Orice activitate economică se desfășoară în condiții de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai

puțin grave, mai mult sau mai puțin cunoscute, mai ușor sau mai greu de evitat. Înainte de a
începe orice tip de activitate se impune o identificare și evaluare a riscurilor ce pot apărea,
eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil, acceptându-se doar acele riscuri care nu afectează
decât în mică măsură activitatea economică.
Conceptele de securitate tehnică şi de risc tehnic sunt legate de noţiunea de avarie majoră sau
accident major, care reprezintă una din consecinţele posibile ale unui accident tehnic.
Identificarea avariilor majore potenţiale, din mulţimea tuturor avariilor posibile asociate unui
accident tehnic necesită, în primul rând evaluarea tuturor consecinţelor posibile ale accidentului,
care apoi sunt ierarhizate în conformitate cu unele criterii de evaluare a gravităţii lor.
Riscul tehnic poate fi definit, din punct de vedere calitativ si cantitativ:

 din punct de vedere calitativ, semnificaţia riscului tehnic este aceea a posibilităţii
producerii unei avarii majore pe durata exploatării sistemului.
 din punct de vedere cantitativ, riscul tehnic reprezintă probabilitatea ca, în intervalul
de timp curent, să se producă – la nivelul sistemului respectiv - o avarie majoră sau
un eveniment generator de avarie majoră.

În ansamblu, riscul tehnic caracterizează un eveniment nedorit specific exploatării sistemului

tehnic şi asociat unei stări potenţiale de pericol al acestuia, prin probabilitatea de producere a
evenimentului, prin gravitatea consecinţelor acestuia şi prin nivelul de acceptabilitate a acestor
consecinţe.

În ceea ce privește domeniile caracteristice riscului tehnic/tehnologic, pot fi delimitate trei astfel
de domenii, și anume:
1. domeniul riscului neglijabil, asociat de regulă avariilor minore, cu consecinţe de
gravitate redusă, care de regulă sunt destul de rare;
2. domeniul riscului acceptabil, aferent avariilor minore frecvente sau avariilor majore
rare si foarte rare;
3. domeniul riscului inacceptabil, aferent avariilor majore, cu probabilitate de producere
care nu poate fi neglijată sau frecvenţe.
Accidentelor tehnice care se încadrează în domeniul riscului inacceptabil trebuie să li se
acorde o atenţie deosebită, prin recurgerea la mijloace tehnice şi manageriale în măsură să
reducă probabilitatea producerii evenimentelor nedorite şi/sau să diminueze impactul acestor
evenimente asupra ţintelor potenţiale.
În practica inginerească sunt însă situaţii în care eliminarea riscurilor inacceptabile nu este
posibilă (din punct de vedere tehnic sau managerial). În aceste circumstanţe este vorba de aşa-
numitele riscuri reziduale (remanente), asociate avariilor majore posibile (cu consecinţe de
gravitate ridicată şi cu probabilitate de producere care nu poate fi neglijată).
Riscurile reziduale constituie obiectul managementului riscului, orientat pe fundamentarea unor
strategii adecvate de mentenanţă (supraveghere tehnică, monitorizare, predicţie etc. pe
investigarea riguroasă a accidentelor survenite, pe conceperea, actualizarea şi punerea în aplicare
a planurilor de intervenţie în situaţii de criză, dar şi pe elaborarea şi îndeplinirea programelor de
instruire şi pregătire a personalului sau a populaţiei pentru situaţii excepţionale.

Consecințele unor accidente în instalațiile care utilizează, produc sau vehiculează substanțe
periculoase pot avea efecte fizice constituite de eliberări de materiale periculoase, evaporări,
explozii, incendii sau efecte asupra sănătății oamenilor și asupra calității factorilor de mediu.
Principalele tipuri de incidente/accidente care pot să apară în procesele tehnologice pe
amplasament sunt datorate gazului natural și sunt:
- scăpări de gaz natural;
- incendiile propriu zise;
- explozii;
- jet de foc.

Ca și exemplu al unui accident tehnologic putem aminti incidentul de la S.C. PETROBRAZI S.A
din data de 05.02.2008, în parcul de rezervoare al societăţii, fiind implicate două rezervoare în
care se găseau 2-etil-hexil-nitrat (aditiv pentru carburanţi) şi motorină. Au fost afectate şi alte 3
rezervoare (T33 – conţinând 2-etil-hexil-nitrat, T69 – conţinând motorină şi T50 – conţinând
kerosen).
În rezervorul T33 au loc 2 explozii înfundate, făra flacară, la 30 sec. una de cealaltă;
La partea superioară a rezervorului au loc degajări masive de gaz dens, care s-au desfășurat de la
sol pe o înalțime de aproximativ 10 m.
La scurt timp , la acest rezervor se produce o explozie puternică, cu flacară, care se extinde către
parcul de motorină și incendiază rezervorul T69. Ulterior se produc explozii la caminele de
canalizare.
Se produce explozie la rezervorul T69 care determină desprinderea capacului din sudură și
aruncarea acestuia în afara rezervorului.
În urma accidentului au fost identificate o serie de daune grave provocate rezervoarelor
implicate, stației electrice, casei de pompe, cablurilor, conductelor, liniilor de cale ferată; au fost
arse cantități impotante de combustibili, mai exact 49,3 tone motorină și 23,2 tone aditiv.
Situația a fost declanșată de descompunerea aditivului din interiorul rezervorului T33, astfel
descompunerea odata incepută, seria de incidente ulterioare a fost inevitabilă ca urmare a
imposibilităţii controlării reacţiei.
Evenimentul putea fi evitat prin: o altă depozitare a substanțelor (tehnologii de golire în caz de
situații neprevăzute, vase de rezervă, s-au utilizat rezervoare vechi, fără cărti tehnice, fără
aparatură de măsură);
- produsul nu a fost încadrat ca exploziv (nociv prin inhalare și la contactul cu pielea, risc de
explozie dacă este încalzit în spațiu închis, periculos pentru mediu).
Estimarea riscului se realizează în diferite situaţii:

 pentru toate procesele critice din punctul de vedere al siguranţei, instalaţii, echipamente,
 procese, medii de lucru considerate a fi periculoase;
 oriunde se introduce un nou echipament sau o nouă instalaţie, ori metodă sau sisteme de
lucru;
 oriunde există instalaţii sau echipamente care se exploatează în maniere diferite;
 oriunde există instalaţii sau echipamente care au fost modificate substanţial;
 oriunde se produc orice fel de schimbări la locul de muncă care sunt de natură să afecteze
 siguranţa angajaţilor;
 oriunde se identifică hazarde pentru om şi mediu, provocate de fenomene naturale;
 oriunde există pericol de scăpare a unor agenţi toxici (substanţe chimice periculoase) sau
pericol
 de accidente nucleare;

Expunerea populaţiei la riscul tehnologic

30% din teritoriul ţării se află sub incidenţa riscului tehnologic.
Din punct de vedere al accidentului chimic cele mai vulnerabile categorii de populaţie sunt:
 copiii deoarece nu au asigurate mijloace de protecţie, doza de intoxicare şi letală este mai
mică şi nu au deprinderi formate de a reacţiona în caz de accident chimic;
 bătrânii deoarece capacitatea de reacţie este redusă, iar procentajul de bolnavi sau cu
afecţiuni cronice este ridicat.
Analiza acestor accidente a evidenţiat următoarele caracteristici:
• majoritatea accidentelor tehnologice majore se produc în rafinării de petrol şi în industria
petrochimică, în timp ce în industria cimentului, a materialelor ceramice, a materialelor de
construcţie, acestea sunt mai puţine;
• substanţele cel mai adesea implicate în accidente sunt gazele inflamabile şi alte gaze, cum ar fi
clorul;
• majoritatea accidentelor se produc în timpul desfăşurării operaţiilor tehnologice normale, dar la
fel de grave sunt şi cele care apar în timpul activităţilor de întreţinere, reparaţii, pornire-oprire.