Protecția mediului ambiant și riscurile de mediu

în contextul internațional de afaceri

Exploatarea gazelor neconvenționale

După cum se ştie, consumul de energie la nivel global, zonal şi respectiv al fiecărei ţări, este în
continuare creştere atât la scară industrială cât şi la nivelul populaţiei. În balanţa energetică actuală un
rol extrem de important, dacă nu cel mai important, revine petrolului şi gazelor naturale, atât ca surse
primare de energie cât şi secundare (combustibili pentru motoare, lubrifianţi ş.a.) precum şi pentru
numeroase produse chimice, petrochimice şi de altă natură. Ca urmare, în prezent şi în viitorul apropiat
sau mai îndelungat, hidrocarburile reprezintă şi vor reprezenta principala sursă de energie a omenirii,
cu toate succesele şi dezvoltările altor tipuri de energii inclusiv cele regenerabile.
În acest context, diferitele schimbări care s-au produs în Europa şi în special în Europa centrală
şi de sud-est, impun de urgenţă să se identifice principalele domenii de cooperare între ţări în vederea
diversificării surselor de aprovizionare cu petrol şi gaze. În aceste condiţii, ţările respective inclusiv
România, trebuie să depună un important efort, financiar şi tehnologic, pentru realizarea unor ample
lucrări de cercetare specifice, pentru descoperirea, evaluarea şi valorificare/exploatarea unor noi
zăcăminte neconvenţionale de ţiţei şi în special gaze naturale, care să se adauge celor convenţionale sau
chiar să le înlocuiască, în timp, pe acestea.
Pe plan global, inclusiv în România, este cunoscut faptul că dezvoltarea şi exploatarea unor
zăcăminte neconvenţionale de gaze naturale şi în special a gazelor de şist (shale gas), era considerată,
cu puţin timp în urmă, ca fiind neeconomică şi dificilă din punct de vedere tehnic/tehnologic. Acum s-a
pus în evidenţă faptul că, explorarea şi exploatarea zăcămintelor neconvenţionale de gaze naturale, în
special a gazelor de şist (shale gas) este perfect realizabilă atât din punct de vedere tehnic şi tehnologic
cât şi economic, în condiţii sigure de protecţia mediului şi a populaţiei, fapt ce va contribui substanţial
la creşterea rezervelor existente de gaze naturale precum şi valorificarea acestora.
România are o experienţă de peste 150 ani în industria de petrol şi de peste 100 ani în industria
gazelor naturale, în toate sectoarele de activitate specifice, şi anume: geologie şi geofizică, explorarea
zăcămintelor, forajul sondelor şi exploatarea ţiţeiului şi gazelor, prelucrarea hidrocarburilor (rafinare,
petrochimie ş.a.), colectarea, transportul, depozitarea şi distribuţia ţiţeiului, gazelor şi produselor
petroliere, utilajelor şi sculelor specifice, serviciilor complementare, protecţia mediului şi legislaţie
precum şi în cercetarea ştiinţifică, proiectare, educaţie şi formarea cadrelor de specialişti.
După cum se ştie foarte bine, în urma evenimentelor din decembrie 1989 s-au produs schimbări
majore şi nu numai pe plan politic şi social, dar şi, în principal, economic. Din păcate, din cauza
1
schimbării produse prin violenţă, trecerea de la sistemul economic centralizat la o economie de piaţă
funcţională, privată sau de stat, s-a făcut în mod cu totul necorespunzător. Economia, cu toate ramurile
ei importante, inclusiv industria de petrol şi gaze, a înregistrat o cădere dramatică din diverse cauze
subiective şi obiective. Pentru noi este important doar faptul că economia, în general, şi industria în
principal, inclusiv cea de petrol şi gaze, au avut o evoluţie negativă o lungă perioadă de timp
(aproximativ până în anul 2000) după care a început un proces relativ lent de refacere şi revenire la
performanţe din ce în ce mai bune.
Datorită acestei situaţii precum şi a unor factori subiectivi şi mai ales obiectivi (declinul natural
al zăcămintelor de ţiţei şi gaze, reducerea drastică a lucrărilor de explorare, investiţiile reduse în utilaje,
scule şi tehnologii avansate ş.a.) producţia de ţiţei şi gaze a scăzut dramatic ajungând actualmente la 4-
4,5 mil. tone de ţiţei pe an respectiv la circa 10-10,5 miliarde m.c. de gaze pe an. De asemenea,
capacitatea de rafinare operaţională actualmente este de circa 50% din cea existentă în 1989 respectiv
14-15 mil. tone pe an. O cădere dramatică a suferit industria petrochimică a cărei capacitate de
producţie este sub 20% din cea existentă în 1989. Ca urmare a situaţiei din industria de petrol şi gaze şi
construcţia de scule şi utilaj petrolier de schelă a ajuns la un volum de circa 20-30% din cel existent în
1989.
Datorită unor cauze, obiective dar şi subiective, producţia de ţiţei şi gaze a României a scăzut
drastic (v. prg. 1.5) . În aceste condiţii România depinde, în mare măsură, de importul unei importante
cantităţi de ţiţei, respectiv de gaze naturale. În această situaţie este extrem de importantă orişice
creştere a producţiei interne de ţiţei şi, în special, de gaze naturale.
În ce priveşte gazele naturale, perspectiva României, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru
creşterea producţiei acestora, este net mai bună datorită, atât a unor importante zăcăminte
convenţionale, situate, în special, pe platforma continentală a Mării Negre, cât şi a unor zăcăminte
neconvenţionale cum sunt cele din argile gazeifere (shale gas), zăcăminte dure (tight gas), zonele
miniere (coal gas) şi eventual hidraţi de metan.
În ce priveşte exploatarea gazelor naturale din zăcăminte neconvenţionale, în special a celor din
argile gazeifere (shale gas), aceasta reprezintă o problemă extrem de urgentă şi de mare importanţă
pentru România în vederea asigurării necesarului pentru consumul intern şi eventual realizarea unor
cantităţi suplimentare pentru export.
În acest context, este extrem de important faptul că una dintre cele mai puternice companii
petroliere din lume, şi anume CHEVROM, este gata să investească sume importante de bani pentru
începerea, cât mai repede posibil, a lucrărilor de explorare, evaluare şi ulterior de exploatare a
zăcămintelor situate în perimetrele concesionate în Dobrogea şi Moldova. În acelaşi timp, aceste lucrări
2
vor aduce sume importante la bugetul României, vor contribui extrem de mult la dezvoltarea
economică a zonelor respective şi vor crea numeroase locuri de muncă noi.

Pe măsură ce urmărim tendinţa de epuizare a rezervelor clasice de hidrocarburi lichide şi

gazoase în viitorul apropiat apare necesitatea elaborării unei strategii viabile care să asigure dezvoltarea
durabilă a societăţii şi, implicit, găsirea unor forme alternative de energie. Acestea ar putea fi resursele
energetice neconvenţionale, localizate în formaţiuni sedimentare de diferite vârste şi, de regulă, la
adâncimi mari în scoarţa terestră: shale şi tight gas, heavy oil şi oil shale, coal seam gas şi în zonele
reci, în mări şi oceane - gaz hidraţii .
Gazul din argilite (shale gas) este gazul natural care se găseşte în formaţiunile des întâlnite şi
cunoscute drept argile şi argilite. Formaţiunile argiloase se caracterizează prin permeabilitate scăzută,
gazul captat în spaţii micronice este greu eliberat din roca gazdă pentru a fi exploatat. Aceste
formaţiuni sunt în mod frecvent bogate în materie organică, şi au atins, la adâncimi mari, fereastra de
termogaz şi, respectiv, un grad de maturitate care să le ridice potenţialul gazogenetic.
Gazul din formaţiuni compacte-impermeabile, lutitice sau fin nisipoase (tight gas) este un termen
generic pentru gazul natural care se găseşte în formaţiuni (zăcăminte) compacte, cu permeabilitate
redusă (sub pragul de 0.1 mD). Rezervoarele naturale de tipul tight gas devin rentabile când
exploatarea lor se face prin fracturare hidrulică.
Metanul asociat cărbunilor (Coal bed methane) este gazul natural legat de depozitele de cărbuni. De
obicei, acest gaz provine din cărbunele care, fie este situat la adâncimi foarte mari, fie este de o calitate
prea slabă pentru a fi exploatat comercial. Metanul căptuşeşte pereţii spaţiilor interstiţiale (porilor) din
matricea cărbunoasă şi este fixat de aceasta prin procese de adsorbţie.
Hidraţii de metan (gas hydrates): o manifestare neobişnuită a hidrocarburilor, în care moleculele de
gaz natural, de obicei metan, sunt captive în molecule de gheaţă. Hidraţii se formează în condiţii de
climă rece, cum ar fi zonele de permafrost şi la mare adâncime, în ape cu temperaturi scăzute şi la
presiuni mari. Rezervele sunt extrem de mari, iar costurile de extracţie,considerabile (în prezent,
neeconomice).
Resursele neconvenţionale de gaze naturale pot fi găsite în imediata vecinătate a zăcămintelor
convenţionale de petrol şi gaze şi chiar în combinaţie cu ele. Contrar zăcămintelor convenţionale de
gaze, care sunt capcane structurale sau stratigrafice bine definite, resursele neconvenţionale, în cele mai
multe cazuri, nu sunt bine delimitate spaţial şi se pot extinde pe zone mari, în bazine de sedimentare.
Gazul de şist este, în general, cel mai cunoscut „gaz neconvenţional” datorită evoluţiei
spectaculoase a producţiei sale în S.U.A., unde s-a produs „revoluţia gazului de şist” care a schimbat

3
„peisajul energetic” al Americii de Nord, prin creşterea producţiei de gaze de şist de la 1 % din totalul
producţiei de gaze a S.U.A., la 20 %, în 2009, cu o prognoză de creştere continuă până la circa 50 %, în
anul 2035. Adăugarea „gazului neconvenţional” la producţia de gaze naturale a permis Statelor Unite,
unul din cei mai mari consumatori de energie ai lumii, să acopere din ce în ce mai mult cererile ei de
energie pentru nevoi casnice.
Gazul de șist este un gaz al cărui zăcământ este captiv între plăcile de șisturi ori în straturile
de cărbune aflate la o adâncime mai mare decât zăcămintele de gaz convențional. Deoarece arderea
acestui combustibil este mai ecologică decât a cărbunelui sau petrolului, oferind și avantaje în privința
limitei de emisii de CO2, gazele naturale pot înlocui cu usurință petrolul. Totuși, impactul său asupra
mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă.

Acest gaz, pentru a fi extras, este necesar să se realizeze fracturări hidraulice. Aceste fracturări
hidraulice sunt realizate, orizontal sau oblic în lungul stratului în care este cantonat gazul, pe lungimi
mari, care pot ajunge la sute de metri şi necesită cantităţi mari de apă pentru fracturare, apă care trebuie
sustrasă altor utilizări şi care ulterior trebuie atent gestionată.

4
 Trebuie să plecăm de la observaţia că rolul apei în procesul de fisurare este foarte important.
Folosirea unei sonde presupune utilizarea a milioane de litrii de apă (în medie de la 8 la 35 millioane,
pentru fiecare operaţie de fracturare). O operaţie de fisurare hidraulică poate avea consecinţe negative
asupra mediului ambiant: poluarea apelor subterane şi a solurilor, degradarea peisajului, zgomotul etc.
Acest aspect, fără a lua în calcul şi scurgerile de gaze, pot contribui la accentuarea efectului de seră.
Progresele realizate în monitorizarea şi controlul fisurării hidraulice din straturile bogate în gaze (de
obicei, la mai mult de un kilometru sub pânza freatică) fac ca riscul unei comunicări directe între stratul
exploatat şi pânzele freatice să fie improbabile. Cu atât mai mult considerăm că ar trebui să se insiste
mai mult pe realizarea corectă a consolidării (tubare şi cimentare) sondei, realizării carotajului geofizic
de control ş.a. “De asemenea, este adevărat şi faptul că apele freatice pot fi afectate într-o manieră
indirectă de: deversarea apelor de producţie sau refluxul necontrolat de fluide de la suprafaţă; riscurile
legate de gestionarea bazinului de decantare; riscurile legate de transportul apelor uzate şi a aditivilor
chimici cu camioane cisternă; riscurile legate de tratarea apelor contaminate etc.”1
În Parlamentul European au fost prezentate mai multe studii şi rapoarte care au semnalat
numeroasele riscuri ale metodei care au generat efecte negative în zonele în care metoda s-a aplicat.
Studiile efectuate, indică faptul că există o serie de incertitudini sau lacune în legislația actuală a UE.
Experţii atrag atenţia asupra pericolelor pe care metoda fracturării hidraulice le prezintă pentru
mediu si sănătatea oamenilor, pentru biodiversitate. Într-un raport din 2011, experţii europeni au
propus Parlamentului European adoptarea de urgenţă a unei directive pentru activitatea de minerit şi
reviziuirea altor directive cu referire la apă, depozitarea deşeurilor din minerit, zgomot, utilizarea
substanţelor periculoase, Natura 2000, declararea riscului de accidente şi bilantul de mediu, care au o
aplicabilitate directă în acest domeniu. Incă din 2012, Comisia Europeană s-a angajat la rândul său să
aducă imbunătățiri acestei legislaţii cât mai curând.
Sub o presiune imensă (peste 1000 atm) milioane de litri de apă sunt utilizate la fiecare foraj
(cantitățile diferă de la o companie la alta și de la un zăcământ la altul, în funcție de tehnologia utilizată
și de caracteristicile geologice ale zăcământului) ,apa este amestecată cu substanţe chimice toxice şi
cancerigene (incluzând benzen şi etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil
extraction on the environment and on human health al Parlamentului European, datorită secretelor
comerciale compoziţia aditivilor folosiţi în timpul forărilor nu este pe deplin făcută publică, dar
cercetatorii au identificat peste 750 de asemenea substanțe. Conform unei liste cuprinzand 260 de astfel
de substante furnizată de New York State aceasta conţine:

1
Necesitatea utilizării unor metode alternative sau îmbunătăţite pentru optimizarea exploatării gazelor de şist Prof. dr. ing.
N. N. Antonescu, U.P.G. Ploieşti Prof. dr. Ing. L. Avram, U.P.G. Ploieşti
5
  58  de substanţe, dintr-un total de 260, au proprietăţi problematice
 6 fac parte din prima listă publicată de Comisia Europeană cu substanţe ce necesită atenţie
deosebită din cauza potenţialelor efecte pe care le pot avea asupra omului şi asupra mediului
(Acrilamida, Benzen, Benzen Etil, Isopropylbenzene (cumene), naftalină, tetrasodiu, Etilen)
 substanta (Naftalină bis (1-metiletil) - în prezent considerată ca fiind bioacumulativă si toxică;
 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice;
 38 sunt clasificate ca fiind acut toxice pentru sănătatea urmană;
 8 substanţe sunt clasificate ca fiind cancerigene, cum ar fi benzen şi acril-amidă, oxidul de
etilenă şi diversi solvenţi pe baza de petrol;
 6 sunt clasificate suspecte ca fiind cancerigene, cum ar fi clorhidrat hidroxilamină ;

 7 sunt clasificate ca mutagene (1B Muta.), cum ar fi benzen şi oxid de etilenă;

 5 sunt clasificate ca având efecte asupra funcţiei de reproducere;

Pentru fiecare foraj sunt necesare cantităţi enorme de apă, care cel mai probabil, vor fi extrase
din rezervele noastre de apă potabilă subterane! Circa 2/3 din aceste fluide rămân în subteran (fiind
sechestrată de la alte utilizări).  O parte din această apă împreună cu gaze, poate migra în timp în pânza
freatică. Apa contaminată se va deplasa prin fracturile naturale din rocă putând să ajungă în apa
subterană şi în sol.

Gazul de şist eliminat din rocă este extras prin tubul sondei.  Cantităţi imense de metan sunt
emise în atmosferă (cca. 7% din cantitatea de gaz metan se pierde în procesul de extractie), acesta fiind
un gaz cu efect de seră mult mai dăunător decât dioxidul de carbon. Pe traseu, fluidul de fracturare, se
conecteză cu elemente radioactive din subsol şi apoi le transportă la suprafaţă. Apa reziduală rezultată
în urma fracturării conține substanțe radioactive precum uraniu si radon antrenate din straturile
parcurse, arsenic, metale grele, și alte substante chimice toxice fiind extrem de periculoasă, iar
depozitarea ei extrem de dificilă și riscantă. Fluidele recuperate sunt depozitate în iazuri, sau
containere, existând riscul să se producă scurgeri. In Romania aceste fluide - apa reziduală NU POATE
fi purificată, deoarece in zonele unde s-au concesionat perimetre, nu exista facilităţi de tratare
industriale ale apelor uzate!

Este nevoie de un număr foarte mare de sonde doar pentru un teritoriu restrâns, în comparație cu
exploatările de gaze convenționale. Câmpurile de gaze de şist sunt exploatate timp de aproximativ 5-8
ani (cele de gaz conveţional timp de decenii). Mii de camioane de mare tonaj sunt utilizate şi zona este
supusă unor condiții de trafic greu.

Mai multe institute de cercetare din SUA şi din Europa au demonstrat că această modalitate de
6
extragere este foarte periculoasă, deși în SUA monitorizările au fost îngreunate de faptul că această
activitate a fost începând din 2005 exceptată din Legea pentru calitatea apei şi cea privind calitatea
aerului. Motivele sunt legate în principal de tehnologia folosită. Metoda de explorare a gazelor de şist
nu este mai puţin periculoasă decât cea de extragere a acestora, deoarece și în etapa de explorare
avansată se utilizează fracturarea hidraulică, singura diferență fiind scara operațiunilor.

Sumar, pagubele cauzate de explorarea şi exploatarea gazelor de şist sunt:

 Apă potabilă şi ape subterane contaminate;

 Soluri toxice şi radioactive;
 Poluarea aerului;
 Cutremure şi alunecări de teren;
 Cancer şi boli incurabile pentru oameni și animale;
 Distrugerea florei şi a faunei, afectarea biodiversității;
 Infrastructură distrusă şi poluare fonică.

Îmbolnăviri : S-a studiat faptul că în zonele în care s-a utilizat fracturarea hidraulică pentru
extragerea gazelor de sist, numărul de boli este creştere în mod dramatic ca urmare a  consumul apei
din zona de exploatare, dar si aerului contaminat cu substanţe chimice toxice, unele cancerigene.
Datorită intoxicarii cu substanțe chimice producând afecţiuni dintre cele mai severe şi greu de tratat au
fost semnalate: neuropatie periferică, leziuni cerebrale ireversibile, astm, cancer de piele, cancer
testicular, probleme în timpul sarcinii, anemie, leucemie, insuficienţă renală şi multe altele, iar
mortalitatea este în creştere.

Comuna Gherghești, județul Vaslui, a decis printr-o Hotărâre a Consiliului Local

INTERZICEREA EXPLORĂRII ŞI EXPLOATĂRII GAZELOR DE ŞIST pe raza comunei. Alte
consilii locale din judeţele Vaslui şi Timis au adoptat recent hotărâri asemănătoare. La Costineşti în
Dobrogea în urma consultării prin referendum, populaţia a spus NU fracturării hidraulice în proporţie
de 94%. În cursul anului 2012 dar şi mai recent pe 27 Februarie 2013, în Bârlad, aproape 8000 de
oameni au ieşit pentru a manifesta. Pe data de 4 aprilie, în numeroase localități din țară au avut loc
mitinguri şi marșuri.

Aceste lucruri au contribuit la creşterea interesului pentru găsirea unor soluţii tehnologice de
stimulare a formaţiunilor compacte şi a şisturilor purtătoare de gaze naturale care să reducă din
inconvenientele relevate anterior: reducerea amplorii şi dimensiunilor operaţiilor de fracturare
hidraulică; realizarea de fracturări cu alte fluide decât apa; investigarea şi monitorizarea integrităţii
coloanelor tubate şi a cimentării acestora; monitorizarea în timp real a iniţierii şi propagării sistemelor
7
de fracturi artificiale; înlocuirea fracturării hidraulice cu alte metode de completare şi stimulare a
sondelor.
Fracturarea prin pulsaţii (impulsuri) controlate. În literatura americană, procedeul este cunoscut sub
denumirea de Dynamic Pulse Loading sau Controlled Pulse Fracturing Metoda de stimulare constă în
aprinderea unei încărcături propulsoare în dreptul formaţiunii productive, urmată de dezvoltarea unor
pulsaţii (impulsuri) de înaltă presiune. După aprindere, propulsorul este supus unei deflagraţii cu ardere
controlată. Pulsaţiile gazelor cu înaltă energie generează un sistem de fracturi care pătrund radial în
rocile învecinate până la o distanţă de 1,5 - 6 m.
Sistemul "R Frack". Pentru scurtarea duratei de execuţie a fracturărilor hidraulice şi reducerea
consumului de apă, sistemul Rapid Frack dedicat sondelor orizontale utilizează un ansamblu special de
fund acţionat hidraulic, care permite executarea într-un singur marş până la 15 etape de fracturare,
selective şi succesive, în mai multe secţiuni ale găurii. Consumul de apă se reduce cu până la 40%, iar
durata operaţiunilor se reduce de la săptămâni la zile sau de la zile la ore.
Sistemul de foraj sub formă de fantă. Sistemul este conceput pentru tăierea, cu ajutorul unui cablu
abraziv, a unor fante cu suprafeţe mari în formaţiunea productivă cu deschiderea de 25 – 75 mm, având
legătură directă cu gaura de sondă.
Fracturarea cu geluri pe bază de gaze petroliere lichefiate (GPL). Gelurile de LPG preparate cu
ajutorul a trei aditivi sunt folosite ca fluide de fracturare pentru a evita folosirea apei şi a preveni
afectarea permeabilităţii rocilor din zăcămintele de şisturi gazeifere argiloase şi gresii compacte.
Evoluţia conceptelor si noile standarde la nivel european privind resursele naturale energetice-
neconventionale, lansarea strategiilor economice, depinde de buna cunoaştere a potenţialului în astfel
de resurse, respectiv, de argile gazeifere, de evaluarea rezervelor şi a calităţii lor, de distribuţia lor in
teritoriu vizat, şi, in final, de modalităţile de valorificare a acestora (in foarte diverse domenii
economice). Studiul realizează o cunoastere unitară, echilibrată a tuturor tipurilor de resurse energetice
neconventionale si, respectiv, a argilelor gazeifere, a distribuţiei lor regionale si locale si a calităţilor
lor utilitare.
Resursele energetice neconvenţionale, constituie o formă alternativă de energie; ele sunt
localizate în formaţiuni sedimentare de diferite vârste şi, de regulă, la adâncimi mari în scoarţa terestră:
shale şi tight gas, heavy oil şi oil shale, coal seam gas şi în zonele reci, în mări şi oceane- gaz hidraţii
În condiţiile declinului productiei de hidrocarburi din zacamintele aflate in productie România
trebuie să exploreze şi exploateze noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, atât de tip convenţional cât şi,
mai ales, neconvenţionale, pentru a-şi asigura necesarul de consum intern şi eventual o cantitate
suplimentară pentru export.
8
 În România, formaţiuni argiloase cu potenţial gazeifer, de tipul, gas shales sunt localizate în
unităţi de orogen, în structuri cutate (Fold Belt) (care aflorează la suprafaţă, dar care se extind şi în
zonele adânci din Carpaţii Orientali), precum şi în unităşi de platformă (din foreland-ul carpatic), la
adâncimi ce depăşesc 2500-3000 m (Platforma Moesică cu extinderea sa în Dobrogea de Sud,
Platforma Scitică (Depresiunea Bârladului), sudul Platformei Moldovenesti - (East European Platform).

La ora actuală, pentru exploatarea gazelor de şist se folosesc eficient, cel mai adesea, forajele
orizontale, combinate cu operaţia de fisurare hidraulică. În prezent sunt consacrate câteva tehnologii de
orientare moderne care pot răspunde acestor probleme:metoda de foraj navigant (geosteering),
Automation Technology for Directional Drilling, Rotary Steerable System, Reel Well Drilling - care
folosesc motoare de fund şi dispozitive de măsurare în timpul forajului (MWD). La noi în ţară au fost
săpate sonde orizontale începând din anul 1995, cu sonda 1 Clejani. La ora actuală sunt întrunite toate
condiţiile care privesc realizarea forajelor dirijate şi orizontale pentru explorarea şi exploatarea gazelor
de şist.
La sondele cu înclinări mari şi la cele orizontale, apăsarea pe sapă se reduce din cauza frecărilor
dintre garnitură şi peretele inferior al găurii de sondă. În astfel de sonde, garniturile de foraj trebuie să
facă faţă unor solicitări extrem de mari de tracţiune–compresiune, torsiune, încovoiere, ciclice (de
oboseală) ş.a. Pentru alcătuirea lor sunt folosite prăjini speciale (cu pereţi groşi, din aliaje cu rezistenţe
foarte mari, cu îmbinări cu umăr dublu etc.), prăjini destinate lucrului în compresie axială
(Compressive Service), prăjini duale (cazul aplicării metodei Reelwell) etc.
Fluidele de foraj folosite pentru realizarea acestor sonde trebuie să răspundă unor cerinţe
specifice. Accentul se pune îndeosebi pe fluidele foarte uşoare sau uşoare, cum sunt gazele, spumele,
9
fluidele inhibitive (soluţiile limpezi), fluidele cu filtrat foarte mic, fluidele cu gel fragil, fluidele pe bază
de petrol sintetic ş.a. În acelaşi timp, aceste sonde impun o mare siguranţă la realizarea porţiunilor
verticale pentru evitarea contaminării stratelor cu ape potabile şi pentru prevenirea apariţiei oricăror
probleme de mediu în timpul continuării realizării sondelor şi exploatării acestora.
Trebuie luate măsuri speciale pentru asigurarea realizării programului de construcţie şi echipare
a sondelor în intervalele curbe, înclinate şi orizontale. Aceste măsuri sunt destinate, în principal:
prevenirii pierderii stabilităţii peretelui în intervalele ce urmează a fi consolidate, prevenirii
problemelor ridicate la introducerea coloanelor în porţiunile curbe, prevenirii prinderii coloanelor în
intervalele foarte înclinate şi orizontale etc.
Practicarea fracturării hidraulice/fisurării hidraulice în România, în scopul creşterii
productivităţii sondelor care exploatează zăcămintele cantonate în formaţiuni geologice cu
permeabilitate redusă (gresii, marne/argile nisipoase etc.), datează de peste 40 de ani, timp în care au
fost executate cu succes sute de asemenea operaţii.
Analiza punctualǎ a fiecǎrei surse potenţiale de poluare (operaţionalǎ sau accidentalǎ) conduce
la formularea măsurilor de protecţie a factorilor de mediu, de conservare a biodiversitǎţii şi
patrimoniului şi de reducere a impactului asupra mediului social şi economic.
Aceste mǎsuri se constituite în seturi de restricţii legale, constrângeri tehnologice, indicaţii
manageriale, strategice şi organizatorice.
Principalele mǎsuri de reducere a impactului poluǎrii factorilor fizici de mediu datoritǎ
extracţiei gazelor de şist includ:
 identificarea arealelor sensibile ce pot fi afectate de întregul proiect privind extracţia gazelor de şist
şi achiziţia de date seismice cu minim impact asupra solului şi subsolului; îndepărtarea vegetaţiei şi a
stratului de sol fertil nu se realizeazǎ mai mult decât este necesar; se reface ecologic prin reaşternerea
acestuia;
 utilizarea celor mai noi şi sigure tehnologii de investigare geoseismicǎ şi fracturare hidraulicǎ (Best
Available Technologies - BAT), ca rezultat al experienţei recente a companiilor americane şi canadiene
în extracţia gazelor de şist;
 crearea unei baze de date care sǎ includã, pe lângǎ date seismice, toate sursele de poluare şi agenţii
specifici activitǎţilor de foraj-extracţie a gazelor de şist, cu stabilirea unor elemente de identificare
reprezentative şi a limitelor admise. Crearea unei asemenea baze constǎ în stabilirea şi/sau identificarea
factorilor ce determină entităţile cu acţiune în mediu şi pe gruparea entităţilor pe criterii de omogenitate
pentru definirea structurii de informaţii necesare la caracterizarea acestora;

10
utilizarea unor tehnologii şi tehnici de forare care sǎ reducǎ la maxim cantitatea de detritus dislocat şi a
suprafeţelor scoase din circuitul agricol, corelat cu un control atent al gestionǎrii acestor cantitǎţi
considerabile de rocǎ excavatǎ şi uneori contaminatǎ;
 corelarea şi optimizarea la maximum a numǎrului de puţuri de foraj cu infrastructura reprezentatǎ de
reţeaua de conducte colectoare, de ape de injecţie, uzate, etc.;
 observarea şi controlul tehnologic continuu al instalaţiilor de extracţie, transport şi depozitare şi
luarea măsurilor pentru evitarea oricăror scăpări/eşapǎri în mediu;
 tratarea/evacuarea şi gestionarea apelor reziduale provenite de la săparea şi reparaţia sondelor şi de
la curăţarea rezervoarelor, ape ce pot conţine substanţe în suspensie, fracţii petroliere, nemiscibile cu
apa. Evacuarea apelor reziduale din perimetrul platformelor de foraj/extracţie se poate realiza prin
reinjecţie în sol, prin intermediul sondelor existente, după o epurare anterioară;
 detectarea şi remedierea spărturilor şi a altor neetanşeităţi la conducte, utilaje dinamice şi statice,
prin inspecţii şi verificări periodice;
 combaterea efectelor coroziunii, uzurii şi abraziunii la instalaţiile de adâncime şi de suprafaţă şi la
sistemele de conducte de transport fluide;
 înlocuirea fluidelor de fracturare ce conţin substanţe toxice, alergene, mutagene şi cancerigene cu
fluide mai puţin agresive, biodegradabile, atât aerob, cât şi în lipsa oxigenului;
 optimizarea activitǎţilor de extracţie cu cele auxiliare (transport gaze, transport fluide foraj, etc. )
prin folosirea cu prioritate a drumurilor existente, a platformelor betonate şi asigurate împotriva
scurgerilor;
 monitorizarea şi gestionarea corespunzǎtoare a reziduurilor solide potenţial radioactive, din
rezervoare şi bazine;
 evaluarea tehnico-economicǎ a exploatǎrii gazelor de şist avându-se în vedere eliminarea riscurilor
privind poluarea solului, subsolului şi a pânzei freatice, pentru fiecare zonǎ/regiune potenţialǎ a fi
exploatatǎ (Ex. formaţiunile de gaz de şist din zona Dobrogei vor avea particularitǎţi diferite faţǎ de
zona Bihor, atât în ceea ce priveşte consumul specific de resurse şi energie, cât şi în ceea ce priveşte
nivelul poluǎrii);
 datǎ fiind intensitatea activitǎţilor de transport auto şi gabaritul camioanelor implicate se limitează la
strictul necesar numǎrul de vehicule, de curse, încǎrcǎtura şi viteza de rulare; se recomandǎ vehicule
uşoare, cu nivel scǎzut de gaze poluante şi consum redus de carburanţi, utilizându-se cu precădere
combustibilul diesel;
 prevederea unor lucrări de reconstrucţie ecologică prin măsuri care să asigure o minimalizare a
impactului potenţial/accidental asupra mediului ambiant;
11
 aplicarea şi adoptarea mǎsurilor legislative naţionale şi europene actuale şi viitoare astfel încât
impactul produs de ansamblul activitǎţilor implicate în extracţia gazelor de şist asupra mediului
ambiant, în general, şi a solului/subsolului, în special, sǎ aibǎ un caracter local, temporar şi
reversibil, efectele sale dispărând odată cu încetarea activităţii de prospecţiune pe profilul respectiv;
 extracţia gazelor de şist în România poate deveni viabilǎ, fǎrǎ un impact major asupra poluǎrii
mediului;
 aplicarea tehnologiilor moderne şi specifice BAT, cu respectarea legislaţiei privind protecţia
mediului în toate etapele implicate (explorare, dezvoltare şi exploatare), va scǎdea riscul poluǎrii;
riscul seismic determinat de injectarea fluidelor de fracturare sau a apelor uzate este foarte redus.
Riscul poate fi minimizat prin studierea şi planificarea adecvată în avans a operaţiunilor, monitorizarea
seismică şi stabilirea anticipată a măsurilor necesare eliminării riscului în cazul producerii unor seisme.
Seismele de magnitudini reduse asociate fracturării hidraulice (de exemplu cel de la Blackpool, cu
magnitudinea 2,3) sunt evenimente foarte rare şi numai în legătură cu falii
preexistente;
 monitorizarea şi gestionarea corespunzǎtoare a fluidelor potenţial radioactive;
 dat fiind caracterul complex al posibilelor consecinţe şi riscuri ale extracţiei gazelor de şist pentru
mediu şi om este necesarǎ elaborarea unei legislaţii la nivel european adaptatǎ la particularitǎţile
acestor activitǎţi;
 riscurile privind mediului în cazul exploatǎrii gazelor de şist, prin aplicarea celor mai bune practici
dobândite în cei 155 de ani de foraj-extracţie din România, asociate cu rezolvarea tehnico-juridicǎ a
problemelor apǎrute în SUA, Canada etc., pot fi reduse semnificativ, iar exploatarea gazelor de şist în
România sǎ aibǎ un impact social/economic benefic.
Importul şi evoluţia exportului - creşterea producţiei de gaze neconvenţionale fiind mai mare
decât evoluţia preconizată a consumului intern (dată de evoluţia PIB) poate conduce, la începutul
deceniului următor, la posibilitatea exportului de gaze din România. Evident, există şi alte alternative
pentru a gestiona excesul de gaze, cum ar fi de a umple depozitele subterane pentru utilizare ulterioară.
Impactul asupra PIB la preţurile de import curente de gaze impactul asupra PIB este
semnificativ (aproximativ 1,5%). Având în vedere că producţia de gaz nou se substituie importurilor în
economia românească, impactul asupra PIB este în continuă scădere şi se poate chiar inversa o dată
exportul început, la valori în intervalul de la 0,5% din PIB. Trebuie remarcat că această situaţie scade
puternic vulnerabilitatea economiei, dar, pe de altă parte, aceasta va necesita o creştere a reţelei de gaze
cu o nevoie de mai multe investiţii cerute de export şi / sau de creşterea capacităţii de stocare a de gaze.

12
 Un alt rezultat important este reducerea semnificativă a preţului gazului în piaţă din cauza
cantităţilor mari ale producţiei de gaze noi, care elimină importurile de gaze scumpe. Reducerea
preţului la gaze imediat este de aproximativ 12%, în timp ce reducerea globală pentru perioada de timp
dată este de aşteptat să fie de aproximativ 33%. De fapt, până în 2019 preţul va creşte, deoarece
importurile vor compensa reducerea producţiei interne de gaze clasice şi apoi producţia de gaz nou va
începe scăderea preţurilor.
Impactul asupra locurilor de muncă la nivel naţional se măsoară prin intrările fiscale la bugetul
de stat (rezultat din impozitare de locuri de muncă), care ajung la valori substanţiale ( de zeci de
milioane de dolari SUA). Prin comparaţie impozitul pe profit este mai mic - un alt rezultat , care
subliniază importanţa creării de locuri de muncă în producţia de gaze noi. Numărul de locuri de muncă
indirecte pentru fiecare loc de muncă direct a fost luat, în mod puţin conservator, a fi la un nivel mai
scăzut, de 3. Chiar şi aşa impactul asupra bugetului este substanţial şi în judeţele în care locurile de
muncă directe sunt create, este de aşteptat să asistăm la creşterea activităţii economice locală după ce
producţia de gaz nou este începută Locurile de muncă directe sunt considerate la 2000 $ / loc de muncă
/ lună în timp ce pentru cele indirecte la 1500 $ / loc de muncă / lună şi impozitele la 50%, ceea ce
permite să estimăm totalul veniturilor bugetare la 176,2 milioane $ / an.

13