MINISTERUL ECONOMIEI ŞI COMERŢULUI

Centrul de Pregătire a Personalului din Industrie

Buşteni

Vizat,
Director,
Ing. Gheorghe Marcian

INDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCULUI TEHNIC,

TEHNOLOGIC ŞI DE INCENDIU PRIVIND
CENTRALA TERMICA DE APĂ CALDĂ
PARCUL 703 BOLDEŞTI

Autor lucrare:
Ing. Cristian Marin

Coordonatori ştiinţifici:
Prof. Univ. Dr. Ing. Alecsandru Pavel

Buşteni 2004
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. Generalităţi pag. 3

1.1 Fiabilitate, risc tehnic, securitate tehnică pag. 3
1.2 Terminologie pag. 4
1.3 Metoda MADS-MOSAR pag. 5

CAPITOLUL 2. Datele iniţiale şi modelarea sistemului tehnologic pag. 8

2.1 Condiţiile amplasării teritoriale pag. 8
2.2 Condiţiile climatice şi tectonice pag. 8
2.3 Descrierea sistemului tehnologic, caracteristici tehnice principale pag. 8
Fig. 2 Schiţa de amplasare în zonă a parcului 703 pag. 9
2.4 Modelarea sistemului tehnologic pag. 10
Fig. 3 Sistemul tehnologic, destinat încălzirii ţiţeiului pag. 12

CAPITOLUL 3. Analiza riscurilor principale pag. 14

3.1 Indentificarea subsistemelor-surse de pericol pag. 14
3.2 Fluxurile posibile de pericol la nivelul centralei termice pag. 14
Tabel 2 Cele mai reprezentative evoluţii posibile ale starilor de pericolpag. 15
Fig. 4 Fluxul de pericol al subsistemului SS1 pag. 23
Fig. 5 Scenariu scurt al fluxului de pericol al subsistemului SS1 pag. 24
3.3 Indentificarea unor scenarii de proximitate pag. 25
3.4 Evaluarea riscurilor principale pag. 25
3.5 Negocierea unor obiective pag. 26
3.6 Concluzii şi măsuri tehnico-organizatorice pag. 26

CAPITOLUL 4. Riscul de incendiu pag. 27

4.1 Indentificarea riscurilor de incendiu pag. 27
4.2 Caracteristicile construcţiei şi ale instalaţiilor tehnologice pag. 28
4.3 Evaluarea riscului de incendiu pag. 30
4.4 Concluzii şi măsuri pentru reducerea riscului pag. 32

Anexa 1. Clasificarea sistemelor surse de pericol pag. 34

Anexa 2. Grila/scara probabilitate-gravitate pag. 36
Bibliografie pag. 38

2
 CAPITOLUL 1

GENERALITAŢI

1.1 FIABILITATE, RISC TEHNIC, SECURITATE TEHNICA

Dezvoltarea tehnologică fără precedent din ultimele decenii in toate domeniile a

condus la utilizarea unor echipamente tehnologice deosebit de performante şi de
complexe, în contextul desfăşurării unor procese tehnologice pretenţioase. Exploatarea
eficientă a liniilor şi instalaţiilor tehnologice implicate presupune funcţionarea
cvasicontinuă a acestora, acest deziderat, neputîndu-se realiza decît prin diminuarea
semnificativă a ponderii opririlor cauzate de diverse cedări/defectări, in condiţiile
protejării corespunzătoare a sănătăţii personalului angajat şi a populaţiei, precum şi a
conservării mediului ambiant.
Principalele obiective ce trebuiesc indeplinite in cadrul exploatării instalaţiilor
tehnologice sunt: asigurarea şi menţinerea unor niveluri ridicate de fiabilitate şi de
securitate tehnică.
În aceste circumstanţe, se impune asigurarea şi menţinerea unor niveluri optime ale
fiabilitaţii sistemelor tehnice/tehnologice; evaluarea acestora se face, în general,
potrivit unor criterii manageriale.
Fiabilitatea unui sistem tehnic/tehnologic este determinată de ansamblul tuturor
factorilor implicaţi in punerea în operă a acestuia: concepţia, realizarea şi exploatarea
sistemului.
Cunoaşterea nivelului real al fiabilitaţii sistemelor tehnice/tehnologice este impusă
de necesitatea fundamentării corespunzătoare a strategiei exploatării acestora (stabilirii
duratei optime de serviciu, elaborarea unei strategii adecvate de mentenantă, prevederea
unor sisteme eficiente de securitate tehnică etc.)
Conceptele de securitate tehnică şi de risc tehnic sunt indisolubil legate de noţiunea
de avarie majoră. Aceasta reprezintă una dintre consecinţele posibile ale unui accident
tehnic şi presupune, în esenţă, atît încetarea aptitudinii sistemului de a-şi îndeplini
corect funcţiile prevazute (impuse), cît şi alterarea sau dispariţia integritaţii fizice a
acestuia, în contextul unor consecinţe deosebit de grave privind starea echipamentelor
tehnologice conexe, sănătatea şi/sau viaţa personalului angajat şi, eventual, a populaţiei,
respectiv calitatea mediului ambiant sau echilibrul ecosistemului.
Experienţa activităţii productive atestă că, chiar şi în condiţiile celor mai severe si
avansate măsuri de securitate tehnică, respectiv de prevenire a avariilor majore, factorii
de risc nu pot fi eliminaţi în accepţiune absolută, de aici rezultînd actualitatea
problemelor referitoare la evaluarea apriorică a nivelurilor de risc încă suportabile la
scara societaţii şi la determinarea riscului acceptabil în condiţiile particulare ale
exploatării diferitelor echipamente tehnologice. Dacă strategia fiabilităţii este
fundamentata preponderent pe criterii manageriale, în schimb, strategia securităţii
tehnice este structurată e criterii sociale, acestea presupunînd – ca prioritaţi majore –
asigurarea protectiei maxime a vieţii şi sănătăţii oamenilor, a mediului şi a valorilor
naţionale.
3
 Identificarea avariilor majore potenţiale, din mulţimea tuturor avariilor posibile
asociate unui acident tehnic, necesită, în primul rînd, evaluarea tuturor consecinţelor
posibile ale accidentului. O data cunoscute, acestea urmează a fi ierarhizate, potrivit
unor criterii de evaluare/apreciere a gravităţii lor; stabilirea criteriilor constituie obiectul
negocierii între toate părţile interesate (constructorul/proiectantul, executantul,
beneficiarul şi autorităţile guvernamentale). În circumstanţele adoptării – de comun
acord, a unor limite de acceptabilitate a consecinţelor, avariile pot fi discriminate în
avarii minore şi în avarii majore.
Accidentele tehnice care se încadrează în domeniul riscului inacceptabil trebuie să li
se acorde o atenţie deosebită. Se impune recurgerea la mijloace tehnice şi manageriale
în măsură să reducă probabilitatea producerii evenimentelor nedorite şi/sau să
diminueze impactul acestor evenimente asupra ţintelor potenţiale (altfel spus, să
diminueze gravitatea consecinţelor). În acest mod, accidentele tehnice în discuţie devin
neglijabile sau acceptabile, în conformitate cu criteriile de avaluare/apreciere a gravităţii
consecinţelor şi cu limitele de acceptabilitate a acestora (fig 1).

Gravitatea G
fig. 1

Domeniul riscului
inacceptabil

Domeniul Domeniul riscului acceptabil

riscului
neglijabil
Probabilitatea ρ

Experienţa acumulată în practica inginerească a consacrat mai multe metode de

analiză a riscului tehnic/tehnologic. Cea mai folosită metoda este MADS – MOSAR.
Obiectivul principal al unei analize de risc îl constituie eliminarea riscurilor
inacceptabile, implicate în funcţionarea/exploatarea sistemului tehnic/tehnologic
investigat.

1.2 TERMINOLOGIE

Pe parcursul lucrării se vor folosi termeni de specialitate care vor fi explicitaţi mai
jos.

4
 Din punct de vedere general, fiabilitatea reprezintă probabilitatea ca un sistem
să-şi conserve in timp caracteristicile.

Prin cedare termen, termen sinonim căderii sau defectării, se înţelege încetarea
aptitudinii unui sistem tehnic/tehnologic de a-şi îndeplini corect funcţiile impuse.

Din punct de vedere general, conceptul de securitate tehnică desemnează starea

raporturilor dintre sistemul tehnic/tehnologic analizat şi mediul înconjurător, stare
creată ca urmare a impunerii, aplicării şi respectării anumitor măsuri tehnice şi
manageriale în scopul prevenirii şi combaterii avariilor majore sau a evenimentelor
generatoare de avarii majore.

Accidentul tehnic, denumit şi eveniment nedorit, constituie rezultatul unui

ansamblu (unei succesiuni) de disfuncţii.

În ansamblu riscul tehnic caracterizează un eveniment nedorit (specific

exploatării sistemului tehnic/tehnologic şi asociat unei stări potenţiale de pericol a
acestuia) prin:
- probabilitatea de producere a evenimentului
- gravitatea consecinţelor acestuia
- nivelul de acceptabilitate a acestor consecinţe

RISCUL = D x G x  x A

D = Pericolul posibil
G = Gravitatea
 = Probabilitatea
A = Acceptabilitatea

Un sistem tehnic/tehnologic reprezintă o entitate alcatuită din mai multe

elemente (materiale, umane şi/sau informaţionale), asociate într-un anumit mod
(structură), situată într-un mediu dat (ambientul), caracterizată prin desfăşurarea
anumitor procese la nivelul elementelor componente (funcţionarea sau activitatea),
aflată într-un continuu proces de transformare (sau evoluţie) şi destinată unei anumite
finalităţi (respectiv îndeplinirii anumitor funcţiuni).

1.3 METODA MADS - MOSAR

Diversitatea şi complexitatea proceselor tehnologice industriale, pe de o parte şi a

echipamentelor tehnologice aferente, pe de alta parte, au facut ca fundamentarea şi
dezvoltarea unei metode generale (universal valabile) de analiză a riscurilor să
întîmpine, pînă în trecutul apropiat, dificultăţi extrem de serioase.
În acest context, în cadrul unui proiect vest-european COMETT, denumit “The
Control of Tehnological Risks” (Controlul riscurilor tehnologice), în anul 1991 a luat
fiinţă un colectiv interdisciplinar de cercetare, denumit convenţional MADS, alcătuit
din specialişti integraţi în universităţi şi institute de cercetare aparţinînd Comunităţii
Europene, s-a dezvoltat o metodologie generala de analiză sistemică a disfuncţiilor
5
sistemelor tehnice/tehnologice denumită MADS (Mėthodologie d’Analyse des
Dysfonctionnements des Systėmes). Această metodologie a fost pusă în practică sub
forma unei metode sistematizate de analiză a riscurilor tehnologice, denumită
convenţional MOSAR (Mėthode Organisėe et Systėmique d’Analyse de Risque).
Prin urmare, MOSAR este o metodă – sistematizată (respectiv “organizată”) şi
sistemică – de analiză a riscurilor, cu un pronunţat grad de generalitate, integrată într-o
metodologie cuprinzătoare (MADS) de analiză a disfuncţiilor sistemelor.
Metoda MADS-MOSAR poate fi definită prin următoarele caracteristici
principale:
a) reprezintă o simbioză între abordările analitică şi sistemică ale problematicii
riscurilor tehnologice;
b) constituie o metodă de analiză structurată pe module şi etape; analiza se poate
limita doar la modulul inferior de aprofundare (modulul A), sau poate
cuprinde ambele niveluri de abordare: nivelul inferior (modulul A) şi nivelul
superior (modulul B);
c) reprezintă o abordare participativă a problematicii riscurilor tehnologice;
d) permite analiza a priori a riscurilor tehnologice.

Modulul A al metodei MOSAR constituie o abordare deterministă a problematicii

riscurilor, în contextul unei viziuni macroscopice asupra sistemului tehnic/tehnologic
investigat. În acest stadiu de aplicare al metodei, se procedează la evidenţierea
principalelor surse de disfuncţii, la nivelul sistemului în discuţie, şi la înlănţuirea
disfuncţiilor posibile, potrivit relaţiei cauză-efect. Rezultă o analiză preliminară a
principalelor riscuri implicate în exploatarea sistemului, în sensul identificării şi al
neutralizării scenarilor de producere ale accidentelor de proximitate (datorate
interacţiunilor dintre subsistemele învecinate sau nemijlocit legate între ele).
Modulul B reprezintă o abordare probabilistă a problematicii riscurilor, în
circumstanţele unei viziuni microscopice asupra sistemului tehnic/tehnologic studiat. În
acest stadiu de aplicare al metodei, se urmăreşte identificarea tuturor disfuncţiilor
posibile care se pot produce la nivelul sistemului, acestea fiind grupate, dupa natura lor,
în disfuncţii tehnice şi disfuncţii operaţionale.
Scopul final al analizei riscurilor, implicate în exploatarea unui sistem
tehnic/tehnologic, îl constituie identificarea celor mai adecvate metode, mijloace şi
procedee în măsură să prevină producerea avariilor majore sau a evenimentelor
generatoare de avarii majore.
În practica inginerească analiza riscurilor se poate limita doar la modulul inferior
de aprofundare (modulul A). Etapele caracteristice ale modulului a sunt:
a) Modelarea sistemului tehnic/tehnologic. În cadrul acestei etape are loc
prezentarea sistemului analizat cu punerea în evidenţă a parţilor componente
(părţi ce vor fi cunoscute sub denumirea de subsisteme, subsistemele pot fi: de
natura echipamentelor sau factorul uman), rolul fiecarui subsistem în cadrul
instalaţiei, punîndu-se accent şi pe condiţiile climatice şi tehnologice aferente
zonei de amplasare a instalaţiei;
b) Indentificarea subsistemelor sursă de pericol. Pe baza Grilei 1 MOSAR
(Anexa 1) pentru fiecare subsistem se va ataşa o categorie sursă de pericol;
c) Indentificarea fluxurilor de pericol, fiecare subsistem este privit sub forma
unei “cutii negre”, punîndu-se în evidenţă evenimentele de intrare şi de ieşire
6
 pe principiul cauză şi efect, legarea evenimentelor de intrare de evenimentele
de ieşire (scenariu scurt) şi legarea evenimentelor de intrare de evenimentele
de iesire şi din nou de evenimentele de intrare (scenariu de autodistrugere);
d) Indentificarea scenariului de proximitate. Toate subsistemele din cadrul
sistemului analizat vor fi vizualizate într-un ansamblu unitar iar legarea
evenimente de intrare – evenimente de ieşire de pe un subsistem pe altul
poarta numele de scenariu de proximitate.
e) Încadrarea scenariilor identificate anterior în scenarii ce intră în domeniul
riscurilor acceptabile, inacceptabile. Acest lucru se realizează prin atribuirea
fiecărui scenariu a unei probabilităţi de apariţie şi gravitate.
f) Stabilirea mijloacelor de prevenire a riscurilor pentru a trece un scenariu din
domeniu inacceptabil în domeniu acceptabil.

7
 CAPITOLUL 2

DATELE INITIALE ŞI MODELAREA SISTEMULUI TEHNOLOGIC

2.1 CONDIŢIILE AMPLASĂRII TERITORIALE

Centrala termică de apă caldă este montată in cadrul parcului 703 Boldesti,
Schela Boldeşti, ce este amplasat lîngă DN 1A în zona oraşului Boldeşti – Scăieni.
Schiţa de amplasare în zonă este prezentată în (fig. 2).

2.2 CONDIŢIILE CLIMATICE ŞI TECTONICE

Clima perimetrului cercetat este temperat-continentală, avînd următorii

parametrii:
Temperatura medie anuală + 11,5 0 C
Temperatura minimă absolută – 26 0 C
Temperatura maximă absolută + 37,8 0 C
Precipitaţiile medii anuale au valoarea de 687 l/m2 şi reprezintă media valorilor
înregistrate de-a lungul a 10 ani.
Un alt factor important al climei îl reprezintă determinarea marimii şi direcţiei
vănturilor. Astfel putem concluziona ca direcţia predominantă a vînturilor este cea nord-
estică 25,4 % şi sud-vestică 11,8 %, iar intensitatea medie a vănturilor la scara Beaufort
are valoarea de 1,4 – 3,4 m/s.
Clasa de importanţă conform P 100 - 92 este “III”
Zona de calcul conform P 100 - 92 este “A”
Categoria de importanţă conform HGR 766/97 este “C”
Zona seismică “A”
Vînt zona “B”
Zăpadă zona “B”
Adancimea de îngheţ: 80 – 90 cm

2.3 DESCRIEREA SISTEMULUI TEHNOLOGIC, CARACTERISTICI

TEHNICE PRINCIPALE

Sistemul tehnologic ales are rolul încălziri ţiţeiului colectat în parcul 703 pentru
separarea din acesta a apei şi impurităţilor rezultănd un ţiţei cu o puritate mare.
Încălzirea efectivă a ţiţeiului se realizeză în schimbătorul de căldură tip ţeavă în
ţeavă, ţiţeiul trecănd în contracurent faţă de apa caldă prin ţevile cu diametru mai mic.
Circuitul de apă caldă este un circuit închis, în care creşterile de presiune şi
volum ale fluidului de lucru, le preia vasul de expansiune cu membrană.
Circulaţia apei calde în sistem este asigurată de o pompă de recirculare tip WILO.
Combustibilul pentru cazanul de apă caldă sunt gazele de sondă transportate
printr-o conductă de la staţia de compresoare Scăieni.

8
9
 Apa necesăra funcţionării cazanului este apă de puţ, din zona Recea, şi trimisă
printr-o conductă de la staţia de pompare de la Seciu.

Caracteristicile tehnice ale instalaţiei sunt următoarele:

Cazan apă caldă T-AR 140
Puterea termică utilă: 162,8 KW; 140 Gcal/h
Putere termică arzător: 179,4 KW; 154,3 Gcal/h
Randamentul: 90,7 %
Dimensiunile de gabarit:
- lăţime: 796 mm
- înălţime: 1000 mm
- lungime: 1760 mm
Masa: 515 kg
Volum apă: 150 l
Arzător: Sparkgas 20
Putere termică:
- min. 80 KW
- max. 200 KW
Debit gaz metan:
- min. 8 Nm3/h
- max. 20,1 Nm3/h
Staţie de dedurizare: Bores TR 9 electrică
Debit: 1 mc/h
Reactiv de regenerare: Soluţie clorura de sodiu 10%
Filtre cu răşină.
Pompă de recirculare: WILO TOP S 50/10
Mărimea nominală a racordului: 50 mm
Înălţimea maximă de pompare 10 m
Domeniu de temperaturi: - 10 0 C - + 130 0 C
Presiunea maximă de lucru 6 bar.
Vas expansiune închis cu membrană: AFE 80

2.4. MODELAREA SISTEMULUI TEHNOLOGIC

Sistemul tehnologic destinat încălzirii ţiţeiului în parc 703, cuprinde următoarele

componente:
a) Subsistemul nr. 1 (notat SS1) - Centrala termică formată din două cazane tip
T – AR 140 (pentru simplificare s-a considerat un singur cazan), complet
echipată inclusiv echipamentul tehnologic al acesteia (arzatorul pe gaz,
racorduri tehnologice, supapa de siguranţă, robinete, coş gaze arse, aparate de
masură şi control);
b) Subsistemul nr. 2 (notat SS2) - Instalaţia de alimentare cu gaze de sondă
(conducta de alimentare cu armăturile aferente, regulatorul de gaze);
c) Subsistemul nr. 3 (notat SS3) - Instalaţia de alimentare cu apă (conducta de
alimentare cu apă cu armăturile aferente, instalaţia de tratare apă);
d) Subsistemul nr. 4 (notat SS4) - Circuitul de apă caldă (inclusiv pompa de
recirculare şi vasul de expansiune);
10
e) Subsistemul nr. 5 (notat SS5) - Schimbatorul de caldura tip ţeavă în ţevă;
f) Subsistemul nr. 6 (notat SS6) - Indentificat cu operatorul FO (personalul
angajat).

Subsistemele componente din sistemul tehnologic sunt prezentate în (fig. 3).

11
12
 Mediul înconjurător (ambientul) al sistemului tehnologic analizat, este constituit
din celelalte componente ale parcului 703: separatorul orizontal trifazic, rezerorul de
avarie, baraca tehnologică.
Funcţionarea sistemului constă în obţinerea apei calde din apa introdusă in cazan
în urma arderii gazului de sondă în focarul cazanului.
Evoluţia sistemului tehnologic cuprinde totalitatea transformărilor (reversibile sau
ireversibile) survenite pe parcursul exploatării acestuia. Finalitatea sistemului
tehnologic o constituie încălzirea amestecului ţiţei - apă, colectat în parcul 703, în
vederea separării din acesta a apei.

13
 CAPITOLUL 3

ANALIZA RISCURILOR PRINCIPALE

3.1 INDENTIFICAREA SUBSISTEMELOR-SURSE DE PERICOL

Ţinîndu-se cont de natura, de structura şi de funcţiile specifice subsistemelor

componente, acestea se încadrează în categorii sisteme-surse de pericol, conform Grilei
1 MOSAR (Anexa 1), rezultatele fiind prezentate în (tab. 1).

Tab. 1

Subsistemul Categoriile surselor de pericol – Grila 1 MOSAR

component
SS1 A1, A2, A3, A4, A5, A8, A9, B1, B4, B5, C1, D, H5
SS2 A1, A2, A3, A4, A5, D
SS3 A1, A2, A3, A4, B1
SS4 A1, A2, A3, A4, A8, A9, C1, H5
SS5 A1, A2, A3, D, H5
SS6 G1, G2

3.2 FLUXURILE POSIBILE DE PERICOL LA NIVELUL CENTRALEI

TERMICE

Indentificarea fluxurilor posibile de pericol se realizează pentru fiecare subsistem

sursă de eveniment, şi este prezentat în (tab. 2). Scenariile scurte se realizează prin
legarea unui eveniment de intrare de un eveniment de ieşire între subsistemele sursă,
sau în cadrul aceluiaşi subsistem.
Un eveniment de intrare introduce un eveniment de ieşire pe principiul cauză-
efect.
În (fig. 4), se prezintă “cutia neagră” a subsistemului nr. 1 notat (SS1), centrala
termică de apă caldă.
Scenariile de autodistrugere se realizează prin legarea unui eveniment de intrare
de un eveniment de ieşire, iar acesta din urmă, prin legarea de un eveniment de intrare
al aceluiaşi subsistem, prezentat în (fig. 5).

14
15
16
17
18
19
20
21
22
fig. 4 Fluxul de pericol al subsistemului studiat SS1
centrala termica de apă caldă

SS1
Şocurile Explozia

Coroziunea Şocuri mecanice

Functionarea necores- Deformarea elementelor

punzătoare a componen- metalice
telor echipamentului

Vănt Neetanşeităţi

Dilatare/Contractare Vătămări, arsuri prin contact

cu părţile metalice calde

Unda seismică Producerea de zgomote

Manevrarea incorectă a Fisurarea ţevilor fierbătoare

armăturilor
Poluarea
Manipulare defectuasă
la montare a supapei de Sufocarea
siguranţă
Defectarea aparatelor electrice
Scăpari de gaze în
interiorul cazanului Incendiu

Neîndemînare Vătămări, arsuri prin contact

cu apa fierbinte
Duritatea apei

Reglarea necorespunză-
toare a arzătorului

Lipsa volumului de aer

necesar arderii

Suprasarcini electrice

Operaţia de sudare
neautorizată

Depuneri de C pe pereţii
cazanului

23
fig. 5 Scenariul scurt al fluxului de pericol al subsistemului SS1
centrala termica de apă caldă

SS1
Şocurile Explozia

Coroziunea Şocuri mecanice

Functionarea necores- Deformarea elementelor

punzătoare a componen- metalice
telor echipamentului

Vănt Neetanşeităţi

Dilatare/Contractare Vătămări, arsuri prin contact

cu părţile metalice calde

Unda seismică Producerea de zgomote

Manevrarea incorectă a Fisurarea ţevilor fierbătoare

armăturilor
Poluarea
Manipulare defectuasă
la montare a supapei de Sufocarea
siguranţă
Defectarea aparatelor electrice
Scăpari de gaze în
interiorul cazanului Incendiu

Neîndemînare Vătămări, arsuri prin contact

cu apa fierbinte
Duritatea apei

Reglarea necorespunză-
toare a arzătorului

Lipsa volumului de aer

necesar arderii

Suprasarcini electrice

Operaţia de sudare
neautorizată

Depuneri de C pe pereţii
cazanului
24
 3.3 IDENTIFICAREA UNOR SCENARII DE PROXIMITATE

Scenariile de producere a accidentelor de proximitate se obţin în urma

identificării evenimentelor nedorite iniţiatoare şi a celor finale nedorite comune.
Se poate spune că scenariile de proximitate rezultă din legarea intrărilor şi
ieşirilor comune ale cutiilor negre, legături care asimilează subsistemele surse de
pericol.
Legarea ieşirilor şi intrărilor comune ale “cutiilor negre” permite dezvoltarea
scenariilor de proximitate caracteristice sistemului tehnologic analizat.
Evenimentul iniţiator aflat la originea scenariului constituie evenimentul primar
asociat scenariului, după care starea de pericol evolueză şi se incheie cu un eveniment
primar asociat scenariului, după care starea de pericol evoluează şi se încheie cu un
eveniment final, reprezentănd un accident tehnic. Evoluţia stării de pericol dintre
evenimentul primar şi cel final este descrisă prin evenimentele intermediare.
Pentru cazul analizat s-a indentificat un scenariu posibil de producere a
accidentelor principale (de proximitate), respectiv scenariu SA, prezentat schematic în
(fig. 6).

Fig. 6

Instruire Neînchiderea Scaderea

deficitară a etanşă a nielului apei
operatorului ventilului de în cazan
purjare

Creşterea temperaturii Deformarea excesivă a

ţevilor fierbătoare şi tamburului şi spargerea
tamburului cazanului ţevilor fierbătoare

3.4 EVALUAREA RISCURILOR PRINCIPALE

Accidentul tehnic (sau evenimentul nedorit) cu consecinţe majore, care poate

surveni în exploatarea centralei termice de apă caldă, potrivit scenariului SA îl
constituie avarierea ireparabilă a cazanului, cea ce duce la casarea prematura a utilajului
şi pierderi importante a producţie de ţiţei pe perioada înlocuiri acestuia. În esenţă,
avarierea ireparabilă a cazanului se poate produce pe fondul exploatarii
necorespunzătoare a centralei termice de catre operator prin neînchiderea etanşă a
ventilului de purjare (rezultănd pierderea apei din cazan şi implicit din circuitul de apă
caldă), blocarea supapei de siguranţă (neverificarea periodică a acesteia) şi lasarea
acestuia o perioada relativ lungă de timp, nesupravegheat.
25
 Din punct de vedere al probabilităţii de producere a evenimentului, scenariul SA,
poate fi considerat un scenariu de proximitate extrem de rar.

3.5 NEGOCIEREA UNOR OBIECTIVE

Corelarea probabilitaţii de producere a unui accident tehnic cu gravitatea

consecinţelor/efectelor acestuia, în contextul impunerii criteriilor de acceptabilitate
corespunzătoare, conduce în cazul analizat la includerea acestuia în categoria scenariilor
inacceptabile.
Conform Anexei 3 distrugerea componentelor materiale ale sistemului tehnic-
tehnologic se incadrează ca nivel de gravitate la consecinţe grave pentru care avem:

G=3

Conform grilei/scara probabilitate-gravitate din Anexa 3 pentru evenimentele

extrem de rare probabilitatea are valoarea:

P=2

PxG=6

Aceasta valoare ne conduce la încadrarea în domeniul riscurilor inacceptabile.

3.6 CONCLUZII ŞI MĂSURI TEHNICO-ORGANIZATORICE

Conform analizei efectuate, riscul de accident al instalaţiei analizate, pentru

scenariul (SA) prezentat, se incadrează la categioria riscurilor inacceptabile.
Pentru evitarea producerii evenimentului descris în scenariu SA se vor lua o serie
de masuri tehnico-organizatorice astfel încăt probabilitatea de producere a
evenimentului să scada, intrînd astfel în categoria evenimentelor improbabile şi
încadrarea conform grilei/scară probabilitate-gravitate în domeniul riscurilor
acceptabile.
Masuri tehnico-organizatorice:
- instruirea personalului asupra consecinţelor posibile care pot rezulta în urma
acţiunii necorespunzatoare a acestuia;
- instruirea personalului privind intevenţia rapidă în caz de eveniment;
- consemnarea în registru de exploatare a verificării supapei de siguranţă de
catre fiecare schimb;
- montarea de avertizoare sonore privind creşterea presiunii în cazan.

Prin luarea masurilor tehnico-organizatorice de mai sus, rezultă o instalaţie de

încălzire cu apa caldă sigură din punct de vedere al exploatării. Datorită gradului ridicat
de automatizare al instalaţiei se reduce influenţa factorului uman în producerea unui
eveniment nedorit. Prin acţiuni de mentenanţa preventivă şi corectivă se pastrează toate
sistemele componente într-o stare bună de funcţionare.

26
 CAPITOLUL 4

RISCUL DE INCENDIU

4.1 INDENTIFICARE RISCULUI DE INCENDIU

 În sens general, în conformitate cu metodologia existentă în ţara noastră,

identificarea riscului de incendiu reprezintă procesul de stabilire şi determinare a
factorilor care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau
propagarea unui incendiu, respectiv a categoriilor şi nivelelor de risc de incendiu.
Riscul de incendiu este criteriul de performanţă care reprezintă probabilitatea
globală de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea proprietăţilor specifice
materialelor şi substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite
împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu (Normele generale de prevenire şi stingere a
incendiilor / OMI 775-1998).
Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi,
construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile
(publice) se exprimă prin “riscuri de incendiu”, iar în cele destinate activităţilor de
producţie şi/sau de depozitare se exprimă prin “categorii de pericol de incendiu”
(Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor / P 118-1999).

Factorii utilizaţi în procesul de identificare a riscului de incendiu sunt în

principal:
- sarcina termică de incendiu,
- clasele de combustibilitate ale materialelor şi elementelor de construcţie
utilizate,
- clasele de periculozitate ale substanţelor, produselor şi materialelor depozitate,
- sursele de aprindere existente, condiţiile preliminare care pot determina sau
favoriza aprinderea,
- măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor mentionaţi
anterior.

Sursele de aprindere / grupe:

-   surse de aprindere cu flacără;
-   surse de aprindere de natură termică;
-   surse de aprindere de natură electrică;
- surse de aprindere de natură mecanică;
- surse de aprindere naturale;
- surse de autoaprindere (de natură chimică, fizico-chimică, biologică);
-   surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare
- surse de aprindere indirecte.

27
 Condiţiile preliminare care pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea
şi/sau propagarea unui incendiu:

a) instalaţii şi echipamente electrice defecte ori improvizate:

b) sisteme de incălzire defecte, improvizate, nesupravegheate;
c) fumatul în locuri cu pericol de incendiu;
d) sudarea şi alte lucrări cu foc deschis executate fără respectarea regulilor şi măsurilor
specifice;
e) reacţii chimice necontrolate urmate de incendiu;
f) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate, precum şi
executarea de operaţiuni mecanice (polizare, rectificare, şlefuire etc.) în medii
periculoase;
g) neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiilor şi lucrărilor de reparaţii şi de
intretinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare;
h) scurgeri / scăpări de produse inflamabile;
i) defecţiuni tehnice de construcţii - montaj;
j) defecţiuni tehnice de exploatare;
k) nereguli organizatorice;
l) explozie urmată de incendiu;
m) avarie urmată de incendiu;
n) trăsnet şi alte fenomene naturale;
o) acţiune intenţionată (arson);
p) alte imprejurări.

Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate “siguranţă la foc“ sunt:

1. riscul de incendiu;

2. rezistenţa la foc;

3. preîntâmpinarea propagării incendiului;

4. comportarea la foc;

5. stabilitatea la foc;

6. căile de acces, de evacuare şi intervenţie.

4.2 CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI ŞI ALE INSTALAŢIILOR

TEHHNOLOGICE

Caracteristicile instalaţiei tehnologice:

Cazan apă caldă T-AR 140

Puterea termică utilă: 162,8 KW; 140 Gcal/h
Putere termică arzător: 179,4 KW; 154,3 Gcal/h
Randamentul: 90,7 %
28
 Dimensiunile de gabarit:
- lăţime: 796 mm
- înălţime: 1000 mm
- lungime: 1760 mm
Masa: 515 kg
Volum apă: 150 l
Arzător: Sparkgas 20
Putere termică:
- min. 80 KW
- max. 200 KW
Debit gaz metan:
- min. 8 Nm3/h
- max. 20,1 Nm3/h

Caracteristicile construcţiei:

Baracă tehnologică
Dimensiuni:
Laţime: 8 m
Lungime: 10 m
Înalţime: 3 m (la coamă 4,5 m)
Structura confecţionată din profile laminate din OL 37
Pereţii: Tablă din oţel sudată
Fundaţie beton Bc 10
Pardoseală beton 10 cm grosime, slab armată cu plasă ø 6/20

Prin proiect se precizează categoria de importanţă a construcţiei. Clasificarea în

categorii de importanţă a construcţiilor se face în functie de complexitate, destinatie,
mod de utilizare, grad de risc sub aspectul siguranţei, precum şi după considerente
economice.
În corelare cu categoria de importanţă a construcţiei, stabilită de proiectant, se
precizează clasa de importanţă a construcţiei conform prevederilor din Normativul P
100.
Categoria şi clasa de importanţă a construcţiei (conform proiect de execuţie):

Zona de calcul conform P 100-92 “A”

Categoria de importanţă conform HGR 766/97 “C”
Categoria de execuţie a construcţiei metalice “B”
Clasa de importanţă a construcţiei conform P 100-92 “III”

Proprietaţii fizico-chimice ale combustibililor utilizaţii:

Se folosesc gaze de sondă denumite gaze asociate şi au următoarele caracteristici:
Densitate (faţă de aer) 0,855
Puterea calorică inf. 9909 kcal/Nm3
Puterea calorică sup. 10909 kcal/Nm3
Conţinut C3+ 320,6 g/ Nm3

29
 4.3 EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU

Scenariul de siguranţă la foc are ca scop estimarea, în principal, a condiţiilor

tehnice asigurate conform reglementărilor precum şi acţiunile care trebuie intreprinse în
caz de incendiu.

Pentru evaluarea riscului de incendiu, în faza de exploatare a sistemului supus

evaluării se utilizează o metoda matematică.

R incendiu = [(P x G)/M] x a

în care:
R incendiu - riscul de incendiu existent
P - pericolul potenţial de incendiu generat de factorii de risc
G - gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului
M - totalitatea măsurilor de protecţie la foc asigurate
a - coeficient care exprimă probabilitatea de activare a factorilor de
risc

P - pentru sistemul analizat şi conform scarii de estimare a probabilitaţii globale

s-a adoptat valoarea 2 (eveniment extrem de rar).

G - pentru sistemul analizat şi conform scarii de evaluare a nivelului de gravitate

s-a adoptat valoarea 3 (consecinţe grave).

GRAVITATEA CONSECINŢELOR

nivelul 0 (fără consecinţe);

nivelul 1 (consecinţe minore);
nivelul 2 (consecinţe semnificative);
nivelul 3 (consecinţe grave);
nivelul 4 (consecinţe foarte grave);
nivelul 5 (consecinţe catastrofale).

În proiectul construcţiei este specificată rezistenţa la foc – grad IV şi categoria D

de pericol de incendiu.

M=NxSxFxE
unde:
N – măsuri preventive normale: N = 4
- hidranţi exteriori
- alimentare cu apă
- distanţa faţă de hidranţi
- instruirea personalului

S – măsuri preventive speciale: S = 3

30
 - transmitere alarmă telefonică
- forţe de intervenţie proprii
- nivel de intervenţie al pompierilor militari

F – măsuri preventive legate de construcţie: F = 1

Construcţia este din tablă de oţel sudată.

E – măsuri preventive pentru evacuarea personalului: E = 1

Nu este cazul, procesul este condus de operator de la distanţă.

Măsurile preventive cuantificate ne dau valoarea:

M = 4 x 3 x 1 x 1 = 12

a - pentru sistemul analizat se adoptă valoare 2.

R incendiu = [(2 x 3)/12] x 2 = 1

Pentru cazul analizat rezultă un risc mediu de incendiu în condiţiile funcţionării

instalaţiei la capacitatea maximă.

Pentru reducerea riscului de incendiu spre nivelul, risc redus de incendiu, se vor
lua următoarele măsuri compensatorii:
- verificarea la fiecare schimb şi începutul de operaţiune tehnologică, a
corectitudinii funcţionării aparaturii de măsură, reglare şi control existente în
instalaţie;
- verificarea şi întreţinerea zilnică a elementelor de legătură tehnologice;
- controlul riguros al cazanului pentru depistarea vizuală a eventualelor
scurgeri;
- anunţarea problemelor depistate;
- existenţa planurilor şi a schiţelor legăturilor tehnologice în locuri vizibile şi
accesibile;
- instruirea personalului privind intervenţia rapidă în caz de incendiu;
- inscripţionări şi semnalizări cu privire la pericolul de foc;
- verificarea integritaţii liniei de împămîntare a instalaţiei.

În cazul mentenanţei planificate sau corective, pentru lucrările de sudură la

instalaţia de încălzire, se va emite “Permisul de lucru cu foc”, cu respectarea măsurilor
de protecţia muncii care se impun:
- golirea completă a instalaţiei;
- închiderea şi blocarea tuturor ventilelor şi robinetelor de pe liniile de legătură,
cu semnalizarea prin placuţe scrise că se lucrează;
- blindarea cu flanşe oarbe;
- aerisirea incintei;
- asigurarea mijloacelor necesare de stingere a incendiilor;
- dotarea personalului ce execută lucrările cu echipament specific de protecţia
muncii.
31
 Măsurile recomandate în cazul apariţiei unui incendiu sunt:

- se va da alarma pentru anunţarea serviciului de pompieri al unităţii;

- se va da alarma pentru anunţarea serviciului de pompieri militari din imediata
apropiere;
- se vor scoate de sub tensiune instalaţiile electrice;
- se va acţiona în primă fază cu mijloacele iniţiale de stingere;
- se va interveni cu autospeciala din dotarea serviciului de pompieri.

Timpii operativi de intervenţie:

- timpul de alarmare: 1 min

- timpul de alertare: 3 min
- timpul de deplasare: 5 min
- timpul de intrare în acţiune: 2 min
- timpul de raspuns: 10 min
- timpul de începere a intervenţiei: 11 min
- timpul de localizare (avănd în vedere perimetrul restîns): 1 min
- timpul de stingere: nedeterminat, fiind în funcţie de modul de manifestare a
incendiului, numărul de autospeciale care intervin;
- timpul de înlăturare a efectelor negative ale incendiului: nedeterminat, în
funcţie de consecinţe;

Căile de acces, de evacuare şi intervenţie

Din proiectare, prin amplasament şi execuţie au fost asigurate căi de acces şi

intervenţie pentru autospecialele de stingere, atăt în incintă pe latura sudică, căt şi
exterior, prin drumul existent pe latura estică.

Parcul de ţiţei 703 este echipat cu:

- instalaţie de hidranţi apă cu legături de 3 inch;
- stingător cu praf şi CO2 pentru baracă operator şi centrală termică.

4.4 CONCLUZII ŞI MĂSURI PENTRU REDUCEREA RISCULUI

Pentru reducerea riscului de incendiu s-au luat următoarele măsuri compensatorii:

- verificarea la fiecare schimb şi începutul de operaţiune tehnologică, a
corectitudinii funcţionării aparaturii de măsură, reglare şi control existente în
instalaţie;
- verificarea şi întreţinerea zilnică a elementelor de legătură tehnologice;
- controlul riguros al cazanului pentru depistarea vizuală a eventualelor
scurgeri;
- anunţarea problemelor depistate;
- existenţa planurilor şi a schiţelor legăturilor tehnologice în locuri vizibile şi
accesibile;
32
 - instruirea personalului privind intervenţia rapidă în caz de incendiu;
- inscripţionări şi semnalizări cu privire la pericolul de foc;
- verificarea integritaţii liniei de împămîntare a instalaţiei.

După luarea măsurilor de mai sus a riscul de incendiu a scăzut şi se încadrează în

zona riscurilor acceptabile.
Gradul mare de automatizare al parcului şi măsurile luate în fazele de proiectare,
execuţie şi exploatare conduc la concluzia că instalaţia de încălzire a ţiţeiului are o
fiabilitate ridicată, risc de incendiu scăzut, o rezistentă mare la foc şi posibilitatea unei
intervenţii (în caz de incendiu) corespunzatoare precum şi uşurintă în evacuarea
personalului de exploatare.

33
 Anexa 1

GRILLA 1 MOSAR
CLASIFICAREA SISTEMELOR SURSE DE PERICOL

A. SISTEMELE-SURSE DE ERICOL DE NATURĂ MECANICĂ

A1. Aparate sub presiune
- hidraulice
- pneumatice
- mixte
A2. Componentele sub constîngeri mecanice
A3. Componente în mişcare
- solide
- lichide
- gazoase
A4. Componentele care necesită manipulare
A5. Sistemele-surse de explozii de natură fizică, diferite de cele de la pct. A1
A6. Sistemele susceptibile de cădere de la înalţime
A7. Sistemele susceptibile de cădere de la acelaşi nivel
A8. Alte sisteme-surse de vibraţii şi zgomote
B. SISTEMELE-SURSE DE PERICOL DE NATURĂ CHIMICĂ
B1. Sistemele-surse de reacţii chimice
B2. Sistemele-surse de explozii
- în mediu condensat
- în fază gazoasă
B3. Sistemele-surse de toxicitate şi de agresivitate
B4. Sistemele-surse de poluare atmosferică
B5. Sistemele care produc pierderea oxigenului
C. SISTEMELE-SURSE DE PERICOL DE NATURĂ ELECTRICĂ
C1. Sistemele în curent continuu sau alternativ
C2. Electricitatea statică
C3. Frecvenţa înaltă
D. SISTEMELE-SURSE DE INCENDII
E. SISTEMELE-SURSE DE RADIAŢII
E1. Radiaţiile ionizante
- particule elementare (α, β, γ, X)
- neutroni
- contaminare
- aspecte critice
E2. Radiaţiile UV – IR – vizibile
E3. Laserii
E4. Microundele
E5. Cîmpurile magnetice
F. SISTEMELE-SURSE DE PERICOLE BIOLOGICE
F1. Viruşii şi bacteriile
F2. Toxinele
G. OMUL, SISTEM-SURSĂ DE PERICOL
34
 G1. Circumstanţele normale
G2. Acţiunile intenţionate
H. SISTEMELE-SURSE DE PERICOL LEGATE DE ACŢIUNEA MEDIULUI
ACTIV
H1. Curgerea
H2. Iluminarea
H3. Traficul terestru şi aerian
H4. Alte obiective industriale
H5. Factorii tectonici şi climatici
H6. Alte procese industriale

35
 Anexa 2

GRILA/SCARA PROBABILITATE-GRAVITATE

Consecinţele
catastrofale
externe
G=5
Consecinţele
catastrofare
interne
G=4
Consecinţele
grave
G=3
Consecinţele
semnificative
G=2
Consecinţele
minore
G=1
Consecinţele
nule
G=0
Gravitate / Evenimentele Evenimentele Evenimenele Evenimentele Evenimentele
Probabilitate improbabile extrem de rare rare probabile frecvente *
(x h –1) P=1 P=2 P=3 P=4 P=5
( ρ ≤ 10 –10 ) (10 –10 < ρ ≤ 10 –8 ) (10 –8 < ρ ≤ 10 –6 ) (10 –6 < ρ ≤ 10 –4 ) ( ρ > 10 –4 )

* Prin evenimentele frecvente se înţeleg evenimentele nedorite (accidentele tehnice)

caracterizate prin probabilitaţi de producere comparabile cu probabilitaţile (frecvenţele)
admise pentru erorile umane inerente.
** În vederea clasificării scenariilor posibile de proximitate în acceptabile şi
inacceptabile, a fost adoptată valoarea de referinţă (P x G) ref = 4.

36
 Anexa 2 (continuare)

STABILIREA SCĂRII DE APRECIERE A GRAVITĂŢII CONSECINŢELOR

ACCIDENTELOR TEHNICE
Nr. Atributul Nivelul Semnificaţiile atributului gravităţii consecinţelor
crt. gravitaţii gravităţii
consecinţelor G
1 Consecinţele G=0 Efecte sporadice, inerente activităţii normale de exploatare
nule (disconfort al personalului angajat, uşoare dedeteriorări etc.)
2 Consecinţele G=1 - Disconfort permanent, resimţit de către personalul angajat (zgomot,
minore miros, iluminare insuficientă, vibraţii etc.)
- Uşoare deteriorări ale (sub)sistemelor materiale, fără a fi afectată
fiabilitatea sau securitatea tehnică în exploatare
3 Consecinţele G=2 - Disconfort permanent şi accentuat, resimţit de către personalul
semnificative angajat (niveluri înalte de zgomot şi/sau vibraţii, temperatură
ambiantă necorespunzătoare etc.)
- Uşoară vătămare corporală (lovire, rănire etc.), resimţită de către o
singură persoană
- Intoxicarea şi/sau iradierea unui număr limitat de persoane (cel mult
5), cu produse uşor toxice, resectiv cu material slab radioactiv
- Disfuncţii la nielul (sub)sistemelor materiale, care pot produce
cedări/defectări
4 Consecinţele G=3 - Vătămări corporale ale uneia sau mai multor persoane ori vătămarea
grave corporală extrem de gravă a unei singure persoane
- Intoxicarea şi/sau iradierea unui numar limitat de persoane (cel mult
5), cu produse de toxicitate ridicată, respectiv cu material puternic
radioactiv
- Contaminarea extinsă a mediului înconjurător cu produse uşor
toxice sau contaminara limitată a mediului cu produse de toxicitate
ridicată
- Distrugerea componentelor materiale ale sistemului
tehnic/tehnologic
5 Consecinţele G=4 Vătămări corporale extrem de grave ale mai multor persoane (peste 5)
catastrofale sau decesul a cel puţin unei singure persoane, la nivelul sistemului
interne tehnic/tehnologic investigat, cu sau fără distrugerea componentelor
materiale ale acestuia
6 Consecinţele G=5 - Contaminarea puternică a mediului ambiant
catastrofale - Vătămări corporale şi/sau decese în rîndul populaţiei
externe - Degradarea sau distrugerea sistemelor materiale învecinate

37
 BIBLIOGRAFIE

1. Dorin Popescu, Pavel Alecsandu - Risc tehnic/tehnologic. Bucureşti, Editura

Briliant, 1998
2. Ion Popescu, Lucian Negulescu - Manual pentru operatorii din centralele
termice. Bucureşti, Editura Setronic, 2001
3. Ordin Nr. 84/14.06.2001 – Metodologia privind elaborarea scenariilor de
siguranţă la foc, Emitent: Ministerul de Interne, publicat în M.O. Nr.
570/12.09.2001
4. Ordin Nr. 87/14.06.2001 – Metodologia privind indentificarea, evaluarea şi
controlul riscurilor de incendiu, Emitent: Ministerul de Interne, publicat în M.O.
Nr. 571/13.09.2001
5. Alecsandru Pavel s.a. – Ţevi, tubulaturi, componente tubulare, coloane tubulare.
Bucureşti, Editura ILEX, 2003

38