GAZEIFICAREA BIOMASEI

• CUPRINS:
• Materii prime pentru procesul de gazeificare

• Teoria gazeificarii

• Avantajele si dezavantajele procesului de gazeificare

• Tehnologii de gazeificare a biomasei

– Etapele procesului
– Tehnologii de baza
– Variabile ce influenteaza procesul

• Tipuri de gazeificatoare
• Modele de gazeificatoare
• Aplicatii ale gazeificarii biomasei
• Situatia actuala in domeniul instalatiilor de gazeificare
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Avantajul gazeificarii
• -sisteme descentralizate de conversie a energiei

• Generatorul de gaz –
• dispozitiv simplu = de obicei un container cilindric
prevăzut cu spaţiu pentru combustibil, admisie de
aer, evacuarea gazului şi un grătar.

– Dimensiunea si forma gazeificatorului depind de:

– tipul de combustibil utilizat
– dacă utilajul este portabil sau staţionar.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

Gazeificarea biomasei
= proces termochimic (arderea incompletă) de
transformare a biomasei în asa numitul gaz de
generator (gaz de producţie) care conţine:
CO, CO2, H2, CH4 si unele gaze inerte (în
principal N2).

Utilizari gaz de productie:

- alimentare motoarele cu ardere internă
- substituient al petrolului în cuptoare pentru producerea
de energie termică
- producere de metanol.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Materii prime pentru procesul de gazeificare

• carbune
• lemn
• deşeuri de lemn (ramuri, rădăcini, scoarţă şi rumeguş),
• reziduuri agricole (coceni de porumb, coji de nucă de cocos, paie
provenite de la cereale)
• turbă

• Deoarce proprietăţile fizice si chimice ale acestora diferă foarte mult,

tehnologiile de gazeificare diferă si în consecinţă necesită diferite tipuri
de reactoare folosite în tehnologiile de gazeificare.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Mangalul
= produs rezultat prin carbonizarea lemnului în
absenta aerului.

• Mangalul produce o cantitate de căldură dublă în comparaţie cu

lemnul din care provine.

• Avantaje mangal:
– spre deosebire de lemnele de foc mangalul arde lent si nu produce
fum.
– nu se dezintegrează usor (rezistenţă mecanică ridicată)
• Dezavantaje:
– -scump
– la transformarea lemnului în mangal se pierde peste 50% din
energie
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Lemnul
• Componentele combustibile principale din lemn:
• celuloza + lignina = compuşi pe bază de carbon, hidrogen şi oxigen.
• Alte componente combustibile minore din lemene sunt răsinile +
cerurile.

• Componenta necombustibilă majoră din lemne:

• apa care poate sa ajungă până la 50% în lemnele proaspăt tăiate.

• Desi cantitatea de cenusă rezultată prin gazeificarea lemnelor este

redusă sub 1%, din cauza conţinutului ridicat de oxigen puterea
calorică a lemnelor este destul de mică 16-20 MJ/kg.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Rumegusul
• ca atare, nepeletizat poate creea probleme serioase în
gazeificare:
– producerea excesivă de gudroane,
– căderi de presiune inadmisibile
– înfundarea buncărului de alimentare.

Aceste probleme pot fi minimizate prin peletizarea

rumegusului.

Gazul de producţie obţinut din rumegus se recomandă a fi

utilizat în principal drept combustibil în cazane.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Turba

• constituie prima etapă în formarea cărbunilor.

• Turba nu este chiar un cărbune în adevăratul sens al cuvântului, dar
poate fi considerat un cărbune „nematurat”.
• Turba proaspăt extrasă conţine 90% umiditate şi 10% solid.
• Sub aceasta formă nu poate fi utilizată pentru gazeificare, decât după
uscare prealabilă la o umiditate de cel mult 30%.
• Puterea calorică a turbei, în jur de 20 MJ/kg, este ceva mai mare decât
cea a lemnului.

• Datorită conţinutului ridicat de umiditate si de cenuşă, turba poate

crea probleme serioase în gazeificare. Cu toate acestea, brichetele de
turbă uscata au fost testate cu succes în gazeificatoarele descendente de
mici dimensiuni.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Deseurile agricole

• Dacă lemnele sunt greu de găsit si costă mult, în locul acestora se

utilizează combustibili mai abundenţi sau mai accesibili, dar si mai
puţin favorabili din punctul de vedere al gazeificării.

• Deseurile agricole sunt în esenţă biomase si includ:

– tulpinile de bumbac,
– paiele
– pleava de cereale comune si de orez
– cojile de nucă de cocos
– cocenii de porumb.

Cojile de nucă de cocos si cocenii de porumb se comporta bine în

gazeificatoarele în pat fix.
Paiele, cu un conţinut obisnuit de cenusă de 10% au creat probleme de
acumulare de zgură în gazeificatoarede descendente.
Pleava de orez care conţine 20% cenusă este greu de gazeificat.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Moduri de prelucrare a biomasei in scopul gazeificarii sale
• Brichetele de lemn
• sunt produse din fragmente de deseuri de cherestrea: rumegus, surcele sau
bucăţi mici de lemn, care sunt comprimate sub presiune ridicată.
• Datorită conţinutului scăzut de umiditate, valoarea energetică a brichetei este
mai ridicată decât cea a lemnului.
• Datorită densităţii ridicate, procesul de combustie are loc încet si gradat.

• Materia primă pentru producerea de brichete din biomasă poate fi de

orice tip de plante sau deşeuri vegetale.

• Cele mai importante din punct de vedere economic şi cu valoare

comercială cea mai ridicată sunt brichetele de lemn. Practic toate
tipurile de lemn şi deşeuri de lemn, incluzând bucăţi de lemn şi
rumeguş sunt potrivite pentru prelucrare.

• Brichetele se realizează la prese mecanice sau hidraulice fără nici o

substanţă adezivă. Forma brichetelor este determinată de tipul de
presă folosit, fiind fie cilindrice, fie cubice.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Peletele = un combustibil de înaltă eficienţă produs din
biomasă.

• În Uniunea Europeană producerea de granule obţinute din deseuri de

cherestea a crescut de câteva ori în ultimii ani. Peletele se folosesc de mulţi ani
pentru încălzirea clădirilor publice si a locuinţelor, iar industria de producere
a peletelor este mai avansată în Suedia si Austria care au zone mari
împădurite.

• Materie prima
• -deseuri de cherestea produse de joagăre si companii de prelucrare a
cherestelei,
• - deseuri forestiere.
• Cele mai uitilizate deseuri pentru producerea de pelete sunt rumegusul si
surcelele de lemn. Din punct de vedere tehnic este posibi să se obţină pelete şi
din coji sau scoarţă de copac, bucăţi de lemn, paie si culturi energetice.

• Tehnologie de producere pelete

• trei etape: uscarea, măcinarea si comprimarea.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Peletele sunt extrudate sub presiune ridicată din fragmente de biomasă

uscată, într-o presă circulară, fără substanţe adezive. Produsele finite
sunt granule mici cu diametru de 6-25 mm şi lungime de câţiva cm.

• Forţele puternice acţionând asupra materialului prelucrat în timpul

extruziunii le măresc densitatea, ceea ce înseamnă o mare cantitate de
produs finit conţinută într-un volum relativ mic.

• Caracteristici pelete:
– conţinut scăzut de umiditate (8-10%),
– cenuşă (0,5%)
– substanţe dăunătoare mediului
– valoare energetică ridicată.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• EXEMPLU:

• Cea mai mare centrală de cogenerare pe bază de biomasă din

România a fost inaugurată, pe 9 mai 2009, la Rădăuţi, (firma
austriacă Holzindustrie Schweighofer) - capacitate totală de
• 22 MW, din care: 17 MW energie termică
• 5 MW energie electrică.

• Centrala de cogenerare consumă 49 de metri steri de biomasă

pe oră,
• energia termică produsă urmând să fie folosită la:
•
• - uscarea cherestelei
• - încălzirea a 7000 de apartamente din municipiul Rădăuţi
• - energia electrică este furnizată în sistemul energetic naţional.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Teoria gazeificarii
• gazeificare = oxidarea parţială a masei organice dintr-un material în scopul
transformării lui în gaze combustibile.

• Agentul oxidant al gazeificării

• -oxigenul introdus sub formă de:
• aer
• oxigen mai mult sau mai puţin pur.
• - apa ca agent oxidant conduce la formarea gazului de apă
• -simultan oxigen şi vapori de apă cand se obţine gaz mixt.

• Dacă se utilizează
• - oxigenul pur sau aerul, reacţiile ce au loc sunt exoterme
• - vapori de apă sau dioxid de carbon reacţiile sunt endoterme.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Gazeificarea = este un proces de conversie a materialelor
organice în combustibili sau în gaz de sinteză (CO, CO 2, H2,
CH4).

• Gazeificarea implică reacţia carbonului cu aer, oxigen, abur,

dioxid de carbon sau un amestec al acestor tipuri de gaze la o
temperatura de 700oC sau mai mare,
• pentru a produce un amestec gazos care poate fi folosit pentru:
– generare de energie electrică sau termică,
– ca materie primă pentru sinteza de produse chimice, combustibili
lichizi sau a altor combustibili gazoşi cum ar fi hidrogenul.

• Odată ce un material carbonifer, solid sau lichid, este

transformat în stare gazoasă, substanţele nedorite, cum ar fi
cenuşa şi compuşii cu sulf, pot fi eliminate din gaz.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Spre deosebire de procesele de combustie care

lucrează cu exces de aer,

• procesele de gazeificare lucrează cu rezerve de

oxigen controlate (în general, 35% din cantitatea de
oxigen teoretic necesar pentru arderea completă sau
chiar mai puţin),

• astfel încât căldura şi noul combustibil gazos sunt

produse în urma oxidarii partiale a materiei prime.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Gazeificarea
• implică distrugerea termică a biomasei, într-o
atmosferă cu o cantitate redusă de abur sau aer
pentru a produce gaze cu o putere calorică medie
sau redusă.

• Dacă se foloseste aerul,

• raportul de oxigen la biomasă este de obicei în jur
de 0,3.
• gazul de producţie este diluat cu azot şi are o putere
calorică de 5-6 MJ/Nm3.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Puterea calorică a gazului de generator poate fi

crescută până la 13-14 MJ/Nm3 folosind oxigen în loc
de aer.

• Producţia de oxigen este scumpă, utilizarea sa a fost propusă

doar pentru aplicaţii care implică producerea de gaz de sinteză,
în care azotul nu poate fi prezent în procesul de conversie a
gazului de sinteză.

• In acest caz încălzirea gazeificatoarelor se face indirect prin

transfer termic de la un solid cald sau printr-un transfer din
exterior.

• Deoarece aerul nu este introdus în gazeificator, o cantitate mică

de azot va fi prezentă in gazul rezultat care va avea o putere
calorică medie, valoarea tipică fiind de 18-20 MJ/Nm3.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Termodinamica si cinetica procesului

de ardere a biomasei
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Conversia termică a biomasei cunoaşte trei faze:
1 piroliza,
2 gazeificarea
3 combustia.

• Într-un arzător clasic de biomasă, cantitatea disponibilă de

oxidant este suficientă pentru a asigura realizarea celor trei
faze într-o succesiune foarte rapidă, creând impresia unei
combustii directe a biomasei.
• În realitate, procesul implicat în combustia biomasei nu se
desfasoara la suprafaţa materialului solid, ci la o anumită
distanţă de aceasta, depinzând de:
– cantitatea disponibilă de oxidant,
– tipul biomasei
– câmpul de viteze al fluidului din jur.

Aceasta se întâmplă deoarece reacţiile chimice din cadrul combustiei

pot avea loc numai în fază gazoasă, atunci când combustibilul şi
oxidantul sunt amestecaţi la nivel molecular.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Primul pas în obţinerea acestui amestec este reacţia de piroliză.

• În prezenţa căldurii furnizată de gazele de combustie, la

temperaturi de 450-600 ºC, moleculele organice care formează
materialul lemnos, instabile la temperaturi înalte, se
descompun în:
• componente gazoase, vapori care condensează la temperaturi
sub 400 ºC
• componente solide formând aproximativ 15-20% din masa
solidă iniţială, dar cu un conţinut energetic de aproximativ 50%
pe unitatea de masă faţă de combustibilul iniţial.

• Consumul de energie pentru încălzirea şi vaporizarea

combustibilului solid (de exemplu căldura de piroliză) se
situează între 5 şi 15% din căldura de ardere a combustibilului
(lemn uscat), eficienţa energetică a procesului fiind deosebit de
bună.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• În arzătoarele clasice, componentele gazoase şi lichide intră

direct în procesul de combustie.

• În gazeificatoare, produşii de piroliză participă la o fază

intermediară, gazeificarea, menită să creeze un amestec gazos
combustibil:
– aşa numitul gaz de producţie (pentru gazeificarea cu aer)
– singaz (pentru gazeificarea cu oxigen).

• Căldura de combustie a gazului de producţie (sau singazului)

este de aproximativ: 700 J/kg, mai mică decât a combustibililor
clasici, ca benzina sau metanul,
• compoziţia tipică a gazului:
• N2: 50,9%; CO: 27,0%; H2: 14,0%; CO2: 4,5%;
• CH4: 3,0%; O2: 0,6%.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• În urma pirolizei materialului solid (cărbune), sau

prin hidroliza acestuia rezultă componenţi în stare
gazoasă:

• C + CO2 → 2CO
• C + H2O → CO + H2

• Pentru gazeificarea biomasei, cea mai mare parte a

materialului rezultat (75% până la 90% din masa de
combustibil) se regăseşte în formă de compuşi
volatili.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Conversia acestor produşi în gaz (procesul propriu-zis de

gazeificare) poate fi în general descrisă de următoarea ecuaţie
chimică (considerând echilibrul termic):

• CH1,4O0,6 + 0,35 O2 → 0,4 CO + 0,6 H2 + 0,4 CO2 + 0,1 H2O + 0,2 C

• Realizarea şi eficienţa procesului de gazeificare depind în mod

fundamental de raportul echivalent combustibil/aer (sau oxigen).

• Dacă raportul este prea mare rezultă cantităţi importante de funingine

şi gudron,
• dacă este prea mic, cărbunele de piroliză este consumat prea repede
şi o parte din gazul produs este ars în procesul de combustie.

• Valoarea optimă combustibil/aer depinde de un număr de factori:

- conţinutul de apă din combustibil,
• - tipul biomasei şi
• - debitul de aer prin gazeificator.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Gazeificarea se poate face:
• exoterm: -prin oxidare parţială (agentul de gazeificare este oxigenul)
• - prin hidrogazeificare (agent de gazeificare hidrogenul)
• endoterm: - prin reacţie cu vapori de apă sau CO2.

• Compoziţia volumetrică standard şi puterea calorică a gazului de sinteză

• Componenţa/ Agent de gazeificare
• puterea calorifică inferioară Oxigen aer
• CO [%] 41,20 8,37
• H2 [%] 31,24 25,35
• CO2 [%] 11,00 15,45
• N2 [%] 1,51 34,15
• CH4 [%] 0,05 1,68
• H2O [%] 15,00 15,00
• Hii [kJ/m3N] 8147 4167
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Randamentul termic al unei instalaţii de gazeificare :
•

ηt =

Randamentul chimic al unui gazeificator:

• ηch =

• Hiig, Hiic – putere calorifica inferioara a gazului de sinteza si a carbunelui,

kJ/kg
• hg – entalpie gaz sinteza, hag –ag gazeificare, hc – carbune, kJ/m3N
• Vg, Vag – volum specific gaz sinteza, ag gazeificare, m3N/kg
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Reacţiile care au loc la gazeificare şi efectul lor termic Δ H298, kJ/mol

• 1) C + O2 → CO2 -394,9
• 2) 2C + O2 → 2CO -219,1
• 3) C + H2O → CO + H2 +132,8
• 4) C + 2H2O → CO2 + 2H2 +89,7
• 5) C + CO2 → 2CO -175,8
• 6) C + H2 → CH4 -87,42
• 7) CO + O2 → 2CO2 -570,7
• 8) CO + H2O → CO2 +H2 -43,0
• 9) CO + 3H2 → CH4 + H2O -208,72
• 10) CO + 2H2 → CH4 + CO2 -247,22
• 11) H2 + O2 →2H2O -484,6
• 12) CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2 -803,5
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Reactiile 1 si 2 =
• exoterme şi sunt principalele reacţii furnizoare de căldură.
• Reacţiile 3 şi 4 =
• endoterme.
• Reacţiile 6, 8 =
• deşi exoterme, consumă parţial principalele produse de
• reacţie utile
• Reactiile celelalte = nedorite, ducând la produşi necombustibili
• (CO2, H2O).

• A fost demonstrat că prezenţa limitării cinetice in reacţiile de

gazeificare ale mangalului în gazeificatoare influenţează negativ
eficienţa gazeificării.

• Pentru a gazeifica combustibili cu eficienţă termodinamică mare la

presiune atmosferică este recomandată folosirea unei temperaturi de
gazeificare de aproximativ 927 °C şi combustibili cu un raport O/C <
0,4.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Pentru a minimiza restricţiile cinetice

sunt preferate temperaturi mai mari.

• La o temperatura de gazeificare de 1227

°C raportul O/C recomandat al
combustibilului este de 0,3 sau mai
mic.

• Combustibilii cu un raport O/C mai mare

supraoxidaţi în gazeificator pentru a atinge
temperatura de gazeificare necesară.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• În practică datorită pierderilor de căldură, prezenţa de cenuşă

în combustibil şi a azotului în agentul de gazeificare, dacă se
foloseste aerul sau aer imbogăţit, efectul supraoxidării va fi
amplificat.

• Biocombustibilii oxigenaţi nu sunt combustibili

ideali pentru gazeificare din punct de vedere
energetic.

• Totuşi aceasta este o concluzie pur teoretică, bazată

pe echilibru termodinamic şi conversie de carbon de
100%, ceea ce nu conduce la concluzia că biomasa
lemnoasă este mai puţin atractivă decât cărbunele
ca şi combustibil de gazeificare.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Pe lângă compoziţia organică a combustibilului

există si alţi factori care trebuie să fie luaţi în
considerare, cum ar fi:
• - procentul scăzut de cenuşă,
• -conţinutul de azot şi sulf din biomasă,
• - reactivitatea mare a biomasei.

• În practică la aceeaşi temperatură gazeificarea

biomasei poate produce o mai mare conversie a C
decât gazeificarea cărbunelui,
• rezultă că restricţiile cinetice pot cântări mai mult
decât potenţialul avantaj termodinamic al cărbunelui
în faţa biomasei.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Avantajele şi dezavantajele procesului de gazeificare

• Avantajele procesului:

• - prin folosirea redusă de O2 se reduc şi emisiile nocive;

• - datorită utilizării biomasei sunt diminuate reziduurile globale de

poluanţi şi de gaz cu efect de seră; consumatorul este protejat contra
variaţiilor bruşte şi imprevizibile ale preţurilor la combustibilii fosili;

• - emisiile sunt mai uşor de controlat

• - sunt create noi locuri de muncă la nivel local pentru colectare,

preparare şi livrare de materiale utilizabile;

• - sistemele de încălzire cu biomasă sunt mai avantajoase faţă de cele

cu combustibili fosili, atât prin costul combustibilului utilizat, cât şi a
cheltuielilor de aprovizionare relativ scăzute;
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Avantajele procesului
• - biomasa poate înlocui resursele costisitoare de energie
convenţională, cum sunt combustibilii fosili şi electricitatea;

• - multe sisteme de încălzire cu biomasa includ un mecanism de

alimentare automată cu biomasă;

• - unităţile sunt modulare: sunt compuse din mai multe unităţi care pot
fi adăugate sau eliminate o dată cu schimbările de volum sau de
curgere a reziduurilor şi sunt de aceea mai flexibile pt ca pot opera la
scară mai mica decât incineratoarele masive;

• - sunt mai uşor de construit;

• - gazul de producţie este superior calitativ fata de cel din

incineratoarele standard

• – gazele, uleiurile şi gudronul solid pot fi folosite ca şi combustibil sau

purificate şi folosite ca stoc de alimentare pentru unităţi petrochimice
sau pentru alte aplicaţii.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Dezavantajele procesului

• - manipularea deşeurilor este o acţiune greoaie;

• - gazul obtinut are putere calorică scăzută;

• - deşeurile trebuie mărunţite sau sortate înainte de intrarea în

unitatea de gazeificare pentru a preveni blocarea sistemelor de
alimentare şi transport;

• - gazele conţin urme de gudroane cu compuşi toxici şi

carcinogeni care pot contamina apa de răcire, conducând la
necesitatea de recirculare a apei de spălare sau de tratare a
acesteia ca deşeu chimic;

• - randament scăzut în instalaţiile de ardere, datorită faptului că

biomasa conţine substanţe volatile;
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Dezavantajele procesului:

• - se recomandă folosirea unor instalaţii cu două camere de ardere

astfel încât în camera secundară să fie arse substanţele volatile (de
exemplu energia termică obţinută prin arderea a 5 Kg paie = energia
obţinută prin arderea a 1 Kg combustibil lichid);

• - cheltuieli sporite cu colectarea, transportul şi depozitarea biomasei;

• - daca materia prima este reprezentata de reziduuri organice, de

exemplu plastic, hârtie şi reziduuri alimentare, poate apare un conflict
cu operatiile de reciclare deoarece aceste materiale sunt cele mai
importante în acest domeniu

• - orice combustibil produs prin gazeificare nu va echivala cu energia

consumată pentru producerea unor noi produse – refolosirea şi
reciclarea sunt încă mai eficiente.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Gazeificarea termochimică = procesul de conversie prin oxidare parţială la

temperatură ridicată a materiei ce conţine carbon, ca biomasa sau
cărbunele, cu formarea unui gaz denumit gaz de gazogen, „gaz cu putere
calorică medie”
• gazul conţine CO, CO2, H2, CH4 şi cantităţi mici de hidrocarburi mai grele
ca etanul şi etenă, apă, azot (dacă se foloseşte aerul ca agent de oxidare)
şi contaminanţi precum particule mici de cocs, cenuşă, gudroane şi uleiuri.
• Oxidarea parţială poate fi realizată utilizând aer, oxigen, abur sau
amestecuri ale acestora.
• Gazeificarea cu aer produce un gaz cu putere calorică redusă (4000-7000
kJ/m3N, putere calorică superioară), care este potrivit pentru utilizarea la
cazane, motoare şi turbine, dar nu este potrivit transportării prin conducte
datorită densităţii energetice scăzute.
• Gazeificarea cu oxigen produce un gaz cu putere calorică mai mare (10000-
18000 kJ/m3N, putere calorică superioară), care este potrivit pentru o
distribuţie limitată cu ajutorul conductelor şi pentru utilizarea ca gaz de
sinteză (amestecul format din din CO, H2 şi urme de CO2 obţinut prin
curăţirea gazului de gazogen). Acest gaz mai poate fi produs şi prin
gazeificare cu abur, căldura necesară procesului fiind asigurată prin arderea
produsului auxiliar-carbonul într-un reactor secundar.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Gazul de sinteză poate fi convertit în alţi combustibili mai valoroşi, chimicale
sau materiale.

• Procesul Fischer-Tropsch converteşte gazul de sinteză în combustibili lichizi

pentru transport.
• O varietate de procese catalitice pot transforma gazul de sinteză într-un
mare număr de chimicale sau alţi combustibili şi produse.

• Gazul de sinteză poate fi transformat la presiune ridicată folosind

catalizatori (pentru păstrarea raportului stoechiometric optim dintre
reactanţi) în biometanol (CH3OH).
• Eficienţa conversiei gazului de sinteză în biometanol este de circa 85%, iar
cea a întregului proces incluzând conversia biomasei prin gazeificare este
de circa 40-45%.
• Biometanolul are aceeaşi cifră octanică ca şi a bioetanolului, dar puterea
calorică este mai mică (18000 kJ/kg).
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Etapele procesului de gazeificare a biomasei

• Procesul complet de gazeificare a biomasei

cuprinde 5 etape:

• 1 – etapa de colectare a materiei prime (biomasa)

• 2 – etapa de prelucarea a materiei prime care consta in:
maruntire, brichetare, deshidratare si respectiv uscare
• 3 – etapa de gazificare propriu-zisa
• 4 – etapa de purificare a gazului rezultat
• 5 – etapa de utilizare a gazului
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Tehnologii de baza
• Gazificarea biomasei se poate realiza prin doua
tehnologii:
• - gazificare in strat fix
• - gazificare in strat fluidizat.

• Instalatiile de gazificare cu arderea biomasei in

strat fix sunt mai simple, mai ieftine, mai usor de
utilizat in exploatare, insa calitatea
combustibilului produs este inferioara celui
obtinut prin gazificare in strat fluidizat.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• O instalaţie de gazeificare constă în

esenţă dintr-o unitate de gazeificare, un
sistem de purificare şi convertoarele de
energie-cazan sau motor
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Fig.1. Instalatie de gazificare a biomasei

 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Variabile ce influenţează procesul de gazeificare

• Mediul de gazeificare
• Gazeificarea implică distrugerea termică a biomasei într-o
atmosferă reductivă de aer sau abur sau ambele pentru a
produce un mediu cu putere calorică mică.

• Aerul = agent gazeificare: raportul de O/ biomasă = 0,3.

• Gazeificatoarele cu încălzire directă cu suflu de aer folosesc
reacţia exotermică dintre oxigen şi materia organică pentru a
produce căldura necesară volatizării biomasei şi pentru
conversia mangalului rezidual bogat în carbon.

• Pentru gazeificatoarele cu încălzire directă, căldura necesară

pornirii procesului este generată în interiorul gazeificatorului.

• Gazul produs este diluat cu N2 şi de obicei are o valoare

calorică de 5-6 MJ/Nm3.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Presiunea

• Majoritatea gazeificatoarelor cu apilcaţii de putere vor implica un ciclu

de generare cu ajutorul unei turbine. Turbinele de obicei operează la
raporturi de compresie de la 10 până la 20, dând turbinelor presiunea
de intrare de 1,0 până la 2,5 MPa.

• Un gazeificator presurizat va produce gaz la presiuni adecvate pentru

aplicaţii directe cu turbina şi va avea per total cea mai mare eficienţă.

• Sistemelor alimentate la presiuni mari încă nu s-au dovedit a fi

eficiente din punct de vedere comercial.

• In condiţii de 825 °C şi 2 Mpa produsele generate sunt: gudron,

mangal şi alcaline volatile.
• Pentru a mari eficienţa, aceste materiale trebuie scoase din gazul de
producţie cald fără a scade temperatura sub punctul de condensare al
gudronului de obicei în jur de 540 °C.
• De aceea este nevoie de sisteme de curăţare a gazului fierbinte.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Sistem de curăţare a gazului fierbinte - va indeparta gudronul
• = reformator catalitic

• Cond. Lucru reformator catalitic = temperaturi egale cu ale

gazeificatorului, în jur de 825 °C.

• După ce gudronul distrus, gazul va fi parţial răcit la 350-650 °C

pentru a reduce cantitatea de vapori alcalini
• Gazul trece apoi printr-un filtru pentru a scăpa de fractia
solida.
• Marea majoritate de produse alcaline vor fi de asemenea
indepartate.
•
• Pentru a se asigura ca gazul sa intruneasca specificaţiile, un
pat de colectare a substantelor alcalinelor va fi adăugat după
filtru.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Tipuri de gazeificatoare şi domeniul lor de aplicare
• Clasificarea gazeificatoarelor se poate face în funcţie de:
• - circulatia materialelor prin gazeificator
• - forma de existenta a materiei prime
• - natura agentului de gazeificare

• Dupa forma de existenta a materiei prime:

• Gazeificatoare în pat fix: combustibilul formează un pat gros aşezat

pe un suport (grătar sau unic)

• Utilizare: in instalaţiile de putere mică

• ex: gazeificatoarele cu sistem de agitare pentru pat pentru a preveni
formarea de zgură, permeabilitatea le asigură un flux regulat de
combustibil.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Gazeificatoare în pat mobil:

• - pentru instalaţiile de putere mare;
• combustibilul este pulverizat în flux
• agentul gazeifiant este menţinut în suspensie până la
consumul total,
• Sau:
• combustibilul este injectat într-un pat de material
inert care acţionează ca un agent de răcire, menţinut
fluidizat de către un agent de gazeificare introdus pe
la baza patului.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Dupa directia fluxurilor de material:

• Gazeificatoare în contra curent:
• Sunt din categoria gazeificatoarelor în pat fix
• fluxurile de gaze (agent gazeifiant şi gazele produse)
circulă contrar direcţiei de curgere a combustibilului
solid:
• - combustibilul este introdus pe la partea superioară
• - aerul este introdus pe la partea inferioară.
• aerul întalneste primul jăraticul de cocs în zona de oxidare a
gazeificatorului.
• Gazele de ardere formate =în special CO2), iar la temperaturi
înalte: CO.
• Gazul format ajuns în partea de sus a gazeificatorului este
foarte bogat în condensabile grele.
Gazeificator în contra curent (ascendent)
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• - gazele rezultate părăsesc reactorul prin partea superioară a

gazeificatorului.

• Înainte de a părăsi gazeificatorul trec prin zona de piroliză.

• Gazul rezultat este format din:

• - gaz de piroliză
• - gudron
• - particule solide

• avantaje: din punct de vedere energetic (componentele

având o putere calorică mare)
•
• dezavantaje: din punct de vedere al sănătăţii, se produc
compusi cancerigeni
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Gazeificatoare în co-curent

• fluxurile de gaze (agent gazeifiant şi gazele

produse) circulă în aceeaşi direcţie ca şi
combustibilul de încărcare.

• Ex: gazeificatoarele verticale în care aerul circulă descendent.

• Aerul: prin partea superioară la o 1/3 distanţă de locul de
alimentare.
• Agentul gazeifiant transportă combustibilul, care se
pulverizează, în acelaşi timp şi prelucrându-l.
Gazeificator în co-curent (descendent)
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Gazeificator in co-curent: aerul întra în contact cu
produşii gazoşi de piroliză, având loc arderea lor cu
formarea unei flacări,

• - temperatura înaltă menţine desfasurarea procesului de

piroliza a biomasei proaspete şi furnizează energie
termică pentru reacţiile endoterme ulterioare.

• Zona de piroliză este în parte confundată cu zona de

combustie a produşilor gazoşi formaţi, putând fi
denumită zonă de piroliză cu flacară.

• În această zonă, gazul de combustie intră în contact cu

carbonul format în zona de piroliză, care îl reduce la gaz
combustibil.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Gazeificatoare cu flux mixt:

• reprezinta tipul contemporan de gazeificatoare

• - rezultatul amestecării intensei şi a mişcării haotice

a materiei solide supuse fluidizării, împiedică
stratificarea în pat.

• - particulele de biomasă coexistă în toate fazele de

prelucrare din zona de piroliză.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Fig.4. Gazeificator cu flux mixt
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Biomasa trebuie sa prezinte

caracteristici diferite în funcţie de tipul
de gazeificator in care este utilizata
(tabelul 3)
Fig.7. Reprezentarea grafică a puterilor diferitelor tipuri de
gazeificatoare
 GAZEIFICAREA BIOMASEI
• Modele de gazeificatoare
• Modelul de echilibru
• Un model de echilibru chimic este aplicat pentru a
determina compoziţia gazului, cantitatea de gaz şi
conversia de carbon în gazeificatoare.

• Modelele de echilibru sunt utile deoarece pe baza lor

se pot determina limitele termodinamice ale
sistemului de reacţie a gazeificatorului.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Ipoteze ale modelului:

• A) Gazeificatoarele = aparate perfect izolate:

• pierderile de căldura sunt neglijate.

• În practică gazeificatoarele au pierderi de căldura în

mediu, dar acest fapt poate fi incorporat în entalpia
de reacţie a modelului de echilibru.

• B) Se presupune că în gazeificatoare temperatura

este uniformă şi amestecul este perfect.

• In practică sunt observate diferenţe hidrodinamice

care depind de designul gazeificatorului.
 GAZEIFICAREA BIOMASEI

• Aplicaţii ale gazeificării biomasei

• - Producerea de combustibili gazoşi

• - Producerea de putere mecanica şi

electrica în instalaţii staţionare
• Aplicaţii pe scară largă (peste 500 kW)

• - este domeniul pentru pat fluidizat

specializat şi instalaţii cu pat fix.

• Echipamentul este special construit şi

complet automatizat.

• Costul echipamentului = aprox 1000 dolari/

kW instalat sau chiar mai mult.
• Aplicaţii pe scară medie (între 300-500 kW)
• -preţurile = între 300 şi 800 dolari/kW (doar
gazeificatorul) depinzând de tip, capacitate, nivel
de automatizare şi echipament auxiliar.

• - Aplicaţii: în industrii mici şi medii din domeniul

forestier şi agricol (în industrii secundare ale
lemnului, fabricile de cherestea, fabrici
specializate pe cocos) ca şi în producerea
curentului în comunităţi izolate.
• Aplicaţii la scară mică (între 7-30 kW)
• - aplicaţii rurale în ţări în curs de dezvoltare (mori de
porumb şi cereale
• - Echipamentul trebuie să fie ieftin (mai puţin de 150
dolari/kW)

• Aplicaţii la micro scară (1-7 kW)

• tipul cel mai folosit de fermieri mici şi medii din ţări
în curs de dezvoltare pentru alimentarea sistemelor
de irigaţie.
• -Echipamentul trebuie să fie transportabil, ieftin,
simplu şi uşor.
• UTILIZARI ALE GAZULUI DE SINTEZA

• - producere de curent electric:

• căldura produsă generează abur care generează
electricitate.
• -producere de chimicale
• implica conversii catalitice simple, din CO şi H2, via
reacţiei Fisher-Tropsch.
• Ex: unul din biocombustibilii viitorului = dimetil-eter
(DME).
• Se mai pot obtine:- etanolul
• - benzina
• - motorina