Sinteza comparativa privind ciupercile cultivate ca sursa de valori nutritionale in

alimentatia omului , prin comparatie cu fructele si legumele

Majoritatea ciupercilor utilizate in consumul alimentar sunt cultivate.

Limitarea principala a consumului de ciuperci este data de teama, pe deplin
justificata a intoxicatiei accidentale cu specii toxice pentru om, in special
Amanita phalloides.
Ciuperca de camp are un continut scazut de carbohidrati si grasimi. Componentii
cu azot includ uree, iar mai putin de jumatate din acestia sunt proteine adevarate.
Mineralele principale sunt reprezentate de potasiu si fosfor.
Concentratia vitaminelor din grupul B este scazuta, cu exceptia folatului.
Legumele si fructele se pot consuma in stare proaspata ca atare sau pot fi supuse
unor procese de pastrare si conservare: congelarea, deshidratarea, sterilizarea (in
cutii sau borcane), murarea si marinarea, transformarea in sucuri sau pastrarea in
solutii concentrate de zahar.

Ciupercile comestibile au o multitudine de beneficii pentru sanatatea omului.

Contin o serie de nutrienti, unii dintre acestia fiind un real suport terapeutic.
Spre exemplu, conform unor studii de laborator, anumiti compusi din ciuperci
au capacitatea de a anihila proliferarea celulelor tumorale.

Unele specii de ciuperci actioneaza favorabil asupra unor boli, contribuie la

scaderea riscului de accident vascular cerebral.

Mai mult, asigura o digestie eficienta, sunt foarte bune pentru cresterea
imunitatii, scad riscul de boli cronice de la nivelul intestinului si diminueaza
riscul dezvoltarii anumitor tipuri de cancer, precum cel de san si cel de colon.

Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine si minerale continand

vitamina B1, B2, B6, acid folic dar si minerale precum: potasiu, magneziu,
sodiu, cupru, fier si fosfor.
Beneficiile ciupercilor pentru organism
Sus
• Regleaza sistemul digestiv si previn constipatia. Fibrele din ciuperci au un
rol deosebit de important in prevenirea constipatiei si reglarea sistemului
digestiv.
Ciupercile contin amidon care, odata ajuns in sistemul digestiv, este transformat
in hrana pentru bacteriile din colon, ajutand la mentinerea unui intestin sanatos.

• Regleaza tensiunea arteriala. Anumite specii de ciuperci albe au o cantitate

de potasiu mai mare decat o portocala, iar acest fapt duce la reglarea tensiunii
arteriale.
• Intaresc firul de par si calitatea tenului. Ciupercile sunt singurele alimente
care contin vitamina D, iar vitamina B2 din ciuperci este benefica pentru piele
deoarece imbunatateste calitatea tesutului, iar vitamina B8 intareste firul de
par si ii confera stralucire.
• Combat carenta alimentara. Se poate inlocui carnea cu ciupercile, deoarece
acestea au putine calorii si o mare varietate de vitamine si minerale: seleniu,
cupru, vitaminele B2, B3 si vitamina D.
Consumul lor este benefic si pentru silueta, fiind adesea utilizate in anumite
regimuri alimentare.

• Sustin buna functionare a sistemului reproductiv. Ciupercile sunt bogate si

in seleniu, element care sustine activitatea glandei tiroide si a sistemului
reproductiv.
• Previn tulburarile digestive. Un compus important al ciupercilor este
amidonul rezistent, adica un tip de zahar care, asemenea fibrelor alimentare, nu
este distrus in timpul digestiei si astfel ajunge intact in colon.
Sub actiunea florei intestinale, acest amidon contribuie la prevenirea tulburarilor
digestive.

Cele mai sanatoase ciurperci

• Ciupercile ''Champignon'' sau Agaricus bisporus sunt unele dintre cele mai
cunoscute ciuperci comestibile si sunt recunoscute pentru beneficiile majore
asupra sanatatii. Acestea au rolul de a stimula si creste imunitatea organismului.

• Ciupercile Miitake si Shiitake, utilizate pentru proprietatile lor antitumorale.

De exemplu, la japonezi, ciupercile Shiitake sunt folosite cu scopul de a trata

anumite afectiuni cardiace, dar si pentru cresterea rezistentei organismului
impotriva infectiior virale. Acestea cresc si imunitatea organismului.

Legumele si fructele asigura o mare parte a dietei, fiind cea mai importanta sursa
de fibre alimentare si de vitamina C. Legumele si fructele sunt necesare pentru a
asigura volumul alimentar si a facilita tranzitul si absortia intestinala.
In alimentatia sa, omul consuma diferite portiuni din plante:
1. Fructele, care pot fi grupate in :
o fructe cu seminte (mere, pere, gutui);
o fructe cu sambure tare (cirese, visine, corcoduse, caise,
piersici,prune);
o citrice (lamai, portocale, mandarine, grapefruit);
o fructe cu coaja tare (nuci, alune, migdale, fistic, arahide);
o fructe bace (capsuni, mure, zmeura, fragi, coacaze, struguri);
o fructe bostanoase (pepene verde, pepene galben).
In aceasta categorie s-ar putea incadra si unele legume: rosii, vinete, ardei,
castraveti, dovlecei, dovleac, mazare si fasole verde.
2. Radacinile: morcovi, telina, patrunjel, hrean, pastarnac, sfecla, ridichi.
3. Tuberculii: cartofi, napi.
4. Bulbii si tulpinile: ceapa, usturoi, praz, sparanghel.
5. Frunzele: salata verde, varza, patrunjel, leustean, marar, telina, loboda,
urzici, spanac, andive, laptuci, precum si numeroase alte plante cu arome
puternice, consumate indeosebi sub forma de condimente (cimbru, tarhon,
busuioc, oregano, etc.).
Fructele si legumele sunt indispensabile pentru asigurarea unei alimentatii
echilibrate. Din pacate de multe ori sunt consumate in cantitati mai mici decat
cele recomandate.
Fructele si legumele reprezinta o sursa foarte buna de vitamine si elemente
minerale, de glucide si fibre alimentare.
Fructele si legumele sunt cea mai importanta sursa de vitamina C, vitamina ce se
concentreaza in coaja si la periferia miezului. Portocalele, mandarinele, lamaile,
strugurii, merele, prunele, ciresele, afinele, murele contin cantitati importante de
vitamina P iar fructele si legumele cu pulpa si coaja colorata (mai ales in galben,
portocaliu, rosu si maroniu ) contin cantitati mari de caroten. Legumele, in
special spanacul, urzicile, loboda, varza si conopida constituie principala sursa
de vitamina K. Fructele si legumele mai contin si tocoferol (mai ales nucile,
alunele, migdalele, mazarea si fasolea verde, spanacul si varza) si vitaminele din
complexul B.
Fructele si legumele contin bioelementele necesare omului pe care le extrag din
sol si apa. Sunt sursa importanta de potasiu dar contin si cantitati variabile de
calciu (in special in salata, urzici, ceapa verde, marar, patrunjel, leustean),
magneziu, fier, sodiu, sulf, clor precum si toate oligoelementele.
Valoarea energetica a legumelor si fructelor este data aproape in totalitate de
glucide, exceptie facand nucile si arahidele. Cel mai frecvent carbohidratii sunt
reprezentati de glucide cu molecula mica: glucoza, fructoza, zaharoza. Cartofii,
nucile, alunele, arahidele, castanele contin amidonul ca principal carbohidrat.
Legumele si fructele contin cantitati mici de proteine si lipide dar un procent
mare de apa, ceea ce le confera o valoare calorica redusa. Desi legumele sunt in
mod natural sarace in lipide, multe dintre ele se consuma preparate in mod
traditional cu grasimi, ceea ce le creste continutul de lipide.
Legumele si fructele contin si acizi organici si arome naturale.

Bibliografie
1. http://www.rompan.ro/grupa-de-alimtente/

2. https://www.pestre.ro/blog/totul-despre-cultura-de-ciuperci/