Legile perceptiei sunt:legea integralitatii perceptive(perceptia opereaza cu obiecte unitare si nu

cu insusiri izolate ale acestora),legea proiectivitatii imaginii(imaginea obiectului se construieste

in creier dar este proiectata pe sursa),legea selectivitatii(activitatea de explorare a mediului se
realizeaza prin focalizarea succesica a energiei psihice),legea constantei perceptive(insusirile
unui obiect raman constante chiar dak se schimba unghiul din kre este privit),legea
semnificatiei(obiectul purtator de semnif este mai bine perceput de catre sub,chiar dak semnalele
emise snt mai slabe).Invatarea perceptiv-motrica consta din modificarea comportamentului k
ajustare sau adaptare a unei forme de raspuns performant la conditiile perceptive noi si kre
implik fie in formarea de noi coordonari senzori-motorice,fie cresterea preciziei sau finetei
coordonarii raspunsului preexistent.Invatarea perceptive are ca effect modificarile sistematice ale
reactiilor perceptive cu sens adaptativ si formarea experientei perceptive.Relatia miscare-
perceptie-cunoastere are o importanta hotaratoare atat in trecerea de la intuitive la logic si
dobandirea semnificatiei(prin limbaj),kt si ptr dobandirea sensului.

Forme complexe ale perceptiei:1.perceptia spatiului-reflecta toate caracteristicile de spatialitate

ale obiectelor:forma,marimea,distant,directia,tridimensionalitatea.Perceperea formei se
realizeaza in principal,prin raportarea informatiei vizuale la informatia de natura kinestezica,intre
ele stabilindu-se relatii de intarire,control si confirmare reciproca.Perceperea marimii se
realizeaza in urma informatiilor oferite de imaginea retiniana.2.Perceperea timpului-simbolizeaza
toate caracterele desfasurate ale timpului:durata,ritmul si tempoul.Durata este intervalul scurs
intre doua moment successive.Tempoul este cantitatea de cicluri repetate in unitatea de
timp,acestea pot fi lent,rapid,alert.3.Perceptia miscarii-se refera la miscarea propriului nostrum
corp si miscarea obiectelor in jurul nostru.

Dezvoltatea in ontogeneza a perceptiei:Ave mai multe stadia:staiul excitatiei difuze(primele 2

saptamani dupa nastere);stadiul senzatiilor necoordonate,disparate(intre prima si a patra luna
dupa nastere);stadiul imaginii perceptive oscilatorii a obiectului in spatial apropiat(intre a patra si
a sasea luna dupa nastere);stadiul constituirii constantelor perceptiei si a schemei obiectului
permanent(intre a 8-a si a 12-a);stadiul integrarii verbale a imaginii perceptive,al includerii
cuvantului in desfasurarea procesului perceptiei(dupa a 12-a);stadiul formarii etaloanelor si a
scalelor de comparative,clasificare si sistematizare;stadiul perceptiei formelor symbolic
abstracte,a sistemelor de semen alfanumerice si figural-schematice(dupa 6 luni,odata cu intrarea
copilului in scoala).

Educația perceptiv-motrică. Învățarea motrică și învățarea perceptiv-motrică

Definirea și caracteristicile generale ale memoriei: Proces cognitiv logic,de fixare,stocare

si reactualiare(prin recunoastere si reproducere a experientei anterioare(cognitive-afective).Este
un process de reflectare selective,situationala,relative fidela,active si inteligibila a experientei
anterioare.Ea nu este o copie exacta a realitatii.Are character inteligibil,logic,rational si
constient,implicand judecata.Este un process active de organizare si reorganizare a
datelor.Procesele memoriei:Memorarea(procesul de formare a legaturilor nervoase temporale la
nivelul scoartei cerebrale,de intarire a acestora).Stocarea(este procesul de retinere a informatiilor
ptr o perioada de timp).Reactualizarea(consta in revehicularea informatiilor memorate si pastrate
in vederea utilizarii valorificarii lor;se realizeaza prin recunoastere sau reproducere).
Procesele și operațiile memoriei: Procesele memoriei:Memorarea(procesul de formare a
legaturilor nervoase temporale la nivelul scoartei cerebrale,de intarire a acestora) si avem
momerarea involuntara,memorarea voluntara,memorarea mecanica,memorarea
logica.Stocarea(este procesul de retinere a informatiilor ptr o perioada de
timp).Reactualizarea(consta in revehicularea informatiilor memorate si pastrate in vederea
utilizarii valorificarii lor;se realizeaza prin recunoastere sau reproducere).

Diferențe individuale. Evoluția în ontogeneză a memoriei:Memoria se specializeaza si

se diferentiaza,datorita predispozitiilor native ale subiectului si ca effect al
exersarii.Specializarea memoriei poate fi intalnita la
nicelul:analizatorilor(vizuala,auditiva,cutanata,gustative,olfactiva);proceselor,calitatilor
memoriei(volumul memoriei;slasticitatea,mobilitatea sau supletea memoriei de a acumula
noi informatii;rapiditatea intiparirii;trainicia pastrarii),continutului activitatii
psihice(predominant verbal-logica,predominant imaginative,motrica,afectiva).Procesul
memoriei inregistreaza,in ontogeneza,importante modificari:in primii 3 ani de viata
memoria este implicate in mod decisive in toate activitatile ce asigura
adaptarea:conoasterea mediului apropiat,stocarea si organizarea inf referitoare la
constituirea deprinderilor de mers etc;la 3-4 ani memoria este deosebit de activa,dar ii
lipseste intentia;la 4-5 ani principalul progres se inregistreaza in directia conturarii
caracterului voluntary al memoriei;in perioada scolara mica au loc:cresterea considerabila
a volumului memoriei,cresterea preciziei si promtitudinii procesului de reproducere in
raport cu recunoasterea;in perioada scolara mijlocie cand,in evolutia gandirii se produce
saltul de la operatiile concrete la operatiile formale,memoria dobandeste un pronuntat
character logic.

Legile și optimizarea memoriei:Legile memoriei:este memorat mai bine aterialul care

formeaza obiectul orientarii si al prelucrarii active;memorarea este cu atat mai buna cu cat
semnificatia materialului pentru subiect este mai mare;sunt mai bine retinute materialele
referitoara la scopul si rezultatele actiunilor decat cele referitoare la conditiile sau
mijloacele de realizare;se retin bine inceputul si sfarsitul dintr-o serie de
elemente;memorarea este mai eficienta daca scopurile sunt differentiate.Optimizarea
memoriei:cateva reguli:este necesar sa ne pregatim un cadru adecvat care sa favorizeze
concentrarea psihica;stabilirea obiectivelor;plasarea materialului de memorat intr-un
context afectiv.

Memorarea eficientă a actelor motrice:Referitor la memorarea eficienta a actelor

motrice,Epuran stabileste urmatoarele conditii:intelegerea exercitiilor;formarea notiunilor
clare a actelor motrice si a reprezentarilor complete ale actelor motrice in
ansamblu;indreptarea atentiei spre perceperea miscarilor proprii,insotita de relatarea
verbala;repetarea actelor motrice ca mijloc de memorare a continutului,dar si de formare a
deprinderilor si priceperilor motrice.
Gandirea-definitie si caracteristici.Perspectiva psihogenetica
si stadiile dezvoltarii cognitive in conceptia lui Piaget:
Prces cognitive logic,de insemnatate centrala in reflectarea realului,care prin operatiile sale
extrage si prelucreaza informatii in forma conceptelor,judecatilor,rationamentelor.Principalele
stadii ale evolutiei gandirii sunt:Stadiul senzorio-motor(0-18/24 luni), Preoperational(18/24 luni-
7/8ani),operatiilor concrete(7/8a-11/12a) si operatiilor formale(11/12a-16/17a).Constituie atat
cauza cat si produs al perfectibilitatii SPU;ea da nota distinctive SPU si asigura saltul in
adaptarea umana.Are func\tie de inlaturare a obstacolului cognitive prin rezolvarea de
probleme.Faptele psihice prin care se manifesta gandirea sunt:Sist operationale de nivel
intellectual;conceptele si insusirea lor prin invatare,Intelegerea;Rezolvarea de probleme.In
perspective functionala, gandirea consta
intr-un permanent schimb informational cu mediul,avand drept scop adaptarea,realizata prin
asimilarea mediului la structurile cognitive ale subiectului si acomodarea acestora la
constrangerile realitatii.Adaptarea=un echilibru intre actiunile organismului asupra mediului si
actiunile inverse,prin asimilare si acomodare.Din perspective psiho-genetica gandirea isi are
originea in actiune.Eaeste un process dynamic,care se desf sub impulsul nevoii de
cunoastere,prin interiorizarea act.

Activitatea de comunicare. Tipuri de comunicare.

Factori care favorizează comunicarea:
Comunicarea este o modalitate fundamental de interactiune psihosociala.Comunicarea
interumana presupune relationarea a doua sau mai multee persoane avand drept effect
interinfluentarea atitudinilor.Cea mai simpla schema a comunicarii presupune existent
urmatoarelor elemente:emitatorul,receptorul,canalul de comunicatie,informatia unui
mesaj codificat si feed-back-ul.O consitie a realizarii comunicarii este cunoasterea atat de
catre emitator cat si de receptor a codului in care este transmis mesajul.Avem 3 tipuri de
comunicare:comunicare verbala(este specific umana);comunicare paraverbala(informatia
este codificata si transmisa prin intermediul elementelor prozodice si vocale);comunicare
nonverbal(canalul de transmitere este cel visual).Factorii ce favorizeaza
comunicarea:contactul visual(pt comunicarea nonverbal,contactul visual contituie o
modalitate deosebit de importanta atat pentru influentarea destinatarului
mesajului);ritmul vorbirii;expresia facial(este unul dintre cele mai iportante semnale non-
verbale).

Comunicarea didactică:Este o comunicare intrumentala direct implicate in sustinerea

unui process systematic de invatare.Comunicarea instrumentala:are un scop
précis;urmareste atingerea lui prin obtinerea unui anuit effect in comportamentul
receptorului.Caracteristici ale comunicarii didactice:discursul didactic vizeaza prioritar
intelegerea celor transmise;logica pedagogica(vizeaza intelegerea).Profesorul are un rol
active-el actioneaza ca un veritabil filtru-organiseaza,selecteaza,personalizeaza continutul
literaturii de specialitate.Forme ale feed-back-ului:fb 1(de la receptor la emitator);fb 2(de
la emitator la receptor);direct sau indirect;individual sau colectiv;pozitiv sau
negative;concomitant sau ulterior.
Limbajul – concept, caracteristici: Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el
presupune transformarea elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este
necesara constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la
structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propozitii,
fraze, discursuri, texte ).

Formele și funcțiile limbajului:Formele libajului:pasiv(cel care asigura intelegerea

comunicarii verbale);active(asigura emiterea,comunicarea efectiva prim limbaj).Functiile
limbajului:functia de comunicare(sau de transfer de inf intre locutori);functia de
cunoastere(ajuta la fixarea activitatii de cunoastere,mediaza abstractizarea si
generalizarea);funtia simbolica(cuvintele contribuie la formarea sau activarea si
declansarea unor imagini);functia reglatorie(limbajul asigura dirijarea activitatii proprii
sau a activitatii altei persoane);functia expresiva;persuasiva.

Factorii de care depinde evoluția și existența limbajului.

Aspecte sintetizate în limbaj:
Evolutia limbajului este determinata de:structurile organice ce participa la realizarea
limbajului si relatiile de comunicare in care individual este angajat.Structurile
sunt:mecanismele central;aparatul energetic care este alc din 3
subsisteme(energetic,generator,rezonator).Relatiile de comunicare,nivelul de stimulare a
limbajului,modelele verbale oferite,sunt hotaratoare pentru dezvoltarea
limbajului.Aspectele sintetizate in limbaj,ce constituie repere de evaluare sunt:aspectul
symbolic,aspectul semantic,aspectul gramaical,aspectul fonematic,aspectul de articulare.

Evoluția limbajului în ontogeneză:Insusirea limbii reprez un process deosebit de

complex,constand in formarea unui ansamblu de deprinderi lingvistice.Capacitatea de
comunicare prin intermediul limbajului este conditionata de starea normal a organismului
copilului si prezenta active a adultilor,care trebuie sa-I stimuleze,oferindu-I modele de
imitate.Principalele etape ale evolutiei limbajului in primii ani de viata sunt
urmatoarele:limbajul expresiv si limbajul receptive.
Atenția – concept, caracteristici,Tipuri de atentie,
Calitatile atentiei:

este fenomen psihic ce desemneaza actvitate de orientare selcetiva,de focalizare a energiei

psihice asupra unui obiect, in scopul cunoasterii mai profunde si actionarii eficiente.Nu are un
continut reflectoriu propriu,ea insoteste celalte fenomene psihice(perceptie,
gandire,reprezentare).Constituie o modalitate active de functionare a constiintei umane.DPDV
psiho-fiziologic, atentia presupune vigilenta si concentrarea energiei psiho-nervoase.Ca funcite
psihica,atentia are rol de focalizare, activare,directionare selective,filtrare a inf.In functie de
prezenta sa u absenta vointei,poate fi involuntara,voluntara sau postvoluntara.AI-nu are la baza
intentia subiectului de a fi atent si nici pezenta efortului voluntar;apare datorita factorilor
subiectivi interni sau unor factori externi,caracteristici prosexigene ale stimulilor:natura
stimului,intensitatea,variatia,noutatea,pozitia stimului.AV-nu aare in mod spontan, avand la baza
o ntentie sau scop.Este declasaa pe baza de initiative,sustinuta prin effort voluntary si reglata
constient.Un rol deosebt in declansarea s ail are dirijarea prin cuvant(limbaj extern sau intern).Ptr
stimularea AV este necesara indeplinirea anumitor conditii:ublinierea semnificatii
activitati,stabilirea clara a scopurilor,crearea unei atmosfere favorabile,eliminarea factorilor
perturbatori.APV are la baza mecanismele incostiente si apare pe baza intentiei si a scopului dar
care rezulta dn obisnuirea subiectului de a fi atent.Calitatile atentiei:Stabilitatea
atentiei(mentinerea in timp a atentiei asupra unui obiect sau fenomen)Volumul(nr de elem ce pot
fi cuprinse simultan in campul atentiei)Distributia(capacitatea de a fi atent la mai multe activ in
acelasi timp)Concentrarea(capacit de focalizare a energiei psihice asupra unui obiect-poate fi
senzoriala, centrala,motorize)Mobilitatea sau flexibilitatea(capacit de comutare si reorientare a
atentiei de la un obiect spre altul).Evaluarea atentiei:Proba CMA si ADN.
Tipuri de atentie:involuntara(nu are la baza intentia subiectului de a fi atent si nici prezenta
efortului voluntary);voluntara(spre deosebire de cea involuntara nu apare in mod spontan,avand
la baza o intentie sau scop);postvoluntara(se caracterizeaza prin faptul ca are la baza
mecanismele inconstiente.

Afectivitatea,Vointa: Afectivitatea=Este categoria de procese psihice care reflecta raportul

dintre factorii obiectivi si cei subiectivi sub forma speciica a atitudinii.Raportul dintre factorii
obiectivi si cei subiectivi motivationali, creeaza stari afective diferite situate intre doi poli,
placut-neplacut, trecand prin punctul de indiferenta.Starile afective pozitive isi au izvorul in
concordanta dintre motiv si situatia concreta prezenta sau posibila imaginara.Starile affective
negative rezulta din dezacordul celor doi factori.
Vointa=implica o organizare psihica complexa,superioara si vectorizata,cu functia active-
vectorizanta pentru conduita.Este complxa pentru ca preia in angrenajul sau numeroase procese
si functii psihice in interconditionare .Este superioara pentru ca se construieste pe principiul
rationalitatii prin mijloace verbale de aici decurgand eseniala opunere a actlui voluntar celui
impulsiv. Este vectorizata deoarece realizeaza concentrarea selective orientate a energiei psihice
si nervoase in directia unui scop. Este vectorizanta pentru ca impune conduitei realizarea
scopului.Reglarea voluntara se caracterizeaza prin prezenta scopului, depasirea barierelor, efortul
de vointa, actvarea si franarea.Scopul apare ca o imagine anticipate a efectului final;anticiparea
unui effect final devine scopul activitatii numai in masura in care reuseste sa organizeze conduita
interna a subiectului incat sa determine aparitia tendintei-intentiei de a realize activitatea
Motivatia=constituie legea fundamental si principiul explicativin psihologia persoanei, ajutand
intelegerea comportamentului acestuia.Ea provoaca un comportament, il opreste, il modifica, il
redimensioneaza.Indeplineste o dubla functie:prin natura reflectorie leaga pers de lumea externa,
iar prin specificul de cauzalitate interna construieste intre stimuli si reactie un system de filtre si
comparatori care lasa informatia sa se propage selective,in functie de liniile de semnificatie ale
ansamblului persoanei.Functiile motivatiei:este factor energetic propulsor, activator si
dinamizator, are rol de activare generala,generand tensiuni si energii sau reducandu-le ptr a
amplifica sau diminua reactia, repr factori directionator, o conditie a selectivitatii in relatie cu
ambianta,este mediator si reglator al activitatii omului.Maslow considera ca motivarea activitatii
prin trebuinte de nivele diferite se face conform anumitor legi:o trebuinta va apare cu atat mai
putin ca motiv cu cat este mai des satisfacuta;trebuita satisfacuta nu mai motiveaza organismul;o
persoana nu poate fi motivate in acelasi timp de trebuintele componente tuturor nivelelor;la
inceput motivatia este asig de trebuintele simple,biologice si apoi de cele mai complexe, cele
sociale;viaa este mult mai co,\mplexa la nivelul rebuintelor superioare.Cu cat o trebuinta este
mai inalta, cu atat ea este mai specific umana.Piramida trebuintelor:8-trebuintele stadiului de
concordanta;7-trebuinte estetice;6-nevoi cognitive;5-nevoi de realizare a sinelui;4-trebuinte
inlegatura cu eul;3-nevoi sociale;2-trebuinte de securitate;1-trebuinte fiziologice. Formele
motivatiei:trebuinta,impulsul,tendinta,intentia.

Motivația învățării:Motivatia reprezinta unul din factorii cei mai important ai angajarii
copilului in activitatea scolara.In legatura cu motivatia invatarii exista cel putin o ipoteza
acceptata si anue ca pentru procesul instructive-educativ problema controlului,dezvoltarii
si folosirii motivatiei existente este,poate,cea mai serioasa dintre cele carora invatamantul
trebuie sa le faca fata.In ansamblul complex al factorilor motivationali se pot distinge doua
categorii de motive:intrinseca si extrinseca.Motivatia extrinseca,se caracterizeaza prin
faptul ca este exterioara actiunii de invatare,nu deriva din insusi continutul sarcinii,efortul
voluntar este marit si cere un volum de timp mai mare.Analiza motivationala este absolute
necesara in abordarea fiecarui caz,inaintea instruirii programului therapeutic,deoarece
pune in evident tipurile de recompense si stimuli ce pot fi utilizati pentru intarirea
comportamentului adecvat si pentru reducerea comportamentului neadecvat.Tipuri de
recompense:primare,dobandite,positive,negative.Motivatia intrinseca consta in acele
motive care nu depend de o recompense din afara activitatii de invatare.

Rolul motivației în reglarea actelor motrice:Invatarea in domeniul activitatilor

corporale a fost abordata si in raport cu motivatia.Gruparea motivelor necesare
activitatilor corporale,in general si a activitatilor sportive in special in trei categorii:1.In
prima categorie sunt incluse formele innascute,printer care trebuinta de miscare,a carei
satisfacere asigura dezvoltarea psihofizica a omului.Aceasta este una din cele mai
importante pentru activitatea sportive bazata pe comportamentul motric.2.A doua
categorie cuprinde acele forme care,desi sunt caracteristice omului si bazate pe unii factori
native,isi capata dimensiunea pentru fiecare individ numai intr-o anumita conjuncture
social-educationala.3.A treia categorie cuprinde factori motivationali dobanditi in urma
practicarii sportului.
Evoluția afectivă în ontogeneză:Dobandirea capacitatii de mascare a emotiilor si
sentimentelor,desi utila uneori,poate fi si periculoasa,In primul rand sunt create serioase
dificultati in perceperea si intelegerea de catre altii a starilor pe care subiectul le
traieste,ceea ce poate duce la neintelegeri,la un comportament aspru fata de copil.In al
doilea rand,la un copil care mascheaza,emotiei initiale i se poate adauga emotia ca nu se
poate sufficient de bine ascunde,devenind astfel anxios in fata perspective de a fi totusi
cunoscuta trairea sa.Kohlberg a elaborat teoria conform careia evolutia judecatii morale
parcurge trei nivele,fiecare cu cate doua stadii:I.Nivelul premoral in care subiectul
apreciaza faptele dupa consecintele lor,avand drept standard etichetele cultural ale
anturajului-Stadiul 1-al moralitatii ascultarii si Stadiul 2-al moralitatii hedonismului
instrumental naiv. II.Nivelul moralitatii conventionale:individual este preocupat in
principal de conformarea la regulile sociale,avand la baza placerea de a avea un statut bun.-
Stadiul 3 este stadiul moralitatii bunelor relatii; Stadiul 4-stadiul moralitatii legii si
ordinii,Stadiul 5-al moralitatii contractual si acceptarii democratice a legii , Stadiul 6-al
moralitatii principiilor individuale de conduita.

Psihomotricitatea – concept, caracteristici: este o functie ce exprima relatiile complexe

interdeterminative intre actele motrice si activitatea psihica.Este rezultatul integrarii interactiunii
eduatiei si maturizarii sinergiei si conjugarii functiilor motrice si psihice nu numai in ceea ce
priveste miscarile si expresiile observabile; dar si in ceea ce le determina.Pentru active motica
psihicul indeplineste functii cognitive, motivatorii, reglatorii.Functia psihomotrica se exprima la
nivel molecular, determinand miscarile si actele motrice.Principalele informatii care au condus la
fundamentarea teoretica a conceptului de psihomotricitate provin din:studiile de psihologie
genetica, cercetarile cu privire la metodele de educare si reeducare psihomotrica, studiile de
neurofiziologie si psihofiziologie.Functia psihica sic ea motrica reprezinta elemente
fundamentale ale adaptarii.Principalele componente ale functie psihomorice sunt:schema
corporala, lateralitatea, ideomotrcitatea, inteligenta motrica,coordonarile,praxia si echilibrul
energetic.

Schema corporal: Reprezentarea pe care o are fiecare individ asupra propriului sau corp si care
serveste ca reper spatial in miscarile cele mai simple si in imaginea de sine.Este un model
permanent,visual,postural,spatial,infraconstient,ce constituie si un punct de reper in spatiu.Este
imaginea structurii tridimensionale a corpului, in stare statica sau dinamica, este in acelasi timp
imaginea disponibilitatilor corpului.Procesul complex de elaborare a schemei corporale are la
baza sinteza reflectarilor segmentelo propriului corp si se realizeaza progresiv in timp prin
mecanisme plurisenzoriale pe baza asocierii repetate a informatiilor primite prin senzatii
exteroceptive si proprioceptive si a experientei subiective a fiecarui individ.Factorii care
determina schema corporala sunt:Informatii senzoriale, proprioceptive si interoceptive,
lateralitatea, inteligenta,factori de natura sociala(imitatia si limbajul) si factorii afectivi.
Lateralitatea: inegalitatea functionala apartii drepte sau stangi a corpului.Ca forme ale
lateralitatii se desprind: lateralitatea manuala,podara,culara si acustica,cu diferite posibilitati de
combinare intre ele.Lateralitatea priveste atat abilitatea de executie cat si capacitatea
discriminatia senzoriala.In raport de preferinta laterala, subiectii se impart in:dreptaci,stangaci si
ambidextri.Factorii determinanti ai lateralitatii pot fi grupati in elementele de natura sociala
precum cultura,religia,morala si biologici ce determina inegalitatea functionala a jumatatilor
stanga sau dreapta a corpului.Indiferent de rasa si apartenenta culturala,oamenii sunt mai
indemanatici cu dreapta decat cu stanga.(90%).Specializarea emisferica functionala este mai
putin pronuntata la femei decat la barbati.Barbati si femeile prezinta aptitudini diferite in legatura
cu anomie functii psihomotrice si cognitive.Rolul lateralitatii in activitatile corporale consta intr-
o diferenta functionala intre membrele inferioare:piciorul stang are mai mult un rol in echilibrare
dupa o predominanta statica iar piciorul drept in miscare.In invatarea sportiva coordonarea
prevalentelor segmentare realizeaza un tip special de asimetrie functionala care este cu atat mai
evidenta cu cat efortul dinamic implicat este mai intens si de o durata mai scurta.De la varsta
prescolara, a unor activitati motrice globale cu character dynamic accentuat poate contribui la
formarea echilibrului psihomotor al copilului, deoarece suscita o organizare functionala
eficienta.Caracteristicile lateralitatii au o influenta asupra particularitatilor de organizare a
schememi corporale, a structurii programului de actiune si in special creeaza diferentele in
privinta realizarii effective a gesturilor.

Ideomotricitatea: Reprezentarile ideomotorii pentru care exista experienta motrica anterioara

rezultata din si prin experienta de miscare a propriului corp si segmentelor sale.Caracteristicile
reprezentarilor ideomotorii sunt:se imbunatatesc si se precizeaza pe baza miscarilor,sursa lor
fiind reprezentata de miscarile corpluisi ale segmentelor lui;in momentul activarii lor sunt
insotite acte ideomotorii;teoria ideomotricitatii reprezinta baza intelegerii rolului miscarilor in
perfectionarea imaginilor mentale si a rolului imaginii mintale in programarea, desfasurarea si
controlul realizarii actelor motrice;ideomotricitatea in ansamblul ei constituie fundamental
antrenamentuli mental utilizat pentru invatarea actelor motrice si pentru mentinerea structurilor
motrice in conditii de indisponibilitate pentru miscare cat si al antrenamentului de relaxare.

Inteligența motrică:Inteligenta practica sau inteligenta situatiilor este o forma de

inteligenta primara care opereaza la nivel senzori-motor.Ea implica cuprinderea si
folosirea globala a imprejurarilor.Inteligenta practica este pusa in evident in acele acte care
nu cer sau nu pot sa recurga la aportul termenilor si rationamentelor si a caror
caracteristica principal este aceea de imediat.Prin aceasta forma de inteligenta se
realizeaza,pe de o parte,aprecierea simultana a tuturor datelor si,pe de alta parte
rezolvarea imediata a problemelor pe care acestea le pun,printr-un fel de schema motorize
care regleaza din interior,in mod dynamic atitudinile si pozitiile corpului in timpul
actiunii.In activitatea sportiva de performanta rezolvarea problemelor tactice se face in
timp limitat.Solicitarea competitionala apare, pentru sportive ca o situatiei problea,care
pentru a fi rezolvata presupune:cunoasterea componentelor situatiei,alegerea modelelor
corespunzatoare de raspuns,pe aceasta baza elaborarea planului actiunii viitoare.
Corporalitate și psihomotricitate în evoluția identității de sine:

Conceptul de personalitate și caracteristici:Personalitatea se defineste ca fiind

caracteristica de ansamblu a vietii psihice a omului,considerat ca unitate bio-psiho-sociala
si ca purtator al functiilor epistemica,axiologica si pragmatica.Personalitatea consta in
combinarea originala,unicasi nerepetabila a elementelor general umane,a elementelor
caracteristice grupului si a celor specific individului.Trasaturile de personalitate reprezinta
formatiuni sintetice rezultate din condensarea diferitelor functii psihice.Principalele
caracteristici:Hipercomplexitatea(este data de nr mare de elemente si complicatele legaturi
interne dintre ele);Sistem probabilistic(datorita multitudinii elementelor,legile care
actioneaza sunt de natura probalistica);Sistem dynamic(se formeaza si se dezvolta in timp
parcurgand diferite etape de dezvoltare de la nastere pana la senecenta);Sistem deschis(se
dezvolta numai intr-o permanenta comunicare cu mediul);Emergenta;Organizare si
structurare ierarhica(personalitatea se constituie pe principiul integralitatii trasaturilor si
functiilor care sunt organizate ierarhic.

Tipologii temperamentale. Importanța cunoașterii caracteristicilor temperamentale

pentru activitatea educativă:
Indicatorii relevant pentru temperament sunt, dupa Neveanu:1Nivelul tonico-energetic
exprimat prin(intensitatea reactiilor observate,affective,caracteristici de intensitate si de
volum ale atentiei,intensitatea vocii);2.Aspectul fazico-temporal expriat prin(tempoul si
ritmul activitatii intelectuale,mobilitatea atentiei,stabilitatea,instabilitatea in
preocupari);3.Natura reactivitatii globale se exprima prin(capacitatea de
autocontrol,usurinta in stapanirea de sine,echilibrul sau lipsa echilibrului
emotional).Tipologia constitutionala:Considerarea raportului dintre aspectele fizice si cele
psihice a condus la o serie de cercetari in clasificari tipologice.Kretchmer stabileste in
principal 3 tipuri:astenic,intermediary si atletic.Tipul astenic este inalt,slab,subtire,psihic
este inclinat spre speculatii abstracte,meticulous,ambitios.Tipul picnic este mic si
gras,psihic se caracterizeaza prin optimism,atitudini de sociabilitate.Tipul atletic este bine
proportionat din pct de vedere constitutional.

Aptitudinile intelectuale:Prezenta aptitudinilor intelectuale se exprima atat in usurinta si

rapiditatea achizitionarii noilor cunostinte,priceperi si deprinderi intelectuale,cat si in
utilizarea lor eficienta in rezolvarea situatiilor problematice.Aptitudinile intelectuale
simple sau elementare au valoare numai integrate in structura aptitudinilor
complexe.Aptitudinile intelectuale si generale si chiar cele special,sunt rezultatele
interrelationarii intr-o structura unitara,originala,a numeroase aptitudini simple.

Aptitudinile psihomotrice și motrice:Analiza influentei aptitudinilor in dinamica

invatarii motrice si in conditionarea obtinerii nivelului maiestriei sportive permit gruparea
aptitudinilor psihomotrice in special si generale.Dintre aptitudinile psihomotrice generale
citam:capatitatea formarii deprinderilor.In dinamica invatarii exprimata de evolutia
deprinderilor motrice,ca rezultat al exersarii,influenta aptitudinilo psihomotrice se exercita
diferit.Memoria motrica determina un progress evident al indicatorilor executiei in prima
parte a invatarii,in timp ce aptitudinile special accelereaza progresul in etapele
finale.Totodata,fiecare ramura de sport,in functie de specificul solicitarii si al actelor
motrice invatate are o structura aptitudinala particulara.Datele accumulate prin cercetarile
asupra atitudinilor psihomotrice orienteaza activitatea de selectie in sport,contribuie la
orientarea individualizarii in activitatea de invatare.

Caracterul – subsistemul relațional-valoric al personalității:

In sens general poate fi definit ca fizionomia spiritual ce ofera individualitate,originalitate
si unicitate persoanei.Caracterul se formeaza,se reorganizeaza si se poate schimba total in
timpul vietii,are o constanta relative si nu maxima constanta ca temperamental.Este
alcatuit dintr-o multitudine de insusiri-valori,fiecare trasatura caracteriala variind intre 2
poli:o valoare si o non-valoare.Trasaturile de character sunt atitudinale,determina
orientarea generala a personalitatii.In finalizarea constituirii acestor atitudini-valori apar
deseori bariere,ce necesita calitati voluntare pentru depasirea lor.Numai prin relatia
acestor trasaturi volitive,atitudinea stabile are valoare.