Întreaga poveste se concentrează în jurul unui contrast scos în evidență de inocența,

magicul copilăriei și viața lipsită de aceste lucruri, plină de griji a adulților, avionul reprezentând
trecerea din lumea reală în cea imaginară, dintre copilărie și maturitate, iar floarea frumosul
existent în perioada tinereții. Șarpele care apare spre finalul poveștii este un reprezentant al
întruchipări răului, a ispitei care îi oferă micului prinț ceva ce nu ar putea refuza, în schimbul
suferinței prin care va trebui să treacă. Cu toate acestea, copilul acceptă propunerea doar în
momentul în care consideră că a ajuns într-un punct pe care și l-a dorit, fiind împins și de
sentimentul de singurătate pe care îl simțea în ceea ce privește plecarea pilotului. Adesea,
raționamentul adultului este condus de anumite impulsuri de moment, viața sa fiind în totalitate
concentrată pe anumite clișee, uitând să mai fie copil din când în când, însă amintirea mereu va
rămâne undeva, ascunsă în sufletul său.. Totuși, își va aduce aminte de acele clipe doar în
momentele în care îi va fi foarte greu sau s-a blocat în anumite situații, dorindu-și să revină la
forma sa anterioară, cea puerilă, lipsită de orice tip de moment ”cheie”.

Final actual: Pilotul își repară avionul stricat, copilul îi cere șarpelui să îl muște pentru a
cunoaște suferința și a dispărea înapoi pe ”planeta sa” ( universul unic al fiecărui copil în care el
este principalul pion), urmând ca pilotul (adultul) să își ia într-un final zborul, amintindu-și cu
drag de clipele petrecute anterior în viața sa.

Final nou:

În preajma acelei fântâni, se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. A doua zi spre seara,
când încercam să îmi concentrez mintea pe treburile de le aveam de făcut, o neliniște m-a cuprins
deodată. Nu îi puteam găsi o explicație. Cu toate acestea, am izbutit să îl caut pe micul meu prinț,
doar pentru a mă asigura că este în regulă.

- Ești sigur că ai un venin bun? Că nu mă vei face să sufăr? i-am auzit glăsciorul
spunând.

L-am zărit cocoțat pe zid, iar la temelia acestuia se afla un șarpe galben ca nisipul,
pierzându-se ușor în decor dacă nu ești foarte atent.

- Ce năzbâtie mai e și asta? Stai de vorbă cu șerpii? am spus în timp ce am tras cu

revolverul meu după creatura neașteptată. Acesta nu a apucat să îi dea un răspuns
concret, însă îl vedeam pe micuț puțin dezorientat, dezamăgit de faptul că am decis să
intervin.
- Nu trebuia să îl alungi! Ai venit prea devreme.. Nu o să duci la bun sfârșit ce ți-ai
propus.
- Voiam să te rog să vii cu mine, am spus eu zâmbindu-i. Mai am puțin și repar
avionul, apoi putem scăpa amândoi din acest loc pustiu, nu trebuie să te mai simți
singur vreodată.
 Nu mi-a mai răspuns, continua să mă privească bănuitor, consternat, dar pe de o parte
fericit, tindeam să cred. L-am coborât ușor de pe acea bucată de piatră și am pornit la drum spre
locul în care aveam să termin de reparat motorul avionului, fiind hotărât să găsesc o cale de a
ajunge acasă, acum mai mult ca niciodată. Îmi doream mai mult decât orice ca el să fie fericit,
însă speram că acest lucru nu va putea fi realizabil doar dacă va ajunge înapoi pe planeta lui. I-
am propus să îi plantez o floare unică care va fi doar a lui atunci când vom ajunge la destinație, o
floare pe care o va putea îngriji mult mai bine decât pe cea precedentă, acum avea informații,
resurse, sentimente, cunoștințe.. O floare pe care o va putea uda și o va putea privi oricând va
simți nevoia îmbinării cu calmul sufletesc. Cât despre planeta sa, pe care avea să o lase în urmă,
nu am multe de spus. Poate doar că nu va mai fi chiar atât de mică, va trebui împărțită și cu
altcineva. Acel altcineva fiind eu, bunul lui prieten.

După câteva ceasuri, avionul era deja gata.

- Nu-ți fie frică, puișor! Decolarea este mai înspăimântătoare, însă după ce treci de
acele momente, totul va reveni la normal.

Au trecut mulți ani de atunci.. și în ziua de astăzi, îmi aduc aminte când și în ce
circumstanțe am luat decizia de a nu-l părăsi pe micuț, o decizie înțeleaptă, aș spune acum. O
decizie care m-a făcut să îmi privesc viața altfel. De acum nu ne mai uităm separat la stele, eu
amintindu-mi de el și el de mine, ci amândoi .. zâmbind, chicotind, amintindu-ne cu nostalgie de
acele clipe, bucurându-ne că am decis să rămânem uniți!

Interpretare nou final: Vine o vreme în care adultul își recapată încrederea în intuiția
copilăriei sale, în care imposibilul era posibil dacă tu credeai în acel lucru cu toată ființa
ta. Decolarea avionului este mai înspăimântătoare, în viziunea mea, deoarece este mai
greu să te obișnuiești să fii copil, după ce ai uitat să o faci.. să înveți să te bucuri de orice,
fără a pune la îndoială fericirea, să fii mai bun și mai răbdător cu cei din jurul tău.. Mulți
adulți au nevoie să regăsească farmecul pierdut al copilăriei care este dispersat odată cu
maturizarea și alinierea la cerințele societății. Societatea nu trebuie să fie cea care ne
dictează cum să fim, ci noi înșine. Așadar, o doză de copilărie trebuie să rămână în
fiecare dintre noi, deși suntem ispitiți adesea de lucruri materiale/sentimentale să o dăm
uitării.