a produselor aflate pe

piaţă. În momentul comercializării aceste standarde sunt mai mult sau mai puţin respectate de către
comercianţi deoarece se întâlnesc diferite deteriorări ale produselor, se întâlnesc dăunători şi mai
ales diferenţe mari de calibru.

Figura 4.22- mere în magazinele de bloc

 În cazul magazinelor de bloc (fig. 4.22) nu se indică nici soiul, nici calibrul, deasemeni
produsele sunt la un loc cu alte specii. Produsele aflate la comercializare prezintă deteriorări, şi
urme ale atacului de boli. Nu se indică nici categoria de calitate din care ar trebuii să facă parte
aceste produse.
În cazul centrelor de comercializare de tipul pieţelor, deasemeni nu se indică soiul, tara de
provenienţă a mărfurilor, unele specii diferite sunt unele lângă altele, produsele alfate la
comercializare nu prezintă atac de boli şi de dăunători. Calibrul produselor nu este indicat precum şi
categoria de calitate. În urma examinării produselor s-a putut observa faptul o parte din acestea se
încadrau la calitatea extra, altele la categoria de calitate I iar altă parte la categoria de calitate II.(fig.
4.23)

Figura 4.23- mere categoria I în piaţă

În spaţii comerciale de tipul magazinelor de bloc se pot întâlni şi produse improprii
comercializării şi asta din cauza atacului bolilor sau al dăunătorilor sau din cauza depăşirii perioadei
de păstrare. Astfel de produse ar trebuii îndepărtate însă din nefericire acestea se află la
comercializare.(fig. 4.24)

Figura 4.24- mere improprii atacate de putregai

 Din punct de vedere al respectării standardelor de comercializare ale ardeilor, centrele
comerciale de tip hipermarket care au fost vizitte pentru realizarea acestui proiect, fac faţă cel mai
bine la standardele impuse de autorităţi. În aceste centre comerciale produsele aflate la
comercializare sunt lipsite de atacul bolilor, deasemeni sunt lipsite de atacul dăunătorilor sau de
prezenţa acestora.(fig 4.25).

Figura 4.25- mere aflate la comercializare în supermarket

Deasemeni în supermarket este indicat calibrul produselor aflate la vânzare pe lângă
celelalte caracteristici ale produsului precum şi ţara de provenienţă a produsului aflat la
comercializare.(fig. 4.25)
 Bibliografie

1. P. Constantin 1992, Legumicultură, Editura didacttică şi pedagogică, Bucureşti

2. G. Stanciu 2004, Pomicultură practică, Editura CERES, Bucureşti
3. Dumitru D. Beceanu 2001, Ghid profesional pentru valorificarea în stare proaspătă a fructelor şi
legumelo, Editura Autograph, Iaşi
4. http://dli.ro/calitatea-si-conditionarea-fructelor.html
5. http://www.agropataki.ro/produse/fitofarmacie/descrierea_culturilor/cultura_de_mere/ro
6. http://www.horticultorul.ro/fructe/marul-spp/
7. http://www.danielantoniu.ro/galerie-fotografie-produse.html
8. http://www.legume-fructe.info/standarde-ue-de-comercializare-legume-fructe-proaspete
9. http://decostyle.mayra.ro/fructe/mere/recoltarea-conditionarea-pastrarea-si-valorificarea-merelor/190/
10. http://top-sanatate.com/?p=1549