METODE DE TRATARE A

DESEURILOR
• Metodele de tratare ale deseurilor sunt
variate, la fel ca deseurile in sine si locul lor de
provenienta. In principiu,deseurile pot fi scoase
din circuitul economic (eliminate) sau
reintroduse in circuit(recuperate). In cadrul
acestui proiect vom detalia 4 metode de
tratare:
 Compostarea
 Incinerarea
 Piroliza
 Gazeificarea
 Compostarea deseurilor
• COMPOSTARE = valorificarea deseurilor
biodegradabile prin procese biologice aerobe
cu formarea compostului
• FACTORI GENERALI care influenteaza aplicarea
compostarii:
• -modul de colectare a deseurilor
• -clima
• -dezvoltarea unei piete pentru compost
• Deseuri compostabile:
– Materiale vegetale
• Resturi de bucatarie
• Deseuri de gradina (frunze, iarba)
• Deseuri din industria alimentara
– Deseuri din agricultura
– Namoluri de la statiile de epurare
COMPOSTAREA FRACTIEI ORGANICE
FERMENTAREA AEROBA
Poluarea mediului ambiant :
• producere de mirosuri în fazele de preparare a materialului (depozit primar,
mǎrunţie, cernere, amestecare),
• producere de zgomot de la utilajele mecanice
• producere de pulberi şi emisii de microorganisme
• consumuri energetice
• ocupare de terenuri şi degradare peisagisticǎ
 
Obiective importante :
• Reducerea volumului de deşeu
• Controlul emisiilor
• Posibilitatea de obţinere a unui produs final biostabilizat

Fazele fermentarii:
1. Latenta (dezvoltarea microorganismelor)
2. Crestere (faza mezofila 20 -50 C)
3. Termofila (stabilizarea temperaturii 50-70C)
4. Maturizare ( transformare in humus – max. 3 luni)
Tratamentul mecanico-biologic (TMB)
1. Tratamentul mecanic (înainte şi dupǎ operaţiile biologice) de
selectare a diferitelor fracţii nefermantaabile în vederea valorificǎrii
lor separate şi în vederea îmbunǎtǎţirii calitǎţii compostului,
Tratamentul mecanic are şi rolul de reducere a volumului
Materialului de tratat.
Refuzul de material din tratarea mecanicǎ finalǎ poate fi folosit ca
material de acoperire în depozitul de deşeuri deoarece este
biostabilizat.
2.Tratamentul biologic este destinat mineralizǎrii componentelor
organice fermentabile (biostabilizare) şi igienizarea prin pasteurizare
a produselor. In acest proces se mineralizeazǎ componentele
organice prin pierdere de CO2 şi H2O iar igienizarea are loc prin
distrugerea formaţiunilor fitopatogene existente în
materielele organice iniţiale şi distrugerea formaţiunilor de ciuperci
care se dezvoltǎ pe parcursul procesului. Tratamentul bilologic duce
şi la o scǎdere semnificativǎ a masei de deşeu.
TRATAMENT MECAO-BIOLOGIC PE FLUX UNIC
• FERMENTAREA ANAEROBA
• Obiective:
• Producerea de gaze valorificabile energetic
• •Reducerea cu cel puţin 50% a conţinutului de
volatile a materialului
• •Controlul emisiilor
• •Reducerea volumului de deşeu
• •Posibilitatea de obţinere a unui produs final
biostabilizat
Schema generalǎ a procesul
de fermentare anaerobǎ
1. Faza de hidrolizare a
substanţelor complexe
organice
2. Faza de acidificare cu
formare la început de acizi
graşi volatili, cetone şi alcooli
şi apoi, plecând de la acizii
graşi, formare de acid acetic,
acid formic, bioxid de
carbon şi hidrogen molecular
3. Faza de metanizare cu
formare de metan plecând de
la acidul acetic, şi de la
reducerea cu hidrogen a
bioxidului de carbon. Numai în
micǎ mǎsurǎ se produce
metanizarea din acid formic.
COMPOSTAREA INDIVIDUALA
oCompostarea individuala se poate face în modul
cel mai simplu, fara costuri importante, la scara
mica, în curtea proprie, cât mai departe de zona
locuita. În acest caz vor fi compostate deseurile
verzi din gradina, livada si deseurile
biodegradabile din bucatarie (coji de cartofi,
frunze de varza, resturi de fructe si legume, etc.).
Se vor evita carnea si oasele care emana un miros
fetid si în plus atrag sobolani si alte rozatoare.
Pe acelasi principiu deseurile verzi provenite din
parcuri mari sau din gradini botanice pot fi
compostate chiar pe locatia respectiva, în una sau
doua boxe deschise, situate într-o parte mai ferita
de accesul publicului. Compostul astfel obtinut are
o calitate superioara si costuri foarte mici.
oO compostare aeroba simpla si cu costuri relativ
mici se poate face lânga depozitul de deseuri, în
camp deschis. Se obtine o calitate slaba a
materialului organic stabilizat, precum si emisii
importante de gaze cu efect de sera, dar se pot
atinge tintele de reducere a deseurilor
biodegradabile.
Compostare centralizata
Deseurile biodegradabile sunt compostate cu scopul returnarii deseului in cadrul
ciclului de productie vegetală ca fertilizant sau ameliorator de sol. Varietatea
tehnicilor de compostare este foarte mare, iar compostarea poate fi efectuată în
grădini private sau în statii centralizate foarte tehnologizate. Controlul procesului
de compostare se bazează pe omogenizarea si amestecarea deseurilor, urmată de
aerare si adeseori de irigare. Acest lucru conduce la obtinerea unui material
stabilizat de culoare închisă, bogat în substante humice si fertilizanti. Solutiile
centralizate sunt exemplificate prin compostarea cu pret scăzut fără aerare
fortată si prin cea mai avansată tehnologic, cu aerare fortată si controlul
temperaturii. Statiile de compostare centralizată sunt capabile de tratarea a mai
mult de 100.000 tone pe an de de4euri biodegradabile, dar dimensiunea tipică a
unei statii de compostare este de 10.000 până la 30.000 tone pe an. Deseurile
biodegradabile trebuie separate înainte de compostare: numai deseuri
alimentare, din grădini, fragmente de lemn si, într-o anumită măsură hârtie, sunt
convenabile pentru producerea unui compost de calitate bună.
Compostarea aeroba a deseurilor biodegradabile se face in instalatii sofisticate
 Avantajele folosirii compostului

Dezavantajele folosirii compostului

Necesită o foarte buna separare la sursă a deseurilor municipale biodegradabile,
inclusiv informarea continuă a generatorilor de deseuri;
Trebuie dezvoltată si întretinută o piată a compostului;
Emisii periodice a componentelor mirositoare, în special când se tratează deseuri
municipale biodegradabile;
O pierdere de 20-40% a azotului, ca amoniu, pierdere de 40-60% a carbonului ca CO 2;
Potentiale probleme legate de vectori de propagare (pescărusi, sobolani, muste)
când se tratează deseuri municipale biodegradabile;
 INCINERAREA
• Incinerarea= reducere. la cenuşă a deseului → cel
mai important procedeu termic
deşeu
↓
colectare
↓
sortare
↓
reciclare
↓
incinerare
↓
depozitare controlată
• Incinerarea poate fi definita si ca metoda termica de
eliminare a deseurilor prin oxidare completa la
temperaturi ridicate.
• Incinerarea deşeurilor:
- reducerea masei iniţiale ~70 %
- reducerea volumului iniţial ~ 90 %
- reducere emisii noxe în atmosferă +apă
- distrugere materii organice+concentrare materii
anorganice
- valorificarea energiei termice înglobată
- soluţia modernă: instalatii. mari (>6 t/h)
- transformarea deşeurilor reziduale în materii prime
secundare
 Instalatiile de incinerare trebuie proiectate tinând cont de:
• cantitatile de deseuri ce vor fi procesate;
• necesarul de spatiu
• necesarul de investitii
• siguranta functionarii
 Etape de lucru:
• preluarea deseurilor;
• stocarea temporara si, daca este cazul, pretratarea
deseurilor;
• alimentarea unitatii de incinerare propriu-zise;
• eliminarea si tratarea cenusei reziduale;
• tratarea si valorificarea emisiilor
 Instalatii si echipamente pentru incinerarea
deseurilor

• Instalatiile de incinerare pentru deseuri urbane

în amestec trebuie prevazute cu:
• - sisteme de uscare si aprindere deseurile
• - sisteme de dezodorizare a gazelor rezultante.
• - preferabil – folosirea incinerarii în combinatie
cu sistem de colectare selective
Incinerator: instalaţie cu scop de distrugere a
deşeurilor menajere prin combustie (uzina de
incinerare deşeuri menajere).
• Incineratoarele pot accepta în principiu orice tip de deseuri.
Ele trebuie însa proiectate special în functie de tipul
deseurilor acceptate.Pot fi incinerate fie deseuri colectate în
amestec, fie deseuri reziduale.
• Structura incinerator:
- staţie primire deşeuri
- stocare temporară+pretratare(după caz)
- instalatie alimentare incinerator
- cuptor de ardere deşeuri)
- instalatie eliminare+tratare cenuşă reziduală
- tratare + valorificare. emisii
SCHEMA GENERALA DE FUNCTIONARE A UNUI INCINERATOR
 INCINERATOARE CU GRATARE

- grătare fixe :
cantităţi reduse de deşeuri
funcţionare discontinuă

-grătare mecanice

Fazele procesului de ardere

- uscare : transfer.+ eliminare. umiditate. conţinută→ 100°C
factori de influenţă: radiaţa focarului
aer preîncălzit
circulaţie gaze de ardere
- degajare +ardere substante volatile: CO, H2,CmHn →250 °C
aprindere deşeu
- ardere deşeu: desfăşurare proces de combustie fără adaos de combustibil fosil
auxiliar
reglare debit deşeu, reglare debit aer de ardere
- post ardere: grătar principal
grătar post ardere/puţ vertical / zgura →tambur rotativ post ardere
(4-8)rot/h
Focarul: cea mai importantă componentă a instalaţiei de ardere

Funcţii focar :
aprindere+stabilitate proces de ardere (arzător auxiliar cu
combustibil fosil)
stabilitate proces de ardere
transfer de căldură

-regim termic : (800-1.000)°C

-instalaţia anexă:grătar

Funcţii grătar
- suport strat combustibil
-admisie+distribuţie aer necesar ardere
-evacuare reziduuri de ardere
• Tipuri constructive:
funcţional:
- grătare fixe sau grătare mobile fără proces de
răscolire deşeu
- grătare mobile cu proces de răscolire deşeu

poziţie montaj:
- orizontale
- înclinate: împingere directă(răscolire slabă)
- împingere răsturnată(răscolite puternică)
Solutii constructive

Grătar mobil fără

autorăscolire
1. pâlnie alim.
deşeu
2. grătar
3. evac. cenuşă
fină
4. evac. zgură
a. dozare deşeu
b. evac. gaze
ardere
Incinerator cu grătar
cilindric în cascadă
(GR)
1. dozator deşeu
2. cilindru rotativ
3. gură de observare
4. colector zgură
5. evac. zgură
6. admisie aer ardere
7. arzător comb. fosil
a. alim. deşeu
b. evac. gaze ardere
Grătar cu impingere răsturnată(răscolire puternică
INSTALAŢIE COMPLETĂ, CU CUPTOR ROTATIV
1.tunel rotativ; 2.alimentare cu piston; 3.cameră de post-ardere
cenuşi;4.cameră de post-ardere gaze de ardere; 5.arzătoare (principal de
aprindere şi de postardere); 6.tub Venturi; 7.ciclon spălător de gaze; 8.dozator
de reactant; 9.exhaustor
FOCARUL TUNEL
ROTATIV

Dipozitiv
eliminare
cenuşă
Avantaje:
•proces deja bine cunoscut, aplicat în întreaga lume
• recuperare energetica cu eficienta de pâna la 85%
• Caldura
• Energie electrica
•Caldura + energie electrica (CHP)
• toate deseurile menajere solide, ca si unele deseuri industriale, pot fi
eliminate, chiar fara sortare prealabila;
• volumul deseurilor se reduce la doar 5-10%, iar ca reziduu principal - zgura
• poate înlocui arderea combustibililor fosili

Dezavantaje:
• costurile de investitii si exploatare sunt ridicate
• necesita un sistem avansat de curatare a gazelor de ardere
• rezulta cenusi si alte produse care nu pot fi întotdeauna depozitate în
conditii obisnuite;
 Piroliza

• Piroliza, ca şi incinerarea, reprezintă un proces

termic de tratare a reziduurilor menajere, prin care
se obţine o descompunere termică a produşilor
chimici şi în special a produşilor organici la o
temperatură ridicată şi în absenţa oxigenului.
• Randamentul procesului de recuperare a energiei
din deseuri prin piroliza este mult mai redus decât
la incinerare.
• Piroliza reprezinta singura metoda de valorificare a
deseurilor din material plastic care nu presupune
separarea lor în functie de compozitia chimica.
 Descrierea procesului
• Deseurile sunt încărcate într-un siloz în care o macara amestecă materialul de intrare si
mută acest material într-un tocător si de aici într-un alt siloz. Deseul amestecat este
introdus apoi într-o cameră etansă printr-un alimentator cu pâlnie, surub sau piston.
Deseul măruntit grosier întră într-un reactor, în mod normal un tambur rotativ încălzit
extern, functionând la presiunea atmosferică. In absenta oxigenului, deseurile sunt
uscate si apoi transformate la 500%7000C prin conversie termo-chimică, de exemplu
distilare distructivă, tratare termică si condensatie, în hidrocarburi (gaz si
uleiuri/gudroane) si reziduu solid (produse carbonizate/cocs pirolitic) ce contin carbon,
cenusă, sticlă si metale neoxidate.
• Dacă temperatura procesului este de 5000C sau mai mică, procesul se numeste uneori
termoliza.
• Timpul de retentie al deseurilor în reactor este tipic de 0,5-1 oră. Produsul fierbinte cu
temperatura >3000C, gazul, este condus la o statie de boilere, unde continutul
energetic este utilizat pentru producerea aburului sau a apei calde. Produsul brut,
gazul, nu este adecvat folosirii într-un motor cu ardere internă ,din cauza continutului
mare de gudroane din faza gazoasă, care va condensa în momentul în care gazul este
răcit înainte de intrarea în motorul cu ardere internă. Tratarea termică a gudroanelor
din gaz, urmată de curătarea gazului, poate rezolva necesitătile de purificare.
Caracteristicile procedeului de piroliză sunt următoarele:
•se reduce volumul reziduurilor la 40%, faţă de 10-20% în cazul incinerării;
•proporţia gazelor de piroliză ajunge până la 20% din cantitatea gazelor care rezultă la
incinerarea reziduurilor, ceea ce este foarte important pentru epurarea gazelor;
•1/3 din energia conţinută în reziduurile netratate este disponibilă sub formă de gaz
pentru utilizări ulterioare;
•piroliza are avantajul că produsele obţinute pot fi stocate, deşi combustibilii găzoşi au
anumite limite de înmagazinare.

Compusi obtinuti in urma pirolizei:

•gaz comparabil cu gazul natural;
•o parte condensabilă de hidrocarburi;
•cărbune solid din care se pot extrage uleiuri;
•metale şi sticlă, care pot fi recuperate fără alterări însemnate

Componentele gazoase de piroliză sunt formate în principal din: H2, CO, CO2, CH4,
NH şi au o putere calorică mai mică de 3000kcal/Nmc.

Gazele care se formează în timpul pirolizei sunt supuse unei spălări în atmosfera

umedă, în scopul eliberării parţiale a componentelor gazelor toxice.
Avantaje:
- temperatura de gazeificare poate fi reglata într-un domeniu larg si poate fi
controlata cu precizie;
- emisia de noxe (praf, sulfuri, cloruri, metale grele etc.) poate fi redusa
considerabil prin controlarea precisa a conditiilor de desfasurare a
procesului;
- se pot obtine produse care pot fi apoi valorificate energetic sau tehnologic;
- se pot trata si cantitati relativ mici de deseuri
- metalele grele sunt mult mai usor retinute în cenusa ce rezulta la piroliza,
decât în cea de la incinerare.
-procesul este neutru din punctul de vedere al emisiilor de CO2.
Dezavantaje:
- costul procedeului este destul de ridicat
- cel putin în faza de pornire a reactorului este necesara si o cantitate de
combustibili conventionali
 Gazeificarea
• Gazeificarea este un proces prin care materia organică se transformă
într-un gaz combustibil.
• Spre deosebire de incinerare, care funcţionează cu exces de oxigen, în
procesul de gazeificare se foloseşte doar 25-30% din oxigenul necesar
pentru arderea completă a materiei organice, ceea ce presupune o
serie de beneficii ecologice.
• Prin gazeificare, energia chimică cuprinsă în material organic este
transformată în energie chimică cuprinsă într-un gaz. Acest gaz se
poate folosi ca şi combustibil pentru obţinerea energiei din motoare,
turbine de aburi sau cazane. Cenuşa poate fi considerată un deşeu
care se valorifică uşor, folosindu-se ca şi material de construcţii,
îngrăşământ, în fabricarea sticlei, etc.
• Gazeificarea este eficientă pentru a reduce volumul deşeurilor solide
şi pentru recuperarea energiei, fiind cel mai potrivid mod de a obţine
energie electrică şi termică.
• Materialel ideale pentru gazeificare sunt cele cu un
conţinut ridicat de cărbune.(orice tip de cărbune,
biomasă, deşeuri organice şi reziduri carbonice).
• Gazul rezultat din acest proces conţine monoxid de
carbon (CO), dioxid de carbon (CO2), hidrogen (H2),
metan (CH4), cantităţi mici de hidrocarburi mai grele,
apă (H2O), nitrogen (N2) atunci când se utilizează aerul
ca agent de gazificare şi diverse impurităţi mici ca şi
particulele carbonice, cenuşa, gudroane şi uleiuri.
• Principala diferentă dintre gazeificare si piroliză este că
prin gazeificare carbonul fixat este, de asemenea,
gazeificat
• Parametrii importanti pentru desfasurarea procesului
de gazeificare
Pentru o functionare corecta a procesului de gazeificare,
parametrii urmatori sa fie constanti intre amunite limite:
• Distributia in functie de dimensiunile particulelor
• Gradul de umiditate
• Cantitatea de cenusa
• Continutul de material volatil
• Potentialul caloric
• Densitatea
• Compozitia materiei prime
Conditii de gazeificare:
• putere calorica a deseului Hi . 3500 kJ/kg
• umiditate W <= 12%
În procesul de gazeificare a materiei organice au loc următoarele
procese:
• Uscarea: evaporarea umidităţii din materie.
• Piroliza: descompunerea termică în absenţa oxigenului. Apare
la temperaturi între 300 şi 600º C. Deoarece cantitatea de
oxigen în cadrul reactorului este insuficientă, unele particule
volatile nu se pot distruge termic, astfel apar gudroanele.
• Combustie parţială: oxidarea carbonului (CHAR) care a ramas
după piroliză. Se întamplă la temperaturi între 600 şi 1100ºC.
• Gazeificarea: Reacţia carbonului final (CHAR) cu CO2, H2 şi H2O
cu producţia de gaze combustibile CO, H2 şi CH4.
Tehnologia de gazificare proiectată şi implementată de către
GreenE
Tehnologia GreenE de gazificare a biomasei şi deşeurilor organice se bazează pe un
reactor cilindric orizontal şi rotativ, în interiorul căruia elementele permit separarea
diferitelor etape ale procesului. Este format din 6 sectoare în care se produc separat şi
controlat reacţiile procesului de gazificare. În fiecare dintre aceste sectoare există
nişte agitatoare care omogenizează produsele în timpul procesului. Exteriorul
reactorului este acoperit cu un material care permite controlarea şi echilibrarea
etapelor endotermice şi exotermice al acestuia.
La capetele reactorului, tuburile cilindrice permit  amplasarea unor capace fixe prin
care se introduc toate componentele necesare procesului, permiţând separarea între
fiecare din acestea. În respectivele tuburi există nişte căi de rulare sprijinite pe role de
tracţiune care permit o rotaţie lentă pentru omogenizarea procesului şi evoluţia
fiecărui sector al reacţiei.
La capătul extrem al cilindrului se află nişte orificii care permit o evacuare mai mare
a gazelor produse şi o evacuare mai mică a cenuşei sau a produselor solide
nereacţionate. Canalizarea respectivelor gaze se realizează prin intermediul unei hote
de evacuare înconjurătoare prin a cărei limită superioară se extrag gazele care sunt
canalizate în etapa de separare a particulelor fine. Respectiva separare se realizează
cu ajutorul unor separatoare speciale de multiclone pentru temperaturi ridicate şi
foarte performante.
• Echilibrele chimice majore sunt:
• - reactia Boudouard: reducerea CO2 la CO: C +
CO2 <=> 2 CO
• - reducerea carbonului cu vapori de apǎ:C +
H2O <=> CO + H2
• - reactia de hidrogenare a carbonului: C + 2 H2
<=> CH4.
Aplicatii de gazeificare
Uzinele de gazificare pot fi adaptate oricarui tip de combustibil solid organic:
Avantajele fata de incinerare
 • Performanta electrica a gazificarii este de 32% fata
de 22% a incinerarii (Ciclul Rankine).
• 40% mai putin CO2 generat.
• Valorile de emisii periculoase in urma gazificarii, cum ar fi dioxine si furani, sunt de
1000 de ori mai mici decat in cazul incinerarii
• Gazificarea permite contructia uzinelor mai mici
(de la 0.5 MW)
Avantajele generale ale gazeificǎrii deseurilor :
* producerea de NOx este de sub 10 mg/Nmc
* producerea de dioxine este nula
* nu sunt degajari de praf, datorita pirolizei in strat fix.
* piroliza este un proces usor de controlat in exploatare prin pastrarea
constanta a temperaturii in zona de reducere.
* gazele capǎtǎ o utilizare energetica: putere calorica 1900 … 2300
kcal/Nmc.
Dezavantajele gazeificarii deseurilor
•Deseurile trebuie măruntite sau sortate înainte de intrarea în unitatea de gazeificare
pentru a preveni blocarea sistemelor de alimentare si transport;
•Gazele contin urme de gudroane cu compusi toxici si carcinogeni care pot
contamina apa de răcire, conducând la necesitatea de recirculare a apei de spălare sau
de tratare a acesteia ca deseu chimic;
•Proces complicat de curătare a gazului în cazul folosirii acestuia la un motor cu
ardere internă;
•Arderea gazului produs generează NOx;
•Reziduul solid poate contine carbon neprocesat în cenusă;
•Costuri mari;
•Disponibile pe piată sunt numai putine unităti, care nu sunt prototip.
Bibliografie
• www.mmediu.ro
• www.deseuri-online.ro
• www.compostareadeseurilor.com
• www.scribd.com
• www.paulowniagreene.ro/tehnologia-de-
gazificare/
• www.scrigroup.com
• disli.ro/en/procedee-de-tratare-a-deseurilor