Richard B.

PRIMACK
Universitatea BOSTON, S.U.A.

Maria PATROESCU o
Laurenfiu ROZYLOWICZ o Cristian IOJA
Universitatea din BUCUREgTI

ccrnSen/area
DIVER5Ifi711 ,

BIOLOtrItrE

@
EDITURA TEHNICA
Bucuregti, 2002
EDITIA ORIGINAIA:
Richard B. Primack
A Primer ol Consemuion Biology, Second Edition
Copyright @ 2000, by Sinauer Associates, Inc.
All rights
reserved. This book may not be reproduced in whole or in pan without
permission from the publisher. For infomation, addrcss Silauer Associatcs,
23 Plumtree Road, Sunderland, MA 01375 U.S.A.
Fax: 413-549-l I l8
Email: pq[!ifh]Q!i!g!sllq!!: Intemet: www.sinauer.com

EDITIA iN LIMBA ROMANA:

Copyright @ 2002, S.C. Editura TEHNICA S.A.
Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervate editurii

ldresrir S.C. Editura TEHNICi S.A.

Piala Presei Libere I
3i Bucuretti, RomAnia
cod 71341

IEtBllLgE4f
- Rasul (Lyar rlar) - foto B&C Promberger, CLCP Project, Znme$ti, RomAnia;
- Floarca de coll (L?ortopodium alpinum) - foto Cristian Iojd;
- Testoasa lui Hermann (Testudo hennnni bo?rtgdri) - foto Viorel Popescu;
- Rhododendronul (Rhododendron mynillus) - foto Laurenliu Rozylowicz;
- Pelobates luscus lusc6 - foto L. M. Kuzminl
- Rezervatia Biosferei ,,Dclta Duntuii" - foto Laurcnfiu Rorylowicz.

Redactor: Adina IONESCU

Tehnoredactor: Andreea Cristina Ri.DUT
Copertd: Roxana Ioanr ROSU

Bun de tipar: 3.VI.2002; coli de tipar 19

C.Z.U.:5'14.24
rsBN 973-31.2102-9

Tipdrit SEMNE
Coleclia EcoTerra Richard B. PRIMACK
Maria P,ITROESCU, Laurentiu ROZYLOWICZ, Cristian lOJi
corrSen/arec,
I'TI/ERSTTATIT
EDIOI-OETEE

Aceastd. lucrare este dedicatd profesorilor care

predau Stiinlele mediului, biologie, ecologie,
biodiversitate, ale cdror preocupdri vor inspira
generdliile viitoare tn efortul de a impdca proteiarea
diversitdlii biologice cu nevoile oamenilor
 O crizi globat[ a mediului inconjuritor ameninli TERRA. Depigirea acestei
crize va necesita o perspective planetare, o strategie pe termen lung, curaj polilic Ai
discernemanL autoritale gi o responsabilitate din pa ea tuturor locuitorilor planetei
privind solulionarea problemelor de mediu actuale, adevdruri amare. Toate acestea
au impus inifierea unei serii a cdrei tematici sd abordeze gi, totodatd, si evidenfieze
aspectele definitorii ale crizei mediului pentru Omenire. Aceastd crizS a devenit
cea mai stringentd dintre toate problemele care apasi, in prezent, Terra, deoarece
priveqte insipi existenla omului ca specie, a viului in general, pe aceasti planetd cu
intreaga sa civilizalie $i culturtr.
Seria EcoTelira se inscrie ca un semlal de alarmi pentru Umanitate, acum la
trecerea in mileniul trei, atrdgand atenlia cititorului asupra problemelor de mediu qi
conservarea naturii, viitoarelor posibile solulioniri ale acestor probleme. Impune
o reflecfie lucidi in fata adevdrului $ocant privind dimensiunea crizei globale a
mediului inconjuritor.
Tematica abordati rezume shrea actual[ a mediului inconjurltor la nivel mon-
dial, tratdnd probleme ca modificarea climei sau disparilia unor specii, cauzele care
le provoacE, ca gi o serie de solulii, teoretice li practice, capabile si ofere o strategie
concretl Oi detaliatd in vederea evitirii unui colaps total in ecosferd.
Trebuie si ne schimbdm pentru a asigura supraviefuirea nepolilor nogtri 9i,
totodata, se invdlim si ne apdrdm planeta noaslrd, viitorul nostru $i al generaliilor
urmdloare.
 Prefola

Corr"*or"o dir"rritdlii biologice (t apdrut ca o noud disciplind de sintezd din doinla

de a corela ameninldrile pentru speciile gi habitatele studiate cu activitdlile umane.
Conservqrea diversitdlii biologice ulilizeazd cunottinle din ecologie, tsxonomie,
biogeografie, geneticd si biologia populaliilor pentru a demolta metodologii utilizabile in
protejarea Si adminislrarea lumii nqturale. Programele de proteclie tncep, in general, cu
studiul speciilor Si habitateloL dar au in vedere Si ameninldrile la adresa acestora; astfel se
poate qlirrna cd proieclia practicd a acestei $tiinle esle imediald.

Conservarea diversitdlti biologice nu studiazd doar specii si habitate, ci $i eiicscitqtea

unor mdsuri qctive de proteclie. Consenalionistii includ tn studiile lor si asPecle sociale,
economice, politice $i etice, aceslea oferind explicalii asupra complexului de factori care
ameninld speciile gi habitatele. Conservalionittii nu lucreazd numai tn plan gliinSiJic, ci 5i tn
plan politic ;i educalional, inphcAnd ortcialitdlile locale, guverndmentdle ;i comunitdlile
locale in planurile de proteclie.

Lucrarea ,,Essentials of Conservation Biology " s fost publicatd pentru prima datd tn
1993,./iind primul curs comprehensiv care acoperd qcest subiect. Scopul urmdit tn lucrare
q
/ost acela de a f cdt mai accesibild prin stil nu numai celor cu pregdlire in biologie, ci Si
acelora care nu au cuno$tinle ,,tehnice" tn acest domeniu. in 1995 s-a revizuit lucrarea,
rezultdnd ,,The Pimer of Conservation Biology ". Nouq carle olerea informagii despre cele
mai importante concepte ale consemdrii diversitdlii biologice, dublate de exemple practice.
Lucrarea poate fi folositd cq suPort pentru cursuri universitare oi pentru informarea tn
domeniul consemdrii biodiversitdlii o celor mai diverSi specialisti. Avdnd in vedere succesul
lucrdrii, am pornit tn ultimii tapte ani la punerea in practicd a ideii de a publica si tn alte
limbi, adaptdnd textul i preu A cu coaulori locali. Pentru a lace material cAt mai
qccesibil, coautorii au revizuit ti completot textul introducAnd studii de caz Si probleme
specifice regiunii din care proin.

In acesti sapte ani au fost publicate lucrdri in limbile germand, indoneziand, iaponezd,
chinezd, vietnamezd, spaniold (pentru Spania), spaniold (pentu America Latind),
portughezd (pentru Brazilia), coreeand, uaghiard si cehd, fiind in pregitire edilii tn arabd,
francezd, italiand, greacd, thai, rusd, malgaSd (pentru Madagascar), mongold, englezd
pentru Africa ;i Asia de Sud.
vi C onseryarea diversitdlii biologice
Sunt bucuros cd pentru ediyia in limba romdnd am gdsit colaboratori implicali tn
prcgrame prqctice de conseryare. Nevoia unei astlel de cdr;i tn Romdnia este reald pe tru
cd transformdrile rapide prin care trece larq pot duce la greSeli. Tiecerea de la un regim
dictqtorial la unul democratic Si de la o economie comunistd la una de piald, precum Si
existenla u ei societd.li ciyile incd in dezvoltqre, care nu qre putereq de a atrage atetlia
asupra problemelor de mediu, poate co stitui utt ho.ndicqp pentru cons€ryorea naruii tn
Romdnia. Pericolul in Romdnia este ca din doinla de a modemiza economia sdfie distruse
natura ti cultura tradilionald. Beneliciile imediate sunt pseudoargumente, deoarece
pierdeile produse tor fi inestimabile.

Peicolul este totodatd o provocare penlru societatea romdnedscd ii pentru oamenii de

Stiinld., cqre trebuie sd protejeze natura ;isd reconstruiascd ecosistemele din Romdnia pdnd
nu este pres firziu. Ei vor fi rdspunzdtori pentru fiecare specie dispdrutd, pentru frecare
habitat degradat, pentru fiecare rezeryalie pierdutd. Pqrcuri!e nalionqle sau naturqle,
Rezervaliile Biosferei nou create, trebuie administrqte pentru a qjutq fi ele la revitalizarea
socield.lii. Cetdlenilor Si guvernanlilor trebuie sd li se explice qvafltajele credrii acestor arii
protejate. Ele vor deyeni destinalii importante pentru turi$ti, aducdnd astlel o justifcare
5i
eco nouicd cons e rvd.ii naturi|

In acest moment, in Romd.niq, se dentleazd proiecte importanle tn domeniul conservdrii

natuii. De modul lor de implementare vor depinde multe acSiuni viitoare, responsabilitatea
celor care le coordoneazd fiind uriasd. Acum se formeazd tn Rom nia o noud Scoald, care
trebuie fundamentatd pe exemple concrete de bund practicd.

in tncheiere, mulyumesc celor trei colaborqtori, Maria pitro€scu,

Laurenliu Rozylowicz ti Cristian lojd de la (Jniversitateq din Bucurerti,
Centrul de Cercetore a Mediului ii Electuare a Studiilor de Impact, precum ;i
Editurii TEHNICE drz Bucuretti pentru efortul de a publica aceastd lucrare.

Richard Primack
Professot of Biologt, Boston University 2 mai 2002

Multumiri

Apariliq. acestei lucrdri a fost posibild gi do.toritd efortuilor depuse de Martus Mataclte
(traducerea Si revizuirea unor capitole), prof. univ. dr. Constantin patroescu (revizuirea
lextului) ti Adina Ionescu (editor coordonator). Exprimdn pe oceastd cale sincere
mullumiri penlru ajutorul oferit.

Autorii
 Cuprins

1. Diversitatea biologici. Probleme generale / 1

O abordare interdisciplinara a conservlrii diversit?itii biologice:

studiu de caz / 2
De ce este necesard consenarea diyersitdlii biologice? /5
Fundamentele filozofice ale conservlrii diversitatii biologice / 6
Originile europene / 7
Originile americane / 8
Conservarea ti ocrotirea naturii in Romania / I I
Ce este diversitatea biologicS? / 14
, Diversitatea speciilor / 16
Diversitatea genetica / l8
Diversitatea comunit?tlilor 9i divenitatea ecosistemice / 20
Misurarea divenitilii biologice / 25
Unde este intalnita diversitatea biologica? / 27
Originea speciilor noi / 27
C6te specii intdlnim in lume? / 30
Extinclie qi economie / 33
Modele de extinc{ie / 34
Economia ecologictr / 35
Resurse comune / 37
Valorile economice directe 37
Valorile utilizate pentru consum / 38
Valoarea de utilizare a produselor / 39
vlt! Conse rvareo dive rs itdli i b iol ogice

Valori economice indirecte /42

Valori economice neconsumabile / 43
Valori oplionale / 48
Valoarea existential[ / 49
Etica mediului / 50
Ecologia activistf, / 54
Concluzii / 54
Bibliogrfie recomandatd / 55

2. Ameninfiri pentru diversitatea biologicl / 57

Rate de extinclie / 57
Cauzele antropice ale extincliilor / 59
Ratele de extinctie pentru ecosistemele continentale gi acvatice I 62
Ratele de extincfie ln insule / 63
Modelul biogeografic al insulelor gi ratele de extincfli modeme / 65
Cauzele extincliilor / 67
Disfugerea habitatelor / 69
Fragmenwea habitatelor / 76
Degradarea habitatelor gi poluarea / 79
Supmexploatarea / 87
Specii invadatoare / 90
Bolile / 95
Vulnerabilitatea la extinclie / 97
Concluzii / l0l
Bibliografie recomandatd / 102

3. Conservarea la nivel de populafie Si specie / 105

Proteclia speciilor prin conservarea popula$ilor / 105
Populaliile mici sunt ameninfate in mod deosebit / 107
Problemele populaliilor mici / 107
Pierderea variabilitiii genetice / 108
Mdrimea efectivi a populaliei i ll0
Varialii demografice / ll3
Variatia factorilor de mediu qi catastrofele / l13
Spirala extincliei / ll4
Istoria naturali ti ecologia / l14
Colectarea informafiilor ecologice / l16
Monitorizarea populaliilor / l16
Caseta 3.1 Rom6nia ultimul refugiu al carnivorelor mari din Europa / 120
{naliza viabilitefii populagiei / 123
Metapopulalia / 125
Constituirea de populalii noi / 128
Considoalii privind programele de succes / 130
Comportamentul social al populaliilor nou create /132
Cuptins tx

Constituirea de populatii noi de plante I t33

Noile populalii qi legislafla / 135

Strategii de conseryare ex situ I 136

Gr6dini zoologice / 138
Acvariile / 140
Gradinile botanice gi arboretele / 140
Categorii de conservare a speciilor / 145
Protecia l€gala a speciilor / 150
Legislalii na$onale / 150
Acordud internationale / 153
Concluzii / 155
Bibliografie recomandatd / 156

4. Conservarea la nivel de comunitate biologicl / 159

Ariile protejale / t60
Arii protejate existente / 16l
Eficacitatea ariilor prctejate / 164
Stabilirea prioritllilor pentru proteclie / 165
Convenlii intemalionale / 174
Proiectarea ariilor protejate / 176
Marimea rezervatiei / 178
Minimizarea efectelor de margine gi de ftagmentare / l8l
Habitatele coridor / 182
Ecologia peisajelor gi arhitectura ariilor protejate / 184
Administrarea ariilor protejate / 186
Managementul habitatelor / 188
Managementul ariilor protejate gi comunitSlile locale / 190

Exteriorul ariilor protejate I 194

ViaF salbatictr africantr din afara ariilor protejate / 194
Strategii de succes / 195
Managementul ecosistemelor / 198
Reconstruclia ecologic6 / 199
Reconstructia ecologici aplicatl / 203
Areale prioritare pentru reconstrucfie ecologictr / 203
Zone rJmede I 203
Cqsetq 4.I Reconstruclia ecologica a ostroavelor Babina gi Cemovca din Rezervatia
Biosferei ,,Delta Dun5xii" / 204
Lacuri /206
Zone urbane / 208
Pajiyi / 208
P5duri tropicale uscate / 210
Reconstructia ecologictr 9i viitorul conservtrrii / 2l I
Concluzii / 212
Bibliografie recomandatd / 212
x C onseryare a diee rsildli i biol oqice

5. Conservarea diversitifii biologice 9i dezvoltarea durabilI / 215

Acliuni guvemame I 216
^le
Legislalia locatd / 217
Legislaliile nalionale / 219
Societiltile traditionale gi dezvoltarea dwabild 1220
Etica conservlrii in societil(ile tradilionale 1222
Populalia locall gi guvemele /223
Diversitatea biologici Si diversitatea cultwall I 224
Eforturile de conservare ce implictr societilile tradilionale / 226
Abordlri intemalionale ale conservlrii ti dezvoltarea durabih / 230
Ea h Summit, Rio de Janeiro /230
Finanlarea proiectelor de dezvoltare durabila / 232
Finan}trri intemaliomle I 233
Finanlarea l&ilor in curs de dezvoltare / 233
BAncile intemalionale de dezvoltare 9i daunele produse ecosistemelor / 235
Imprumuturi pentru dezvoltare cu destinalii gegite: studii de caz / 236
Reforma lmprumuturilor de dezvoltare / 238
O agendl pentru viitor 1240
Rolul conservalionittilor / 243
Concluzii / 246
Bibliogralie recomandqtd / 247

Anexd: Organiza'lii de mediu gi surse de inform arc I 249

BibliograJie / 253

Index I 283
Copitolul I
Divers itatea biolo gicd.
Probleme generale

L omunitalile biologice, dezvoltate in milioane de ani, au inceput str fie distruse de

activitalile oamenilor. Lista transformerilor sistemelor naturale este direct legattr de
diversificarea activitallor umane. Un numtrr mare de specii suferi un declirr rapid, unele
fiind aproape de punctul de unde incepe extinclia lor, ca rezultat al v6nlrii excesive,
distrugerii habitatelor, atacului salbatic al pridltorilor sau competitorilor introdu$i de catre
om (Heywood, 1995; Lawton $i May, 1995). Ciclurile hidrologice 9i biogeochimice naturale
au fost perturbate datorita defrigarii pddurilor, activitate ce a carzat erodarea anuali a
miliarde de tone de orizont biologic activ, spalarea gi transportul acestuia in r6uri, lacuri gi
oceane. Diversitatea genetictr a scazut chiar gi la speciile cu populafii sanatoase. Climatul
specific al planetei noastre a fost perturbat prin combinarea polutrrii atmosferice cu
defiiparea. Pericolele care ameninli azi diversitalea biologicl sunt frrtr preced€nt: niciodata
in istoria vielii p€ Pament nu au fost atatea specii in pericol intr-un timp atat de scurt.
Aceste pericole sunt exacerbate o dat6 cu cretterea rapida a populaliei umane gi a nevoilor
sale de consum. Situalia grava in care ne aflem a fost accentuatll Si de raspendirea inegalI a
resurselor 9i strrlcirea celor mai multe din lArile tropicale, 1trri care de{in o abundenp foarte
mare de specii. Mai mult, pericolele care ameninl6 diversitatea biologici au un efect
sinergic: factori independenli precum ploaia acidtr, exploatarea pddurilor 9i braconajul fac
impreuntr situalia mult mai periculoasa (Myers, 1987). Ceea ce afecteaze negativ
diversitatea biologicl are influen1tr mai devreme sau mai tarziu gi asupra comunittrlilor
umane, acestea fiind dependente de mediul natural, de aer, apa, materiale de construclie,
hrana, medicamente etc,
Chiar dac6 unele persoane se pot simli descurajate de avalanga de specii displrute sau in
curs de disparilie sau de intensitatea degradarii habitatelor, este posibil sl fie convinse sA
facA ceva pentru a stopa aceste fenomene. Pet6r Raven, director al Gridinii Botanice din
Missouri, a spus privitor la pierderea divenitiilii biologice: Putem gdndi fenomenul la scqrd
planetard, dar datoritd amplorii $i complexildlii devine desarajant ii irezolvabil sau putem
gdndi in termeni de oportunitdli specifice, reducdnd problenele Ia o scqrd controlabild
(citat in Tangley, 1986). Urmltoarel€ decenii vor fi determinante in stabilirea timpului de
2 Conservarea dirersitdlii biologice
supraviefuire a diyersitiii biotogice actuale. Eforturile vor trebui axate pe salvarea speciilor,
administrarea corespunzrtoare a actualelor arii protejate li pe stabilirea de noi arii protejate.
Aceste elemente pot determina care dintre speciile 9i comunitafle biologice vor supraYielui
fiind prezervate pentru viitor.
Conservares divetsildlii biologice constituie o disciplintr academic6 care s-a dezvoltat
ca urmare a acestor eforturi. Ea aduna laolalta oameni gi cunoitinte din domenii diferite. in
viitor s-ar putea ca oamenii str considere aceasttr disciplini ca una care a dat o man, de
ajutor in determinarea semenilor no;tri str salveze numeroase specii 9i comunit.itti biologice
de la extinctie.

O abordare interdisciplinari a conservar diversitifii

biologice: studiu de caz

Pipagalii Aru sunt familiari multor oamenii, .4ra fiind un papagal mare, viu colorat,
inteligent, liret, trasaturi care fac din el un,,clovn" al lumii paslrilor. Astazi, datorita
popularitafii de care se bucurf,, sunt capturali pentru a deveni animale de companie,
exploatiindu-se performantele lor 5i devenind specii in pericol. Eforturile pentru proteclia
speciilor de papagali sunt un bun exemplu de abordare interdisciplinarA a conservarii
diversitrlii biologice.
Noui din gaisprezece specii de.4ra care ili au habitatul in pldurile tropicale ale Americii
de Sud sunt in pericol 9i cel pulin o specie Qtaptgala, Spir) este in pericol iminent de
extinqie. Prctutir,deni in arealul natural, speciile de,{ra sunt in declin &amatic ca rezultat
al unor combinalii de factori: colectarea sistematica a ptrslrilor din salblticie p€ntru a fi
deveni animale de companie; v6narea de cAtre Populatia blttinagl; defrigarea ptrdurii
tropicale. Jin6nd cont de varietatea de factori ce contribuie la declinul populaliilor de.4ra,
nu este surprinzatoare abordarea interdisciplinartr necesara conservtrrii acestor sPecii.
Chiar dacd sunt foarte populari ca animale de companie, pind de curdnd se gtiau foarte
putine lucruri despre viata lor ln naturi, in parte ti datorittr prezen ei lor in habitatele izolate
din pedurea tropicall. Un asemenea areal este pddurea troPicala din sud{stul statului Peru,
unde cercettrlorii de la Wildlife Conservation Society (WCS) au efectuat incepend cu 1984
cercetari asupra a opt specii de,4ra (Munn, 1992, 19941' Diamond, 1999). La inceput,
cercettrtorii s-au concentrat pe descifrarea biologiei speciei: dieta, condiliile in cfie se
reproduce, nevoile yitale. in cursul efectutrrii observaliilor, contrar rezultatelor studiilor
anterioare a devenit evident un aspect de comportament specific: un numar mare de Ata se
adun[ la rape pentru a ingurgita argila (fig. l.l). O ipoteza iniliala explica acest
comportament prin extragerea de minerale din argiltr ca supliment in dieta normale alcatuittr
din seminle gi fructe. tnvestigatiile biochimice au demonstrat, insa, ca argila este necesara
pentru a inhiba efectul nociv al substanlelor conlinute de semin{ele consumate de aceste
pasdri. Rapele cu argila reprezinte o resurstr vitala, de neinlocuit pentru papagalii '4rc ai se
gtrsesc doar intr--o zona restranstr.
Chiar 9i inainte de aceastf, descoperire, cercetatorii au pus in practica actiuni care au
drept scop oprirea declinului speciilor de lra, dar companiile miniere 9i cele de exploatare
a 1e.mnului uiilizeazl peste limitele normale habitatul papagalilor ,4ra. V6narea
papagalilor
pentru hrana li colectarea pentru comercializarea ca specii de companie de care btr$inati,
alaturi de alti pericole, .ont ibui" 9i ele la declinul populaliilor de,4ra. Totugi, /o6D5ul
politic fdcut de organizaliile neguvernamentale de mediu a condus la interzicerea
Diversitatea biologicd. Probleme Eeherale J

i]

(b)

-l

t' (a)

Fig. l.l a - Ara cu aripi verzi (Ara chloroptera)

.n{i aduna[i langa o rapa de argil5 pentru a se hrdni.
a,
I
6 - Ararauna (Aro ararauna) care folosette o
scorbure pentru cuib&it. (Foto O Charlcs Munn.)

comercializarii exemplarelor de Ara de catre cele mai multe state din America tropicaltr,
precum pi interzicerea importului in foarte multe state. Comertul in interiorul Frilor
tropicale, golurile legislative 9i cregterea pietei negre conduc la mentinerea sub presiune a
comunitAlilor naturale de;1ra. Agadar sunt incd necesare eforturi active pentru proteclia
habitatelor acestor specii gi descurajarea colecterii 9i vdntrrii. Descoperirea dependentei
populatiilor de lra de ingurgitarea argilei demonstreaza ce orice arie destinattr protectiei
acestor specii aebuie str includa resursele cheie care sa asigure supravieluirea lor Tendinp
papagalilor Ara de a se gmpa in anumite zone pentru a beneficia de aceste resurse cheie ii
fac €xtrem de vulnerabili. Ca rezultat al cercetarilor efectuate de biologii de la Wildlife
Conservation Society (WCS) li de alli oameni de gtiinttr ce au studiat zona, s-au facut pa'i
importanli in proteclia populaliilor de Aru li a habitatelor acestora, care includ rdpele cu
argili. Noile parcuri nalionale propuse in Peru, ca Manu National Park $ 1,5 milioane ha
(a se consulta tabelul t.l pentru explicalii privind transformarile din hectare in alte unitAli
de masura) din rezervalia Tqmbopata -
Candamo includ asemenea r6pe cu argilS,
inconjurate de ptrduri in care se ascund papagalii,4ro. Managementul acestor parcuri
nationale este astfel conceput incat str permiti dezvoltarea comunitd$lor umane, in sensul de
a oferi locuri de munci localnicilor 9i de a fi un suport economic pentru zona.
Elementele cheie ale srategiei aplicate de managerii aceslor arii protejate sunt
incurajarea recoltatului alunelor braziliene Ei stabilirea unor zone comerciale la limita ariilor
protejate, zone in care se pot derula activiteti economice precum extragerea aurului din
sedimentele r6urilor ti ecoturism axat pe vizitarea repelelor argiloase cu colonii de,.{rc. Cu
asistenla din partea cercetatorilor ln parcuri nalionale 9i la limita lor au fost construite
cabane turistice, multe dintre ele fiind in proprietale sau gestionate de populalia locald.
Localnicii au fost instruili ca asistenti ai cercettrtorilor, ghizi sau au fost angajati in
administralia ariilor protejate. Informatiile obtinute in urma cercetilrilor derulate au fost
incorporate in programul de vizitare, in casete video educalionale sau broguri turistice. Unii
1 Conservarea dtuersitdlii biologice

Tabelul L l
Ceteva unittrtide mtrsuri utilizate in literatura de specialitate
Lutrglm.
I metru [m] lm=39,4inci
I kilomerru [km] I km = 1000 m = 0,62 mile
I centimetru [cm] I cm = Ul00 m = 0,39 inci
I milimetru [mml I mm - l/1000 m = 0,039 inci

Suprrfrll
mctru petrat [m2] Suprafattr pe care o delimiteaza un pdtrat cu latura de
lm
I hectar [ha] I ha = I0,OOO m2 = 2,47 acri:
100 ha = I kilometru pdtrat (km2)

M!!I
I kilogrdm Egl I kg = 2.2 pounds
I gram [g] I g = t/1000 kg - 0,035 uncii
Temparrturl
grade Celsius [oC] ooc = 32o Fahrenheit [oF] [punctul de inghet al apei]
I 00oC = 2 I 2oF [punctul de fierbqc al apeil
23oC = 72oF l"tcmperatura optimi a camerci"]

dintre locuitori vad deja in.4/a mai degrabl cheia dezvoltarii economice a zonei lor 9i nu
pranzul urm6tor. Ca rezultat al acestei schimbdri de optic6, populafa localtr are deja un rol
activ in mentinerea calitltii mediului din ariile protejate. Munca c€rcetltorilor a ajutat ace$ti
oameni s6-$i recaltige pamanturile tradilionale gi, ca atare, acum sunt gata sA ia parte la
elaborarea strategiilor de dezvoltare a regiunii pe termen lung 9i str beneficieze de
profitabila industrie a ecoturismului. TotodatA, programul pentru aria protejatA fambopata -
Candamo, care a implicat popula(ia din zona in dezvoltarea ariei protejate, este destul de
controversat. Unii oameni de $tiinltr care lucreazl in regiune au propus excluderea tuturor
localnicilor din aria protejatd in scopul menlinerii ei ca o zoni sAlbaticA, cu un impact
antropic minim.
Stabilirea unor zone protejate pentru papagalii Aru a fosl un scop mtrrinimos al
activitatilor de conservare $i poate fi in final instrumentul prin care aceste ptrsf,ri pot
supravietui. Doui descoperiri recente despre comportamentul reproductiv al papagalilor Ara
pot fi, de asemenea, utile in restabilirea echilibrului populaliilor acestor ptrslri. Astfel,
omitologii care lucrau in America de Sud au descoperit faptul c6.,{ra are nevoie de cuiburi
cu anumite caracteristici, plasate de obicei in scorburile copacilor mari. Scorburile care
indeplinesc aceste caracteristici sunt aparent puline 9i deptrrtate unele de altele; iar daca nu
sunt gdsite,,!ira nu va cuibfi. Specialigtii WCS au conceput cuiburi din lemn 9i plastic care
pot fi atafate de trunchiurile arborilor. Distribuirea cuiburilor artificiale tn arealul ariei
protejate nu numai ca a condus la cregterea numtrrului exemplarelor, dar a contribuit 9i la
repopularea pddurilor din care arborii mari, habitat natural perltr,u Ara, at! fost taiati. O aha
constatare este aceea cd,4ra depune adesea doud oui per cuib, dar in mod normal numai
primul pui supravietuielte. Cercetdtorii au putut str salveze puii care nu pot sa
supravietuiascA crescandu-i artificial in stadiuljuvenil, duptr care i au Putut reda coloniei.
Aceastl tehnica, ca gi altele care au rezultat in urma cercetf,rilor, este folosita in cadrul
programelor de conservare din Bolivia 9i Brazilia, 16ri unde papagalii,4ra sunt in pericol
ioui. ,*". Specialigtii care au luuat timp indelungat la aceste investigalii 9i in programele
Diversitalea biologicd. Probleme generale 5
de protectie a unui important, dar gi foarte pulin cunoscut, grup de specii au recunoscut cf,
rebuie sA devine activi din punct de vedere politic pentru a putea stabili legal arii protejate,
pentru a controla come4ul intemational cu.,4ra 5i a dezvolta oportunitati economice pentru
populalia localtr in ecoturism. Prin includerea cercetlrilor intr un plan de managem€nt
flexibil, in acest caz folosirea de cuiburi artificiale gi punerea Ia punct a unor crescAtorii
pentu puii care nu pot suprayielui, iansele de atingerea a scopurilor activita lor de proteclie
sunl mai mari. Publicarea rezultatelor in reviste cu un impact deosebit de mare ca Nationql
Geographic Si producerea de materiale yideo pentru televiziuni intemalionale a ficut posibil
transferul tehnicilor de conservare ctrtre alte lari. Leclia conservSrii diversittrlii biologice
este clara: abordand problema din punctul de vedere al unor specializdri diferite, cercetitorii
pot folosi cunoftinlele fundamentale ale biologiei, geografiei, economiei, sociologiei sau
managementului in scopul protejlrii speciilor ameninfate cu extinclia.

De ce este necesari conservarea diversitltii biologice?

Consemarea diversitd(ii biologice este un domeniu multidisciplinar dezvoltat ca rtrspuns

la crizele cu care se confrunttr azi biodiversitatea (Wilson, 1992; Meffe 9i Carroll 199?;
Primack, 1998; Cogllniceanu, 1999). Conservarea diversittrlii biologice are trei scopuri:
investigarea qi descrierea diversitAfii lumii vii; inlelegerea efectelor activitalilor umane
asupra speciilor, comunitalilor ti ecosistemelor; dezvoltarea unor metodologii
interdisciplinare pentru protejarea gi restaurarea diversittrlii biologice.
Conservarea diversitllii biologice ca domeniu gtiinlific a aparut deoarece nici una din
disciplinele traditionale nu este destul de comprehensivd pentru a putea descifra gi reduce
pericolele care ameninttr biodiversitatea. Agricultura, silvicultura, managementul ariilor
protejate gi industria pescuitului au fost focalizate pe dezvoltarea unor metode care sd
permittr administrarea unui numlr mic de specii de interes economic sau pentru recre€re.
Totodata, ele au inceput si puna accent considerabil pe eforturile de conservare da1 in
general, nu vizeazi toate speciile gasite in comunitalile biologice ci privesc conservarea ca
un aspect subsidiar al altor programe. Conservarea diversit.Itii biologice completeaze aceste
discipline aplicative prin dezvoltarea unor metodologii mai generale. O diferenla majorl
fa(a de aceste discipline este cA in prim plan se aflf, proteclia pe termen lung a intregii
comunitilli biologice, factorul economic fiind subsidiar
Disciplinele academice referitoare la biologia populaliilor, taxonomie, biogeografie,
ecologie, geografia mediului li genetictr constituie nucleul conservarii diversitalii biologice,
mulli specialigti av6nd la bazl o asemenea formalie. Mai mult, numeroase personalit6li
preocupate de conservarea diversitllii biologice s au afirmal intr-unul din aceste domenii
sau provin din r6ndurile cercetltorilor care au lucrat in grldini zoologice sau botanice,
aduc6nd cu ei experienla men{inerii gi reproducerii speciilor in captivitate. Deoarece multe
din crizele biodiversit6{ii sunl efectul presiunii umane, conservarea diversittrlii biologice
incorporeaztr idei 9i explicafii din zone mai indepIrtate de biologie sau biogeogrifie
(fig. 1.2). De exemplu, legislalia de mediu ti politicile de mediu ofer6 fundamentul pentru
politicile guvemamentale de protec[ie a speciilor rare 9i in pericol sau a habitatelor acestora.
Etica mediului ofertr raliunea pentru prezervarea speciilor gi habitatelor.
$tiinlele sociale ca
antropologia, sociologia sau geografia uman6 oferl informatii despre modul in care oamenii
pot fi incurajali 9i educali pentru a proteja resursele naturale gi speciile din orizontul lor
local. Economia mediului oferd anarize are valorii economice a diversitalii biorogice, ca
argument pentm eforturile de conservare. Ecorogii, crimatologii, hi&orogii
monitJrizeaztr
6 C onse rvare a dive rs ildlii bi ologice

ExFrtctlF & r.En rl ltr

BioSco8rafle
Ecologie: Dezvoltarea comunitrtii
Piscicultur,
Eologia comunitililor
[colosic ecosistemici ^\ Silviculhrr:
Erologie umanl AmenaiaE leritoriali
Ecologia pcisaFlor Mana8ementul populatiilor
Shldiul mediului:
Economir ccoloAici Cradini zooloSi(!
Eli.z mcdiului
CONSERVAREA MANACEMENTUL Cradinibolanice
LeEisla!ia mediului
Drv[RsrliTn RESURSELOR ManaSementul ariilor
BIOLOGICE
Gcnetice
Biolosia populatiilo. Rezervatiinaturale
S()cioloSic De2voltatEa du.abili

V
Managementul vietii
. -, qiallc Stiiolc
biologire,Iizicc Ai ;i alte activitlti de

Not td.i fi ronc.pt

Fig, 1.2 Conservarea diversitdfii biologice reprezinte o sinteza a multor $tiinfe de baze (stenga),
ofcrind principii pi aborddri noi in domeniul managementului resurselor (drcapta). Expcricnla
castigate poate fi folositi !i dc $iinlele de baz5. (Dupa Temple, 1991.)
procesele biologice gi fizice specifice 9i dezvolti modele de prediclie a rdspunsului mediului
fizic sau biologic la perturb6ri.
In multe privinle conservarcs diyersitdgi biologice esle o disciplind de crizd. Decizii
privind conservarea sunt luate in fiecare zi, deseori cu informalii insuficiente 9i sub
presiunea severA a timpului. Noua disciplin6 incearca sa ofere rtrspunsuri la intrebtrri
specifice, aplicabile actualei situalii. intrebarile vin tocmai din dorinla de a afla cea mai
buni sEategie pentru protejarea speciilor vulnerabile, proiectarea ariilor protejate, crearea
planurilor de management pentru ariile protejate, corelarea nevoilor oamenilor cu scopurile
conservf,rii. Specialigtii in domeniu sunt capabili sl ofere consultanli guvemelol oamenilor
de afaceri, publicului ln general, pentru a lua asemenea decizii. Uneori se prefera a nu se
face recomandari fdrtr o cunoagtere detaliattr a cazurilor specifice, dar realitatea impune
luarea de decizii in baza principiilor fundamentale ale disciplinelor implicate gi nu pe baza
cercettrrilor strict specializte. Lucrarea de fa1tr igi propune descrierea acestor principii,
oferind astfel exemple de cum pot fi ele integrate in politicile de conservare.

Fundamentele filozofice ale conservirii diversiti(ii biologice

Originile conservtrrii diversitllii biologice pot fi gasite in crezurile religioase gi

conceptele filozofice referitoare la relaliile dintre societatea umana fi lumea natural6
(Hargrove, 1986b, 1989; Callicott, 1994). in multe sisteme religioase oamenii sunt vazuli ca
fiind lega1i fizic qi spiritual de plantele 9i animalele din mediul inconjurtrtor in filozofiile 9i
Dive$itotea biologicd. Probleme generale 7

religiile tao, shinto, hindu 9i budist6, zonele naturale sunt preluite gi protejate pentru
capacitatea lor de a produce experienle spirituale intense (Callicott gi Ames, 1989). Aceste
filozofii accepttr o relafie directa intre lumea naturala gi cea spiritualA, o conexiune care
dispare atunci cand lumea naturala este alterattr sau distrusA de activitatea uman{. Mai mult,
aderentii stricli ai religiilor jainist6 9i hindu med cd uciderea oriclrui animal este un lucru
rau. Descrierea hazardelor de mediu (incendiile, inufldaliite gi cutremurele) ca fiind
rezultatul unei acliuni impotriva dorinlelor zeilor apa4ine societtrlilor tradifionale.
Diversitatea biologictr are o valoare imediata pentru societAtile tradifionale ln care
oamenii trtriesc aproape de p6ment ti de aptr. Vinltorii din triburile indiene de pe coasta
nord-vest pacificA practicau un ritual de purificare pentru a nu se considera cA ptrctrtuiesc
atunci cand merg la vAntrtoare. Societtrlile arhaice, cum este tribul Penan din Borneo,
utilizeaztr sute de nume pentru arbori, animale, Iocuri, ceea ce contribuie la formarea unui
peisaj cultural vital pentru trib. Ac€asta relalie cu lumea naturala a fost descristr conyingtrtor
de delegatul populaliei Kunq la cel de al ,l-lea Congres Mondial al Zonelor Strlbatice, linut
in 1987: pentru noi cei cqre apqrlinem culturii Kuna, pdmdntul este mama noqstd;i loqte
lucrurile yii sunt fralii nottrii, de care tebuie sd avem grld. Trebuie sd trdim in qrmonie at
ei deoarece disparilia unui singur lucru inseqmnd sfdrtitul altuia.
Gagil 9i Guha (1992) considerl cA sistemele de credinle Si mituri ale societililor
culegAtor-yanitor din lndia gi ale celor agrare stabile tind sA amplifice temele
conservalioniste gi str recomande exploatarea cu grijtr a resurselor naturale, deoarece
oamenii care aparlin acestor societali au lnvtrlat str trf,iasctr cu constrangeri legate de
resursele limitate de hrantr. Prin contrast, sistemul de credinle pastoralist li cel din
societatile agricole intensive gi industrializate promoveaztr consumul li distrugerea
resurselor naturale ca o cale de a provoca cregterea economicl li de a deline controlul
asupra altor grupuri. in aceste societati, grupurile de populalii se deplaseazl dintr-o
localitate in alta atunci cand resursele naturale se epuizeaza. in multe societIli arhaice se
practicau ritualuri care implicau arderea pddurii gi sacrificarea animalelor, prin care se dorea
dominarea gi subjugarea lumii naturale. Statele industrializate modeme promoveazd
dezvoltarea suprafefelor cultivate gi consumul productrtor de depeuri, majoritatea resurselor
fiind dirtate ctrtre centrele urbane.

Originile europene

in g6ndirea europenilor prevaleazi ideea ci Dumnezeu a creat natura in beneficiul

omului gi p€ntru uzul acestuia. in GenezS, prima carte a Bibliei, Dumnezeu i-a povlpit pe
Adam gi Eva sl fie prolifici, sd se inmulleascd gi sI preia controlul asupra tuturor fiinlelor
vii. ,,lnstructiunile" din Biblie sunt suportul tendiliei dominatoare a filozofiei occidentale:
natura trebuie, cat mai rapid posibil, cov€rtite ir resurse disponibile omului. Acest punct de
vedere ajustificat utilizarea fiecirui petic de teren gi induce ideea ctr a ltrsa terenul neutilizat
est€ o blasfemie adustr Domnului. in lumea medievalA europeantr, zonele strlbatice erau
percepute ca zone f6rtr menire, deseori exisltnd convingerea ctr aceste areale erau locuite de
spirite rele 9i monftrii (Nash, 1982, I990).
Viziunea antropocentricA a determinat exploatarea 9i degradarea vastelor resurse din
regiunile colonizate de europeni, incep6nd cu secolul al XVI-lea. De bogiliile care au
rezultat din aplicarea acestei politici au beneficiat puterile coloniale, nevoile indigenilor
fiind dezagreate.
8 Conservarea diversitdlii biologice
Un element important al migcarii conseryationiste s-a dezvoltat datorittr oamenilor de
gtiinta apa4inand romantismului, ideali$ti care au asistat la exploatarea coloniilor in secolul
al XIX-lea (Grove, 1990, 1992). Acegti cercettrtori au fost instruili sa factr observalii
detaliate asupra biologiei, istoriei naturale, antropologiei gi geografiei coloniilor. Mulli
cercetitori se a$teptau sA intelneascA indigeni care trAiesc in armonie cu natura, instr au gisit
ptrduri defrisate, ape degradate gi sArAcie. Ace$ti cercetatori qi-au dat seama ca protec{ia
padurilor este necesara pentru a preveni eroziunea solurilor, a men{ine resursele lemnoase 9i
a eradica foametea. Unii administratori ai coloniilor au sustinut ca pestrarea ptrdurilor este
vitala pentru a asigura regimul hidric necesar culturilor agricole. Aceste concepte au condus
la elaborarea unor norme de conservare. in insula Mauritius, administratorul francez al
coloniei din anul 1769 a stipulat ce 25% din teren trebuie sa rtrmana impadurit pentru a
preveni eroziunea, arealele degradate urmend a fi impldurite. Unul din administratorii
britanici ai insulei Tobago a prev5'zul cd 20yo dir. teren trebuie sa rAmentr ca ,,rezewl de
pldure" pentru a asigura un regim de precipitalii normal (Grove, 1992).
Aceste experienle fi experimentele din micile insule tropicale au avut o influenF
considerabili asupra oamenilor de gtiinla britanici care lucrau in India. Ei au elaborat in
1852 un raport in care cereau stabilirea unei relele de rezervalii forestiere pe tot cuprinsul
vastului subcontinent, pentru a preveni calamitllile 9i pierderile economice. Raponul lega
despldurirea de seceta 9i de pierderea resurselor de apl, consecinla fiind foametea. Raportul
a fost acceptat de conducdtorii Companiei British East India, care au intuit sensul economic
al m6surilor de conservare. La mijlocul secolului al XIX-lea, guvernul tndiei a stabilit un
sistem de rezervalii forestiere extins, administrat de silvicultori profesionigi. Sistemul a fost
adoptat $i de alte state coloniale din sud estul Asiei, Australia, Africa 9i a influenlat putemic
silvicultorii nord americani. Ironia face ca larile slab dezvoltate str detintr un sistem bine pus
la punct de protectie gi management al resurselor naturale, implementat de guvernatorii
coloniilor (Poffenberger, 1990, Gadgil 9i Guha, 1992). Probabilitatea dispariliei unei specii
a fost dovedittr prin extinclia speciei Bos primigerius din Europa in 1627 5i a lui dodo
(Raphw cucullatus) din Mauritius in 1680 (Szafer, t968). Pentru a putea preveni posibila
disparilie afui Bos primigenias, in 1564, autoritdlile poloneze au stabilit o rezervalie
naturala in care vanatoarea era interzistr. Acestd rezervafie nu gi-a atins scopul, insd a fost
folositA mai tarziu pentru a proteja bizonul european (Bison bonasus).
in Europa, curentul conservationist a inceput sI fie larg raspandit incepdnd cu sflrqitul
secolului al XIX-lea (Moore, 1987; Green, 1989). Combinatia dintre cre$terea suprafe{ei
cultivate $i folosirea pe scarl largl a armelor de foc a condus la reducerea numtrrului de
animale salbatice. in Britania au displrut multe specii ca dropia (Otis tqrdq), y\lturul pescar
(Pandion hqliaet s), vulturul de mare (Haliaetus albicilla) qi pinguinul mare (Pinguinus
impennis). Aceste schimbdri dramatice au stimulat migcarea conservafionista din Britania,
conduc6nd la fondarea unor organizalii ca Open Spaces, Commons qi Footpath Preservation
Society (1865), National Trust (1895) li Royql Society for the Protection o/ Birds (1899).
DatoritA utilizirii intensive a terenurilor s-au putut conserva doar suprafele mici, in Marea
Britanie ti astizi ariile protejate stricte acoperind doar 1% din suprafaF larii.

Originile americane

Multe din temele conservalioniste ale migcarii americane pentru conservare Pol fi
urmarite in nuvele lui James Fenimore Cooper, scrise la inceputul secolului al XIX-lea ln
 Diversitatea biologicd- Probleme generale 9

,,Cdlduza", ,,Preerid' salJ ,,ydndtorul de cerbf', Cooryr a descris valoarea moraltr, spiritual6
5i estetici a naturii gi a deplens distrugerea ei.
Primele figuri de marca ale inteiectualiElii care au sulinut proteclia zonelor naturale au
fost in secolul al XIX-lea filozoful Ralph Waldo Emerson gi Henry David Thoreau
(Callicott, 1990). Emerson in cartea sa despre transcendentalism a suslinut cI natura trebuie
vlzutl ca un templu in care oamenii pot comunica cu lumea spiritualA (Emerson, 1836). El
a fost influen{at de religiile asiatice, care mentionau importanla ftumusetilor naturale ca
lucruri ce ajuttr la imbogalirea spirituah.
Thoreau a fost avocat al naturii ti oponenl al societafii materialiste, el sutinend cA
oamenii au mai putine nevoi dectt cauttr. Pentru a-$i dovedi punctul de vedere, el a rtrit
intr-o simpltr cabanl l6ng6 Walden Pond !i a povestit aceasta experienlI ln cartea sa
,,lValden", publicata in anul 1854. Acestl carte a avut un impact semnificativ in randul
multor generalii de studenli.Eminentul avocat al naturii John Muir a utilizat temele
transcendentale ale lui Emerson gi Thoreau ln campaniile pentru prezervarea arealelor
naturale. in concordanttr cu etica prez€rvationisttr a lui Muir, arealele naturale precum
pidurile dense, v6rfurile munlilor ti cursurile raurilor au o mare yaloare, produc6nd
experiente religioase gi spirituale;i constituind locuri de retmprospAtare emotionala (Muir,
l90l). Muir suslinea ctr valoarea spritualtr a naturii este in general superioarA cagtigurilor
materiale tangibile, oblinute din exploalarea naturii.
Etica prezewa$onisttr suslinea nevoile filozofilor, poelilor, artistilor, care necesita pentru
a crea frumuseti nalurale stimulative, mai mult decdt socielatea, care avea nevoie de locuri
de munctr 5i bunuri materiale obtinute din mediul natural. Unii considerau acest punct de
vedere nedemocratic Si elitist, argumentand ce nevoile reale de hrantr, imbrtrctrminte pi
locuri de muncd conduce Ia exploatarea naturii.
Nu este insA nevoie sA fi bogat, bine educat sau elitist pentru a crea art6, a compune
cantece sau po€me, a cAuta pacea interna sau a aprecia fiumuselile naturii - toti oamenii au
astfel de impulsuri. Aceste indeletniciri urmiresc si creeze indivizilor placere sau o viattr
mai bunA, cu efecte tangibile in planul sin6t6{ii fizice, acuitalii mentale sau chiar a
productivilAlii. Muir a argumentat cA valoarea spiritualA gi artistictr a naturii nu limiteazd
accesul sau beneficiile la un singur sEat al societalii. Selbiticia poate fi benefici intregii
societdli ti este sus{inutlt azi de programe de succes precum Outward Bound, cere utilizeazA
qxperienlele in natur, pentru a redirecliona viefile unor tineri debusolali, mulli dintre ei
nefiind capabili sA supraviefuiascA dabrita drcgudlor, criminalitilii, apatiei sau dispertrrii.
Muir a fost primul conservafionist american care a exprimat explicit valoarea intrinsece
a naturii, aparte de valoarea umanitilii. in viziunea lui Muir, oamenii sunt egali cu celelalte
specii create de Dumnezeu (Muir, l9l6).De asemenea, Muir vedea comunitlile biologice
ca un ansamblu de specii care evolueazi impreunf, 9i depind unele de altele. Aceasta
percpeclivd. evolu(ioniJtacologicd este astizi primordiali 9i a fost sus{inuta $i de primul
conservationist american, AIdo Leopold.
Un punct de vedere altemativ a fost acela al aicii consemdrii resarseloL dezvoltat de
Gifford Pinchot. Pinchot a fost primul conducetor al U.S. Forest Service (Callicott 1990;
Norton, l99l ). Potrivit lui Pinchot, lumea este constituita din douA componente esentiale:
dorinlele oamenilor gi resursele naturale. Pinchot subliniaza ctr ar trebui sA existe o
distribufie a resurselor li un prel care s6 finA seama de consumatorii din prezent gi din viitor,
o afirmatie care precede definitia dezvolttrrii durabile datl de Comisia Naliunilor Unite
penfu Mediu li Dezvoltare (1987): denoharea durabild este acea dezvoltare care
line cont
de nevoile prezenle fdrd q compromite resursele generaliilor viitoqre. Din perspectiva
conservtrrii diversitetii biologice, dezvoltarea durabile este cea mai buntr cale pentru a
l0 Conservarea diversitdlii biologice
satisface neyoile generatiilor prezente ti viiloare, ftrrtr a degrada mediul gi diversitatea
biologic5 (Lubchenco ti altii, l99l).
A doua idee promovata de etica conservarii resurselor este ca acestea pot fi utilizate
eficient, dar trebuie facut totul ca ele sa nu producd degeuri. Eficien1a maximl implica faptul
ca exista o ordine in utilizarea resurselor sau ctr existtr o utilizare multipltr. Etica conservlrii
resurselor poate fi legati de economia resurselor. Penfir a afla care este cel mai bun 9i cel
mai profitabil mod de a utiliza terenurile, aceste metode \tilizeaz' ,,piata" pentru a
determina valoarea lor, deseori tendinp fiind de a minimiza sau chiar de a exclude costurile
de mediu. Pinchot a argumentat cI guvemele trebuie sa controleze ti sA modereze utilizarea
resurselor naturale precum pidurile pi r6urile gi str elaboreze planuri de gestionare pe termen
lung. Etica conservdrii resunelor a devenit dominanta prin promovarea ei de cdtre oamenii
de ltiinla americani in secolul al XX-[ea, in special datorita curentului democratic din
S.U.A. Agen[iile guvernamentale care administreaztr resursele Pentru utiliztrri multiple
precum U.S. (United State) Forest Service se conduc duptr acest principiu conservalionist,
in contrast cu filozofia prezervafionistii a National Park Service.
Etica conservarii resurselor a fost initial sustinuta li de influentul Aldo Leopold aflat in
primii ani la conducerea U.S. Forest Service. Leopold a inceput apoi str considere natura ca
un peisaj organizat intr-un sistem de procese relalionate. Leopold a tras concluzia ctr cel
mai imponant scop al conseryarii este menlinerea sAnAtAlii ecosistemelor naturale ti a
proceselor ecologice. Menlinerea acestor procese va oferi oamenilor posibilitatea
administrtrrii pe o perioadtr lungl de timp a unor ar€ale naturale doar pentru anumite resurse,
reugind in acelagi timp sA convingtr autoritIlile de necesitatea crelri unor arii sllbatice
protejate (Nash, 1982). El a considerat omul ca parte a comunitifii ecologice li nu aParte de
natura, ca exploatator al ei aga cum afirmI principiile eticii conservtrrii resurselor. Leopold
s-a desprins de aceste idei ti a sus[inut ctr omul trebuie implicat in managementul
terenurilor, cdutand calea de mijlo€ dintre su-praexploatare gi control total. Noua abordare a
fost numita elica evolulionistlcologicd. ln lucririle sale ti prin activitatea din cadrul
fermei familiei, Leopold a promovat o politictr a utilizarii terenurilor in care oamenii
folosesc resursele naturale ce pot fi exploatate li totodattr imbuntrttrlesc diversitatea
biologictr El credea ci realizarea parchetelor de ptrdure, a c6mpurilor $i mla$tinilor poate
crea un mediu mai complex din punct de vedere biologic dec6t mediul natural. in viziunea
lui inlegrarea activitalii umane in naturtr este in concordanli cu cercettrrile modeme care
sugereaza c6 oamenii sunt parte integranta din multe ecosisteme ale lumi vii
(Gomez-Pompa 9i Kaus, 1988, 1992). Integrar€a activitelii umane in filozofia
prezervalionista capata un sens practic, deoarece excluderea complettr a impactului antropic
din ariile protejate naturale este foarte difici16, dactr nu chiar imposibila datoriti cretterii
numarului populaliei, poludrii aerului 9i schimbfilor climatice globale.
Dezvoltarea acestor filozofii s-a ficut in paralel cu crearea multor organizalii
neguvernamentale conservationiste din S.U.A. precum'. Wilderness Society, Audubon
Society, Duck unlinited 9i Sieta Club, cu dezvoltarea sistemului national li statal de
parcuri, cu perfeclionarea legislariei de mediu. Elementele acestor filozofii se regtrsesc ince
in lucrdrile contemporane, in rapoartele organizafiilor neguvemamentale sau politicile
guvemamentale. Multe departamente guvernamentale care se ocupa de managementul
ierenurilor continua s6 urmeze principiile eticii consumarii resurselor, organizaliile
neguvemamentale urmeaza principiile prezervationiste iar multi cercettrtori sunt avocali ai
eticii evolutionist-ecologice sau a eticii prez€rvationiste. Norton (1991) a chemat
pentru
comunitatea oamenilor de mediu sf, rezolve aceste diferende gi s6 lucreze impreuna
a proteja pe c5t se poate lumea naturale.
Diversitaleo biologicd. Probleme generole ll

Migcarea conservalionistA americana a avut o serie de personalitali ce au lansat

avertismente in legaturtr cu distrugerea diversitllii biologice $i a mediului natural
(Nash, 1990). Acegtia au gtrsit o audienli mare, milioane de cetAteni devenind activi in
protejarea pastrrilor sau a altor animale, in protejarea muntilor, a lirmurilor, zonelor umede
sau in stoparea polu6rii mediului. Dintre cei care au influentat migcarea conservalionsitl
meritd a fi citati G.B. Marsh cu lucrarea ,,Omul si natura ori Geografia fizicd nodificotd
prin activitdli umane" (1864) 9i Fairfield Osbum cu ,,Plqneta noastrdje/urrd' (1948). Mai
recent se pot men(iona patru lucrtrri emblematice, foarte influente in migcarea
conservationista: Rachel Carson, ,,P/imdvaru tdcutd' (1962); Paul 9i Anne Ehrlich, ,,Bonba
demograficd", (1968); Barry Commoner, ,,Cercul care se inchide" (1971) 9i David
Ehrenfeld, ,,,4roganla unanitdln'(1978). inue lucrlrile contemporane ciue au impulsionat
mi$carea conservationisti pot fi ciatate: ,tdmdntul in bolangd: ecologiq ti spiritul umai' de
Al. Gore, fostul vicepregedinte al S.U.A. 9i ,,Diversr'tatea vielir" de E.O. Wilson, 1992.

Conservarea gi ocrotirea naturii in Rominia

In Romania ideea ocrotirii $i conservtrrii naturii nu este noua, acliunile in acest sens fiind
consemnate inci din evul mediu. Acest acliuni nu vizau in mod direct ocrotirea naturii, ci
mai degraba impiedicarea exploatirii resurselor proprii de catre persoane straine li crearea
unor condilii optime de regenerare a vinatului. Tradilia ocrotirii unor arbori cu valoare
simbolictr (stejarul din Borzegti, stejarul lui $tefan cel Mare de la Vizantea - Vrancea,
Regele brazilor de la Tihuta Bistrita N5sdud) este o actiune specifica acestei perioade.
Se poate considera cI primele ,,arii protejate" au aperut odatd at infrinlarea bran$tllor,
formtr de organizare intalnita 9i in perioada daco-romanl, insl consemnati de istorie abia in
timpul domniei lui Matei Basarab. Aceasttr forma de organizare va fi regisita ulterior la toti
domnitorii din Jara Romaneasce. ,rarrrrtile era]u locurile oprire in care nimeni nu avea voie
sd doboare copaci, sd coseqscd, sd pdsuneze, sd vdneze, sd pescuiascd sau sd culeagd
Itucte fdrd voia stdpdnului. Aceastd formd de organizare se intilnea la nivel domnesc,
mantutiresc Ai boieresc ai prevedea pedepse foarte aspre pentm cei ce incilcau regulile. in
Moldova branigtile sunt semnalate din timpul lui Alexandru cel Bun, cele mai cunoscute
fiind cele de la Bohotin, Tulora si cele de pe langa manastirile moldoveneSti (Giurdscu,
197 6).
Primele mtrsuri de conservare a p6durii apar in cd4ile de pddurc date de domnitorii
Jirilor Rom6ne, cea mai veche datend din t612, din timpll domniei lui Radu Voievod. in
Tara Romaneasca aceste acliuni sunt urmale de Legea penlru judecarea mirenilor Si de
hrisoave domnegti date in timpul domnitorilor Alexandru Mavrocordat, Mihail $up,
Alexandru Calimachi, Constantin lpsilanti gi Alexandru lon lpsilanti. in Transilvania,
Bucovina, Critana, Banat 9i Maramureg, aflate sub ocupalia Imperiului Habsburgic,
reglementtrri privind protec$a ptrdurii au aptrrut incl din 1783. Aplicarea Regulamentului
Organic din l83l in fostele regiuni ocupale de Imperiul Habsburgic a fost precedatA de
infiinprea a numeroase cenfe de exploatare forestierI, care au dus Ia sctrderea suprafepi
ocupate de pAduri (in Maramureg suprafap imptrduritd a ajuns in 1900 la 55% din suprafala
totala faF de 90% in 1800) (Giurgiu, 1995). Catre s{eriitul secoluluial secolului aIXIX-lea
sunt infiinFte primele gcoli cu profil forestier, in apropierea ctrrora s-au organizat parcuri
dendrologice, in scop ptiinlific ai pedagogic (Gurghiu, Simeria, Hemeiugi etc.).
l2 Conserrarea diversitdlii biologice
in1875, Carol I, regele Romdniei, averlizeazA asupra pericolului pe care il constituie
tiierile de plduri: Dacd nu se vor opri tdierile de pdduri, vom avea climq noastrd in curAnd
periclitatd in modul cel mqi ameninldtor (Giurgiu, 1995). in 1907, administraliei Fondului
bisericesc din Bucovina i se cere de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor de la Viena
si fai5 propuneri de detimitare a unor suprafele in care sa nu se taie arborii seculari.
Propunerile ftcute de catre Fondul bisericesc din Bucovina (Codrii seculari Sltrtioara 9i
Putna, Muntele Rardu), nu ajung sI fie puse in practictr decat in 1925 cand autoriti{ile de la
Bucure$ti recunosc valoarea Pldurii Slatioara pentru regenerarea fondului forestier (Borza,
1924, 1929). in 1909, Ministerul Agriculturii a alcatuit o lista a monumentelor de interes
$tiinlific ce urmau str fie trecute sub protec$a legii. Aceasta nu s-a intemplat cu toate ctr, in
1919, Sfatul na(ional de Ia Sibiu a introdus in legea agrartr paragraful'. toqte locurile cqre
prezintd interes deosebit pentru ;tiinld sdrte exProPriate in intregime pentru ttiinld.
inceputurile conservtuii diversitilii biologice, in sensul de azi al cuvantului, i9i au
originea la sfirgitul secolului al Xtx-lea, cand inspirali de curentul propeisagistic din acea
perioadtr, botanistul D. Grecescu, pictorul Nicolae Grigorescu gi^balneologul l. Bemath
sesizeazi necesitatea pastrlrii unor peisaje neinfluentate de om. ln 1913 Grigore Antipa
propune ocrotirea egretei, protestand impotriva vdntrrii acesteia pentru colectarea penelor'
Tot in l9l3 Prodan atrage atentia asupra necesitAlii ocrotirii plantei rare, Goebelia
alopecuroides din Dobrogea, iar Popovici propune ocrotirea carcelului (Ephedra distachya)
(Mohan si altii, t 993). in Basarabia, E. Miller promoveza incepdnd cu t 912 infiinlarea unor
rezervalii naturale, reusind sa delimiteze 27 de mici areale aflate sub administrarea directtr
a Muzeului Nalional, cinci rezervatii botanice (Codrul Lozovei - 200 ha, 35 ha din regiunea
Zloti, 10 ha din Ocolul Silvic Gura Galbenl, 50 ha de slepA din regiunea Tighina) 9i trei
staliuni gtiinlifice. in 19l3 este infiin1attr o mice rezervalie p€ntru proteclia speciei Polygala
sibiricq, c'ireia tu i s-a dovedit eficienF datorite suprafe{ei foarte reduse (Botza, 1924,
1929). in 1920, la iniliativa sfiiiloarei Bucurd Dumbrav6, se pun bazele primei asociaiii care
se implictr in problemele de ocrotire a nafiril Hanul Drum4ilor. Asocialia se transformtr
mai t6rziu tr Socielalea de lurism ti pentru Noleclia narurii. Utmare a acestor
evenimente, in perioada 1920 - 1928 sunt trecute in regim de ocrotire Cop6rqaele de la Cluj,
F6nalele Clujului, Btrile Episcopegti de lengd Oradea, Suatul de C6mpie, Moinegti-Zlul de
Cempie, SArAturile de la Turda, Pietrele Rogii de la Tulgheg, Muntele Domogled, Munlii
Rodnei, Munlii Pardngului, Masiwl Piatra Craiului, Hlghima5ul Mare, Muntii Rtrtez tului,
Valea Bdlei, Padurea Letea, P{durea Niculilel, Aninigul de la Sinaia, Dunele de la Agige4
Padurea Cocora, Pedurea Slatioara, Fanalele seculare de Ia Bosanci !i Poiana $tampei.
Hotirdrile de a crea rezervatiile nu erau definitive, Borza amintind de necesitatea elaborlrii
unor legi speciale pentru reglementarea acestei probleme culturale, ;liinlifice ti economice
a ldrii. Pe baa acestei legi urma str se creeze o Comisie a Monumentelot Nalutii carc sd
inventarieze monumentel; naturii 9i sa decidtr ce trebuie pastrat pentru posteritate. in afara
rezervaliilor amintite mai existau unele propuneri: Cheile Turzii, Collii Trasctrului, Muntele
Sclrita $esul Craiului, turblriile de Pe Muntele Mare, Peitera Sctrrigoara, Dealul Melcilor
de la Vidra, Dealul Col{ii Caprii de la intregalde, Muntele Detunata, Cheile Vadului,
Mlaqtina Mohog, Cetatea Devei, Muntii MIcin, silvostepa Babadag, Muntele Ceahllu,
Dunele de la Caracal, Pldurea Comana etc. (Borza, 1929). Observlm ci cele mai multe arii
protejate se gAseau pe teritoriul Transilvaniei, Banatului 9i Maramuregului, acolo unde a
actiuat o -igcare nituralisttr foarte puternictr, coordonat6 de Gr6dina Botanic5 din Cluj,
cercul Botanic din cluj 9i societatea Fratia Munteana, infiinlattr in 1922 la cluj de c[tre
Emil Racovili.
in p"rioada lg22'1g28 numerogi oameni de gtiinli, biologici, geologi, geografi de la
univeisitalile romanelti au PromoYat ideea conservtrrii naturii Amintim in acest
sens pe
 Diversiraba biologicd. Probleme generale f3
Emil RacovilI, Alexandru Borza, Andrei Popovici B6znoganu, Victor Stanciu, Mihail
Gugulec, Emil Pop, Valeriu Pugcariu, Raul Cllinescu etc. Al. Popovici-Beznoganu a propus
in 1926 organizarea unui congres al naturaligtilor la Sinaia, idee materializattr abia doi ani
mai t6rziu. in 1927 au fost selectate obiectivele viitorului congres: sA fixeze directivele
cerceBrilor ce trebuiau intreprinse per.tr. cunod$tereq comorilor naturale ale ldrii Si mai
ales de q dq o bazd;tiinlilicd prqcticd Stiinlelor nqturale de core depinde progresul
economic ti viitorul cultural al jdrii (Botza, 1929).
Congresul Naturalittilor, linut in 1928, a reunit reprezentan{i ai societaulor naturaliste
din toattr lara: Societatea de $tiinle din Cluj, Societatea de Medici 9i Naturaligti din la$i,
Societatea Romane Regal6 de Geografie, Societatea Naturaliqtilor din Sibiu, Societatea
Muzeul Ardelean, seclia de ttiinte naturale a Societaii Astra, Societatea Agronomilor din
Romania, Societatea Carpatin[ Ardelentr, Societatea Turing Clubul Romdniei, Societatea
Frafa Munteana, Societatea de Horticulturtr din Timigoara etc. in cadrul acestui congres
Borza subliniazi caracteristicile protecliei naturii in Rom6nia, amintind realiztrrile in
domeniu, dar 9i efectele negative pe care le-a ayut exploatarea ira{ionala a mediului. Practic
acest congres este cea mai importanta acliune a migcErii conservalioniste din Rom6nia,
definind liniile directoare ale prezervdrii naturii Si diyersitefii biologice. De altfel, congresul
prezidat de Racoviltr a hotdrlt nobilizarea naturqlittilor romdni pentru o campanie de
propagandd prin grai Si scris in vederea votdrii pe urmd o striclei aplicdri, a unei Legi
pentru crearea Rezervaliilor Na|ionale ti pentru ocrotirea Monumentelor Nattrii. Acest
lucru se va realiza ln 1930, fiind o urmare a Legii agrare din t924, consideratA deBoruca
prima mdsurd legislqtivd romdneascd, de importonldlundqmentqld pentru proteclia naturii,
care ne face deosebitd cinsle. Cv ocazia congresului, Borza definegte gi scopul protectiei
natnrii'. pdstrqrea monumenlelor pentru posleritqte ii penlru fliinld, penrru educaliq
linerinii $i q populqliei g pentru cultul dragostei de lafi. in viziunea lui, pentru a deslugi
esenta inadapttrrilor ti adaptarilor fiintelor intr-un mediu fizic ai biotic trebuie si analizlm
ln profunzime sistemele vii. De aceea distrugerea ecosistemelor specifice 9i rare este
considerata o crim6 impotriva naturii gi o deposedare a Pamantului de veritabile bogeii. El
este cel care introduce conceptul de ecocld, cu implicafii politice, etice fi economice, ce
rcprezilJd pierdereq Stiinlifrcd $ economicd provocqtd de slArpirea unor specii (Borza,
1924, 1929:, Borza $i Pop, 1930). Actul privind proteclia naturii din 7 iulie 1930 prevedea
infiinprea ln cadrul Ministerului Agriculturii 9i a Fondului Funciar al Comisiunii
Monumenlelot Nalurale, condustr de Al. Popovici-Bazroganu, in calitate de pregedinte.
in viziunea lui Emil Racovili (1934) erau considerate monumente ale noturii toate
locurile, loli bionliL toate teritoriile $i opetele umane preistorice care din cauza inleresului
lor itiinlilic, peisagistic ti legendar meritd a fi consenate pentru folosul public, a6t in
prezenl, ctil ii in viitor
Din cele expuse rezulta ctr in Romania a exista un puternic curent conservalionist,
oamenii de gtiinF promovand cu succes programe de conservare gi protectie (pugcariu,
1975). Din picate, duptr cel de-al doilea rtrzboi mondial nu s-a reutit menlinerea aceleiali
tendinle, conseryarea diversitA{ii biologice intrdnd sub influenta nefasttr a politicului. Chiar
ti ata au existat promotori de seamA ai ocrotirii naturii precum, Emil pop, Nicolae
Strllgeanu sau Valeriu Pugcariu. Lipsa continuilAtii este evidentd in anii din urm6, c6nd in
Romania s-a uredescoperit ideile ocrotirii divenititii biologice, care au cepItat li o valen[6
europeanS.
Azi, fundamentele filozofice ale conservtrrii diversitAlii biologice se bazeazi pe cateva
ase4iuni agreate in general de majoritatea specialigtilor. Degi nu existe o pfuere unanimi
asupra valabilitefii acestor motivafii tofi specialiptii sunt de acord ca ar ajunge doar una sau
dou6 ca sd se demonstreze importanta domeniului. Dintre acestea relin atenlia:
l.l C ons e rvare a dive rs iI dl i i b ioIog ice

l. piversitatea speciilor gi a comunitdlilor biologice se impune afi prezervatd. in

general, oamenii agreeaza diveBitatea biologici. Sute de milioane de oameni viziteazA
anual gridini zoologice, parcuri nalionale, gridini botanice sau acvarii dovada a
interesului publicului in a observa specii diferite pi comunitlli biologice. Varialia
genetici, fenotipicl a speciilor este de asemenea populartr: expozi[ii de c6ini, pisici, de
produse agricole sau flori sunt asaltate de vizitatori. Oamenii au o predispozilie genetic[,
n\mitd biofilie, spre admirarea diversitalii biologice (Wilson, 1984; Kellert li
Wilson,l993). Biofilia a ayantajat stilul de viaF vanitor-{ulegtrtor care a dominat lumea
mii de ani inainte de inyenlarea agriculturii. Diversitatea biologic6 mare a oferit
oamenilor o varietate de produse pentru hrani cat li alte resurse, protejendu-i astfel de
catastofe li foamete.
2. Extinclia premqturd a speciilor lrebuie prevenitd. Extinclia speciilor 9i a populaliilor
ca rezultat al proceselor naturale constituie un eveniment fresc. De-a lungul mileniilor,
in evolutia geologica a Terrei extincliile speciilor au fost in general echilibrate prin
aparilia de specii noi. Pierderea speciilor de ctrtre un domeniu de via16 a fost compensat
prin formarea de populalii noi ca urmare a fenomenului de diseminare. Pe mesura ce
activitatea oamenilor s-a amplificat, rata extinctiei a crescut foarte mult (Lawton li May,
1995). in secolul al Xx-lea aproape toate pierderile de vertebrate precum ti presupusele
extinclii de specii de nevertebrate s-au datorat oamenilor
3. Complexitatea ecosistemelor se cere a fi menlinutd. Multe din proprietllile
divenitllii biologice sunt exprimate la adevarata lor valoare doar in mediile naturale. Un
exemplu elocvent il constituie relaliile ecologice complexe gi cele de coevolulie dintre
plantele cu flori tropicale, plstrrile cotibri 9i ctrpugele care trliesc in flori. C6pugele
utilizeazl p6s6rile colibri ca,,vehicule" pentru a merge din floare ln floare polenizdndu-le
(Colwell, 1986). Asemenea interelaliii nu pot exista daca animalele sau plantele sunt
crescute Si izolate in grtrdini zoologice sau botanice. in mod similar. comportamentul
fascinant al animalelor din degert care se hidrateaza prin metode uimitoare nu se va putea
manifesta dace acestea trtriesc in cugti li au ap6 la dispozilie. Chiar dactr este posibil sa se
conserve diversitatea biologica a c6torva specii de plante sau vertebrate in grldini
zoologice sau botanice, complexitatea ecologica a comunitafilor naturale va fi pierdute.
Acest fapt oferl un argument pentru protejarea in situ a comunitalilor biologice.
4. Evoluliq trebuie sd continue. Adaptarca evolutivl este un proces care face si aparA
specii noi, crescAnd in acest mod diversitatea biologicd. Facilitarea evolutiei populaliilor
in natura este benefictr. Activittrlile umane limiteaztr abilitatea populaliilor de a evolua,
reduc mtrrimea populalilor, conduc la eliminarea sau dezechilibrarea populaliilor mici.
5. Diversitatea biologicd are o valoare intrinsecd. Speciile gi comunitalile biologice ln
care trliesc au o valoare mai mare pentru ele dec6t pentru societatea umantr. Aceaste
valoare este conferitd de istoria lor evolutivI, dar 9i de rolul lor unic in ecosisteme. De
aceea toate speciile trebuie prez€rvate.

Ce este diversitatea biologici?

Protectia diversititii biologice este elementul cenEal al conserverii diversititlii biologice.

World Widlife Fund (1989) a definit diversitatea biolo gicl prin abundenla de entitdli
vii Pe
microorganisme' genele pe care
Pdmtint, reprezenlqtd de milioane de plante, animale Si
 Diversitatea biologicd. Probleme generale 15

qcestea le conlin, complexitatea ecosistemelor pe care le

formeszd in mediul biologic.
Biodiversitatea este caracterizttr p€ trei niveluri.
*La nivel de specie, diversitatea biologica include tot spectrul organismelor de
pe Terra, de la bacterii gi protozoare penl h fungi, plante gi animale;
+
diversilaten genellcd, la un nivel mai reslrens include varialia geneticl a
speciilor, a populatiilor, separate geografic Ai a indivizilor in raport cu populalia din care
provin;
+ diversirates ecosishmicd include varialiile din comunitatile biologice in care
speciile trAiesc, ecosistemele in care se dezvolta 9i interacliunile dintre aceste nivele
(fig. 1.3).

a. Diversitatea genetica a unei populafii de iepuri

b. Diversitatea specifice intr-un ecosistem de paji$e

..;tr
i(iWijl
,*1

tN
ilr

c. Diversitatea comunitatilor biologice !i diversitatca ccosistemice dintr-o regiune

Fig. 1.3 Diversitatea speciilor include: a - diveNitat€a geneticA (va alia g€nedca a fiecirei specii);
b - diversitatea speciilor (numarul de spccii dintr-un ecosistem); c - diversitatea comunita[ii sau a
ecosistemelor (varietatea tipurilor de habitate li ccosisteme dintr--o regiune). (Dupe Temple, l99l ;
dcscnc de Tamala Sayre.)
16 Conservarea dive rs itdlii biologice
Este necesar se existe un echilibru la toate nivelele diversitatii biologice pentru a
continua supravietuirea speciilor li comunitalilor naturale sau antropice. Diversitatea
speciilor reprezintd rispunsul adaptarilor ecologice gi evolulioniste ale acestora la
particularitaile mediului. Diversitatea speciilor determintr existenta resurselor primare 9i
altbrnative pentru oameni: de exemplu, pAdurea tropicala ecuatorialI cu foarte multe specii
detine o gama largl de resurse animale sau vegetale, ce pot fi folosite ca hranA, adrpost sau
produse utilizabile in tmtarea unor boli. Diversitatea genetica este necesartr pentru a mentine
capacitatea reproductivtr a speciilor, rezistenla la dezastre gi abilitatea de a se adapta la
condiliile de mediu. Diversitatea genetici a Plantelor gi animalelor domestice are o Yaloare
particutad pentru oamenii care lucreazi in zootehnie, este de mare ajutor pentru sustinerea
9i imbuntrttrfirea speciilor agricole modeme. Diversitatea la nivelul comunititlilor reprezinta
raspunsul colectiv al speciilor la diferite condilii de mediu. Comunittrtile biologice gasesc in
deierturi, stepe, zone umede, ptrduri, suport pentru functionarea ecosistemelor, producdnd
servicii benefice precum: contolul inundaliilor, proteclia solului, filtrarea aerului 9i apei.

Diversitatea speciilor

La fiecare nivel - specific, genetic ai al comunitalilor - conservarea biodiversitatii

studiazi mecanismele care altereaza sau mentin diversitatea biologictr. Diversitatea speciilor
include toate speciile care traiesc pe Pamant. O specie este in general definitf, in unul sau
doul moduri. Prima definilie numelte specia ca un grup de indivizi care sunt morfologic,
fiziologic sau biochimic distincli fata de alte grupuri prin cateva caracteristici (deJinilia
motologicit a specier. Din ce in ce mai frecyent pentru a caracteriza o specie sunt utilizate
diferenple de secvenle de ADN sau alti indicatori intracelulari. Aceste tehnici se folosesc
mai ales pentru speciile care arati aproape identic cum este cazul bacteriilor. in al doilea
mod, speciile pot fi descrise ca grupuri de indivizi care se pot imperechea intre ei dand
na$tere la organisme viabile, dar nu se pot lmperechea cu alte grquri (defmtlia biologlcd a
speciei). Definilia morfologicd a speciei este foarte comuni Si utilizatA de taxonomi;ti,
biologi specializafi in identificarea speciilor necunoscute gi in clasificarea speciilor.
Definitia biologicl a speciilor este utilizattr mai ales de evolulionilti deoarece este bazatl pe
compararea relaliilor genetice mai mult dec6t pe cele fizice. in practicE, definilia biologicS
este mai greu de utiliznt deoarece necesitl cunoa$terea indivizilor care sunt capabili sa se
imperecheze cu al1ii, informalie destul de rar disponibild. Astfel, practicienii delimiteaz6
morfospeciile gi le descriu aspectul p6nf, cdnd taxonomigtii Ie denumesc oficial prin numele
latin sau latinizat (Botnariuc, 1999). Taxonomia modeme, $tiinta clasifictrrii organismelor
vii, a cr€at un sistem de clasificare care reflecta relaliile filogenetice intre specii. Prin
identificarea acestor relalii, taxonomigtii ajutl la identificarea speciilor sau grupurilor care
pot fi unice sau particulare. in clasificarea modemt (fig. 1.4) speciite similare sunt grupate
in genuri: Dendroica fusca gi multe alte specii de Dendroica sp. sunt grupate in genul
Dendroico. Genurile similare sunt grupate injfan rrii: toate genurile de pAsari cantatoare de
pidure sunt grupate in familia Parulidae. Familiile similare sunt grupate intr-un ordin:
toate pAsArile cantltoare sunt grupate in ordinul Passeriformes. Ordinele similare sunt
grupate intr-o cra.rd: toate plsArile sunt gmpate in clasa,4ves. Clasele similare sunt grupate
i\tH)n phllum: toate vertebratele apa4in phytumului Chordqtq. Phylumurile similare sunt
grupate intr-un te8n. Toate animalele sunt gruPate in rc9r.]ul Animalia.
Biologii modemi recunosc in lumea vie trei domenii cu gase regnuri: primul domeniu 9i
regn este Bacleris 9i include speciite unicelulare ftrrtr nucleu propriu-zis; al doilea domeniu
Diversitatea biologicd. Probleme generale t1

[ncrengafu.a: Antt Ia
,l 000 000 specii
s

Phyhttr Cho ata

aprox. ,10 000 specii

clala: ,4.,es (p{s{ri)

I 600 specii

Ordinul: Pa$enform6
(P;siri cantitoare)
5 t60 specti

Farlilia: Pantlidae
ffiEed
t25 sF<ii

Ge'II,Ji Dendroica
28 specii

Specia: Dendroica fusca

&

Fig.l,4 Dendroica fusca poate fi grupata allturi de multe altc specii de animale pe diferite niveluri
ta,\onomice: sp€cie, gen, familie, ordin, clas4 phylum si increngatura-

tircgr, este Archaea, considerat ca fiind evolulionar distinct, reunegte specii asemAnAtoare
bacteriilor care treiesc adesea in conditii de mediu extremei al treilea domeniu este
Eucaryo, specii cu nucleu propriu-zis, domeniu care include 4 regnuri: Protista, Fungi,
Animalia gi Plantae. Regnul Animqlia are cel mare numar de specii iar domeniile ,acrario
ii AtchMa sunt cel mai pulin cunoscute.
in prezent se folosesc denumiri standard, denumiri gtiintifice sau nume latine sau
latinizate. Acest sistem, cunoscut ca n arrrpn clotura binomiald a fost dezvoltatA de biologul
sredez Curolus Linnaeus in secolul al XVIII-lea. Utilizarea numelor Stiintifice a eliminat
confuzia care poate apare atunci c6nd se folosesc denumirile comune. Numele gtiinlific are
douA pld. De exemplrt Dendroicoftuca are ntmele de gen Dendroica gi numele de specie
il"rsca. Numele de gen este in sensul numelui de familie al oamenilor pe c6nd numele de
specie este un fel de prenume.
Numele gtiinlifice se scriu dupl reguli standard. Prima literd a numelui de gen se scrie
intotdeauna cu litera mare, iar numele de specie cu litere mici. Genul gi specia sunt scrise
aldin sau subliniat. O scriere corecte trebuie sl cuprinde 9i numele celui care a propus
denumirea gtiintifica. De exemplu Homo sapiens Linnaeus sau iloz o sapiens L. indicd,
faptul ctr prima persoantr care a propus numele;tiinfific al acestei specii a fost Linnaeus.
Atunci cand speciile unui gen sunt discutabile se folosette abrevialia sp. (Dendroica sp.).
Dactr disculia despre specie nu este lnchisi sau existtr doar o specie in genul respectiv se
folosegte doar denumirea de gen. In mod similar se pot grupa li genurile incerte intr- o
singurtr familie.
l8 C onservarea diversitdlii biologice
Problemele privind descrierea 9i identificarea speciilor sunt mai complexe decat igi pot
imagina multi oameni (Brownlow, 1996; Soltis fi Gitzendanner, 1999). De exemplu, o
singura specie poate avea mai multe variettrli observabile prin diferenle morfologice. Chiar
daca varietitile sunt evident diferite faltr de specia de baza, acest€a sunt incl considerate ca
ficdnd parte dintr-{ singurtr sp€cie. Diferitele rase de c6ini precum: ciobAnescul german,
Collie, Huschy fac parte dintr--o singurtr specie chiar dactr sunt foarte diferite. Exista gi
specii foarte asemlnltoare morfologic sau fiziologic, care sunt separate biologic prin faptul
ca nu se pot imperechea intre ele. ln practici, biologii au dificultili in a deosebi varialiile
din interiorul speciei de varialiile dintre speciile foarte apropiate. Pentru a complica 9i mai
mult Iucrurile, ocazional apar hibrizi care mtrturldiferen(ele dintre specii. Hibridizirile sunt
comune in special la plantele ce traiesc in habitate izolate.
Inabili6tile taxonomigtilor 9i neclaritSlite in caracterizarea speciilor asemfuAtoare a dus
deseori la confuzii. Este dificil de protejat o specie in mod legal dac[ nu existtr certitudini
asupra ei. Clasificarea li catalogarea speciilor Tenei necesita un volum de muncd imens.
Taxonomigtii au descris doar l0-30% din speciile lumii vii, multe dintre acestea disp6r6nd
inainte de a fi descrise. Cheia rezolvarii problemei este formarea mai multor taxonomilti
specializali mai ales in specii tsopicale (Raven qi Wilson, 1992).

Diversitatea genetici

Diversitatea geneticA a speciilor este adesea afectata de comportamentul reproductiv al

indivizilor in raport cu populalia. O populatie este un grup de indivizi care trdiesc in comun
gi produc urmagi. O populalie poate numlra de la cativa Ia milioane de indivizi. Indivizii
dintr--o populalie sunt diferiti genetic unul de celtrlalt.
Varialia genetica este ridicatt deorece acegtia au multe gene diferite. Formele aceleiagi
gene sunt cunoscute sub numele de a/ele, iar genele care determintr diferenlieri fenotipice se
grupeazd intr--o serie polialeld (genele care determina culoarea ochilor la oameni de
ixemplu). Variatia alelictr induce diferenlierea fizioloBictr a fiectrrui organism. in zootehnie
aceasta proprietate este utilizattr in folosul oamenilor (fig. 1.5).
Varialia genetica creste atunci c6nd urmagii din prima generalie primesc combinalia de
gene a ptrrintilor, prin recombinarea lor in timpul actului reproductiv. Genele sunt schimbate
intre cromozomi in timpul meiozei, noua combinagie ducdnd la aparilia unei forme genetice
unice. Recombinarea ofera baza variatiei genetice, reproducerea sexuali determinind
rearanjarea alelelor in diferite combinalii. in acest mod variatia genetictr creqte foarte mult.
Totalitatea genelor $i probabilitdlilor de recombinare dintr--o populalie se numeltejForrd
de gene (sau gene poo\, pe c6nd combinaliile alelelor unui individ se referd la genotiP.
Fenotipul ltlr)i individ reprezint6 caracteristicile morfologice, fiziologice 9i biochimice
unice care rezultA in urma exprimf,rii genotipului in mediu (fig. 1.6). Unele caracteristici ale
oamenilor (greutatea corporaltr mare, inaltimea mici) sunt putemic influenlate de mediu, pe
cand altele (culoarea ochilor, grupa sanguina) sunt determinate de genotipul individual.
Marimea diversitSlii genetice in populalie este determinaE de numlrul genelor din fondul
genetic care are mai mult de o gena alel6 (gene polin otrtce) li de numdrul de alele pentru
fiecare gentr polimorfici. Existenla genelor polimorfice l^ heteruzigo(i se explici prin
receptarea de alele diferite de la fiecare plrinte.
Variabilitatea geneticl asigura speciilor capacitatea de adaptare la schimbtrrile de mediu,
care pot fi de exemplu temperatura ridicatii sau efectele unui dezastru. S-a descoperit cA in
Diversilarea biologicd. Problede generale l9

t 't

:tr
1l

(a) (b)

Fig, 1.5 Prin tehnici de seleclie artificiala se

pot obline animale domesticc foarte
productive, rtspunzand astf€l nevoilor
oamenilor: a - o vitd australiantr crcscuta
pentru carne. (Foto @ John N. A.
Loti8iological Photo Servicc.); , - o vite din ii;
Gimmewald, Elvetia, crescutl pe pajiftilc iIg
alpine, produce cantitili mari dc laptc gras; ,
c - rezistenta vitA Ankole din Kenya poate
supravielui secetei, iar pestorii folosesc
Iaptele, sangele si bllegarul. (Foto b si c @
Rob€rt E. Ford/TERRApHorocRApHtcs.)
(c)

(a) Genotipuri Acela$i mediu Fenotipuri

diferitc diferitc

H X
I Dezvoltare

B X

(b) Acela$ Medii diferite Fenotipuri

genotip difeite

Dez\oltare
X

K X

Fig. 1.6 Caracteristicilc fizice, fiziologice biochimice ale unui individ (fenotipul)
li
sunt delerminale de genotip $i mediul in care trAielte: a - indivizii diferili genetic au
fenotipuri diferite chiar dacA traiesc in acclafi mediu; b - indivizii asemAnAtori din
punct de vedere genelic prezintl fenotipuri diferitc{ad traicsc in medii diferite (de
exemplu climat cald li
rece, cu hrana abundcnti sau putinl). (DupaAlcock, 1993.)
20 Conservarea dire rs i tdl i i biologice
general speciile rare au o yariatie genetica mai mica decat speciile ubiquiste ti in consecin,ttr
sunt mult mai wlnerabile la condiliile de mediu.

Diversitatea comunitililor Si diversitatea ecosistemici

O comanltste blologicil este definiti prin speciile care ocupA un anumit teritoriu gi
interacliunile dintre ele. Exemple de comunitaji ar putea fi: pAdurea de conifere, stepa,
padurea tropicala, recifii de corali, mlagtinile. Mediul fizic impreuni cu comunitatea
biologictr poartl nu mele de ecosislem. intr-{n ecosistem, apa evaporatl $i cea eliminatl prin
evapotranspiralie de comunitAlile biologice se intoarce pe suprafata terestrA ca ploaie sau
zapada Si reintre in ecosistemele acvatice ii terestre. Plantele fotosintetizatoare absorb
energia solartr ti o utilizeaze prin intermediul proceselor biochimice in procesul de
dezvoltare. Aceas6 energie prelucmte este captata 9i in parte stocata de c6tre animalele care
se hrdnesc cu plante. Acestea elimintr c[ldure in timpul ciclului ontogenetic, dupi care mor
li sunt descompuse. Plantele absorb dioxidul de carbon produs de animale prin respiralie,
eliminl oxigen in timpul fotosintezei, oxigen pe care il folosesc animalele gi fungii.
Mediul fizic, in special regimul anual al temperaturilor 9i precipitaliilor, afecteaza
structura gi caracteristicile comunitililor biologice, determinand care areal va fi ocupat de
p6dure, pajiite, detert, zontr umedl etc.
Comunit6lile biologice pot altera mediul fizic caracteristic unui ecosistem. intr un
ecosistem terestru, de exemplu, viteza vantului, umiditatea, temperatura ti caracteristicile
solului pot fi influentate de plantele 9i animalele prezente acolo. in ecosistemele acvatice,
caracteristicile fizice ca turbulen{a apei, transparenla, chimismul apei, ad6ncimea ei
afecteazl comunittrlile biologice, dar se poate int6tni gi reciproca recifii de corali,
-
zivoaiele pot afecta parametrii mediului fizic acvatic.
intr-o comunitate biologicl fiecare specie fiilizeazd un se, unic de resurse, care
constituie n$a ecologicd. Pentru plante niga ecologictr este solul pe care acestea cresc,
cantitatea de lumin6 gi umiditatea necesare, sistemul de polenizare, mecanismul de dispersie
a seminfelor. Pentru un animal ni$a poate include tipul de habitat pe care il ocupa, toleranta
termicl, regimul de nutritie, mtrrimea teritoriului pi necesarul de ap6. Fiecare component
poate deveni taclot limilaliv gi poate restricliona marimea populaliei. De exemplu,
populaliile de lilieci care au nevoi extrem de specializate formeazi colonii doar in pelteri Si
pot fi restricfionafi de numlrul de pefteri care intrunesc condiliile de via{!. Niga include
adesea stadiul succesiunii in care se gtrsesc speciile. .tzccesiunea esle vt proces gradual de
schimbare a compoziliei in specii, a structurii comunitalii $i caracteristicilor fizice care apar
in urma evoluliei naturale sau sub influenla actiyitatilor antropice. Unele specii sunt adesea
asociate cu stadii succesionale particulare. De exemplu, fluturii heliofili sau cele mai
comune specii anuale sunt gasite ln stadii succesionale tinere, in lunile imediat de dupa
taierea unei peduri batrane. Alte specii, incluz6nd aici plantele sciafile 9i pastrrile ce
cuibiresc in scorburile copacilor sunt intalnite in stadiile succesionale tarzii. Presiunea
antropicA influenleazf, ln mod brutal evolulia naturaltr; pajiltile sunt ptriunate li cosite,
pldurile cu arbori mari sunt ttriate, ca atare in aceste ecosisteme nu se poate produce o
evolutie normala. Structura comunitalii este foarte des afectatt de compelilie ri
prdddlorism. Pradetorii pot reduce dramatic numerul indivizilor din specia pradi, elimindnd
astfel unele specii din habilatul lor Pradatorii pot cr€lte indirect diversitatea biologica prin
controlul pe care-l exercitl asupra speciilor prada. Un asemenea control poate menline
specia pradl in limite suportabile pentru ecosistem 9i deci nu mai apare competilia pentru
 lwilt/obo
ln/ogrcri. ?rollene
geneml,
21
resurse. Numaru-l de indivizi ai speciilor
care impart resursele ecosistemului gi care poate fi
suportat de mediu poartd numele de capacitsle de suporr. Acest numar
este de obicei bine
dimensionat-in raport cu sistemul pradA pradltor Daia praditorii scad sub un
- anumit prag,
speciile prada cresc peste capacitatea de suport a ecosistemelor, resursele sunt epuizaie
populaliile lor pot dispare.
ii
Structura comunitdlii mai poate fi afect a6 de relaiile mutualirre (un tip
de simbioztr), in
care doua specii beneficiazd una de pe urma celeilalte. speciile muiualiste
au o densitate
mai mare atunci c6nd apar impreund decat atunci ciind apir separat, in ecosisteme
diferite.
Asemenea relalii mutualiste se stabilesc intre plantele cu fructe moi qi pasrrile
care re
consuma, in acest fel disemindndu-se seminlele plantelor; intre fungii gi
algele care
formeazd lichenii sau intre prantele mirmecofile
9i fumicire care re oferi acestora nutrientii
care le lipsesc (fig. 1.7); intre coralii 9i algele care se dezyoltA in recifi
1Bawa, 1990;
Buchmann qi Nabhan, 1996). La extreme, mutualismul se exprimA prin
doutr specii care
apar intodeauna impreuni Si care, aparent, nu pot suprayielui una fdrtr cealalati.
De
exemplu, moartea catorva tipuri de corari a determinat disparitia unor
specii de alge asociate
cu aceftia.

Niyeluri trofice. Speciile din comunitdlile biologice pot fi clasificate in functie de modul
de oblinere a energiei din mediu (fig. l.g). Acesti clase sunt denumite
niveluri trolice.
Primul nivel include speciileforosinrerizaroare (cunoscute sub denumirea dep ruduidrori
fi
primari), specii ce ob,tin energia direct de la soare, o recepteazi cu ajutorul formaliunilor
intracelulare denumite cloroprasre ti o transforma cu ajutorur pigmenlilor
tbtosintetizatori
in molecule organice gi oxigen. Moleculele organice suisa de energie care
"on.titui"

I
(a) (b)
Fig. 1.7 Exemplu de relatii mutualiste: q epifita Myrmecodia
- din Borneo cre$te pe suprafafa altei
yt.12']1:, b - Myrn.gcodla_produce o excrescenfi ., .Jtti poiiiu u-i.1-oriiiuint
Iurnrc-r..o.pa,.e. din ei fiind utitizali penrru riproducerel ocupagi ae cotonii ae
oe$eu'" rnclusiv penrru fumicire moane..Epifiia absoarbe o .iL
p.n" iii,iriirirrii ;; .:;,i;;i;; ;;
nutriin'qii p."t* .re$re drn acesle
,,depozite,,, fumicile oblin6nd iir s"hirb ;;u5*;i ;i;riir"io
"...i"ri "
h". rrirnu.t.l
 \
tn*t'irl,\iib\o\o$\t[
C ons
erl oteo

Mediul abiolic
Pierdere de en€.8ie
sub lormi de.Aldsr;
Neabsorbit de

PmducStori primar;
5pe.ii

enel8ie prin sp€ciite

Pridnbri $
paraziti

Descohpu tori
(Detritivore)
specii ce s. hrin€sc cu
resturi de lesuturi qi
deFuri

Fig, l.t Niveluri tloficc intr-un €cosistem de aampie (simplificat)'

determina creqterea plantei. ecosistemele terestre, plantele lnalte ca anlofitele'

in
gimnosperueli ori feiigile sunt responsabile pentru cea mai mare parte a-fotosintezei' in
imp ce in ecosiitemele acvatice, algele unicelulqre satJ ciqnobacteriile (algele
albastre-verzi) sunt cei mai imPortanli producltori primari'
Al doilea iivet trofic este cel al ierbivorelor (consumatori primot, care se hr6nesc
cu
producdtorii prima i. Camivorele (prlditorii) constituie al treilea trofrc'
nivel aY r:d o
Diwrsitatea biologicd. Probleme generale 23

densitate mult mai mica decet prada. Camivorele sunt in mod frecyent preditori dar pot
ave'a prin schimbarea componamentului gi un regim de hranl vegetal, aceste specii fiind
cunoscute sub num ele de omnivore.
Parrziax constituie o subclasS importantA in al treilea nivel trofic. Parazili precum
[6n[arii, ctrpugele ori viermii intestinali au frecvent dimensiuni mai mici decet prada,
denumitt ln acest caz gadd. Efectul parazitismului poate fi de la imperceptibil (inleptrtura
de [anlar pentru om) p6na la destabilizare totala sau chiar moarte (pe$tii ciclostomi care
paraziteazd pastrtryii iti ucid treptat prada). Atunci cand populalia gazdb, arc o densitate
mare de parazili, acettia se pot transmite rapid la un num6r mare de indivizi, situajie in care
apare declinul inregii populalii.
Descompundtotii (denitivorcle) sunt specii care se dezvolt6 pe lesuturile plantelor ti
animalelor moarte, deteuri, tesuturi gi molecule organice ,,pierdute" de organismele vii.
Detritivorele reintroduc direct in mediu elemente precum azotul 9i fosforul, de unde acestea
pot fi folosite din nou de plante sau alge. Cele mai importante detritivore sunt fungii li
bacteriile, dar 9i foarte multe alte specii care joactr un rol important in reintroducerea
materiei organice in circuitul de nutrienti (citcuilele biogeochimlce). Dactr speciile
detritivore nu ar fi prezente sau ar fi mai pulin abundente, nutrienlii minerali ar fi mai pufin
disponibili in sol, plantelor fiindu-le imposibil str se dezvolte.
Ca regultr generall, cre$terea biomasei intr-un ecosistem va fi realiza6 de productrtorii
primari. in orice comunitate biologicd existtr mai mulli indivizi apa4inand speciilor
ierbivore dec6t celor carniyore $i mai muli consumatori primari decat secundari. Unele
specii potfi organizate in aceste niyele trofice, inse cerinfele lor sunt foarte specializate. De
exemplu unele specii de ofide se pot hrtrni numai cu anumite specii de plante, iar o specie
de coleoptere se hraneste doar cu aceste afide. Relatiile de hrantr poarttr numele de lan(
tolic. Caractetisticile ecologice ale unor specii rare explice incapacitatea lor de a fi
abundente in comunitatea biologici in care se dezvolttr. in multe situalii comunit6lile
biologice speciile iti procurl hrana dintr-o sursi situatA pe un nivel inferior ei ti ili
completeazA dieta cu hrani dintr-o sursA situata pe acelagi nivel trofic. La rdndul ei specia
respectivi este prada p€ntru specii situate pe nivele trofice superioare. De aceea o descriere
mai precistr a organizirii comunittrlilor biologice poate fi demonstrati prin releaua fiofrcd,
in care speciile suot legate intse ele prin relalii lrofice complexe (fig. 1.9).

Speciile cheie ti resursele. in cadrul comunitelilor biologice unele specii pot fi

importante in determinarea capacitali multor altora de a rezista. Specille cheie influenleazA
organizarea comunitllii intr un grad mai mare decat l-am putea deduce studiind doar
numarul sau biomasa indivizilor (Beldie gi Chirif6, 1967; Terborgh 1976; Power gi al1ii,
1996; Botnariuc, 1999). Protejarea speciilor cheie constituie o prioritate in efonurile de
conseryare, deoarece reducerea ponderii lor intr-un areal protejat determintr disparilia unui
l
numir mai mare de specii (fig. l0). Sp€ciile prAdAtoare din v6rful piramidei trofice,
precum lupii, sunt cele mai importante specii cheie, deoarece au un rol cheie in controlul
populaliilor de ierbivore. Ff,rd lupi, populaliile de ctrprioare pot str-gi mtrreascA efectivul,
acest fapt ducdnd la reducerea gradului de acoperire cu invelig vegetal, la disparitia
insectelor asociate acestuia gi indirect la eroziunea solului. in pddurea tropicalA ficugii sunt
considerati a fi specii cheie, fiuctele lor fiind sursa de hrantr a multor mamifere 9i p[s6ri.
Castorii (Costor fiber, C. canadensis) pot fi considerali drept specii cheie deoarece creeazA
un habitat de zond umede ce poate fi utilizat gi de alte specii. Parazilii gi agentii patogeni
sunt alte exemple de specii cheie, care limiteazi densitatea speciilor gazd6.
21 Conse rvarea divers itdli i biol ogice

Clinonias niSet
Halclon cinnarnornina
Metolops

)
&
Telra

Gobio

@6)
Fitoplancton
Tanlan
rc Alge wrzi

Fig. 1.9 Relaliitroficc in Lacul Gatun, Panama. Fitoplanctonul precum algele verzi sunt producatorii
primari gi stau la baza accstor relalii trofice. Organismele animalel microscopici constituie
consumatorii primari, fiind aldturi de insectc ti alge surse importante de hrand pentru pegtii din
ecosistemul acvatic. (Dupe G. H. Orians.)

Specii dreie Specii dominante

(lupi, lilieci, fiorii, (arbori, caprioare alge
parazili) brune, specii ierbac€e)

'6
o-
€*
fU dk

o
5

E
z #*
[,'iff:Hi:fr, {*,
Biomasa
@ MIwW
Specii comune cu impact rnia
(subarbulti, tuf5rituri)

Fig. l.l0 Spcciile cheie precum lupi, lilieci fi organismele patogcne rcprezinta doar o
mictr pane din biomasa comunit[tii biologice, dar au un impact foarte mare asupra
orgaoizarii ecosistemului gi un rol decisiv pcntsu supravietuirea lui. (Duptr Power $i altii,
1996.)
 Divertitated biologicd- Probleme generale 25

Liliecii, cunosculi drept ,,vulpi zburAtoare", din familia Pteropodidqe, sur,t exemple
clasice de specii cheie. Aceste megachiroptere (lilieci frugivori) sunt poleniz^tori primari qi
disperseazi seminfele a numeroase specii de arbori tropicali importanli din punct de vedere
economic (Cox Si altii, l99l). Atunci c6nd coloniile de lilieci sunt distruse de venftori sau
cdnd arborii in care cuibaresc sunt ttriafi, populalia lor intrA in declin. Ca rezultat, multe
specii de arbori din padurea rtrrnasa in picioare nu se mai pot reproduce. Pe scurt, eliminarea
unei singure specii cheie dintr-rc pidure, chiar dacd aceasta constifuie o foane mica parte a
biomasei comunitalii, poate duce la o serie de extinc{ii, cunoscute sub numele de extinclii in
cascqdd. Aceste tipuri de extinclii duc la aparilia unor ecosisteme degradate, cu o
biodiversitate redusl pe toate nivelele trofice. Reintroducerea speciilor cheie ale comunitalii
nu duce obligatoriu la revenirea la conditiile iniliale. De asemenea pierderea unor alte specii
sau degradarea mediului fizic (de €xemplu, degradarea solului) conduce la modifictrri
iremediabile.
Identificar€a speciilor cheie implici cateva aspecte importante pentru conseryarea
diversitltii biologice. in primul rand eliminarea speciilor cheie dintr--o comunitate poate
grAbi pierderea multor altor specii (Saether, 1999); in al doilea rand, taxonii de care depinde
existenta speciilor specii cheie trebuie protejafi gi ei, iar al treilea rand, speciile cheie
identificate lntr -un ecosistem trebuie atent consewate 9i chiar asistate dactr arealul lor este
alterat prin intervenlie annopica. in ultima vreme aceste probleme au fost nuanfate, aparilia
unor expresii precum specii fanion salu specii umbrel , cond\cend la amplificarea
discutiilor contradictorii intre cercetf,tori.
Resursele disponibile pot juca un rol important intr-o comunitate biologictr. Natura
resurselor este in mod curent redatl ln termeni de mtrrime deoarece, in general, ariile
protejate mari includ mai multe specii dec6t cele mici. in mod obligatoriu ariile protejate
trebuie sA contintr resune crltice care ocuptr doar o micA po4iune din intreg arealul protejat.
S-a subliniat importanfa argilelor pentru papagalii Ara, dar gi solurile naturale pot
disponibiliza minerale esenliale pentm unele specii, mai ales in arealele cu ploi torenliale.
R6urile cu ape ad6nci pot fi ln zonele intertropicale singurul refugiu pentru pelti sau alte
specii acvatice in timpul sezonului secetos. Aceste r6uri constituie cea mai importanttr
resurse de ap6 pentu animalele terestre de pe suprafele considerabile. Scorburile copacilor
sunl de asemenea resurse critice pentru multe specii de pisIri gi mamifere. Cend pAdurea
seculara este taiatA pentru a se planta alta noutr, scorburile care ofereau adapost acestor
animale dispar, astfel ctr speciile dependente de un astfel de biotop nu se mai pot reproduce
chiar dact in areal mai existA arbori tineri.

Mlsurarea diversiti{ii biologice

Pe l6ngd definifia clasicd a diversitd(ii biologice, unanim acceptata, exist6 multe alte
definilii cantitative care au fost formulate din dorinla de a compara diversitalea biologici a
diferitelor comunitA{i la sc6ri geografice de mtrrimi variabile (Hellmann Fowler, 1999).
9i
Aceste definilii au fost utilizate pentru a testa teoriile prin care se afirma c6 merirea
diversitlgii biologice conduce la *etterea stab italii comunitalii biologice, a productivittrfii
ti rezislenlei ei la invaziile speciilor exotice din alt[ comunitare (pimm, l99l; Tilman,
1999). Numlrul de specii dintr--o singurA comunitate biologica este
expr imat Win bogirlia
tn specii sa\ auo divercilate. Aceasta poate fi utilizatd pentru compararea
num{rului de
specii din arii geografice sau comunitali biologice diferite. Bera
diiersitarea se refera ra
gradientul cu care se schimb. compozitia in sp;ii funclie de un element g"og.uf". i;;;n;
26 Conservarea diversildlii biologice
montanl bets divercifitea, de exemplu, iffegisteazi valori mari dactr compozifia in specii
a comunitetii de muSchi se schimbtr odatf, cu altitudinea. Valoarea acesteia se diminueaz6
dacf, cele mai multe specii de muqchi se intalnesc peste tot in arealul montan, indiferent de
altitudine. Gma diversitalea este aplicabiltr arealelor mari gi se refertr la numarul de specii
dintr-{ regiune sau zona geografici.
Putem ilustra aceste trei tipuri de diversitate biologica printr-un model teoretic a trei
regiuni montane (fi9. l.ll). Regiuneo I are o ofa diversltale mai mare, cu un numlr mediu
de specii per munte mai ridicat (6 specii) decet ln celelalte doua regiuni. Regiunea 2 are o
j
gama divenilale mai mare, cu un numar total de l0 sp€cii. Regiunea are o baa dive$itare
mai mare (3,0) decet regiunea 2 (2,5) sau regiunea I (1,2) deoarece speciile sale sunt grsite
9i in celelalte regiuni montane. In practictr, acegi ftei indici sunt corelali. Comunita le de
plante din Amazonia, de exemplu, arat6 o diversitate mare la toate cele trei sctrri: alfa, beta
li gamma (Gentry 1986). Definiiile cantitative ale diyersitali sunl utilizate cu prectrdere in
literatura ecologicd ,,tehnica" fi prind doar o parte din cea utilizattr de cercettrtorii care se
ocupa de conservarea diversitilii biologice. Folosirea acestor indici servelte la stabilirea
modelelor de distribulie a speciilor qi la identificare punaelot tiefit rli, adici a zonelor cu
diversitate biologici mare care necesita acfiuni severe de conservare.

Regiunea I Alfa Grma Betr

(speclt per (sp€cii per lgama/
munte) reglune) alfa)

6 7 1,2
c

Regiunea 2

4 10 2,5

Regiunea 3

3 I 3,0

Fig. l.tl Indicii de biodiversitate pentru trei regiuni montane. Fiecare lite.tr
rcprezinU o populalie a unei specii. Unelc specii sunt gdsite doar intr--o zond
montanA, altele aperand in doue sau toatc trci zone. Este datL ara, beta Si gona
diversitatea pcntru fiecare regiune montane, acest model putand fi utilirat la
alegerea strategiei de protecfie a unui arcal. Dacd sunt disponibile fonduri pcntru
proteclia unei singure regiuni montane atunci vafi aleasl regiuneo 2, deoarece arc
cca mai mare diversitate totale. Daca cxista fonduri pentru a proteja doar un singur
masiv atunci va fi selectat un masiv din regiunea,/, deoarece are cea mai mare
j
diversitate locala (arA diversitate). Fiecare masiv din regiunea are specii difcrite
faltr de primefe doua regiuni, ceea ce duce la conclruzia cr, regiunea 3 are cea mai
mare beta diversitate. Ca atarc, regiunea 3 nu va avea prioritate la conse are.
 Diversilolea biologicd. Probleme generale 11

Unde este intilniti diversitatea biologicl?

Cele mai muhe specii se int6lnesc in pddurea tropicaltr, recifii de corali, marile lacuri de
la tropice gi merile adenci (WCMC, 1992; Hey.wood, 1995). De asemenea existA un numar
mare de specii Si in habitatele tropicale, pldurile nemorale, pajigti, deterturi (Mares, 1992)
sau in tufirigurile din zonele temperate cu climat mediteranean intahite in Africa de Sud,
California de Sud sau sud-vestul Australiei. in ptrdurile lropicale umede diversitatea
biologictr mare este datorattr ln principal abundenlei insectelor. in recifii de corali gi mlrile
addnci, diversitatea este daloratA mai multor phylumuri gi clase (Grassle 9i al1ii, l99l).
Diversitatea din mtrrile adanci poate fi datoratA veBtei habitatului, arealului foarte extins,
stabilitltii mediului gi specializirii speciilor la categorii particulare de sedimente (Waller,
1996). Marea diversitate a speciilor din lacurile tropicale gi prezenla doar a unei singure
specii in unele insule este efect\l adapldtii radiafive irfir-o serie de habitate izolate
(Kauftnan Si Cohen, 1993).

Originea speciilor noi

Procesul prin intermediul caruia o specie eyoluezl intr-una sau mai multe specii noi,
distincte, este cunoscut sub numele de specia(ie. Pt',mii carc au descris acest proces in urmi
cu peste 100 de ani au fost Charles Darwin 9i Alfred Russel Wallace. Teoria evolutiei spre
noi specii prin selec(ie naluruld este simpltr li mult mai clar6. Indivizii unei populalii au
cateva caracteristici diferite, unele dintre ele fiind mo$tenite (sunt trecute prin mecanisme
genetice de la pirinti la pui). Aceasttr varialie geneticl este cauzatA de schimburi genetice
spontane prin aranjarea genelor in cromozomi 9i de recombinarea cromozomiala in timpul
reproducerii sexuate. Diferentierile genetice vor determina ca unii indivizi sA mo$teneasctr
gene care str-i faci sd fie mai apli str creasctr, sa supraviefuiascf, gi sA se reproductr decat
al1ii, idee cunoscuttr sub numele de supravieluirea prin./i/zess (mAsura frecvenlei genelor
unui individ transmise la generaliile viitoarexEnescu 1985; Toma 9i Gavril6 2000).
Ca rezultat al imbunAttr[irii abilitalilor de supravietuire datorate catorva caracteristici
genetice, unii indivizii vor fi mai api sa product urmati dec6t cei lipsili d€ acestea. Agadar,
in timp, compozilia genetice a populatiei se schimb6.
Fondul de gene al populatiilor suporttr in timp gi o schimbare datoriti mediului. Aceste
modifictrri pot fi biologice (resursele de hrantr, competitia, pridAtorismul) sau fizice
(schimbirile climatice, disponibilitatea apei, caracteristicile edafice).
Atunci cand populafiile s-au indepdrtat genetic atat de mult incSt indivizii unei popluatii
nu mai sunt capabili si se imperecheze cu indivizii speciei originale se va considera ctr a
aparut o specie nou6. Acest proces prin intermediul ctrruia o specie este transformata
graduat intr--o specie noua poartd n]UJrj,ele de evolulie lilogeneticd.
Pentru a apArea douI sau mai multe specii noi dintr-o specie initiald, trebuie sa existe o
botierd geogruficlt care str preyina migcarea indivizilor intre popula{ii. penlru speciile
terestre aceste bariere pot fi fluviile (cazul fluviului Congo pentru cele doutr specii de
cimpanzei din Africa), lanlurile montane, oceanele, pe care speciile nu le pot trece. Speciatia
se produce foarte rapid in insule. Grupurile de insule precum Gal6pagos sau Hawai contin
numeroase specii (insecte gi plante) care provin din populaliile unei specii iniliale ce le-au
invadat. Speciile acestor populafii s-au adaptat la condiliile de mediu rlcale insule izolate,
-
munti, vtri - 9i au ctrptrtat un fond genetic suficient de diferit faJtr de cele iniliale p€n$u
ad
28 Conservarea diversitdtii b iologice

considerate ca specii noi. Aceste specii sunt izolate reproductiv de speciite iniliale astfel c6
o reintalnire a lor nu mai poate avea consecinte recombinative. Procesul adaptirii locale 9i
speciatiei subsecvente este cunoscut sub numele de radialie evolulivd saru adaplsre
radiativd (frg- l.l2). Evolufia filogenetictr nu are un efect major in biodiversitate, pe cind
radialia adaptiva contribuie la mirirea biodiversit{fii.
Formarea de specii noi este in mod normal un Proces foarte lent, ce are loc la nivelul a
sute ori mii de generatii. Evolulia taxonilor superiori (noi genuri, noi familii) este qi mai
len6, ajungand la milioane de generafii. in contrast, activitatea umane poate distruge doar
in zeci de ani (mai pulin de o genemlie umanA) un numtrr mare de specii sau chiar taxoni
superiori, ce au aptrrut ca urmare a unor procese naturale foarte lentc.
Pentru aproape toate grupurile de organisme, diversitatea speciilor creste de la poli spre
fopice. De exemplu, Thailanda are 251 specii de mamifere pe c6nd Franla numlrl doar 93,
chiar dactr cele dou6 liri au aproximativ aceea$i suprafalr, dar se afltr la latitudini diferite
(tabelul 1.2). Diferenlierile sunt gi mai clare in cazul arborilor gi plantelor cu flori: l0 ha din
pddurea amazoniantr peruani sau din padurea tropicaltr umedl din Malaezia pot conline
peste 300 de specii de arbori pe c6nd l0 hectare din pldurea nemorall din Europa sau
S.U.A. pot conline 30 de specii sau chiar mai pulin. Modelul de distribufie a diversitllii
pentru speciile terestre este diferit de modelul de distribulie pentru speciile marine. De
exemplu, Marea Barier[ de Corali din apele teritoriale ale Australiei are 50 de specii de
corali in nordul ei pe cind in sud, Ia ecuator, apar doar l0 (deci apare un model mai
complicat pe fondul cregterii biodiversitilii de la poli la Ecuator).
Cea mai mare diversitate de specii este intalnitl in padurile tropicale. Chiar daci acestea
ocuptr doar 7% din suprafala continentelor (fig.2.9) ele conlin peste 50% din totalul
speciilor (Whitmore, 1990). Estim&ile sunl bazate pe analiza insectelor 9i altor artropode,
grupuri care concentreazi cea mai mare parte a speciilor lumii vii. Numlrul de specii de
insecte nedescrise din pidurile tropicale variaztr intre 5 ii 30 de milioane (May 1992);
l0 milioane de specii de insecte nedescrise este consideratd a fr o cifitr rezonabild penlru
cunottinlele Stiintifice de azi. Dactr cifia de l0 milioane este corecta, inseamne cI insectele
din pedurea tropic al, rcprezinte 90yo din totalul speciilor Terrei. Mai mult de 40% din

Tahelul 1.2
Numirul de specii de mamifere in unele llri temperate gi tropicale

Numirul de Numirul de
Suprafala TIri Suprafa(a
specii de
Tiri tropicale
11000 km2l
specii de
temperste 11000 km2l
mamifere mamifere
Brazilia 8565 394 Canada 9220 139

RDCA 2268 415 Argentina 2737 258

Mexic 1909 439 Algeria 2382 92

Indonezia l8t2 5r5 Iran 16346 140

Columbia 1039 359 Afiica de Sud l22t 247

Venezuela 882 288 Chile 748

Thailanda 5lt 25t Franra 550 93

Filipine 298 t66 Nhrea Britaniei 242 50

Rwanda 55 t5t Belgia 30 58

S!'ra: dupa WRI 1994.

aRepublica Democrattr Congo.
 Diversilateo biologicd. Probleme generale 29

Loxops

Ci dops
c
anw x,*
Loxops
sagiuiroslris

4.:#..
,a6;
z-ii!\!,..:
7,r.i: .

'rl:::

Loxops

/4.rt+-
''
Loxopt ritens
slejn4Eeti
.4;**.,:.'
Drepsnis

\
Hemignathus
lvcidus
ri

m thophrys
'it

,4.-ffi'
,",?ru',

Hemignath8
t

Fig. L l2-Una. din cele mai spectatuloase exemple dc radiafic ad ap ve, este datl de Drcpanididae.
A-ce-asli familie de pasari. endcmica penru arhipelagul Hawaii delcindc dinrr--o singuri pereche de
pbAri. sosiU accidenral aici. Forma 5i mlrimea cioculuisunl dependente de cantitaGa de hrana
ingurgitata de fiecare spccie. Ciocurile lungi sunt caracteristice peserilor care se hrrnesc cu neclar:
L'rocuflle scune $i asculitc sunt caractcristice speciilor insectivore. (DupA Futuyama, l9g6
)
30 Conservarea diversitdlii biologice

speciile de plante cu flori vegeteaztr in padurile tropicale ti circa 307o din speciile de plslri
sunt dependente de acestea (Diamond, 1985).
Recifii de corali concentreaza la fel de multe specii. Coloniile de corali (fig. l.l3)
construiesc mari ecosisteme de recifi, echivalentul marin al ptrdurii tropicale in ceea ce
priveSte complexitatea $i bogIlia in sp€cii.
Cel mai mare recif de corali este Marea Barierl de Corali, situata in estul Australiei li
care ocupi un areal de 349 000 km2. Marea Bariertr de Corali constituie un habitat pentru
mai mult de 300 de specii de corali, I 500 specii de pegti,4 000 de specii de molupte qi
5 specii de lestoase, oferind conditii de cuiblrit pentru 252 specii de pasari (IUCNruNEP
1988). Marea Barierl de Corali conline aproximativ E% din totalul speciilor Terrei, chiar
dacd ocuptr doar 0,1% din totalul suprafelei Oceanului Planetar.
Modelul distribuliei diversitilii biologice este condilionat gi de varialiile locale ale
topografiei, climatului, mediului in general sau de varsta geologica (Currie, l99l;Huston,
1994). in comunitdtile terestre, bogatia in specii are tendinta de a crelte cu altitudinea, cu
valoarea radialiei solare ti cantitatea de precipitalii. Bogdfia in specii poale fi de asemenea
mare alunci cdnd topografia terenului este complexl 9i permite aparitia izolarii genetice,
adaptarii locale qi specialiei care apar duptr perioade lungi de timp. De exemplu, o specie
sedenhra care ocupi o serie de virfuri montane izolate poate str evolueze in timp in c6teva
specii diferite, adaptate la mediul local de pe fiecare v6rf. Arealele cu o litologie complexl
ofertr condilii edafice variate, bine individualizate, fapt ce conduce la aparilia unor varietAri
de comunitAli gi specii adaptate la un tip de sol sau altul. Urmarind acest model putem cita
exemplul comunilf,ilor de plante din sud-vestul Australiei, Africii de Sud, 9i unele areale
cu climat mediteranean care au o boga(ie mare in specii. Tuftrrigurile scunde 9i comunitatile
de ierburi din aceste areale aparent sunt bogate in specii datoritl combinaliei dintre varsta
geologictr 5i complexitatea condiliilor de mediu. De asemenea marea bogtrtie in specii a
comunitafilor oceanice se,int6lnette acolo unde se amestecA ape cu diferite proprietali
fizica+himice, dar aceste regiuni sunt instabile in timp (Angel, 1993).

CAte specii intilnim in lume?

Orice strategie dedicata conservarii diversitl1ii biologice necesita ca punct de plecare

informalia privind numlrul de specii Si locul unde sunt raspandite. Pana in prezent au fost

Fig. l.l3 Rccifii de corali

sunt construiti de schelctclc a
miliardc de indivizi din
specii cartilaginoasc. Coralii
reprezintl habitatul a
numeroase spccr m:ulne,
$ precum Haemulon
Jlavolineatum carc tr5jesc in
bancuri lAnga coralul Elktom
din Micul Caymar, Indiilc
Britanicc dc Vest (Foto @
David Wrobe I / Biological
G Photo Scrvice.). (Photo @
David Wrobel / Biological
Photo Service.).
 Diversitatea biologicd. Probleme generale 3l

Insecte 751 000

#a* Alte specii

animale
281 000
.C

#
Plante 248 500
Virusuri 1000

&^a
Bacterii 9i alte e
folme similare
4800
Protiste Fungi 69 000
30 E00
Alge 26 900
(a)

E SDecii nedescrise
Virugi Foarte mice I Sfecii descrise

Bacte.ii Foarte micE

Nematode MicA

C!ustacee ivledie

?rotozoatE foarte mice

Alge Foatte mic;

Vertebrate BuJri

Molugte

F*F
Arachnide
Medie

Medie

Medie
t
PIante BLrni
E milioane
Iru€cte Medie

0,2 0,4 0,6 0,E 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8

Milioane
o)

Fig. l.l4 a - panl acum au fost idcntificats fi des$is€ de sleciali$i aproximativ I 4t3 000 spccii;
majoritatea acestora sunt inscctc $i plante (datc dupl Mlson, 192.); b - numfful de specii deacrise
cste indicat prin coloane gri, numirul dc specii estimatc fiind indicat prin coloanc alb€. pcntru
microorganisme estimarea estc pur speculativd; numerul real dc specii poa'tc fi dc 5-lO milioane sau
-
chiar 30 150 milioane duptr unele estimeri. (Dupn Hammond, 1992.)
32 Conservarea diyersitdlii biologice
descrise circa 1,5 milioane de specii, cel pulin dublul acestui numar au rAmas nedescrise, in
special insecte fi alte artropode de la tropice (fig. 1.14a, 6; May 1992). Cunoqtinlele noasre
despre numtrrul speciilor sunt imprecise deoarece foarte multe nu au fost in atenlia
taxonomittilor De exemplu, pdianjenii, nematodele gi fungii care trtriesc in sol sau insectele
din stratele superioare ale ptrdurilor tropicale sunt mici 9i dificil de studiat. Aceste grupuri
putin cunoscute au in componenla sute, mii sau chiar milioane de specii. Bacteriile sunt de
asemenea putin cunoscute (Hammond, 1992). Microbiologii au descris doar circa 4 OO0 de
specii de bacterii, in special datorittr dificulttrlii de cregtere pe medii de cultura $i de obtinere
de tulpini cu valoare taxonomictr. Analizend bacteriile cu ADN diferit s-a ajuns la concluzia
ctr intr-un singur gram Ce sol exist{ mai mutt de 4 000 de specii, aceeagi densitate sau chiar
mai mare rezultaird gi in urma analizei sedimentelor marine (Giovannoni pi allii, l99O; Ward
ti al(ii. 1990). O asemenea diversilate in probe cu volume mici sugereazA c6 pot exista sute
Cc mii sau chiar milioane de specii de bacterii nedescrise inctr. Inyestigaliile recente au
lncercat sa stabileascl diferente regionale sau locale in ceea ce prive$te numArul de bacterii
(Finlay 9i Clarke 1999).
Ineficienta metodelor de colectare constituie un impediment in cunoa5terea numtrrului de
specii din mediul marin. Acesta se pare cA va fi marea frontiera a cunoltiinfelor despre
diversitatea biologicI. Un phylum noq Loricifera, a fost descris in anul 1993 in apele
marine adAnci (Kristensen, 1983), iar altul Cyclophora, descoperit in anul 1995, cuprinde
forme ciliate cu corp moale care paraziteazi clegii de la Non" ay lobster (fig. l.l5). in anul
1999, au fost descoperite ln apele de coast! ale Namibiei cele mai mari bacterii din lume,
organisme unicelulare de mlrimea ochilor musculigei de fructe (Schultz gi al1ii, 1999).
Agadar este o certitudine faptul ca multe alte specii marine vor mai fi descoperite in
perioada urmltoare.
Adesea in locuri extrem de izolate 9i inaccesibile oamenilor sunt descoperite comunit.llli
biologice noi. Metodologiile 9i tehnicile specializate de explorare a addncurilor mtrrilor 9i
oceanelor sau a coronamentului arborilor au relevat prezenta unor comunititi biologice
neobignuite.

*Diverse comunitali de animale, in special insecte, sunt adaptate sA trAiascA in

coronamentul arborilor tropicali 9i sl coboare pe sol rareori sau deloc (Wilson, l99l;
Moffat 1994). Coronamentul arborilor tropicali situat la lnallime nu permite accesul
cercettrtorilor pentu studierea acestui tip de mediu.
*in zonele montane izolate dintre Vietnam li Laos, acoperite de plduri tropicale, biologii
au descoperit trei noi specii de mamifere mari, cunoscute sub numele de muntjac_ll
uriaS, boul Vu Quang Si cerb leneS (Linden, 1994).
*Fundul mtrrilor adanci a rAmas aproape neexplorat datoritl dificultllilor legate de
transportul echipamentelor 9i oamenilor intr-{ zona cu presiune mare. Fundul ocianelor
se pare ctr adtrposteste comunitilli unice de bacterii gi animale care se dezvoltA in jurul
izvoarelor geotermale (Tunnicliffe, 1992). Bacterii nedescrise incr au fost descoperite
ingropate chiar la 500 m in sedimentele marine. Acestea cu siguranp joacd un rol major
in circuitul biogeochimic ai energetic al acestui vasl ecosistem (parkes altii, 1994).
9i
*Foraje recente au scos la suprafaftr diverse comunitali de bacterii situate la circa 2,g km
'in interiorul scoa4ei terestre, cu o densitate de peste lo0 milioane bacterii/gram de roctr.
Aceste comunitf,li au fost intens studiate ca sursi de noi elemente chimice, pentru
potenlialul lor de degradare a substanlelor toxice ti ca argument al existenlei vielii pe
9i
alte planete (Fredickson fi Onstatt, 1996; Fisk 9i al1ii, 1998).
 generule
Dfuersitalea biologicd' Problene

I
, dt
fry
'I

$"*i?liltHifi &?ii1+c#H?r-l[,-a?xf,*l"l1iil':'i-:i''1-'i#ffi

Extincfie gi economie

trebuie formattr o
prezervarea divenitatiispec iilor
Pentru descoperirea, catalogarea $i universitalilor'
noua generatie de cercetatori ii
utotluia o mai mare importanp muzeelor' in-acest
care i;i desfagoard activitatea
oreanizatilor neguvernamentale l' "r- i"li*tii in favoarea sa' tar
;il;fi:'; schimbare u"t"tnt politic ai social cl
"ffi;nea 'u-n"tt'itu ;ioiut tt"uuit sd co.ngrientizeze faptul
suvernele si comunit'tile ""'";;;;;; in ultiml
este imponan'ia''ctriar Jsenliala pentru existenla uman6
iiversitarea biologica
instantr acest lucru va fi o '"qita
it"io*tnii"ot tl'| "a t"aderea diversitdlii biologice
str ne ingrijortrm cd
oroduce pierderea unor
valori' O"t *'*t pi"tO:1' Dt
::,I^t::::
P,ilil;fi;;;^.tet "t
De ce este a5a Jt intpii'nanutout" "xtinctia unor specii?
 34
C onse rv are a diy er s itdlii bi ol ogice
Modele de extinctie

conrinuu de ra apariria vielii.

,, ?';T':ff:,:fiii'i"j,:;ffiTJ:^::rescut Aceasta crestere

g,i:l'+:s'*n*r"T*:i,i";i6[ixfr fuj*l:fi
ili."#;:r,e:""*;"fl i,t*' *: r, . suzptrturbalii
dr,";i,i ;",,11, #,r. #ilf#,t'#
(ns. 6). r. r Este
majore 1..p1ii *i""i,i""
suprafele sau ,, lJ,l]lil" -d: if ,n*i
,.airrrl .a."o"rirrirr.l'",
riilffi il fiil,f,#j[*
determinat aparilia unor schimbtrri
are

t:::i:it.iry:
specre poate
:ijfl:ri,l;Iiti:frH:iffi trTffiil.".,",ii"mlli liJ[:: s
fi concurata puremlc
p?dddtorism. e specie de
ut,r.uu de
"oia,i.r
iucces onut".roluu ,pr.
rirl";;fi]:
om fenomenut de
o uilT"rr-""r.?.1'r.r, la schimbtrrile
mediu. prin jocul generor din
ronaur de s.r..
'F;;";;;;i"irfrilT de
rro,u",.fuirea sau

Milil)ane

Cutemar &tinclie Cn puri .Jec.t2te de extihclii in masi

0.01
Pleisl,oen: M.rhif€Ie mari
si Dasi.i:
Te4ia! n€vertebr.E de apa dule _

65

Cretacic sffff jgl:11*#.,?iilrlf"ilt.

Iurasic
t80 Ertincli€
Triasic
Extinctie
liii::ffi ll6f"';#ffif inira,€. induza.nd
250

Carbonifer ffixT'tr#,#:;ffir*
345 Extin4ie
Devonian
H,'ffi;#l,If'1r":'T1;ifl'*i*
Silurian

Ordovician

500 Extin(i€

3f#"#6;;n ot **
Cambrian
farhiriire de anirh.r€.

Nurnlrut de
specii

#,tk[it1,*:*:i6**:gt:.16ggi#]li*{:,;,*#ffii,*i"-iTff
ff *fitr
Diversitalea biologicd. Probleme generale 35

disparilia unei specii nu sunt clarificafi, inse extincliile ca 9i specialiile fac parte mai mult
ca sigur din ciclul natural.
Dac[ extinctiile sunt un proces natural de ce este periculoase pie'rderea speciilor?
Raspunsul se gaseite in rata relativtr de extinctie ti sp€ciafie. Specialia este un proces lent,
aptrrut printr--o acumulare gradualtr de mutatii ti schimburi frecvente de alele in sute sau
milioane de ani. Atata timp cat rata de specialie este egala sau mai mare decet rata
extinctiei, biodiversitatea va rAmane constantA sau chiar va creit€. In perioadele geologice
tIecute, pierderea speciilor a fost echilibrattr de aparilia celor noi.
Rata actuala de extinctie este de 100 p6nn la I 000 de ori mai ridicattr decat ratele din
necutul geotogic. Acest episod nou al extinctiilor este numit a {osei &inc(ie li este datorat
exclusiv activitalii umane. Pierderea de sPecii este IIIA precedent gi ireversibild.

Economia ecologici

inainte ca tendinla extinctiei speciilor si devintr ireversibill, trebuie inlelese cauzele

fundamentale care au declangat fenomenul. Ce factori li determintr pe oameni sd aciioneze
intr-{ manierA atat de distructivtr? Se pare ctr ln final degradarea mediului este produsl din
ra[iuni economice. Pedurile sunt exploatate Pentru vanzarea lemnului, animalele sunt venate
penlru came, blantr sau alte produse. Habitatele naturale sunt transformate ln terenuri
cultivate deoarece oamenii au nevoie de hrantr. Specii noi sunt introduse in spatiile
continentale ori insulare, in care nu existau, f6r[ a se evalua consecinple sau a gdndi mdsuri
de proteclie.
Dincolo de adevlrul cf, degradarea mediului are cauze economice, solutiile pentru
stoparea acestui fenomen trebuie sa cuprinda neaperat principii economice. Cercettrrile de
mediu au inceput sf, include elemente economice, recomandlrile formulate de experfi
cuprinzand acum gi astfel de argumente.
inlelegerea cetorva principii economice fundamentale va servi la clarificarea problemei
de ce oamenii pun in pericol integritatea mediului intr--o manieri distructivtr. Una din cele
mai acceptate doctrine economice modeme afirma cA o tranzactie voluntartr are loc doar
atunci cend aduce beneficii ambelor p64i imPlicate. Un brutar care i$i vinde peinea pentru
300 O0O lei bucata va avea pulini clienli, iar un cumptrrtrtor care nu Poate pl6ti decet
3 000 lei pentru o pdine va fi curand infometat. O tranzacfie va putea fi posibili doar atunci
cdnd brutarul gi cumparatorul yor ajunge la un pret agreat de ambele pI4i. Adam Smith, un
filozofdin secolul al XVIII-lea care a fundamentat muhe teorii economice modeme spunea
Faptul cd noi ne hrdnim zilnic nu depinde de bundvoinla brutarului, mdcelarului sau
berarului ci acest lucru este in interesul /or (Wealth of Nations, 1776). Toate pe4ile
implicale intr-un schimb agteaptA s6-9i imbuntrttrleascd propria situatie. Suma fiecdrui act
individual in interesul propriu are ca rezultat in societate o cre$tere a abundentei !i o
prosperitate mai mare, acest lucru fiind ca o mind invizibill ce coordoneazA piata. Este
dincolo de scopul lucrlrii noastre de a aborda toate aspectele principiului liberului schimb
din societate.
Existe o exceplie notabiltr care afecteaza in mod direct factorii de mediu. Este general
acceptat faptul ca beneficiile pi costurile liberului schimb sunt consimtite de toli participanlii
la tranzacfie. Coslutile lndirccte sau beneficiile indirecte sunt cunoscute sub numele de
eiemalildli. Poate cea mai notabila 9i frecventit extemalitate este degradarea mediului care
apare ca o consecinB indirecta a actiunii oamenilor Acolo unde existtr aceste extemalita ,
piafa nu poate aduce solulii care str conduci la o societate mai prosperl. Aceasttr
36 Conservarea divetsitdlii biologice
lncapacirate a plefi, se reflecttr intr--o alocare grelita a resurselor care pennite cetorva
indivizi str beneficieze de resursele mediului.
Schimbarea fundamentall pe care o imprimtr introducerea conceptelor conservtrrii
diversitali biologice este sI se asigure faptul ctr toate costurile rezultate din asemenea
tranzaclii sunt inlelese. Companiile sau persoanele particulare implicate in activita ce
conduc la degradarea mediului nu suporti toate costurile penu'u reabilitarea ecosistemelor
degradate, deseori nepldtind nimic. Costurile de mediu sunt adesea suportate de
comunitalile umane care triiesc in vecinatatea acestor areale 9i oblin un beneficiu mic sau
nul de pe urma acestor actiYiteti.
De exemplu, o rafinf,rie care emite gaze toxice gi deqeuri lichide c6qtigtr din v6nzarea
combustibililor catre consumatori. Costurile de mediu produse de aceste tranzac{ii -
degradarea calitllii mediului, ape Poluate, cregterea incidentei afecliunilor respiratorii - sunt
repartizate intregii societdli, adesea populalia din arealul invecinat avand foarte mult de
suferit. Asemenea exemple ale incapacitSlii de reglare a costurilor de catre mecanismele de
piatl pot fi date 9i ln come(ul intemalional: obiectele artizanale produse in 1trrile ln curs de
dezvoltare gi vendute in cele dezvoltate nu includ coslurile degradfii zonelor costiere, ale
habitatului rural, efectele cauzate de deAi9area p6durii etc.
Ca rispuns la aceasta nouA metodtr de a cuantifica toate costurile rezultate intr,o
tranzactie economictr, incluzdnd gi costurile de mediu, s-a dezvoltat o noua disciplina
cunoscutl sub numele de economie ecologlcd, care studiaza valoarea economictr a
diversitllii biologice gi integreaze ltiin{ele economice, ltiintele mediului, ecologia,
asigurtrrile publice (Barbier Si alfii, 1994; Masood 9i Garwin, 1998). Cercetdtorii din
domeniul conservdrii diversite{ii biologice otilizeazS, tot mai frecvent conceptele ti
vocabularul economlei eco logic e.
Guvemele, bancherii, liderii corporaliilor etc. pot fi mai repede convingi de necesitatea
protejerii diversittrlii biologice dac6 se aduc aijustific6ri economice in sprijinul acestei
activitau.Costurile de mediu ale unor proiecte mari precum barajele, drumurile, sistemele de
irigatii, plantatiile agricole sunt in cregtere dalo ti necesiti[ii evalutrrii impactului lor asupra
mediului. Mediul este adesea definit ln mod larg ca incluzdnd nu numai resursele naturale
ci qi calitatea aerului, apei, speciile in pericol etc.
lntr-o forme mai cuprinzatoare, anslizele cost-berreficlu compard valorile ce$tigate
printr-un proiect cu valorile pierdute (Perrings, 1995). in teorie, dactr analizele arati cA un
proiect este profitabil se merge mai departe, pe cdnd dacl se demonstreazi cl proiectul nu
este profitabil el trebuie stopat. in practicl, analizele cost+eneficiu sunt facute adesea doar
pentru o aproximare in mare, deoarece evaluarea beneficiilor gi costurilor poate fi dificilA 9i
se pot produce modificiri il timp. Economia ecologicd contribuie la aceste analize prin
includerea in calcul a tuturor costurilor gi beneficiilor care implic6 mediul.
S-au facut eforturi pentru a include in calculul Produsului Intern Brut (PIB) Si a altor
indici care relevl dezvoltarea gi pierderile resurselor natuale (Daly 9i Cobb, 1989; Repetto,
1992). Problema calcului PIB-{I este ca reprezinttr o misure a tuturor activitAlilor unei 16ri,
nu doar a activitililor care implici mediul. Activitelile economice neproductive Si
nedurabile duc Ia cregterea PIB-ului chiar dacd acestea sunt distructive pe termen lung
(pescuitul in apele litorale, mineritul etc.).
Chiar gi dezastrele ecologice precum poluarea cu petrol produstr de petrolierul Exxon
Valdez sau Rizboiul din Golf cresc PIB-ul lirilor implicate deoarece produc o cregtere
temporare a numlrului locurilor de munci gi a volumului de produse necesare ecologiztrrii
arealului degradat. in acest moment, costurile totale de mediu ale unei ltrri, asociite cu
dezastrele ecologice pot fi considerabile $i reduc cA$tigurile pe care un stat le poate ayea din
Diversitatea biologicd. Probleme generale 37

dezvoltarea industriei si agriculturii. in Costa Ric4 de exemplrr. valoarea padurilor defri5ate

dup6 1980 deplgegte venitul adus de productia forestiera (Renctto, 1992).

Resurse comune

Multe resurse naturale precum aerul, apele, solul, speciile rare, peisajele deosebite sunt
considerate a fi rcsurse comane care sunt bunul intregii societati. Aceste resurse nu sunt
intotdeauna asociate cu o valoare monetartr. Oamenii, industriile, fiilizezA gi degradeazi
aceste resurse fari a plati decat simbolic sau deseori ftra a pllti nimic, situatie descrisi ca
lrugedia bunulul comun (Ha:diin,l985). in cele mai ,,ecologiste" sisteme de evaluare
(precum National Resource Accounting) utilizarea acestor resurse comune este inclusa ca
parte interna a afacerii in loc str fie tratata ca externalitate. Atunci cand oamenii 9i
organizaliile vor pl6ti pentru acliunile lor se va diminua 9i degradarea mediului. Unele
sugeslii pentru a pune in practicA aceste afirmalii se refera la cretterea taxelor pe
combustibilii fosili, impunerea de penaliz6ri pentru poluare, folosirea ineficienti a energiei,
apei, solului, la obligativitatea realiztrrii programelor de reciclare etc. De asemenea,
subvenliile acordate indusniilor 9i activittrtilor Poluatoare trebuie eliminate. Ca rezultat,
noile investilii trebuie redireclionate spre activitati care imbunatatesc calitatea mediului,
sunl foarte putin poluatoare, produc beneficii pentru un numf,r mare de oameni, in special
pentru cei iare traiesc in vecinatatea acestora. in final, penalizlrile pentru degradarea
diversiu{ii biologice pot fi majorate, astfel c6 industiile vor avea politici de supraveghere
mai severe 9i vor fi mai precaule cu mediul.
Demonstrarea valorii diversitalii biologice 9i a resurselor nalurale esle o problemtr foarte
complex6, ea fiind determinatl de o varietate de factori economici $i etici. Un obiectiv
major al economiei ecologice este dezvoltarea metodelor de evaluare a componentelor
diversitdlii biologice. Au fost elaborate metode Pentru atribuirea de valoare economica
variabilitiifii genetice, speciilor, comunitiltiilor biologice si ecosistemelor Una din cele mai
utile metode este cea utilizata de McNeely ti al-tii (1990) 9i Barbier 9i altii (1994). Astfel'
valorile sunt divizate in valori direcle (a)noscute in economie ca bunuri private), atribuite
intregii produclii recoltate de oameni precum peitele, lemnul, plantele medicinale 9i valari
indirccle (cwosc\te in economie ca bunuri publice), conferitl beneficiilor produse de
diversitatea biologictr, neincluz6nd aici exploatarea resurselor naturale sau dislrugerea lor.
Beneficiile care pot fi atribuite valorilor indirecte includ calitatea apei, proteclia solului,
recreerea, educatia, cercetarea $tiinlificI. Diversitalea biologica poate avea si o valoare
op(lonald, valoare ce rezulttr din abilitatea de a produce in viitor noi bunuri 9i servicii. in
plus putem atribui diveBittrtii biologice o valoare exlslen(iald bazata pe speciile care sunt
pe cale str devina extincte sau comunitatile biologice aflate in prag de distrugere.

Valorile economice directe

Valorile directe sunt atribuite intregii cantitali recoltate gi utilizate de oameni. Aceste
valori pot fi calculate de cele mai multe ori prin cuantificarea activitafii unor grupuri
reprezentative, monitorizarea punctelor de colectare, analiza statisticilor ce reflecta importul
38 Conservarea dieersirdlii biologice
liexportul etc. Valorile directe pot fi imp64ite ti elei.,I, ralori atlllzare penttu consum,
bunuri consumate local gi valori de produclr€ produse vandute pe piati.

Valorile utilizate pentru consum

Valorile utilizate pentru consum pot fi atribuite bunurilor care sunt consumate local li
care nu apar pe pielele nalionale gi intemalionale. Oamenii care diesc aproape de terenurile
productive utilizeazl adesea o parte considerabila a bunurilor produse p€ntru consumul
propriu. Aceste bunuri in mod normal nu sunt reflectate in PIB-ul tarii, ele nefiind vandute
decAt cel mult pe pielele locale. in cazul in care populalia din mediul rural nu este capabiltr
sA obtinA aceste produse, ca urrnare a efectelor degradlrii mediului, supraexploatarii
resurselor naturale sau datorittr instituirii ariilor protejate, standardul de viald va fi in
scadere, fapt ce poate merge pdnd la punctul in care devine imposibiltr supravieluirea gi este
necesari mutarea in alt loc.
Studiile efectuate in lerile dezvoltate arattr gradul in care acegti oameni utilizeaza
resursele mediului natural pentru a-ti acoperi necesittrlile de combustibil lemnos, legume,
fructe, came, plante medicinale, materiale de construclii (fig. 1.17, Myers, 1994; Balick 9i

t,
t$ "l
I

d :.'l

r !*

lra .- .i. !.
1{-r\_ ,f

(a) G)

Fig. l.l7 Produsele naturalc sunt vitale pcntru supravieluirea oamenil,or: a - unul din cele mai
imporlante prod.use naturale solicitatc de-oameni clte co;bustibilul fosil. in special in Africa 5i
su+tsrulAsiei. ln imaginc esle redaE o fcmeie din Burkina Faso. (World Bank Frito yosefHadar, 6
IBRD.); f - o mare va etale de plarte li alte produsc naturale suni folosite de medicina tradilionale
chinczd- In accst magazin farmacista prepari $i ambaleazi medicamente tradilionale. Medicanicntele
sunt preparale cu ajutorul mojarului fi pistilului iar prctul este calculat cu abaca. (Foto O Catherine
PringldBiological Photo Scrvicc.)
Divetsitatea biologicd. Probleme generole 39

Cox, 1996). De exemplu, aproximativ 80% din populalia lumii recurge incf, la medicina
traditionala bazati pe extracte oblinute din plante medicinale 9i animale ca principal mod de
tratament medical (Famsworth, 1998; Tuxill, 1990). in China sunt utilizate pentru scopuri
medicale peste 5 000 de specii, iar in bazinul Amazon sunt folosite circa 2 000 de specii
(Schultes 9i Raffaui 1990).
Una din cerinfele vitale pentru populalia rurala este consumul de proteine, care adesea
sunt oblinute prin vdnarea animalelor strlbatice. in multe areale din Africa, vanatul ofera o
proporlie semnificativtr din proteinele consumate de populalie, aproximativ 4070 ln
Botswana gi 70% in Republica DemocratA Congo (Myers, 1988b). Pretutindeni pe glob sunt
recoltate in fiecare an 108 milioane tone de crustacee gi molugte, majoritatea specii
salbatice, 9l milioane de tone fiind recoltate in mediul marin Ei l7 milioane de tone in apele
continentale (WRI, 1998) din care o parte importantil esle consumattr local.
Valoarea producliei utilizat! in consum poate fi calculata pentru unele produse eYaluand
cat de mult trebuie sf, pltrteasca populatia daca ar cumpara produse echivalente de pe piaF
gi sursele locale nu ar fi disponibile. Un exemplu ar fi estimarea numlrului de porci venari
de populatia din Sarawak (estul Malaeziei), prin cunoatterea numf,rului de arme de
v6n6toare gi intervievarea vanetorilor Acest studiu de pionierat, extrem de controversat, a
estimat cl valoarea produselor este de 40 milioane USD/ an (Caldecott, 1988). in multe
cazuri populatia ru.ih nu ut" bani pentru a cumpara aceste Produse de pe pia1i. in cazul
epuizirii resurselor locale populalia va strrtrci sau va migra spre centrele urbane.
Cu toate ca dependenla de produsele naturale locale este asociata cu ltrrile ln curs de
dezvoltare existtr zone rurale in 1trrile dezvoltate ca S.U.A. sau Canada, unde sute sau mii
pi
de oameni sunt dependenti de combustibilul lemnos pentru incllzire gi de vanat pentru
hran6. Multi dintre locuitorii de aici nu vor fi capabili sa supravieluiasca in areale izolate
dactr vor trebui si plateasctr pentru accesul la resurse,

Valoarea de utilizare a produselor

Valoarea de utilizare a produselor este valoarea directa atribuita Produselor care sunt
recoltate din mediul salbatic li yandute pe pielele comerciale nalionale sau intemalionale.
Aceste produse sunt in mod obignuit evaluate prin metode economice standard, prin pretul
plAtit la primul punct de v6nzare sctrzdnd costurile apirute inainte de acest punct. Ca rezultat
al acestei metode un produs natural minor poate deveni materie Prim6 pentru un Produs
major (Godoy 9i alfii, 1993). De exemplu pentru cascara - Rhamnus purshiana, recoltattr in
estul S.U.A. (ingredient principal in ceteva tipuri de laxative) costul de achizilie este de
circa I milion USD pe an, costul final al medicamentelor fiind de 475 milioane USD/an
(Prescon-Allen 9i Prescon-Allen 1986).
Spectrul produselor oblinute din mediul natural $i vendute apoi pe piaF este foarte mare,
principalele produse fiind: combustibilii fosili, lemnul pentru constuctii, Peitele, molugtele,
crustaceii, plantele medicinale, fructele, legumele, camea de yanat, pielea vanatului, mierea,
trestia, ceara de albine, vopselele naturale, algele, nutrelurile penhu animale, parfumurile
naturale, plantele cu gumi 9i rt5ini (Radmer, 1996; Baskin, 1997).
Valoarea de utilizare a produselor din resurse naturale este semnificativd chiar gi in {irile
industrializate. Prescott-Allen C. 9i Prescott-Allen R. (1986) au calculat cd 4,5%o din
PIB-ul Statelor Unite ale Americii depinde direct sau indirect de speciile salbatice, evaluate
la aproximativ 87 miliarde USD pe an. Procentajul poate fi ii mai ridicat in llrile in curs de
,10 Conseteorea diversitdlii biologice
dezvoltare in care populalia rurala delin€ o pondere semnificativi 5i gradul de
industrializare este sctrzut.
in prezent, lemnul este cel mai importart produs oblinut din mediul natural, cu o valoare
circulanttr in come4ul intemalional de peste 120 miliarde USD an (WRl, 1998). Produclia
de lemn este exportata in propo4ie tot mai mare din multe IAri tropicale, care obtin astfel
valuta pentru industrializare sau plata datoriilor. in lAri ca Malaezia pi Indonezia lemnul este
in topul exporturilor, cu valori de miliarde de dolari pe an (Primack 9i Lovejoy, 1995) (fig.
l.t8a). Produsele nelemnoase din pldure, incluzdnd venatul, fruct€le, latex-ul, rdginile,
plantele medicinale au de asemenea o valoare productiytr foane mare (fi8. l.l8b). De
exemplu, produsele nelemnoase exportate de India reprezintf, 63%o din totalul exporturilor
forestiere (Gupa gi Guleria, 1982). Aceste produse sunt numite deseori impropriu ,,produse
forestiere minore", io realitate ele fiind extrem de importante din punct de vedere economic
putend avea o valoare mai mare ln timp decat defrilarea pAdurii (Panayotou $i Ashton,l992;
Daily, 1997). Valoarea produselor nelemnoase impreuna cu valoarea lemnului aduce o
putemicAjustificare economica pentru menlinerea ecosistemelor forestiere in bune condilii.
Cea mai importanttr valoare de utilizare pentru multe specii consta in capacitatea lor de
a produce noi malerii prime pentru industrie $i de a lmbuntrtati genetic culturile agricole
(Baskin, 1997). Unele specii de plante 9i animale sdlbatice care sunt in prezent recoltate sau
vanate doar la scara locala pot fi cultivate gi crescute in planta{ii, ferme sau laboratoare.
Populaliile sllbatice produc sursa de material genelic care Ie poate redresa genetic pe cele
domestice. in cazul plantelor cultivate, speciile strlbatice pot produce gene care conferd
rezistenF la boli sau determintr cretterea productiei. Aceste gene pot fi oblinute doar din
populatii s5lbatice ii sunt inoculate stocului de specii reproductrtoare sau depozitate in banci
de gene. Continua ameliorare genetica a plantelor cultivate este necesara nu numai pentru
crelterea producliei dar ti ca protectie impotriva insectelor rezistente la pesticide, virulentei

] q
.,'|

t
f,

(a)
:a
(b)
L
Fig. l.l8 a - Industria lemnului ln multe lari este o sursa importanta dc vcnituri. in fotografie este
redatl o pedurc tropicall exploatate din Insula Bomeo. (Foto @ Waync Lawler, Photo Researcher,
Inc.)i 6 - Industda materialelor n€lemnoase estc dc asemenca aducatoare de venituri pe plan local si
natiooal. Mulli locuitori din mcdiul rural i5i suplimenteazl veniturilc culegand produse nelemnoase
oferite de ptrdurc li vanzrndu-lc pe piata locala, cum estc cazul acestci familii din Sarawac (Malaezia)
care vinde miere $i fructe sllbatice (Foto R. Primack.)
Divers itateo bioloBicd. Probleme generale 1t

unor fungi, bacterii sau viruli necunoscuti. Pierderea plantelor cultivate poate fi adeseori
leBattr direct de variabilitatea geneticl redusd. Astfel in anul 1846 cartofii au fost distruSi in
Irlanda, iar ln anul 1922 aproape decimali in fosta URSS. in anul 1984 aparilia malurii
citricelor in Florida a fost relationata cu slaba variabililate geneticd a plantelor cultivate
(Plucknett gi al1ii, 1987).
Dezvoltarea de noi variettrti de plante poate avea de asemenea un efect economic notabil.
Ameliortrrile genetice ale plantelor de culturtr din S.U.A. au determinat cregterea valorii
recoltelor cu o medie de I miliard USD/an intre 1930 9i 1980 (OTA, I987). Ameliorarea
genetici a orezului 9i grdului in timpul ,,revolutiei verzi" a crescut valoarea recoltelor in
Asia cu circa 3,5 miliarde USD/an (WCMC, 1992). Genele pentru creiterea conlinutul ui de
zahir gi a mtrrimii fructului tomatelor strlbatice din Peru au fost transferate in varietltile
cultivate, rezult6nd o crest€re a valorii acestora cu E0 milioane de USD (lltis 1988).
Descoperirea porumbului salbatic peren in statul mexican Jalisco (a se Yedea capitolul 5)
poate aduce venituri de miliarde de USD deoarece dezvoltarea unor asemenea culturi ar
elimina necesitatea cultivrrii anuale.
Speciile salbatice pot fi adesea utilizate ca sgen(i biologici de control (yan Driesche 5i
Bellows, 1996). Cercet6torii au incercat controlul comunitailor speciilor exotice $i a celor
periculoase prin studierea taxonilor ce condilioneazi dezvoltarea lor in habitatele naturale.
Un asemenea exemplu este controlul viermelui alb al maniocului (Phenacoccus
monihotis), care a deyastat culturile de manioc (Manihot esculenta), planta extIem de
importanttr pentru alimentalia popula(iei Africii (Herren gi Neuenshwander, l99l). Dupa
introducerea accidentald in Africa, viermele alb a cauzt daune de circa 2 miliarde USD/an
culturilor de manioc Ai a redus substanlial hrana a p€ste 200 de milioane de africani. Duptr
cercetari intensive, entomologii au descoperit o viespe (Apoanagtrw lopezi) din Parugruai,
necunoscuttr initial ca parazit al viermelui alb al maniocului (fig. l.l9). Un program de
creltere gi introducere a 250 000 de viespi in Africa a condus la controlul dezYolttrrii
viermelui alb al maniocului gi reducerea a 95olo din pierderile de manioc.
Lumea naturall este 9i o importantil surs[ de materii prime in industria farmaceutica. Mai
mult de 75% din primele 150 de medicamente prescrise curent in S.U.A. sunt derivate din
plante, animale, fungi, bacterii (Dobson, 1998). Un sfert din medicamentele prescrise in
S.U.A. conlin ingrediente active derivate din plante. Doua medicamente pentru disfunctii
sexuale derivate dintr-un melc de mare (Catharanthus rosezs) din Madagascar s-au dovedit
a fi eficiente in tratarea maladiei Hodgkin, leucemiilor gi a altor boli de sdnge. Tratamentele
care utilizeazf, aceste medicamente au crescul rata de supravietuire a copiilor cu leucemie
de la l0o/o la 90o/o.
Muhe din cele mai importante antibiotice ca penicilina 9i tetraciclina sunt deriyate din
fungi sau alte microorganisme (Eisner, l99l; Dobson, 1995). Mai recent, medicamentele
derivate din fungii cu ciclosporinf, s-au dovedit a fi un element crucial pentru transplantele
de iniml 9i rinichi. Multe alte ingrediente farmaceutice au fost identificate in veninul
animalelor (gerpi sau artropode) iar unele specii marine s-au dovedit a fi surse bogate de
substante chimice cu valoare medicaltr.
Comunitalile biologice ale lumii sunt in continuare cercetate pentru a se descoperi noi
plante, animale, fungi gi microorganisme care pot fi utilizate in lupta oamenilor cu boli
precum cancerul sau SIDA (fig. 1.20a; Plotkin, 1993; Balick 6i Cox, 1996; Crifo Ei
Rosenthal, 1997). Aceste cercetfti sunt ln general comandate de catre guveme, institute de
cercetare gi companii farmaceutice.
Pentru a facilita cercetErile ln direc(ia oblinerii de noi medicamente gi a profita financiar
de pe urma acestora, guvernul din Costa Rica a infiinlat National Biodiversity Institute
42 C onservarea diversildlii biologice

,r7

t
(a)
lt
2

(b)

t
(c)

Fig. l.t9 Radacinile de manioc constituie o imponantl sursS dc h.anl in Africa trcpicaE: a - Camp
cultivat cu manioc. (Foto prin amabilitatea lui P Philpot, IITA.); D - C6nd viermele alb al maniocului
a fost introdus accidental in Africa, acesta a provocat distrugeri importante culturii de manioc; c -
Cercettrtorii au descopcrit o viespe care isi depune outrle in larvele viermelui alb al maniocului,
realizand un control biologic eficient al acestora din urma.. (Foto, ti c prin amabilitatca lui
P Neuenschwander, IITA.)

(INBio), care colecteazi produse biologice $i obfine probe pentru companiile farmaceutice
(fig. 1.20 b). Glaxo Wellcome, o companie braziliantr de biotehnologii pi guvemul brazilian
au semnat recent un contract de 3 milioane de USD pentru a obline probe gi a investiga
aproximativ 30 000 de specii de plante, fungi, bacterii, suma destinatA sustinerii cercetlrii
gtiintifice, comunittrlilor locale 9i programelor de dezvoltare 9i conservare (Neto gi Dickson,
1999). Progame ca acestea aduc surse financiare pentru tirile mai putin dezvoltate, cu care
i5i pot proteja resursele naturale !i prezerva cunoltinlele indigenilor despre diversitatea
biologicl.

Valori economice indirecte

Valorile economice indirecte pot fi atribuite unor aspecte ale diversitAtii biologice cum at
fi procesele de mediu gi serviciile ecosistemelor care produc beneficii economice ftrrf, a
 ,13
Diversitatea biologicd. Probleme generale

ril lil I
I I
I

I I
I \
I r
I e

s
(a) (b)

Fig. 1.20 a - Antonio Cue din Belize duce mai departe tradiliilc lasate de urmasi sai carc apaiincau
culturii May4 de a prepara medicamente din plantele ce crcsc in orizontul local. Acum acesta lucreazi
cu oamcnii'de $tiinli plntru a d€termina dacd substanfele din aceste planle pot fi folosite in medicina
modeml. (Foto prin dmabilitatea lui M. J. Balick.); 6 --taxonomi$tii de Ia INBio sortcaza li clasifictr
speciilc de plante gi animale din Costa Rica, trimiland probe companiilor farmaceutice.
(Foto Stevc wintcr).

recolta sau distruge prin utilizare. Deoarece beneficiile nu sunt bunuri sau servicii in sens
economic curent, ele nu apar in mod normal in statisticile economice nalionale. Dace
ecosistemele naturale nu sunt disponibile pentsu a Foduce aceste beneficii, resursele noi pot
fi gisite cu foarte multe cheltuieli.

Valori economice neconsumabile

Comunittrlile biologice produc o mare varietate de servicii de mediu care nu sunt

consumate prin utilizare. Ele previn inundaliile 9i eroziunea5olurilor, purifictr apele gi
creazi locuri pentru recreere qi studierea naturii, Aceste valori neconsumabile pot fi uneori
calculate ca servicii specifice. Economiltii sunt doar la inceput in domeniul calculului
valorii serviciilor ecosistemelor la nivel regional 5i global. Chiar dacd sunt incl la un nivel
incipient, ele sugereaztr ca valoarea serviciilor produse de ecosisteme este enorm[, injur de
32 trilioane USD/an, peste valoarea utilizarii directe a biodiversitllii (Costanza qi al{ii,
1997). Deoarece acesta suma este mai mare decdt suma PlB-urilor anuale (18 trilioane
USD/an) apare evident ca societatea umani este dependenttr in totalitate de resursele
naturale $i nu se poate plati refacerea acestor servicii fumizate gratuit de ecosisteme. Existf,
fi estimeri mai precaute a valorii diversit6lii biologice (Pimental 9i al1ii, 1997), mulli
economigti fiind inctr in dezacord asupra modului de calcul (Masood 9i Garwin, 1998),
atrlgand atenlia ce ince mai este de lucrat in acest domeniu. in paginile urmetoare se vor
prezenta c6teva din beneficiile generale ale conservlrii diversitdlii biologice care in mod
obignuit nu apar in balanfa evalutrrii impactului asupra mediului sau in PIB.
41 C onservoreo divers itdl ii b iol ogice

Productivitatea ecosist€melor. Capacitatea fotosintetic6 a plantelor li algelor constA in

captarea energiei solare de cAtre lesuturile vii. Acestea reprezintl startul celor mai
importante relatii trofice care implici aproape toate speciile pe care omul le exploateazA.
Aproximativ 40% din productivitatea mediului terestru este utilizata direct sau indirect de
om (Vitousek, 1994). Distrugerea vegetaliei dintr-un areal prin suprapAlunat,
supraexploatar€a lemnului sau incendierea frecventa a padurii distruge abilitatea acestor
sisteme de a utiliza energia solartr, conducand la pierderea producliei de biomastr gi
deteriorarea comunit?tlilor de animale care rtriesc in acel areal.
Urmand acelagi ralionament, estuarele sunt areale in care plantele acvatice ti algele se
dezvoltA rapid, fiind punctul de plecare al unor importante relele trofice care au proieclie in
cantitdlile de pe$te $i molugte recoltate. U.S. National Marine Fisheries Service a estimat cA
degradarea estuarelor din S.U.A. a costat mai mult de 200 milioane de dolari pe an in
produclie 9i valoare recrealionalA pierduE (McNeely 9i altii, 1990). Chiar dacl ecosistemele
degradate sunt reftrcute - adesea cu cheltuieli foarte mari nu se mai poate restabili
-
functionalitatea iniriall a ecosistemelor, acestea nemaiavand aceeagi bogllie in specii.
Cercettrtorii sunt extrem de interesafi de modul in care pierderea uneia sau a mai multor
specii dinlr-o comunitate biologicd afecteaztr ecosisremul (Chapin 9i allii, 1998). Multe
studii asupra pajittilor naturale gi anificiale confirma faptul ctr pierderea unor specii
determina declinul productivita(ii, comunitatea fiind mai pulin capabiltr str rtrspund6 la
varialii ale mediului, precum seceta (Tilman 9i al1ii, 1996). Este sigur faptul ca atunci cend
sunt pierdute specii, comunitatile biologice igi vor reduce substanlial capacitatea de adaptare
la schimbarile produse de activitatea umanA (schimbari climatice, distrugerea stratului de
ozon, crefterea concentraliei de COr, SO2 etc.).

Protectia apelor gi a r€surselor edafice. Comunittrtile biologice au o importanlA vitaltr

in protejarea resurselor de aptr, protectia ecosistemelor impotriva inundatiilor sau secetei li
menlinerea calittrtii apei (Wilson 9i Carpenrer, 1999). Aparatul foliar fi litiera intercepteazi
ploaia 9i reduc impactul pictrturilor de aptr cu solul, rldtrcinile plantelor gi microorganismele
contribuie la aerarea solului, mtrrindu-i capacitatea de a absorbi apa. Cretterea capacittrtii
de retenlie a apei reduce posibilitatea de producere a inundaliilor care apar dup6 ploile
putemice $i asigurd o cedare lenttr a acesteia, in zile sau sAptamani dupi ploaie.
Atunci c6nd vegetaJia este degradata prin tAiere, utilizare agricola fi alte activitali umane,
rata de eroziune a solurilor 9i chiar alunecf,rile de teren cresc rapid, reduc6nd substantial
valoarea terenurilor. Mai mult, particulele de sol ajunse in apl pot elimina animalele de ap6
dulce, organismele recifale, viala marind din estuare. Sedimentele reduc indicele de
potabilitate !i indirect posibilitatea de utilizare a apei de c6tre comunitdfile umane ce triiesc
de-a lungul raurilor Cregterea debitului solid conduce la colmatarea accelerata a lacurilor
de acumulare, la diminuarea producliei de energie electrici sau reducerea navigabilitllii.
Inunda|ile catastrofale flri precedent din Bangladesh, India, Filipine 9i Thailanda au fost
asociate cu despdduririle recente din bazinele hidrografice. lnundarea terenurilor agricole
diu India a determinat efectuarea de implduriri masive in Himalaya, cu finan(are din surse
guvemamentale $i private. Transformarea unor habitate de lunctr in lungul fluviului
Mississippi sau a Rhinului, in terenuri agricole a determinat in ultimele decenii inundalii
putemice.
in mutle zone de pe glob, dezvoltarea urbani exercitd o presiune puternictr asupra
resurselor de api necesare pentru consum menajer, irigalii gi uz industrial. Costurile trattrrii
apei sunt atat de mari incdt protejarea elementelor care in mod natural ii asigur[ calitatea
este de prioritale maxima. Pentru protectia resurselor de apA, ora$ul New York a platit circa
Di\tersitatea biol ogicd. Probleme generdle .15

I miliard de dolari comunitililor rurale din statul New York pentru a mentine ptrdurile in
bazinele hidrografice din care se alimenteazA. Aceasta politica s-a dovedit a fi o bund
investilie deoarece tratarea apei in uzine de api ar face acelaqi lucru cu un cost de
8 - 9 miliarde de dolari (McKibben, 1996).

Ameliorarea climatului. Comunitelile de plante sunt foarte importante in moderarea

condiliilor climatice locale, regionale gi probabil chiar globale (Clark, 1992; Couzin, 1999).
La nivel local arborii modifici temperatura prin reducerea insolatiei directe gi procesul de
evapotranspiratie. Efectul racoritor diminueaztr utilizarea ventilatoarelor ti aparatelor de aer
conditionat, sporepte confortul $i imbunAtAlelte productivitatea muncii.
La nivel regional, evapotranspiralia asigura secven{e ale circuitului apei in natura.
Pierderea vegetaliei din unele regiuni de pe glob precum Amazonia 9i Afiica de Vest are
consecinte in reducerea la nivel regional a cantitafii anuale a precipitaliilor (Fearnside,
1990).
La nivel global, cregterea plantelor este corelattr cu ciclul carbonului. Diminuarea
suprafetei ocupate de covorul vegetal are ca efect reducerea capacitatii de absorblie a COr,
contribuind la crelterea concentraliei acestui gaz ln atmosfertr qi mai departe la efectul de
incilzire global6 (Kremen 9i al1ii, 1999).

Depozitarea deqeurilor li retenfis nutrienlilor. Comunittrlile biologice sunt capabile se

reducd pi si imobilizeze poluanli ca metale grele, pesticide, ape uzate, care au fost introdugi
in mediu prin activittrli umane (Odum, 1997). Excesul de nutrienti realizat in procesul de
reducere poate fi asimilat de alge 9i plante constituind inceputul unui nou lant trofic.
Valoarea comunittrlilor biologice acvatice ln tratarea degeurilor, procesare qi asimilare a
nutsienlilor a fost estimatt in jurul a l8 trilioane de dolari pe an (Costanza gi allii, 1997).
Un bun exemplu al acestei funclii a ecosistemelor este dat de golful Huston din
vecinatatea New York-ului, cu o suprafali de 5 200 km2. Acesta a devenit un imens batal
pentru depozilarea degeurilor lichide gi solide provenite de la cei peste 20 de milioane de
locuitori ai ariei metropolitane New York (Young 9i altii, 1985). Dacd golful devine
neutilizabil gi este distrus prin actiunea combinata a apelor uzate gi dezvoltarea costierA, un
alt sistem de depozitare a degeurilor, incluzend facilitlli majore pentru tratarea lor, va costa
peste l0 miliarde de dolari.

Relatiile dintre specii. Existenla multora dintre speciile vanate de oameni pentru
valoarea lor economictr depinde de alte specii sllbatice. Astfel, declinul unei specii strlbatice
cu importanF mica pentru oameni poate determina diminuarea numtrrului celor vdnate. O
parte din animalele srlbatice vanate sunt dependente de insectele gi plantele necesare hranei.
Declinul populaliilor de insecte gi al comunitalilor de plante va conduce la scaderea
efectivului de animale v6nate de om. Plantele cultivate sunt benefice pentru unele p&ari gi
insecte prtrdtrtoare. Astfel Mantis religiosa (clluglrita) sau chiar intreaga familie Mqntidqe,
a clror hrana o constituie insectele dduntrtoare care atacA recoltele sunt legate direct de
culturile agricole. De asemenea, numercase specii cultivate sunt entomofile, depinzdnd de
insecte pentru polenizare (Buchmann 9i Nabhan, 1996). Multe specii s batice utile sunt
zoochore, depinzdnd de animalele care le consumi Auctle (lilieci gi plsdri), agenli siguri
de diseminare (Fujita 9i Tuttle, l99l). Unele din relaliile cele mai semnificative din
comunitalile biologice sunt acelea dintre speciile de arbori gi plantele cultivate sau dintre
6 Conservarea diversitdlii biologice
plantele cultivate pi organismele din sol, ca fungi, bacterii, care produc nutrien(ii esenliali
prin descompunerea plantelor Si animalelor moarte. Cre$terea lenta gi moartea arborilor din
ptrdurile Europei poate fi aribuiti" in parte, efectului ploilor acide gi polu6rii aerului asupra
tungilor din sol (Cherfas, l99l).

Recreerea ti ecoturismul. Un scop important al activitililor recreationale este acela de

relaxare in natura prin intermediul unor activitafi precum drumetia, fotografiatul, tabere
omitologice, observarea balenelor (Duffirs gi Dearden, 1990). Valoarea monetare a acestor
activitAfi, numittr uneon voloarcalamcculai poate Ft considerabila (fig. l.2l ). De exemplu,
84% din canadieni participl la activitali recrealionale in nature, activitali estimate la o
valoare de 800 000 USD/an (Fillon 9i altii, 1985). in S.U.A., peste 100 milioane de adulfi fi
un numAr comparabil de copii sunt implicali anual in forme de recreere nedestructivtr,
cheltuind cel pufn 54 miliarde USD pentru a observa viaB in mediu natural, a pescui sau a
vana. Sistemul complet al cheltuielilor, care include tixe, transport, cazare, mastr 9i
echipament sugereaze ca valoarea recrealionaltr a ecosistemelor lumii poate fi mai mare de
800 miliarde USD/an (Costanza 9i allii, 1997).
in ariile protejate de importanld na{ional5 sau intemalionale sau in cele cu peisaje
exceplionale, precum Yellowstone National Park, valoarea recrealionala este motorul
dezvoltlrii unor industrii locale, incluzand ferme gi locuri de cazare (Power, 1991).
ActivitAFle recrealionale ca vanitoarea sportivA ti pescuitul, pot fi considerate durabile, degi
in teorie constituie o utilizare ce degradeazi ecosistemele. Cantitatea de vanat sau pe$te
extrasa din ecosisteme este insignifianttr in comparatie cu capacitatea lor de suport, cu banii
cheltuili li timpul petrecut pentru aceasttr actiyitate. in mod practic in economia ruraltr
pescuitul ti vanltoarea genereazl sute de milioane de dolari. Valoarea acestor activitili
recrealionale poate fi mai mare dec6t sugereaztr aceste cifre deoarece multi vizitatori ai
ariilor protejate, vdntrtorii gi pescarii sponivi sunt dispugi str pltrteasce axe mai mari decdt
este necesar pentru vizitare gi permise.
Ecoturkmul este o industrie in rapidl dezvoltare, implicand peste 200 milioane de
persoane pe an 9i ruldnd miliarde de USD/an in lume. Vizitarea unor tiri de cetre aceastI

Fig. l.2l Mulli oaneni grsesc ce

a interactiona cu altc specii este
educativ li totodata o experienle
a, deosebitf,. Un grup de ecoturil(i
salute o balena piticd
(Balae nopte ra acut orosttato) carc
a fost eliberaG dupe ce s-a
incurcat in plasele de pescuit; de
partea rostrale a balenei au fost
prinsi flotori care o lin aproape de
suprafatd. Salvatorii pot conducc
apoi balena spre locuri sigure.
Aceste intalniri, carc in mod
normal nu sunt at6t de apropiate,
cum sunt mult mai tradilionalcle
,,Yizionari ale balenelor" sau
,,safari foto" din Africa, pot
imboglti din punct d€ vedere
.# spiritual viala oamenilor (Foto
Scotl Kraus, New England
Aquarium.)
Diversitatea biologicd. Probleme generale 47

categorie de turi$i 9i cheltuielile ficute sunt in totalitate sau ln parte realizate cu scopul de
admira comunittrtile biologice 9i specii rare (Lindberg, 1991, Ceballos -
Loscur6in, 1993).
Rolul ecoturismului este in particular important ln multe ftrri tropicale. Prin stabilirea unor
taxe de vizitare ridicate, Rwanda a dezvoltat o industrie a turismului bazatl pe comunitf,lile
de gorile. Fenomenul a condus la incasarea unor venituri importante, insi conflictele recente
au diminuat extrem de mult aceste incasari. Ecoturismul a fost in mod traditional indusria
cheie a larilorAfricii de Est, precum Kenya 9i Tanzania 9i este in cre ere in muhe 1trri ale
Americilor gi Asiei. Valoarea caltrtoriilor pentru a observa elefantii ln Kenya a fost estimata
la circa 25 milioane de USD/an (Brown, 1993). Ecoturismul poate furniza o justificare
imediatil, pragmatictr pentru protejarea diversitllii biologice, in mod particular atunci cand
activitatile pe care le presupune sunt integrate lntr-un plan general de management (wells
gi Brandon, 1992). Aceste activititfi pot fi inlelatoare, deoarece facilittrlile turistice produc o
experienle rupttr de realitatea problemelor sociale 9i de mediu care pun in pericol
diversitatea biologica (fig. 1.22). Activitaile ecoturistice pol contribui la degradarea ariilor
fiagile ecologic atata timp c6t turittii pot smulge sau cilca florile salbatice, rupe coralii,
distruge cuiburile pastrrilor, alunga animalele din preajma surselor de aptr sau hranl (Giese,
1996).

Valoarea educationaltr ti itiintific!. Multe cA(i, reviste, programe de televiziune,

materiale multimedia, filme produse in scopuri educalionale li recreative sunt bazate pe
teme din natura (de exemplu materialele produse de Wilson gi Perlmann, 1999; Morell,
1999). Documente despre istoria naturalA sunt tot mai mult incorporate in programele
educalionale. Aceste produse educationale valoreaztr probabil miliarde de dolari pe an. Un
numtrr considerabil de cercetatori Si educatori 9i probabil un numtrr mult mai mare de
amatori sunt angajali in efectuarea observaliilor de mediu gi pregtrtirea materialelor
educalionale. in arealele rurale, aceste activittrti sunt puse ln practice de staJiuni de cercettrri
gtiinlifice care constituie o sursa de locuri de munctr 9i au rolul unor centre educa{ionale
pentru populatia localtr. Mai mult, aceste cercettrri produc beneficii economice ln arealele
din jurul staliunilor de cercetare, valoarea real6 referindu-se la abilitatea lor de a cregte
gradul de cunoaltere al oamenilor, de a le imbun&au educalia gi de a imbogili experienta
umanA.

) -d
h {fr

FiE, 1,22 Facilitetile 4

l
oferite ecoturiftilor pot /,
crea o lmagrne asupra -r\
lumii tropicale care -\\ z.?"s
ascunde problemele din "4,
tarile in curs de
dezvoltare. (Caricaturi
$
de E. G. Magazin,
Gcrmany.) B
4
48 Conservarea divers itdlii biologice
Monitorizarea factorilor de mediu. Speciile care au sensibilitdli aparte la toxine pot
servi drept sisrem ini(ial de avertizare intr-un program de monitorizare a starii de
sanogeneza a mediului. Unele specii pot seryi ca lnlocuitori ai unor echipamente de deteclie
deosebit de costisitoare. Cei mai cunoscufi indicatori s:.lnt lichenii care cresc pe roci gi
absorb substanjele chimice din ploi sau aer (Hawksworth, [990). O cantitate mare de
substanre toxice distruge lichenii, fiecare specie avdnd un nivel distinct de toleran{A la
poluarea afnosfericl. Compozitia comunittrtilor de licheni dint un areal poat€ fi utilizatf, ca
indicator biologlc (blomarkefi) al nivelului de poluare a atmosferei, iar abundenta lor poate
indica arealele contaminate. Filtratorii apelor prec\m moluStele sunt de asemenea utiliza[i ca
indicatori biologici, deoarece proceseazi volume mari de api li acumuleazi substanle toxice
ca metale grele, PCB gi pesticide. l/gele sunt de asemenea un bun indicator al deteriorArii
calittrtii mediului.

Valori op(ionale

Valoarea oplionaltr a speciilor consta in potenlialul de a produce un beneficiu economic

societtrtii umane in viitor. Continua schimbare a societAlii umane genereaztr necesittrti, deci
trebuie sI existe metode care sa le satisfaca. Adesea solulia problemei este un animal sau o
plantl necunoscuta anterior. Ceutarea de produse naturale noi este foarte extinsa.
Entomologii cauta insecte utilizabile ca agenli biologici de control, microbiologii cauttr
bacterii care sA asiste procesele biochimice industriale, zoologii cauttr sf, identifice specii ce
pot produce proteine animale mai eficiente qi animale care pot fi crescute fArA a degrada
mediul precum o fac speciile dolnestice actuale. Posibila valoare economic6 a speciilor este
greu de precizat deoarece este bazatd pe produse sau procese neimaginabile incd. De
exemplu, referitor la diversitatea biologicl ca bogdlie a natarii, descoperiri recente au exrins
capacitatea plantelor de a acumula metale, un raport incredibil ardt4nd cI anumite plante pot
acumula cantitati semnificatiye de aur 9i ca atare pot reactiya economic unele areale din
jurul minelor vechi (Anderson qi al1ii, 1998). Agenliile de asiguriri medicale qi companiile
farmaceutice sunt angajate in eforturi mari de colectare Si prelucrare a unor plante 9i a altor
specii pentru a exploata capacitatea lor de a lupta cu diverse maladii (Eisner gi Beiring,
1994; Davis, 1995; Tuxill, 1999). Descoperirea unui agent anticancer in tisa pacificA (2n6us
brevifolia) un arbore specific pddurilor seculare nord-americane pacifice, este unul din
rezultatele recente ale acestor cautari. O alt[ specie cu valoare in producerea unor
medicamente este arborele gir*go (Cinkgo biloba) care mai vegeteazi spontan doar in
cateva localiteti izolate din China. in decursul ultimilor 20 de ani, o industrie de 500
milioane de USD/an a fost dezvoltattr in jurul plantatiilor de ginkgo. De asemenea s-au
dezvoltat linii tehnologice ln fabricile de medicamente din Europa 5i Asia, care extrag din
frunze un complex exfem de util in tratarea problemele de circulalie, accidente cerebrale,
pierderea memoriei (hg. 1.23; Del Tredici, 1991).
Industria biotehnologica in crettere a g6sit noi ctri de reducere a poluirii 9i a dezvoltat
procese tehnologice care produc substante utile in lupta cu bolile ce pun in pericol senrtatea
umantr (Frederick li Egan, 1994). in unele cazuri speciile descoperite recent sau cunoscute
de mult s-au dovedit a avea acele propriettrti ce pot conduce la rezolvarea unor probleme
semnificative ale oamenilor. in tehnicile inovative de biologie moleculartr, prin intermediul
plasmidelor se pot tranfera genele unei specii in alte specii. Unele din cele mai promilAtoare
specii sunt din gruptl Archaebacteriilo/ care tdiesc in medii viciate precum apele fierbinti
sau curenti geotermali de addncime (Janell 9i al{ii, 1999). Bacteriile care supraviefuiesc in
Diversitatea biologicd. Probleme generale 19

Fig.1.23 Ginkgo biloba

sunt cultivali pentru
valoarea medicinali a
frunzelor sale. AceastA
specie sti la baza unei
industrii farmaceutice de
sute de milioane de
dolari in ficcare an.
(Foto Peter Del Tredici,
Amold Arboretum.)

medii viciate din punct de vedere fizic sau chimic pot fi adesea adaptate la aplicalii
industriale cu o valoare economice considerabile. Tehnologii foarte importante utilizate de
industria biotehnologici sunt bazate pe reaclia de polimerizare tn lanl (PCR) pentru
multiplicarea ADN-ului. Aceast6 reacfie depinde de o enzime care este stabiltr la
temperaturi inalte, enzimi ce se gdsefte in bacteria Thermus aquaticus, endemici in apele
termale fierbinli, eliberale de gheizerele din Yellowstone National Park. Companiile
farmaceutice Hoffinan-La Roche 9i Perkins-Elmer delindtoarele patentului PCR ca;tige
anual 200 milioane de USD din aceste linii tehnologice (Chester, 1996).
O intrebare care a generat o dezbatere aprinsd esle'. Cine deline drepturile comerciale
qsupra diversitdlii biologice a Terrei? ln trecut, speciile erau col€ctate firi
restriclie din
orice areal iar corporaliile farmaceutice, adesea cu sediul in 16rile dezvoltate, vindeau
produsele rezultate. Azi guvemele din tirile dezvoltate impart din ce in ce mai mult profitul
cu lirile sau comunitilile locale de unde speciile au fost colectate (Vogel, 1994). Tratatele
intemalionale gi dezvoltarea procedurilor de garantare a participirii la aceste procese vor
conduce la o schimbare diplomatici 5i economici majori in anii urmdtori.
Unele specii sunt eyaluate aparent ca neavdnd valoare economici considerabili. Un
procent redus de specii pot suplini tratamentele medicale tradilionale, genera o noud
industrie sau preveni colapsul majoritilii culturilor agricole. Dac6 doar una din aceste specii
devine extinctd inainte de descoperirea ei va fi o pierdere iremediabili pentru economia
global6, chiar 9i in cazul in care majoritatea celorlalte specii vor fi prezervate. Diversitatea
speciilor poate fi comparatd cu un manual care ne explica cum ar fi posibili menlinerea
Pemantului in vial6. Pierderea unor specii este echivalentul ruperii anumitor pagini din acest
manual; daci informaliile din paginile pierdute vor fi necesare pentru a ne salva pe noi sau
o alti specie vom constau prea 6rziu ci informaliile dispirute sunt de neinlocuit. Niciodati
nu vom face prea mult pentru a salva specii sau ecosisteme, niciodati nu putem spune ce o
specie este importante sau nu. Practic nu avem cum sd ne ddm seama de dimensiunea
dezastrului pe care il poate declanga pierderea unei specii.

Valoarea existentiali

Foarte mulli oameni din lumea intreaga au griji de animalele s6lbatice pi sunt Preocupali
de protecJia lor. Acest lucru poate fi asociat cu dorinla ci intr-o zi putem vizita habitatul
unei specii gi chiar si o observem in sdlbaticie. C6teva specii, denumite megalauna
50 Conservarea dirersildlii biologice

charkmatlcd, ca panda, leii, elefanlii, bizonii 9i numeroase pAstrri evidenliazA rAspunsuri

emotionale din panea oamenilor. Acegtia valorifica emotiile traite in mod direct
bucurdndu-se gi contribuind cu bani in susfinerea organizaliilor de mediu, care la randul lor
participtr la proteclia acestor specii gi habitatelor lor. in S.U.A. s-au acordat aproape
4 miliarde de dolari organizaliilor de mediu in frunte cu Th€ Nature Conservancy, World
Wildlife Fund, Ducks Unlimited 9i Sierra Club. Comunitalile locale ili arata preocuparea in
aceasti direclie prin intermediul guvemelor care aloca fonduri programelor de conservare.
De exemplu, guvemul S.U.A. a cheltuit deja 30 de milioane de dolari pentru o singurl
specie rar5: condorul califomian (Gymnogtps cal ifurnianus).
Valoarea existen$ard poate fi utilizata $i in evaluarea unor comunita[i cum ar fi pddurile
seculare, ptrdurile tropicale, recifii de corali, preerii, turbarii ori unor areale cu peisaje
exceplionale. Populalia 9i organizatiile guvemamentale 9i neguvernamentale contribuie
anual cu sume de ordinul a miliardelor de dolari la protejarea diyersitatii biologice,
indeosebi in lArile dezvoltate. Aceste sume se regrsesc in valoarea existenlialtr a speciilor
selbatice li comunittrlilor biologice, reprezentand de fapt fondurile pe care oamenii sunt
dispuSi sa le plateasca pentru a preveni extinclia speciilor gi distrugerea habitatelor
in concluzie, economia ecologicd ajuti Ia punerea in evidenfa a unei game largi de
bunuri qi servicii produse de diversitatea biologicf,. Acest lucru a permis cercetatorilor str
evalueze mai corect proiectele, cuantificand $i impactele asupra mediului, variabile care
inainte erau scoase din ecualie. Unele proiecte care inilial ptueau a fi un succes merg acum
in pierdere economicl. De exemplu, evaluarea indicatorilor de succes ai unui proiect de
dezvoltare precum irigaliile care utilizeaz{ apa deyiattr din r6urile ce sfabal zone umede
Eopicale evidenliaze un beneficiu pe termen scurt (irnbunatalirea capaci6fii de cultura) insa
costurile de mediu devin din ce in ce mai mari, ajungdnd sl anihileaze profiturile. Valoarea
economica totaltr a zonelor tropicale (fig. 1.24) include valoarea de utilizare, valoarea
optionaltr pi valoarea existentialtr. Cdnd zonele umede sunt distruse prin redireclionarea
cursurilor de apA, capacitatea ecosistemului de a produce servicii este diminuat6, rezultatele
economice pozitive ale proiectului fiind puse sub semnul intrebirii. Din exemplu dat rezultA
c[ doar lu6nd in calcul gi valoarea zonei umede putem avea o imagine completa asupra
costurilor de mediu.

Etica mediului

Chiar dac[ aplicarea pe sctuA largtr a metodelor economiei ecologice constituie un lucru
pozitiv pentru dezvoltarea conservarii diversitdtii biologice, s-au inregistrat gi semnale
negative din partea sistemului economic mondial in acceptarea acestor idei. intr-un sistem
economic mondial in care mor anual milioane de copii ca urmare a epidemiilor, a
malnutriliei, ciumei sau rizboiului gi ln care sute de specii pe an devin extincte prin
distrugerea habitatelor, ne intrebtrm dactr avem nevoie de ajustAri minime sau de schimbiri
de structurA.
Complementaritatea dintre protejarea diversit6lii biologice 5i imbundtdlirea viefii
oamenilor se poate realiza printr--o legislatie riguroastr, stimulare, amenzi ti monitoring de
mediu. Aceasti complementaritate ar duce la schimbarea valorilor fundamentale ale
societdtii noastre profund materialiste ti depersonalizate. Etica mediului a aperut ca o noua
Divers italea biologicd. Probleme generale 5l

valoare. economici totala a zonelor umed€ tropicale

v.lo.rr d. utlll' rG
Valoare exisl.nliali
Pmteia!€a diversilaii
biolo6ce
Me.lin€rea culhrrjj
ControlLi inundatiilor Resurs. bioloBice
Combustibil Iemnos Fcrtilitatea solutilor Continuitatea p..)<!.€lor
evolutionare ri etologico
Lemn ti nlte matcriale Conlrold polunrii
deconstrucjii Aptr porabirl
Plante mcdi.inalc Tmnrporl
Iirucre $i plantc Rccr€€re 9i turism
silb.ti(. (ex., pcscuit spodv)
luraje Educat;€

(controlul bolilor, polcni?are)

Fig. 1.24 Evaluarea succesului unui proiect trebuie sA lina seama de efectul in intreg mediul.
Aceast[ figura indice valoarea economica totale a unei zonc umcde. Valoarea unui ecosistem de zona
umede esta redusa atunci cend apa este folositi in irigatii. Dacl sc ia in calcul aceastil valoare rcduse
atunci proiectul de irigalii rtprezinul o pierdcrc economici. (Dup[ datele lui Barbier, 1993.)

disciplinl, care al6tur6 yalori etice lumii natumle (Van de Veer 9i Pierce, 1994; Armstrong
li Botzler 1998). Dac[ societatea contemporand Ya adera la p ncipiile etlcli mediulul,
prezervarea mediului natural li menlinerea diversit[lii biologice vor deveni prioritati
fundamentale. Consecinta fireasci va fi reducerea consumului de resurse, marirea
suprafelelor dedicate protecliei qi amplificarea €forturilor pentru limitarea cre9terii
numdrului locuitorilor Planetei. Multe societtrti tradilionale coexisla exemplar cu mediul in
care tliesc de sute de ani, deoarece etica societtrlii incurajeaza responsabilitatea personald
li utilizarea eficientd q rcsurselor. Se impune ca aceste experienle sA deYin6 prioritare
pentru societatea modema.
Argumentele economice pot justifica proteclia biodiversitSlii, dar cele etice sunt mai
putemice pentru a o realiza (Naess, 1989; Rolston, 1994). Aceste argumente igi au originea
in sistemul de valori a celor mai multe religii, filozofii gi culturi 9i Pot fi inlelese de
majoritatea oamenilor Argumentele elice pentru prezervarea diversit{ii biologice apeleazi
la instinctele nobile ale oamenilor: respectul pentru viati, respectul fatd de natura, sensul
fiumosului, fragilitatea unicitalii, vechimea lumii vii 9i nu in ultimul r6nd credinta in crealia
divin[. Oamenii vor accepta sau cel putin vor lua ln considerare aceste argumente in baza
sistemului lor de credinp (Callicott, 1994).
in contrast, argumentele cu baze economice sunt lncf, in dezvoltare gi pot deyeni
inadecvate sau neconvingtrtoare. Argumentele economice pot fi baz[ pentru evaluarea
speciilor dar pot fi folosite gi pentsu a decide dactr salvtrm o anumita specie gi nu alta, lucru
poate conduce la abuzuri (Bulte gi van Kooten,2000). in termeni economici, o specie poate
avea o mtrrime fizicA mictr, populalie pulin numeroase, risp6ndire geografictr limitate,
prezen(l neatregatoare, utilate redustr, relalii interspecifice de micl importan{e, deci sd aibi
o valoarea mictr. O importanta parte din speciile Tenei, in mod deosebit insectele dar li
52 C onse ntarea divetsitdlii biologice
multe alte nevenebrate, fungi, plante firtr flori, bacterii sau protiste au valoare economica
mica. Costul necesar prezerverii acestor specii nu are nici o justificare economictr pe tcrmen
scun !i mediu.
Ceteva a?gumenle elice pot fi insa suficiente pentru a prezerva toale speciile, rclinel.d
seama de valoarea lor economictr. Ase4iunile urmatoare sunt importante in conservarea
diversitatii biologice deoarece ne ofera motivalia de a proteja specii rare gi specii f6ri
valoare economica.
+ Fiecqre specie qre dreptul sd existe. Toate speciile reprezincl o solulie biologici unici
la problemele de supravietuire. Pomind de la acaasta afirmalie, perpetuarea fiectrrei specii
trebuie garantat5, f6rd a tine seama de abundenta sau importanla ei pentru omenire.
Aceastl ase4iune este justificata chiar dactr speciile sunt mari sau mici, simple sau
complexe, vechi sau noi, cu sau fdra importanla economica. Toate speciile sunt parte a
comunitilii lumii vii 5i au aceleagi drepturi de existenp ca $i ale oamenilor. Fiecare specie
are o valoo?e inthsecd neraponattr la nevoile umane. Dincolo de faptul ca nu are dreptul
sA Ie distrugtr, omul are responsabilitatea prevenirii extincJiei speciilor ca rezultat al
activit6tii umane. Acest argument scoate omul din perspectiva antropocentrica, el
devenind parte 5i identific6ndu se cu merea comunitate biologicA, respectand dreptul de
a exista al tuturor speciilor Cum putem insa asigura dreptul la existen(a li proteclia legali
a speciilor non-umane atunci cand nu exista un spirit propriu al acestor specii, care in
mod uzual este asociat cu moralitatea drepturilor gi indatoririlor? Mai mult, cum pot
speciile non-animale ca mugchii 9i fungii si aibl drepturi cand nu au un sistem nervos
pentru a da sens existenlei lor ln mediu? Multi avocali ai eticii mediului cred cf, speciile
dau sens existen(ei lor prin faplul cA produc urmaii gi prin continua adaptare la
schimblrile mediului. Extinctia unor specii datorita activitllii umane distrug aceste
procese naturale fi sunt privite ca o ucidere grqvd (Rolston, 1989) deoarece nu piere un
singur organism ci genera{ii viitoare ale speciilor gi se limiteaza procesele evoluliei gi
specialiei.
* Toate speciile sunt inlerdependenre. Speciile interaclioneaza intr-un mod complex ca
parte a comunitltilor naturale. Pierderea unei specii poate avea consecinte asupra
existenlei altor membrii ai comunitllii. Aceste specii pot deveni extincte sau, mai grav,
intreaga comunitate poate deveni extincta ca urmare a unui raspuns in cascada.
Cunoatterea proceselor globale ne permite inlelegerea fenomenelor fizice pi chimice din
atmosfertr sau hidrosferl, legate de procesele biologice intr-un sistem de autoreglare, aga
cum se presupune in ipotezo Gaia (Lovelock, 1988). in acest caz, instinctele noastre de
autoconservare ne pot impinge ctrtre prezervarea biodiversitAtii. Atunci cand lumea
naturaltr prosperA gi noi prosperf,m. Suntem obligati sa conservam sistemul in lntregul lui
deoarece acesta este singurul mod in care putem sa supraviefuim.
* Oamenii au responsabilitateo de a acliona ca qdministrqtori ai Terrei. Multi credincioti
gasesc cA este rtru sl te altrturi distrugerii speciilor, deorece sunt creatia Domnului. Dactr
Domnul a creal lumea, speciile Lui au valoare. in tradilile cregtine, iudaice, musulmane,
responsabilitatea oamenilor pentru protejarea speciilor de animale este explicit descrisa ca
parte a credinlei. Alte religii mari, incluzand hinduismul 9i budismul au prevederi extem
de dure pentru prezervarea vielii non--umane.
* Oamenii de azi au responsabilitate Iald de generaliile viiroare. Din punct de vedere
strict al eticii mediului, dac6 degradtrm resursele naturale ale Terrei 9i cauztun extinclia
speciilor, generaJiile viitoare vor avea un standard de yialtr mai sclzut. Din acest motiv,
oamenii de azi trebuie sA utilizeze resusele gandind ca ele le asigurA perpetuarea.
Divercitateo biologicd. Probleme generale 53

* Respectul pentru viata oamenilor $i concenlrareq pe interesele umctne nu sunt

antagonice cu respectul fald de diversitatea biologicd Unele persoane argumenteaz, cA
prezervarea naturii va conduce la o mai slabl implicare in problemele legate de viata
oamenilor. Acest lucru este fals deoarece complexitatea culturii umane 9i resursele
naturale ii fac pe oameni sa respecte li sa protejeze viala in toate formele €i. Trebuie sd
recunoa9tem ci oamenii sunt mai dispugi sa protejeze diversitatea biologicd atunci c6nd
au drepturi politice depline, o viat6 sigurl ti o educatie care le asigurl inlelegerea
problemetor de mediu. Munca in beneficiul social 9i politic al lirilor in curs de dezvoltare
este comparabiltr cu efortul de a proteja mediul natural. Pe termen lung, maturitatea
oamenilor va conduce la identificarea lor viala in loate formele ei 9i la inlelegerea
yalorii intrinseci a acestor forme (Naess, 1986). Acest punct de vedere exprima o gama
larga a obligatiilor morale, crescdnd de la individ PenI la propriul grup social, la toata
omenirea, la animale, la toate speciile li ecosistemele Si in ultime i$tar\L la integal
PnmA . (fig. 1.25; Noss, 1992).
* Nalura are o valoare spirituqld $i esteticd carc este stPerioard valorii economice in
istorie, filozofii, clericii, poelii, artittii, scriitorii, muzicienii au fost inspiraii de natura.
Pentru mul(i oameni, esenliald pentru aceasta insPiralie este experienta directl in mediul
natural. Simpla informare despre o specie, obsewarea ei in muzee, grtrdini botanice li
zoologice sau vizionarea video nu este de ajuns. Aproape toti oamenii apreciaztr viata
salbatici" estetica peisajelor fi activitatea ln aer liber. De exemplu, daca specii de animale,
plante, fluturi vor deveni extincte in viitor, se va pierde o importanti sursA de imaginalie
a multor generalii de artigti.

+ Divelsitateq biologicd este necesard Pentru d c-unoqlle origineq vielii. Trei dintre cele
mai importante mistere nedezlegate ince sunt: cum a aparut via1a, cum a fost posibill
evolulia biologictr 9i cum au evoluat oamenii. Sute de oameni de ltiinF lucreazi pentru
rezolyarea acestor probleme ti sunt tot mai aproaPe de rlspunsul mult a$teptat. De
exemplu, fitotaxonomigtii utilizeaze tehnici noi, moleculare li filogenetice, pentru a
determina dacl o specie chamefite din Noua Caledonie rePrezinta singurul stramol in
viat6 al plantelor cu flori (Mathews 9i Donoghue 1999). Atunci cand speciile devin

ecosistem€le
de peTerra

Toate speciile de pe Terra

Toate a^imalele

Tolioamenii

Fig. 1.25 Etica mediului fine

searna de faptul ca un individ are
o serie de obligalii morale care sociil,
merg pena la obligatii morale fali
de toate ecosistemele planetei $i
fal6 dc Terra insasi. (Dupd Noss,
t992.\
5,1 C ons e ryare a diyer si tdl ii bi oI ogi c e

extincte, sunt pierdute legAturi importante li misterele deyin tot mai greu de rezolvat.
Dacd speciile apropiate oamenilor - cimpanzeii, gorilele gi orangutanii vor deveni
extincte in sAlbrticie vom pierde indicii importante pentru inlelegerea evoluti€i oamenilor.

Ecologia activistl

Pretutindeni in lume, activiltii organizatiilor de mediu ca Greenpeace ti EarthFirst!

utilizeazi cuno$tinlele lor pentru a proteja specii 9i ecosisteme. Una din doctrinele cele mai
rfupandite care argumenteaza acest tip de activism este descrisA in lucrarea ,,Deep Ecologt:
Living os if Nqture Mattered" (Devall 9i Sessions, 1985; Naess, 1989; Sessions, 1995).
Ecologia octivisld (deep ecologlt) pornepte de la premisa ctr toate speciile au o valoare
intrinsectr 9i oamenii prin actiyittrIile lor nu au dreptul str le reduca diversitatea. Deoarece in
prezent activit[lile umane distrug diversitatea biologica a Terrei, sistemele politice,
economice, tehnologice gi ideologice trebuie schimbate. Aceste schimbtui febuie str ductr la
ridicarea standardului de via{tr al oamenilor, str conduci la imbunat{irea calit6lii mediului
fizic, estetic, cultural, religios. Filozofia ecologiei activiste include obligalia de a acliona in
vederea implementArii schimbarilor necesare printr-un activism politic ai prin schimbarea
stilului de via{tr personal. Ecologia activisttr poate fi filozofia cea mai compatibill cu
proteclia diversittrfii biologice, deoarece nu este numai un set de idei care pot fi discutate ci
un program viabil pentru schimbf,rile necesare in plan personal, social li politic deci este
-
o ecologie simlita, din suflet, o ecologie din credinti.

Concluzii

l. Conservarea diversitelii biologice este o sinteztr a disciplinelor $iinlifice care studiazl

crizele fdrl precedent ale biodiyersitatii. Ea combina cercetArile fundamentale qi aplicate ce
urmAresc cunoalterea gi prevenirea pierderilor din lumea vie: extinc{ia speciilor, pierderea
varialiei genetice gi distrugerea comunittrlilor biologice.
2. Conservarea diversit?l1ii biologice se bazeaztr pe un numar de ase4iuni acceptate de cei
mai mulli cercetetori: diversitatea speciilor trebuie ptezeryatli extinclia speciilor datoritA
activita lor umirne trebuie preveniu; interacliunile complexe ale speciilor in comunit6lile
naturale trebuie menlinute; evolulia noilor specii trebuie sa fie asigurata; diversitatea
speciilor are valoare pentru fiecare individ 9i pentru intreaga comunitate.
3. Diversitatea biologicl a Tenei includc toate speciile, varialia lor genetictr, comunitalile
biologice in care trtriesc Ai interacliunile la nivel de ecosistem ate comunita1itor cu mediul
fizic pi chimic.
4. Cateva specii cheie sunt importante in determinarea capacitalii altor specii de a
supravielui in comunitate. Resursele cheie, precum apa sau scorburile, pot ocupa un spatiu
mic in habitat ele fiind cruciale pentru supravieluirea multor specii din acel areal.
5. O biodiversitate mare o intahim ln regiunile tropicale ale Terrei unde sunt concentrate
padurile tropicale umede, recifii de corali, lacurile tropicale sau mtrrile adinci. Majoritatea
speciilor lumii vii nu au fost incd descrise 9i denumite.
Diversitatea biologicd. Probleme generale 55

6. Economia ecologica dezvoltl metode de evaluare a diversittrlii biologice 9i aduce

argumente pentru protecfia acesteia. Peste tot in lume, proiectele mari de dezvoltare, precum
barajele qi implantarile industriale, sisteme de ageziri iau tot mai mult ln calcul costurile de
mediu cu ajutorul evaluirii impactului asupra mediului gi analizelor cost-beneficiu.
7. Componentele diversittrlii biologice pot avea o valoare economica directe, care este
data de producfia oblinutl de oameni qi o valoare economictr indirecta, asigurattr de
beneficiile aduse de biodiversitate, care nu implictr recoltarea sau distrugerea acestor
resurse. Valorile directe pot fi divizate in valori de consum 9i valori de produclie. Valorile
de consum sunt date de produclia utilizatd pe plan local precum: combustibil lemnos,
animale sdlbatice, materiale de constructie, aceste resurse fiind deseori cruciale pentru
satisfacerea nevoilor umane, indeosebi din mediul rural.
E. Valoarea productivtr este data de produsele recoltate din zonele salbatice 5i vandute pe
piele regionale sau nalionale, precum lemnul sau peftele. Speciile colectate din mediul
natural au o valoare productivd mare datorittr capacitalii lor de a hrtrni animalele domestice
gi de a imbunlttr{i genetic culturile agricole. Speciile sdlbatice sunt de asemenea o resursd
importanta pentru medicin[.
9. Valorile indirecte sunt date de aspectele in care biodiversitatea produce benefic-ii
economice oamenilor f6ri ca acettia sa colecteze specii sau sf, producf, degradarea tor. in
categoria valorilor neconsumabile includem productivitatea ecosistemelor, protectia
solurilor gi a resurselor de apl cu ajutorul metodelor naturale, ameliorarea climatului,
relaliile pozitive dintre speciile strlbatice li culturile comerciale.
10. Diversitatea biologictr este parte fundamentala a recreerii in aer liber qi a industriei
ecoturistice. in multe state in curs de dezvoltare ecoturismul reprezinta una din sursele
importante de venituri.
ll. Diversitatea biologicl poate ayea de asemenea o valoare opfionala deoarece va
produce beneficii societatii umane: medicamente noi, produse industriale, culturi.
Biodiversitatea are 9i o valoarea existenliall bazata pe sumele de bani pe care oamenii pot
str le pleteasctr pentru a proteja specii 9i habitate.
12. Protejarea diversitltii biologice poate fi justificat{ cu argumente etice la fel de bine
ca 9i cu argumentele economice. Sistemele de valori ale celor mai riulte religii, filozofii 9i
culturi ofed justificare pentru prezervarea speciilor, acestea fiind deja inlelese de oameni.
Argumentete etice ajuti speciile care nu au o valoare economica evidentl pentru oameni
13. Cele mai multe argumente etice se bazeaza Pe ase4iunea cd speciile au drePtul str
existe li au o valoarea intrinseca nelegate de nevoile umane. Oamenii nu au dreptul sd
distruga speciile li trebuie sa aclioneze pentru a prevenii extinctia lor

Bibliografie recomandatd

Armstrong, S. ti R. Botzler (eds.). 1998. Environmental Ethics: Dtuergence and Convergence.

Mccraw-Hill, New York. Acopertr o gama large de subiecto carc pot fi folosite penru inilierea in
acest domeniu.
Buchmann, S. L. ti G. P. Nsbhan. 1996. The Forgonen Pollinators. lsland Prcss, Washington, D.C.
Lucrare extrem de intercsanttr in care sunt descrise specii sllbatice gi in pericol importante ca
polenizatori pentru culturi.
56 C onservarea diversitdlii biologice
Bulte, E. ti G. C. vrn Kooten.2000. Economic science, endongered species, and biodiversity loss.
Colscrvation Biology l4: ll3-119. Consideralii asupra limittrrilor aryumentelor economic€ in
domeniul prezcrvirii diversitelii biologice.
Chrpin III, F. S., O. E. S8ls, E. C. Buke, ti sltii 1998. Ecosystem consequences of changing
biodieersity. Biosciencc 48: 45-52. Rczultatc ale investigatiilor recente care aduc dovezi in privind
reducerca productivitAfilor ecosistemelor ca urmare a diminuf,rii diversitalii speciilor
Costan2a, R., R. d'Argc, R. de Groot, S. Farber, ti allii 1997. The value ofthe world s ecosysten
services and natural capital. Natve 3871 253--260. Un articol scmnat de cei mai apreciafi
economitti ai mediului, care estimeazd ca valoarea seryiciilor ecosistemelor de pe Tena este de
circa 32 trilioane dolari F,€ an.
D.ily, G. C. (ed.). 1997. NatureS Seruices: Societal Dependence on Ecosystem SeryiceJ. lsland Prcss,
Washington, D.C. Lucrarea prczinta cxplicatii de ce mentinerea speciilor $i ecosistemelor este
vitali pentru societatda umantr.
Heywood, V, H. 1995. Global Biodivetsity Assessmeht. Cambridge University Press, Cambridge. O
tratare comprehensive a acestui subicct, cu capitole coordonatc de cunoscufi cercetitori li cu o
bibliogafic cxtrem de bogatS.
Hustoo, M. A. 1994. Biologicol Diversity: The Coeristence ofSpecies on Changing Lar&copes.
Cambridge University Press, Cambridge. O analizd complex[ a modelelor gi tcoriilor divcrsitilii
biologice.
Keflert, S. R. 9i E, O. Wilson (cds.). 1993. The Biophilio Hypor,lres,s. Island Press, Washington, D.C.
Disculii asupra problemelor inseparabile privind evaluarea gi protcjarea naturii.
Meffe, G, C., C. R. Carroll, $i allii 1991. Principles ofConseryation Biology, Second Edition.
Sinauer Associates, Sunderland, MA. Un manual cxcclent de ini[iere in conservarea diversititii
biologice.
Moreu, V. 1999. The valiety of life. National Geographic 195 (February): 6-32. Numtu sp€cial dedicat
biodiversiutii, carc include anicole excelent ilustrate despre diversitatea biologicr, pericolelc care
ii arneninltr existenta. Prezinte subiecte cheie de conservare.
Plotkin, M. J. 1993. Tales ofa Shanan b ,4ppcntice. yiking/Penguin, New York. O lucrarc extrem de
interesanti despre ctnobotaflictr Si efonurile de p.ezeftar9 a cunostinl€lor medicale tradilionale
Primack, R. 1998. Essentials of Consertation Biology, Second Edition. Sinauer Associatcs,
Sunderland, MA. Un tratat amplu pentru cei preocupati de problemele esenliale ale conservirii
biodiversitetii.
Scssions, G, (ed.). 1995. Deep Ecologt fot the 2llt Century: Readings oh the Philosophy and Practice
of the New Enrircnmentalism. Shambala Books, Boston. Se explica faptul cd prezeryarea
diveEitAtii biologice este influenlati de schimbArile in plar personal, social, politic $i economic.
Tilmsn, D. 1999. The ecological consequences of chahge in biodiyersity: A search for general
prirciples. Ecology 80: 1455-1474. Date experimentalc, observatii de teren $i modelc utilizate
penfu a demonstra relatiile dintre biodiversitate, stabilitate, productivitate.
Tuxill, J. 1999. Naturel Comucopia: Our Stake in Plant Ditersity. World Watch Institute, Washington,
D.C. O lucrare ce demonstreaza faptul ce plantele sunt cxrem de importantc atat in societalil€
fadilionale cat ii in cele modeme.
Wilson, E. O. 1992. The Diyersity of Life, Belknap Press of Harvard Univcrsity Press, Cambridge,
MA. O descricre curprinzitoare a diversitdlii biologice. Lucrarea se adreseazi publicului larg.
Wilsott, E. O. 9i D. L. Pcrlm{rn. 1999. Conserving Earth\ Biodtuersity. Islard Press, Washington,
D.C. CD-ROM ce contine filme, he4i, modele $i imagini animate menit€ a infelege necesitatea
conservdrii diversitdlii biologice a.Terrei.
World Cooseryrtion Monitoring Centre (WCMC). 1992. Global Biodiversity: Status of the
Earth\ Living Resources. Compiled by the lVorld Consenation Monitoring Centre. Chapma\ and
Hall, London. O surse de informalii qi datc statistice despre biodiversitate, cu o importanttr
sectiunc de cconomie a mediului.
Capitolul 2
Ameninldri pentru divers itatea
biologicd

LJn mediu sanatos are o mare valoare economice, estefice ti etica. Mentinerea unui asemenea
mediu presupune prezewarea in bune condilii a urnror componentelor sale: specii, variabilitate
genetica ii ecosisteme. O presiune exercitata in sens negativ asupra orictrruia dintre aceste
componente poate duce la pierderea intregului mediu. Comunitltile biologice pot fi degradate,
reduse ca areal gi numtrr de specii, in acest caz yaloarea ecosistemului din care fac pafte sc&and
uneori p6nd la zero. At6ta timp cat speciile originale supravieluiesc, comunitalile au incd potenlial
de regenerare. Variabititatea genetictr a speciilor va fi redustr dacl mlrimea populaliei este mic5" in
acest caz put6nd aparea probleme genetice grcu de surmontat. Speciile iii pot recapala variabilitatea
geneticd prin intermediul mutatiilor, selecliei naturale, recombinArilor genetice. Daca o specie
devine extincttr, informalia genetici unici conlinuti de ADN gi combinaliile caracteristice pe care
le poate produce vor fi pierdute pentru totdeauna. O datl ce extinclia se instaleazl, populaliile
speciei respective nu mai pot fi salvate, comunittrlile biologice fiind putemic afectrate. in acest caz
oamenii nu vor mai putea evalua importanla speciei dispArute.

Rate de extinc{ie

Termenul eurflc, are multe nuanp qi explicl multe fenomene, funclie de context. O specie
poate fi considemti extincti atunci c6nd nici un reprezentant al speciei respective nu mai poate fi
intehit intr- un aft loc pe glob. De exempl\ Vermivora bqchmanii este extincta (fig.2.1). DacA
indivizii speciei au rimas in viap doar in captivitate sau in alte locuri controlate de oameni anrnci
specia se numegte eutncld ln sdlbdticie.
Specia de artrore Frqnklinia qlqtamahq este extincttr in salbAticie fiind int6lnittr azi doar ca
specie cultivata (fig. 2.l).
58 C onse rvare a dive rsitdl i i bioloEice

)
r
.!

't
!l

NI \-
/
{
I
i !

\ I
:
\

Fig.2.l Una din primele pdsari centltoare neotropicalc migratoare care a

devenit extincttr ca rezultat al defri$rilor pddurii tropicale a fost l/ernivora
bachmahii. Prezenla ei a fost semnalata ultima dau in anii '60. Pddurile
cubaneze in care trtria aceaste specie au fost defrisatcin intregime pentru a
se cultiva trestie de zaher. Arborcle lui Franklin (Franklinio altamaha\
constituia suportul de vialS preferat al acestei p6s6ri. Ulterior arborele lui
Franklin a devenit specie extincte in formaliile vegetale spontane. Audubon
(1785-1851) a reprezentat grafic relalia dintre pasdre ii arborele culrivat
astlzi in gredini qi parcuri dendrologice. (Plan$e de John James Audubonl
Foto Ewell Sale Stewart Library, The Academy of Natural Sciences of
Philadelphia.)

in ambele situa$i avem de a face cu speci, ?xincte global. O s8cie este considerati errrrrcrd
,ocdl atunci cand nu mai aFre in sdlbaticie intr-u areal pe cale--] ocupa in tecut: gandacul gropar
american ce aptrrea in tsecut in partea cen0-aE $i esticl a Americii de Nord este acum extinct local,
gesindu-se doar in trei areale izolate (fig.2.2). Unii cercetAtori yorbesc li despre specii devenite
?Xhtcte ecologic, ed.icd acele specii care mai au doar c6$va indivizi, dar catt gi-au pierdut rolul in
comunitate: tigrul este extinct ecologic pentsu ca au mai dmas in libenate doa! ca$va indivizi, rol
ullor ca prldatori fiind nesemnificaliv
O intrebare care pleocupl oamenii de ptiinli este - in cat timp va deveni o specie extinctii dacA
habitatul ei este fragmentat sau degradat? C5nd populalia ajunge la un numAr minim critic de
 Amenihldri pektru diversilatea biologicd 59

Fig,2,2 Gdndaculgropar american (Nicrophorus americanus), respandit in trecut

in estul $i centrul Statelor Unite (arealul gri) se mai geselte azi doar in arcale
izolate (arealelc negre Si Long Island Sound marcat cu sageatd). Au fost demaratc
activittrfi importante care st determine cauzele declinului speciei $i sA pund in
practicd un plan dc r€introducere (Dupe Kozol fi allii, 1994.)

indivizi, aceasta va deveni extind!. in unele populalii, indivizii pot supravielui ani sau zeci de ani,
se pot reproduce, dar ln ultiml instanF populatia va deveni extinct?i. in aceasti situalie se impun
m{suri ferme de conservare $i repopulare a vechilor areale. Arborii izolaf apar(in6nd diverselor
specii, dar care nu sunt fertili pot supravielui zcci de ani. Aceste specii numitepsire vii nu sunt
tehnic vorbind extincte pantr cand nu dispare qi ultimul exemplar. O asemenea populalie nu mai
este viabili din punct de vedere rcproductiy, deci este limiata ca dura6 de viat6la perioada in care
mai supravieluiesc indivizii rima5i (Janzen, 1986b). Pentru ca programele de conservare sa aibtr
succes, cercetitorii trebuie str identifice acele activittrli umane care afecteazi $abilitatea populafiei
$i determinA extinctia speciilor. Se impune de asemenea sd fie identificali gi alli factori care conduc
populaliile spre extincEie.

Cauzele antropice ale extincfiilor

Biodiversitatea globaltr crelte odati cu timpirl, atingdnd valorile cele mai mari in perioada
geologici actuah. Cele mai avansate grupuri de organisme - insectele, vertebratele $i plantele cu
flori au devenit dominante acum ckra 30 000 de ani. Totodadl, in zilele noastre bog5lia in specii
a scdzlt odat?l cu cregerea numirului locuitorilor planetei (Leaky
$i Lewin, 1996). in prezent, peste
40% din productia biologicl primar{ a ecosistemelor terestre este utilizate sau transformati in
60 C oaservare a dtversitdl ii bi ol ogice

deleuri ln diferite moduri de cdtre oameni. Acest procent reprezr,nll ctca2syo din biomasa Tenei'
Omul joaca un rol tot mai dominat gi in determinarea stabilitafi altor componenle ale
ecosistemelor, precum circuitul carbonului sau circuitul azotutui (tabelul 2. l)

Tabelul 2.1
Trei elemente controlate de om cu implicalii majore in ecosisteme

l. Utilizo.ea l.re nurilo,

Utilizarea terenurilor d€ cetre oameni a transformat mai mult de 50olo din suprafala tcrestre
neacoperita de gheate.
2. Circuitul azotului
in fiecare an, activitali precum cultivarea plantelor fixatoare de azot, utilizarea azotului ca
fcrtilizator si adcrea combustibililor fosili, adaugl cantiteli iosemnarc de azot acelor produse
de proccsele natu-rale rblologice li fizice.
co onului
3. Circuilul
De la mijlocul secolului 20, nivelul dc CO2 din atmosfera ter€stre s-a dublat ca rezultat al
ardcrii combustibililor fosili.

S,./xa: Date dupa vitousek 1994; Vitousek ti alfii, 1997

Eliminarea mamiferelor mari din Australia, America de Nord 9i de Sud in timpul colonizirii
poate fi considerat primul efect noabil al activittrtii oamenilor in ratele extincliilor. in scurt timp
duptr ce europenii au ajuns in aceste continente, 74% pena la 867o din mamiferele mari (animale
mai grele de ,14 kg) au devenit extincte. Extincfiile sunt legate direct de vanatoare (Bdnlrescu 9i
Bogcaiu, 1973; Martin 9i Klein, 1984; Miller 9i allii, 1999) dar pot fi explicate 0i ca un efect
secundar al incendierii qi deliiqfii pidurilor sau al introducerii de boli necunoscute sistemelor
imunitare ale acestor specii. in loate continentele 9i in numeroase insule existi dovezi de alterare
sau distrugere a habitatelor de caffe oamenii preistorici. Dovezile oferite de izvoarele istorice
conduc la concluzia ca exi$a o str.4nsa legatura intre ratele mari de extinclie a speciilor gi activit{ile
distructive ale oamenilor.
Cum afecteaza activitatea oamenilor ratele de extincfie in timpurile moderne? Ratele de
extinctie sunt mai bine cunoscute in cazul pisdrilor qi mamiferelor deoarece aceste specii sunt
relativ mari ii au fost mai intens studiate. Ratele de extinctie penEu restul de 99,99olo din speciile
lumii sunt in prezent pufin cunoscute. $i pentru pdsiri gi mamifere exista numeroase semne de
intrebare, specii considerate extincte fiind redescoperite, iar specii presupuse errarrrs (inca in vialf,)
se pare cA sunt a'rirrcle. in baza cunogtintelor pe care le avem, cea mai bund estimare este ctr
aproape 85 de specii de mamifere gi l13 specii de pasari au devenit extincte dupl anul 1600
(tabelul 2.2), ceea ce reprezinttr 2,1% din speciile de mam ifere 9i 1,3% din cele de pasari (Smith, 9i
al{ii, 1993; Heywood, 1995). Chiar daci aceste cil}e nu sunt mari apare alamantA cregterea
extinciilor din ultimii 150 de ani (fig.2.3). Rata extincliei pentru plslri ti mamifere a putut fi
evaluattr la o specie pe decadi in perioada 1600 - 1700 9io specie pe an inte 1850 ti 1950. Aceastil
cregtere a ratei de extinclie indica faptul ca exisg o tendinF al ctrrui ritm poate fi accentuat, c€ea ce
reclami identificarea pericolelor ce ameninp diversitatea biologici.
Exista semne ce ratele de extinctie pentru pis6ri gi mamifere s-au mai moderat in ultimele
decade (v. fig. 2.2). Fenomenul poate fi atribuit procedurilor adoptate de organizaliile
conservalioniste de a lista o sp€cie ca exlincttr numai daci nu a fost obsewata in ultimii 50 de ani
sau cand o cercetare exhaustiytr nu a identificat indivizi supravietrritori. Multe specii nu sunt incd
Ameninldti pentru diversitatea biologicd 6l

Tabelul 2.2
Extirctii irregistrate din anul 1600 peni in prezent
-T---r Procentul
Ertinclii inrcgistrrler Numtrrul
Taxonul Total sproximsliv taxonilor
Continenlb Insuldb Ocean dc extinc{i
Mamifere 30 5l 4 85 1000 2,1

I'5s5ri 2t 92 0 3 e00o I r.3

Reptile I 20 0 )l 6300 0,3

Anrfibienic 2 l2lol 2 -T 4rffi n5

t
trr I

Peqtid 12 lr
ltt
lol 23 | rs roo OJ

Nevertebrated 49 lnslr
ttl I 98 +l00oo0o 0r0t
Plante cu florie 245 Itrr l3e I o I 384 250000 0,2

Sl,lfsa: Dupd Reid $i Miller, 1989; date din surse diferite.

ase presupune ce numeroase specii au dev€nit extincte f?irtr ca acest lucru str fie inregistral.
bAriile continentale sunt considerate ca fiind mai mari de I milion km2 (de mtrrimea Groenlandei
sau mai mare); ariile tercstre mai mici sunl considerate insule.
cPopulaliile de amfibieni au suferit o diminuare clrarnaticl in ultimii 20 de ani; unii cercetatori
cred ca unele speciidc amfibieni sunt deja exlincie.
dMai ales din America de Nord Hawaii.
si
taxoni diferili.
'Speciile 9i subspeciile sunt considerate

0.4

0,3

Pasari--
0 ,2
Fig. 2.3 Ratele de extinclie
pentru peseri 5i mamifere. la
intervale de 50 de ani.
incepand cu anul 1600. 0. Mamifere
Ratele de extinclie au
crescut din 1800 pane in
1950, cu tendin[e de
diminuare in ultimii 50 de I
A.
ani. (Date dupa Smith fi r 600 1700 1800 r900 2000
altii, 1993.)

extincte din punct de ved€re,,tehnid' dar au fost decimate de activitilile antopice $i supravieluiesc
doar prin c6teva exernplare. Aceste specii stml ?xlinale ecologic deoarece nu mai au nici un rol in
organizarea ecosisernelor din care fac parte.
Aproximativ ll% din speciile pislrilor lumii sunt ameninlate cu extincli4 un procent similar
fiind intdlnit si in cazul mamiferelor sau arborilor. in tabelul 2.3 sunt Pr€zentate ceteva guPe de
animale pentru care perimlul de extinclie este mult mai s€ver (Mac€, 1994). Ameninlirile pentu
sp€ciile de peiti Si mohrgte pot fi la fel de serioase (Williams ti Nowah 1993). Sp€ciile de plante
sunt gi ele ameninlate, gimnospermele (coniferele, ginkoalele 9i cicadatele) gi Palmele fiind
gnrpurile cele mai ltlnerabile. Chiar daci extinc$a este un proces nanral, mai mult de 99lo din
speciile extincte in zilele noastre au disp,rut sub presiunea activitililor umane (Lawton 9i May,
l99s).
62 C ons ervore o d ivers it dl i i bio lo gi ce

Tabelul 2.3
Numirul de specii .meniolote cu dispsriti! petrtru cele mai importante grupele cheie de
lnimrle ti Plante
Nu irul Numlrul de Procentul de
Crup
aproximativ de specii specii amenintrte specii amenin{ate
Animole vrtcbrute
Pe$ti 24000 ,{ 2

Amfibieni 3000 59 2
Reptile 6000 t67 3

Boidae (terpi constrictori) t1a 9 53

Varanidae (varani) 29 ll = i8
ae (iguane) 254 t7 + 68
Pdseri 9500 t029 lt
nseritbrmes l09a l6
Psittaciformes (papagali) 3024 8 39
Mamiferc 4500 505 lt
Marsupialia (marsupiale) t79a 86 48
Canidac (lupi qi c6ini sdlbatici) 344 IJ
'79
l
Cervidae (ciprioare) 144

Gymnospermae 758 32
Angiosp€rmae (plante cu flori) 240000 2r895 9
f Palmae (palme) 2820 925 33
.l

Slrfsa: Date dupi Smith ti altii, 1993 li Mace, 1994

aNumdrul de specii pentru care existi informalii.

Ratele de extinc(ie pentru ecosistemele continentale gi acvatice

Dinae toate speciile care au devenit extincte din 1600 pdni in prezent, 5fflo au fost specii care
au arealul in insule (tabelul 2.2), chiar dacd irsulele reprezinlii doar o mici frac$ture din suprafala
emeni a Terrei. in cazul oceanelor, estimtrrile arati ce au disparut doar trei specii de mamifere
marine, cinci specii de pdseri ti patru specii de molugte (Cadton gi altii, 1999). Dn picate nu exista
cazuri documentate care si puni in evidenp extinclia speciilor de corali 9i peqti in aceasta perioadS,
astfel ci in mediul oceanic extinciile nu pot fi estimate, deti se pare cl fenomenul este la fel de
grav ca pe continente. Sinralia este cu at6t mai ingdjodtoarc cu c6t unele genuri, familii sau chiar
ordine stIlt reprezentate printr-o singura specie.
Majoritatea speciilor de plante cu flori gi a pestilor din apele cugetoare extincte, sunt localizate
la nivelul continentelor dat fi faptul la nivelul acestora num5rul de specii crmoscute este mai marc.
h urma cercet?irilor efectuale asupra speciilor de pegti din Peninsula Malacca rezulli ci doar 122
din ele 266 de specii cunoscute au mai fost gisite (Mmhin qi Ambalq 1983). in America de Nod
md mult de o treime din speciile de pegti sunt in pericol de extinclie (Moyle 9i kidy, 992; Moyle, 1

1995). in ceea ce priveste nevertebratele acvatice (cazul molu5telor de exemplu) pericolul de

extincfie este gi mai mare, in special datorite impactului barajelor, speciilor noi introduse 9i
distrugerii habitatelor inifiale.
A men inlAr i penttu diyersitatea biologicd 63

Ratele de extinc{ie in insule

Cele mai mari rate de extinctie care au aparut in zilele noastre sunt caracteristice insulelor (a se
vedea tabelul 2.2). Cele mai imponante extinclii de p5siri, mamifere gi reptile din ultimii 350 de
ani s-au inregistat aici (WCMC, 1992; Pimm Si allii, 1995). Mai mult de 80% din speciile de
plante endemice din insulele oceanice sunt extincte sau in periml de extinclie. Speciile din insule
srurt vulnerabile la extinclie deoarece multe dintre ele sunt €ndemice penfu una sau mai multe
insule, au c,ateva populaJii sau doar o populafie. Tohrti ratele mari de extinctie intelnite in insule
apar qi datoriti fapn{ui ci aceste teritorii sunt mai bine snrdiate.
O specie poate fi endemica pentru o arie geografic6 mare, cum este cazul speciei Prunus
serotira, glsitlin Arnerica de Nord, America Cort'al6 9i America de Sud; sau poate fi endemicl
pentru o arie geografictr mictr, cum esie cazul dragonului de Komodo (Vararus komodercis) care
este gtrsit doar in citeva imule mici din ahipelagul indonezian. Exemplu de endemicitate pentu un
areal foarte mic est€ speoia Argraciphum sandwicense sandwicense, o plantd carc mie$te doar
intr-rm crater din ttuwaii, Diafihus callizorus care ffiie$te numai in Piatra Craiului (fig. 2.4) sau
Andryala levitomentosa care vegeteazA doar pe Pietrosul Bogolin din Munlii Bistripi (Ctrlinescq
1969; Dihoru 9i P6wU 1987; Cioc6rlan, 2000). Unit6fle geografice izolate, insule, lacuri sau
vdrfuri solitare au deseori un procent mare de specii endemice. Un exemplu notabil de arie
geografictr izolattr cu o rali inalti de endemicitrte este insula Madagascar (My€rs, 1986). Aici,
ptrduea tropicale umeda este foarte bogat. in specii endemice: 95% din cele 28 de specii de
primale,9ylo din c€le l,l4 de specii de batracieni gi mai mult de 70lo din speciile de plante. hin
mmpara$e in Insulele Britanicc ai Insulele Solomon putemic antropizate, doar l% din speciile de
plante sunt endemice (tabelul 2.4). Dacd comunitl$le din Madagascar sau alte insule smt distruse
sau degradate, ori dac5 populatiile lor $mt exploatate intensiy ac€ste specii endemice vor devenit
extincte. Prin contrast, speciile comrme, ubicviste, nu vor fi afectate foarle mult dactr pierd o
populatie. Rate mari de endemicitate sunt camcteristice gi continentelor, nu numai habitatelor
izolate, la aparilia acestui fenomen contribuind o serie de factori precum varsta geologicA $i
varietata habitatelor (fig. 2.5)

Tabelul 2.4

Numirul de specii de pLrte ii statutul lor de consenare it citeva insule sau areale ,similrte
cu insule
Numirrrl de Proceotrj de
Specii Procentaj de
nsule Specii native specii specii
endemice endemicitate
amenintate amenintat€
Insulele Solomon
Insulele Britanice
Sri I-anka
2780
1500
300
30
t6
890
I
I

30
+ 28
436
---f--- 2
t5
,amaica 2146 923 l3 371 I l,l
Filipine 8000 3500 .1,1 3'1 1 5
Cuba 6004 3229 54 E 1,1

r ui r307 160 58 72 6
Madagascar 9000 6500 72 189
+ 2
I

Noua Zeelande 2160 1912 90 236 tt

T
l

Australia 15000 1407 4 94 1597 J tt

&l/lar WRI. 1998
6.1 Conservarea dive rs ilAlii biologice

li {
I

a
1
\
r 7 l't' ' &.
,,
\
4
7a
Lr I
Fig. 2.4 Garofila Pi€trei Craiului (Dianthus calizonus) teprezintd un endemism
care se intalnelte intr-un spaliu foarte restrans (in zona crestei calcaroase a
masivului montan Piatra Craiului). Arealul restrans, precum li valoarea ei
ttiintifice deosebitS, au stat la baza declar[rii ei ca monument al naturii pe
teritoriul Romeniei. (Foto Cristian IoiA)

80

0
151?

Hawall
883

385

Fig. 2.5 Numarul de spccii de plante endcmice in difcritc state din S.U.A.
variaza foanc mult. De exemplu, ln Texas sunt intAlnite 379 de specii endemice
iar in statul New York se intalnelte doar o specie endemici. California; care
deline o mare varielate de habitatc, deierturi, munfi, zone costiere, peduri
scculare arc mai multc specii endemice decat toate celelalte state cu dcschiderc
la ocean. Arhipelagul Hawaii situat departe de continent adapostege foarte multc
specii endemice, chiar dacl are o suprafattr mic6" (Dupe Gentry 1986.)
Ameninlidri pentru dieersitalea biologicd 65

Un gmp de insule bine studiat este arhipelagul Hawaii (Olson, 1989; Pimm $i al1ii, 1995).
inainte de a fi
descoperite de polinezieni in anul 400 AD aici se gaseau 98 de specii de pasari
endemice pentu Hawaii. Polinezienii au intrcdus gobolanul polinezian, cdinele 9i porcul domestic
fi au inceput defri$area pldudi pentru agriculturA. Ca rearltat a[ ac€stei intervenrii, mai mult de
50% din numirul de specii au devenit extincte inainte de a sosi europenii ln anul 1778. Europenii
au adus pisici, noi specii de pbolani, manguste, capre, yite, odag cu ele s-au respendindu-{e boli.
Colonizatorii au defri'at peduea pentu a practica agricultum sau penEu a intemeia ageziri. DupA
acest nou val de colonizare au displnrt alte specii de plsiri. Speciile de plante din insulele Hawaii
sunl de asemene4 ameninF& cu extincli4 mai ales datoritil distugerii habitatelor. in Ha\raii, 9l%
din plante sunt endemice, lOplo din acestea devenind extincte, iar 40% ameninlate cu extincfia.
Este imponant de precizat faptul c[ dactr extincliile trecute au awt loc mai ales in insule, in
viitor vor apare indeosebi pe continente, pldurea tropicala in acest caz fiind cea mai amenintatil
(Manne 9i al1ii, 1999).

Modelul biogeografic al insulelor ti ratele de extinc{ii

moderne

Studierea comunitililor insulare a condus la elaborarea unor reguli de distributie a divenit{ii

biologic€, sintetizate b motklul biogeogafrc ol iasulei elaborat de MacArthur 9i Wilson (1967).
Elementul centraf pe carc acest model hcearci sd l explice este rclqis specie--uesl: insulele cu
suprafa$ mare au un numrr mai mare de specii decdt insulele cu suprafa$ mici (fig. 2.6). AceastI

Cuba
a
Ri.o Redonda

' ):*'
-D Hlspanlola saba /
Hlspanlola Montserrat
00 Pucrto Rlco
Cuba

lamalca
Montserrat
l0
Saba
Redonda
?
E
z
0' o' to' to' l0
Sup6fafa insulei lmile pStratel

2.9 in cahul suprafalainsulei,]iare fi prognozat numdrul de specii de pe acea insula.

Icl _l:yind
ln aceasta liguri esre dat numarul de specii de reptile gi amfibieni pipte
din insule aparlinand
Indiilor de vesr. Numlrur de specii din iniutcre mari prcc.im cuba gi Hispariidliesre mulr'mai
mare
decal numtrrut de specii din insulele mici precum Saba gi Redonda. (Dupe Wilson.
19g9.)
66 C onservare a dieersitdlii biologice

relatie este rEalizati in sens intuitiy deoarece insulele mari au tendinp de a avea mai multe tipuri
de habitate ti deci comunit2tlile biologice sunt mai dive$ificate. De memene4 insulele mari au un
numar mai marc de populalii per specie, crescand posibilitatea de a aplrea speciatia li
reducendr se Fobabilitatea ca speciile nou aplrute sau nou introduse sa dispad.
Modelul biogeognfic al insulei a fost utilizat pentu a Fognoza numarul 9i procentul speciilor
care vor deveni extincte in caurl distugerii habitatelor (Bantuescu, 1970, 1973; Simberloff, 1992
Quammen, 1996)- Este ac.eptat faptul ca dacl o insuld i'i reduce arealul, habitatele rtrmase vor
suporta un numAr mai mic de specii, corespundtor suprafepi viabile r&nase (fi9. 2.7). Acest model
a fost extins gi aplicat pentru parcurile nalionale li rezErvatiile naturale inconjurate de habitate
deshucturate. Acest€ arii protejate au devenit cu timpul habitate insulare intr-o ,,rnare" inospitalieri
formatit din habitate degmdate. Modelul a permis formularea ase4iunii cd dacl 5flo din insuld (sau
habitat insular) este distrus vor disparea l0% din specii. Daca 90% din habitate vor fi degradate
atunci se vor pierde 50% din specii, procentul urcand la 75%o in cazul distrugerii a 99Vo din
habitate. Utilizand acest model s-{ estimat ca 30% din primatele ce ffiiesc in padurile africane vor
deveni extincte din cauza pierderii habitatelor (Cowlishaw, 1999). Comparend aceste predicfii cu
observaliile efectuate in pidurile Kenyei in ultima perioadi ra estimat c, p&Mndu i€ aceea5i ratll
de extinclie, pasarile din pldurile fiagmentate vor disparea. Cea mai bunl estimare arata cA
pierderile provocate vor fi de 50% in wmdtorii 50 de ani dacd vor fi fi:agmentate I 000 de h4 restul
de 50olo urm6nd a disp5rea in 100 de ani dacl vor fi afectate l0 000 ha (Brook 9i altii, 1999).
Predicliile ratelor de extinctie bazate pe pierderea habitatelor fluctueaz6 considerabil deoarcce
fiecare grup de specii pi fiecare areal geografic arc o relale specie-areal caracteristictr. Deoarece

!.a t00
990
.E 50% din habitat pierdut;
10% din specii pierdutc

'6
or 50 (B) 90% din habitat pierdul
F 50% din speciirpierdute
'&
o

o,

E ro
Y
l0 50 100
Procentai de suprafattr protejattr

Fig.2.7 in conformitate cu modelul biogeografic al insulei,

numtrrul de specii Brezente intr-un arcal crege asimptotic spre
o valoarc maximd. In cazul in care arealul habitatului este redus
cu 5070, numArul de specii scade cu l0o%:,4 dacd habitatul
este redus cu 9070 atunci numirul de specii scade cu 507oi
B Forma curbei diferd de la o rcgiune la alta li de la un grup
de specii la altul, modelul oferindu-ne o imagine generaltr
asupra efectului distrugerii habitatelor
Ameninldri pentru diversilatea biologicd 67

pAdurea tropicala adApostelte cea mai mare parte a speciilor lumii, estimarea ratei prezente gi
viitoare a extincliei speciilor de aici ne oferf, informafii asupra ratelor globale de extinclie. Dactr
despiduririle vor continua li padurea topicaltr se va menqine doar in parcurile nalionale qi in alte
arii protejate, aproape doul teimi din speciile de plante gi animale vor deveni extincte (Simberloff
r986).
Utiliz6nd o ratil de disparifie a pldurii tsopicale de lolo pe an, Wilson (1989) a estimat ca inft
0,21o pi 0,3Yo din specii (adic5 intre 200 000 9i 300 000 de specii daca considerAm cA exista
l0 milioane specii) vor displrea anual. Mai exact, vor disptrrea 68 de specii in fiecare zi, altfel spus
trei specii pe or[. inte anii 2OO0 Si 20l0 vor deveni extincte circa 250 000 de specii. Alte cercetiri
au utiliut mte de disparilie a pidurii tropicale mult mai mari $i au indicat ca in zece ani inre 2%
(varianta optimisul) li I I % (varianta pesimisla) din paduea fropicaE poate disp&ea (Reid Ei Miller,
1989; Koopowitz pi alfii, 194). Studiile asupra unor grupuri de vertebrate teresEe arat?l ctr in
umtrtoarcle decade Eebuie str ne aEteptiim la rate alfinante de fitinclie (Mace, 1995). Diferenlele
de estimare sunt cauute de rifrnurile inegale de defrigare luate in calcul, a evalulrilor diverse ale
relaliei specie-+abitat 5i a deosebirilor dintre formulele matematice utilizate (Heywood, $i altii
194). Ratele de extinclie pot fi mici dacl un areal bogat in specii este subiectul unor progmme de
conseware 5i pot fi mari daci in arealul in care se gtrsesc multe specii se practicd pe scari largi
defriparea (Balrnford qi Long, 1994). Dincolo de aspectul acuratelei metodelor este clar cf, sute de
mii de specii vor deveni extincte h viitorii 50 de ani.
Unele specii larg rdspdndite in tecut sunt intalnite azi doar in c6teva areale mici, izolate. De
exermpl\ Nicrophorus americarus glsft altAdatl in tot estul $i c€nml Americii de Nord este inElnit
azi doar h trei areale aflate la distanfe foarte mari intre ele (Y. fi9. 2.2). Comunitalile biologice
suferd foarte mult in urma pierderii unor specii. De exemplu, in Middlesex Fells, o arie protejatA
din aria meropolitana Boston, in 1894 se gtrseau 338 specii de plante native, in 1992 fiind reglsite
doar 227 dintr€ acestea (Drayton 9i Primach l9%), 40 de specii de plante pierdute fiind listate in
tr€cut &ept ,,comune". O analizi a speciilor de fluturi dintr--un comitat britanic evidentiaza o rdta
de extinclie aproape incredibiltr, in ultimii 25 de ani displr6nd 67% din populaliile cunoscute
artori6r (Thomas 9i Abery, 1995). Extincliile locale sunt sgoinale importante ale dezechilibrelor
mediului gi aratit ctr studiile cr utilizerzl ratele globale nu sunt o solulie. Se impun acliuni imediae
penfu a preveni extin4iile locale ce pot fi devastatoar€ pentu comuniglile in care apar.

Cauzele extiDptiilor

Dactr speciile 9i comuniultile sunt adaptate la condiliile de mediu locale, de ce devin extincte?
Sunt speciile pi comunitAlib incapabile sA peniste in acelaSi loc mai mult timp? Rf,spunsul la aceste
infebtrri este simplu: destructuririle provocate de oameni au alterat, degradat pi distrus pe scarA
largtr complexele de ecosisteme, conducand speciile spre extinc$e. Amdninprile majore pentru
comunitAlile biologice rezultd deci din activitlti umane precum: distrugered,frqgmentqrea Si
degradorea habitatelor (inclusiv poluarea), schimbdrile clinatice globale, suprauploaarea de
cdtre om a speciilor, iwuia speciilor acotice $i rdspdndirea bolr7or. Multe specii amenintste se aflA
sub presiunea mai multor probleme de mediq care grlbesc extincgia gi hgreuneaz{ eforturile de
conservare (Mlcove 9i al1ii, 1998; Terborgh ,1999; Steams Si Steams ,1999).
cele gapte amenin{iri pentru diversitatea biologicd sunt cauzate de accelerarea utilizirii
resurselor naturale ti cr€gerea exponenfiala a numerului populafiei umane. Dacr pana acum cateva
sute de ani, rata de cr.gtere a populaliei umane era relativ mictr, cu o natalitate pulin peste rata
68 Conservarea diversildlii biologice
mortalitlfi, in ultimii 150 de ani s a inregistrat o explozie a cretterii populatiei umane, numerul
locuitorilor planetei fiind de circa I miliard in 1850,2 miliarde in 1930 ii 6 miliarde pe 12
octombrie 1998 (fig. 2.8). Se estimeaZ cA in 2050 se va ajunge la l0 miliarde locuitori. Rata
natalitElii este extrem de oescuti, suprapun6ndu-ie pe o rata a mortalitafii in declin. Cregterea
nunarului populatiei umane este redusA in prile industrializate, dar se menine la cote mari in Frile
topicale din Aftica America Latina" Asi4 adicd acolo unde 5i diversitatea biologica este mare.
Cregterea numlrului populafiei este rispunzltoare de pierderea diversiti{ii biologice (Krebs 9i
altii, 1999). Oarnenii utilizeaza resu$e natumle precum masa lemnoasI, yanatul, plantele sdlbatice
li tmnsformtr habitatele naturale in zone agricole $i rezidenliale. Unii cercetltori afirmd cA
elementul cheie in protejar€a divercitatii biologice este controlul popula$ei umane (Hardin, 1993;
Meffe 9i al1ii, 1993). Cre$terea numirului populaliei umane nu este singura cauza a extinctiei
speciilor ti distrugerii habitatelor. Examinarea situaliei !trrilor in curs de dezvoltate pi a celor
dezvollate indica faptll ci extinclia speciilor !i distsugerea ecosistemelor nu este cauzatl totdeauna
de oameni pentru a--gi satisface nevoile existenliale. Sistemele economice au ac€elerat cererile
pentu resurse nalumle, in special in Frile in curs de dezvoltare. Utilizarca ineficientit a r€suBelor
naturale este de asemenea o cauzd majora a declinului divenititlii biologice. in multe Fri exista o
distibu;ie extem de inegall a bunurilor (bani, terenuri, resruse forestiere, etc.) un procent mic din
populatie detinand majoritatea resurselor Locuitorii mediului runl sunt fo4ali sI distruga
comunitid biologice gi s6 v6neze specii in pericol de extinclie, fiind prea strraci 9i lipsili de resune
!i ter€nuri proprii (Skole 9i al$i, 1994).
In multe situatii, cauzele distrugerii habitatelor sunt industrializarea, mineritul, fermele
zootehnice, pescuitul comercial silvicultur4 plantafiile, consruirca de baraje (Myen, 1996). Mult€
din acese proiecte de dezvoltare sunt incurajate sau chiar finanFte de autoriafile guvemamentale
qi btrncile de dezvoltare intemafionale,
Foduc6nd locuri de munci, suslinerea economicI a zonei gi
fiind generatoare de venituri din taxe.
Responsabilitatea pentu disrugerea divenitipii biologice in prile lumii tropicale o are utilizarca
resunelor naturale de cdtre ltuile industrializate. Locuitorii acestor lari gi un procent redus din
locuitorii lirilor in _curs de dezvoltate consumA o parte importanti din resursele energetice gi
minerale ale lumii. in fiecare an, un cettrlean al S.U.A. consuml in medie de 43 de ori mai mult
p€trrol, de 34 ori mai mult atuminiu
ti de 386 de ori mai multe produse din hartie dec.at consumtr in
medie un cetaFan al Indiei (WRI, 1994). Consurnul excesiv al resunelor nu oferi o perspectiv6 de

2000

1000

7
I tla8
1000

2000
3 5

Populni, ll,ile loili&& locuiMil

Fig, 2.8 Populafia umantr a crescut spectaculos ca numtrr incepind cu secolul al XVll lea. La.ata
actuala de crcgere numlrul Iocuitorilor planetei se va dubla in mai pufin dc 40 de ani.
 Ameninldri pentru diversitatea biologicd 6S

durabilitate, de aceea locuitorii din Frite industrializate gi-au reevaluat stilur de viap,
ei devenind
apldtori ai divenidtii biologice (fig. 2.9).

Distrugerea habitatelor

Cel mai mare prericol pentu diversitatea b iologica 6E piederca hobitatelor, prin
urmare cea
mai importanta actiune pentru protejarea diversitdtii biologice este pfezefvarca
habilaterot.
Pierderea habitatului unei specii se poate face prin distrugerea habitaturui,
degradarea lui fiind
asociati cu poluarea 9i fragmentarea. pierderea habitatului este ameninlarea
cea mai importang
pentu majoritatea speciilor de plante gi animare wlnerabire, efectere negative
cumuhndu{e cu alti
in principal cu invaziile de specii strtrine gi supraexploatarea
factori, ltaLIul Z.Sy. in multe plrfi ale
lumii, in particular in insure 9i acolo unde densitatea populiliei umane
este foarte marc, numeroase
habitate originale au fost distuse. Astfel mai mult de 50plo din habitatele
forestiere din ttrrile Afiicii,
precum Kenya pi Madagascar, oriAsiei, Indi4 Filipine qiThailand4
au fost distruse (tabelul 2.6).
llri ca Republica DemocratE Congo (fosti Zair) gi Zimbabwe, cu resune
biologice bogate, sunt
intr-{ pozilie relativ bun4 ptrst{nd incl mai mult de strlo din habitatele primare.
actualtr de defrigare a pddurii variazl considembil in funcfe de ta,,,
- .Rata cea mai ridicat. fiind
in iur de 2% in unele fari hopicale ca Malaezia (2,4oA, Filipine (3.52o), El Salvador (3
,3o/o), Haiti
(3,5olo), Honduras (2,3%), Nicaragua (2,5%e,pnmta
e,2.to) 9i paraguay (2,6yo) (WRI, 1998). Ca
rezultat al fragrnentarii habitateror, agricult,rii, exploatirii forestiere
9i a ahor activiuli antropice,
intre zonele ,,culturale,. ti pldurea viryina a ramas intacttr o foarte mica parfe
din padure. mtu9i, o
multe pri tropicale se halnesc inctr Eupuri intac? de pddure de trana(L,
suficient de mari pentu
a cuprinde toate aspectele biodiversiElii. in America Ltina, situa6a
oar"cum ,,ai ,,,d: 42yo
"ste

Hei! Prietene!!
Avem nevoie de arbori
Pentru a ne Droteia
'de efectul de serS!

t?

fr
U

tlllutrffi"
Fig. 2.9 Cerrtenii statelor purcmic dezvolrate cririca
adesea cclelenii naliunilor stab
dezvolrare darorird lipsei uirei politici de
;:;;i:i"#iJ'i.'#j::".,:#
$:Jf fi f; fii:dif,,,;"i$*":,,ii$,.,flfl"J:it:
ji
70 C onservarea diversitdlii biologice

Tabelul 2.5
Factori rdponsabili pantru declantrr.. rilaului dG Grtinc$a h cltcvr lpcciilc amaoiotrtc S.U-{.
Procrntul de spacii amenidlrte pentru fieasre f|ctor dechn$rtor'
D€grsdarea $i Suprr Competili€/
Grupuri de specii amenin(ate pierdere, pradltorism el
Poluare arploalarc Boli
habitrtului speciilor exotice

Toate speciile (1880 specii) 85 t1 ,19 3

Toate vertebratele (494 specii) 92 46 27 47 8

Mamifere (85 specii) 89 l9 47 2',7 8

Paseri (98 specii) 90 22 33 69 3',l

Amfibieni (60 specii) 91 47 t7 27 0

Pe$ti (213 specii) 91 90 l5 17 0
Toatc nevenebratele (331 specii) 97 45 23 2',1 0
Moluste de apl dulc€ (102 specii) 97 90 l5 t1 0
Fluturi (33 specii) 91 21 30 36 0
,|
Plante ( 1055 specii) 8r 10 51 I

.tmd: Dde dupe Wilcove ti altii, 1998.

"Speciile pol fi afectate de unul sau mai mulli faciori ca alarc suma pe rand nu va fi egal, cu 100/o. De
exemplu, 8?o/o din amfibienii ameninlati sunt afectali dc degradarea habitatului li 47% de poluarc.

Tabelul 2.6
Pierderea habitatului forestier in ceteva llri tropicale
Suprrfala dc
Procentul d€ h!bitst Procentul de pidure
fara pldure rIm.s!
pi€rdut de liziertr
I x 1000 hal
AItica
R.D. Congo 137071 .10 t6
Gambia r88 38 0
Ghana t691 9l 0
Kenya 3123 82 0
Madagascar 6940 87 0
Rwanda 29t 84 0
Zimbabwe t5397 33 0

Asio 862 92 4
Bangladesh 11450 80 I
India I{i7.1,1 35 28
Indonezia r3007 36 l4
Myanmar 20661 59 0
Filipine 2402 91 0
Sri l-anka l5 8l t2
'78
Tailanda 16237 5
Vietnam 42],8 83 2

Srrsa: WRI. 1998

 Ameninldri pentru diyersitatea biologicd 7t

din p6durea braziliana 9i 59% din ptrdurea venezueleantr sunt ptrduri de limitA intre ,,terenurile
culturale" qi ptrdurea virgine. in regiunea meditemnean6 carc a fost dens populaE in ultimele sute
de ani, se mai ptrsts€ad doar l0lo din pldurea inigialtr.
Pentru multe specii salbatice importante, habitatele originale au fost distruse intr o propo4ie
mare, foarte puline fiind efectiv protejate. De exemplu, urangutan]ul(Pongo pygmaeus), o niaimuF
mare antropoidA care traieite in Sumata gi Bomeo, este protejat doar pe 2yo din suprafala
habitatului iniSal. Extinderea 5i diversificarea activitiililor antropice au condus Ia pierderea a 637o
din habitatul specific.

Ameninltrri pentru pidurea tropicaltr umedtr. Distugerea padurii tropicale umede a devenit
sinonimtr cu pierderea speciilor. Padurea tropicali umeda ocuptr 7% din suprafala Tenei, dar se
estimeazA cA adApostegte peste 5fflo din specii lumii. Arealul original al padurii tropicale umede a
fost estima! pe baza modelului de disfibulie a ploilor torenflale gi tempemnrii, la l6 milioane km2.
(fig. 2. t0; Myen, l99lb; Sayer pi Whitrnore,l99l, WRI, 1994). Compararea datelor oblinute prin
cerceuri de teren, aemfotograrne fi teledete€tie satelitad a adtat ci in anul 1982 mai existau doar
9,2 milioane kn2, adici un arcal aproape egal ca mtrrime cu suprafata continentala a S.U.A. 9i ceva
mai mic deciit Europa. O alta inyestigalie din anul t99l a aritat cA s-au pierdut alte 2,8 milioane
km2 de padure ln anii '90. in prezent se pierd anual mai mult de t40 OOO km2 de padure tropical
umedtr - un areal de circa 60/o din suprafala Rominiei sau c6t supmfala Guatemalei. Jumtrtate din
acest arcal este pierdut complet, cealalti jumahte fiind disfiaa penA la punctul in care compozit'a
in specii 9i procesele din ecosistem sunt putemic aherate. Din pacate padurea topicah umedi este
utor de degradat deoarece solurile sunt strrace in nut'ien$ 9i repede levigate de ploile putemice.

in prezent se discuu in literatura Eiint'ficl despre extinderea iniliala li actuali a pddurii tropicale
umede Si raportul acestora cu rata de despAdurirc. Dincolo de dificultatea de oblinere a unor cifre
exacte, existtr un consens general in ceea ce priveite rata alarmanttr a despiduririi. Previziunile arat?l
ctr la rata actuaE de pierdere a pldurii, dupl anul 2040 va rtrmdne intac6 o foarte mic6 rcgiune cu
padure tropicaltr umedi, exceptind micile arii protejate. Sinralia este gi mai ingrijodtoarc dacA se
ia in calcul cregterea populaliei umane carc conduc€ la mrrirca presiunii antropice asupra ptrdurii
tropicale.
La scarl globaltr, circa 6[7o din ptrdurea topicaE umeda pierduta a fost distusA ca urmare a
agriculhrrii practicate de fermierii strraci. Unele din terenurile folosite de ace$ia sunt t-ansformate
in terenuri agricole prrmanente sau sunt p4unate, dar existA areale mari care sunt utilizate pentu
ogriculfr.ra ilinero.nld. Acest tip de agriculturi se pmctici defrig6nd (prin tiliere gi/sau incendiere)
gi cultivand pentru cateva sezoane, panl c6nd fertilitatea solului nu mai poate suslin€ culturile
agricole. Terenul este astfel abandonat, fiind ocupat treptat de formalii vegetale secundare. in
acea$e categorie pot fi incluse gi pddurile defriFte pentru extragerea lemnului de foc, utilizat in
speoial de cAtre locuitorii din proximitifile lor. Mai mult de doud miliarde de oameni iti g[tesc
mancarea la foc flcut cu lemne, ca atare 9i impactul lor este semnificativ. Defriqtrrile in scopuri
comerciale gi extragerea selectivA a masei lemnoase $mt responsabile pentru 2l% din rata anualA
de pierdere a ptrdurii aopicale umede. Defrigtrrile ficute cu scopul de a crepte animale determind
pierderea a I t% din padure. La acestea se adaugtr defrigdrile in vederea infiinlarii plantaliilor
(palrnier de ulei, palmier de cocos, arbore de cauciuc, teck etc.) c4nsmcqiei de drumuri, pmcticarii
exploattrrilor miniere tn cariertr precum gi a altor activitili ce contribuie in total cu 7% la mta anuala
de pierdere a ptrdurii topicale umede (fig. 2.1l). ImportanF acestor activigfi yadaza in functie de
regiunile geografice, tiierile comerciale fiind semnificative inAsia aopicald gi Americi, cele pentru
12 C onse rr are a dive rsit dl i i bi oI ogic e

q tsE
, *6

(-) g:E
z
O
o i '8F 3

9Ef
a-q'
-E-
ir. ! o
o€ o
a rl Es"
5e c
I <sE

a
'46
'6 EE
) 'a 9E,-:
l; e9

E !
.:a
(J ?9EE'
'r 6 , aO
9:9 ts-
=

*-E ! e
o
EC il'5i a
ciz ;€,iE
9
H3""
'3E,

F
O
o iQ
t i;9)

-H'
.q?
E! r
E,E t U
!sP; ";:
E
I B BE E, 3E!
E g,E E
EEEE
daLt!d
q
II -rE
 A eninldri penlru diversitaleo biologicd 73

Fig, 2,ll PAdurea tropical, din

Amazonul brazilian a inceput
se fie defrilata pentru a face
loc fermelor de vite. Goana
dupe pamant din Rondonia a
aptrrut atunci cand guvernul a
incurajat financiar acest lucru
Si a oferit acccs la teren,
rezultend un peisaj precum cel
din fotografie. Scene similare
sunt frecvente in sud-estul
Asiei, unde tdierea pedurii este
urmate de infiintarea unor
plantalii - sau practicarea
agriculturii prin rotalie. (Foto
O Mauricio Simonetli, D.
Donne Bryant Stock
Photogaphy. )

fiefterea animalelor in America ropicah iar cele pentu agricultuA in Africa nopicall 9i restul Asiei
(Bawa gi Dayanandan, 1997;Nepstad , 199).
Silvicultur4 agricultura !i cretterea animalelor - ramuri dezvoltate in detrimentul pldurii
tropicale umede - au aptrrut adeseori datoritil activitl$ilor din prile industrializate, care soliciti
materie primtr ieftin6 precum: cauciuc, cocos, ulei de palmier, lemn, fumir gi came de Yila. Un
exemplu de reaclie pozitivi a populaliei il consi[de ,discufiile desprE harnburgeri" ap5rute in anii
1980, marirea FeFlui clmii in S.U.A. li in alte t&i dezvoltate constituind motiwl economic al
defriglrii pldurilor tropicale umede in vederea dezvoltirii fermelor de cregtere a comutelor mari in
America de Sud 9i Cenral6. Ulterior boicotul consumatorilor din fast-fooG-uile americane a ajutat
la stoparea importurilor, insa acest luqu nu a condus la oprirea defritlrilor, oferta orient6ndu-se
sezonier citre alte Eri.
Ca sen ple alc dislrugeii habitulelor lorntierc pot fi date urmdtoarele areale:

* Madagascar.P&urea topicald semiumedi din Madagascar are un numtrr foarte mare de specii
endemice, intre cele mai cunoscute fiind 28 de specii de lemurieni. Arealul aceston en inilial
intins pe I 12 000 l<rn2 Dupa te85 datoria incendierii ptrdurilor, praclic&ii agriculturii itinerante
li p{unahrlui arcalul p6durilor sa redus la numai 38 000 kn2. in Fezent rata de despadurir€ in
Madagascar este de I 100 km2/an, ceea ce inseamna ca in 2020 nu va mai fi pAdure tropicall
semiumeda decdt in habitatele protejate - ceea ce va reprezenta doar 1,5% din arealul inilial
(Green pi Sussman, 1990). Deoarece Madagascarul este singuul loc unde t'liesc lemurieni in
sIlbadcie, pierderea pAdurii va determina extinclia lor (fg. 2.12).

Fig. 2,12 Specia de lemur aye-aye

(Daube nl on ia nado gasc ar
, este una din speciile in pericol.
ie ns i s)
o
Aye-aye este subiectul unor
programe de conservare in situ gi a
unor programe de crcltere in n
captivitate. Toate cele 28 de specii : ' \!i.
de lemurieni - un intreg ordin de
primate care se geselte numai in 'i
Madagascar - sunt in pericol de a
deveni extincte. (Foto @ David
Haring, Duke University , ..t
himate Research Center)
74 C onserv aie a divets ildli i biologice

* Coasta dlanticd a Brsiliei.lJaallareal cu endemicitate mare il constituie padurile litorale din

esrul Braziliei. Mai mult de 50/o din speciile de arbori ce vegaeaztr in ac€st areal sunt endemice,
iar in toati rcgiunea se gtrsesc numeroase animale rare 9i in pericol, inclusiv marele tamarin leu,
Leontopithects rosalia.In ultimele decenii pldurea litoraltr braziliana a fost aproape in integime
detiiafA pentru plantatii de trestie de zahEr, arbori de cafea pi palmieri de cocos, din padurea
iniliala rnmanand azi doar circa 9% (Brooks gi Balmford, 1996). Pidurea a fost putemic
fragmentat , arealele izolate fiind incapabile sA suporte populaliile multor specii. Arealul cu o
suprafa{i de circa ? 000 kn2, in care pldurea este relatiy compacttr se parc c, este ii el alteral
* Coastq Ecuadorulur'. Regiunea litorala a Ecuadorului a fost acoperiti cu paduri foarte bogate in
specii endemice. Aceste p5duri au fost pana in anii '60 slab afectate de activitatea antropica.
Odas cu dezvoltarea infrastrucnrii rutiere, mirirea numlmlui 9i supmfetei atezirilor la care s--au
adlugat plantaliilor de palmier de ulei pddurea a fost defriqatl pe mari suprafete. Azi a mai ramas
un sigur areal natural, cu o suprafap de 1,7 km2 arlmas Rio Palanque Scieace Raen e. in ace*
areal sunt concentrate I 025 specii de plante lemnoase din care 259lo sunt endemice (Gentry,
1986). ImportanF acestor paduri pierdute este relevau fi de faptul ca aici au fost descrise peste
100 de specii de plante noi, multe dintre ele cunoscute print un singur reprezentant azi probabil
inexistent.

Alte habitate smenintate. Starea actual{ a pidurii tropicale umede este probabil cel mai
mediatizat caz de distugere a habitatelor, existl lnsd ti alte habitate in pericol de disparilie.
+ Pddted tropicald z,scard. Ter€nul ocupat de pddurea topicali uscattr se preteazd mai bine decdt
cel ocupat de ptrdurea tropicall umeda la practicarea culturilor qi p4unatului. in consecinp, in
arealul pldurii fopicale uscate din America Centrall populalia umane arc o densitate de cinci ori
mai mare dec6t tn cel al pldurii tropicale umede (Murphy gi Lugo, 1986). Astlzi, litoralul pacific
al Americii Centrale mai deline doar 2% din pddurea tropicalA uscata cu frunze cAzitoare
(Janzen. 1988a).

* Zonele umede ti hqbitqtele qcvqtice. Zonele umede sunt habitate vitale pentru pegti,
nevertebrate acvatice 9i plsdri. Ele sunt de asemenea importante in controlul inundaliilor,
autoepurarea apei gi produclia de energie (Mitchell, 1992; Dugan, 1993). Zonele umede sunt
adesea inundate, dr€nate prin amenajtrri sau alterdte prin regularizarca cunurilor de aptr, crearea
de baraje qi poluarea chimicS. Tbate aceste pmbleme se pot observa in Florida Everglades, unul
din cele mai importante refugii de pdslri din S.U.A., areal care se afll in situatie critica in acesl
moment li esle subiectul unor proiecte de reconstruc$e ecologic{ foarte ambitioase. in ultimii
200 de ani, mai mult de 5fflo din mnele umede ale S.U.A. au fost distruse, unul din efecte fiind
extinclia sau periclitarea a 6O-:70Vo din speciile de midii de rau (Stein 9i Flack, 1997).
Distugerea zonelor umede este la fel de s€ver{ Si in ahe state industrializate cum ar fi Japonia
sau unele din Europa. Pretutindeni pe Clob, populaliile de salmonide sunt in declin datorild
conslucliei barajelor, care impiedicl migraliile in lugul rdurilor 9i fluviilor in ultimele decenii,
o amenintare foarte importanti s-+u dovedit a fi proiectele de dezvoltare care prevedeau
drenareE irigarea sau indiguirea unor zone umede. Zonele umede sunt oarecum contadictoriii
conlin multe specii comune dar au 5i un procent mare de end€micitate. De exemplu, Lacul
Victoria din estul Africii are un coeficient de endemicitate foarte ridicat, mai ales in ceea ce
privegte speciile de peqti. Apoape 250 de specii de pegti de aici sunt in pericol de extinc$e din
cau:a polulrii apelor 9i intoduc€rii unor specii exotice care au rela{ii de prtrditorism cu speciile
endemie tr pericol (Kautnan, 1992).
* Mogrovele. Yrmte cele mai importante comuniti[i ripariene din adile tropicale sunt padurile
de mangrove. Speciile de mangrove sunt pdntre pufinele specii lemnoase care tolereaza apa
 Ameninldri pehtru diversitatea biologicd 75

sarati. Ptrdurile de mangrove ocupa areale costiere cu ape p{in adenctr sarata sau salmastrtr.
Aceste habitate sunt similare cu cele ocupate de mlaitinile sarate din zonele topicale. PAdurile
de mangrove sunt extrem de importante deoarEce sunt zone de cuibdrit pentru pesAri sau de
depunere a icrelor pentru pe9ti. in Aust-ali4 doutr treimi din sp€ciile captumte di pescari sunt
dependente intr--un grad sau altul de ecosistemele de mangrove. Dincolo de marea valoare
economic4 ptrdurea de mangrove este defritattr" in mod special in suGstul Asiei, pentru a face
loc culturii orezului, crescatoriilor de languste 9i creveli. Mangrovele sunt de asemenea sulstr
pentu producerea obiectelor din lemn sau a managalului, obfinerea acestora pe scari industrialtr
conducend la supraexploatare $i degradarea habitatului. Degradarea mangrovelor este foarte
gravd in sudul 9i sud €stul Asiei, rate mari de pierdere inl4lnindu +e in India (857o), Thailanda
(87%), Pakistan (78%) 9i Bangladesh (73%) (WRI, 1994).
+ PajiSlile. Paji$tile temperate sunt un alt tip de habitat care a fost aproape in totalitate distrus
prin activitili umane. Este rclatiy ulor sa se Fansforme o pajitte lqf un teren agricol sau p4une.
Statele lllinois $i Indiana care delineau 15 milioane ha de preerii uscate, au azi acest habitat doar
pe I 400 hA rcstul fiind fansformat in teren agricol (Chadwick, 1993). Aceastit zona e$e diviza6
in mici fragrnente (pach-uri) rdsp6ndite in peisaj.
I Reclii de corali. Recifii d) corali tropicali teime din speciile de peSti din
adtrpostesc circa o
oceane, chiar dacA ocupl doar 0J% din Deja l0% dm cotali (Ma&eporo a)
supn-afap acestora.
au fost disru5i, mai mult de 50% putend disptrrea in deceniile urmltoare (Birkeelan{ 1997). Ca
mai severA degradare apare in Filipine, unde 90/o din comli de recifi au murit sau sunt apoape
disnugi. Cea mai importantA cauza este poluare4 care aclioneaza direct provocend moartea
coralilor sau indirect prin dezvoltarea excesivtr a algelor La aceasta se adaugtr sedimentarea
produsa ca ulmarc a defriS5rii terenurilor forestier€, pescuitul intensiy, d€zvoltarEa moluttelor gi
a altor specii ce concureazi pr nipele ecologice ale mralilor. Pierderi mai mari sunt atteptate in
um&orii 40 ani in Fdle Asiei tropicale, Madagascrr, Atica de Est Si Caraibe (fig. 2.13)

Marea Mediteran5
\
OceanulPacific
de Nord Oceanul
Mar€a Rosie
/..Hawaii
a
Marea Caraabe

Barie.a dc Corali

, Oceanul
I
lndian

I
I
Madatakar
stare criti.a, vor dispare in urmatorii 1&20
anenintati vor dispare in uff Itorii
ani
2l-40 ani
V
i Oceanul Pacific

ff star€ srdbile

Fig.2.l3 O suprafatl tot mai mare de recifi de corali va fi afectad sau chiar distrustr in urmetorii
40 de ani de activitatea umanA dacA nu sunt implementate mtrsuri stricte de conservale (Dupa Bryant
ti altii, 1998.)

De$rtilicarra. Multe comur itili biologice din climatele cu sezoane uscate au fost degradate Si
transformate anfopic in delerturi artificiale print-rm proces numit dqerf{icare (All r titMztren,
1993). Aceste comunit{i biologice includ paji$i topicale, tuftrdguri 9i piduri cu AunzE cdzAtoare,
la carc se adauga tufarigurile 9i pajiqtile temperate din regiunea meditemneantr, sud vestul Australiei,
76 C onservarea di!ers it dl i i biol ogic e

sudul Africii, Chile 9i su'lul Califomiei. Chiar daci aceste zone erau initial apte pentru agnculttul,
monoculturile au condus la eroziunea solului gi la pierderea capacittrtii de c6mp. Terenurile
suprapbunate de animale domestice (fig.2.14) sau cele de pe care sunt tdiate tufAriiurile se
transformd in deterturi artificiale (Fleischner, 1994, Milton 9i al1ii, 1994) Rezultatul este o
degradare progrcsivtr pi irevenibila a comunitAlilor biologice 9i pierderea solurilor p6na la punctul
de unde zona capata aspect de deiert. Pe Glob aproape 2 milioane km2 de terenuri din zona
climatelor aride au fost fansformate Prin acest proces in delert (Dregnd, 1983). Deprtificarea este
severi in regiunea Sah':l din Allica, o zonl la granip de sud a Saharei ce se desftrSoari din
Mauritania pand ln Ciad. Aici cele mai multe specii de marnifere sunt in pericol de extinctie din
lipi de hranl. Dimensiunea umana a pmblemei este ilustrattr de faptul ci in Sahel ffiiesc de 2,5 ori
mai mulli oameni decat poate suporta arealul ftrrtr a practica agriculturtr intensivA'

Fragmentarea habitatelor

inainte de a fi distruse, habitatele care ocupau suprafep mari au fost divizate in areale mici de
c6tse gosele, terenuri cuhivate, orage gi alte consru4i. Fragmentarea habitatelor este un proces prin
care un. areal mare, continuu, este redus ca suprafaF li divizat in douf, sau mai multe fragnente
(Shafer, 1990; Reed 9i a$i, 1996). Chiar daca habitatele sunt disruse, mai pot ramane fragmente
din acestea, adesea depErtate unele de altele, putemic modificate sub raport structural ti a
compozi$ei floristice $i faunistice (fig. 2.15). Situalia poate fi descristr prin modelul biogeografic al
insulei, aceste fragmente funcliondnd ca habitate insulare intr- o lume umana inospitalieri.
Fanomenul de fragmentare apare in timpul reducerii severe a habitatului, dar se poate poduce 5i
dacA arealul este redus foarte putn ca in cazul dezvolffii drumurilor, ctrilor ferate, linilor electrice,
conductelor sau a altor bariere care irmpiedicl miparea libertr a speciilor
Habitatele fragmentate sunt diferite de habitatele originale prin doua insugiri:
- fragmentele con,Ln habitat€ de liziertr mai mari decit cele normale (habitate in contact direct
cu activittrfle umane);
-centrul fragmentului de habitat este mai aproape de lizierd decat in habitatele originale.
Pentru a ilustrat aceste caracteristici poate fi luat ca exemplu habitahrl unor pasari.
Considerim o rezervalie in formtr de p6rat cu o suprafaF de I km2 complet inconjumtii de
terenuri in care se desf4oara activitate antropicl (fig.2.16). Arealul total va fi deci de I km2
(100 ha): perimetrul (sau liziera) va avea 4 000 m, iar cenfirl rezervatiei va fi situat la 500 m de
oricare punct de pe lizieri. Daci pisicile domestice care trf,iesc in habitatele locuite de oameni

-/1-
I
E

Fig. 2.14 Paj itte suprapdlunate

in Utah, care prin eliminarea
speciilor native a luat aspect de
desert. (Foto @ Rod Planck.
Photo Researchers, Inc.)
 Ameninldri pentru diversilatea biologicd 77

at
I

! .,.
r960

Fig. 2.15 Arcalul ocupat cu p5dure din Warwickshire, Anglia (cu negru) s-a ftagmcntat fi rcdus
continuu datoritf, densifierii relelei de transport, aseztrrilor umane ;i extinderii tercnurilor agricolc,
incepeod din timpul romanilor, cale au intemeiat ora$e ln anul 400 AD $i panf, in 1960, cand se mai
intalneau doar caGva petice de padure (DupA Wilcove $i allii, 1986.)

8,7 ha 8,7 ha

lom n Habitat interior = 64 ha Calc feratl

(l k-)

4,7h. 8,7 ha

Drum
lmL_ 8{() m 1m
Ftabitate interioare - &7 ha x 4 - 343 h:
lom h (b)
(a)

ipotelic.arata cum es.re redus arealut unui habitat prin fragmentare, darorita
erecturu
l::u._"]"rplu
lj-g:.1:ffr, dc.lrm ai a - aria protejara de I kmr ( I00 ha) inilial nu este fra[mentari. Considerdnd c6
elcclul de lrmtta (manitesrat in arealul gri) sc simre pane la lO0 m ad6--ncime in interiorul ariei
proteJale rczutle ctr riman 64 ha_de habitat corespunzeror pentru pasArile
ctociroaii;
6 - lraversarea ariei prorejate de doua cei de comunicarie.
i6r"" sii.rJiiiiti
ihiar daca aoarenr nu
oegtaoeaza oecat o mtcA suprataltr din rezervalie. extinde aria aflata sub influenta
efettului de
Iimite, irjumdtAtind habitatul coreipunz[tor pentru pAsarili iiocitoare.
78 C onsetv ate a dire rs iI dl i i bioIog i ce

patund doar l0O m in interiorul pddurii ele vor impiedica pisirile s4-6i creasci aici puii, aqadar doar
64 ha din rezervalie mai sunt la dispozilia pasarilor pentru cuibhit. Ca atare habitatul de lizierr, inapt
pentru cuibrrit, ocupl 36 ha. in acest moment rezervalia este divizati in 4 arii egale de un &um lat
de l0 m care o strubate de la nord Ia sud gi de o cale femta hta tot de l0 m, care sffibate rezervatia
de la est la vest. Acesle ctri de transport au Eansformat 2 x 1000 x l0 m din arealul rezerva[ei (2 ha).
Deoarece doar 2o/o dit rezervalie este transformattr de cAtre drum $i cale ferattr oficialitAfile
guvemarnentale considerA ca impactul acestor inse4ii asupra rezerYatiei este neglijabil. Totodati,
rezervalia a fost divizati in 4 6-agmente, fiecare din ele av6nd 495 x 495 m, distanla de la lizieri la
cennul fiec5rui habitat reducandu-se la 247 m, mai pufin de jumatate din distanF initiah. Pisicile
domestice pot patrunde acum mai ad6nc in p{dure pe &um 9i catea femti, astfel ca pasarile $i pot
crepte puii doar in interiorul celor 4 noi fiagmente. Fiecare areal pe care il pot utiliza Pasfile are
8,7 ha deci habitatul viabil este acum doar de 34,8 ha. Chiar dacd drumul ti calea ferata au
transformat doar 2olo din rezervalie habitatul pls{rilor s-a redus cu aproximativ 50%.
Fragmentarca habitatelor pune in pericol existenla speciilor pe cii 9i mai subtile. Primul aspect se
refera la faptul ca fragmentarea poate limita potenlialul de dispenie gi colonizare al speciilor Multe
specii de ptrstrri, mamifere ii insecte din interiorul ptrdurii nu raverserza mnele deschise din cauz
praditorilor Ca rezulta! multe specii nu vor recoloniza fragmentele de pidure dupl ce poPulalia
originala \€ disparca (Laurance 9i Bienegaard, 1997). Mai mult, dacl rtrstrindirea animalelor este
redusi prin tagnentarea habitatelor plantele znochore vor fi afectate la fel de mult. Astfel, habitatele
izolate nu vor fi mlonizate de speciile native. Ac€ste specii vor deveni extincte in habitatele naturale,
iar alte specii noi nu vor putea sdbate barierele, fragmentele de habitat urmand a intra in declin. Un
al doilea aspect negativ al flagmentirii habitatelor este ca acest proces poate reduce capacitatea
animalelor native de a glsi hrana- Multe specii de animale care triiesc in grup sau solitar, fi.mctie de
variabilitatea sezonierl a resunelor de hrantr au nevoie de migcare pentu a le gAsi. O resursd poate fi
necesarl doar ceteva strpamani pe an sau chiar ani in tir Daci specia este imlata intr--un habitat
fiagmentat, aceasta poate s6 nu fie capabila sd migreze pentru a-Si gisi hrana. De exemplu,
ingradirea unor terenuri impiedici migra{ia naturala a ierbivorelor mari (cerbi, elani), determinend
suprapdtunarea terenului, efectul fi ind degradar€a habitatului.
Habitatele fragmentate pot grlbi declinul populatiei, pot determina chiar extinqia lor, mecanismul
fiind divizarea unei populalii in doud sau mai multe subpopulalii, fiecare dintse acestea avend un
areal restrans sub necesitalile minime (Rochelle 9i alfii, 1999). Aceste subpopulalii sunt mai
rulnerabile la consanguinare, drift gen*ic sau alte probleme asociate populaliilor mici (a se vedea
capitolul 3).

Efecte de margine. Fragnentarea habitatelor determintr crelterea dramaticf, a suPrafetei de

margine in comparatie cu interiorul habitatelol a|a cum s-a demonstrat mai sus (v. fig. 2.16).
Micromediul suprafetei de limiti este diferit de cel al pldurii din interior. Unul din cele mai
lmqiat|/(e electe .le rrrrtgrze este flucluatia mare a nivelului de lumind' a temperaturii' umiditillii 9i
vitezei vantului (fig.2.17) (Schelhas 9i Greenberg,, 1996; Laurance fi Bieregaard, 1997). Aceste
efecte de margine sunt evidente penS h 250 m irn interiorul pldurii. Deoarcce plantele sunt adaptate
la anumite mndilii de temperanra, umiditate sau nivel de lumintr, aceste schimbAri Yor elimina unele
specii din pldurea fragmentatA. Toteranla la umbrd a plantelor cu flori din pldurea temperatS,
succesiunile forestiere terzii din pddurea ropicall 9i sensibilitatea la umiditate a unor animale precum
amfibienii pot determina disparilia speciilor semibile dintr--o padure fragDentaE. Atunci cdnd o
pldul€ estefragmenata cre$te int€nsitatea vantului, scade umiditatea 9i clelte temPeranrr4 astfel ci
paduea de limi6 este expus6 la incendii m6 mult decat habitatul original. Focul se poate rispnndi 9i
 Ame ninldri pentru dirersilatea biologicd 19

Sdtmbafta liructurii populatiiloh de nevcrtebrare de lit

Diminuarca umidiritii aerului

Diminuma umiditEtij solului

,E
Mi(!o,@. daialii tpaEtului foud

F
I Marirea rdriabltititii icdrFraturii aerului

I s.hirbarea sttuchrrii populaliilor dc p,siri

- M;rirea distanlei intre arb().i

Invazia pLntelor exotie

0 50 100 f50 2& 250 300 350 400

Dirt nF d€ Fletrrrc tml

Fig,2.17 Difcrite efecte alc fragmcntarii habitatclor, mAsuratc prin adancimea de pdtrundere ln
inte.iorul pAdurii amazonienc fragmentatc. Coloanele indice cat de departe de liziertr se pot observa
efectcle dc margine. De exemplu invazia unor fluturi adaptati zonei degradate se face simtiu pantr
la 250 m ln interiorul padurii, iar umiditatea relative a aerului scade p6n[ la 100 m de limita pldurii.
(DupA Laurance $i Bierregaard, 1997.)

de la campurile invecinde care sunt ane regulat - de exemplu cimpurile cultivate cu cereale sau
trestie de zahar. in Bomeo 9i Amazon milioane de hectare din ptrdwea tropicala umedd au fost
incendiate in timpul sezonului excesiv de uscat din perioada 1997 9i 1998. (Goldammer, 1999;
Cochrane 9i al1ii, 19gg).Fragmentarca habitatelor crc$e wlnerdbilitatea la invazia s;cciilor exotice
gi parazite. Ptrdurea de limita este o padure wlnerabih in carc speciile parazite se pot inmulli
re@e 9i apoi dispersa in interiorul pldurii (Paton, 1994). Unele omnivore (exemplu ciinele enot)
se inmultesc rapid in pldurea de limig 9i oblin hranl din ambele teritorii. PrAdtrtorii pot manca
outrle ptrstrrilor, astfel ca rcpoducerea este impiedicattr" sp€ciile trebuind sA so departeze mult fata
de aceasti mntr. Parazi;ii de cuiburi precum Molothrus aler ts.jesc in c6mpuri deschise gi pdfund
spre interiorul pidurii unde distrug ouIle 9i cuiburile plslrilor cant6toare. Combinatia dintre
fiagmentar€a habitatului, cre$erea prtrdtrtorilor cuiburilor 9i disrugerea habitatelor de hib€mare este
probabil responsabilI pentru declinul unor pdsiri ointtrtoare migratoare din America de Nod una
din$e ele f\ifld Dendroica cerulea, care a displrut din jumAbtea de est a Statelor Unite. Aceste
efecte locale determintr creEterea gi descregterea la scartr regionalf, a efectiwlui anumitor specii,
indeosebi ca rdspuns la schimbtrrile legate de utilizarea terenurilor (James $i allii, 1996; Fuller ti
allii, 1995). Fragmentarea habitatelor de catre terenurile cultivate pune in contact populafiile
sAlbatice cu plante Si animale domestice. Bolile speciilor domestice se pot rispandi rapid la speciile
strIbatice, care au o imunitate sctrzudt. Existi de asemenea 9i posibilitatea ca pe mAsura ce contactul
cr€$te bolile animalelor sllbatice sI se rispSndeasci Ia cele domestice, la plantele cultivate sau chiar
la oameni.

Degradarea habitatelor qi poluarea

Chiar daci un habitat nu este afectat fuic (degradat sau fragmentat), comunitEtile $i speciile din
acel habitat pot
fi afectate de activ aile umane. comunitilile biologice pot fi deteriorate $i sp€ciile
80 Consereareo diversitdlii biologice

conduse spr€ extincfie de factori extemi carc nu schimba structura forma{iei vegetale, deci aceasta
deteriorare nu este evidenE vizual. De exemplu, intr- o padure temperatA degradarea habitatelor
poate fi cauzate de incendii necontrolate care nu ard arborii maturi, ci determina eliminarea
speciilor perEne de pe parterul padudi ti a entomofaunei. Departe de ochii publicului, pescadoarele
dragheaz circa 15 milioane km2/an de pe fundul oceanelor, adica un areal de 150 de ori mai mare
dec6t acela al pAdurii ttriate in aceeagi perioadA de timp in mediul terestru. Pescadoarele care
dragheaz fimdul oceanelor distrug specii fragile precum anemonele de mare sau spongierii, reduc
diversitatea speciilor, biomasa li structura comuniElii (fig. 2.18) (watling si Nonq l99E).
Cea mai subtili gi mai ras/anditlt forma ds degradare a mediului este poluar€4 cauule liecvente
ale acesteia fiind pesticidele, substantele chimice, apele uzate deversate de industrii 9i a5ez{ri
umane, emisiile de noxe de la fabrici 9i autoturisme. Aceste tipuri de poluare nu sunt htotdeauna
percepute viz.tal, chiar daci ne conAunt?lm cu ele zi de zi in orice parte a globului. Efectul general
al polutrrii este o arneninpre nu numai a calitilii apelor, aerului, climatului global ci gi a divenitalii
biologice 9i a aqezirilor umane. Poluarea mediului este uneori foarte vizibili qi dramaticE, precum
cunoscutele poluf,ri cu p€fol sau incendierea celor 500 de sonde din Kuweit, urmare a rlzboiului
din Golf Totuli, cea mai subtila 9i periculoasa forma de poluare este cea care nu se vede ii nu
produce un rtrspuns emotiv putemic al comunitilii umane.

Poluarea cu pesticide Perimlul polutrrii cu pesticide a fost adus in atenlia lumii in anul 1962
de scriitoarea Rachel Ca$on in influenta carte ,$7erd Spflng". Rachel Carson a descris procesul
cunoscut sub numele de bioacumulare, proces prin care DDT uI (para paraprim diclordifeniltri-
cloretan) 9i alte substanle oBanoclorurate se concents€azi Si migreazi pe nivelele inferioare sau
superioare ale lanfurilor trofice. Aceste pesticide, utilizate in cultura plantelor pentru a elimina
insectele sau impr,ttiate p€ste ape penau a distruge larvele de gintari au afectat un numar mare
insecte, ptrstrri sau alte animale expuse la DDT sau produse organoclorurale. Pasadb, in special cele
de pradl precum loimii si \ulturii, acumuleaza in lesuturi cantitali mad de pesticide. Paslrile
afectate au inceput sa depuna oua anormale, cu coaj6 sub;ire, care se sparB ulor in timpul clocirii.
Chiar dactr ponta este normaltr" embrionul nu se dezvolttr intotdeauna normal. Ca urmare populaliile
de plsiri de pradtr sunt in declin peste tot in lume. in lacuri qi estuare, DDT-ll pi pesticidele sau

(a) (b)

Fig.2,l8 Patul cu pietril nealterat din Golful Georges Bank, Noua Scolie, este ocupat de colonii
dense de viermi, hidrozoare, briozoare fi alte specii de animale marine: a - cinci sute de metri mai
dcparte, unde patul a fost alterat prin dragare se intalncsc foarte puline briozoarc, anemone de mare 9i
apar multe cochilii goale; 6 - ambele fotografii au fost rcalizate cu un obiectiv de 35 mm. (Foto de
U.S. Geological Survey, prin amabilitatea lui Page Valentine.)
I deni nldr i pentru diversitatea biologicd 8l

concentrat in pe$tii repitori gi unele mamifere marine cum ar fi delfinii. in arealele agricole,
insectele beneficiale li cele in pericol au fmt distruse ca urmare a acestor practici. in acelaqi timp,
Fnlarii ii alte insecte yiTqle inilial, au pezentat rezistenF la DDT. Recunoa$terea eiecului a condus
f€ptat la remmlarca producerii qi utilizlrii DDTdui in multe pri industrializate. in prezent se fac
efortui pentru a reface populaliile uror specii in pericol afectate de aceste practici precurn l,ulhrml
peregnn (Falco peregrirus), wltuul de marc (Pandrbn holiaetus) Si ly].inn].rl plegN (Holiaens
leucocephalus) (Enderson 9i allii 1995). Utilizarea in continuare a pesticidelor in prile strrace
determinA nu numai disparilia unor specii ci pune in pericol ii
sAnltatea oamenilor care
manipuleazl aceste substanp. in mediul acvatic pesticidele sunt rernanente z€ci de ani dupa ce au
fost utilizate qi continui sa afecteze sistemul rcpoductiv al multor vertebrate acvaticr (Mclachlan
9i Amol( 1996).

Poluarea apelor. Distugerea rcsuselor de hranA pr€cum pe$tii sau moluqtele gi contaminarea
apelor potabile prin poluare are efecte negative asupra comunit6lilor umane. Pe de altA parte
poluarea apelor are efecte negative li pentru comuitaiile biologice (fi9. 2.19). Poluarea apelor
amenintl 90% din speciile de peEi in pericol $i molu'lele de rau din S.U.A. (Wilmve 9i al1ii, I 98).
R6urile, Iacurile 9i oceanele sunt utilizzte adeseori ca loc de devenare a apelor uzate industriale $i
menajere. Pesticidele, ierticidele, degeurile petroliere, metalele grele (mercurul, plurnbul, cadmiul,

o
o
ooo
o^o a
o
o
oB
o

a a

\
5
(.)
T

Fig. 2.19 Habitatele acvatice: rauri, lacuri, estuare, oceane sunt adesea folosite drept
gropi de gunoi pentru deteuri industriale sau menajere, periclirend comunitiliie
biologice. (Duptr Eales, 1992.)
82 C ons e rv are a dive rc i t d I t i bioI ogi ce

zincul etc.), deterB€ngii qi depurile indusu'iale ucid organismele vii din mediul acvatic (tncetu$u $i
allii, l99l; Matache 9i allii,2000). Multiplicarea surselor de poluare din zonele costiere se
datoreaztr pi descircirii de solvenfl ori alte substante chimice de la amenajarile piscimle (Naylor 9i
altii, 1998). Daca depoziEea de defeuri in mediul terestru arc efecte locale, degeurile din mediul
acvatic sunt Fansportate de curenfi gi dispersate intr--un areal foarte mare. Substantele chimice
todce pot fi letale, chiar 9i in cantittli mici, penru oBanismele acvatice care hltreaztr volume mari
de apa. Plslrile 9i speciile de mamifere care consuml ace$i indivizi contaminali sunt 9i ele afectate
de substanlele respective.
Mineralele esenliale sunt benefice speciilor de plante gi animale dar in cantittrti mari devin
poluanli putemici. in pr€zent prin activitatea umani se inroduc cantittrli mad de minerale esenliale
in comunitilile biologice, acestea nepul4nd fi preluate ti prelucrate pe fluxurile energetice ale
ecosistemelor Apele uzate menajere, produsele indust'iale, fertilizatorii $i detergen$i produc o
cantitate foafte mare de azot gi fosfor care ajunge in mediul acvatic determinand aparifia procesului
cunoscul sub numele & eutort?$e cuhurard. Doar o mici parte din cantit{ile de azot gi fosfor
intrate fu ac€st mod in ecosisteme stimuleaztr cregterea plantelor ti animalelor, concenb:area mare
determin6nd dezvoltarea excesiva a algelor. ,,Exploia" algelu poate fi adt de putemica incat
acopertr toattr suprafap apei prin producerea fenomenului de inflorire, determin6nd diminuarea
cantitiltii de luminl din mediul acvaic. Urmare a acestui proces aproape ctr dispar celelalte specii
de plante superioare la care se adaugf, cordatele li nevertebratele din regnul animal. Bacteriile gi
fungii care descompun algele moarte se dezvolE excesiv gi absorb oxigenul din ap6. Fird oxigen
organismele rlmase nu pot supraviefui, astfel ca la acest stadiu se observd pe suprafala apei
nenumtrrate moluge $i pegi mo4i. Comunitatea biologicd se simplificS, supravieluind doar speciile
care tolereaza poluarea gi un nivel scazut al concent-afiei de oxigen. Procesul de eutrofizare poate
afecta suprafefe marine intinse, mne litorale sau mari intregi, cum ar fi Golful Mexic, Marea
Nordului, Marea Balticl" m&ile din jurulJaponiei (Malakofi 1998).
Eroziunea qi transportul sedimentelor din mediul acvatic determina crelterea turbiditali $i
diminuarea cantit{ii de lumintr" elemente ce impiedicd dezvoltarea speciilor oxifile sau a celor care
depind de un anurnit nivel de luminl ca de exemplu coralii.

Poluarea aerului. in trecut se credea cf, atmosfera este extrem de yasta, substantele emise
put6nd fi difuzate mpi4 efectul lor fiind minim. Iati cd azi poluarea aerului a devenit o problema
foarte importanttr carE afecteaza toate ecosistemele, ne,Ln6nd seaml de nici o frontierA.
* Ploqie qcidd. Industria metalugica, termocentalele ce funclioneazi pe bazd de ctrrbuni sau
ptrcurtr emit in aer o cantitate foarte mare de oxizi de azot qi oxizi de sulf, substante care se
combin6 cu apa gi produc acid azotic ai acid sulflric (Prtroescu Klotz, 1999). Dioxidul de sulf
este principalul compus cu sulf emis antropogen, in atmosfer6 elimin6ndu-se p6n6 la
120 Tg S/an (Andreae, 1990). in S.U.A. se produc anual peste 40 milioane m3 de oxizi de azot
9i oxizi de sulf (WRl, 1998). Acizii sunt incorporali in sistemul de nori gi detemina scaderea
dramatictr a valorii pll--ului precipitaliilor. Ploaia acidi schimba pH+l solului gi apelor sta6toare
cum sunt lacurile gi b6lfle. Aciditatea are influenfe negative asupra plantelor gi animalelor. DacI
aciditatea ap€lor cregte, multi pegi vor fi incapabili sd se reproducl sau chiar vor muri
(fig. 2.20). Inroducerea de prdditori noi in ecosisteme, schimbarea climaxrlui, cre$terea nivelului
de raze ultraviolete, risp6ndirea bolilor exotice, creger€a aciditiilii 9i poluarea apelor dete-rmina
declinul dramatic al popula$lor de amfibieni. Multe specii de amfibieni depind de apI cel pulin
intr--o perioada a ciclului ontogenetic. Scaderea calittrlii apei are coresponden!tr directa in
cregerea mortalitilii oudlor gi larvelor sau indirect determinend aparilia unor boli la care
 Ameninldti pehtru divetsitatea biologicd 83

Otet Czlea kpt€ Btruhrri carbogazoae sodiu Sodl (as6ca

scara pH-ului v V Y v V
0! 3 5 6 8 910 ll l2 13 l{
Normal Pentru perti

Ploaie nomari I ! oceare

Ploaie acidl; pettii
IMr"i
Moartea pettilor Maximum dc productivitate a laorilor

<l_Aciciditar€________________ Neuuu<__Alcaliniiate __--------------

-
Fig. 2.20 Scala de pH exprimi valorile Ia carc aciditatea poate fi letala pentru pe$ti. Studiile efectuate
indice faptul cI pegii nu supravicluicsc ln lacurile acidifiate (Dupa Cox, 1993; pe baza datelo. U.S.
Fish and Wildlife Service.)

oryanismele nu mai pot prez€nta un rdspuns imun (Blaunstein fi Wake, 1995; Halliday, 1998;
Alford 9i Richard, 199, Cogahiceanq 1999). Multe bIlli 6i lacuri din arealele industrializate
!i-au pierdut comuniti[ile de animale ca rezrltat al ploilor acide. Multe cusuri de aptr situate la
sute de kilometi de zonele industializate poluate sunt degradate; de exemplu, acidifierea este
deja evidentil in 3ryo din tacurile Suediei 9i 34% din lacurile Norvegiei (Moiseenko, 1994). DeSi
aciditatea apei de ploaie esle in sc5derc datorittr mtrsurilor de reducerE a poluirii totuli suntem
departe de nivelul normal (Kerr, 1998).

* Produclia de ozon Si depunerile de azot. Automobilele, termocentralele ii alte activitAF

industriale folosesc hidrocarburi pentru a functiona qi elimini oxizi de azot ca degeuri de
produclie. in prezenla luminii, aceste substante rcacioneaZ in atmosferi rezult6nd ozon, iar ca
podufi secundari de reacrie alte substante inteaga reaqie are ca rezrltat Wcd.rucerea smogului
folochimic. Ozor,ul din atnosfera inal6 este fi un impofiant filfu in calea radialiei ultraviolete,
d5un6toare plantelor qi animalelor in cantit6li mai mari ozonul afecteazi lesuturile plantelor
cultiyat€ li reduce productivitatea agricoll. Comunitittile biologice de p€ tot globul pot suferi
alterlri sau degradAri dactr compugii cu oxizi de azot se depun prin intermediul prafului sau ploii,
conduc6nd la cregterea concent'afiei de nutrienli din sol p6nI la un potenlial nivel toxic. Ozonul
li smogul sunt substanp foarte periculoase pentu oamenii gi animalele care le-ar inhala" a$adar
mntrolul poluarii ar aduce beneficii directe oamenilor 9i diveniElii biologice.
* Maalele tuice. imbogilirea cu plumb a produselor peiloliere, mineritul, metalugia 9i alte
activittrti industriale produc o cantitate mare de plumb, zinc sau alte metale toxice c:re sunt
eliminde in atnosfera. Efectele acestor metale grele sunt evidenle mai ales in jurul platformelor
metalugice, aici viats putend fi afectrtil pe zeci de kilomefi.
Efectele polutrrii aerului asupra comunitalilor forestiere au fost intens studiate dmar€ce padurea
are o mare valoare economictr in termeni de produclie lemnoastr, protectie a resunelor de ap6
(managementul bazinelor hidrografice) 9i recreere. Este larg acceptati idea ci ploaia acidl distruge
mulli artori 9i ii face \ulnerabili la atacul insectelor, firngilor sau neimuni la boli vimle (fig. 2.21).
,,Moartea padurilof' in Euopa $i America de Nord a fost pustr pe seama ploilor acide gi a altor
poluanli precum oxizii de azot sau ozonul. Atunci c6nd arborii mor, celelalte specii din pddure
devin extincte la scara locah. Chiar daci comunittr;ile biologice nu sunt distruse de aerul poluat,
unele specii pot fi afectate li eliminate (Ionescu, 1979; Chirip, l98l;Geamba;u, 1990). Lichenii
(organisme simbionte compuse din fungi gi alge care trtriesc in medii naturale) sunt extrem
de
sensibili la poluanfii atnosferici, ei fiind utilizali ca bioirrdbototi ai polatuii
Oionokqi).
8,t C onservarea divets itdlii b iol ogic e

T
,i'\

Fig. 2.21 Pedurile din intreaga lume au inceput se se usuce, in special datorittr
ploilor acide, excesului dg azot ti ozon; arborii afectafi devin vulnerabili la atacul
insectelor, boli ii secete. In imagine o ptrdure uscate pe Mount Mitchell, Carolina
de Nord in anul 1988. (Foto Jim MacKenzie, W2.)

Nivelul poluirii aerului este in declin in unele areale precum America de Nord sau Europa, insl
continutr sA creascl fu multe alte zone din lume. Creiterea nivelului de poluare a aerului va fi
extem de putemica in multe Fri asiatice cu o densitate a populafiei ridicaE 9i cu o rati mare de
industrializare. Arderea cirbunilor cu un conlinut ridicat de sulf in industria grea a Chinei 9i
cregerea numtrnlui de automobile din Asia de Sud sunt exemple de potentiale ameninuri p€ntu
diversitatea biologicA. De al$el se estimeazi ci emisiile de dioxid de sulfse vor dubla inte 2000 9i
2020 (W2, 1998). Speranlele in privinp mntolului poluirii a€rului in viitor depind de reducerea
emisiilor la automobile, dezvoltarea unor sisteme de tansport contolat al mtrrfurilor, eficientizarea
filtrelor carc str reduci emisiile industiale, reducerea consumului de energie.
Multe din aceste mtrsuri sunt deja implementale in pri din Uniunea Europeantr ti ln Japonia.

Schimbtrri climatice globale. Dioxidul de carbon, metanul 9i alte gaze din atrnosfertr sunt
transpareote lasend sa ftaci lumina sohd li sa incilzeasce supmfaF terestra. TotodaE gazele ii
vaporii de api (sub formtr de nori) impiedici t'ansferarea radialiei terestre (eliminate de suprafala
globului sub form{ de cdldurA) spre atmosfera inalt6. Aceste gaze suml n:l/I,|1!e gsze de serd
deoarece fimctioneazi ca sticla unei sere, transparcnte pentru eneBia solara dar care plsfeaza in
interior clldura (fig. 2.22). Concentrarea acestor gaze in atmosferl determind inctrlzirea suprafepi
tereste,rc r\And $ecnd de sefi.
A meninldri pentru diversitatea biologicd 85

Caz€le cu efect dc seri

aormulate in atmosfera
(CO2, metan, oxid de
azot etc.)
impiedice c€darea
cildu i emise
de suprafata
terestr:l
ti

I-umina este transformati in radiatii

infraroiii (cildurr) Si cste cedati

Fig.2.22 in efectul de serd, gazele li vaporii de ape se comporta ca o sticltr care

impiedictr pierderea celdurii din atmosfera terestrf,, aceasta incelzindu-se tot mai
mult. (Dupe Gates, 1993.)

extem de important pentu apari$a $i dezvoltarea vielii p€ PImant - ftki

Efectrirl de seri a fost
el temperatura Tenei era scazutd fi nu ar fi fost posibile tansformerile moleculare care se
Fesupune cI ar fi stat la baza apariliei vielii. Problema care exisu azi este acutizarca acestui proces
atet de mult incat €l afecteaztr climatul Terei. Termenul de fncdlzire glob&t ef,,le fillzatrfnfii a
defini amplificarea efectului de s€rl ca rezrlat al activifll$lor umane. in ultimii l0O de ani a clescut
considerabil nivelul global de dioxid de carbon, metan li alte gaze ftr urme din atrnosfertr, ln
principal ca rezultat al arderilor combustibililor fosili precum: carbuni, pe$ol gi gaze naturale
(Gates, 1993; IrcC, 1996). Tlierea 9i arderca padudi p€ntu crearea de terenuri agricole, arderea
combustibilului lemnos pentru lncabit sau pregtrtirea hranei contribuie la creqterea nivelului de
COr. Nivelul de CO, din atnosferI a crescut de la 290 ppm la 360 ppm in uttimii 100 de ani 9i se
premnizeazi ca se va dubla p6nA in 2050. Chiar dac{ imediat, prin eforturi deosebite s-ar rcduce
produclia de CO, efectul ar fi insignifiant, deoarcce moleculele de CO2 sunt stabile in atnosf€ri,
descompun6ndu *e in circa 100 de ani sub ac$unea plantelor gi a Foceselor gmchimice naturale.
Aladar nivelul de CO, va fi in mntinuare ridicat
Mulli sunt convingi c[ nivelul de gaze de sertr a afectat deja climatul Ten€i, ac€st lucru urmind
a fi 9i mai evident in viitor (tabelul 2.7).
Un studiu extsem de amplu a widen;iat incilzirea climei cu 0,3 - 0,6"C in ultimul secol 0rcC,
1996; Schneider, 1998). Dovezi recente au indicat faptul cA gi temperatura apelor Oceanului
Planetar este in schimbare in ultimii 50 de ani, astfel ctr ternperanrra apelor din Oceanul Atlantic,
Oceanul Pacific ai Oceanul Indian a crescut cu o medie de 0,06'C (Levitus qi altii, 2000). De
asemenea exisu un mnsens ln rAndul meteomlogilor atunci c6nd se afirma cI ln urmtrtorul secol
climatul va fi mai ci.lduros cu I pAnI la 3,5"C datoritl cr€iterii nivelului de CO2 li a altor gaze.
Asociind schimbarea regimului precipitatiilor gi cregterea incidenlei factorilor de risc precum
uraganelg valurile de ctrldulA, ploile putemice gi s€cetele, este evident ci multe specii nu vor put€a
86 Conservarea diversi tdl i i b io logic e

. Tabelul 2.7
Unele fenomene care atesttr incllzires globaltr
It, Crcflerea lncidor4ei ealurilor de ctMa
Excpplu: in iulielgg un val de celduri carc a afectat S.U.A. a ucis 250 de persoane; La Chicago
s-a inrcgistrat o tempcrahrre rccord de +48oC.
2. Crcrterca incidenlei secetelor ti incendiilor
Excmplu: Secetelc prelungite din vara anului 1998 au fost urmate de incendii puternice in
Indonezi4 America Centrale, sudul Europei $i sudul S.U.A l
I
3. Topirca ghelailor $i calotei polare
Exemple: in Munlii Caucaz. jumrtate din ghelari au dispirut in ultimii 100 de ani; intr--o regiune
considcrad stabiltr cu ghe[ari de shelf au disperut in 1999 o suprafall de 2 992 km2.
f. iidicarca nivelului niii
Excmplu: FatA dc suprafata dctinutil in 1938, a fost inundati o treime din mlattinile de coastd
adiancente Goltului Chcsapcake, un impontnllglugtu pgltru pdlq:_ .
5, Rtspindlrca epidemiilor lropicole b ahitudiai ,nad
l
I Exemplu: Creltcrca temp€raturiiin zoncle montanc a pcrmis vectorilor mala ei sA se
rtupendcasca
$i la altitudinile mari din Kenya. in 1997 au murit in acest stat de oameni ca urmare a manifesterii
bolii.
6 Sostea ,lrrrpuie a pinnvent
Exemplu: O treime dintre peserile Madi Briunii lgi depun ouf,le mai devreme decat acum 30 de
ani, iar stejarii infrunzesc mai timpuriu dec6t acum 40 de ani.
t
7. Schimbnn in disrribaliq tpeciilot
Exemplu: Doue treimi din fluturii curopeni igi au arealul deplasat cu 35 -250 km mai la nord dec6t
acum caEva decenii
& Decut populaliilor de alin ale $ pla e
iExemplu: Populaliile pinguinului Adelie gi au redus efectivele cu mai mult de o treime in ultimii 25
de ani ca urmare a pierderii habitatolor
L
.SrrrJd: Dupa Union ofconcemed Scientists, 1999.

sI se adapteze destul de rcpede penou a supravieFi ac€stor modificiri anEopogenic€ care apar mai
rapid decat modifictile natura.le.
Chiar dacl detatiile sunt inctr subiectul unor disculii inte oamenii de ttiinli, nu existtr nici un
dubiu c! efectul c-r€qterii temperandi va fi exrem de geu de suportat de comunitifile biologice. De
exemph! regiunile climatic€ temperate din emisfera nordictr li sudicl vor avansa spre poli. Speciile
adaptate la condiliile oferite de pAdurile nemorale din estul Americii de Nord vor migra cu
-
500 I OOO km spre nord ln secolul al XXI-lea (Davis 9i Zabinski, 1992). DacE specii larg
risp6ndite 9i foarte mobile Fecum flunrii 9i prstuile migBtoarc Yor fi capabile str strtbadl aceste
disranp, speciile mai pufin mobile nu vor putea sttrbate zone a$a de intinse 9i vor deveni extincte.
Ac€ste extinclii vor fi accelerate ti de tagmentarca habitatelor, caIE se vor constitui in bariere de
diseminare. Speciile care tsdiesc acum doar Pe varfuri imlate ale munlilor sau speciile de pelti
gasite doar intr-{ln lac ori bazin hi&ognfic sunt extsem de \ulnerabile. Sistemul actual de parcuri
nationale qi rezervalii naturale nu va fi capabil sa ofere proteclie pentru speciile $i ecosistemele
penfu care au fost create.
Crelterea temperaturii se parc ctr a afeclat deja gheladi montani ti calotele polare. Ca rezrltat in
-
urmatorii 50 - 100 de ani nivelul marii va cr€$te in zonele de coast4 cu 02 1,5 m. Aceasti ridicare
a nivelului va determina inundarea mnelor costiere, actualele zDne umede ti numeroase localiEti.
Foarte expuse sunt ciile de comunicalie, aSeztrrile umane 9i digurile constuite h spaliul acnnlelor
zone umede. Ac€ste prcbleme se pare ctr au determinat distsugerea sau alterarca a aproximativ 25%
Ameninldri pentru diversitatea b iologicd 87

80/o din zonele umede costiere din S.U.A. in prile expuse la inundafii precum Bangladesh, foarte
multe suprafefe tercst€ vor fi acoperite de ape in viitorii 100 de ani. Creglerea nivelului mirii va
afecta gi multe spe€ii de corali care au cerinle speciale de adancime, lumini 9i curenli marini. Unii
recifi nu se vor putea dezvolta suficient de repede pentr a face fap cre$erii nivelului marii li vor
fi treptat ,,inecali". Pagubele vor fi mai mari daci lulm in considerare gi temperatura apelor
(Mlkinson gi alfii, 1999). Anormalitatea temperaturii apelor Oceanelor lndian $i Pacific a condus
in 198 la moartea algelor simbionte carc tdiesc in interionrl coralilon Comlii ,purlp[" mor mpi4
rata de mortalitate fiind estimattr la circa 70pZ in recifii Oceanul Indian.
Schimbarile climatice globale $i cregterea concentrafiei de CO2 din atmosferl determina
resfucturlri radicale in comunitilile biologice, favorizind acele specii carc pot str se adaptezg la
noile condilii @azzaz 9i Fajer, 1992). Procesul este deja este eyident (Y. tabelul 2.7) prin deplasarea
arealului plslrilor 9i fluturilor ti debutul timpuriu al fenofazelor de infrrmzire (Thomas ti Lennon,
199; Parmesan pi al1ii, 1999). Deoarece implicafiile inc6birii globale sunt inctr destul de greu de
prevazut este necesartr o monitorizare atent?lin viitor Pentru a ajuta speciile 9i comunitatile
biologice str supravietuiascl Eebuie sA se infiinteze arii protejate noi pe liniile de mignfie norftud.
O aIA sfategie ar fi transferarea populaliilor izolate de specii ra.re gi in pericol in areale noi, situate
la inlllimi mai mari sau spre poli, acolo unde pot supravielui.
Schimbdrile climatice globale nu trebuie sA abatA atenlia de la p ncipala cauzi a extinctiei
speciilor - distrugerea habitatelor Ptrstrarea comunitAtilor biologice intacte ti reconstruirea
comuniElilor degradate surt obiective principale imediate ale conservtuii diveEitil$i biologice. Este
important sA atragem aten,tia cA incAlzirea globaltr va avea un impact negativ gi in economia
mondialtr: arealele agricole vor fi redistribuite; va cregte numlrul furtr:nilor, valurilor de clldurA ii
frecvenla secetelori vor fi necesare diguri complexe pentru a proteja oragele de coasttr. Probabil ctr
tirile in curs de dezvollarc rror fi cele mai afectate deoarece depind de culturile agricole, au aqezAri
umane pu.m dezvoltate ca infrastructuIa iar copii sunt vulnerabili la boli. Comunitilile biologice 9i
umane vor plfui penfu indecizia autoritAlilor in rezolvarea acestei probleme.

Supraexploatarea

Oamenii intotdeauna !i-au vdnat sau cules hrana gi alte resurse necesarc supravietuirii. C6t6
vreme au vanat pe scara mica sau au folosit metode rudimentare se poate aprecia cA traiau in
amonie cu plantele li animalele utilizate, fdrd a le conduce spre extinclie. Ahrnci cend populatia
uman, a crescut numeric, utilizarea mediului a fost mai intensa, metodele de vanitoare gi de
culegere fiind mai eficiente, ceea ce a condus la disparifia marilor mamifere. Aga au rezultat acele
sfanii habilale ,Jlanlon n" din Europa de Vest (Redford, 1992). Treptat, armele perfeclionate au
inlocuit arcurile cu strge1i sau alte arme tradifionale. Ambarcaliunile motorizate fac ca pescuitul s,
fie exfr€m de eficient, motorizarea extinzendu-+e at6t de mult inoit 9i pescarii care nu pescuiesc
industrial qi-u dotat canoele sau b!rcile cu motoare putemice, permi$ndu-le deplasarea in zone
in care anterior nu puteau ajunge. Chiar gi in societSflle preindustriale exploatarca intenstr a dus la
extinclia local6 a unor specii. De exemplq pentu cer€monia,,imbracatului pelerinei" de cltre regii
hawaieni, era realiza6 o pelerintr din penele fifii muro (Drepanir sp.); o singur[ pelerin6 fiind
confectionat?l din penele a 70 000 de plstui, specia fiind azi extinctA. Unele specii pridatoare pot
intra in declin atunci cand prada lor este vanatd de oameni, apdrind o concuren$ directS, neloiald,
cu omul. Supraexploatarca de caf€ oameni este o arneninFrc pentu circa 25% din vertebmtele in
pericol din S.U.A. li p€^ntru aproape 5fflo din speciile de mamifere in pericol (Wilcove qi al1ii,
1998; Wilcove, 1999). In societlilile tradi$onale, restricliile previn supraexploatarea resurselor
88 C onservare a dieets itdti i biologice

naturale. De exemplu: &eptul de a vana in teritorii delimitate este foarte bine controlat; vantrto'arca
in unele areale este restriclionati; existtr perioade de prohibilie cand nu se vdneaztr femele, juvenili
sau indivizi care nu au o anumitl talie; existl perioade de timp cend nu se vaneaza deloc; unele
metode de vanAtoare nu sunt acceptate. Aceste tipuri de restriclii permit existenta societatii
tadi$onale pe baze durabile gi sunt similare multor restriclii din statele industrializate, mai ales in
domeniul pescuitului (Freese, 1997).
in multe zone din lumea de azi, resursele sunt exploatate cat de mpid este posibil. Daci exi$a
pia'g de desfacere pentru produsul respectiv populalia locald il va cauta, exploata;i Yinde.
IndiferEnt dac, sunt strraci sau bogali oamenii vor utiliza orice metoda disponibila pentsu a avea
acel produs. Unele societtrli traditionale i'i vdnd drepturile de proprietate asupra resurelor
(exemplu resune minerale, de hidrcca6uri etc.) pentru a face rost de bani, in vederea cumptrr6rii
bunurilor dorite sau necesare, in comunittrlile rurale extraclia masiv[ a resurselor nahlale este
practicaE in special de noii venili, care nu respecg rcgulile controlului !:ddi$onal. in gri afectate
de conflicte civile precum Somaliq fosta Iugoslavie, R.D. Congo 9i Rwanda armele de foc s-au
raspAndit foarte mult, iar conflictele au distus retelele de distribulie a hranei. in aceste situalii
oamenii au inceput sa exploateze flri limitil mediul, folosind tehnici extrem de brutale. La scara
locall qi regionall, venalorii din prile irn curs de dezvoltare e-au mutat spre fondudle de Yadloare,
pacurile nalionale gi spre alte zone apropide de dumuri, au atacat mamiferele mari, ugor de reperat
gi ucis. in acest mod au aparnl ,,pd.tuilefan rrrrd ": ter€nuri cu comunitlli de plante intacte, dar
Itrrl animale Eobinson 9i al1ii, 1999).
Supraexploalarea resu$elor a fost rdpidtr atunci cand s-€u dezvoltat piele dedicate unor anumile
specii. Unul din exemplele clarc este come4ll intemalional cu bltrnuri care a determinat reducerea
numtrrului de exemplare ale specilor de ch mchilla (Chinchilla sp),vigonia (Wcagna viatgna), vi&a
lllra$d (Ptercnura brasil,?r,rir) ti felinelor salbatice. Come4ul legal sau ilegal din spaliile sabatice
este resporsabil de declinul a numeroase specii (Poten, 1991, Hemley, l9%). Colectarea extensivtr
a fluturilor de cere entomologii amatori, a orhideelor, cactuiilor sau a altor plante de ctrtre
horticultori, a moluqtelor marine de cAte coleclionarii de cochilii, a pegtilor exotici de cdte acYaritti
sunt exemple in care comunit?[ile biologice sunt {inta unor cerinle intemafionale deseori
nejusffi care (tabelul 2.8).
in cele mai multe cazuri modelul supnexploatirii este comun. O resursa este identificatE, se
dezvolta o piala comercialtr p€ntru e4 populalia locali se mobilizeazl str o extraga 9i sa o vandtr.
Reswsa este extrasa in cantitgi mari astfel ci specia devine rartr sau exinct - ln acest moment piata
cauti alte specii sau atte regiuni p€ntu a funcliona. Come4ul cu peste urmaregte fidel acest model,
indusria,,rnutAndu+e" dint--un loc in altul. $i companiile forestiere au o politictr asemrnatoar€,
calcuhnd ii timpul in care p6durea se reface si este capabila sa poduca din nou. Existil o literatud
foarte bogati in domeniul managementului vielii silbatice, a pescuitului, a silviculturii, care
define$e capacitatea maximl de exploatare (Bodmer 9i al1ii, 1997). Capacitatea maximd de
exploalare se definegte ca fiind cra mai mare cantitate a resunei rcspective care poate fi colectatA
in fiecare an gi care poate fi inlocuita prin crettere naturala. Calcularea ratei de crettere li a
capaciutii de suport (cel mai mare efectiv de indivizi care poate fi suponat de mediu) sunt utile
pentsu a estima capacilatea maxime de colecEe. in sisteme confolate precum planta$ile forestiere,
resunele pot fi ugor cuantificate $i este posibih calcularea acestei capaciEfi. Totodata in cele mai
multe situatii, colectarca speciilor situate la nivelul maxim calculat t€oretic nu este posibil4 iar dacl
acest lucru se realizeazi se ajunge rapid la declinul speciilor (Ludwig 9i altii, 1993; Mace 9i
Hudson, I 999).
De exempll reprezentanqii indusriei pescuitului au calculat !.n acest rnod capacialile maxime
de colectarc a lonului (Tlrumus thyrunrs). in Oceanul Atlantic companiile menlin cantitatea pescuita
la cote mari, chiar dacl populaliile s-au redus cu 90% in ultimii ani (Safina, 1993). Pentru a
Ameninldri penlru dive/sitatea bio logicd 89

Tabelul 2.8
Cele mai iftportute grupuri de specii strlbrtice viz{te de coEle4ul interDaliotrale

Numir de specii
Grup Comentarii
de specii pe ao'
Primate 25-30 mii Cel mai adesea utilizate in studii biomedicale; de
asemenea pentnr, gredini zoologice, circuri ;i coleclii
particulare.
Ptuiri 2-5 milioane n zoologice qi magazine all mal
adesea sunt comercializ te animale crescute; come4ul
ilegal 9i legal cu papagali este cel mai ingrijortrtor.
Reptile 2-3 milioane 'lrl.li zoologice, magazine de $r pentru pre,
Reptilele sunt utilizate pentru 50 de milioane de
produse (se utilizeaz in special animale strlbatice dar
este in creltere utilizarea animalelor crescute).
Pegti omamentali 50H00 milioane Cel mai adesea peptii de aptr str.attr sunt capturali din
mediul natural prin metode ilegale li deuntrtoarc
peltilor ti mediului.
Recifi de corali 1000-2000 tone Recifii sunt prin minare, pentru a
buctrli folosite la decorarea acvariilor gi la producere
bijuteriilor de cgrali.
Orhidee 9-10 milioane in come4u ctr se cu specD
sllbatice, cd sp€cii omise intenlionat din legislalie
Cactuii 7 8 milioane Aproximativ l5olo din come4 se face cu specii
sllbatice.
Sr.ra: Date dupA Hemley, 1994 ti Fitzgerald, 1989.
acu exceplia rccifilor d. corali, cifrele sc referl la num&ul dc indivizi

satisface cerinlele piel€i $i a proteja locurile de mwrc5, gwemele mentin rate ridicate de colectare
producand astfel prejudicii resurselor Colectarea ilegaltr, neinregistrate de statisticile oficiale,
conduce ti ea la supraexploatare, un asfel de exemplu fiind vanarca balenelor din Antarctica O
propo4ie mnsiderabill de peqti ,necomerciali" sunt pescuifi odatil cu cei utili, astfel ci in timpul
pescuitului industrial srmt extrase mult mai multe specii din ecosistemele acvatice. Un alt aspect
negatiy este ci ratele de colectare sunt constante chiar daci efectivele fluctueaze anual; fEscuihrl se
desfaqoara tn timpul intsegului an fArI a se tine cont de evolu$ile fenomeaelor meteorologice care
distrug 9i ele efectivele de ton.
Speciile pot migra in apele intemafionale fArA a line seamd de grani{ele nafionale, fiind astfel
dificil sl se impunl un conrol eficient datoritl problemelor de coordonare intemalionala $i
uniformizare a sistsmelor de moniloizarE.
Pentru a proteja rcsusele de pe$te Si a permite refacerea populaliilor unele guveme au inceput
sI stabileasca arii in care pescuitul este interzis. Succesul acestui tip de politicd aparent
,,neeconomic" demonsteazi c6 modelul capaciteFi maxime de c.lectare promovat de companiile
comerciale nu este viabil dec6t in tmrie.
$ansele de supravieluire a multor specii $mt legate de Aptul ci vor dweni at6t de mre inc.4t nu
vor mai avea o valoare comercialE, asfel ca in timp dactr nu mai sunt recoltate se vor reface.
Afirmatia nu este universal valabill. Populatiile multor specii precum rinocerii, unele feline
sAlbatice gi-au redus efectivele atet de mult inc6t nu se mai pot reface, in aceste cazuri raritatea
determini colectarca lor: atunci c6nd rinocerii au devenit foarte rari, prelul pieilor a crescut pe piala
neagrtr. in zonele mrale din Fdle in curs de dezvollar, poputa$a strraci gi infometati cautii asiduu
specii rare de plante gi animale penfiu a le vinde. Cu banii oblinuli $i pot hrlni familia mult timp
90 Conservarea diversitdlii biologice

dupl aceea Glsirea ruor metode de potecfie Si management a indivizilor care au mai ramas este
o prioritate ti trebuie sa aiba o putemica suslinere Pentru dezvoltarea economicd a zonelor
respective,
O dezbatere aprinstr despre colectarea speciilor sdlbatice implic[ v6narea balenelor, specie
vestice' DupI
,pharismatica" ce provoaci o emotie putemictr in randul opiniei publice din lirile
recunoarterea faptului c6 multe specii de balene gi-au redus dramatic efectivele daloriu ventuii
Intemational Whaling Commission a interzis v6narea acestora in anul 1986. Din experienlele
anterioare se poate afirma cI efectivele de balene nu se vor teface prea cur6nd. Astfel, balena
a&vtuarA (EubaLtenoglacrizlrs) 9i balara alb ast.i- (Balaenoptera musarlas) protejate inci din 1935
9i respectiv 196? nu 9i-au reficut populafiile
(Myers, 1993). Se pare totu'i cI rtrspunsul variazl de
la o specie la alta pentsu cAttr.l(I]B gn (Eschrichttus mb$tus) gi.arellcut populaliile (tabelul 2.9).
Refacerea inceati a poputaliilor unor specii igi are explicalia in vinitoarca ilegab 9i in alli facton
care detsrmina moartea balenelor. De exemplu balena adevtrratil moare ahnci c6nd se lovegte de
ambarcaliwri, probtemi care apare gi la alte specii mai puqin cunoscute. Japoniao Fre cu o lungtr
traditie in pe;uitul balenelor, iontinu[ sI aprobe venftoarca balenelor mici. in 15rile in curs de
dezvoltarc p€scarii vineaztr balenele acolo rmde nu au alt produs de pescuit (Taylor 9i Dunstone,
1996). in fiecare an sute de delfini gi rm numir necunoscut d€ balene se prind in echipamentele de
pescuit p€ntu alte sp€cii comociale qi mor prin sufocare. Eforturile de a implementa metodele de
W*il dolphin - friendly' au fost doar parlial puse in practicd'

Specii invadatoare

Repartilia geograficl a unor specii este rcstriclionati de marile bariere climatice, orografice 9i
hidrogmficr, de condi$ile de mediu in ganeral. Mamiferele din America de Nord nu sunt capabile
sl trave$eze Pacificul pentru a coloniza Arhipelagul Hawaii, pe$tii marini din Caraibe nu
Tabelul 2.9
Populaliile balenelor vinate de citre oameni
Numtrrul de brleDe
Specia Populalia rimasi
vilate'
Balene propriu-zise
Bolaenoptera musculus 200000 9000
Bdlaena mvslicelus 56000 8200
Balaenoplera physalus 475000 123000
Eschrichtius tobustus 23000 2t000
Megaptera noYaeangl i ae 150000 25000
B a laenopl era ac u lo ro s I rata 140000 850000
Eubaldena glacialis necunoscut r300
Baloenoptera boreolis 100000 55000
Eubdlaena oustralis 100000 t500
Balehe cu dinli
Delphinapterus leucas necunoscut 50000
Monodon monoceros necunoscut 3s000
P hysete r macroce p ha I us 2400000 1950000

Sarsa: Dupd Myers, 1993; Sea World, 2000

aNumarul este speculaliv.
Ameninldri penttu divetsitatea biologicd 9l

traveneaztr Canalul Panama pentu a invada Pacificul, iar pegtii din lacurile riftului a&ican nu au
nici o posibilitate de a mloniza unialile lacustre izolate. Oceanele, degerturile, fluviile gi lanFrile
muntoase constituie bariere in calea deplasirii speciilor. Ca rezultat al acestei izoltui geografice,
modelele de evolutie sunt diferite de la o regiune a lumii la alta; de exemplu biota din regiunea
biogeografici Aust'alo?apuagtr, cu o abundenli mare de mamifere marsupiale precum cangurul $i
koala este diferiti de regiunea biogeografica invecinattr Indo-malaez5, habitatele izolate ayand
tendints de a pemite aparitia de specii endemice (Cilinescu qi algi, 1972).
Omul a intervenit in aceste modele de evolulie pr:r:t trarcponarea unor specii pe tot globul. in
timpurile preindustriale, oamenii au transtnrtat seminlele unor plante spre a le cultiva 9i animale
domestice cu care au colonizat noi teritorii. Animale precum caprele $i porcii au fost uansferate de
case europeni in insule pentru a-ti purea asigura hana. in vremurile modeme speciile sunt
t-anspofrale in numtrr gi mai mare, deliberat sau accidental, populdnd locuri care nu erau in arealul
de origine al acestora (Drake qi al1ii, 1989; Vitousek gi al1ii, 1996). Cele mai importante c6i de
introducere a unor specii noi au fost:
* Colonbarea europeand. Colonizatorii europeni au intsodus in regiunile nou desmperite (Noua
Zeelandl" Australi4 Africa, Americile etc.) sute de specii de ptuAri gi mamifere, penru a-1i face
locurile mai familiare iiaji procura elementele faunislice de vanaq
* Horticltlura Si agricukurq. Un nwr.lr nnpresionant de sprecii au fost introduse qi cultivale in
noile regiuni, ca plante omamentale sau culturi agricole. Multe din aceste specii au scapat din
culturl ii s-au adaptat la comunitilile locale.
* Transporul accidentot. Speciile sunt adesea t'ansportate neintenfionat de oameni. De exernplu
semintele plantelor rudemle ti segetale pot fi transportate accidental odat5 cu cele ale plantelor
cultivate sau cu divese categorii de de$€uri. Tot acaidental se pot rlspandi gobolanii pi insectele
(vectorii fiind diverse mUloace de transport), bacteriile gi alte specii parazite (odattr cu specia
gazdA). Vapoarele transporttr frecvent specii exotice
ln balastul navei. Balastul lichid evacuat de
nave a condus la aparilia in Golful Coos din Oregon a 367 de specii marine originare din mfile
Japoniei (Carlton $i Geller, 1993).
Marea majoritate a speciilor exotice care apar in afara arealului natural sunt aduse de oameni, de
obicei mediul nefiind favorabil dezvoltirii lor Existtr 9i specii care,,cuceresc" areale noi prin
intermediul omului, ac€stea fiind denumite spuii hvaduoare, Acest srycii aolice (olian specia)
indepafteaztr sp€ciile native prin competilia inteBpecifictr. Speciile invadatoare pot fi pddltoare
pentu unele specii native, astfel ctr acestea din ulrna, lip,site de adapgri ti comportament de apimrc
pot fi conduse spr€ extinciie. Speciile exotice invadatoare reprezint?l o arnenintsre p€nfu 49elo din
speciile in pericol din S.U.A., in mod deosebit pentru pIs5ri ti plante (Wilcove qi altii, 1998).
Foarte multe arii geografice se confruntl cu speciile invadatoare. in prezent in S.U.A. pot fi
observaG mai mult de 70 de specii exotice de pe$ti, 80 de molu$e, 2 000 de plante $i peste 2 000
de insecte (fig. 2.23). Multe zone umede din America de Nord sunt dominate de sp€cii exotice
perene. Rtrchitanul (Lythrun salicaria) ubiqvist in ecosistemele ripicole din Europa domina
mla$inile cu sluf din America de Nor4 iar cry:fo\i (Loniceru japonica), a hvadat tercnuile joase
din sud-€stul S.U.A. Insectele intsoduse deliberat precum albina euopeanl (,4pis nellfera) 9i
bondarii (EorzDar sp.) s--au ac.idental (So/erropsa saevissima richteri, A. nellifera adonsonii $ A.
mellfera scatella) constituie adesea populalii viguroase. Efectele pe care le produc aceste specii
invadatoare se manifesg indirecl asupra entomofaunei native ti determinend eliminarea multor
populafii (Porter $i Savignano, 1990). in unele localifili din S.U.A .densitatea speciilor a sclat cu
4V/o daloitt mvaaei fumicii So/eropsis s aevissima richteri. in complexul de ecosisteme al Mtrrii
Nege au ptrstrms de la sfer;itul secolului al XIXlea mai multe specii qranm Balatns imprwistu,
B. eburneus, Blacl{ordia virginica, M*cierella enignaticd, Rhitropanopeus harrisi tridentata,
92 C onse rvare a diversitdlii biol ogice

tm 2000
'; so 800
600
*80 {00
€70
!60 200
000
Eso E
eao 3
800

E:o 600

e20 E 400

2ro0 z 2N
0
r79o l8{0 1890 19,10 l9g0 1790 l8{0 l8m l9t0 1990

Fig. 2.23 Numerul de specii cxoticc (molugte;Sti*lifrl1i**te) din sUA a crescut continuu in

Rapana lhomasiana, Mya armaria, Callinectes sapidus, Doridella obsctra, Scaphtca

cornea'
(tabelul 2 (Gomoiu'
Mieniopsis leidyi gifoarte recent (l9O) algabrund Desmqrestia vftdrs 10)

r98).

de
Specii invadatoare ale insulelor. lzolarea unor habitate insulare incurajeaza dezvoltarea
comunitali cu numeroase specii endemice, care pot fi ulor concurate de speciile invadatoare'
Animaleli introduse in insule au devenit pradtrtori eficienli ai speciilor native 9i au determinat
extinclia acestora din urma. Comunittrtile native de mamifere mici nu fac fa16 unor prldatori
precum pisicile gi gobolanii. Totodattr speciile native nu au imunitate la bolile exotice uneori
pi

contactui cu animale puftitoare de boli necunoscute poate fi fatal intregii populalii. Pentu a ilus6a

efectul intoduc.erii de specii in biotele unor insule putem da urmdtoarele exemple:

+ Plqntele din Insula sqnra cqtalina. crca 48 de specii native de plante au fost eliminate de
pe

Insula Santa Catatina slatul Califomi4 in special datoritf patunatului de clte capre 5i alte
mamifere exotice. Retragerea caprelor de pe insull a condus la reaparilia unor specii native.

* Pdsbile din insulete pacfrce. $arpele Boiga irreglanb (frg 224) a fost intodus ac'idental
in insulele pacifice unde a Oevasat poputaliile ae pasrri.,tcest prpe se hrtrne$te cu oue,juvenili

Fig. 2.24 Sar?elc maroniu

de copac (Boigo
irregular$) a fost introdus
in multe insule pacifice.
unde a devastat populatii"le
de oasari endemice. In
imaline un adult care
locmai ainghitit o pastue
(Foto Julie Savidge.)
Ameninldti pen,ru diversitatea biologicd 93
Tabelul 2.10
Specil itrv.drtorrc ltr Mtrer Ne.grl

Specii >t 920 I9 t0 1920 l9l0 t940 t950 1960 1970 t9E0 t990
t990

MN- 1844
Balanus improvisusl
2 RO-?

Homarus gammarusz III nesemnalat in pe farmul romanesc

t MN t9t2

Alpheus dentipes2 IIII nesemnalat in pe l5rmul romanesc

MN-t913

Mercierella
enigTnatical
IIIW@N
IIIII
MN-l924
RO-1954

BlacSordia virginical IIIIffi nesemnalat in p€ lermul rom6nesc

MN t92l

III 2
II 1
Chthamalus stellatusl
IIII ? RO-1930
Rithropanopaeus IIIIII MN_I932
harrisif IIIIII RO 1950

Bougainvillia megasl IIIT nesemnalat in pe ldrmul romanesc

RO 1933

Balanw eburneusl IIII nesemnalat in pe Frmul romanesc

MN-1931

IIII;",.,,:i:i MN- l94i

Rapana verosd
IIIIII RO-t963
IIIIII MN-195(
Llrnatella gacilis3
IIIIII RO-1950
Potomoryrgus
jenkinsif
IIIIII
IIIIII
MN-195:
RO-t952

Balanus amphitritel IIIIII nesemnalat in pe lerrnul rominesc

?
I MN-t95r

Balanus perforatusl IIIIII nesemnalat in pe ltrrmul romanesc

? MN-1952

Pandalus latirostris4 IIIIIII nesemnalat in pe ltrrmul romanesc

2 MN-195!

Callinecles sapidusl IIIIIIII nesemnalat in pe lrrmul romanesc

MN-t96t

IIIIIIII ,::.' MN-t97:

Mya arenarial

Scapharca
IIMIII.
IIIIIIIII
:. RO-1972
MN 198(
inaequivalvis4 IIIIIIIII RO-t984

Mneniopsis leidyil IIIIIIIII

IIIIIIIII
MN-198:
RO- 1987
Leucolhea
muhicornis2
III nesemnalat in pe Frmul romanesc
MN-t98(

Doridella obscwa2 IIIIIIIIII nesemnalat in pe Frmul romanesc

MN-t98(

S0sa: Gomoiu, | 998

,{otd: I specie nord-atlantictr; 2 spccie atlantic{editeaaneantr; 3 specic nord-americao{ 4 specie

indc?acifict MN - Mare3 Ne3gld, RO - tamul rcm6ncsc al Marii NegrE

91 Conservarea dit'ers it Alii biologice
9i specii adulte, astfel ci tr insula Guam a Fovocat disparifia a l0 specii de ptrstrri endemice,
vizitatorii remarcand Wezf,rB,hab olelu ldcutd' dalifiindlipsa pisarilor cantittoare (Jaffe
1994\.

Specii invadatosrc ale habitatelor acvatic€. Speciile exotice pot afecta grav comunitiifile
lacurilor, cunurilor de api sau chiar ecosis,temele marine. ComunhAfile acvatice din rduri 9i fluvii
sunt similare cu cele din insulele oceanice, fiind imlate de un mediu neprielnic (mediul ter€stru) 9i
wlnerabile la impactul produs de speciile exotice. Intoducerea in ecosistemele marine, in estuare
sau lacuri a peste 120 de specii de pegti, pennu a le ,,imbogdi" sub raportul valorii comerciale sau
sportive constituie un pericol pentru speciile native. O mare parte din specii au fost introduse
neintentionat prin canalele antsopice sau balastul lichid al vaselor (Baltz, l99l). Adesea speciile
exotice le agres€az, pe cele native pi inffi in competilie de tip pradlarldltor
Specii exotice agresive au ti nevertebratele Du numai pettii. Un exemplu alarmant este
invadarea de cAtre Dreissena polymorfa,incep6nd cu anul 1988 a apelor Marilor Lacuri. Mica
specie originarl din Marea Caspicl a fost adustr odati cu balastul navelor gi in doi ani a ajuns in
Lacul Eire la o densitate de 700 000 indivizi,/m2, inlocuind midiile autohtone (Stolzenbung,lggl).
Dreissena polymorpha a pIauns pane pe reurile Detoit, Cumberland gi Tennessee. Dezvoltarea
masivtr a popula$ilor de Dreissena polymafa a cauzat importrnte pagube economice pescarilor,
barjelor, hidroavioanelor, ambarcaliunilor, devast6nd gi comunittrlile biologice locale. Un alt
exemplu il consituie invadar€a apelor litonlului rom6nesc al Mtrrii Nege de cltre scoica alba (,,l1),o
arenoria), originar6 din Atlanticul de Nord, care a inlocuit sp€ciile autohtone Lentidium
ueditetaneum gi Cardfurn e&tle,

Abilitstea speciilor €xotice de s invada noi areale. Se pune intrebarea de ce sunt atet de
eficiente speciile exotice atunci cind invadeazA noi habitate Si se substituie speciilor native? Un
motiv ar fi ab,sents prldltorilor, bolilor gi parazililor naturali in noul habitat. De exemplu speciile
introduse in Australia s--au dezvoltat dincolo de limitele de suportabilitate ale habitatelor !i au
concurat speciile de plante native pantr cand aceslea au dispArut, deoarece nu exista un sisrem
natural de contsol al comunitililor. Eforturile de control a efectivelor de iepuri din Australia s-au
concentrat pe gtrsirca unor factori limitativi carc sA deHmine reglarea populafei pana la capacitatea
normah de suport a mediului.
Activitatea umanA a cleat medii noi pentsu unele specii native (distugerea orizontului de sol;
cregterea incidenlei incendiilor, cregerea nivelului de lumind). iar uneori a ajutat indirect speciile
exotice str se adapteze mai repede. Concentrarea mar€ de specii invadatoare in anumite arcale se
datorcazl li degadlrii mediului prin activitlili antropice. in sud-+stul Asiei de exemplu, degradarea
pmgresivl a pddurilor a determinat micAorarca populafiilor native care ffiiau ill aceste habitate (fig.
2.25).
Speciile invadatoarc sunt considerate a fi cea mai importanta amenin(are pentru sistemul de
parcuri nalionale a S.U.A. Dactr degradarca habitatelor, fragmentarea 5i poluarea pot fi teoretic
corectate sau reparate ln ani sau in decenii, invazia speciilor exotice nu poate fi contracarattr.
Speciile invadatoarc alc6nriesc rapid populalii viguroase 9i se rispdndesc, eliminarea lor fiind foarte
dificili qi mstisitoare. Speciile de arbori nativi din S.U.A. sunt atacafi ti chiar distugi de insectele
$i fimgii care au patuns aici, cauzand pagube foafte impofiante pentsu economia nor+americanf,.
In Rom6nia defoliatorul Llmaftria monacha a produs pagube importante padurilor de foioase gi
rltinoase, fiind foarte gleu de combatut (Giurgiu, 1995).
Speciile de coioli, lulpi ropii ori de pesctrruqi din S.U.A. au profitat de liagmentarea pddurii,
dezvoltarea mediilor periutane $i accesul u5or la depuri mtrrindu gi efectivele extrem de muh 9i
Ade ninl.dri penlru diversitatea biologicd 95

Numirul de specii de manifere € )

0 10m 30

Pidure initialS

Pldure t5-iati sele.tiv

Pidure secundarA

Arbuqti secundari

Tufiriguri

Pa,igte

0 20 40 60 80 100
Procentul de specii introduse (. )

Fig, 2,25 Distrugerea sistematicA prin defrilare a padurilor din sud--estul Asiei a
deierminat scSderea numerului sDeciilor de mamifere native lericole ll crefterea
numdrului celor nou introduse. in siadiul succcsional final dc paji$e sunt prezenti doa,
$obolanii nou introdu$i. (Dupa Harison, 1968.)

intrend in competilie cu speciile native mai pufin adaptabile la medii degadate. Atunci cand
sp€ciile exotice hibridizeazl cu specii native, genotipwile noi pot elimina poPulaliile locale,
graniple taxonomice fiind anulate. De exemPlu ln continentul nord american, a fost redus arealul
pAsffiwlui apache (Oncortrynchus apache) datoridt hibridiZrii cu ptrsff,wl curcubeu (O. mykiss)
intxodus anEopic, fapt ce a determinat aparilia de noi populafii concurente comunitiiilor iniliale
(Dowling 9i Childs, 1992).

Bolile

lnfectiile cu organisme patogene sunt comune alat populatiilor in libertate cet fi celor din
captivitate (Aguine 9i Strakey, 1994; McCallum 9i Dobson, 1995). Infec{iile pot fi produse de
miuoparuzili (yn4i, bacterii, fungi, protom ?tre) w macroparadli (helminti, artropode parazite)'
Aceste boli constituie un pericol foarte mare Pentru speciile rare, put6nd fi elementul care le
elimina Lltimele populalii de dihor cu tabe negre (Mustela nigrippr) cunoscute in libeltate an fosl
decimare de fipciuga canini in l9&7 (Miller 9i al1ii,196). una din schimbdrile imPorlante in plsnul
de management al centelor de qe$lere a dihorului cu labe negre a fost protejarca de virutii Ulnaii,
de apciriga canin6 9i de alte boli, instituindu-se astrel o carantinl speciall- PSnl acum dihorul cu
labe negre nu a dat un r5spuns imun la ac€ste boli, populaliile cunos te fiind inci in pericol foarte
marc.
96 C onservarea divers it dli i bi ologice

Pentru managementul centrelor de cre$tere se aplica trei principii epidemiologice de baza.

'ln
Animalele din s6lblticie qi din captiyitate care au o densitate mare sunt mai expuse la boli. ariile
de conservare f:agmentate populatiile i9i pot mAri mult efectiyele, astfel cA rata de [-ansmitere a
bolilor este mai mare. in situalii din naturl, rau de transmitere este diminuattr atunci cand animalele
migeaz5 departe de locurile ln care au eliminat excremente, au salivat sau gi-au schimbat pielea.
Aceste locuri sunt focarc importante de infecrie. in grtrdinile zoologice, coloniile de animale sunt
finute in aceea$i cWcA, astfel bolile sau parazifii se t-ansmit rapid. Al doilea principiu este acela c6
distrugerea habitatelor cregte indirect prEdispozigia speciilor la imbohevire. Cand o populalie este
obligaa sa iasctr intr-un areal resffins datoritll degradlrii habitatului, ea actioneaza negativ
asupra acestuia, mic9orandu-i capacitatea de a produce hranA, astfel cA indirect populalia este
expusl la boli. Concenfarca populaliei int--un areal restr6ns duce gi la stresul social al popula$ei,
in acest caz rAspunsul imun fiind mai mic. Poluarea r€duce de asemenea capacitatea de apArue farl
de agentii palogeni, in special ln mediul acvatic. Al treilea principiul afirma ctr in multe adi de
conservare, grddini zoologice, parcuri nalionale sau mne agricole, speciile noi vin in contact cu
specii necunos€ute, inclusiv cu omul sau animalele domestice, astfel ca bolile se pot rlspdndi rapid
de la o specie la alta (fig. 2.2Q. Unele boli foafte periculoase plecum SIDA produsl de virusul HlV

Degradarea gi ftagmentarea habitatelori

densitate locali mare

Agricultura Natura Oamenii modilici

modifica zonele zonele nafuralc
naturale

Boli
infectioase
Animale Oameni
domestice

@
Densitate mare Mobilitate mare;
de animale densitate marc
Agriorltura indust.ializaE

Fig. 2.26 Bolile infeclioase precum rabia, sindromul pulmonar hantavirus, influcnza etc.
lary raspendite in rendul populatiilor selbarice, datorta cre$terii densir2tlii populaliei umane.
a expansiunii tcrenurilor agricole gi a5ezlrilor umane ln zonele selbatice, Fau manifestat Ia
animalele domestice li la oameni. Bolile sc pot transmite de la un grup Ia altul (vezi
alealele ti sagculc gri), prin interemediul diferililor vectori (segefi negre). Figura ilustreazi
trasmiterea rabici, liliecii, cdinii $i oamenii fiind exputi infectdrii cu virusul acestei boli
(Dupa Daszak $i al1ii, 2000.)
Ameninldri pe tru diversilalea biologicd 91

sau Ebola, produsa de virusul Ebola s-au rrspandit de la populaliile salbatice la oameni li la
animalele domestice. Oda6 infeslate animalele captive nu Eebuie eliberdte in nafira deoarece pot
contamina lnterga popula{ie s6lbatic5- Unele specii pot fi vectori de infecfie extsem de importanti,
ele fiind imune gi aparent san&oase fu nport cu boala p€ care o transmit. Elefann african, aparent
santrtos, dacS este tinut h gradini zoologic€ tnp€una cu cel asiatic poate str-l infesteze pe acesta
cu herpesvirugi @ichman 9i alfii, 1999). in anul 1990 in Parcul Nalional Serengeti din Tanzani4
257o din lei au fost decimali de scabia caninr, contactattr de la unii din cei peste 30 000 de caini
domestici care ttiesc in parc (Morell, l9
). Divenele boli pot decima 9i specii comune. Castanul
arnei.,can (Cattarea denlda), cindva comun in America de Norq a disparut din formaliile vegetale
spontrne din eslul S.U.A. dat(,itl Ascomycetelor de pe castanii chinezegti impona$ in New Yotk.
Tot o ciupercl a determinat qi disparilia unei specii de lemnul c6inel6 (Corrus llorida) din arealul
sau original (fig. 2.27).

#tfE
c..:l *
n

a
l-r
,L..
lt tr ,l

I
,
,

5;il

Fig. 2.27 Comuniufiile de lemnul cainelui (Comus Jlortda\ slrt in dcclin in cstul
Amcricii de Nord datorite necrozelor produse de ciuperca DlJcllo destrucliva
(Foto Jonalhan P Evans.)

Vulnerabilitatea Ia extincfie

Arunci c6nd mediul este degadat prin activiti$ umane, mtrrimea populaliilor multor specii se va
reduce, unele dintse acestea devenind extincle. Ecologii au observat ci nu toate speciile au aceeasi
probabiliate de a deveni extincle, exisiand categorii de specii foarte wlnenbile, care au nevoie de
monitorizarc ti a&ninistrarc aten6 (Te6orgh, 1974, Pimm 9i al1ii, 1988, Ciulemann, 1994).

* Specii cu oeale geogrSce restAnse.Unele s{f,f,ii ttriesc doar in areale foarte restrictive, uneori
chiar intr-{n singur loc. Daca arcalul este afectat de activitatea umand ac€ste specii pot deveni
extincte. Specii de pIs&i din insulele oceanice constituie o dovadd a faptului cd in cazul
degradArii accentuate a habitatului dispar; multe specii de pesti sunt in aceeagi situalie (fig. 2.28).
98 Conseryarea diversitdlii biologice

l 3
I t
*,u,
IlJ...l
*i*i.l,, .t d

I fri
) ]
I nI
Fig.2.28 Cyprinodon sp. din sud-vestul SUA este in Dericol de extinclie
datorita degraddrii 5i dispariliei habiratului foane restrictiv - lacuri saline
de delert. Azi se mai gasege doar o specie in c6teva lacuri. (Foto O Ken
Kclley, Zoological Society of San Diego.)

* Speciile care au doqr una sau cdteva populqlii. Q pop'Jlalje poate deveni extinctii local ca
urmare a unor dezaste naturale (cutremure, incendii) sau anfopice (boli, poluare). Speciile cu
mai multe populalii sunt mai pulin ruhenbile la extinclie dec6t speciile cu popula{ii pufine.
* Speciile cu populalii mici - ,,pqradigma populaliilor mici". (Caughley qi Gunn, 1996).
Populaliile mici devin mai repede extincte local decat populaliile mari, in special datorita
wlnerabilit?l(ii la fluctuatiile demogafice, ale condiliilor de mediu 9i pierderii variabilititii
genetice (v capitolul 3). Speciile care au populatii mici sunt mai ales ptdltorii
ti cele foarte
specializate, ele devenind mult mai repede extincte decet consumatorii sau omnivorele (Mace,
1994).

* Speciile cu populolii in declin - ,,paradigma declinului popula1iei,,. Tendntp, de evolufle a

populaliei se pastreaza in virtutea ine4iei astfel c6 declinul devine un semnal de extinctie care
trebuie interyretat, identificat li corectat.
* Speciile ar o densitate micd a popalqlier'. O specie cu populalii caracterizate de o densitate micA
este af-ectat?t mai putemicin cazul f-agmentiirii arealului decdt speciile cu populalii cu densitili
mari. ln caarl fi'agmentirii arealului unei populalii cu densitate micl fiecare fi'agment contine o
populaJie 9i mai mictr ce poate fi ugor eliminati.

* Speciile atre au nzvoie de un hqbitat extits. Speciile ai ctrror indivizi sau gmpuri sociale au
nevoie de o suprafaF mare sunt extrem de wlnerabile daci habitatul este degradat sau
fragmentat.
* Speciile de onimale de talie mare. Ainalele de talie mare au nevoie de un habitat individual
extins, necesita resurse de hranl mai mari, sunt mai utor de yanat, in consecinti sunt mai
wlnerabile la extinclie. Camivorele mari sunt deseori ucise deoarece sunt preferate ca vanat,
atacA animalele domestice gi oamenii sau intt in competi$e cu v6n6torii. Dh aceste motive, in
Amehinldri penftu diversitalea biologicd 99

Sri Lanka de exemplu, leoparzii, rulturii qi speciile mari de ie6ivore (elefanlii, cerbii) sunt in
pericol de extinclie @rdelen, 1987).
* Speciile care mt ou tm meconism de dispersie eJicient.inlwnea natumlE schimb6rile de mediu
obligtr sp€ciile sI se adapteze comportamental $i./sau fiziologic la noile condifii oferite de habitat.
Speciile care nu se pot adapta migeaztr spre locuri mai prielnice sau devin extinde. Modifictrrile
aduse mediului de catre om pot tnpiedica adaptarea astfel ctr migrafia este singura cale de
supravietuire. Speciile care nu sunt capabile sa traverseze drumuri, terenuri agricole sau alte
habitate antropizate dispar datorita polurrii, speciilor invadatoare sau schimbfilor climatice.
Nevertebratele din America de Nord, care nu se pot deplasa foarte departe nu se adapteaza
condi$ilor mediului antopizat. Schimbarea condi$ilor de mediu se prcduce intr-{rn timp mai
scut in comparalie cu capacitatea de adaptare a speciei, proces care nu se poate realiza in timpul
ciclului ontogenic ci a celui filogenetic. Aga se explicl de ce 68% din speciile de gerpi 9i midii
din S.U.A. au devenit extincle sau sunt h pericol de extinclie in comparalie cu libelulele care au
supravieFdt datorita posibilitifllor de deplasare in alte habitate in stadiile de larv6 (Stein ri Flack
t997\.
* Speciile cu nigralii saoniere.Migr?frlii sezonieridepind de doui sau mai multe habitat€. Daca
un habitat este degradat atunci specia nu va supraviepi. Un trilion de plsiri cintltoare aparlin6nd
la circa 120 specii migreaza anual inEe Canada gi regiunile neoropicale pi depind de ambele
habitate pentsu a supravieFi ii a cuibari. Barier€le aflate inte cele doua habitate (drumud, ziduri,
baraje) se pot interpune ca obstacole de netrecut. Un alt exemplu ll constiruie migralia
salmonidelor care nu se poate prcduce datoriti barajelor constuite pe r6uri.
* Speciile ca o vuiabilitde geneticd micd. Vadabilitat€a geneticS a populaliilor constituie un aur
in lupta cu schimbirile de mediu. Speciile cu o variabiliate genaictr mictr sau abseng au tendinF
sa devind extincte datoritl bolilor, noilor prtrdtrtori sau schimbtrrilor de mediti. Se pare cd
variabilitatea genetici mici este motiwl wlnemb ft{ii la boli a gheryddui (Acinonyx jubaus)
(O'Brian 9i Evermarm, 1988), variabilitate care s-a suprapu peste degradarea mediului local
(Caro 9i laurenson, 194).

* Speciile cu nge ecologice specialbae. Unele specii rtriesc ins--un singu tip de habitat, de
obicei foarte rar (de exemplu peEteri, grote). Dactr habitatul este degmdat dunci aceste specii nu
vor putea supravietui. Speciile cu o die6 resb:ictivi sunt de as€menea expus€ acesoi risc. Existl
seminle de arbori c,Ie Incollesc doar dac6 sunt ingurgitate ti apoi excretate de o singura specie
de pastrre. Un exemplu recunoscut este relatia dinfe arborele C alvaia (Siderorylon najus) 9i
pasarea dodo (Raplrur caailaw). Extermnwa pdstrrii a iosemnat extinc,La a6orelui.

* Speciile care ou nevoie de condilii de nediufoane stabile. Mulrc specii e-au adaptrt la medii
in carc influenF anfopici este minima (de exemplu padurea topicala umedi). Aceste specii au
adesea o creqtere lenttr, 9i o ratl de reproductie mica. Cand padurile sunt taiate, pagunate,
incendiate sau afectate in ah mod de activitatea umane ac€ste specii nu se mai pot adapla la noile
condilii de mediu (mai multA lumintr, mai pufina umezeal4 o amplitudine termici mai marc) li
nu pot face fafi competiliei cu speciile succesiunii tinere gi cu cele invadatoare.
* Speciile care forne@d colonii permane e sau temporure. Speciile care riiesc in gnrp sunt
mult mai expus€ la extinclie decdt cele distribuite uniform pe suprafete mai mari. De exemplu
liliecii slau imPIeuna in grote sau peqteri in cursul zilei iar noaptea sunt solitari. Vanatorii pot
ataca populaliile in cunul zilei, prinzindu-i mai mpid gi mai eficient decdt ar face-o pe timp de
noapte. Bizonii, porumbeii cdl6tori sau pegtii tineri stau in colonii fiind o pradl utoara pentru
pri&tori.
100 Conse rvarea dive rs i ldlii biologice

* Speciile care sunt vdnate sau recoltqte. Utilitatea unor specii constituie deseori preludiul
extincfiei. Supraexploatarea poate sA duci rapid la reducerea mtrrimii populaliei care prezinti
interes economic pentsu oameni. DacA vantrtorii ti cei care recolteaza specii salbatice nu au o
lmitA" ata decat mecanismele pielii, anmci speciile vizate vor deveni extincte.

Caracteristicile care duc la extinclia speciilor nu sunt independente ci interdependente, tendinF

de a le grupa in anumite categorii fiind binevenittr. De exemplu, speciile de talie mare au de obicei
populatii cu densitate mic5, ocupa un teritoriu mare, sunt concuente omului gi uSor de yanat. Toate
camcteristicile la un loc pot conduce spre extinctie dar identificind problgmele gi tr-atdndu-le
separat va fi mai ugor sA concepem $i sA punem in aplicare un plan de conservare eficient.
Totuli, speciile care au unele din caracteristicile enumerate sunt greu de salvat, un exemplu
elocvent fiind oferit de asprete (Ronqnichthys valsanicola), w gen al Percidae-lot (fig.2.29).
Desmpedt in anul 1956 in apele r6ului Vahan, afluent pe stanga alArgeqului, acesta a at:ds atentia
oamenilor de StiinF datorita caracteristicilor sale de primitivitate gi a faptului c[ este un gen

Corbu
Arefu

Oic$1i

AlbeSti
ulete$
Retevoregti

MN
?
Curtea de o
'a

Semnaleri
4
hainte de l97l
1972 - 1988
l9t9 - 1999
a 1992 $i 2000

a
ITE$TI

Fig.2-,29 Aspratele, descoperit in anul 1957 in r6ul Valsan dc catre un student, este
unicul reprczentant al genului l?oadrrscrryJ. DatoritA lucrdrilor de amenajare
hidroenergeticl din bazinul superior al raului Arge$. aceast6 specie a disparul aproapc
in toralitate. fiind regasil in anul 200 doar in zona localilelii Bradel. (Dupe Stnnescu,
1970, cu modifictui)
A me nihldr i pentru diversitatea biologicd l0t

rEpr€zentat de o singula specie. in perioada 195G'1 5 a fost semnalat doar in raurile Argeg (inte
Arefu 9i Curtea de Arge;), Valsan (intre Bradet ii Mllueni) ti Rdul Doamnei (intre Corbu 9i
Retevoregti). Uherior aspretele nu a mai fost gisit decft in Reul Vdlsan arealul sau diminuAndu+e
de la an la an, in anul 2000 fiind glsit cu greu in mna localiti[ii Brddet (Panaitescu pels comm.,
2002). Micprarea drastici a arealului, 9i implicit disparilia iminentA a genului au fost favorizate de
nec€sitatea existenlei unui habitat specialiut (in cazul de fap un r6u de munte cu aPe rcpezi. cu un
pat de bolovaniiuri sub care si se ascundA in timpul zilei) ti de faptul ca genul este reP€zentat doar
printr-o singul populalie, extem de mica. Consfiuirea incepend din anul 1956 a barajului de la
Vidraru 9i apoi a celui de pe V6lsan a schimbat regimul hidrologic pe rdurile care constituiau
habitatul aspr€telui. Incapacitatea speciei de a se adapta la aceste schimblri rapide ale parametrilor
hidrologici, precum 9i poluarea cu ape uzate menajere a condus specia in pragul extincliei, azi mai
exist6nd doar circa 100 de exemplare in r6ul Vdlsan (Collette, 1963; Stinescg 1970; Tatole' 1993;
Banarcscu $i altii, 1994; Riehl 9i Bless, 1995).

Concluzii

1. ActiviteEle anropice au condus deja muhe specii sple extincfie. Din anul 1600 se pare ca au
devenit exctincte aproape 2, t% din speciile de mamifere 9i aproximativ 1,3% din speciile de plsiri.
in prezent rata extinctiei este acceleratd fi se ageapltr ca foafie multe specii sI dispar6. Mai mult de
9flo din caanrile moderne de extinc$e se datoreaz6 omului.
2. Multe specii care i'i
au arealul de rtrspandire in insule sunt foarte Yulnerabile la extinclie
deoarcc€ sunt endemice. Modelul biogeogra.fic al insularittrlii a fost utiliut pentu a prognou c[ in
ritmul actual de distrugere a habitatelor vor displrea circa a 25 000 de specii pe an Multe
comunitili biologice sunt distuse gradual datoritl pierderi speciilor.
3. incetinirea riUnului de cregtere a populatiei umane poate contribui la solulionarea crizelor
diversitilii biologice. Activtaule industriale, silvice 9i agricole, atunci oand sunt a&ninisfale pentru
a obline profituri imediate devin destructive pentu habitate. Eforturile de reducere a gradului de
utilizarc a resuselor nahrale gi emdicar€a sfuaciei fac parte din sEategia globala de Prezervale a
diversit{ii biologice.
4. Ameninprea majorl pen0u diYersitatea biologici este pierderea habitat€lor; ca atare cea mai
importanti mtrsurtr pentu conservarea biodiveniufii va fi prezervarea habitatelor- Dinte habitatele
ameninlate cu destuctuare, de o deosebig importang sunt pldurile tropicale, zonele umede din
toate climatele, pajittile temperate, pldurile de mangrove gi recifii de comli.

5. Fragmentarea habitatelor este un Proc€s prin car€ unui habitat mare, continuu, i se reduce
suprafaB fiind divizat in doui sau mai multe areale. Fragmentarea habitatelor poate conduce la
pierderea mpidi a speciilor rf,mase deoarece se creeaztr bariere pe care speciile nu le pot Eec€ ln
timpul proceselor normale de dispenie, colonizare gi incuniune.
6. Poluarea mediului determinl eliminarea multor specii din comunitilile biologice, chiar 9i
acolo unde structura acestora nu este evident modificatf,. Poluarea mediului include utilizarea
exc.esivi a pesticidelor, contaminalea 9i poluarea apelor, aen:lui, solului etc..
7. Schimbdrile climatict globale, in particular cresterea temperafirii 9i-au fecut deja apariti4 in
principal datoritA eliminlrii ln cantitlli mari a dioxidului de carbon gi a altor gaze cu efect de sere.
Aceste gaze se produc in special prin arderea combusibililor fosili. Temp€ratura globala se pare ci
ya creste mult mai rdpid decal s--a prognoza! multe specii nefiind capabile s6 migeze in timp util
 102 Conseryarea diyersitdlii biologice

sprE habitate carc str se le asigure resursele de supravieluire sau str se adapteze la noile condifii,
dcvenind astfel extincte.
8. Crc$erea li ,,industrializarca,. activititgilor rurale a determinat eficientizarea metodelor de
v6nitoarc gi recoltare iar globarizarea economiei mondiale combinata cu incurajarea
supraexploatirii a adus multe specii in pmgul extincqiei. Societi$le tradi$onale au reguli ioarte
sticte care impiedici epuizarea resurselor insi modemizarea lor a condus teptat la abandonarea
acestor practici.
f. in mod deliberat sau accidental, oamenii au transpotat mii de specii la distante mari faF de
centul lor biogenetic sau arealele naturale de raspandire. Unele din aceste specii exotice s_{u
dovedit a fi invadatoare, devenind abundente, intrend in competilie sau transformend* se rn
prldtrtori pentu speciile native.
10. Nivelul de morbiditate gi parazitism a crescut foarte mult de cend animalele sunt tinute in
rezervalii nanrale ti nu se pot dispena pe un areal mare. Animalele din captivitate
sau care raiesc
in medii degradate sunt afectate de foarte murte bori ce pot fi transmiseadesea la speciile
care
Miesc in acelaSi habitat, la cele domestice sau la oameni.
ll.Speciile cele mai vurnerabile Ia extinclie tnt avea un habitat foarte specializat; numar redus
de populaJii; populatii foarte mici; populalii in declin; valoare economictr pentu
oameni.

B ib I i og r aJi e re c o man dd d

Birk.frnd' c. (cd.)..1997. Trp Life and Death of corql Reefs. chawa*and Halr, New yo*. o descriere
d€taliala a acestui tip de ecosistenL incruzind
ir disculii despre arireningnle cu Jrc se confruna recifii de
corali.
Cilinscu, & A. Burescu. ti M. PlEoescu. 1972. Biogeografe.Editura Didadicl pedagogice Un curs
Si
a,nplu, o impotunti susA de informarc despre conSteie gi maodele
biogeognfiei.
Daylk, P., A. A. Cunnigham 9i A. D. Hyrtt 2O(n. Energing
Wdious ;ise;es ol titdtife _ tbeats to
bidiversity and tunon health. .*te',@ i87, 443_449. T;; , ,tri; ;;oiloi Uori ,a.panoit" in trr*
s baticS, cal€ afccteazA slnabfea oamenilor
fi animalelor domestic!.
Grt:t,,D.
Y. 1993._Clinate Chonge and lts Biological Consequ.nce$. Sinauer Associates, Sunderland, MA.
u descnere cra,, r cuprinzaoare a schimbtrrilor climatic. si consccinfere lor in cornunit4ile
biologice.
Htrdin, G
1993. Living within Limits: Ecolog), Economics, and population
Taboos. Oxford Uniyersity
hlsq New Yo*. Un studiu extem de critic asuga contotutui populaliei umane.-
l"Xl:i Bicrrcgurd, Jr. (cds). ]9ql. Ttopicat Foest Rerua s: bolost Monagen4nr ard
Y:.1I*9.
Lonseryatton oJ hrag,nented Conrnunities. Thc University of Chicago prcss,
Chicagoi O tratare
comprehensive a fragme,ntltii habitatelor.
Ludrvig,D,, R Hilborn J C. rrvaltcrs. lgg3. Ilncerlainly rcsowce exploirario|
ahd cooserrolion: bssons
fod history, Scierrce260: 17,36. O evatuare excelenti a dis,trugeil resrr.eior
f.mare 6n c*ptoarare
com€rcialr-
MacArthur, R.H, $i E. O Wilson. 1961. The Theory ol kland Biogeogrqhy. Nceton
Univcrsity prcss,
hicetoq NJ. Un text devcnit clasic carc fimdameoteaz modelul iisuiei Uiolcogrzncr.
au:Ilul, P. 1996.Ifu Song of the Ddo: Istand Biogeogrqhy inanAge ol Etincriorc. Seribner,
New
Yorlc.o abordare a oaincliiror 9i modelurui insrlei bio-geoffic.c accesiuiia inprcgoii mar murtor caregorii
de cititori .
Ameninldri pentru di|ertitatea biologicd 103

Rochellc, J, A,, L. A. Lehmrn ti J. Wisniewski (eds.) 1999. Forest Fragmentation: lyildlife and
Marugeme lmplicatio,lr. Koninklitke B.ill iw, Leiden, Olanda" Altcmative de managcment forestier
carc afecteazl populatiile de animale.
Schneidcn S. 1998. lab*athory Ea h: The Plonetary Ganble lye Canl Aford to Lose. Basic Book. New
York. Descriere clad a conceptelor complexe despre schimb&ile climalice Si de ce este vital ca omul sd
intervin{,
Ste.rN, B. P. ti S. C. StcarDs. 1999. lyatching, Frcn the Edge of htinctioh. Yale University hess, New
Haven, CT. O calte care surprinde dramele, bucuriile li frushtuile pe care le rtriesc conservalionigtii
implicali in eforturile dc salvarc a speciilor
Taylor, V. J. ti N. Dunstone (cds.r. 196. Tle Exploitatioa of Mamrnal Populations. Chapman and Hall,
London. O lucrare care incerctr str detcrminc dacl cslc posibild o exploatarc durabild a speciilor de
mamiferq cu excelente studii de caL
Terborgh, J. 1999. Requienfo Name. Island PrEss, Washington D.C. PrczEntarca amenintirilor cu care se
mnfrunti diversitatea biologici"
Union Concern€d of Scienlist- 1909. Global Waming: &vth Sigts. Carnbidge, MA. Prezentarea dovezilor
5i efectelor incjlzirii globalc.
Vitousclq P. M., C. M. D'Antonio, L L lropc ti R Wsterbrooks, 1996. Biological iwasions as globa!
ewirunental change. Americ&l Scicntisl 84: 46H78. Evider$erca impactului speciilor exotice asupra
ecosislernelor, sl&ii de sdn,tate a oarnenilor $i economiei.
Watfing, L ti E. Norse. 1998. Disturbarce ofthe seabed by nobile fuhing gear: A comrytision to forest
clearcuttinE. Conservation Biology. 12: ll80-1197. Articol dedicat impactului pescuitului asupra
e{osistcmclor marine.
\{ilcove, D. S. 1999. The Cotdu's Shdow: The Loss and Recowry of llildlile in America.W. H. FreemarL
New York. Opiniile unui senior in ecologie asupm $anselor de reusit a metodelor de conse arE.
Capitolul 3
Conservarea la nivel de
popu la{ie ;i specie

AO*,," O" *r."."ur" urmrrcsc in principal I protejeze speciile in dectin demogmfic ai in

pericol inainte de a deveni extincle. A5a cum deja sa pezentat, activitllile urnane au impus speciilor
in foane multe cazuri restrictii severe. Pentru a le proteja, cercetatorii trebuie sa cunoasctr
mnsrrdngerile 9i sI determine stabilitatea populaliilor lu6nd n calcul mai multe situatii. Trebuie sa
se asigure ctr speciile sunt in declin li necesig masuri speciale pentru a se preyeni extinclia. De
asemenea este necesar sA se evalueze dacl includerea arealului intr-o arie protejati va determina
sabilizarea populaliilor gi supravieluirea speciei.
Multe parcuri nalionale sau sanctuarc de viaF glbatica au fosl oeate rf,,j.t:uaqotejanr'gdo na
charlsmaticd, ca leii. tigrii, urgii, elemente importante pentu turism identificate drept simboluri
na1ionale. Se poa.te futemph ca masudle luab sa nu duci la oprirea declinului speciei, chiar daci se
respectit normele legale de proteclie. Sanctuarele de viap salbaticl au fost create h special dupa c€
populaliilor speciilor in pericol le-a fost redus habitatul prin degndare, elimhare, Aagmentare sau
supraexploatare. in aceste condilii speciile vor deveni rapid extincte. Totodat , indivizii situali in
afara ariilor protejate vor fi neproteja(i Si expugi riscurilor Conceperea unui plan de conservarc
penfu speciile in periml, 9i de ce nu unul de refacere a efectivelor, ne obliga sA inFlegem statutul
populaliilor in libertate, rEacfia ac€stora la mndirii diferite, ontologi4 aologia gi ecologia lor.

Protecfia speciilor prin conservarrca populafiilor

Un plan de conservare a unei specii necesitil existents unui nurnrr mare de indivizi gi posibilitatea
de a institui adi Plotejate. Aceasta regule ofer[ doar linii directoare care sA fie luate in calcul de
ainenajitti, administratori de terenuri, politicieni $i cerr€tatori, care impeuna incearctr sA Fotejeze
speciile in pericol de extinc$e. Problema este exacerbattr gi de faptul ci amenajiqtii lucreaz{ adesea
ff,r6 a cunoqte particularit{ile habitatului necesar $i mirimea minimtr a habitatelor. Se pune
106 C onservare a divers itdlii b iologice

inu€barEa dactr pentu a Foteja cioctrnitoarca roqie, habitatul padurii de pini din sud-€stul S.U.A.
este suficient de mare pentu 50, 500, 5 000, 50 000 sau mai mulli indivizi.
Formularea rtrspunsului devine dificiltr dac6 luam in calcul cA arnenaji$tii chemali sa traseze
limilele ariei protejate tsebuie str remlve li conflictul cu cei care exploateazi din punct de vederc
economic pddurea de pini. O astfel de problemi poate fi intilniE gi in zonele de coasE unde existl
cornpanii putemice carE promoveaztr dezvoltar€a economicr- Aceste companii ts€buie sA aibA motive
bine aryumenta& pentu a renunp la unele activittli gi a permite sA se puni in prractici ptanurile de
protec(ie a speciilor marine h periml 9i a habiutelor costiere.
Shafer ( 1981) definea numinrl de indivizi necesar pentua mentine in vi aF o sryie c nbinEo
mintnd a popul4iei (uinimum viable populdion) . Mdf]trx1ea minima a populali€i pentru orice
specie, din orice habitat s€ definqle ca fiind cea mai mici populalie izolati cae are 9olo pnse I
supravieFliascS timp de I 000 de ani, Eeciand prin toate efectele predictibile de nan[i danograficl,
de mediU gen€tice sau generdte de cahsfofe rlaf.frale. Cu qbe qvinte mbimea minimd a populayiei
esle ceq mai micd populqlie despre care se presuptme cd arc ianse nqri de q suprqvielui wrui yiitor
predictibil.
Cifrele prezentate de Shafer nu sunt imuabile: se poate lucra cu valori de 95% - 9qlo sau cu un
alt procent, iar ca duratd cu 100 ori 500 de ani. Esenfial in aceasttr defini,tie este cA putem sd
cuantificlm numtrrul de indivizi pe care trebuie str-l protejlm penfu a prezerva specia (Soran 9i
Borce4 1985; Menges, l99l).
Shaffer (1981) a comparat eforturile de proteclie a m6rimii minime a populaliei cu cele de
prevenire a inunda;iilor. in proiectarea unui sistem de control a inundatiilo; ti a lucrtrrilor de
regularizare din zonele umede nu este suficient sa cunoattem media multianuali a precipitafilor, ci
tebuie s6 gtim care sunt maximele absolute care pot aperea la un interval de timp (debitele de
asigurare). Deci a$a cum proiectltrn un baraj lu6nd in calcul evenimente catastrcfale (cutremw€,
uragane, inmdalii catastofale, fisuri, bombanlamente etc.) tsebuie sA proieci.:lm m plan de protecfie
a speciilor in pericol lin5nd cont de nevoile din anii excrplionali.sau de cafasfofele care pot ap&ea
(epidemii, incendii, erup1ii wlcanice, pierderea resurselor de hrana, secete prelungite etc.). De
exanplq in uhimii ani, unele animale sunt forFte si migreze dincolo de limiele arealului normal
pentru a ouine apa de care au nevoie. Aceasta este o silratie de exceptie carE tebuie prevtrzrti-
Ob;inerea unei estimiri precise a mtrrimii minime a populaflei pentu o specie necesiE studii
detaliate 9i md ales analiza factorilor de mediu din habitat, studii extrem de costisitoare care necesiE
luni sau ani de cerceulri (Thomas, 1990). Unii cercetittori au sugerat ci ar fi suficient si protejam
intse 500 9i 5 000 indivizi dactr avem de-a face cu vertebrate, ac€ast?l mdrime asig,rind prezervarea
fondului genetic (-ande, t988, 1995).
Protej6nd intse 500 qi 5 000 exemplare putem asigura un minim de indivizi care pot supraviepi
anilor exceplionali gi care pot reface populatia. penfu speciile cu populalii variabile ca numtrr (de
exemplu nevertebratele, plantele anuale) protejarea a circa lo 000 indivizi se pare c6 este suficienti.
Odati fixati mdrimea minima a populaliei trebuie str stabilim suptaf?ip, arealalui mfuim al
oc6lei populqii (miniaum dynatnic area), care este tocmai habitatul necesar pentu a menfine
mdrimea minimtr a populaliei.
Arealul minim dinamic poate fi estimat studiind mtrrimea teritoriului de care are nevoie un
individ sau gmpul social al speciei respective.
Schonewaldtox (1983) afirma ci o arie protejati cu suprafaF infie l0 000 qi 100 000 ha ar fi
suficien6 pentru proteja mamiferele mici. prezervarea populaliilor de urgi grizly din canada
a
necesita insa suprafele foarte mari: 49 000 km2 pentxu 50 indivizi
Si 2 42b 000 km2 pentru
I 000 indivizi (Noss 9i Cropenider, l9%).
Conservarea la nivel de populalie Si specie 107

Popula(iile mici sunt amenin(ate in mod deosebit

Unul din cele mai bune exemple de determinare a mtrrimii minime a populaliei ese dat de
cercedrile asupra popdaliilor de Ovb canadewrs din deqerturile din sud-vestul S.U.A. (Bergeq
1990, 1999). Unele din aceste populafii, asupra cirora nu Fa intervenit deloc, au fost pierdute de
circa 70 de ani. S_a constatat cn populaliile cu mai pqin de 50 indivizi au devenit extincte in 50 de
ani in timp ce populaliile cu mai mult de 100 indivizi au rczistat o perioadi de timp mai lunga (fig.
3.1). Totu5i daci se intervine qi populaliile cu 50 indivizi ar putea supmviegi.
Cercetirile pe termen lung asupra ptrstrrilor din Charmel Islands, Califomia au aratat ctr doar
populaliile cu mai mult de 100 cuiburi au 9fflo garse si supravieluiasci peste 80 de ani (Jones 9i
Diamon4 1976). Se pare ci unele populalii de pasari au sryravieg.rit pest€ 80 d€ ani doar cu l0 sau
chiar mai puline cuiburi.

100

N= 101 sau
80 mai mult

N = 16-30
N =51-100
s60
N=15sau
mai putin
E40 N = 31-50

20

0
l0 20 30 40 50
Timp [ani]

Fig.3.1 Refalia dintre merimea populaliei iniliale [,{ de Ovis canadensis li procentul
populafiilor care au rezistat in timp. Aproap€ toate populatiile cu mai mult de 100 indivizi
au rezislat 50 de ani, pe cend populaliile cu mai putin de 50 indivil au displlul dupd 50
de ani. ln aceaste estimare nu sunt incluse populaliile mici linute sub control. (Dupi
Berger, 1990.)

Problemele populatiilor mici

Apmape firi excep$e, speciile cu popu.lalii mici surt in pericol real de extinclie. Populapile mici
intrd in declin demografic Ai pot deveni extincte local din trei motive principale: (l) probleme
genetice rczultate din pierderea variabilici{ii genetice, nefertilitipii 9i driftu.lui genetic; (2) flucnrafii
demografice aperue datorittr varialiei int4mpltrtoare a ratelor de.na$tere $i de mortalitate; (3)
t08 Conseryarea di,re rs itdli i b iologi ce

fluctualiile parametilor mediului datori0t praditorilor, competiliei, incidenlei bolilor, resurselor de

hranA" cara$ofelor naturale (incendii, inundalii, s€cete etc.).

Pierderea variabilitiifii genetice

Variabilitatea geneticl esle importantil pentu asigurarea adapurii populaliilor Ia schimbtrrile de

mediu (a se vedea capitolul l). Indivizii pot avea caracteristici carc s6-i ajute sA supravielriasci gi sA
se r€produca in conditii noi, fi:nc1ie de alelele exprimate. in cadul unei populalii, alelele particulare
pot varia ca Aecvenlf, de la comune [a foarte mre. in populaliile mici, Aecvenla alelelor se poate
schimba de la o generafe ta alta doar prin jocul statistic, al gansei, de el depinz6nd indivizii care
stpravieluiesc, aces pDc€s este denumit drrJ?gar€rrt. Atunci cend alelele rmei populalii mici au o
frecventl rcdusa existi o tansa mare ca ele sd se piardd din generalie in generalie prin jocul so4ii.
Comiderfnd cazrl teorctic al unei populalii care are doutr alele pe o gen6, Wright (1931) a propus o
formultr care str exprime propo4ia de heterozigoli (indivizi care posedtr doul alele diferite penEu
aceeagi gen6) rdmagi dupl fiecare generalie (I, int-{ populafie de adulli capabili de reproducere
(N):
H= | -(lDN")
Potrivit acestei t€orii, o populalie cu 50 indivizi va mai avea doar 99lo din heterozigoti dupA o
generatie, ti 90% duptr zece generalii. O populalie cu l0 indivizi va mai avea doar 95% din
heterozigofi dupA prima generalie 9i 60elo dupl zece generagii (fig. 3.2).
Aplicarea formulei lui Wright demonstreazi faptul ce pierderile de variabilitate genetictr pot
aptrrea cu precldere la populaliile izolate, in mod special la cele din insule gi habitate separte de
bariere. Totodau, migrarea indivizilor infe habitatele populaliilor 9i mutaliile genetic€ rcgulate clesc
valoarea variabilitilii geneticr li atenueaztr efectul driftului genetic. Chiar 9i o frecvenB redusi a
migrlrilor inte popula{iile mici determinl minimizarea efectului de pierdere a variabilit{ii genaice
a acestora (Enescq 1985; Mills 9i Attendorf, 1996; Bryant qi altii, 1998). DacA un singur individ
migreaza in fiecare genemfie int.-o populalie izolafll de aproximativ I 00 de indivizi, efectul driftului
genetic va deveni negljjabil. Acestflux de gene apare ca fiind nn Galdpagos (Grdnt $i Grant, 1992)

x. - loq
100

s0

80

?0
E -!0
60
Fig.3.2 Ca urmare a driftului genetic
variabilitatea genettca dintr--o populalie
-5
40 este pierduH randomizat in timD. Acest
g grafic exprime procentul m;diu al
30 variabilitelii gcnetice ramase duDe
l0 generalii in populatii teoretice de
20 diferite mlrimi (/V"). Dupe l0 generalii
variabilitatca gene-ticA este pierduta in
10 propo4ie de 40olo la o merime a
populagiei de 10, de 65910 la o mbrime a
0 populafici de 5
12345678910 fi de 957o la o mdrime a
populaliei de 2. (Dupd Meffe 5i
Generatia Carroll, 1997.)
Conservarea la hieel de populalie ii sPecie 109

factorul principal de pr€venire a pierderii variabilititii genetice a populaliilor mici. Totodatl ratele
normale ale mutatiilor din nauul (de Ia I la I 000 p6nl ta I la l0 000) pe genI gi pe generdtie pot
preveni pierderile int6mpltrtoae le alele din populaliile mai mici de 100 indiYizi.
Experimentele de labordtor, simultrrile, datele din teren arata ci populatiile mici pierd mai npid
alelele caracteristice (Fmnkham, 1996). Speciile de conifere din Noua Zeelandi, cu populalii mai
mici de I 000 indivizi, se corfiuntt cu o pierdere mare a variabilit?i1ii genetice, mult mai mare dec5t
o populatie de l0 000 indivizi @illington, l99l). Populaliile mici la care se manifesttr efectele
driftului genetic sunt mai expuse maladiilor genetice precum endogomit, acogamia, pietderea
Jlexibilitsi ewlutive etc. Acegti factori contibuie la declinul populaliilor qi pot conduce la extinc$e
(Soran, 1973; Enescu, 1985; Thomhill, 1993; Loeschcke 9i al1ii, 1994;Avise pi Hamrick, 1996;
Toma Si Gavrilr" 2000).

Criza endogamictr. O mare yarietate de mecanisme previne ez dogamitla cele mai mllE
popula$i naturale. in populaJiile mari ale speciilor de animale, indivizii nu se imperecheazi cu
exemplare apropiate. Ei se deplaseazi departe de locul na5terii 9i au anumili senzori, mai ales
olfactivi, care le inhiba tendintele r€productive atunci cend sunt in apropierea,,rudeloa'. La multe
plante, mecanismele morfologice 9i fiziologice incurajeazi polenizarea incrucigati 9i previne
autopolenizarea. in unele caz]ri, atunci c.and populaliile sunt mici, aceste mecanisme dau ge$ !i este
posibilI aparilia endogamiei. lmperecherea cu indivizi ap,ropiali @arin1i, fi'a{i, veri) 9i autofertilizatea
la speciile hermafrodite poate genem o crtd endogomicd, carc * caraderizeaza prin aparilia a mai
putini pui sau st€rilitatea noilor nlsculi (Ralls gi alfli, 1988). De exemplu crinul purpuriu (lponopsis
aggregdq), arc yegele:llin populafli cu mai pulin de 100 indivizi, produce serninle de dimensiuni
mici, cu o dura6 de germinalie mic," foane sensibile la varialiile de mediu, exact oPusul s€minlelor
produse de plantele cu popula$i mari (fig. 3.3). Aceste simptome asociate endogamiei 9i pierderii

60

55

50

45

8ro
g30
c' 25
*zo
15

l0
5

0204t 42 lot t37 602 7t4 L0Z7 2435

Mirimea populatiei

Fig, 3.3 Germinarea seminlelor in populaliile de lpomopsk aggregala din Munlii Arizonei
este slabe la populatiile mai mici de 150 indivizi, in comparafie cu populaliilc mari.
Populaliile foane mici au cea mai reduse ratf, de germinare. (Dupd Heschel $i Paige, 1995.)
 I l0 Conse rvare a diye rs il dli i biologice

variabilitlllii genetice sr.,nt mai pulin evidente dactr plantele populatiilor mici sunt polenizate cu
polenul plantelor din populafile mari. in lllinois, populaliile mici, izolate de glinuqi de prerie inalE
(Tympanuchus ctpido pinnatus) prezntA simptome ale declinului genetic, av6nd o rati micl de
fertilitate a ou6lor clocite (Westemeier gi alii, 1998). Cend indivizii unei populalii mai mari, diveM
genetic, inFi in contact cu populafile in crizl endogamicA se restabilqte viabilitatea populafiei,
dovedindu-+e astfel impnrtanp menlinerii variabiliElii gen€tics.
Criza endogamici poate pune serioase probleme populaliilor mici din captivitate - din gridini
zoologice sau c€nfe de crE$terc.

Criz exogamici. Indivizii sepamli prin bariere geografice, din populatii distincte genetic, se pot
imperechea foane rar, nu numai datorittr separarii fizice ci gi datorittr neconcordantelor dintre
mecanismele etologice, fiziologice gi morfologice, mecanisme care asiguri doar imperecherea
indivizilor similari genetic li din aceea$i specie. O specie rard, cu habitatul d€gradat, se poate
nmperechea in ultimi instang cu indivizi ai altei populalii. Indivizii incapabili sF-gi gtueascl pereche
in populalia lor se vor imperechea cu indivizi din alti populafie. Rezultatul poate 6 aparitia de
descendenti sterili, datoritr incompatibiliuf i cromozomiale gi a substratului azimatic al pdrinlilor,
acest proces numind}$e oA qogsmicd (Templeton, 1986, Thomhill, 1993; Toma Gawill"
9i
2000). Hibrizii astfel rezrltad pot sr aibr o combina$e genetici care si nu permiE supraviepirea in
conditiile locale. [^a cealalg extreme, criza exogamictr poate rezulta 9i prin imperecherea unor
indivizi din specii apropiate. Pentu a pmteja specia de exogamie, programele de reproducere trebuie
str aibi in vedere aceste probleme. Anmci c6nd este creatil o populatie experimentaltr a unei specii
nre, utilizind indivizi din popula{ii separate ei au nevoie de o monitorizarc alenti
F,entu a preveni
efectele unei posibile crize exogamice. Exogamia poate avea un efect importart
9i la planti, unde
lmperecherea depinde foarte mult de posibiliti[ile de transferare a polenului. o plandl rari care
Oiie$te in comun cu s?ecii apropiate din punct de vedere genetic, poate schimba polen cu m€stea,
mecanismele de aptrrar€ put6nd fi irn5elate. in aces mod se ajunge la a5nrilia de plante slerile sau in
cizrl fericit la o noutr specie @llstand, lB2).

Pierderea flexibilit5lii evorutive. Alelele rare gi combinaliire neobifluite de alele nu confed un

avantaj imediaq dar pot fi importante in viitor. pierderea variabilittrlii genetice in populaliile mici
poate limita abilitatea populaliei de a rtrspunde pe termen lung la schimbirile de mediu precum
poluarea, bolile noi, schimbirire climatice grobare (Falk
9i Horsinger, l99l). F{r6 o variabilitate
genetica carc sA asigue tecerca peste asemenea perioade speciile pot deyeni
extincte.

Mirimea efectivi a popula$ei

cafi indivizi sunt necesari pentru a menline variabilitatea geneticr dinE-{ populalie? Franklin
(1980) a argumentat ca 50 indivizi pot mnstitui un minim necesar pentsu a
menfine variabilitalea
genetici. Acest numar a fost apreciat dupa mufte experienfe cu animare domestice,
care indica faptut
ci populatia poate fi menlinuE cu o pierdere a variabiliElii ganetice de 2-3% pe generalie. Formula
lui wright arati ctr o popula$e de 50 indivH va piode doar l% din variabiritatea sa geneticS,
deci
bazAndu+e gi pe aceasti formula ne aIEm pe calea cea mai buntr. Totodati, deoarece Franklin
a
f6cut estimarea pe animale domestice, apricabiritarea ra specii care traiesc Iibere
este incefia.
Utilizind datele despre ratele
de mutatie ra muscurila de frucre, Fmnklin (1980) a sugerat ci in
Conservarea la nivel de populalie si specie ll!
populaliile cu 500 indivizi rata variabilitltii genetice crette prin intermediul mutaflilor, ceea ce ducc
la compensarea pierderilor din popula$ile mici. Aceste valori au fosi s]fltatizate in rcgdt 54540:
populaliile imlate au nevoie de minim 50 de indivizi fiind preferabil str existe 500 pentru a-ii
menline yadabilitatea genetici. Regula 50/500 ese dificil de aplicat ln practictr deoarece se bazeaz6
pe ipoteza ctr loattr populalia are ganse egale de a se tnperechea gi de a avea descendenli. Mulli
indivizi dint-o populalie nu pot avea umaSi ddoritt unor faclori precum valsta, starea de strntrrate,
sterilitatp4 malnurili4 dimensiunea micl sau stsuclura sociala Ca r€z tat al acGtor resu'ic1ii s-a
&fmtt mnrhrga elecrivd a populaliel Ne, adtca indiyizii apli sa se reproducI. Deoarece rdla de
pierdere a lariabilitalii genetice este estimat6 pe baza mlrimii efective a populaliei, pierderea poate
fi mai seved decAt o indicl dimensiunea actuald a populaliei ((mura gi Crow, 1963; Nunney ii
EWn, 1994). O populqie {edivd ,ntcd rDilE @a h una din urmtrloarcle circumstanP:

Utr sex ratio neecbilibrat. O populatie poate avea un numtrr inegal de masculi gi femele, numtrr
cr determind gansele de impelecherc. int-{ populalie de g65te monogame care are 20 de masculi gi
16 femele, doar 12 indivizi se vor irnperechea astfel cf h accst caz mdrimea efectivl a populaliei
este de 12 si nu 26. La alte specii de animale, sistemul social poate face ca unii indivizi sl nu se
tmperecheze, chiar dacl fiziologic vortind sunt apli sa o fac6. ta elefanlii de mare, de exemplq un
mascul dominant poate conuola un num& mare de fernele, lmpiedicind tnperecherea altor masculi
cu ele. Efectul numerului inegal de masculi gi femele apgi de reproducere se poate exprima in
mtrrimea efectivd a populaliei prin fonnula:

N2:4N,/{y' (Nn+N)

in care N, 9i Nl reprezifta numarul de masculi ti respectiv de femele capabili din populalia

respectivtr de reproducere. in general dactr sa rar.b nu este egal cu I sau aproap€ l, raportul
popula$ei efective cu populalia real6 (il/iD se dezechiliheazr" Reptilele sunt cele mai expuse la un
ser /dr',, neechilibrat deoarece acesta este contsolat in totalftate de temperatud'

Varia$a numtrrului d€ urmati. ta multe specii, numtrrul de urma5i poate varia substantial de la
individ la individ. Acest lucru este valabil in mod deosebit la plante, unde urmaqii unui individ pot
produce cAteva seminle pe cand al(ii pot produce sute de seminle. Productia inegali de urmaSi
conduce Ia sciderea mtrrimii efective a populaliei dincolo de procentul de 85%, dmarece genera{iile
sunt nepropo(ionale gi deci fondul de gene pus la dispozilie urmatoarci genemfii este redus.

Fluctualiile populaliei. La unele specii, marimea populatiei poate varia dramatic de la o

genera$e la alta" Un exemplu al acestor lluc alii sunt insed€le
Fecum &qlry&yas editha bayercis
(t"lurphy fi altii, 1990; v. fig. 3.ll), plantele anuale 9i amfibienii. in populaliile cu asemenea
fluctualii, mtrrimea efectiva este undeva lnre foarte scazuttr 9i foarte ridicati. in aceste cazuri
mtrrimea efectiva a populaJiei va fi cea mai redusl valoare iruegistrag.

Efectul de gituirc demografictr gi efectul d€ colonizarc. Atunci c6nd o populalie este redusl ca
num6r, alelele se vor pierde, nici un individ supra.vietrritor nemaiavind genele originale pentru a le
transfem generaliilor viitoare. Acest fenomen este cunoscut sub numele de 4ecl de gAtuhe
dernogruJicd (boottlnect). Doar cu cfueva alele fi heterozigotism in declin, media;Elzess llui
lt2 C onservarea divers ildlii biologice
indivizilor din populatie va fi foarte mici. O categorie sp€cialtr a g uiii delr:logafiC€ de elerl de
colonbue (Jinnler $ect), carc aparc anmci oend unii indiyizi p&rsesc pQutalia pentu a foma o
noutr populafie. Noua populalie va avea o variabilitate geneticd mult mai mictr decat populatia
initialtr" ca alarc va avea o probabilitate de supravieqir€ mai mici (Bryant $i altii, 1998).
Leii (Panthera leo) din craterul Ngorongoro, Tbnaniq ofera un exemplu bine studiat a gatuirii
genetice (Packer, 1992; 1997). Populalia de lei, formaE din 60 - 75 indivizi, s-a redus in t962 la
9 femele gi I mascul. Doi ani mai t6rziu au migrat in crater incA 7 masculi. Dupe acest val
migrationist nu e{u mai fuegislrat mi5cAri. Num6ml noilor emigranji, izolarea populaliei 9i variaJia
in succesul reproductiv al indivizilor a creat o gatuirc genetica, chiar daca aparent populafa ti-{
crescut in l9E3 efec'tivul la 125 animale ulterior s--a redus la,lt) indivizi (Packer pels. cqnm., 2000).
in compamlie cu populalia vecintr din Serengeti, leii din craterul Ngorongoro au o variabilitate
genetici redusa ti o ratl inalg de spermatozoizi anormali (fig. 3.4), o ntl mictr de rrproducere gi o
morbiditate crescutA a puilor Cercetdrile de genetica in aceasta populalie au fost stopate prin
neacordarea autorizatiei de recoltare a probelor de catre autorititile guvemamentale. GatuLea
populaliei nu duce ftrtotdeauna la reduc€rea numirului de heterozigoli. DacI populalia cregte rapid
dupl o asemenea gatuir€, noul lot de heterozigoli poate avea un numar mare de indivizi dar numlrul
de alele nu va creEe (Nei qi al$i, 1975, Allendorf ti Leary, 1986; Re$oveanu, 1999). Un exemplu
al ac€stui fenomen este ilustrat prin niyelul inalt de heterozigotism intAlnit la rinocerii din Nepal. t a
mijlocul anilor'60 aceasg populalie avea doar 30 de indivizi capabili de reproducere, dar irn 1988
populalia a ajuns la aproape 400 de indivizi (Dinerstein qi McCracken, 1990). Exemplul
demonstreaz! ca marimea efectivf, a populaliei este adesea mai mici dec6t numtrrul de indivizi
dinf-o populalie. in mod efectiv atunci c6nd aclioneaZ o mmbinaie de factori cum ar fi fluctualia
mtrrimii populaliei, numrrul mare de indivizi neproductivi 9i un sex ratio neechilibrat, mlrimea
efectivA a populatiei poate fi mult mai mici dec6t numirul de indivizii dintr--un an bun. De exemplu,
utiliz6nd metode genetice speciale, numtrrul populaliei efective a somonului de Chinook a fost
determinat ca fiind 85, mult mai mic decat numarul total de adulti intalnili 2 000. Aceasti
disparitate a fost atribuidl succesului in reproductie al adultilor (Bartley 9i altii, 1992). Un studiu pe
un lot mare de specii din nanrrtr a relevat cd media populaliei efective este de I l% din totalul
populaliei. O populafie cu 300 indivizi va putea supnavielui 9i cu 33 indivizi dar acest lucru va duce

(a) (b) (c)

Fig,3,4 Masculii populatiilor izolatc de lei . afectate de endogamie, care

trAiesc in craterul Ngorongoro din Tanzania au o rate- inatttr de
anormalitate a spermatozoizilor: a.- spermatozoid normal de leu; b
spermatozoid bicefalic: c - spermatozoid nefunclional cu flagel rasucit
(Foto de D. E. Wildt $i J. Howard. National Zoological park. Smithsonian
Institution.)
 Conseryarea lo niyel de populolie Si specie ll3
la pierderea variabilitatii genetice 9i in timp chiar la extinclie (Frankham, 1996). Aceste rcanltate
demonstseaztr c[ simpla menfinere a unei pxcpulalii numeroase nu previne pierderile genetice, ci
tebl.rie @nseNa,,jl. o popal4c eleatv ttwe

Variafii demografice

intr-un mediu stabil ideal, populatia va cregte pdntr c6nd va atinge capacitatea de suport a
mediului. La puncrul h carc media de nageri est€ egal6 cu media deceselor se poate aprecia cd nu
existi nici o schimbare a mtrrimii populafiei. in realitate, indivizii nu produc neaparat un numtrr
mediu de urmaSi, ci se poat€ intempla sa nu aibl urmagi, sI aib6 mai mulli sau chiar mai pulini.
Aceste valori fiebuie shrdide pe populafii inuegi; daci de exemplu media dec€selor este studiat[ pe
o populalie mare se va obline un rezultat mult mai corect decal daci se studiaza un segment de
populage.
Anmci cSnd populalia scade sub 50 indivizi, varialia ratelor de naEere gi decese va evolua haotic
(ln plus sau ln minus) (Gilpin pi SoulC, 1986, Menges , 1992). DacI mIrimea populatiei scade
lnt- rm an, iar media de decese este mai mice decat media na$terilor, rearlE ci populalia va fi mai
suscepibill la fluctualii demografice in urmltorii arf. Fluctuatiile intampEtoare in sensul cretterii
numtrrului indivizilor sunt limitate de capacitatea de supon a mediului, populalia fiind readustr la
dimensiuni normale pe cale naturaltr. in consecinli, odati ce o populalie devine mici datoriti
disrugerii habitatelor sau fragmenttrrii acestora, vadalia demograficr, (derrumitA li stochwticitote
dmografrcd) devne un factor important, populalia av6nd o probabilitate mare de a deveni extinctii
(-acy pi Lindenmayef I 995). Sansa ca o populafie str devinl extinca este mai mare dactr speciile au
o rati naturaltr de naiteri mic6 (elefanlii de exemplu), deoarece ele au o ra6 de reproducere mici,
deci o gansi mai mare de reducere a populaliei. Cind populatiile scad sub un numtrr critic, au o gansa
mai mare de a avea o radl de natteri mici datoriti nportului in€gal dintre sexe. De exemplq uhimele
cinci exemplare supravieluitoare ale lrabiei negre de litoral (,4rtt modr@nus mqritimus nigrescens)
erau masculi $i ca atare nu exista posibilitats de a pune in practica rm program de reintoducere.
Ultimii indivizi dint-o specie mrA de ma€arete (Hynen<xys acoulis var. g/abra) nu erau capabili
de a produce seminle viabile deoarec€ toate exemplarcle rimase erau nefertile (DeMauro, 1993).1-a
multe specii de animale, populaliile mici sunt instabile datoriE colapsului stsuctwii sociale carc se
instaleazi c6nd se ajunge un numtrr minim de indivizi. Mamiferrle ierbivore care trf,iesc in turme gi
stolurile de p1sari pot fi incapabile sI geseascI hranA $ sI se apere atunci c6nd sunt in gnrpuri mici.
Animalele care vineaztr in grup pecum lupii 9i leii au nevoie de un anume numtrr de indivizi pentu
a putea fi eficiente. Multe specii carc trtriesc sotitare precum urpii sau balenele nu pot sA
{i gtrseascl
perechea daca densitatea populaliei este foarte mici. Acest fenomen este cunoscut sub numele de
k
elec AAee. speciile de ptante dacl mlrimea populaflei este prea mictr, distanp dinte indivizi
cregte $ sp€ciile polenizatoare nu vor putea vizita decet o singud planta izolat ca atarc se piede
"
polenul (Baw4 1990). Aceste combina;ii int6mplltoare de caracteristici demografice, sex ratio,
scdderea numarului de indivizi ori egecul comportamentului social contribuie la instabilitatea
mirimii popula{iei, ducfnd adesea la extinclii locale.

Varia{ia factorilor de mediu gi catastrofele

Varialia int6mplltoare a factorilor biologici, fizici 9i chimici de mediu este cunoscuti ca

stochoslictlolea nwdiulai 9i poae cauza varialia mArimii populaliilor De exemplu, populalia unei
tl4 Conservarea diversitdlii biologice

specii de iepuri in pedcol poate fi afectag de fluctualia populafei un€i specii de ctrprioare care
m6ndnctr acelea5i tipuri de plante ca gi iepurii. Fluctraliile mediului lzic pot avea de asemenea o
influenF putemicl in populatiile de iePuri: aversele de ptoaie pot determina o abundenF de hmna
pe cAnd seceta poate determina liPsa ei.
Catastrofele naturale produse la intervale nepredictibile, precum cutremurele, furtunile,
inundatiile, eruptiile wlcanice 9i incendiite, pot cauza fluctuafii mari tn populafia respectiYi'
Catastofele naturale pot disEuge o parte a populaliei sau o pot elimina ln intsegime. Sunt cunoscute
numeroase exemple, mai ales la mamifere mari, c6nd 70 - 90lo din populalie a disptrrut ca umarc a
unor as€menea catastrofe (Young, 194). Chiar dactr probabiliatea ca acesle catastsofe naturale s5 se
producl este micl (cileodata la intervale de secotQ, ele au efecte foarte importante.
Menges (1992) a inc€rcar sI modeleze aceste varialii int6rnplltoare ale mediului, care in general
smt mai importante decet cele demografice gi crtsc Fobabilitatea de extinclie a populaliilor mici 9i
mijlocii. in aceste modele, varia$a factorilor de mediu a indus un risc mare de extincfie chiar ti L
popula{iile care in mediu stabil se caraclerizeazi prin cregteri demografice (Cllinescu 9i alfii' 19'72;
Botnariuc Ai VAdineanu, 1982; Stugen, 1982; Chapman 9i Reiss, 1992; Mangel 9i ller' 1994). ln
general intoducerea unor variabile in modelele de predicfe a eviden$at ca unele populalii cu rate
mici de creqtere 9i mtrrime micl au o probabilitate mare de extinclie. In modelarea evoluliei speciilor
de palmieri & la topice, mlrimea minimd viabih a populatiei (in acest caz numtrrul de indivizi care
s[ determine o 9ans6 de supraviefrire a populaliei de 95% in 100 de ani) este de 48 indivizi
manri
(Menges 1992). Cend este luata in calcul o varialie mictr a factorilor de mediu populaqia miniml
viabilll cregte la 140 indivizi. Atunci cSnd intsoduccm o varia$e marc a factorilor de mediu populalia
minim[ viabila ajunge la 380 indivizi. Aceste rezrltate demonsueaztr cI ti populaliile mari t€buie sI
fie protejate penEu a asigura supravieprirea speciilor.

Spirala extinc{iei

O populafe mici devine vulnerabiltr daci va fi supusa in viitor v ia{iilor demografice, a factorilor
de mediu gi a celor genetici. Aceasta tendin,tl de a intra in declin a fost asemAnatA cu mi;carea
tubionara a unui vanej (Gilpin 9i Sould, 1986). De exemplu, o catashoP, naturala, aparilia de boli
noi sau degradarea antsopicl a mediului pot reduc.e o populalie marc la una mictr. Ac€as6 populafie
poate int-a intr-{ crizA endogamici, rezrlt6nd astfel o rdu mica de juvenili supravie{uitori.
in mod asemdnitor, varialiile demografice in6mpldtoare reduc mtrrimea populaliei, exist6nd o
fluctua$e mare gi o probabilitate de extinclie ridicatii. Acegti rei vectori variabilitatea factorilor de
mediu, variabilitatea demografici gi pierderea vadabiliqii genetice - conduc impreuntr la un singur
factor care va determina apoi cretterea vulnerabilit?l$i populaqiei la alte elemente (fig. 3.5), OdaU
inEa6 in declin populalia devine extincttr daci nu gAseste resulse penfu a se reface. Aceste populalii
necesig programe de conservare selectate $i aplicate atent un management de habitat eficient, pentsu
a putea reduce variatiile demografice gi a minimiza efectele negative dint o populalie mictr.

Istoria naturali 9i ecologia

Cheia succcsului protejtrrii unei speciirare sau ameninFte este inplegerea rela$ilor pe care le are
aceasta cu mediul inconjurator li statutul populaliei sale (Schaller 1993). Aceste informalii sunt
tjmilp blo?ia noarrullt sau mai simplu ecologfu ryeciei.lltA au informa$i necesare despre istoria
Conservarea la nivel de populalie ti specie I l5

. Even lrn.nle .atasrrofale

. Schimbarl cllrnatie globale

DriftBeianc: Ctia u\ \(tIt.

adapbbllltate prln
fragmentare

Dlstrugar€a
D.gradarea
I
. f €gmenlarea hablEtelor

. Invazia speciilor exoke

Fig.3,5 Extinctiile micloreaza progresiv mtuimoa populatiilor, conducendu-le spre extinctii locale.
O date ce populalia atinge un numtrr minim de indivizi spirala extincliei este pornite, factorii carc
afecteaztr populatiile mici tinzend sI le conduce spre extinctie. (DupI Gilpin ti Sould, 1986; Gucrrant,
1992.)

nat-rald a spociei, managerii sunt capabili sA ia misuri eficiente pentru mentinerea ei li str identifice
factorii care provoactr riscul de extincfle (Gilpin 9i SoulC, 1986).
Atunci cind se concepe un plan de conservare la nivel populafional de la specie la specie apar
diferite probleme.
* Mediut. in ce tipuri de habitate este gtrsittr speci4 car€ este suprafafa fieclrui habitat? Cat de
variabil este mediul in timp ti spatiu? Cat de tEcvent este afectat mediul de catastofe? Cum
afecteazi activitatea urnan6 mediul?
+ Distribuliq. Unde este gtrsiut specia in habitae Specia migeazl dium sau anual in interiorul
habitatului sau lntre areale geografice? Cat de eficient colonizeaztr habitate noi? Cum afecEazl
activiti$le umane disribqia speciei?
+ hrera4iffiile biotice. De ce tipuri de hran[ qi de ce alte resurse are nevoie o specie? Cu ce alte
specii concueaztr pentu aceste resu$e? Ce pridatori, boli sau parazifi influenleazi mirimea
popula$ei?

* Morfologia. Cue este formq mirime3, culoar€a 9i t€xtura hgumentului indivizilor in relalie cu
mediul in cae rf,iesc?
* Fbiologia.De e cantftate de Esurse (hrana, apl, minerale, €tc.) are nevoie un individ pentu a
suprayielui, cre$te Si a se reproduce? Cdt de eficient utilizeazl indivizii aceste resune? C6t de
vulnerabill ese specia la extsem€le climatului precum cildur4 tigul, v6ntul, ploaia?
* Demogr$a. Care esle mtrrimea actuala a populaliei gi care va fi in viitofl Populada este stabiE,
in cregterc sau descregter€?
+ Comporlamenlul. Ce inreprinde un individ pentru a putea supravielui ln mediu? Cum se
imperecheazd 9i se reproduc? in ce mod mmunicl intr€ ei, coopercazl sau sltr[ in competifie?
+ Genetica. in ce mtrsurtr sunt controlate genetic variafiile morfologice 9i fiziologice ale
indiviziloP
lt6 C onserrare a divers i ldlii biologice
Colectarra informafiilor ecologice

Informaliile de bazi necesare pentu a inilia un plan de cons€rvare a unei specii sau a determina
statutul ei se pot obline din tei surse majore.

+ Literaturq publicatd. Literalura indexal.it precum Biologicol Abstracts salu Zoological Record
este adesea accesibiltr prin intermediul computerului, accesul la o Yarietate de ca4i, articole,
rapoarte fiind foarte ugor. Aceasttr literdturA poate contine date istorice despre mdrimea gi
disributia populafiilor, ce pot fi comparate cu cele colectate de cercetator (Greenberg ti Droege,
1999). Intemetul asigura accesul la o literatura tot mai bogata Plecum baze de date, buletine
electonice, liste de discqii de specialitate, sau faciliteaztr abonarea la baze de date (de exemplu
lnetrfatx,?5 & dab Web of Science). A&sea gtrsind o cate, consta6m ci ne duce la altele. Odalit
ce oblinem o bibliografie de baztr putem descoperi u5or alte referinle utile. In multe biblioteci este
implementat sistemul Scimce Citation Indac, it
in Web ofScience putem Sasi numeroase cai de
cautarc a literaturii pe un anumit subiect; de exemplu cdut6nd in Sciezce Citqlion lndq )mele
W K. Kenyon, care a scris articole impor{ante despre foca de Hawaii intrc 1958 pi 1981, vom
descoperi gi articole recente despre aces domeniu, articole carc citea2A autorul.
+ Literqtura nepublicqtd. O cantitate considerabil6 de informa(ii in domeniul conservtrrii
biodiversitd$i est€ glsig ln rapoaftele nepublicate de c{f€ c€rce6tori, agenlii guvemamentale sau
organizafi neguvemarnentale. Aceasttr ata-zisa liret&ud gri esl€ cit^A meori in publicalii sau
menlionati in conversalii ti discuBuri. Acest tip de litemtura este in qe$ere datorfta faptului ctr
poate fi u$or gasitl si pe lntemet. Ades€a rapoafiele pot fi consultate contactand direct autorii sau
organizaliile neguvemamentale (o listi de asemenea orgarfzafii este da?i in Anextr). Ac€st tip de
literatura hebuie folosit cu grlja, dmarece rareori poate fi verificattr veridicitatea datelor.
* Cercaorea pe teren Istoria naturah a speciilor este in mod tecvent cerc€taE prin obEervatii alente
h leren. Cer€etarea pe tercn este necesafi dat fiind faptul ci doar o mictr parte a speciilor au fost
studiate ti oricum ecologia multor specii se schimbtr de la un loc la altul. Doar pe teren poate fi
corclat $anrtul speciei cu relaliile ln mediul fizic gi biologic. Cercetarea pe tercn necesita o buna
pregitire, o sEp6nire de tehnici rapide 9i este bine ca studiile str fie supervizate de un cercetiitor cu
experienF sau sI rnm&im intocmai sf*urile unui manual (de exemplu Rabinowitz, 1993; Kricher,
1998; Mlson 9i alfii, 196).

Monitorizarea populatiilor

Pentru a cunoagte statutul unei specii rare este necesar se inventariem specia pe teren li sa
monitorizim un timp populaliile sale. Prin inventarieri repetate menlinand aceeaSi metodtr putem
determina schimbdrile int--uD anumil timp (Sckanske gi al1ii, I994; Primach I998b). InvenrafierEa
pe o perioadl mai lunga de dmp ne ajuu sA dec€hm tendintele posibile de creqtere sau descregtere
datorittr cauzelor antopice de fluclBfiile datorate varialiilor climatice sau evenimentelor naturale
nepredictibile @echmarm 9i al1ii, l99l; Cohn, 1994). Monitorizarea pe termen lung amttr Itrspl.msul
populaliilor la schimblrile de mediu; de'exemplu prin monitorizarea atente a unui ecosistem Fa
observat cI declinul speciilor de orhidee este legat de speciile ierbivore mari care tiiesc in habitatul
lor. Efornuile pot fi indeptate spre sp€cii mai sensibile, precum fluturii, utitizate ca spacii indicdoarc
ale sErii 9i stabilit?i1ii comunitilii ecologice pe termen lung (Spanow 9i a$i, lD4).
Studiile care implicd monitoriz{rile au crescut in ultimul deceniu, de cdnd agenliile
guvemamentale 9i organizaliile neguvemamentale au devenit mai preocupate de protejarea speciilor
rare gi ameninlate (Coldsmith, l99l). Un studiu asuprd proiectelor care implicd monitorizarea
 Contervarea la nivel de populalie ti specie tl7

speciilor rare 9i arneninFte din S.U.A. aralil cregerea foane marc a acestor initiative; intse 1974 gi
1989 au fost lansale t€i proiecle, iar inte 1982 Si 19M, peste 120 proiecte (Palmer, 1987). Cele mai
comune teme abordate au fost investigarB (40elo) ti studiile demografice (40pld, samplingul fiind
luat in calcul la doar 20lo dinte proiecte. Afagem atenlia cA tennenii invenariere, investigare gi
monitoriare nu srmt sinonimi.
Inventa erca reprezinE doar o simpla numtrrare a indivizilor prezenli lntr--o populatie. Prin
repefiea in timp a inventarierii la anumite intervale, putem determina daca populalia este stabiE
numeric, in cregere sau in descre$ere. Inventarierea este o metoda neexpresivl gi limitatl" care insd
rispunde la unele inuebari - c61i indivizi existl in populalie la un moment dat; a fost populalia stabill
in raport cu datele istorice. Inventarierile pe un areal intins pot ajuta la determinarea arealului
speciilor gi a ariilor cu abundenl[ locah.
Investigarca populoliel implicl utilizarea unor metode de prelevare repetabile, prin care se
estimeaztr densitatea specieiintr-o csnunitate. Un aEal poate fi lmpl4it in segmente de preleyarc,
numtrrandu-se indivizii din aceste segmente. Rezultatele obtinute pot fi mediate ti apoi folosite
pentsu a estima madmea populaliei. Metodele de calcul statistice sunt utilizab anmci c&ld popularia
sau arealul sunt foarte mari. Metodele de calcul statistice sunt bune atunci cind ciclul de viaE al
speciei este necunoscut sau foarte redus ca duratt stadiul de simenti. plantuh la speciile de plante,
stadiul larvar, pur6 sau imago la insecte.
Studiile demgrofice iau in considerare indivizi gi/sau populalii cunoscute pentru a determina
ratele de cre$tere, reproducere sau supnviepire. in studiu se pot include indivizi de toate valslele 9i
mlrimile, populafia poate fi studiattr ln ansamblu sau pe segrnente. DacA se studiaza populatia in
ansamblu febuie mrmlrali tofi indivizii, de toate yerstele (urmtrrindu-se mdrime4 sexul). Este
obligatorie marcarea pentsu identificlri viitoare; este notati pozifia tr areal $i se pot col€da probe de
t€sut pentu analiu genetice. Tehnicile utilizate penEu a studia o populaue depind de scopul studiului
9i caracteristicile s:pociei. Fiecare disciplini i9i are propriile tehnici. Pentu a putea identifica indivizii
md tarziu omitologii ineleaz[ p&Ar e, mamalogii pot eticheta speciile, botanigii ataSeaza phcute de
aluminiu p€nfu a marca arborii (fig. 3.6, a se vedea Goldsmith, l99l). Informa;iile studiilor
demografice pot fi utilizate la calculul ratei de schimbare a populatiei gi identificarea stagiilor
wlnembile din ciclul de viaF (Caswell, 1989, Tuljapurkar qi Caswell, l97).Studiile demografice
oferl deci informalii despre stucura populatiei. O populalie stabiltr are in mod obignuit o anumittr
proponie dejuvenili, adulli tineri qi adulli batrani. Absenta sau num6rul mai mic al unei clase de
v6nu, in mod demebit ajuvenililor, indicl faptul cI populalia este in declin. Similar, un numar marr
de juvenili sau adulti tineri indicl faptul cI populalia este stabiltr sau chiar in expansiune. Analiza
atenti a datelor pe t€rrnen lung 9i a schimbdrilor ce se produc in timp poae oGri informafli suficiente
pentru a decela flucnraliile pe termen scwt de tendhlele pe termen lung.
Studiile demografice pot sI ofere date li despre distribqia spaliala a sp€ciilor, foarte impona e
pentru evaluarea eforturilor de men;nere a viabilitifi populaliilor separate. Tipuri de date precum
num&ul populaliilor, al speciilor, miplrile inre populaii, srabilitatea populaliilor in timp pi spaliu
constituie informafii extrem de pretioase mai ales in cazul speciilor care trtriesc in colonii sau cu
fluctuaiii temporare ale populaliilor, legate intrE ele prin migratie. Iad cfueva exemple de studii de
monitorizare:
*Foca de Hawoii (Monachw schauinsland). Inventarierea populaliilor de Monachus
schouinslandi a ar*at declinul speciei de la 100 de adul$ in 1950 la mai pulin de I4 in 11)60 (fig.
3.7; Genodeue 9i Gilrnartin 1990). Numlrul dejuvenili a fost 9i el in declin in aceaslit perioadi-
In baza acestor tendinle, foca de Hawaii a fost declarali specie ameninla0 in U.S. Endangertd
Sp€cies Act in anul 1976, iar pe Insula Tem unde trtriesc cele mai multe exemplare au fost puse
in pradica programe de consenare care au condus la cre$erea numtrrului de indivizi (Ackerman,
1992).
ll8 ConEerrated divers ittili i biologice

It
ffi I

a
T

t '^,/
a

. -\.
I
\
tr
F*.-
(a) (b)

r
a

,
(c)

Fig.3.6 Activitatea de monitorizare a populatiilor necesitd cunoasterea unei suite de rehnici

paniculare:4 - un ornitolog analiz.ind starea de sAnitate $i greutatea unui ploier tiptrtor (Choradrius
nelodus) Elsit la Cape Cod. Acesta aplictr o bandtr identificatoare pe inelul plstrrii. (Foto Laurie
Mclvor.); D - botaniltii au monitorizat mtrrimea frunzelor qi numSrul de flori la un exemplar de
paplJcul doamnei (Cypripedium acaule\ timp de l0 ani. Aga cum se observi, frunzele sunt monitorizate
gi prin analiza COr, carc arati rata de fotosinteza fi indicele de sanetate al plantei. Pltrcula de aluminiu
prin care planta esie identificatA este ancorat?l de sol, cea din imagine are circa 16 ani. (Foto Richard
Primack.); c - recensimant al populaliilor de petti din recifii de corali tropicali. (Foto O Simon
Jennings.)
Conservarea la nivel de populalie $i specie I l9

80 . Valori medii
r Valod momentane
Insula A Valori maximale
Green
60
's
-g

e{0 lnsula
Tem
za
20

0
rs60 r970 1980
Desciiderea bazei Crrzii de Coasta lnclfder€a bazei Glrzii de Coastd
din insula Green Coast Guar4 din insula Tem,
1960 9n
Fig. 3.7 Inventa erea populaliilor focilor de Hawaii din Greon lslard, atolul Kur€ Atoll
a a$tat cA dupe deschiderea serviciului de Garde de Coaste, declinul populaliilor s-a
atenuat (DupA Genodette li Gilmartin, 1990.)

* Molustele marine. in Transkeii, teritoriu ln regiunea Eastem Cape, Afiica de Sud, triburile
blgina$e de pe coastit mlectau gi se hrineau cu molulte marine precwn Perna pema, Haliotis sp.
sar Cookiq sulcata (Lasiak, l99l ). Prin observalii de teren s-a dedus ctr aceasE utilizare a
determinat reducerea populatiilor de molugte (mai ales prin diferenlele carE aparEau in densitatea
populaliei din ariile protejate gi cea din zonele neprotejate). Cercettrrile ulterioare au aratat cf,
populalia adutti colectdt era imedia inlocuittr de larve, probabil prin imigmre din zonele prrotejate
invecinde ori din cele inaccesibile omului.
* Orhideea pdianjen de prindva'd (Ophrys sphegodes). Acrasi5 spe,ie a inr* in declin in ultima
jumatate a secolului al Xx-lea. Un studiu demografic derulat pe durata a noul ani a adtat ca
plantele aveau o via16 pr€a scurttr pentnr sp€ciile de oftidee p€r€ne, doarjumatate din indivizi
implinind mai mult de doi ani (Hutchings, 1987). Moartea timpurie era determinattr de
yulnerabilitatea Ia condiliile de mediu nefavorabile mai ales datorittr ptriunatului vitelor. O
schimba.re in bine a aparut doar atunci c6nd s{ interzis accesul yitelor in perioada in care specia
era f&t flori 9i fdrl llucte.

Studiile de monitorizare joacf, un rol tot mai important in conservarea diversitlttii biologice.
Monitorizarea are o lungd istorie mai ales in 1trrile europene precum Marea Britanie (Goldsmith,
l99l). in America de Nord, Breading Bird Survey a hceput inventarierea abundenlei plsirilor in
peste I 000 localii in umi cu 30 de ani: Informafie oblinute ajutt la determinarea stabilitafi in timp
a migrlrii speciilor de p6sAri centitoarc (James qi al$i, 1996). Unele din ccle mai laborioase Foiecte
a fost stabilirea unor parc€le de cercetar€ in interiorul padurii tropicale umede, precum cele dintr un
sit de 50 ha aflat in regiunea Bano Colorado (Panama) unde se monitorizeazi schimbtrrile la nivel
de specii qi comunitili (Condit 9i allii, 1982). Snrdiul a evidentiar cA numeroase specii de arbori
topicali ti pisari sunt muh mai dinamicc ca numtrr deciit se credea anterior (-aurance gi Bienegaard,
1997), sugerand ctr populalia viabila minima tsebuie str fie reconsiderati in sensul mlririi valorii.
 I20 Conservarea ditetsitAlii biologice
Caseta 3.1 . Romdnia ultimul refugiu al carnivorelor mari din Europa

Proiectul Cartrivore Mari din Cerprfi este parte a Large Crrnivore lnitirtive for Europe
implementat de mai multe organizalii eurof,ene. lniliativa europeane urmare$te implementarea catorva
acfiuni: realizarea unui plan straregic de conservare pentru camivorere mari; crearea unei relele de
areale centrale, zone tampon ti habitate coridor; promovarea unor planuri nalionale de management;
integrarea aspectelor de conservare in planurile de dezvoltare rurald; acordarea de suport unor proiecte
de conservare integrat ri dezvortar€; dezvortarea unor module educalionale; dezvortarea unor mtrsuri
de compensare li prevenire a pierderilor stanelor; recomandarca unor noi reguli de vanat pentru
camivorele mari, in special pentru ltrile Eu.op€i Centrale,ide Est.
In Romenia Proiectul Camivore Mari din Carpali este implementat de Fundatia Carpafi, Regia
Nalionaltr a Pidurilo. ti Wildbiologische Gesellschaft Miinchen gi vizeaZ ursul, lupul r.isul. Aria
9i in
care se d€sfeload programul cuprinde judelele Bralov, Argel, prahova
5i Covasna. pe aproximativ
2000 km2, la altirudini intre 600 $i 2500 m in Munlii ciucaS, Bucegi piatra craiului (cLCp Annual
ti
Report,200l)
Ursul brua (Ursas arcror). Ursul brun estc cel mai rtrsp6ndit un din lume, trtrind in habitate
ce se
intind din tundra arctica pentr in de$en. in Rom6nia triiesc circa 5500 indivizi,
dupi ce ajunsese la
numai I 500 indivizi ra slarqitul aniror'60 9i deprgind 8 000 indivizi in 19g8. in
anii ,8b datoriu
num'rului extraordinar de mare de ur!i, determinat gi de interdicia de ventrtoare a acestui mamifer,
s-au inregistrat pagube importrnte in stane li foafie multe incidente intre om urs.
si Numerul mare de
ur$i se datoreazi nu atet resurselor naturale de hrantr cit resurselor puse la dispozifie
de om: dereuri
menajere, animale in libertate etc. Urtii pot intra in conflict cu oamenii, in Romania,
intre l99O ti
1999 inregistr6ndu-se 199 incidente, in care au murit l g oameni. Conflictele
apar in general dactr
oamenii intrtr in arealul in care ursul i$i caut i hrana (miere, mule, aline, deleuri menajere, pegre
sau
chiar animale domestice). Daci se obi$nuie$e cu o surstr de hrane uior de obtinut (oi,
vite), pagubele
pe care le produc pot fi mari. Astfel, in anii '50, in ucraina
au fost ucise 566 vite de lg uqi. Unul brun
este protejat in diferite moduri in Caryali: specie strict protejata in polonia gi
Ungaria, restrictionattr la
vanitoare in cehia, slovacia, ucraina si Romania. in Romenia sunt v6nate
oficial circa 150 de
exemplare pe an.
in cadrul programului Camivore Mari s-au studiat li urrii din cartierul Rdcedtru al Municipiului
BraSov, cartier ap.opiat de pedure $i in care urgii vin des la depozitele
de gunoi menajer (fig. 3.g).
Populaia de urti de aici a ajuns Ia aproximativ 3l de indivizi este in cregtere,
!i urqii modificAndu_ii
comportamentul, devenind indiferenli Ia contactul cu oamenii, neripostand
decet atunci cand sunt
provocati.

Fig. 3.8 Diminuarea distantelor dinrre

habitatele ursului brun gi agezdrile umane
.{ creile riscul de aparilie al conflictelor om-
urs. Ur$ii se pot obi$nui uSor cu surse de
,{' hrani accesibile Si pot reacliona violent
atunci cand sunt surprin$i de oameni. in
rmagtne un urs suprins intr-un conuiner de
gunoi menajer in canierul Rrcadeu. Bratov
(Foto B&C Promberger, CLCp proj6cr,
Zemesti Romania)
Conservarea la nivel de populalie $i specie 121

Casela 3. 7 (continuare)

Llnpul (Lupus canis). Prdditor mistic, aproape dcmonificat, al doilea carnivor ca mirime din
Europa, lupul este aproape disperut din vestul li c€ntrul Europei. Cea mai mare parte a populaliei
europene de lupi sc gdsette in Romanis (35% adic! peste 3000 indivizi), un numtrr mult mai mic
gisindu-se in Polonia (250 indivizi), Slovacia (30G450 indivizi) pi Uqaina (350 indivizi). Lupii sunt
animale sociale treind in haiticuri de 5-15 indivizi, haiticul fiind unitatea social[ in care se reproduc,
vaoeazl ti iii aptrrl teritoriul. Habitatul lupului poate fi descris ca oriunde oqrnenii nu ii ucid Si unde
pot gdsi ce|q de md,c4r. Relafia dintre om ti lup cste una creattr de legende. Astfel, degi nu se
inregistreazi multe atacuri asupra oamenilor totuti lupul este un animal temut, cauza fiind probabil
daunele provocate stenelor gi vanarului. in Romanis su ven4i anual circa 450 de indivizi, insd prin
anii '50 a existat o campanie putemici anti - lup, considerat ca fiind dtruntrtor, acesta fiind ucis prin
orice mijloace (v6nat, capcane, otravtr). Aceasg campanie virulenti a diminuat foarte mult populalia
de lupi din RomAnia. ln privinla lupilor, proiectul Csmivore Mad a reutit montarca de cmilItoare la
doi lupi. in anul 1995 a fost marcat lupul Paltinu in vestul Munlilor Ciucat, iar in 1999 Tiganu, pe-
Valea Tiganu din Munlii Bucegi. Urmednd semnalele acestor doi lupi s-a studiat comportamentul
acestora 9i modul in care coexistil lupii pi oamenii.
R slxl (Lynx lyw). Enigmaticul van or noctum, rasul era in trecut destul de rtupandit in Europa,
asttrzi mai gtrsindu-se doar in Romenia (1500 indivizi), Slovacia (40G-500 indivizi), Ucraina (300
indivizi), Cehia $i Ungaria (cAte l0-20 indivizi). DatoriE rcducerii dramatice a populaliei de r6s a fost
declarat ca specie in pericol in lista CITES.
Spre deosebire de urs li lup, resul este un camivor exclusiq fiind un vanator noctum. Este aproape
imposibil de vezut datorittr camuflajului perfect, doar urmele din noroi ti de pe zapadtr putandu-l
treda. Te toriul de vanatoare este de circa l0 000 ha, in mod normal av6nd habitatul in ptrdurile de
conifere intunecoase.
Conflictul dir€ct intre oameni 9i r.6qi este aproape inexistent, in Romania fiind inregistrate doar 6
incidente intr€ 1990 9i 1999.
R65ii sunt cel mai greu de studiat (fig. 3.9), in proiectul Camivore Mari reutindu-se marcarea doar
a unui exemplar in iama anului 1999, o femeltr care a fost botezati N imaia, prinsi pe Jagla. Semnalul
ei a fost pierdut in octombrie 1999 duptr ce i-a purtat pe cercet[tori pe un areal de 40 km2, urcind
chiar qi la 2000 m (Lister Si allii, 2002).
in afara incercirilor de a descifra biologia speciilor, una din reusitele proiectului a constat in
evaluarea pierderilor pe care le cauzeazfl camivorcle mari st.inelor.

!!

r,
Fig. 3.9 Marcarea exemplarelor de
ras in vederea realizArii unor studii
telemetrice necesit, prilderea li
anestezierea exemplarului. ln imagine
echipa de monitorizare a camivorelor
--:,:\ -
mari din Piatra Craiului - Bucegi
JF
marcand un exemplar de ras. (Foto
B&C Promberger, CLCP Project,
Zarnesti Romania)
122 C o ns ervare a dieers it dt i i b io lo gi c e

Caseta3.1 (continuare)

Fig.3.l0 Risul. considerat specie in pericol in lista CITES, are

ince o populalie mare in Carpalii Romaniei. Menlinerea unor
populalii viabile in Europa depinde de mtrsurile de proteclie $i
indeptrnare a factorilor carc determintr diminuarea efectivelor de
ris din Carpalii Romaniei. (Foto B&C Promberger, CLCP
Project, Zarnesti Romania.)

intre anii 1998 5i 1999 lupii ti ratii au ucis 2,08% din totalul oilor, deci 9,94 oi/stAni./sezon,
aceasta reprezint6nd o pagubi de 387 $/stini. in anul 2000 pagubele au fost mult mai mici,6,120/o din
totalul oilor ucise, adicd 2,99 oi/stanrsezon, paguba fiind de I l7$/stintr la efective de oi comparabile
cu cele din anii treculi. Daunele provocate de r.i'i au fost insignifiante, nefiind raportate decet ceteva
cazu de atacuri.
Pentru a putea contracara imaginea negativtr a carnivorelor mari, Proiectul Camivore Mari din
Carpati are o componentl educalionala fi de conitientizare foarte bine pustr la punct. Astfel, din
c€rcetarile intreprinse s-a ajuns la concluzia ce majoritatea locuitorilor din Rectrdtru-Bra$ov lin la
urfii care vin in zone, chiar dactr nu cunosc foarte multe despre biologia speciei li nu $tiu str se
comporte in cazul unei eventuale intalniri cu aceste animale. Localnicii subestimeaza prezenla u$ilo(
crezind ci doar maxim l0 urqi viziteazi zona, cu toate ca estimtuile arata ctr sunt mai mult de 35 de
ursi. Pentru a informa populalia locall s a editat un pliant intitulat,,Ursul pi noi - informalii gi
recomandiri pentru o convieluire armonioastr" precum gi o serie de pliante despre ecologia, biologia
li manag€mentul celor trei camivore: lupul, ursul 9i r&ul. Pentru a diminua pagubele produse de urqi
Si lupi, s-a inceput implementarea unui program de introducere a gardurilor electrice. Astfel s-a
inceput instalarea a l0 garduri electrice cu baterii solare, chiar dactr proprietarii animalelor sunt
neincrezetori in ceea ce prive$e eficienla lor fi sunt ing jorali de eventuala rtrnire a animalelor lor.
O componentA imponante este rcdireclionarea economiei spre eco turism $i utilizarea traditionaltr
a resurselor, estimAndu-se cre$eri sp€ctaculoase ale cifrei de afaceri din turismul bazat pe camivorele
mari. in Zirnegti urmea2d a se construi un centru unic in Europa, un Centru de Vizitare legat de
camivorele mari, estimat la 3 milioane DM, care va cuprinde un centru de informare atractiv ti un
parc zoologic pe 2G-30 ha, unde animalele sunt linute in semi-libertate. Acest parc zoologic poate si
devine un punct important pentru programele de reintroducere. Un proiect asemtrntrtor, Consetvarea
in situ a carnivorelor mari din jud4ul Vrancea ainceputin anul 2002 in arealul judetului Vrancea,
prin finanlarea Comisiei Europene, componenta LIFE - Nature.
 Conservarea la nivel de populatie $i specie 123

Analiza viabilitnfii popula(iei

Analiza viabiligtii populafiei (AVP) constituie o abordare mai complexl dec6t studiul
demografic avand &€pt scop sa determine abilitatea speciei de a se mentine intr-rm mediu (SoulC,
1990; Ruggiero !i alfii, 1994; Akgakaya 9i altii, 1999). Analiza viabiliEfi populaliei studiaz[ spechul
necesitiflor unei specii li resunele de carc dispune ia scopul de a identifica stagiile vulnerabile din
istoria sa naturala Analiza viabiliuiFi populafiei poate fi util6 in inlelegerea efectelor pe care le are
asupra unei specii pierderea" fragmentarca sau degradarea habitatului. Analiza viabilititlii populaliei
este inci in dezvoltare ca metodi de predictie li nu are o metodologie standard sau un protocol
statistic clar (Burgman qi allii, 1993' Lacy gi Lindermayer, 1995). in examinarea speciei sunt
imprumutate metodele din cercet?trile de istorie naturah gi c€le demogpfice (Mann gi Plummer,
1999).
Rezrltatele utilizerii aceslei metode s-{u fecut deja sim$te. Una din cele mai importante aplicatii
practice a combinat analizele genetice cu cele demografice pentu a studia mangabilul molat
(Cercocebus galerius gqletitus) dmbezinul raului Tan4 Afiica de Est, primat ameninFt cu disparilia
ce odiegte in pldurea inundattr Tana fuver - National Primate Reserve din estul Kenyei (fig. 3.1 l;

Tana River
Natlonal

KENYA
, Ikm

Rad Tana

chelelo

Arealul de studir.

Mnazini

Fig. 3.1I in Tana River National Primate Reserve din Kenya au mai rtrmas doar cateva trupuri
de pddure (arealele gri). Mangabilul mofat, un primat carc i.eie$te numai aici este in per icol de
disparilie datorite fragmentdrii padurilor $i activittrtilor umane din habitatul sau. (Dupl
Kinnaird qi O'Brien, 1991.)
124 Conservarea divercildlii biologice

Kinnaird 9i O'Brien, l99l). Habitatul inifial gi-a diminuat suprafa(a gi a fost fiagmentat prin
activitiifle agricole din ultimii l5-20 de ani, specia reduc6nduli efectivele cu 50%. Numtrrul de
mangabili mopli era in I 989 de apmximativ 700, insa marim€a efediva a populatriei o-a doar de I 00,
o mare propo4ie din populatie fiind sterih sau producand pulini pui. Cu o populatie alat de micl,
mangabilul moFt era in pericol iminent de aJi pierde variabilitatea genetic4 care putea fi mentinutA
doar cu o populalie efectivi de circa 500 indivizi. Analizele demografice au sugerat c, in cazul
men$nerii actualei situatii, pmbabilitatea ca populatia sa dispara in urmAtorii 100 de ani este de 4ryl0.
Pentu a avea o probabilitate d€ suprayietuirc de 95% in urm orii 100 de ani sunt necesari aproape
8 000 indivizi.
Atat analizele genetice cet Si cele demografice sugereaza cA viitorul popula.tiei de mangabili
-
molali este sumbru. O creitere a populaliei Ia 5 000 8 000 indivizi este nerealista datoritA
restricliilor impuse de areal, cregterii numlrului locuitorilor din zonl 9i diversifictrrii actiyftAii
umane. Un plan de management carc sA combine qegerea suprafetei ariei protejate, transferul unor
exemplare de mangabili in pldurile invecinate, mtrrirea numArului de hrAnitori $i stabilirea unor
habitate coridor pot duce la cregterea ganselor de supraviepire a acestei sp€cii.
Analiza viabilitigii populatiei a jucat un rol primordial 9i in eforturile de mnserv-are a elef rlilor
africani, care au o importanF mare pe plan intemafional fi datoritA valorii lor simbolice. O analizi a
populaliei viabile de elefanti din teritoriile semiaride din Ti;avo National Park - Kenya a indicat ctr
este nec€sara o arie pmt€ja6 de minimum 2 500 lcn2 pentu ca populalia de elefan$ aticani s, aibtr
o probabilitate de supravieFirE de 9qlo in umltorii I 000 de ani (fig. 3.12; Armbruster 9i t^ande,

(100%) l
(No = 60)
km2

5 km'?
(10%) 0,1
.9
250 kmz
(No - 300)

!
a km2
F (l%) 0.0r

.o 1250 kmz
(o.l%) b,oor (la 12 elefanti p€r
.,o
I 25OO km2
10 kmz, No = 3000)

(0,01%) 0.0001
0 200 400 600 800 1000
Timp [ani]

Fig.3.l2 Probabilitatea de extinctie in timp a populaliilor de elefanli (in scare

lo-garitmice) pentru ariiprotejate de d^iferite mtuimi. Cu o densitate de l2 elefanli p€
l0 kmz. o arie protejaE de 2 500 kmr are o populatie iniliala (N-) de 3 000 etefanii.
probabilitalea de extinclie in 100 de ani fiind aproape de 0% idi in 1000 de ani de
0,4%. O populalie initialA de 300 elefanli dinr--o arie proreiare de 250 km2 are 20Yo
probabilitatea de extinclie in 1000deani. (Dupe Armbruster $i Lande, I993.)
Conservarea la nivel de populalie ti specie 125

1993). La o densitate de circa 12 animale pe l0 lan2 aceasti suprafata se traduce int--o mtrrime a
populaliei de circa 3 000 de exemplare. La aceasti mtrrime a ariei pmtejate populatia poate tolerd
chiar 9i un grad mic de vendtoarc ftrrI a cre$le mult probabilianea extinqiei.

Metapopulafia

De+ lungul timpului, popula$ile unor specii pot deveni extincte Ia scara locah sau pot forma noi
populalii in situri apropiate, viabile din punct de vedere al disponibilului de resune. Multe specii care
trtriesc in habitate efemere (ca plantele ierbacee din mnele liecyent inundate sau din ptrdurile rccent
incendiate) sunt cel md bine cardcteriute prin mdqpopul4i (,W\ Ialie a populaliilof ') formaa din
populatii legate intre ele prin fenomenul migralional. La aceste specii, fiecare populalie arc o viala
scurttr, distribu{ia speciilor schimb6ndu-se de Ia o generalie la alta. Metapopula(ia poate fi
caracterizattr de una sau mai mrite popuw cenfiqle (core populatiorx), cu un numdr de indivizi
relativ stabil gi cSteva popul4ii sotelit care flucheazi ca pozifie ii numlr de indivizi. Popula$ile din
arealele saJelit pot deveni extincte local in anii nefavorabili, dar aceste arcale sunt recoloniute anmci
c6nd revin condiliile favorabilg prin colonigti din populaflile cent'ale (fig. 3.13) (Hanski $i atii, 1996;
Harski ti Simberlofi, 1997). Tinta studiilor €ste in mod tipic doar o populafie insA in acest caz tsebuie
str $udiem intreaga metapopulafie penEu a avea un rez]ltat pr€cis.

Trei populatii Mctapopulatie simpE rezultat

indepe$dent€ din intcraqiunea a trci populatii

oo
(a) (b)

Metapopulatie cu o Metapopula lie c1r relatii

populatie centraltr mare ti
tJei populalii satelit mici

(c) (d)

Fig. J.lJ Modele posibile de metapopulalii. mlrimea populaliei fiind

indicala de mtuimea cercului. Sdgelile indica direclia;i intensitarea
migratiilor intre populalii. (Dupe White, 1996.)
126 Conserrarea diversildlii biologice
Modetul metapoiulaliei prezing avantajele recunoatterii faptului ctr populaliile locale sunt
dinamice 9i schimbd intre ele indivizi. Recunoa$terea apariliei coloniztrrilor 9i migrtrrilor ofertr
posibilitat€a evaludrii efeclului de colonizare gi driftul genetic. Urmatoarele doua exemple ofera o
imagine despre c6t de importanti este abordarea studiilor in spiritul conceptului de metapopulalie
pentru a putea proteja eficient unele specii.
Habitatul ferigii endemice, iarba plduchelui (Pediculoris furbishiae) carc aparc de-a lungul
raului Maine esle supus unor inundalii periodice (Menges, 1990). Ace$ea dis1rug uneori populafile
dar creeazi microhabftar€ noi pentsu coloni.atori. Studiind o singurl populalie vom avea o imagine
incomplcg asupra speciei deoarece popula$ile au yiaF scurttr. Metapopulatiile ofera date corEcte gi
o baza pentu a crea un plan de management eficienl
Flunni dtn gfnd hqhy&yas sp,in srff,ial Euphy&yas editha bayensb ut fo$ snrdiati intens in
Califomia (fig. 3.14; Murphy 9i al1ii, 1990). Unele populatii individuale de flutud au devenit extincte
insl arealele lor au fost colonizate rapid de alli indivizi. Stochasticitatea mediului pi inlocuirea
frecventil a tipului de habitat au consti[rit cauzele extinqiilor popula{iilor locale. Cele mai viabile
populalii se glsesc pe pantele cu expozilie nordicl, umede, 9i pe cele cu expozife sudicn, cilduroase.
Migrarea fluturilor in afara acestor populatii centrale determintr colonizarea arealelor satelit
neocupate.
in cazul metapopulaliilor, distugerea unui habitat central (al unei populalii centrale) are ca
rezrltat extinclia a numeroase alte populatii satelit, care depind de cea centraltr. Obstamlele rczrltate
din activilatea umanl (gardwi, drumuri, baraje, lacuri artificiale, linii de inalti tensiune, etc.) pot
inhiba fenomenele migratorii, rcduce mta migraliei inte habitate 9i pot determina rcducerea sau chiar
eliminarea posibilittr{iilor de recolonizare dupf, o extinclie locald (Lindermayer 9i Lacy, 1995).
Fragrnentarea habitatului survenia datoriti activititii anfopice are ca efect transformarea unei
populalii mari, rasp6ndite rclativ uniform pe o suprafaF dadt, int: o metapoprlatie in carc populalii
reziduale mici ocup6 fragmente de habiae. Atuci cand marimea populaliilor din aceste fragmente
este mictr li rata de migralie scizuu, populafiile din fiecare fragnent vor deveni ueptat extincte, ftra
a se produce apoi o recolonizare a arealelor pierdute. Ca atare managementul speciilor impune
inplegerea dinamicii metapopulaliitor

EI
ll

/
, 6 I
i
t
t, *
A ,r
./

Fig.3.14 Studiile asupn f\mwelui Euphydryas editha bayentis au fost utilizate

pentru a inlelege structura metapopulaliilor Populaliile centrale ale acestei specii
au colonizat arealele satelit in anii in carc conditiile de mediu au fost favorabile.
(Foto prin amabilitatea lui Dennis Murphy, Stanford University.)
 Conservareo la nivel de popula,ie $i specie 121

Monitori"irea p€ termen lung a speciilor li ecosistemeloi: Monitorizarea pe termen lung a

fenomenelor dinf-In ecosistem (temperatur4 precipitafiile, umiditate4 aciditatea solului, calitatea
apei, eroziunea solurilor etc.), comrmiti$lor Gpeciile de plante, tipul de invelig vegetal, biomasa pe
flecarc nivel Eofic etc.) qi poputaliilor (numerul de indivizi dint-{ sp€cie) este nec€sara deoarece ar
fi dificil si deceltrm intre fluctuafiile normale gi tendinlele pe termen lung (Magnuson, l99O;
Primack, 1992). De exemphq muhe din populaliile de amfibieni, insecte, plante sunt variabile de la
an la an, deci sunt necesar€ date din mai muti ani penfu a puea stabili daci specia este in declin,
abundenta sau se afla la parametrii normali. Observatiile asupra populalilor a douA specii de
flamingo din Af ica de Sud, efectuate pe parcunul a 40 de ani, au artrtat ctr in anii cu ploi bogate
populalia arc un numtrr mai mare de pui (fig. 3.15). Numerul de pui intalni,ti intr,un an normal este
mult mai mic dec6t in tecut, element ce ar putea indica fapul ci speciile de flamingo pot displrea
in c.afiya ani. Monitorizarca pe termen lung este foarte imponanttr atunci cAnd se abordeaz pmiecte
de conservare integrattr 9i dezvoltare, in care pmtectia diveniutii biologice pe termen lung este un
obiectiy important (lGemen gi a$i, 1994; Bawa gi Menon, 1997). Datele acestea pot fi folosite de
manageri pentru a eyalua daca obiectivele proiectelor au fost atinse, sau daca trebuie ftcute
modihclri in planurile de management inifiale.
Efectele in mediu ale unor probleme pot apArca la distans de mai mul! ani duptr ce cauza inifialS
a inceput str aclioneze, deci schimblrile in ecosisteme trebuie inlelese gi in aceastl direclie. De
exemplu, ploaia acidd sau alte efecte ale poluirii aerului pot apare duptr decenii de la tAierea
arborilor Cregterea eroziunii solului gi transportul particulelor erodate in mediul acvatic pnt ave4
peste ani, efecte negative, spre exemplu pierderea habihtului larvelor unor specii rarc de insecte. in
ac€st caz cauu Gnluar€a aemlui) se manifesti cu decenii inainte ca efedul (declinul insectelor) sA

s00

a
7U)

600
a o a

E5m
a
o o a
!' o o a
9{m o oa o
E
2
t*
2m
o

lm

1956 1960 1970 1980 lll90 I99,1

Fig.3.l5 Dinamica in timp a populaliilor de flamingo din Africa de Sud in raport cu cantitatea de
pr^._"lpllal,l Coloanele indici cantirarea de prccipitalii din Etosha Nation;l park in perioada
1956-1995. Anii in care s-au semnalat cuiburi-de flimingo sunr redati prin cercuri. Cercurile goale
semnifice nereu$ita procesului de rcproducere. Cercuri-le mici negre b rat[ mai mici de 106 pui
eclozafi: ccrcurile medii negre semnifiae o rata de 100 - I 000 pui eciozali, iar ccle mari negre piste
| 000 pui eclozali. Flamingo s-au reprodus corespunzal6r ultima oar[ in anul 1976. -(bupa
Simmons. 1996.)
128 C onservarea divers itdlii bi ol ogice

fie detectabil. Ploaia acidI, schimblrile climuice globale, succesiunea vegeraliei, exc€sul de azot ti
invaziile de specii exotice sunt toale exemple ale proceselor care daermina schimbdri pe temen lung
h comunittrIle biologice. Unele informalii pe termen lung sunt disponibile de la staliile meteo,
rccensamintele anuale ale speciilor, parcelele de monitorizare forestiera, autoritatea de gospodirire a
apelor, fotografii vechi ale covorului vegetal, insa datele care sunt necesare pentru conservaxea
divenitllii biologice srmt inadecvate. Pentsu a remedia lipsa acestor date a inceput implementarea
unor programe de monitorizarc a schimbarilor in mediu. Un mfel de program este derulat de 172 de
stal.ti l:fER (Long Tem Ecological Reseuch) ale U.S. National Science Foundation (Swanson Si
Sparks, 1990). Un ah pmgram din S.U.A. este Biodive6ity Obsenatory Networlq cu 20 de statii de
monitorizare (Dayton, 1999). Aceste statii vor face in viitor parte dintr--un sistem de avertizare in
cazul apariliei unu disfirnclii sau a declinului ecosisternelor.

Constituirea de populatii noi

Observarea pasivtr a speciilor nu rezolvtr problemele car€ determintr extincfia qi nici nu ofertr
soludi concrete. De aceea au fost dezvoltate proiecte ce au urmtrrit constituirea de populalii noi de
specii s5lbatice gi semistrlbatice rare gi amenintste ti cE$terea mirimii populatiilor existente (Gipp6,
l99l, Bowles pi Whelan, 1994). Acrsle experimente ne dau sp€ranta ctr speciile car€ acum tf,iesc
doar irr captivitate pot s5-gi rec6Etige rolul ecologic ai evolutiv din comunitatea biologicS- Populatiile
naturale au lanse mai mici sA fie distruse de catasrofe (precum epidemii sau rtrzboaie) dec6t
populaliile captive. Mai mul! simpla crettere a numarului Si mtuimii populaliei unei specii scade, in
general, probabilitafea de extinclie.
La nivel mondial, Grupul de Specialigti pentru Introducerea Speciilor (GSR) din cadrul IUCN,
incurajeazi reinfoducerile responsabile. infiinlat in 1988, GSR are peste 270 membri din toatA
lumea 9i este sulinut de o baZ de date constituita din peste 400 de proiecte de reintoducere realizate
in peste 80 de Eri (Stanley hice giFalcon, 1996).
Aceste tipuri de prognrme nu pot fi un succes panA cand factorii care au condus la declinul
populaliei initiale sunt bine intele$i Si eliminali sau cel pulin conholali. De exemplu, o specie de
pastrre endemicd a fo$ vanatA intens de localnici, arealul de cuibtrrit este degadat prin luffari
antropice, iar ouAle sale sunt mancate de o specie exoticl - toate aceste probleme trebuie sA-{i
gf,seascl rezolvarea pentsu ca specia s6 fie salvag de la extincfie. Simpla realiure a unui cenfiu de
cre$tere in strlbtrticie, firi o discu{ie cu populalia locah" fArA a adapta ulterior procedura de lucnr qi
frri controlul speciilor exotice, va fi un egec.
In practici sunt utilizate Eei tipuri de programe p€ntru constihtirea de populalii noi de animale qi
pl?(fie, Un progam de rcinttoducere implictr realizarea unui cen$u de cregerc sau aducerea de
specii trtr-un areal isloric pe care specia nu-l mai ocup{. Trebuie str remarcAm ctr exist?l o mare
conflzie inte termenii ce redau reintoducerea popula$ilor, rmeori aceste programe fiind denumite
de ,,restabilire' ,,restaurzre" sau ,,translocarc". Principalul obiectiv al unui program de reintoducere
este de a avea o nouA populalie in mediul pe care specia il ocupa inilial. De exemplu, un program de
reintroducere a lupilor, ini$at in 1995 in Yellowslone National Park urmdrea s6 readuci echilibrul
iffie pradftori qi ierbivore care exista inainte de intervenlia omului in regiune (flg. 3.16). Indivizii
sunt ,,produgi" in vecintrtatea sau in arealul din care au fost colectai $arnolii lor. in foarte puline
cazuri indivizii noi sunt,pn:dugi" chiar ln arealul in care vor fi reinuoduli. Un exernplu in acest sens
este cel al capei negre (Rupicapra rupicapra) (fig. 3. 17) din Munfii Rodnei. Disparilia acestei specii
in masiv a fost deteminattr de numdrul mare de stane, de braconaj gi de stationarea unor unitAti
Conservarea la nivel de populalie si specie 129

Fig,3.16 Lupul este o sp€cie cheie in Yellowstone National Park. Ca rezultat al

reintroducerii in parc, s- a schimbat comportamenlul ierbivorelor. care au devenit
mai prudente. Activitatea Iupilor, in haite, a modificat numtrrul populaliilor qi
comportamentul altor speci precum urgii grizzly ti coiolii. (Foto Bill Campbell.)

.I r
Il l -I*
l

ffit- Y
J I
i
t ;T $
\ I \,
L'

t
I
{
i*,
il

ffi 1 ki
l.,
Y
T
{
s
T
P
\
! l
r
I

l,
YT
Fig.3.
}."
'ET

17. Programul de reintroducerea a caprei negre in Munlii Rodnei, considerat

a fi unsucces la putin timp duptr finalizarea lui, risctr str eiueze datorittr reinstalrrii
unor facto care perturbtr habitatul acestor mamifere declarate monumente ale naturii
in Rominia (braconaj, p{unat, turism agresiv etc.) (Foto Gabriel Chiqamera)
130 Conservarea diversildlii biologice

militare in zonl in timpul celui de-sl doilea rtrzboi mondial. Degi ln anul 1964 au fost pmmovate
acliuni de repopulare car€ au awt un rEal succes, reinstalarea unor factori p€rtubatori (p4unatul,
turismul neorganizat, braconajul etc) pun sub semnul intrebarii viitorul acestei specii in Muntii
Rodnei (C6linescu, 1969t Ichim, t92; Drugescu, 1994).
l)n progrom de crqtere a efeaivului popub$ei implici crearea de noi indivizi inr-o populalie
existenta pentsu ai cre$te mtrrimea gi fondul de gene. Cr€gterea numlrului de indivizi se face prin
aducerea unor exemplare colectate din alt arcal sau oblinuli in capivitate. Un exemplu de astfel de
program este cel care inplid procedura ,,headstoting",inC)are ptii foarte mici de lestoase marine,
oblinuti tn captivitate sunt linuli sub observalie h timpul stagiului lor vulnerabil, fiind mutali in
strlbtrticie doar dupl o perioadn de timp. Un program asemanftor este denlar in RomSnia incep6nd
cu anul 2001, in Parcul Natuml Po4ile de Fier. Asfel in centll de crestse al lestoaselor lui Hermann
de la Eselnita (iud. Mehedinfl) sunt incubate outr de lestoase. DuPtr incubare puii sunt linuti in
captivitate pentru observafii, apoi urm6rind o procedurd de tip ,,headstarting' sunt transferali in
zonele cu densitate micl din judetsle CamS Severin 9i Mehedinli.
lJn progrum de lnfioducerc 'tmplicl mvlarea plantelor fi animalelor lntr-o zonf, din afara
arealului istoric in speranla cl se vor adapta noilor condilii. Aceste tipuri de programe nu pot fi
aplicate cu succes atunci c6nd arealul inilial este degBdat pane la punctul in care reintroducerea
devine imposibila. Un plan de intoducere de noi specii necesitd o atenlie extem de mar€ pentsu a
nu degrada noul ecosistem sau a pune cumva h pericol populaliile indigene. Trebuie luate mdsuri
pentsu a ne asigura cE indivizii introduqi nu vor contacta boli in caPtivitate, boli care se pot raspendi
9i pot dauna populatiilor strlbatice. Este tipul de pmgmm carE tebuie monitorizat atent, foane mult
timp dupa ce speciile au fost aduse in noul areal, fiind necesari existen(a unor proceduri rapide de
eliminare a speciilor pe care incerctrm str le inducem, atunci cand apar probleme ce pot pune in
pericol alte specii (procedura de implozie). De asemenea, este necesara cunoaiterea etologiei
speciilor intoduse pentu a adapta in mod corespunztrtor planurile de reintroducere.
Un exemplu negativ ln acest sens este cel al introducerii marm otei (Mqrmotta mtrmotta)in
Muntii Retezat (in acest caz se poate vorbi de introducere pentru ca nu exista dovezi inatacabile
asupra existentei acestei specii de marmoti in trecut). Necunoa$terea asp€ctelor de etologie a speciei
(in special linigtea habitatului) au dus la renunlarea la acest proiect, datoritii sctrderii continue a
populaliilor nou introduse. Abandonarea acliunilor de supraveghere a exemplarelor rdmase a
repr€zentat cheia succesului pmgramului. Astfel, in 1980 numarul de exemplare a crescut la 120,
pentru ca in 1990 sI ajungl h 300, nivel considerat stafionar (lsut 1996; Cociu, 1999).

Considerafii privind programele de succes

Programele de realizare a populalii noi sunt costisitoare, dificil de implementat, necesittr

seriozitate gi o implicare pe termen lung. Programele care au urm6rit capturarea, creSterea 9i
monitorizarea condon ui califomian, wlturului peregrin sau dihorului cu labe nege, au costat zeci
de milioane de dolari $i au necesitat ani de munci. Atunci cSnd animalele au un ciclu de viap lung,
prograrnul poale fi evaluat fu totalitate doar la o distanB apr€ciabih in ani, dupd ce a fost terminat
Deciziile de iniliere a unor programe de reinroducere au un impact emodonal putemic pentru public,
dmsebit de evident in cazul condorului califomian, dihorului cu labe negre, ursului giz)y sa,u al
lupului, specii reinfoduse in S.U.A. Existtr iniliative comparabile 5i in Euopa, de exemplu in cadrul
programelor LIFE-Nature, unde se deruleazl astfel de acliuni in special pentru camivorele mari,
p&ari li reptile. Aceste programe pot fi atacate din mai multe puncte de vedere: prea mulli bani
(,Milioane de dolari pentru Gateva ptrsari urate!"), nu sunt necesare (,,De ce avem nevoie de lupi c4t
 Conservorea la nivel de populalie Si $pecie l3l

timp exisui foarte mul{i in alte {iri?'), merg prost (,,Uita$-v6 la toli dihorii care mor de boli in
captivitale!') sau lipsite de etici (,pe ce nu lisim ultimele exemplarc sa-!i raiasci viala in pace ftr6
a le capnra qi a le gtrzdui in gradini zoologice?'). P"Asprmsul la loate aceste critici trebuie s6 fie dal
inci din faza de conccpere a prognmului: o implemsntarc corecttr; crearea rmui centru de cle$tere
bine proiectat; sI fie cea mai butr solu$e pentu prcz!rvarEa speciei. Un element crucial in acxe
prognme de reintroducere va fi relafla cu publicul: hebuie si existe o echiptr care si explice nevoile
qi scopurile trnogramului, pentru a convinge populalia loca.l6 s' il sprijine, sA se implice sau cel pulin
sA nu i se opunA" Programele t'ansparcnte carc incealt.S se finl seam6 gi de comunitajea localA au o
qansi mai mare de a fi un succes (Reading 9i Kellert, 1993; Milton 9i al{ii, 1999).
Noile exemplare necesiti o asistenltr speciald dupl ce srmt (re) inftldrrse in habita! Focsdura
elemenhra de infoducse intr--im habitat nou fiird ctmoscuti sub num ele &. sof rekase. Anirnalele
trebuie ,,asistale" pantr la ptmctul in care pot supravielui singue, uneori fiind nevoie si fie $nute
temporar in cutci, pene cAnd se familiarizeazi cu alealul (fig. 3.18). Grupurile sociale care sunt prse
abrupt in libertale (lurdrelease) se pot dispersa in directii diferite, departe de aria proteja$, astfel ctr
rc ltatele prograrnului sunt nule. Interventia se justificl $ attlnci cind animalele nu srmt capabile s6
suprayietuiasci singue, in mod deoeebit in timpul perioadei cu hrann redusa cantitativ.
Progmmele de reinfoducere care au alut succ€s au gi o mare valoare educa[ionaE" De exemplB
eforturile de prezervare at narlrulw Leonlopithecas ,osalia (letl rogu sau maimufa mic6 a6oricoltr
din America de Sud) prin conservare gi reintsoducere au devenit un punct de sprijin in politica de
plotecfie a ultimelor Sagmente de pidue de pe coasta arlanticl a Braziliei (Detz 9i al[i, 1994). in
Oman s-a crescul in captivitate gazela arabd (Or1a leucoryx), apoi a fost reintroduse in dege(
craandu-se un impo(ant simbol na$onal 9i o suni de locuri de munctr penfiu beduinii care au fost
implica{i in program (Stanley - Pricr, 1989). Pmgramele pentu speciile vizate de vdnitorii sportivi
au fmt mereu rf,s?6ndite gi oferind exemple penfu noi iniliatiye care vizeazi specii ameninlare sau
in pericol. Astrel, reinUoducerea caprei ibex (Capra ibu)inAlpii Elveliari la inceprlul secolului al
)O(-lea a fost impusi de scEderea rentabilit{ii activft{ilor de v6nltoare. Cauza restr€ngerii arealului
de rlsp6ndire a acestei specii, v6nitoarea, s_a mnstituit in principal factor de promovare a acliunilor
de repopulare (Meine, 196). Un snrdiu detaliat car€ a examinat pmgramele de conservarc pentu

1j

Fig. 3.18 Culca care permite spe^ciei Mustelo nigrepes sl se familiarizeze cu

arealul in care va fi introduse. Ingrijitorul poartl o masca pentru a reduce
pericolul ca specia de dihor str fie expusi infeslA.ii cu agenli patogeni umani.
(Foto LuRay Parker, Wyoming Game and Fish Depanmeni.)
132 Conse rvareo divers ildli i b iol ogice

198 de specii de frs&i 9i mamifere, derulate inbe t973 ti 1986, a of€rit Posibilitatea de a face cSteva
generalizri (Griffith 9i altii, 1989). Succesele raportate au fost:

* . mai mari pentru sp*iile venate (86olo) decet pentru speciile amenintste, in pericol ti fragile
(44o/o);

+ mai mari pentru speciile ce r6iesc in habiate d€ calitate (8470) decat penbu cele carc Eiesc in
habitate degradate (389ld;
* mai mari in mijlocul arealului istoric (?8%) dec6t la Periferie 9i in afara acestuia (48%);
+ mai mari pentu sp€cii sllbatice (75ol.) dec6t p€ntu cele crcscute in captivitate (38olo);
+ mai mari pentsu ierb Yore (77%) decft penru camivore (489/0).

in cazul speciilor de pislri 9i mamifere, probabilitatea de a crea populalii noi oegte odad cu
numirul de exemplare, din practicl rezultand ca numai programele care inroduc mai mult de 100
de indivizi au succes.
Beck 9i al$i, (1994), analizrnd aceste proiecte a oferit o defin$e mai restrictivi a reintoducerii
ti succ€sului acesteia.. ...rcprezintd indtcerea in arealul istoric a unof specii ndtcl/re in caPtivitde.
Un program este consideral de succes dacd o populalie de 50 indilizi se poqte aulomenline.
Utilizend aceasta definilie doar l6 din 145 proiecte de reintroducere au fost de succes - o rata
dramatic de mici- in mnformitate cu acest nou studiu, cheia succesului este crcarca unui num& mare
de indivizi in timp de mai mulli ani. Programele de reintroducere care vizeazi pe;tii, reptilele 9i
amfibienii au de asemenea o rati de mictr de succes, ap&and probleme gi datorita exigentelor foarte
sEicte de habitat (Dodd Si Seigel, l99l; Hendrickson 9i Brooks, l99l ; Minckley, 1995) in mod
inevitabil monitoriurca gi evaluarea progmmelor in derulare sau a celor viitoare este cruciala pentsu
a stabili dacl eforturile de creare de noi popula$i gi-au atins scopul.

Comportamentul social al popula(iilor nou cr€ate

Programele de reintroducerc. crettere sau introducere trebuie sA ia in considerare organizarea 9i

comportarnentul social al animalelor ce urmeaza a fi puse in libertate (Caro, 1998). Cdnd animalele
sociale (in pafticular marniferele gi unele pf,strri) cresc in libertate, ele invag despre mediul in care
trdiesc Ai modul in care tebuie sd cooper€ze din punct de vederc social cu alli membri din aceeaSi
specie. Animalele crescute in captivitale nu au intotdeauna abilftaile nec.esare pentsu a gdsi hran4 a
obsewa pericolele, a1i gl-si pereche4 sau pentsu a cregte pui. Pentsu a sumonta acesle dificultali de
socializare, animalele crescute in captivihte au nevoie de ,,training" inainte de a fi puse in libertate
(Kleiman, 1989; Curio, 1996, Clemmons 9i Buchholz, 1997; Cociu ,1999). Cimpanzeii din
captivitate au fost invlFti cum sa foloseasca ramuri pentr a manca termite 9i curn sa-'9i consEuiasci
culcu5ul, iar vulpile roEii cum sa ucidi prada vie. Animalele ca$ive sunt instsuite sa se fereasca de
pridltori $i cum si s€sizezg rr"'zgnFlor.
lnterac(iunile sociale sunl unele din cele mai dificile probleme de comportament pe care
cercettrtorii trebuie sa b ,,p,redea" mamiferelor din captiyitate. Din pacate, omul intelege putine din
subtilitltlile comportamen$tui social at animalelor. Au existat catev"a proiecte ti caiegorii de proiecte
de socializare a mamiferelor captive care au alut succes (Valutis !i Marzluff, 1999). in cele mai
multe ca4ri tebuie sl se evite conta€t cu oamenii in timpul c5t speciile inv@ sl identifice indivizi
din acceali specie (dator'ttr procesului de lmprirling). Puii de condor califomian cresculi ini$al in
captivitate nu au putut sa invete comportamentul sp€ciei deoarece au avut imprimad in memorie
imaginea oamenilor Ulterior indivizi de condori nou ecloza! au fost $nuli departe de vizitatorii de
la zoo, puii imprimindrSi in memorie imaginea semenilor lor (fig. 3 . I 9). in alte cazuri sunt utilizali
 Conservareq la nivel de populalie Si specie r33

\'!
r,\r
,/l/
M{
ry-.T\
t
s,

Fig,3.l9 Puide condot califomian (G)tnnows caldornianus) nlscrtin captivitate,

ingrijit de ctrtre cercet5tori
care au o mAnu$e ce imittr perfect imaginea unui adult.
Cercettrtorii speri cA minimizarea contactului cu oamenii va creste $ansa de a
supravielui atunci cand puii vor fi
puli in libertate. (Foto Mike Wallace,
The Los Angeles Zoo.)

ca ,,instruclori" exemplare din sdlbaticie ale ac€leiati specii. De exemplq int--un centu de creqtere
al tamarinilor pentru a forma gnrpuri sociale au fost aduse exemplare din salbAticie (Beck $i
Martins, 1995). Cdnd animalele qescule in captivitate sunt puse in libeftat€, ele se pot alAhm
grupurilor sociale existente, se pot imperechea cu indivizii din sllblticie 9i pot astfel s6 invele despre
mediul in care udiesc (fig. 3.20). Dezvoltarea r,mor relalii sociale cu animalele sllbatice este punchrl
crucial pentu succ€sul spraviepirii animalelor crescute in captivitafe 9i puse in libertate.

Constituirea de populafii noi de plante

Efortudle pentu mnstinrirea de noi populatii ale plantelor rare Ei in periml diferl firndamenial
falE de cele pentru vertebratele terestre. Animalele se pot dispersa in noua locafie Si i$i pot cAuta
habitate cu condilii favorabile exisenlei. in cazrl plantelo( semiq€le $mt dispenate in noua locatie
de unii agenli precum v6nnrl, anima.lele ori apa (Cllinescu 9i al1ii, I 972, Primack qi Miao, I 992, Falk
9i alfii, 1996; Primack fi Drayton, 1997). OdaUi ce serninple cad pe sol ele nu se mai pot deplas4
astfel cI dace nu gds€sc un mediu viabil nu vor incolfi, nici in cazul in care loca$a propice este doar
la c61iva centimetri distanp Mediul pe care cad semintele este de o deosebitd important6 pentru
supravietuirEa plantei. Dacd sunt I)Iea multe sdnni, solul este excesiv de urned sau ucal, slmenp nu
va germina. Pentru a imbunAt4it capacitatea de germinare a seminfelor ecologii investigheazi
efectele lnlor t'atrrnente aplicate siturilor precurn incendiere4 indeplrtarca vegetagiei competitive,
sApanl pamamdui, indepirtarea animalelor care plguneaza (fig. 3.21).
l3,l Conservareo divetsitdlii biologice
200

180 I ExemDlare reintroduse

I Exemflare niscute in captivitate
160

r40
o
t20
100

80
a
z 60

{0
20
T II
t985 1987 I989 I991 1993 r995

Arti

Fip.3.20 PoDulatiile exDerimenBle ale tamarinului leu ro$u (Ieoztophilechus rosolia)'

dii Brazilia. cupiindeau inilial numai indivizi nisculi in captivitate. Treptat indivizii
nasculi in liben;te au devenit din ce in ce mai numeroli. (Dupe Beck 9i Martins, 1995 )

@ 5 E

Fig,3.2t Crearea de populalii noi de plante necesittr punerea in practictr a unor

me-tode de lucru variite, adiptate fieiirui caz. Cercatlltorii de la U.S Forest
Service, Carolina de Sud, S.U.A. planteaze semintele de pin pe un teren ocupal
anterior de steierisuri. Planlulele sunl acoperile cu o plasi de sarma pentru a
impiedica consumarea lor de cetre iepuri, ciirioare 9i alte animale.(Foto Richard
Primack )
 Conservarea la nivel de populatie ti specie 135

in caz.rl reinucduc.erii in paji$ile califomiene a speciei natiye in peicol Amsinckia grandflora

(Boraginaceae) s-au aplicat tehnici de incendiere qi utilizarea selectivi a erbicidelor pentnr a
indeparta speciile exotice. Aces,e tehnici au oprit declinul populafiei nanxale, carc s a revitalizat
npid (fig. 3.22).
Populaliile de spocii rare 9i in pericol se pot adapta in cele mai multe locatii care par a fi viabile
(Primack, l9!)6). Pentru creqterea $anselelor de succes, bohni$tii oferA adesea seminle geminate in
mediu controlat ti plante mici crescute in condilii de pmteclie. Doar dupd ce plantele sunt t€cute de
stagiile fi'agile ele sunt t-ansplantate. Aceastll tehnici nu duce intotdeauna la formarea unei populalii
viabile, penfu ca se poate intemph ca exemplarcle transferate din mediu de culnr[ artificial in wl
natural, plantele sa nu fie capabile sI produca seminlele necesar€ formtrrii unei noi generalii. Av6nd
in vedere multiplicarea cercetirilor in acest domeniu se poate aprecia cA tans€le de succ€s vor fi mai
mari in Yiitor

Noile populafii qi legisla(ia

in anii urmtrtori vor fi din ce h ce mai multe programe de introducse, reinducere li cregere,
criza diversitilii biologice demonstrdnd cf, tot mai multe specii 9i populalii din libertate vor fi
eliminate. Multe programe de reintroducere a speciilor amenintate vor face parte din planurile
guvemamentale de reintroduc€re Cfear ii al1ii, 1995). Prognmele de formare de noi populalii sunt
tot mai afectate de legislalia care resriclioneazl posesia 9i utilizarea speciilor in pericol (Reinaru,
1995; Falk 9i al1ii, 1996). Dacd oficialiulile guvemamentale aplicl rigid aceste legi in privinfa
cerceErii gtiinflfice, care in mod cen nu em viza0t atunci c6nd s+u elabor* aceste legi, creativitatea
Si metodele noi ce r€zultll din der rlarea programelor nu se mai pot exprima (Ralls ti Bmwnell 1989).
Noile informa$i giintifice sunt un punct de sprijin important, poate chiar vital penfu programele de
conservare. Oficialitilile guvemamentale carc blocheaztr programe gtiinfifice remnabile pot produce

mm

Managcmentul populatiilor naturalc

I populatiilor
E r50
!

,a
l0m
=&
E
500 D<linul populatiei naur.le

1965 1980 l98l l9E6 198? 1988 lS9 1990 l99r 1992 1993 1994 1995

Fig. 3.22 Populalia n at\ral6 de Amsinckia grandillora, specie anuala in pericol din Califomia, a
suferit un declin dramatic in anii '80 (coloaoe negrejdatoriri compctiliei cu speciile de ierburi exotice
perene. InccpAnd cu anul 1990 a rbst inifiat un program de reintr6ducere (coioane albe), combinat cu
tratamente de eliminare a speciilor exotice. Acesta a fost un succes 9i a condus la imbuntrtdlirea
situaliei populatiilor naturale. (Duptr cuerrant ti pavlik, 1998).
136 Conservarea diyersitdlii biologice

lm deseaviciu o€anismelor vii pe care inc€Iclm sA le protejlm. Pagubele aduse speciilor ameainlate
care pot fi ploduse de cenetirile ttiinlifice atent planifcate sunt rclativ nesemnificative h compara$e
cu pierderile masive cauate de distrugerea habitatelor, fragmentarea lor, poluare sau
supraexploatare. Cercet5torii trebuie si fie capabili s5 explice beneficiile produse de progmmele lor
pentm ca oficialitefile 9i publicul larg str le inleleagtr 9i sd se implice in realizarea acestora
(Famsworth gi Rmovsky, 1993).
Populaliile experimantale ale speciilor rare gi in pericol create prin programele de reintoducere
sau introducere au diferite grade de protecfie legall (Falk 9i Olwell, 1992). Populaliile
expefimentale esenlale sunt privite ca fiind critice penfu supraviefuirea speciilor gi sunt rigid
protejate, la fel ca popula{iile natrrale. Pop uloliile qenmentok neeserrparc nu sunt protejate de
lege. trgiuitorii qi cerceatorii tebuie se inteleagA ci populaliile nou cr€ate nu suhituie populatiile
nanlale $i nu anuleazA nevoia de protectie. Populaliile nah[ale sunt mai complexe genetic,
interacfioneaz6 mai bine cu ceilal$ membrii ai commitlfii biologice. Succcsul mic al programelor
de creare de noi specii conduce Ia concluzia cA prima prioritate a conservtrrii este proteclia
populaliilor existente.

Strategii de conservare er sr?a

Cea mai buntr strat€e pentru Fotejarca diversitllii biologice pe termen lung este Fezervarca
comunittr$lor natr:rale 9i a popula$ilor in silbtrticie, cunmcut5 sub mnele & praerwre in siru e!
orr-sire. Doar in sAlb5ticie speciile sunt capabile si continue procesele adaptnrii evolufloniste chiar
dacl mediul este in schimbare. Daci presiunea umantr este in cre$tere, p€ntru multe specii rare
prezervarEa in situ nu mai este o oplirme viabill- Daci o popula$e este prea mici ca sA reziste sau
dacl toli indivizii rlrnati srint gisiti in afara ariei protejate, prezervarea in sitrLr nu poate fi efectuatil
In aceste circumstanle este clar cA singura cale de a preveni extinclia speciilor este aceea de a
menfine indivizii in condifii artificiale, sub controlul oamenilor @dn6rescu 9i al{ii, 1974; Kleiman 9i
al{ii, l996). Aceasta stBtegie este cunoscuti sub numele de strategie de prezenare ex silu sat
oJF--sire. Deja un numtrr mare de specii de animale srmt extincte in libertate dar supravietuiesc in
captivitrte, un exemplu fiind cerbul lui David sau milu (Elaphurus dcvidiarus) (fig. 3.21;.46p*1"
lui Franklin (v fig. 2.1), care cregte doar cultivat este un alt exemplu de specie exlinde in fibertale.

'ti t I
,l ]
Il ,
ru v
L
.l
L* Fig. 3.23 Elaphurus doridianus

h a devenitextinct in strlbnticie din

anul 1200 B.C. Specia a rdmas
doar in cateva rezervafii de
vanetoare ale dinastiilor chineze
7 li a supravietuit pana in prezent.
(Foto Jessie Cohen,
Smithsonians's National Zoo)
 Conservarea lo nivel de populalie $i specie 137

Scopul pe termen lung al multor programe de conservare ex situ este fomarea de populalii noi in
silbdticie, cu un numtrr suficient de indivizi 9i un habitat propice.
Facili6$le oferite de tehnicile de prezervare ex situ includ: grtrdinile zoologice, fondurile de
vdnitoare, acvariile gi c€ntsele de clegterc in captivitate. Plantele sunt menlinute in gridini botanice,
parcuri dendrologice gi bAnci de s€minte. O sfategie imediatz care combini elementele sfategiei ex
situ cu cele ale strategiei in situ este monitorizarea gi managemenhrl populaliilor de specii rare 9i in
pericol in mici arii protejate; aceste popula$i sunt inci inlahite in sa.lblticie, dar interventia oamenilor
poate fi acc€ptatii ocazional pentu a opri declinul populaliei.
Eforturile de conservare ex situ srmt o parte impofianti din st"tegia de conservare integrati de
protejare a speciild in pericol (Falk, l99t). Strategiile ex situ ti in situ sunt materializate prin
progmme complementarc (Robiruon ,lD2). Indivizii din populaliile ex situ pot fi periodic pu$i din
salbdticie pentru a cregte succesul progmmelor de conservare in situ. Populatiile captive pot oferi
informalii utile despre biologia speciilor 9i pot sugera noi strategii de conservare in situ Populaliile
ex situ care se automenfin pot se rcduci neyoia de a colecta indivizi din sS.lbaticie, pentru ai expr.me
sau in scopuri gtiinfifice. Expunerea indivizilor din specii in pericol poate fi ficule in gr6dini
zoologice, 9i poate ajuta Ia qearca unei educa$i pozitive (fig. 3.24). Prezervarea in situ a speciilor
este o alternative p€ntsu speciile care se automentin cu greu in captivitate, ca rinoc€rii. Conseryarea
ex sinr se face cu eforturi financiare foarte mari; costu.l menlinerii unui elefant african sau rinocer
ints-o grddind zoologica este de 50 de ori mai mare dec6t protejarea accluiagi individ in parcurile
nalionale din Afiica de est (Leader-Williams, 1990); costul menginerii gridinilor zoologice din
S.U.A. este de aproape un miliard de dolari pe arl dar ata crun a spus Michrel Soule nu qbtd cazui
Jfud speranld, doar oanenifud speranld Si conri carc implicd costuri mqri (Sould, 1987).

Fig,3.24 Crldinile zoologice modeme au scopuri educalionale gi servesc totodate

ca sanctuare pentru animale. Vizitatorii din Bronx Zoo sunt fac observalii asupra
cAinilor de prerie. (Foto Michael K. NicholyNational Ceographic Image Collection.)
138 Conservarea dtvetsitdlii biologice

Gridini zoologice

Grtrdinile zoologice impreuna cu universit4ile afiliate, departamentele guYemamentale 9i

organizafile conservalioniste htetin peste 700 000 de animale apa4indnd la circa 3 000 de specii de
mamifere, Ss5ri, repile 5i amfibieni (WCMC, I 992). Cu toaE ce ac€st numar esle la prima vedere
impresiurang in compara$e cu numtrrul animalelor de apartament qescute de oameni (c6ini, pisici,
pegti) este insignifinat
u4ii panda, girafele 9i
Strategia gadinilor zoologice este de a expune speciile charismatice ca
elefanlii, ignordndu-le pe cele ce apa4in insectelor, nevertebratelor etc. amenintate $i ele cu
disparilia.
Unul din scopurile actuale al celor mai mutte gridini zoologic.e esle acela de a realiza inmullirea
in captivitate a speciilor rare gi ameninFte cu dispari$a. Doar un proc€nt mic din speciile rare de
mamifere crescute in gradinile zoologice i9i autosustin populatia la o mtrrime care s6 asigure
menlinerea divenittrlii genetice (Ralls 9i Ballou, 1983; WCMC, 1992). Pentsu a remedia aceasti
situalie, gridinile zoologice qi organizaliile conservalioniste afiliate au incepu! cu eforturi mari, str
constsuiascS faciliEd li sa d€zvolte tehnologii necesare pentu a infiinF colonii de animale rare sau
ameninFte, sa ehboreze noi metode gi programe de reintoducere a speciilor in arealele in care au
displrut. Astfel de initiative au avut succes ln cazul leopardului zApezilor (Panthera uncia) sass
urangutanului (Pongo pygneus) (fig.3.25). Unele din aceste institutii sunt extrem de specializate,
amintim in acest s€ns Intemational Crane Foundation din WiscounsirL care incearcl sa infiinEze
colonii de ptrstrri clocitoare penru toate speciile de cocori. Eforturile de conservare ex situ s-au
h&eptat li mai mult spre salvarea speciilor ameninFte pecum coleopterele, libelulele li moluStele.
Acest lucru este extrem de important deoarece existi mai multe specii de neyertebrate decat
yen€brate, multe dintre (le avend o rispandiE redusd sau afldndrse in declin populalional.
Programele de conservare nu vizeazl doar habitatele ci 9i speciile mre de animale domestice, de
care depinde societatea umana acestea fiind crescute penru proteine, produse lactate, piei, ldna,
transport ori r€creere (Hall gi Ruane, I 93). Pentu aceste specii se pdsteazl populafii care sd asigwe
resursele genetice critice sau chiar imbunetelhea calitilii genelor cum se lntempla in cazul
porcinelor, comuteld mari, galinaceelor, ovinelor etc.

600

_ 500
:E
:!E,m
EC
g -c 300

e€
2t 200

z
lm IIIII
l96l r366 r97r t976 l98r t986 r 99r

Fig. 3.25 Leopadul zdpezilor (Panlhero uncia) a fost rcprodus cu succes ln captivitate. in accst mod
s-au redus cererilc grldirilor zoologice de a captura indivizi din salblticic, 5i deci de a se micaora
astfel numarul de exemp.are din libertate. Duptr 1974 majoritatea leopazilor zipezilor din gradinile
zoologice au fost ntrsculi in captivitatc (coloanc albe), doar cativa fiind prin$i din libcrtate (coloane
ncgre). (DuPi Blomqvist, 1995 )
 Conservarea la nivel de populalie ti specie 139

Fig. 3.26 Tapul de tufit

(Trdgelaphus euryceros\,
specie in pericol, a fost
reprodus la Cincinnati Zoo
Center for Reproduction of
Endangered Wildlife prin
embrionarea antilopelor elan
(Taurotr a gus ortx i i\, dev enite
mame surogat. (Foto O
Cincinnati Zoo.)

.J

in vederca oeqterii succesului programelor de reproducere a speciilor captive a fost dezvoltati o

game largl de tehnici. Unele din acestea sunt preluate dircct din medicina umane gi veterinarE, in
timp ce altele sunt rcalizate strict pentsu unele specii (Kleiman $i al1ii, 1996). Tehnicile dezvoltate
pane in prezent includ aldptarea tncruc$oli, tnsdmdnlarea a ificiald, incubarea artificiald gi
transferul dc embrioni. Ac€asta dtima tehnici preslptme implanE€a ovulelor fertilizate in ,,r4rr€
sutags, din randul speciilor comune (fig. 3.26). O abordare noui consta in congelarea de onrle,
spermi. embrioni $i lesuturi ale speciilor pe cate de disparilie (a5a numitele grddini zoologice
inghqtslc) in sry?trr?, cd tehnicile yiitorului, precum clonare4 vor putea ajuta la recrearca acestor
specii.
Crind specialigtii decid si folos€asctr ac€ste metode pentu a comerva o specie, trebuie sA-!i prnld
o serie de probleme etice (Norton ti al$i, 1995). in primul rand, cat este de necesartr 9i eficienti o
astrel de metoda pentsu o anwne specie? Este mai bine ca ultimii indivizi ai u:ei specii sd fie llsali
in s6lbdticie dec.il si se creeze o populalie captivtr, cne poale nu se va mai putea adapta la conditiil€
mediului sllbatic? in al doilea nind, o populalie a uri specii rarc care a fost crescuti in captivitate 9i
nu gtie si supravieluiascn in mediul nafiral repr€zinti o populafie rcaE? in al teilea ran4 speciile
sunt linute in captivitate pentru beneficiul lor sau al grldinilor zoologice?
Chiar dacd rlsprursurile la aceste intseblri indici faphrl ci managanantul ex sihr este pobivit, nu
intotdearma se pot realizl popu.la{ii de animale din specii rarc in afara habitatului. O specie poate sI
fie redusd la at6t de pulini indivizi, inc6t succesul imperecherii str fie foarte mic, iar mortalitatea
infantili foarte ridicatll datoriti efectelor endogamiei. Anumite animale, in special mamiferele
marine, sunt at6t de mari incat nec€sittr facilitili extrem de mstisitoare, care le fac pufin dorite de
gradinile zoologice sau de centrele de reproducere. Multe nevenebrate au un ciclul ontogenic
l.l0 C ons etearc a divers i td I i i b io Io g ic e

complex, pe parcursul cirom dieta se poate schimba timp in carc pot varia $i condiliile de mediq
factori ce fac aproape imposibih caEgtsrEa in captivilale. Unele s?ecii sunt pur $i simplu foane dificil
de inmultit, in ciuda eforturilor oamenilor de giinli. DouI exemple sunt tusul panda 9i rinocerul de
Sumata, animale care au in libertate o ratl de reproductre redusi, in captivitate fiind aproape
imposibill inmullirea in ciuda eforturilor considerabile $ costisitoare. NaSterea unui pui de panda
int--o gEdinI zoologica este un eveniment de importanB mondiall (Sctqtler, I 93).

Acvariile

Pentsu a se putea ocupa de speciile acvatice ameninpe, ihtiologri, biologii marini 9i experlii in
recifi care lucreaze pentru acvariile publice, colaboreazi din ce in ct mai mult cu cercetittorii din
irstitutele de cerceEri marine, departam€nte de pescuit 9i organizalii consewa$oniste, pentru a Put€a
dezvolta prograrne eficiente de mnsewarc a comunit5$lor acvatic€. ln prezent sunt 1inu1i in acvarii
aproape 600 000 de pe$ti, cea mai mare parte fiind capturali din mediul natural (Olney 9i Ellis,
1991). Se fac eforturi majore pentru a putea realiza tehnici de reproducere in acvarii in scopul
menlinerii speciilor rare gi a reintroducerii rmele specii in natur6 (Philippafi,l995). Multe dintre
tehnicile folosite in rspoducerea pegtilor au fosl realizate inilia.l de cAtre cerccEtorii din intrepriderile
pis€imle pentru apovizionare cu specii valoroase economic (pfutdv, somon). Alte tehnici au fost
folosite in acvariile comercianlilor de peqti care incercau se irunulFascl pegtii tropicali pentru a-i
vinde. Aceste tehnici sunt folosite in prez€nt pentsu fauna de apa ddce in rf,,ie,l ca Cypridon sp. din
sud vestul S.U.A., speciile de pegti din bazinul r€ului Tennessee gi ciclidele din lacurile Marelui Rift
African. hogramele de reproducere a peqtilor marini ameninlali Ei a speciilor de corali sunt incl
intr-{ faztr incipienti. instr acesta este un domeniu de cercetare activl in momentul de fala.
Acvacultura are o pondere tot mai importantn in asigurarea alimentaliei omului, fiind dezvoltate
numeroase programe de imbundtilire geneticl. Acvariile au un rol deosebit de important in
conservarea cetaceelor ameninfate cu dispariti4 raspunzend adesea dorinlei oamenilor de a salva
balenele e$uate pe plaje sau dezorientate in ape pulin adinci. Comuitatea acvariilor poate utiliza
experienla cfutigati in activitatea cu speciile captive precurn afalinul (Tutsiops lruncatus), rrr:.fi! a
dezvolta progmme care sa ajute speciile ameninlate (fig.3.27).

Grldinile botanice Si arboretele

Peste 1600 gtrdini botanice din lume gdzduiesc colecfii importante de plante ce reprezinti o
resrusi cruciali pentu efortuile de conservare. in prezenq in gr[dinile botanicc ale lumii vegeteazl
circa 4 milioane de plante, reprezent6nd 80 000 specii, apmximativ 30/o din flora cunoscuti a lumii.
Specii adilionale sunt cultivate in sere, gridini de legwne, gEdini de flori gi alte asernanea amanajtrri
(aceste specii au deseori doar cifva indivizi per specie). Cea mai mare gradinl botanica din lume,
Royal Botanic Cardens Kew, din Anglia, cultivl circa 25 000 de specii de plane ( I 0/o dm lotalul
speciilor cunoscute), din care 2 700 srurt in pedcol sau amaninlate cu dispari$a (fig. 3.28). Gredinile
botanice trebuie sI marcasctr numarul de indivizi cultivafi din fiecare specie pentnr a le proteja
divecitatea fondului genetic.
Gradinile botanice se concentreazi din ce in ce md mult pe cultivarea plantelor apa4indnd
speciilor rare 9i ameninlate, multe sp€ciafizendu-{e in cultivarea anunitor categorii de plante: Arrnld
Arborenrn ofHarvard University cultivl sute de specii de arbori din zona temperati; New England
 Conservareo la nivel de populalie $i specie l,t l

3.2? Pui de afalin ( Iarsiops truncdtus) nlscvt in captilitate. Evenimentul a permis

cercedtorilor sa realizeze imponante observalii legate de cetacee. (Foto prin
amabilitatea Sea World.)

E
H
x
a-
g

H I

I
il s
1;-
^'.

Fig. 3,28 Credina Botanictr Regaltr din Kew este foarte cunoscuta pentru programele sale de
conservarc a plantelor li succesele in honiculture. in fotografie studenli obsevdnd plintele de delert
din Princess of Wales Conservatory. (Foto prin amabilitatea Royil Botanic Gardens, Kew.)'
112 Consetearea divetsitdlii biologice

Wild Flowo Society deline o colecfie de sute de specii ie6acee tempemle perene in gldina botanid
Garden in the Woods; in Califomia, intr-rm arborct de pini cr€s€ 72 din cele I l0 specii de pini din
lume, in timp cr in cea mai mare gEdini botanici din Africa de Sud se cultiv[ 25% dintse s?eciile
acestei Fd.
Crridinile botanice reprezintil adesea autorititi recunoscute in identificar€a plantelor $ a statutului
lor de corservare. Expeditiile oryanizate de g[dinile botanic.e descoperi specii noi 9i fac obsewalii
asupra speciilor cunoscue, in timp c€ peste 250 de grldini botanice intefin rezerva{ii naturale care
reprezinta arBale importante de conssvare. hin progamele lor gradinile botanice au rolul de a educa
publicul in legittlra cu problemele conservSrii, estimandu-se c{ sunt vizitate de 150 milioane
persoane pe arl.
in cazul grldinilor botanice din Rom6nia sinra{ia este destul de dificild, ele fiind prea mici li
avdnd fonduri foarte redus€ pentu a putea fine pasul cu c€le din lume. Astfel, deqi cele trei mari
grEdini botanice din Rom6nia (Cluj-Napoca, Ia$i $i Bucure$i) apa4in univenitiililor ele nu au
resruse de spa$u pentu a demla prograrne de conseware ex sihl av6nd doar un rol edrcalional, degi
se fac eforturi remarcabile, de a se alitura eforturilor de conservare. Rolul grldinilor botanice din
Romdnia a fost in trecut mult mai mare, astfel in perioada interbelictr, ele aveau in custodie
impofiante rezervatii naturale: Codnrl Slitioar4 Fineple de la Bosarrci aparlineau grldinii botanice
din Cemiu$; Poiana Stampei, Suatul de Cdmpie, Valea Balii 9i o parte din Parcul Nafional Retez^t
aparlineau Gr6dinii Botanice din Cluj Napoca (Borza 1930).
La nivel intemational, Botanical Cardens Conservation Secretariat (BGCS) din cadrul
Inlemational Union for the Conservation of Nature oBanizeazl qi coordoneazi eforturile de
conseryare fdcute de gldinile botanice din intreaga lume. PrioritSlile acestui program includ
dezvoltarea unui sistem mondial de baze de date pentru a coordona activitilile de colectare 9i
identificare a speciilor importante care sunt pulin reprezentate sau lipsesc din coleciile vii. O
problerna legatl de distibulia grldinilor botanice este ac€ea ca se afla mai ales in zona temperati,
in timp ce majoritatea speciilor de plante din lume se gtrsesc in mna topical[. De$i existi o s€rie de
mari gradini botanice in Singapore, Sri Lank4 Java 9i Columbi4 intre prioritnfile comunit?ifi
inlemalionale ar trebui str fie infiintarea de mari gfldini botanice la tropice 9i instruirea
taxonomigtilor locali pentu a completa personalul acestora-

Btrtrcile de s€minte. Ahturi de gradinile botanic.€ $i institutele de cqt€tarE realizat coleclii

de semin(e, nunite unerJ,i bdnci de seninle, colectate de la plantele strlbatice 9i'i--au
de la cele cultivate.
Activitatea demonstseaza efortwile ce se fac pentru a mtrri diversitat€a fondului genetic al speciilor
de plante. Aceasti activitate se realizeazi prin colectarea saninplor de la mai multe specii, prin
prelevarea de seminle de la populaliile ce se dezvotttr in mndilii de mediu diferite 9i de la mai mul$
indivizi din fiecare populalie. Seminple ctlor mai multe s?€cii de plante pot fi depozitale in bencile
de rrnin{e pentu perioade lungi de timp, in conditii de tempemtud 9i urniditate redrsl, cu mndilia
ca dupd un timp str fie lSsate str germineze (fig. 3.29). Capacitatea serninlelor de a rrmane in stare
latenti este deosebit de importanta pentu conservarca in afara habitatului, deoarece permite ca
seminple i numeroase spscii rare sI fie inghefate qi depozitate in spalii mici, cu supraveghere
minimtr 9i cosluri reduse. in lurne existii peste 50 de mari btrnci de serninle, multe dintse ele in tiri
duzvoltate, activitatea fiind cmrdonatl de Consultative Group on Intemational Agriculhrral Research
(CGIAR) (Rhoades, l99l;Fuccilo gi a.ltii, 198).
Chiar dacl bdncile de seminte au un mare potenlial lrntru conservarea speciilor rare 9i
ameninlate, ele au gi probleme importante. Astfel, dacn se inlrerupe fumizarea energiei elecrice sau
daci echipamentele nu mai fimcfioneazA poate fi afecta6 inteaga coleqie de semin(e congelate. De
asernenea" chiar gi in cazul depozitirii la rece, serninple i5i pierd reptat capacitatea de a germina
Conseryarea la aiyel de populalie Si specie l{3

t
I

(a)

_t (c)

s
(b)

Fi8.3.29 a - National Seed Storage Facility din

Fort Collins, Colorado; 6 - semintele multor
variettrli de plante sunt so.tate, etichetate ii
catalogate. Etichetele conlin descrierea in detaliu a
caracteristicilor plantelor, locul li data colectdrii;
c - la National Seed Storage Facility unele seminle
sunt depozitate in pachete ermetice la -20oC. (d) -
uneori seminlele sunt depozitate in azot lichid la
-l96oC. (Foto prin amabiltatea U.S. Department of
Agriculture.) (d)
 t

r{1 Conseryarea divers i tdli i b iologice

datoriE epuizirii rezervelor energetice ii acurnullrii de mutalii dnruretoare. Pentru a deptr$i aceasti
deteriomre a calitilii sernin(elof la intervale diferite de timp, ac€stea stmt puse Ia geminat, plantele
sunt cultivate pane la maturitate li apoi sunt prelevate noi seminte pentru depozitare. in cazul
bancilor de seminfe cu colecfii mari, aceastil testare gi reintinerfue a mostelor de seminte, este o
sarcinl foartE grea
Aproximativ 15% din plantele lumii au seminfe ,,recalcitrante", care fie au neyoie de stare
vegetativd, fie nu tolereaztr tempsraturile scizute ale depozitnrii 9i, in consecintA nu pot fi plstrate in
astrel de blnci. Seminple acestor specii trebuie str germineze imedial sau mor. Speciile cu seminp
rccalcitrante sunt mult mai lespendite in peduile topicale decel in zona tsmperat4 s€mintele mulior
arbori ropicali de importanli economicE, cum ar fi afioni de cm
(Thatboma cacao) oi cel de
ca:nitrc (Heveo brasiliensir), nu pot fi depozitale. Unele din aceste specii de plante pot fi men$nute
in culturi de lesuturi in condilii controlate sau transferate prin tdieri din planta-mame. Aceste
Focedee sunt la ora acnul6 mai costisitoare dec.tt cultivarea plartelor din serninle.
Bancile de serninle sunt considerate de commitatea $iintificf ca un mod eficient de a conserva
diversitatea goretic{ a culturilor agrimle. Adese4 genele de rezistenp impotiva urei anumitor boli
sau d6unetori sint descoperite int-{ singurtr varietate de culturao cunosctt' ca rasd locsld, carc se
dezvolt?t doar intr--Un areal restntns al lumii (fig. 3.30). Aceaste diversitate genetici este cruciala
pentu agriculturA ti se fac eforturi in
menline, a cre$te poductivitatea culturilor modeme sau de a
a
rispunde schimbtrrilor de mediq datorale ploilor acide, secetei 5i salini2rii solului.
Cercetalorii se aflf, intr--o cursa contra cronometru in incercarea de a conserva divenitatea
genetici a plantelor, deoarcce agricultorii din toatil lurnea igi abandoneazl variegfile locale de plante
de culturi in favoarea celor standard, foarte plastice din punct de vedere ecologic (Altieri ti
Andenon, 192, Cleveland 9i al[i, 1994). Ac€st fenomen mondial esle ilustrat de fermierii din Sri

!') Soia

Griu
'{^: tr
O.ez

Rotii Citrice

0
Sor& griu
v

C.rtofi

Fig.3.30 Sp€ciile cultivate au o mare varietate gcnetica in arealele de origine. (Hart, prin
amabilitatea lui Canison Wilkes.)
Conserearea la nivel de populalie li specie 145

Lank4 care pana in 1930 cultivau varietali diferite de orez, iar duptr aceea s-au reprofilat pe
5 varietati foarte plastic€ din punct de vedere ecologic. PAnI acum, peste 2 milioane coleclii de
seminle au fost achizitionate de blncile de seminle de plante cultivate. Muhe dintre plantele
importante de cultura, precum graul ponmbul, ovlzul 9i cartofii, sunt bine reFezentate in bancile
de seminfe, iar altele ca orezrl, meiul qi sorgul srmt colectate intensiv Oricum, plantele de culhrri de
importanfa regionalr, plantele medicinale, plantele textile gi alte plante utile nu srmt reprezentate
corespunzitor in btrncile de semin{e. Nici plantele sllbatice imudite cu cele de culturi nu sunt
reprezentate adecvat in bincile de semin(e, deqi aceste specii sunt exhem de folositoare in
programele de ameliorarc a culturilor.
Se fac eforturi speciale pentu a proteja resursele ganetice ale speciilor de arbori de importanp
comerciah (L€di&, I 988; Rogen qi trdig I 996). Depozitarea semint€lor este dificiE pentsu multe
genuri de arbori, ca stejarii ((}lerflrs sp.) 9i plopii (Popalro sp.). Chiar qi seminple de pin nu pot fi
stocate la infinit !i eventua.l, tebuie plantate pentu a germina- in multe cazuri, serninle de arborii
selecionafi sunt folosite pentru a realiza pepiniere in scopul producerii de seminle comerciale.
Protejarea spagilor naturale in care apar speciile cu valoare comerciald este corsiderati din ce in ce
mai mult ur mod de prezervare a diversitA$i genetice necesare silviculturii. in cercetirile silvice este
nec€sare cooperarea intemafionah deoarece, ades speciile cu valoare comacialtr sunt cultivate
departe de prile de origine; de exemplg pinul MonteEy (Purur rrzdira) din S.U.A. ese cu.ltivat pe
3 milioane hectare distribuite in Chile Noua ZeelandE, Australia 9i Spania.
O controverstr importanti asupra btrncilor de seminle este legata de cine deline gi contoleazi
rcsursel€ genetice ale plantelor de cultua (Brush gi Stabirsky, 1996). Genele mselor locale cultivate
firrnizeazi baza necesarl realizirii tmor varietifi ,de elit6' pentu agricultura modemi, extrem de
adaptabile. Aproximativ 96% din diversitatea genetici necesarl agricultr:rii modeme provine din ldri
in curs de dezvoltare ca krdia, Etiopia, Penr, Mexic, Indonezia gi Egipt, cu toate cA progrdmele de
realizare a acestor hibrizi de eliti se desf65oari in lirile industrializate din America de Nord qi
Europa- in tecut, blncile intenralionale de semin{e colectau liber semint€ li lesuturi vegetale din
lirile in curs de dezvoltare 9i le lirrau institulelor de cercetarc $i companiilor. Totr4i, duptr ce aceste
companii selectau noi hibrizi de elit?i prin programe sofisticate de incrucipare qi cdmpuri
experimentale, vindeau serninlele la preluri ridicate psntu a obtine profit maxim. Jirile in curs de
dezvoltare igi ptm acum problema de ce trebuie sLli imparti gratis resursele lor geretice 9i dupi
ac€ea trebuie sa phteasci pentru seminle superioarc selectate pe baza resruselor genetice din lara lor.
O solulie a acestei dileme implicd acorduri negociat€ in contexh Convenfiei asupm Divenittrlii
Biologice (a se vedea capitolul 5) in care statele acc€ptil s+{i impartil resursele lor genetic€ in
schimbul primini de produse noi qi a rurei pIr{i din profituri (Vogel, I 994). Asfel de acorduri includ
ii crear€a de rczerve slrategice pentu protejarea divenitA$i biologice.

Categorii de conservare a speciilor

Pentu a evidenli4 in scopul conserv&ii, staffiul speciilor rare, IUCN. a shbilit l0 categorii de
olmserttxe: airae; dispdrute din nlbdticie; in periml iminent, tn pericol; wlnerabik: dependente
de corcervae; ap'tnpe aneninlalei insuficienl cunosante; ctt dale incomplete; rcevaluate (IIJCN,
1996). Speciile din caegoriile 2-4 sr.mt considerate ameninBte cu disparilia- Aceste categorii rau
dovedit a fi utile la nivel nalional 9i interna$onal prin focalizarea aten$ei spre speciile de interes
deosebit ti identificarea celor ameninlate cu disparili4 pentru a fi protejate prin acorduri
inlemalionale precum Convanlia CITES.
l{6 Conservarea diversitdlii b io logice

l. Etinctd. O s4rcie (sau alt taxorl ca subspecie gi varietate) desge car€ s€ ttie ci nu mai
existe. hin cercetEri repetate 9i minulioase efectuare in areale in care specia a fost gtrsiti anterior
pi in alte sitrui posibile nu s--a reu$it rcgf,sirca ei.

2. Dispdrutd din sdlbdricis. Specia exista doar cultivalS, in captivitate sau ca populalii
nanrralizate in afara habitatului natural. Cercettuile in sinnile cunoscute nu au rcuiit str rcgtrseasctr
specia"
3. in peicot ininent. Specii care prezinlit un risc extem de ridicat de a dispare din sllblticie
in viitorul imediat Un interes aparte pr€zi n speciile al ciror nurnlr de indivizi ra redus pinl la
punctul in care rpravieluirea lor este imp,robabih dacn terdinF de desqetter€ continua"
4. in pericot. Specii care prezintii riscul de a disparea in viitor, iar pe termen mediu pot fi
inclus€ in categoria 3.
5. Yulnembild. Spcii cu riscul de a displrea in viitor. Pe termen mediu specia poate deveni in
penml.
6. Dependenld de corrselyar€. Nu este amenintatl in prezent, dar este dependentll de un
program de con*rvare, fIrI de carc ar deveni amainlati cu disparitia.
7. Apmape anuninlald. Specia este aproape de a fi mnsideratl lulnerabih, dar nu este inci
consideratil arneninFti"
S.Insulicient cunosctrrd. Specia nu este considerati aproape ameninlalI sau ameninlate
dmarece nu sunt date suficiente pentsu a putea face o evaluare.
9. D fnie4n da dole. Datele exislente sutt inexacte sau isuficiente pentu a determina riscul
de a disp6rea al speciei. in multe cazuri, speciile nu au fost vizute de ani sau zeci de ani deoaece
nici un biolog nu a incercat sA le caute. Srnt nec€sare mai multe informalii inainte ca specia str fie
incadratil intr--o categorie amenintatil
10. Neevolun Spia nu a fost inci evaluatil pentu a fi incadmtii ints-{ categorie ruCN.

in smpul impunerii resicliilor legale crre insolesc aceste categorii Si a implicaliilor financiare ce
rezulcl pentru proprietarii de terenuri, corporalii, guveme etc., a fiebuit sa fie ldmurita definilia
fiecErei categorii. in 1994, ruCN a realizl un nou sistem de clasificarc a speciilor pe tei nivele,
baul pe posibilitalea extincliei, elaborind definilii 9i indrumeri imbuntrEtite cu evalutrri cantitative
(Mace pi knde, l9l; IUCN, 1994b, lD6):
l. Specii qneninry infad criticd : at o gobbilitale de 50/o sau mai mare de a dispdrea tr
l0 ani sau 3 gena-alii dac{ au o duratil de viafA rnai mare.
2. Specii aneningte: au o probabililale de 20lo de a dispirea in 20 de ani sau 5 generalii.
3. Specii vuhtrabile: au o probabilitate de I 0/o sau mai mu.lt de a dispErea in I 00 ani.
Pentu incadrarea unei specii in una din aceste categorii este necesare existenla uneia dintre
umtrtoarele informa{ii:
t. declin observabil in nwnlnrl de indivizi;
2. mirimea arealului geografic ocupat de specii 9i numAnrl popula$iloa
3. nuln!ruI total de indivizi vii qi num!ruI de indivizi fertili;
4. declinul prognozaUa{teptat in numtrrul indivizilor, dactr continutr tendinfele demografice
cu€nte sau distsr€er€a habitatului;
5. pobabilitatea ca specia sI disparl int- anumit nurnir de ani sau generalii.

Aceste criterii cantitative de stabilire a gradului de ameninlare se bazeazn pe analiza viabiliti{ii

popula$ilor gi se concenteazi in sp€cial pe tendintele danografice ale speciei 9i condiliile de habitat
Conservarea la nivel de populalie si specie 147

De exemplq o specie critici prezinti cel pulin una din urmdtoarele caracteristici: mfimea populaliei
totale este mai micA de 250 de indivizi sau are mai pulin de 50 de indivizi reproductivi; populalia a
scizut cu 8fflo sau mai mult in ultimii 10 ani ori generafi; este prognozat in mtrrimea populaliei in
mai pulin de 3 ani sau o generalie un declin de peste 25% ; probabilitatea extincliei totale este mai
mare de 50olo in l0 ani sau 3 generalii. De asemenea, speciile pot atinge un stadiu critic prin
restlingerea arealului (de exernplu pentsu speciile de talie mare mai pufin de I 00 kn2 irtr-{ singud
localie), pierderea habitahrlui obs€rvatA sau prognozaH, un dezechilibru ecologic sau exploatarea
comerciah (fig. 3.31). Eva.luarea vulnembilitAlii pe baza pierrderii habitatului se poate realiza mai ales
in cazul speciilor a c{ror biologie este pulin cunoscutil. in aceasE categorie pot fi incadrate muhe
specii de ins€cte mpicale, care pot fi declaral€ ca amenintate dacd habitatul lor este distrus.
Noul sistem de clasificarc este avanlajos pentsu cA of€rtr o metoda strndan( cantitativr, pe baza
c*eia deciziile pot fi rcvtra.te li evaluate de al$ cercecLori in flmcfle de criteriile cantitative gi orice
informalie disponibili. incadrarea unei specii poate fi realizati 9i arbitrar, in cazul in care decizia
t€buie luati cu date insuficientE; mlectarea datelor necesare petru aceastii abordare implici costuri
prea mari 9i timp indehmgat nefiind viabill in special in lArile tn curs de dezvoltare sau in situalii de
instabilitate. in ciuda acestor limititri, noul sistern de clasificare a speciilor Fezintl o imbunatSlire
evid€ntil ii va ajuta in incercirile de a proteja sp€ciile. Totuti, cea mai discutatil categorie este cea a
speciilor extincte deoarece recomandarea ca aici sd se includl speciile despre care nu avern nici un
dubiu rezonabil cI au disprrut, este imposibil de aplicat (Regan ti altii, 2000).
Folosind categoriile IUCN, World Conservation Monitoring Cent€ (WCMC) a evaluat $i descris
ca ameninFte afloape 60 000 specii vegetale $i 5 000 specii animale in seria Lislelor Rogii (IUCN,
1990, 1996). Marea majoritate a speciilor de p€ aceste liste smt plante, reflecland tendin[a de a
declara ca ameninFte speciile de plante cu habitatul destuclurat. Sunt citate gi mnneroase specii de
pegti (700), amfibieni ( 100), reptile (200), molu5re (900), insecte (500), crustacee din apele interioare
(a00), pesrri ( I I 00) Ei mamifere ( I I 00). Sistemul IUCN a fosl aplicat unor areale geografice
specifice gi rmor gnrpuri de specii, ca mod de a eviden{ia prioritiilile de conservare. Mamiferele
prezinti un gnd mai mare de ameninlarc dec6t plsirile. Compardnd rcgiunile se observtr ca, in
gareral, speciile din J@nia $mt rnai anenintate decet cele din Africa de Su4 care, la r6ndu.l lm, srmt
mai ameninfate dec6t cele din Marea Britanie (tabelul 3.1). Malaezia ofertr un exemplu detaliat
(Kieq l9l):

Fig,3.31 Ghintura galben| (Gentiaha lutea\, o

frumoasa plante perend care treie$te in zonele
montane europene, inclusiv in Romania, a fost
intens colectattr pentru redecini $i utilizata ca
,t
stimulent digestiv. Datoriti sup.aexploaterii
populaliile au intrat in declin, fiind deja listaE ca
w
specie in pericol in Portugalia 5i Albania $i ca
specie vulnerabile in majoritatea Frilor europene
cu spaliu montan. Deii este sub proteclie
oficialr, populalia de ghinlurA galbeni in
conlinuare in declin. (Folo de Bob Gibbons.
Natu.al Image.)
ti Wl
148 Conservateo divetsitdlii b io logice

-;

\o-
l!
-9

z{
E
E
9
l! .9

o
1
x
z '3

t 1

YI?

c Ea
l.: oi
z
Ir.
9.=
E=
[:
a
z '?z
+ €8
'6d.E 4
:Ei $
EE E
!
o9 H
:
z{ <t
EE-E
-.3 *
9PE.U
6i9;
'4 2
v,
>69
li
€'-i E I
F
x;2!
s0
o
E
g {3
o O d
;E #F
Conseryarea lo nivel de populalie ii specie 149

- din 2 830 specii de arbori din regirnea ei peninsulad, 5l l specii srnt considerate arneninfate;
- un numAr mare de specii ierboase malaesiene sunt endemice unui singur areal, cum ar fi
varfi:rile munflor, izvoarele, cascadele sau suprafelele calcaroase. Aceste sp€cii sunt arneninlate cu
disparifa dacA habitatul lor este distus;
- toate cele cinci specii de festoase marine din Malaezia sunl considerate in pericol datorita
pierdaii habitatului pi colecfirii oui.lor, v6ndtorii, polunrii apelor marine, tudsmului nercglsmentat $i
prinderii in plasele de pescuit;
- peste 8OZ din speciile de primate din Bomeo srmt considerate in pericol datoriti distrugerii
habitatului la care se adaugl vandtoarea
Un program similar cu eforturile IUCN gi WCMC este releaua Nanrral Heritage Data Centers
care acopertr intreg teritoriul S.U.A., trei provincii din Canada qi 14 state din America Latintr
(Jenkins, 1996). Acest program, putemic suslinut de The Nature Consewancy, colecteaz',
o€anizeazl ti gestioneazd informafli privind mai mult de 35 000 specii qi 7 000 subspecii, precum
$i mmunig{i biologice numite ,Blemente d€ intercs p€n[u conseware". Acestea sunt incadmte in
categorii confom unei serii de criterii standad: nrnlnn de populalii rdmase sar arcalele in care apar,
numdml de indivizi rima$i (p€ntru sp€cii), numlrul de situri protejate, gradul de ameninlare gi
lulnerabilitatEa acestor specii sau a comrmiti$lor biologice. Sisemul de abordare al organiza$ei The
Nature Corservancy a fost aplicat in detaliu speciilor din S.U.A. Rezu.ltatele, publicate de Stein 9i
Flackin Species Reporl Card: The Stale of U. S. Plants and Animals (1997), demonstreazi ca
gmpr.uile de specii acvatice, incluz6nd molu5tele de aptr dulce, racii, amfibienii qi pegtii se afl6 in
pericol mai mare de a disperea decat alte gmpuri terestre binecunoscute, ca insectele, ptrsdrile gi
mamiferele (fig. 3. 32). Moluttele de apA dulce sunt de departe cel mai periclitat gnrp de sp€cii,
I l,8oZ din acestea se presupune ci sunt deja extincte. iar 23oh in pericol critic. Plantele de uscat
prezint2i rur grad mediu de ameninlare.

70
E Posibil extinct
I in Dericol critic
60
ll I in ixricol
0.9%
I Vulnerabil

50

2t 99
25%
2-l)'^,
11
{0
0.9%
q
3t) It I l.3a
15.21i 0.7% 0.2%
l.l.E.i 1.8% 0.5%
2_2\,
9,59i r.3%
20 r03q l$.7.; 2.3%
1-01/r
1.2? 5.0%
l0 17.:tt 16.6'i
l{.0ri 14.1{ u.9* t-1.6cl l{1t,, ll-9.{ .3 9.1*
t4';
Total 67.9% 5l% {0.4% 38.7% 33.3% 26.2% 2l5% 19.9% !8.{% 18.0% 16 8% 16 5% 11.5%

.'p-*"1;."/*.'ig:11."""'"Y"":".r"'.u""'" "c "f ."*+P"

Fig.3.32 Crupuri de specii din S.U.A., clasificate duptr criteriile organizafiei The Nature
Conservancy. se disting: grupuri in pericol iminent, in pericol sau vulnerabile. Pentru fiecare grup se
indice procentajul de specii presupuse a fi in pericol de extinctie. (Duptr Stein li Flack 1997.)
150 Conservarea dirersitdlii biologice
Acest sistem s-a dovedit extrern de util in organizarea uui numlr inte 300 000 9i 400 000 de
inregisttui ale apari[ilor unor specii. Cenuele regionale de culegere a datelor srnt intetinute de sute
de penoane qi swrt comultate de 200 000 ori p€ an penau infomalii care sA ajute in eforhrrile de
protejare a speciilor in periml, evalunrilor impactr:lui asupra mediului, csce6rii $tiintifice 9i luArii
deciziilor cu privire la utilizarea terenurilor. Organizarea unei vaste cantit?ili de informa{ii utile
cons€rvtrrii este o activitate costisitoare qi intensivA, dar este o componenttr esen$altr in eforturile de
conserrvare. Trebuie sa qtim cc specii qi commiti{i biologice smt in pericol qi unde apar pentu a le
putea proteja"
in Romdnia deii au fost realizate Lrsra rq ie a plantelor superioore (Olteanu ti alfi, 194) 9i
Cortu rctie a wrterbrqtelor (2000), nu existl mEsui legislative care str le facn aplicabile. Din totalul
de 3 700 de specii, in Lbta niie q plantelor superioote din Rondnia $mt incltrse 23 plante declarate
monumente ale naturii, 74 extincte, 39 periclitate, 171 vulnembile gi t253 rare. De asemenea au fost
identificali I l0 taxoni endemici (69 specii 9i 4l subspecii) pentru Romania (ex. garofita Pietrei
Cranii - Dionthus callizorus -, endemice penEu Muntii Piatra Craiului, ,{ rulryala levilomentosa,
endemism penru Munlii Rodnei etc.). Cente de faunA endemici au fo6t identificate in muntii Rartrq
Giumallq HighimaSul Mare, FdglraS, Paring, Cemei, Semenic, Almdj 9i Bihor in anul 2000,
Ministenrl Apelor, Pddurilor Si Protectiei Mediului a finanpl realizarea Clr{ii mgii a vutebratelor din
Romdnia" Au fost ideatificate 707 venebrate din care 55 periclitate, 69 r,ulnerabile 9i 24 rare, cea mai
mare pondere av6nd-o pisdrile 9i mamiferele.
Elvetia, ca urmare a eforturilor fecute, este pe cale de a evalua statutul de conservare a
2 106 specii de plante $i animale care sunt in pezent pe Lista Rogie a speciilor ameninlate din
acea$A fara DintE acestea, 317 specii au fost identificate ca stabile sau cu abundenF in cre$tere,
multurniti masurilor de conservare li proteclie. Aceste 317 specii sunt incluse acurn intr-{ rirrd
,{/Dasrni, a speciilor care s€ rcfac, ceea ce evidan$aztr succesul pogmmelor de mnservare (Gigon gi
dtii, 198).

Protecfia legall a speciilor

Duptr identificarea speciilor care au nwoie de protectie, pot fi adoptate legi sau conven$i care sE
implementeze mtrsurile de consenare. trgile nalionale protejeazi speciile in interiorul statelor; in
timp ce acordurile intema$onale legifereazi in special come4ul intre stale cu ac€ste specii.

Legisla(ii nationale

in cea mai mare prte a lrrnii modeme, gwemele 9i olganizaliile cons€rva$oniste nationalejoacn
ur rol primordial in proteclia biodiversitilii la toate nivelele. I*gi nalionale srul adoptate pentru a
declara arii protejate, pentru a legifera activititi ca pescuitul, defrigarea pidurilor 9i pa{unatul ii
pent! a limita poluarea aemlui 9i apei. Tratatele intemalionale care se referd la comerlul cu speciile
in pericol sunt implementate la nivel nalional gi aplicate la frontiere. Multe legi nationale smt
concentrate pe conservarea speciilor, Eficienta cu care sunt aplicate aceste legi demonstreaztr
hotnrarea naliunilor de +-5i pmteja resursele natu'ale 9i ceEpnii. in multe state este recunoscut faptul
ctr mentinerea sanattrlii mediului 9i protejarea speciilor sunt in legitur6 directa cu sentrtatea
oarnenilor.
Conservarea la nivel de populalie $i specie l5l
a problemei diversittr{ii biologict diferl de la o lala la alta- Astfel, cele l5 stats
Modul de abordare
membre ale Uniunii Europene, au la baza programelor de protecfie a speciilor conven{iile
intemationale cum sunt Convorlia asupra come4ului intemalional cu specii aflate in pericol - CITES
gi Converlia asupra divasitilii biologice. in plus, aceste state au promulgat reglemenfti ti dirEctive
pentru protectia divenitifii biologice, precum Directivv Pdsdrilor, care prevede ca lirile membre
trebuie s6 protejeze $i sI conserve habitatele pisirilor, in special a celor migratoare 9i a celor care
cuib6resc in Er.rropa sau Direclits Hsbitole carc are in vedere stabilirea mei relele europene de arii
protejate NATURA 2000 (Mc Lean 9i al1ii, 1999). Implementarca 9i aplicarea acestor mtrsuri de
conservare difere in limitele legislaliei fnrilor EUR 15, insi existii mecanisme care stabilesc limite
minime de protec$e. in ultima vreme aceste rcglementiri au fost adoptate $i de statele care doresc sA
adere la Uniunea Euopear4 astfel cn teritoriul pe carc se implementeaza ac€ste ditective Fa extins
foarte mult (in spaliul numit qi I 5+ I 2).
in S.U.e., pri""ipatele acte normative care Fotejeaza speciile sunt kgea speciilor in pericol din
I 973
- Endangered Species Act (devsni6 EndangerEd Species Coalition in I 992) Si l,egea Protectiei
mamiferelor marine. Prima din ac€ste legi a fost elaboratii de Congresul American pentru d atrSura
un mi'lrr de consenate a ecosistemelor carc includ srycii omeninqe 9i pe cale de disprilie' Si de
a implementa un pogram de conservarc a acestora. Cad sub inciden{a acestei legi numai speciile
incluse pe listele oficiale ale speciilor ameninlat€ 9i pe cale de disparilie. Conform definiliei din lege,
speciile pe cale de disprilie sunt cele arneninlale cu extincli4 ca rearltat al activitatii antropice sau
din canze naturale, in totalitate sau doar o parte a populaliei lor; spec iile ameninlate wt cf,,le arc

este posibil ca in viitorul apropiat devinl specii pe cale de dispari$e. Departarnennrl de Interne'
str
acfonand prin intermediul Fish and Wildlife Service (FWS) li Departamentul Come4ului prin
National Marine Fish€ri€s Service (NMFS) pot induc€ 9i scoate sp€cii din ac.easti listd pe baza
informaliilor disponibile. Pe hngtr declarue este necesar rm plan de refacere pentru fiecae specie din
listi, incluAnd conservarE4 refacerea habitatr.lui 9i un management activ al speciilor (Foin 5i al1ii,
1998). Mai mult de I 100 de specii din S.U.A. 9i peste 550 de specii din inneaga lurne sunt incluse
pe aceasri listtr ta ora actu,ali, circa 4 000 de sp€cii sut canditate la un loc pe listi, insi probabil c5
unele vor disparea inainte de a fi intsoduse. Legea prevede ca toate agenliile guvemamentale din
S.UA. sa se consulte cu FWS 9i NMFS pentru a srabili dmi activitl$le din planurile lor vor afecta
specii allate pe lista de protecfie 9i penfu a interzice acete activitlli care afecteazl speciile (inclusiv
habitatele lor) aflate sub protectie. De asemenea legea impiedicd persoanele private, oamenii de
afaceri qi gwemele locale si prejudicieze speciile de pe list?t 9i interzice orict fel de come4 cu ele.
De la promulgarea sa acum trei dec€nii, I-€gea speciilor in pericol a capAat treptat importanla
mui instrurnent de conservare. Legea a oferit baz legalA pentru proteclia catorva din cele mai
importante specii anima.le din S.U.A., cum sunt ursu.l grizly, acvila de mare cu capul alb (Haiizena
leucocephalus\, wnrulgritttt (Grus anericaru) 9i lupul (Cazir /apus). Deoarece legea protejeazl
ecosistemele in care vieluiesc speciile pe cale de disparilie, au fost protejate in acelaii timp
comrnitAli biologice integi $i mii de alte specii (Canoll 9i allii, 1996). Cu loate d rea tatul a fost
protectia a mii de specii, o analizi atenttr aduce in prim plan o sgrie de deficienle. Lista speciilor
protejate nu este at6t de cuprinztrtoare c6t ar trebui sI fie 9i nu acoPere neaptrrat ac€l€ specii sau
grupuri caracterizate printr-+m gnd mare de risc de extinc$e. Cea mai marc parte a speciilor listate
in lege sult plante $i vertebmte, in ciuda fapn ui c{ cele mai numemase slnrt s?eciile de nevertebral€.
De exanplu circa jumatate din cele 300 de specii de molugte de apa dulce gdsite in S.U.A' sunt in
declin, in pericol de disparilie sau au disparut dej4 insl doar 56 de specii se gisesc pe lista din
ac$$n lege (Stolzenbug, 192; Chadwick, 1995). Eviden! srmt necesare eforturi mari pentru a
studia nurneroas€le grupe de nevertebrate si penxu a extinde lista cu specii in pericol. Un studiu
asupra speciilor protejate de lege a adtat ce speciile animale num5r4 anmci c.and sunt adiugate
pe

tlsti, in meaie I 000 de indivizi, iar speciile vegeta.le munai 120 de indivizi (Mlcove 9i al$i' 1993)'
Populafiile atit de mici prezintE probleme genetice ti demografice asociate cu mirimea populaliei'
152 C oas ervarea divers itaIi i b io I ogice

acrsle probl€xne putend impiedica refacerea lor [.a extsemA sunt circa 39 specii inclur pe lisul in
momerhrl in care popula{ia nurnka l0 indivizi sau chiar mai puliq exist6nd rm caz in care o specie
de molu$te a fost introdusl pe listtr c6nd mai avea o singuri populalie, din pIcare sterili. Probabil cn
speciile in pericol ar trebui puse sub protecfia legii inainte sI rcgresez€ la stadiul in care refacerea
devine dificih sau imposibih Listarea din timp a speciilor in declin ar permite refacerea lor cu mai
multe qanse de succes.
Cu toate ci l,egea speciilor in periml a constihrit un model pentru alte Fri, , implemsntar€a sa in
S.U.A. este extrem de controversatii (Chadwick 1995; Easter-Pilcher, 1996). De la momentul
pomulgirii sale 9i p6n5 in prezent aceastl lege a constihrit o susa de dezbateri intre specia.liqtii ce
depm eforturi de mnservare 9i mediile de afaceri din SUA. Protecfia oferit:i speciilor incluse pe listA
e$e a6l de puternici inc6t deseori oamenii de afac€ri interesa$ militeazd impotnva introducerii pe
listtr a speciilor din zona lor de actiyitale. Unul din motivele pentu carc existli acest cuent este acela
ci refacerea speciilor p6ntr la un punct in care se pot scoate de pe listi esle extrem de dificih (Tear
9i al1ii, 193). Pdntr acurn, doar 2l de specii listate au fost scoase de pe listi, cele mai importante
sucrese inregistnindu--se in cazul pelicanului 5i aligatorului american. in 1994, acvila de mare cu
capul alb a fost trecut6 de la categoria sp€ciilor in pericol in cea a speciilor ameninlate, datoriE
faphdui c5 nunirul indivizilor a crescu de la zl00 perechi care s€ rcFoduc€au in 1960 la 4 000 de
perechi in prezent. Dificultzitile legate de implanentarea planurilor de refacere a speciilor sunt
deseori nu de nahri biologicd" ci politic!, administrativl 9i nu in ultimul rand financiare. FWS
cheltuie anual injur de 50 milioane dolaripentu ac.tivitiiti legate de aplicarea legii, dar unele estimtrri
sugereazl cA sunt necesare 4 miliade de dolari penfru a indepfuta cat de cil ameninlirile la adresa
divenit{ii biologice. Degi fondurile pentru refacerea spociilor au fos.t mirite, nurndnrl celor intoduse
pe lista a sescut mult mai mpi( prin wnare sunt sume mai mici pentsu specii mai multe. O solutie
ar fi ac€ea de a permite proprietarilor de terenuri sI beneficieze de scutiri de tax€ pentu a mentine
habilatele speciilor in pericol.
In incercarea de a gEsi un compromis inte interesele ecmornice ale tirii 9i priorit{ile consewlrii,
kgea speciilor in periml a fost arnenda6 in I 978 penEu a permite unui comitet intedepartarnental,
a$a nunitu.l ,grup al lui Durnnezeu", si smatit de sub p,rotec$a legii urele arEale protqab. Conflichrl
de interese este ilusu-af in mod fagic de contoversa asrpm desernndrii unui arcal de 2,8 milioane ha
de ptrdrre de pe coasa pacifici, valorfnd probabil miliarde de dolari, ca habitar stict protejat pentsu
huhwezul nordic pald (Strix rccidentalis courina). Argumanhrl invocat fiecvent de orgrrizaliile de
mediu, acela ci exploatarea bwtenilor prezinti nwneroase limitiri in aceasf.il regiune, a fost negat cu
violenli de cite oamenii de afaceri, gmpuri de cedpni 9i oameni politici. DupI ani de negocieri,
manelre legale 9i lobby politic s-a glsit o solqie la aceasttr contovers5" Nec€sitatea p,stsarii in stare
pud a apelor din zonA penm mentinerca populafei de somo4 mmerlul eficient $i p€scuihrl sportiv
sunt argumente care pot inclina balanta in favoarea conservirii acestor ptrduri 9i indirect a
huhurea{ui nordic pitat
lnteresele legate de implicaliile Legii speciilor in pericol au determinat adesea organizaliile
oamenilor de afacsri, gupurile de cercetftori gi gwemul S.U.A. s6 dezvoll€ o fome de compromis,
resr€ctiy Planul de Consenare a Habibtelor, carc impactr conservarea cu interesele de afaceri
(Hoftnan 9i al{ii, I 997; Noss Si al[i, I 997). Un astfel de plan irrclude comunitilile de tufiflri liromle
xerofile din sudul Califomiei, care cuprind 100 de specii rare, ameninlate sau in pericol, inclusiv
pasirea insectivorl PolirpfTc ca$omica ca$omba (fig. 3.33) D+a dispure care au durat mai multi
ani asupm acestei specii valoroase, fermierii, organiza{iile de mediu gi aganliile guvemamentale au
fdcut un compromis prin care sunt protejate cele mai importante comunitilti naturale, dar sunt
permise in continuare activitilli economice in siturile mai pulin importante. planul de conservarE
negociat acopera 160 000 ha de habitat, incluzind 50 de omqe, 5 disficte
Si ceteva baze militare.
chiar daci nu este perfect acest plan constituie cel pufin o hccrcare care va sta la baza noii generafii
Consetvarea la nivel de populalie $i specie 153

r-=!

L h

.:

il
K
\
rL
(b)

Fig, 3.33 a in sudul Califomiei a fost aplicat un amplu plan de conservare

-
a hlbitatelor. care incnzd soeciei Polioptila cali{ornica californico, a fgst un
real succes.'in imagine esie redata p;strrea hilnindu-9i iuii. (Foto Robb
Hirsch.); D - protejarea tufilurilor de salvie constituie cheia acestui plsn de
conservare. (Foto Reed Noss).

de planuri de conservare, axate pe conservarca unor specii, ecosisteme sau mmmit!$ extinse peste
o regiune geogmfic5, carc include multe utilitn$, pmprieuli gijurisdiclii. In actst caz, ca 9i in altele,
reanltatul este un compromis prin care activitlfle economice continuS, dr pltrtesc m pre( mai mare
pentu a suporta $i activitil$le de conservare.

Acorduri interna(ionale

Dqi mecanismul principal de protectie a diveNit4ii biologice funcfoneazi la nivelul fiec5mi stat
in parte, conventiile intemationale sunt folosite pentru a proteja speciile 9i habitatele cele mai
154 Conservarea d ivers itdl i i bioloEice

importante. Cooperarea intemalionah este o cerinti absolut nec€sad, c€l pufin din c.fueva motive. in
primd nend, speciile nu fin seama de granitele statale, migrand regdat dinr-{ regime in alta in al
doilea nAnd, mme4ul intemalional cu prodrse biologice poate conduce la supraexploatarea speciilor
pentu a acoperi c€rer€a Controlul 9i managemennrl mmerg:.lui tebuie rea.lizat in cele doua puncte
- de export Si de import. in al treilea dnd, beneficiile diversitAlii biologice sunt de importanF
internationall TArile dezvoltate din zona tempemd care beneficiazi de pe urma divasiti{ii biologice
din zona Eopicall ar tebui sE fie dispuse sA ajute prile mai pulin dezvoltate pentu a putea corserva
aceast?i biodiversitate.
Multe din problemele care ameni4a speciile gi ecosistemele au dimensiune intemafionall $i
amaninliri se referi la pescuitul gi v&ratul
necesittr pentsu rezolvarc coop€rarc intre slate. Asernenea
excesiv, poluarea atrnosferei, ploile acide, pnluarea lacurilor, r6urilor gi oceaneloq modificarea
climatului, rarefierea sFahllui de ozon.
Singurul tratal mai impofiant p€ntsu protecfla speciilor la nivel interna$on les,le Convenlia cu
privire la come4ul internalional cu qecii ln pericol (CITES), laruafi in anul I 973 sub auspiciile
Progmmului Naliwilor Unite pentru Mediu (JNEP) (Wijnsteken , l9Z;Herlley, 1994). Acest tratat
a fost semnat de mai mult de 120 de stale 9i stabilegte liste cu speciile a ciror mmercializare necesiti
un contol stic1' {rrile mernbre corsimlird sF{ reducn imporu:l9i exploatar€a desfiictivl a speciilor
menlionate in tralat: ,4 nqa I qty:rnde 6'15 & specii animale gi vegetale a ciror comercializare este
interisd" iar Anexa II include circa 3 700 de animale 9i 2t 000 de plante a ctrror comercializare
intemationall este monitorizdi in mod cuent Ddrfie plarft, Anuele 1qi 11 cuprind specii horticole
importanle crrn ar fi oftideele, cicadatele, cactutii, plantel€ camivore gi ferigile aftorescente. DinuE
animale putem menliona papagalii, felinele mari, balenelg lestoasele marine, lestoasele terestre,
rinocerii, uqii, primaele, in gora-al speciile colectate pentu a deveni animale de companie, pentu
grldini zmlogice, acvarii, pentu bhmni, piele 9i alle produse comercializabile (fig. 3.34).

q
i
Fig. 3.34 in august 1995. vame$ii belgieni au caplurar un transport cu numerose
produse din animale selbatice. Transponul capturat conlinea produse interzise de
convenlia CITES - schelete, specimene de pisiri rare imptriari, blenuri de tisri. in
acest transport au fost identificate pi4i din pesre 2 000 inaivizi. (Ap/Wide W;rld
photos.)
Conservarea la nivel de populalie Si specie r55

Tratatele intemationale, cum ar fi CITES intr6 in vigoare atunci cand o [ar5 rutificl tratatul ti
adopg prevederile lui, incllcarea reprezentend un act supus legilor intemationale. O datd ce
prevederile CITES $mt adoptate de o far6, polifi4 inspectorii vamali, agenlii guvemamentali pot
aresta gi acuza persoanele care posedl sau comercializeazi specii de pe lista CITES. Asistenla
tehnici cu privire la implernentarca F€vededlor tratanrlui este acordatii qi lirilor care nu au aderat,
de organizalii neguvemamentale precum World Wildlife Fund (WWF) prin TRA-FFIC Network $i
World Conservation Monitoring Cenhe (WCMC) prin Wildlife Trade Monitoring Unit. Cel md
notabil succ€s al ac€snri tratat a fost iruegistrat in 1989 in cazul comerlului cu fildeg care era cauza
declinului sever inregist'at de popula$ile elefanului african (Poole, I 96).
Un alt tratal intemalioral esj3 Convenlia p€nlru corcen'srcs speciilor migmaare (Conwnlia
dc la Berru), semnate in 1979, care are ca obiectiv principa.l speciile de p6siri. Aceast?i convenlie
este un instrument complementar conven iei CITES, 9i incurajeaztr eforturile intema(ionale de a
conserva speciile de plsiri carc migeaztr peste grani{ele statale qi favorizeaza contactele regionale
in domenii precurn c€rcetarc4 man€ementul speciilor etc. Cu toale acestea existe ceteva probleme
legate de aceasti convorlie deoarcce doar 45 de state au ratificat-{, iar buge sau este foarte limitat.
De asemenea ac€ast2l conventie nu protejeazr gi alte specii migatoarc cum sunt mamiferele marine
9i pegtii.
Alte tratate intemalionale penfiu proteclia speciilor smt: Convenlia penlru conservorea
rcsurselot ,tufine din Antarctico: Convenlio internalioruld penlru rcglenwrrlarea pescuilului
baknelor; Convensia intemalionald penlru pntec(ia pdsdrilor si Convenlit Benelux penfiu
vAnanl gi proteclia pds,irilor: Comcnlia htemolionatd cu ptiirc la ronul din A snlic.
Acestora li se adaug6 diverse acorduri regionale care protEeazi grupe de animale precum:
creveti, raci, crabi, somoni, lilieci, vigonii. O lanud negativd a aceslor tratale este aceea ci ratificarea
lor este un act voluntar, lirile av6nd libertatea de a se retrage din convenlie cdnd realizeazA cd
indeplinirea condi$ilor din acest tratat este prea dificiltr 9i nu rispunde propriilor interese (Young
1999). Acest defect a fost evident atunci c6nd un numtrr de (iri au decis sE nu lind seama de
interdiqiile impuse de Comisia pentru pescuitul balenelor. Pentu aplicarea prevederilor tratatelor 9i
acuzarea celor vinovafi de nerEspectarea lor este nevoie de o campanie pulemici pentsu convingerea
qi atragerea opiniei publice.

Concluzii

1. Cercetatorii au observat ci populaliile mici au tendinla de a deveni mai repede

extincte decat populaliile mari. Mirimea viabilI a populaliei (MVP) reprezinttr numtrrul
minim de indivizi necesari pentru ca populalia se aibe o ianstr mare de suPravietuire intr-un
viitor previzibil.
2. Populaliile mici pot deveni rapid extincte din cel pufin trei motive: (a) pierderea
variabilitatii genetice pi criztr endogamic[; (b) fluctualii demografice 9i (c) varialia
elementelor de mediu, incluzind gi calastrofele naturale. Combinarea efectelor aceslor
factori a fost comparatd cu o spirall ce determina extinc(ia populaliilor mici. Pentru analiza
viabilitetii populaliei se utilizeaze date demografice, genetice, de mediu 9i despre
catastrofele naturale, estimandu-se probabilitatea de suPravietuire
3. Pentru a se d€termina care specie este ameninfate, stabila sau care prezint, o lendinta
de imbunatitire adeseori se monitorizeazi populaliile. De multe ori cheia protejErii unei
specii o constituie cunoafterea istoriei sale naturale. Unele specii sunt mai usor de descris
156 Conservarea divets i ldl i i biologice
ca metapopulafi, adicd un mozaic de populalii legate in gade diferite intre ele, prin migrarc
gi recolonizare.
4. Populaliile noi din speciile rare sau in pericol pot fi realizate prin imperecherea
indivizilor cresculi in caplivitale sau prinqi din sllblticie. Mamiferele qi ptrstrrile crescule in
captivitate necesita programe de training social gi comportamental inainte de a fi eliberate.
Reintroducerea unor specii de plante necesittr o abordare total diferitii, date fiind cerinlele
de habitat $i imposibilitatea deplastrrii.
5. Unele specii in pericol de extincfie in salbeticie pot fi menfinute in gtrdini zoologice,
acvarii sau grAdini botanice, aceste strategii de conseryare fiind denumite strategii de
conservare €x situ. Speciile captive pot fi utilizate uneori pentru a reface o popula(ie.
6. Pentru a atrage atenfia asupra statutului de conservare a unor specii, IUCN a propus
zece categorii de conservare: extincte, disperuE s6lb5ticie, in pericol iminent, in pericol,
wlnerabiltr, dependenttr de conservare, aproape ameninlattr, insuficient cunoscutil, deficienli
de date, neevaluatl. Acest sistem de clasificare este folosit impreuntr cu o variantl
cantitativa ti este utilizat pentru a stabili prioriullile de conservare.
7. Una din cele mai putemice legi din SUA este Legea Speciilor in Pericol din 1973.
Aceasta este adeseori un subiect de controverse intre suslintrtorii intereselor mediului 9i cei
ai intereselor economice. Astfel, apar adeseori situalii in care sunt necesare compromisuri
care sd impace dezvoltarea limitattr cu protejarea.
E. Acordurile gi convenliile intemalionale referitoare la protejarea divenitafi biologice
sunt vitale din mai multe motive: speciile migreazi peste granile; produsele biologice sunt
subiect al comerfului internalional; beneficiile aduse de diversitatea biologice sunt de
dimensiune internafionala. Conventia CITES a fost adoptatii pentru a controla come4ul cu
speciile in pericol. Multe JIri, mai ales din Uniunea Europeantr, realizeazi cu ajutorul
acestei conventii un control strict.

B i b I i o gr aJi e rcco ma n d at d

Akgrksya, H. R., M.A. Burgmm ti L. R-Ginzburg. 1999. Applied Population Ecologr: Principles
and Computer Exercises Using RAMAS@ EcoLab. Sinauer Associares, Sunderland, MA. Principii
cantitative de biologia populaliilor aplicate in cons€rvarea diversitillii biologice, utiliz6nd produsul
software RAMAS@ Ecolab.
Avise, J. C. li J. L. Hsmrick (eds.). 1996. Conservation Genetics: Case Histories from Nature.
Chapmao and Hall, New York. Expe4i recunosculi prezinti cunottinlele actuale de geneticl pentru
multe gnrpe de organisme.
Clemmons, J. R. 9i R Buchholz (eds.). 1997. Behavioral Approaches to Conservation in the Wild.
Cambridge University Press, New York. Proiectele de conservare necesitd acordarea unei atenlii
deosebite comportarnentului animalelor gi adaptarea practicilor de management in conformitate cu
acestea.
Fr[., D. A., C. I. Mi[.r fi M. Olwe[ (eds.). 1996. Restoring Diversity: Strategies for Reintroduction
ofEndangered Plants. Island Press, Washingron D.C. Politicn, biologie, legisla(ie $i srudiide caz.
Given, D. 1994. Principles and Practices ofPlant Conservation. Timber Press, portland, OR. Trecere
in revisg a cunoginlelor actuale de botanictr $i utilizarea in conservarea plantelor.
Conservarea la nivel de populalie $i specie 157

IUCN. 1996. 1996 IUCN Red List ofThreatened Animals. IUCN, Gland. Switzerland. Evaluarea a
5 205 specii de animale utilizand noile criterii cantitative ale IUCN.
Norton, B, G., M. Hutchins, E. F. Stevens gi T. L. Mrple. 1995. Ethics on the Ark: Zoos, Animal
Welfare, and Wildlife Conservation. Smithsonian Institution Press. Washington, D.C. O analizd
pertinenti a problemelor de etice cu care se confrunt?i grAdinile zoologice.
Noss, R. F,, M. A. O'Connell ii D, D. Murphy, 1997. The Science ofConservation Planning: Habitat
Conservation under the Endangered Species Act. Island Press, washington, D.C. Cercetari
fliintifice Si principii relevante aplicabile in planificarea conservtuii.
Poole, J, 1996. Coming ofAge with Elephants: A Memoir Hyperion, New York. Opinii personale
despre modul in care studiilc asupra elcfanlilor din Kenya pot fi integrate in protec[ia acestora.
Primack, R. li B. Drayton. 1997. Thc experimcntal ecology of reint.oduction. Plant Talk ll
(October): 25-28. Metode practice utilizabile in reintroducerea unor specii de plante.
Rhoades, R. E. 1991. World's food supply at risk. National G€ographic 179 (April): 7,1-105. Bine
ilustrat $i scris pe inlelesul publicului larg, acest articol informeazi asupra declinul culturii
soiurilor traditionale li pledeaza pentru existenla b6ncilor de seminte.
Schaller, G, B. 1993. The Last Panda. University of Chicago Press, Chicago. Descrierca unor
programe de complexe de conserare a urqilor panda gi implicaliile lor in mediile politice li
economice.
Stein, B, A, ti S. R. Flack. 1997. Species Report Cad: The State of U.S. Plants and Animals. Tho
Nature Conservancy, Arlington, VA. Principii de conservare aplicabile biotei din SUA in viziunea
organizaliei The Nature Conservancy.
TRAFFIC USA. World Wildlife Fund, Washington, D.C. Buletin informativ despre come4ul mondial
cu specii in pericol.
Wilson, D. E., F. R. Cole, J. D. Nichols li R. Rudrrn. 1996. Measuring and Monitoring Biological
Diversity: Standard Methods for Mammals. Biological Diversity Handbook Series. Smithsonian
Institution Press, Washington, D.C. Manual de teren pentru cercetarea li monitorizarea diversitSfi
biologice, aplicabil mamiferelor.
Young, O, R. (ed.). 1999. The Effectiveness of Intemational Environmental Regimes: Causal
Connections and Behavioral Mechanisms. MIT Press, Cambridge, MA. Analiza critica a viabiliEtii
unor acorduri intemationale.
Capitolul4

Conservarea la nivel de
comunitate biologicd

D
Irotejarea habitatelor unor comunit5li biologice sanatoase, intacte, este cel mai eficient
mod de a prezewa per ansamblu diversitatea biologicI. Unii cercetittori ar putea argumenta
chiar ca este ultima solulie de conservare a speciilor, deoarece nu delinem resursele 9i
cunottintele necesare pentru a men{ine in captivitate dec6t o mictr parte a acestora. In
general sunt recunoscute ca fiind patru mijloace de prezervare a comunititlilor biologice:
* crearea ariilor protejate;
- managementul efectiv al acestor zone;
- implementarea mtrsurilor de conservare in afara ariilor protejate;
- restaurarea comunitiililor biologice din habilatele degradate.
Exista categorii diferite de comtmitili biologice, de la nealectate de oclivildlile umane,
cum ar fi cele de pe fundul oceanelor sau din cele mai izolate zone ale pddurii tropicale
umede, pdn6 la pulernic modificale de activitatea umand (lerc rile agricole, oragele,
lacurile artificiale, zonele industriale). in cele mai izolale regiuni ale Terrei, influen{a uman!
este resimtitd prin cretterea nivelului CO2, poluarea chimictr sau'Prin colectarea produselor
naturale de importanp economicI. Similar, chiar 9i in cele mai modificate medii existl
adesea reminiscenle ale biotei iniliale.
Habitatele cu un nivel de afectare intermediar prezinttr unele din cele mai interesante
provocari ti oportunittrd pentru conservarea diversiteli biologice, deoarece ele ocupa arii
extinse. in ptrdurile hopicale exploatate selectiv, in mtrrile gi oceanele supuse unui pescuit
intensiv sau pe ptrgunile supraexploatate se poate men(ine o diversitate biologicl
considerabila (Westem, 1989; Redford, 1992).
Atunci cend este cr€at6 o arie protejatI, trebuie ajuns la un compromis intre protejarea
divesite i biologice, funclionarea ecosistem€lor ti satisfacerea nevoilor de resune imediate
ti pe termen lung ale comunitAtilor umane locale 9i a guvemelor nalionale.
160 Conservarea diversitdlii biologice

Ariile protejate

Cel mai important pas in conservarea comunitalilor biologice il reprezinti crearea pe cale
legislativA a ariilor protejate. Aplicarea legislaliei gi crearea de arii protejate nu asigura in
totalitate prezervarea diversittrtii biologice, dar reprezinte totuli un important punct de
plecare in aceasttr actiune.
Ariile protejate pot fi create printr--o varietate de modalitdli, douh din cele mai obiqnuite
mecanisme fiind ac;iunea guverns,nentafti (adesea la nivel nalional, dar li la nivel regional
sau local) 9i cumpdrarea de terenuri de cafie persoane private sau organizalii implicate in
actiyitIti de conservare. Guvemele pot delimita terenuri care sa fie folosite ca arii protejate
fi pot promulga legi ce permit anumite grade de utilizare economic5 a resurselor qi
habitatelor Multe arii protejate au fost create de organizatii de conservare private, cum ar fi
The Nature Conservancy qi The Audubon Society (The Nature Conservancy, 1996). Un
model ce devine foarte utilizat este acela al part€neriatelor intre guvemul unei liri in curs de
dezvoltare gi organiza{ii conservalioniste, blnci multinafionale sau guveme ale unor {[ri
dezvoltate. ln astfel de parteneriate, organizafiile conservationiste fiimizeazi de obicei
fondurile, instruirea, experienla gtiintificl gi managerial6 pentru asistarea Frii in curs de
dezvoltare in crearea unor noi arii protejate, Acest tip de parteneriat este in creltere datorittr
noilor c6i de finantare oferite de Global Environmental Facility (GEF), creat de Banca
Mondiald 9i de agenliile Organizatiei Naliunilor Unire (a se vedea capitolul 5).
Ariile protejate sunt create ti de societrile tradilionale care incearc6 str-gi menlintr
propriile culturi. Guvemele din mai multe l6ri printr€ care S.U.A., Canada, Brazilia gi
Malaezia au recunoscut dreptul de proprietate al comunitaFlor tradifionale, degi adesea nu
fdrtr conflicte in justi(ie, in prestr sau prin declangarea unor dezbateri privind drepturile
asupra terenurilor. In multe cazuri, afirmarea drepnrilor local€ asupra terenurilor au irdplicat
confruntiri violenle cu autoritdtile ce cAutau si dezvolte zon4 care s-au soldat cu pierderi
de viefi omenegti (Gadgil 9i Guha, 1992; Wesrem $i altii, 1994).
Odat6 ce terenul intra sub protecfie, deciziile trebuie luate funclie de gradul maxim
permis al interventiei umane. IUCN a dezvoltat un sistem de clasificare a ariilor protejate,
ce acoperi un domeniu cuprins intre uz minimal Si uz intensiv al habitatelor de catre
comunitatile umane (IUCN, 1994a; Reagan, 1999).
I. Rezervafii tretursle stricte li zon€ strlbrtice protejeaztr speciile gi procesele
naturale perturbate cat mai pulin cu putinti. Aceste areale furnizeazd exemple
reprezentativc de diversitate biologice penfu studii 9tiin1ifice, educalie gi monitoring de
mediu (de exemplu, Rezervafia gtiinlificI Gemenele, Rogca-Buhaiova, pegtera Clogani,
Acvatoriul Litoral Marin Vama Veche - 2 Mai).
II. Parcurile nalionale sunl areale extinse cu peisaje naturale menfinute pentru a oferi
protectie unuia sau mai multor ecosisteme de interes $tiinlific, educational sau
recrealional; de obicei nu sunt folosite pentru exploatarea comerciale a resurselor (de
exemplu, Parcul Nafional Retezat, Parcul Nalional piatra Craiului, parcul Nalional
Rodnei).
III. Monumentele nsturii reprezinte arii protejate ce confin unul sau mai mulle
elemente naturale gi/sau culturale care au valoare unice datorite rarittr(ii,
reprezentativittrlii, calitAlii lor estetice sau semnificaliei culturale (de exemplu, Detunata
Goall, Piatra Teiului, Lacul Albastru, R6pa Ro5ie, Locul fosilifer Aliman).
Conservarea la nivel de comunitale biologicd t6l

IV. Ariile de gestionare a habitatelor ii speciilor constituie suprafeF terestre ti/sau

ma ne supuse unei interventii antropice active pentru a mentine habitatele li/sau pentru a
crea conditii propice dezvoltarii unor specii (de exemplu ,Tinovul Poiana $tarnpei, Codrul
Secular Slitioara, Fdnalele Clujului-Coparyaie, Lacul St Ana) (Pop 9i Salageanu, 1965;
Bleahu 9i allii, 1976; Ielenicz gi al1ii, 1986; Mohan 9i al1ii, 1993).
V. Peisaje terestre gi marine protejat€ sunt suprafele terestre li/sau marine unde
relalia om natura stabilita in timp a determinat aparilia unor peisaje cu valori estetice,
ecologice 9i culturale deosebite, cu diversitate biologici mare. Conservarea integritAtii
relaliilor traditionale este vitald pentru menlinerea, proteclia 9i evolutia acestor arii
protejate. Exemplele citate in diverse lucriri includ sate de pescari, livezi, pdguni. Astfel
de locuri ofertr oponunita! speciale pentru turism ii recreere (de exemplu, Parcul Natural
Porlile de Fier, Parcul Natural GrAdigtea Muncelului - Cioclovina, Cheile Bistrilei
Ardelene, Pldurea Bogilii).
VI. Ariile protejate pentru administrarea resurselor sunt suprafete continand
predominat sisteme naturale nemodificate, realizate pentru proteclia pe termen lung li
menlinerea biodiversitllii, asigurand in acelaqi timp dezvoltarea comunitatilor umane.
Aceste areale sunt adesea intinse pi pot include utilizari tradilionale 9i moderne ale
resurselor naturale,
Din categoriile definite de I.U.C.N., primele cinci pot fi considerute atii prutei e tipice,
cu habitatele adminisrate in special pentru gestionarea diversittrlii biologice. O definilie
riguroasa ar include in categoria ariilot protejste stricle doar primele tlei categorii. Arealele
din categoria VI nu sunt administrate special pentru diversitatea biologicd, deqi aceasta
poate fi un obiectiv secundar al managementului. Ariile administrate au o semnificalie
specialtr deoarece sunt in general mai extinse decat ariile protejate stricte, pot conline inci
multe sau majoritatea speciilor iniliale, iar ariile protejate sunt adesea incluse intr--o matrice
de arii administrate (tabelul 4.1).

Arii protejate existente

Pena in anul 1998 au fost declarate in intreaga lume circa 4 500 de arii strict protejate
(categoriile IUCN I - III), acoperind 500 milioane de hectare, 5 899 de arii pa4ial protejate
(categoriile IUCN lV - VD insumdnd 348 milioane de hectare (Tabelul 4.2; WRI, 1998).
Degi valorile par impresionante, ponderea lor reprezinta doar in jur de 6% din suprafaia
continentelor Terrei. Categoriile strict protejate ale rezervaliilor Stiintifice, parcurilor
nalionale 9i monumentelor naturii delin doar 4% din suprafafa terestra. Suprafata ariilor
protejate variazd considerabil ca mlrime de la o Fra la alta, avdnd ponderi importante in
state ca Cermania (25o/o), Atstria (25Yo), Marea Britanie (19%), 9i surprinzitor de mici in
altele, cum ar fi Grecia (0,8%), Turcia (0,3%), elc. La nivel mondial, cea mai mare arie
protejata se gaselte in Groenlanda avAnd o suprafap de circa 97 milioane de hectare.
in Romdnia suprafala ocupala de arii protejate este de circa 1,23 milioane hectare
reprezentand 5,18 % din suprafafa,tiri. Cea mai mare parte din suprafala ptotejatd (92o/o)
revine parcurilor nalionale, parcurilor naturale gi rezervaliei biosferei Delta Dunlrii. in afara
acestor suprafele sunt inclu$i in categoria ariilor protejate gi 184 km din r6urile interioare,
importante pentru protecfia unor specii de pesti ameninlate sau rare (de exemplu, Iostrifa,
aspretele, pAslrevul indigen). Ponderea cea mai ridicattr din totalul ariilor protejate din
r62 C ons ervarea d ieers i I Al i i b io I ogi ce

Tobelul 4.1
Obiectivele de management in ariile protejate clasilicate de IUCN

Categorii de srii prot€jstc

Obiectiv€ de mansg€ment
Ia tb II III IV VI
Cercetare
2b 2 2 3
Protectia vielii s5lbatice
2 I 2 2
Conservare speciilor qi diversitelii genettce
I 2 I I I 2 I

Menlinerea func[iilor ecologice

2 I I I 2 I

Proteclia elementelor naturale $i culturale periclitate

I l I 3

Turism 5i recreere
2 I I 3 I 3

Utilizarea durabilA a rcsurselor Si ecosistemelor natuIale

3 3 2 2 I

Conservarea particularitililor culturale traditionale

I 2

Srrsa: Dupe IUCN, 1992

/Vord: t obiecliv principal; b obiectiv secundar; c obiectiv potenlial realizabil; d
- obiectiv irEalizabil

Tabelul 4.2
Arii protejate ti extinderea lor spaliali in diferite regiuni geografice ale Globuluir

Arii protejate stricte Arii psfial stricte

(categoriilel-UIUCN) Y" din
(categoriile IV - V IUCN)
Rcgiuni suprafata
Numir de arii Suprafsl! Numir de arii Suprafala protejattr
protejate [x 1000 hal protejate Ix 1000 hal
Africa 300 90091 446 63952 5,2
Asia 629 105553 I 104 5'7324 5,3
America de Nord 1243 I t3370 r090 10t344 I t,7
America Centrala 200 8346 214 6446 5,6
America de Sud 487 81080 41933 7,4
Europab 615 47665 2538 57544 4,7
Oceania" r028 5334t r 8,l 70,l.1 1,1

Total 4502 199446 s899 348433 6,1

Sz6d: WRI, 1998.

rlnclude doar suprafala protejadt de autorittrlile nationale cu o mrrime mai mare de I 000 ha; nu include ariile
protejalc locslc sau private: nu includc Antsrctica $i Crocnlanda.
blnclude F.icra(ia Ruse.
clnclude Australia Noua Zeeland,, Papua Noua Guinc€, Fiji,
ti Insulelc Solomon.
Conservarea la nivel de comunitote biologicd 163

Rominia se inregistreaza in spatiul montan carpatic, unde se int6lnesc ai cele mai intinse
suprafe{e aflate sub regim de proteclie.
Cifrele prezentate sunt aproximative deoarece uneori legile din domeniul ariilor protejate
nu sunt aplicate. in practictr sunt protejate doar sectoare din aceste spafii, o mare parte fiind
folosite ca arii cu utiliz6ri multiple. Regula se aplicl 9i in cazul Prii noastre, unde de$i
numtrrul de arii protejate este foarte ridicat (8,14 arii protejate, din care l6 parcuri narionale
qi n^aturale) suprafelele care beneficiaztr efectiv de proteclie sunt deosebit de reduse.
In viitor, ariile protejate vor acoped doar un mic procent din supmfafa terestrtr (7-10olo
sau ugor mai mare) datoritd cererilor crescdnde de resurse ale societillii umane. Crearea de
noi arii protejate a fost intenstr in perioada 197i*-.1975, declinul inregistrat uherior fiind
probabil datorat lipsei de spalii disponibile pentru aceast[ utilizare (McNeely gi al1ii, 1994).
Fenomenul s-a inregistrat gi in Romdnia, situatia cea mai evidente reprezentand--o Carpalii
Orientali (fig. 4.1), unde cregterea din anii 1970-1980 a fost spectaculoas5.
O mare parte din habitatele protejate sunt g?srianate pentu ptoducetea de resune. ln
S.U.A., de exemplu, U.S. Forest Service $i Bureau of Land Management administreaza
impreund 24oZ din terenuri; in Costa Rica, circa lTYo din terenuri sunt administrate ca
pldure gi rezervalii de amerindieni, iar in Rominia, o mare suprafale din ariile protejate este
gestionat6 de Regia Nationala a Pidurilor in regim de arie protejatl in fond forestier
(ChirilA, t98l; Giurgiu, 1995).
Eforturile de conservare a mediului marin au rlmas in urmi fattr de conservarea mediului
terestru. in prezent, doar l% din mediul marin este inclus in arii protejate, de$i 20/o din el
necesitd protec[ie cu scopul de a controla declinul producliei de pe$te exploatat in scopuri
comerciale (Costanza 9i al1ii, 1998). Eforturile de protejarc a diversitllii biologice marine au
fost ingreunate de dificullatea identifictrrii comunitalilor biologice reprezentative, de
migralia 9i dispersia speciilor marine. La ac€stea se adaugA opozilia unor companii

90

ao

.g
,. 60

iso
g.o
I
E30
4

,o

o
tMinre d6 19:o 195G1959

Fig.4.l Crelterea explozivi a numirului de arii protejatedin spaliul Carpalilor

Orientali in perioada l970-1980 a fost explicati prin adoptarea de ctrtre Romania a
Convenliei de la Stokholm din 1972, dar Ei prin intensificarea preocuperilor din
domeniul conservdrii diversitatii biologice.
164 Conse^,area diversitdlii bio logice
determinattr de interesele legate de pescuit, impactul major al polu6rii marine li dificultatea
incheierii de acorduri intemaionale. Toate acestea au incetinit $i mai mult eforturile de
creare a unor noi arii protejate marine (Peet, 1988). in ciuda tuturor dificultllilor,
comunitatea $liinlifica a identificat conservarea mediului marin ca pe o prioritate, fiind in
derulare programe de crizS pentru protejarea divenitifli biologice marine prin crearea de arii
protejate marine. Protejarea cresciloriilor de specii comerciale de pegte gi men{inerea unor
zone de inaltl calitate pentru activitaF recreative cum ar fi scufundiri, inot sau pescuit se
num6rtr pdntre principatele motive care stau la baza infiinllrii acestor arii protejate. in
infeaga lume au fost create peste I 300 de arii protejate marine ti costiere care totalizeazi
800 OO0 km2 (Agardy, t997). Jumltate din aceasta suprafap este inclus6 in tr€i din cele mai
mari arii protejate: Great Barrier Reef Marine Park, in Australia, Galapagos Marine Park, in
Ecuador $i Netherlands North Sea Reserve, in Marea Nordului.

Efi cacitatea ariilor protejate

Dactr ariile protejate cuprind doar un procent redus din suprafala Pemantului, cat de
eficiente pot fi in misiunea lor de a prezerva speciile existente in lume? Concentrtrrile de
specii apar in locuri speciale din peisaj: de-a lungul gradienlilor altitudinali, in locuri in care
se juxtapun diverse formafii litologice, in areale geologice vechi gi in spalii conlinand
resurse naturale critice din abundenp (de exemplu, la contactul dintre curenlii de api; in
oazele aflate in zonele aride; in pe$teri utilizate de lilieci 9i plslri, pentru cuiberit) (Canoll,
1992). Frecvenr, un peisaj contine suprafeF intinse de habitate comune $i doar pe arii reduse
habitate rare. in acest caz protejarea diversitdlii biologice nu va depinde foarte mult de
prezervarea unor suprafele intinse de habitate comune c6t de includerea reprezentantilor
tuturor tipurilor de habitate intr-un sistem de arii protejate. Exemplele urmatoare ilustreazd
eficacitatea ariilor protejate de intindere limitata.
Guvernul Indoneziei intenlioneaza str protejeze populafiile de pdslri native gi speciile de
primate in cadrul sistemului de parcuri nalionale gi rezervalii. Acest obiectiv va fi realizat
prin cretterea suprafelelor de arii protejate de la 3,5% la circa l0% din teritoriul Indoneziei.
In fErile din Africa tropicaltr (Tabelul 4.3.), majoritatea speciilor de peseri native au
populalia in interiorul ariilor protejate. De exemplu, R. D. Congo are peste I 000 de specii
de pdsdri,89% dintre ele put6nd fi intdlnite in 3,9% din terenurile incluse in arii protejate.
Similar, 85% din pds6rile Kenyei sunt protej ate h 5,4yo din lerenurile inglobare in arii
protejate (Sayer 9i Stuart, 1988).
Un exemplu care demonsfeaza importanla ariilor protejate mici il constituie Santa Rosa
Park in nord-vestul statului Costa Rica. Acest parc acopera doar 0,2% din teritoriul statului
Costa Rica, dar cuprinde 55% din populalia capabilS de reproducere a 135 de specii de
sfingide. Santa Rosa Park este cuprins in noul Guanacaste National Park (82 500 ha), care
este prevtrzut sa conlintr populalii ale tuturor sfingidelor (Janzen, 1988).
Aceste exemple arate clar faptul cA ariile protejate bine selectate pot include multe, dac6
nu majoritatea speciilor dintr--o 1ar6. in orice caz. evolulia pe rermen lung a multora dinfe
speciile aflate in aceste arii protejate remane incerttr. Populaliile a numeroase specii pot fi
reduse intr--o aga mAsurtr incat destinul lor este disparilia. in consecinp, in timp ce numArul
de specii existente intr-o arie protejata relativ noutr este important ca indicator al
potenlialului acesteia, valoarea reale este date de posibilitatea de a susline pe termen lung
populaliite speciilor ocrotite. in aceastd privin{tr, m6rimea ariei protejate gi modul de
administrare al acesteia sunt elemente critice, care pot influenla eficacitatea.
Conservarea la nivel de comunilate biologicd 165

Tabelul 4.3
Ponderea speciilor de ptrsiri allate in arii protejate din ceteva state a'frican€
Ponderea din Ponderea speciilor de
Numtrrul total de
Tsra suprsfala tirii I specii de plslri pislri gisite in sriile
ariilor protejrte protejate din total
Camerun 3,6 848 '76

Coasta de Fildei 683 83

R.D. Congo 'lq 1086 89
Ghana 5,1 '121 77
Kenya 5,4 1064 85
Malawi lt,3 624 78
Nigeria l,l 86
Somalia 0,5 639 4',7

Tanzania 12,0 l0l6 82

Uganda 6,1 989 89
Zambia 8,6 128 88
Zimbabwe 1,1 635 92
Sffsa: Dupa Sayer 9i Stuart 1988

Stabilirea priorittrfilor pentru protecfie

Intr--o lume aglomerattr qi cu surse de finanlare limitate, trebuie stabilite clar prioritdlile
pentru conservarea diversitetii biologice gi, cel mai important, speciile care trebuie
conseryate. Degi conservafionigtii promoveazi importan{a actuala sau potentialtr a fiecf,rei
specii, zilnic se pierd iremediabil plante gi animale. intrebarea pe care trebuie str ;i-o pund
orice om de gtiinte este cum poate limitatii aceasta pierdere de specii date fiind resursele
^fi
umane li financiare disponibile? Intrebtrrile corelate ce ar trebui adresate de cei care se
ocupi de planificarea conservtrrii slur:,t: Ce lrcbuie prutejaf! Unde trebuie prulejat? $ Cum
trebuie protejat? (Johnson, 1995). Din cercetari rezulti cE trei criterii pot fi folosite in
stabilirea prioritailor de conservare a speciilor 9i comunitalilor.
l. llnicitstea. O comunitate biologice reprezinte o prioritate pentru conservare daci
este alcetuite in special din specii endemice rare, mai mult decat dacd cuprinde
preponderent specii comune, larg rtrspindile. O specie este mai valoroastr pentru
conservare dactr este taxonomic unicA, dacA este unica specie din genul sau familia sa
decat dac, este membrul unui gen cu specii multiple (Vane - Wright 9i al!i,1994).
2. Pericolul de exlinclie. Spectile pe cale de disparifie prezintd o preocupare mai
urgenti decat speciile ce nu sunt ameninlate cu disparilia; astfel cocorul american (Gras
americana), cu circa 155 de exemplare, prezinta un interes mai mare decdt cocorul de
duntr (Grus canadensis), cu circa 500 000 de exemplare. Comunittrlile biologice
amenintate cu distrugerea iminentii sunt de asemenea o prioritate.
3. Ulililalea. Speciile cu valoare actualA sau potenlialtr p€nlru oameni reprezinttr o
prioritate de conseryare mai mare dec6t speciile fird un interes economic evident. De
exemplu, speciile sdlbatice de g€u, cu posibilitlli de utilizare in dezvoltarea unor varietati
cultivate, reprezint5 o prioritate de conservare mai mare decat speciile ierbacee a cdror
importan(A economicA nu a fosl determinata. Comunitdtile biologice cu valoare
166 Conservqteo dieetsitdlii biologice

Fig, 4,2 Varanul carnivor de Komodo (Varanus konodoensis\ din lndonezia este
cea mai mare topArla din lume. Multi coleclionari doresc str aibtr o asemenea
reptilS, astfel ci a devenit o specie in pe col care are nevoie urgente de conservare.
(Foto Jessie Cohen, National Zoological Park, Smithsonian lnstitution.)

economice mare, cum ar fi zonele umede costiere, pot prezenla o prioritate mai mare de
conservar€ decet comunite[ile mai pulin valoroase, cum ar fi tufArilurile xerofite.

Dragonul camivor de Komodo (Varanus komodoensis) este tn exemplu de specie care ar

reprezenta o prioritate de conservare dupe toate cele trei criterii: este cel mai mare varan
(unicitate); se intalnelte doar pe cdteva insulile ale Indoneziei, [artr aflatd intr-o rapidl
dezvoltare (pusi in pericol); reprezinla un element de atraclie turistictr $i ttiinlifica major
(utilitate) (fig.4.2). Folosind aceste ffiterii, au fost create mai multe sisteme de protectie la
scartr nalionale gi internalional5, incluzind atSt speciile c6t gi comuniteile in care feiesc.
Aceste ctri sunt de obicei complementare; difertr mai mult in detalii decdt in principiile
fimdamentale. in orice caz, priorittrlile pentru o nou6 arie protejate febuie stabilite astfel
incdt resursele umane ti financiare sa fie direclionate ctrtre problemele cele mai critice.

Cunoalter€a speciilor. Ariile protejate pot fi create pentru a conserva doar unele specii.
Numeroase arii protejate au fost create pentru a proteja ,,megalauna chsrismalicd" sar.r
speciile vedeld, cvm ar fi tigrii gi Ara, care capteaz^ atentia publicului, au valoare simbolic6
$i sunt importante pentru ecoturism. Alte arii protejate au fost create pentru sp€cii
indicatosre aflate in pericol, a caror prezentd demonstreaza starea de sanogeneze a
ecosistemelor; protejarea acestora favorizeazind conservarea unor comunitei intregi, care
pot fi constituite din mii de alte specii ce stau la baza proceselor diI. ecosisteme (Paoletti,
1999; Schwartz, 1999). De exemplu, in India, Proiectul ,,Tigel' a fost demarat in 1973 dupd
un recensAmant care a evidenfiat cA tigrul bengal este in pericol iminent de disParitie.
Conservarea la nivel de comunilale biologicd 167

Proiectul ,,?igel'a ajutat la conltientizarea publicului, obfinerea de fonduri 9i elaborarea

unor principii pentu managementul ariilor protejate in India. Crearea a l8 arii protejate in
cadrul Proiectului,,?iger", coroborata cu inasprirea mdsurilor de Protectie, au incetinit
declinul rapid al numirului de tigrii 9i degradarea comunit2ilii biologice in care trtriau (Ward,
1992).
Identificarea arealelor geografice prioritare pentru conservare este primul pas in
dezvoltarea planurilor de supravie{uire pentru specii individuale. Pe continentul american,
Nalural Heritoge Prograus li Conservation Data Cenlers, asociate cu agenliile
guvem:rmentale, colecteazi date despre raspendirea trecut4 $i actuala, ecologia speciilor rare
9i aflate in pericol din toate cele 50 de state americane,3 provincii canadiene 9i 13 pri din
America Latini (Jenkins, t996). Aceste informatii sunt utilizate in localizarea viitoarelor arii
de conservare. Un alt program important este I U.CN. Species Survival Commission Action
P/ans. Aproximativ 2 000 de oameni de ttiinfa au fost organiza]i in 80 de grupuri de
specialitti pentru a realiza evaluiri gi recomandtrri in vederea protecliei a numeroase
mamifere, ptrstrri, nevertebrate, reptile, pe$ti 9i plante (Species Survival Commission, 1990).
De exemplu, un grup a realizat un plan de acliune pentru protejarea primatelor asiatice, in
care criteriile prioritate pentru 64 de specii au fost stabilite pe baza gradului de ameninfare,
unicitate taxonomic6 gi asociere cu alte primate ameninlate. Noile arii protejate 5i activitaile
specifice necesare consegvdrii acestor primate au fost realizate in beneficiul factorilor de
decizie 9i a organizaliilor de conservare.

Cutroatterea comunittrtii gi r
ecosistemelor. Numerogi specialiSti sustin ca
qi
ecosistemele comunitSlile ar trebui str fie tinta eforturilor de conservare 9i nu speciile
(Reid, 1992; Grumbine, 1994a). Conservarea comunitElilor biologice poale favoriza
prezervar€a mai multor specii prin intermedierea autoregltrrii, in timp ce salvarea
speciilor-lintd este mult mai dificile, costisitoare Si ineficient6. Cheltuirea unei anumite
sume de bani pentru protectia $i managementul habitatelor poate conduce la prezervarea mai
multor specii pe termen lung dec6t cheltuirea aceleaqi sume pentru eforturile intensive de
salvare a unei specii remarcabile. De asemenea, rolul ecosistemului in prezervarea
habitatului oferd adesea gi un putemic argurnenl economic pentru acliune.
Ariile protejate sunt adesea localizate astfel incat se fie areale rePrezentalive peltru mai
multe tipuri de comuniteli biologice. Un sit reprezentativ include speciile 9i condiliile de
mediu caracteristice unor comunit6li biologice. Determinarea regiunilor, ltrrilor gi
comunitalilor biologice ce beneficiazi de o conservare adecvata sau au o nevoie urgenta de
proteclie suplimentartr este critici pentru conseryarea diversitilii biologice. Resursele,
cercetarea gi campaniile de informare trebuie direclionate cAtre acele zone geografice care
necesita protectie suplimentara. Astfel, regiunile geografice sunt evaluate pentru cunoa$terea
procentului de arii protejate, a ameninlirilor la adresa diversitalii biologice $i a necesitIlii
unor acfiuni de conservare (McNeely 9i al1ii, 1994, Rickelts gi alfii, 1999). Analizele
realizate pentr acum indicl faptul ca protejarea sistemelor lacustre li pajiltilor temperate se
numAri printre cele mai importante activitili de conservare.

Analiza gap. O metodtr interesanttr de a determina eficienla programelor de conservare a

ecosistemelor $i comunittrtilor este de a compara prioritafile protectiei biodiversiteii cu cele
ale a ilor protejate existente sau propuse (Scott pi Csuti, 1996, Olson qi Dinerstein, 1998).
O astfel de comparalie poate descoperi ,,goluri" in prezervarea biodiveISitalii, deci este
168 Conservarea diretsitdlii biologice

posibil sA existe o ,prdpastid' intre nevoile de protecde ti actualul sistem de arii protejate.
La scarl intematior,all, analizo gsp ajuta la identificarea in vederea protecliei a siturilor
semnificative din toate cele gapte regir.rni biogeograhce terestre ale lumii gi din cele 193 de
provincii biogeografice (spalii ce concentreazI specii endemice). Degi toate regiunile
biogeografice importante ale lumii prezinttr arii protejate (v. Tabelul 4.2.), l0 din cele 193
de provincii biogeografice nu au arii protejate, iar 38 au mai pulin de l% din teritoriu
protejat (McNeely ti altii, 1994).
La nivel nalional, diversitatea biologicl este protejattr mai eficient prin includerea
tipurilor majore de ecosisteme intr-:ut sistem nslional de arii protejore. in Statele Unite,
numeroase agen{ii federale 9i de stat, de obicei coordonate de personal de la Natural
Heritage Programs, sunt implicate intr-un efort intensiv de supraveghere qi clasificare a
ecosistemelor la nivel local, ca parte integranttr a unui program de proteclie a diversiHlii
biologice. Acesle activittrfi sunt realizate de la nivel local la cel guvemamental. O altemativd
at fr o a:nalizA de la vdrf la bazd, care rl,r.t implictr nivelul local, prin compararea de exemplu
a unei ha4i detaliate a vegetatiei cu o hartil a teritoriilor aflate sub proteclie guvemamentaltr
(Crumpacker qi al1ii, 1988). O astfel de analizd a aritat cA I I comunitiili biologice distincte
sunt reprezentate in terenurile protejate ale statului doar prin arii restrense. Explicatia ar
consta in faptul ce fie sunt extrem de rare, fie au fost distruse. Majoritatea ecosistemelor
vizate sunt localizate in centrul 9i sudul Texasului gi in Hawaii. Aceste comunittrti sunt
prioritare in eforturile de conservare, ele fiind incluse pe c6t posibil in noi arii protejate.
Sistemele Informalionale Geografice (GIS) (fig. 4.3) reprezintA ultima noutate in
tehnologia analizei gap, utilizend computerul pentru a integra multitudinea de date spaliale
despre mediul natural cu informafii despre distribulia speciilor (Wright 9i al1ii, 1994;
Kremen $i al{ii, 1999). Analiza GIS face posibill evidenlierea arealelor critice ce necesilI
includerea in arii protejate gi a celor care ar trebui evitate de proiectele de dezvoltare.
Utilizarea GIS implica stocarea, afigarea gi manipularea mai multor tipuri de h64i tematice,
cum ar fi htr4ile cele ale tipurilor de vegetalie, climatice, solurilor, topografice, geologice,
hidrologice, de distribu{ie a speciilor, aqezIrilor umane $i utilizarea resurselor. Acest mod de
abordare poate evidenlia corelalii intre elemente abiotice, biotice 9i socio--cconomice ale
peisajului, ajut6nd la conc€perea sau restructurarea planurilor de management a ariilor
protejate care includ cea mai mare diyersitate de comunig(i biologice. Fotogafiile a€riene
gi imaginile satelitare sunt suse suplimentare de date pentru analiza ClS. in particular, o
serie de imagini realizate in timp pot evidenlia modele de distrugere a habitatului ce necesiu
analiztr imediati.

Centre de cotrc€ntrare r biodiversitltii. in scopul stabilirii prioritdtilor pentru

conservare, World Conservation Monitoring Centre, Birdlife Intemational, Conservation
Intemational 9i alte organizalii au incercat sA identifice arealele cheie din lume cu o mare
diversitate biologicd, cu niveluri ridicate de endemicitate sau sub imediata ameninlare a
dispariliei speciilor $i distrugerii habitatului: a5a-trlumitele,,punckrtefiin1i" ale prezervdii
(fig.4.4, Tabelul 4.4).
Utifizand aceste criterii, Mittermeier 9i altii (1999) au identificat25 de punctefi.erbinli pe
GIob care impreund cuprind zl4% din speciile de plante ale lumii, 28% din speciile de plslri,
30% din speciile de mamifere,38% din speciile de reptile $i 54% din cele de amfibieni, pe
doar |,4Yo din suprafa{a totaltr a Pamantului. Deoarece aceste puncte frerblzli includ 9i
specii ubicviste, rezulta cA in spaliul lor sunt reprezentate doutr treimi din vertebratele
planetei (cu exceptia peqtilor). Multe dintre aceste puncte frerbinfi sunt in arealele ptrdurii
Conservarea la nivel de corbunitale biologicd 169

,
Tip de
vegetatie
i\

Distribulia speciilor
de animale in
pericol

Arii pro te

Harta suPe.Pozabila
arata zonele
neprotejate
a.;{.'

Fig. 4.3 Sistemele Informalionale Geografice (CIS) ofere qletode de integrare a mai
mtltor s€turi de date pentru analiztr spalialtr li numericl. In acest exemplu, ha4ile
tipurilor de vegetatie, a distribuliei animalelor qi ariilor protejate sunt supmpuse
pentru a pune in evidenli arealele ce necesiti protectie, care nu sunt cuprinse in
lctualul sistem de arii protejate. Sp€cia A este dspandita mai ales in a ile protejate
existente pe cind specia B esle protejat?i doar pe un spaliu restrans. Specia C nu este
deloc protejati prin actualul sistem de arii protejat. (Dupa Scott ti altii 1991.)

tropicale umede, cum ar fi Coasta Atlantici a Braziliei, regiunea Choc6/ Darien-Ecuadorul

de vest, America Centrala, paduea din Guineea - Africa de vest, Galii de Vest din India,
regiunea Indo-Burma, Arealele unor insule se gisesc de asemenea printre aceste Puncte
Jierbinli, inclvAnd aici regiunea Caraibelor, Madagascar, Sri Lanka, regiunile Sundaland 9i
Wallacea in Malaezia gi Indonezia, Filipinele, Noua Caledonie, Noua ZeelandA gi regiunea
Polineziei. Puncte fierbinli se gasesc ti in arealele sezonier secetoase din zona temperattr,
cum ar fi Bazinul MArii Mediterane, regiunea Califomiei, centrul statului Chile, regiunea
Cap din Afiica de Sud, regiunea Caucazului qi sud-vestul Australiei. De as€menea au fost
incluse in categoria punctelor frerbinli pSdurile lropicale uscate li savanele din Cerradeul
brazilian, munlii din estul Kenyei pi Tanzaniei, Anzii tropicali qi munlii din centrul li sudul
Chinei. Ac€ste habitate acopereau initial l7 milioane de km2, dar acum mai sunt intacte doar
2 milioane de km2, iar protejate doar 888 789 km2, adic[ 0,6% din suprafala Terrei. Unul
din centrele importante de concentrare a'biodiversitefi este spaliul Anzilor tropicali, unde in
pldurile tropicale 9i pajigtile aflate la altitudin mari E6iesc 45 000 de specii de plante, I 666
specii de pasari,4l4 specii de mamifere,479 specii de reptile qi 830 specii de amfibieni.
Modelul punctelor fierbinli poate fi aplicat gi in cazul spaliului unei 15ri. in Statele Unite,
l?0 C ons ervarea d ivers i td I i i bio logice

-el I
t- o.
FEE;
; o.9 -

"t g
rii _
=
EESX l'- o-
I aE.,
o.

eE':.
s

E
O
z
F
E !
!
E ao
E
J
(_) E
q R L s
-9
'tr .E v Q

Q 5
(_,) N
E
E
E
.: 6
E
o
U 6 d ca d z z 'd
Q Q d 6 O
.i s .i -i t
-i ri t-
Conservarea la hivel de comunitale biologicd t7t

G)

I
I
u t 17.Indo-Burm
6. C.raib€
2'1. Filipine
22. Polinezia
ri
't Sri
9. Pldurca
o
19-

1. Anziitropicali 8. R€giunea
\
23. Noua
tlanticl 13. Mada8ascar $
din estul Branliei insulele din O(eanul
Indian
12. Plduri montane din
Kenya riTan2ania
(b)

t) 15. Caucaz

5. Regiue. I / ,r.
14. Bazinul a Chin€i
Medi

I
7. Ccnado

10. Karoo

2- Central 11. Regiuma Capului

Chile
25. Sud-Vestu
Australiei
v
2.1. Noua Zelandi

Fig,. 4.4 a
cincisprezece puncte /ietbinli din ptrdurea tropicala umedtr, cu o rate inalttr de
endemicitate gi cu specii ce sunt ameninlate cu disparilia. Numdrul regiunilor corespunde_cu tabelul
4.3. Arealele circulire includ zone insulare: Caraibe, Madagascar, insulele din Oceanul Indian 5i
regiunile Sundaland gi Wallacea. Regiunea Polinezia./Micronezia cuprinde qi un numir mare de insule
paiifice, inclusiv arhipelagul Hawaii, insulele Fiji, Samoa, Polinezia Francez.e $i Marianele. Literele
indicd regiunile tropichle nlafectate de interventia umantr: S - America de Sud, bazinul Congo 9i C
N Noua Guinee; b zece puncle frerbihli din alte tipuri de ecosisteme. Arealul circular
-
include Bazinul Mediteranean. (Dupa Miftermeier ti allii, 1999.)

puncte fierbinli pefir,lr speciile arneninlate aPar in insulele Hawaii, sudul munlilor Apala$i,
sud-vestul arid 9i regiunile costiere ale celor 48 de state cu acces la ocean (Flather 9i al$i,
1998; Dobson 9i altii, 1997). In Rom6nia, astfel de puncte fierDlnll pentru speciile
ameninlate pot fi considerate Lunca li Delta DunErii.
O alta abordare a fost identificarea dinf-un total de peste 230 de {ari, a l7 lari cu
biodivercitate idicord, care impreund inglobeazi 60 - 70% din diversitatea biologicd a
lumii: S.U.A., Mexic, Columbia, Brazilia, Peru, Ecuador, Venezuela, R.D. Congo, Africa de
Sud, Madagascar, Indonezia, Malaezia, Filipine, India, China, Papua-Noua Guinee 9i
172 C ons ervare a d ivers it dl i i bio lo gi ce

E 9 ?
E ..1
,>o 9\o ;c- k3
cO6 O6 63 lI,] (..r EO\
,a

r3 e
ia5 R^ e"1 N

ca+ E:
U+ E8 EF

!
E .9
5s Ui\ po o_
ZE
.E
5
CD6 : ..r

o! d E -9 9p

is
9q1 6-
2F a+ lrl -r 2s SE U
!
E
E
o= lE PX
:\o gl; Eh 6! "- &r 4

l
()
D
E s
4D i;
9^ k- ar &v. .uc
O fo

sB
dz I
I
c .9a -9_
g8 EO
Er'ts
CI); :R IIJ _ a--
xz E
i! H
,:: s
Conservarea la nivel de comunitate biologicd 173

Australia. Aceste trtrri sunt posibile linte pentru imbunlttrtirea conservdrii diversitalii
biologice 9i pentru deschiderea unor noi linii de finantare (tabelul 4.5 , Mittermeier 9i al1ii,
1997).
Anumite organisme biologice pot ft folosile ca lndicttorl ai dive$lldlii biologice aturLci
cAnd nu dispunem de date exacte despre comunitafile intregi. Bogafa in plante 9i animale,
este uneori un bun indicator al diversitllii biologice a unei comunitati (Ricketts qi a\ii'
1999). Acest principiu a fost pus ln Practica duPa analize riguroase IUCN Plant
Conservation Office din Anglia a identificat ti realizat documentalii despre circa 250 de
centre de diversitate a plantelor avind concentrare mare de specii (wwF/lUCN, 1997)'
lntemational council for Bird Protection (lcBP) a identificat situri cu concentrdri mari de
pdsfi cu cerinte speciale de habitat, numite Endemic Bird Areas (EBAS) (Stattersfield li
atJii, fSSA). in prezent au fost identificate 218 astfel de situri ce includ 2 451 de zone
prioritare pentru p6seri. Multe dintre aceste situri sunt insule Si spalii montane izolate, in
iare trfiesc numeroase specii endemice de qopirle, fluturi sau artori, reprezent6nd priorit6li
pentru conservare. Analize ulterioare au evidenliat 9i zone EBAS ce nu sunt incluse in arii
protejate gi necesiti masuri de conservare imediate.
'
O aha abordare implic[ utilizarea grupurilor indicatoare bine cunoscute, precum ptrstrrile,
mamiferele, plantele gi fluturii, pentru ptoleclia arcalelo? complementa?e, seleclate
deoarece conlin cel mai mare numar de astfel de specii (Howard 9i allii, 1998; Balmford 9i
Gaston, 1999). in aceastl abordare sunt ad6ugate noi arii de conseware bazate nu doar pe
propriile caracteristici ci ti pe contributia fiec&eia la numlrul total de specii 9i comunit4li
biologice aflate deja sub protecqie.

Areale naturale. Ariile extinse care au fost pulin afectate de activita$le antropice au o
densitate a populaliei umane scazuta gi nu se prevede o dezvoltare a lor in perioada
urmtrtoare. Acistea sunt probabil singurele locuri de pe Glob unde mamiferele mari
poi
supravietui in strlbaticie. Arealele naturale ar trebui $ ramanl sub control pentru p'^Y".t"
?
generafliior viitoare cum fiattr comunitA le naturale cu influente umane minime ln S'U A''
pentru a
iei ce au propus Wildlands Projecl sprijinl administrarea integrale a ecosistemelor
(Noss
prezerva populalii viabile de camivore mari, cum ar fi urgi grizzly, lupi 9i feline mari
ii Coop"rrii.., iSSl). eu fost identificate li dectarate ca p orital de conservare trei areale
tropicale (v. fig. 4.3; Bryant 9i dIii, 1997).
1. America de Sud: \n qrc de nqluralitale, continend ptrduri fopicale umede, savane 5i
munli-cudensitateapoputalieisctrzuta-,str6batesudulGuyanei,sudulVenezuelei,
nordul Braz iliei, Columbia, Ecuador, Peru 9i Bolivia.
2. Africa: u
areal extins al Africii ecuatoriale, centrat pe bazinul Congo, are o densilate a
pojulaliei redusi 9i un habitat neperturbat. Aceasti zona include po4iuni mari din Gabon'
iepublica Congo gi Republica Democrattr Congo. Rizboiul ti liPsa unui control
guu".urn"rtul i.piedic6 activitalile de conservare efectiva pe arii extinse ale regiunii'
3. Noua Guinee: Insulele Noua Guinee cuprind cele mai mari suprafete de pidure din
Asia pacifictr, aflata inc6 in stadiu de echilibru, in ciuda efectelor defrigirilor, mineritului
9i p6gunatului. Jumatatea estictr a insulei aPa(ine^ statului
Papua-Noua Guinee, cu o
popuialie ae 3,9 milioane locuitori pe 462 840 kri2, in timp ce jumetatea Yestic6, Irian
iaya (lrianul Occidental), stat aPa4inend Indoneziei, are o populalie numai de 1,5
milioane de locuitori pe 419 660 km2. Defrilrrile, cultura plantelor, incendiile, populatia
in cregtere gi dezvoltarea relelei de transporturi diminueaza rapid arealele de pldure.
174 Conservarea divercitdlii bio logice

Convenfii internafionale
Convenliile internalionale asupra habitatelor sunt complementare cu cele asupra
speciilor, cum este cazul convenIiei clrES, evidenliind ecoii.teme unice care neceiiti
proteclie. In aceste habitate pot fi protejate o multitudine de specii individuale. Trei
dinhe
cele mai importante aslfel de convenlii s:ul;rt Convenlio Ramsar asupra zonelor umede,
99!!?"lio privind proteclia patrimoniului cultural ,i natural al iunii gi programul
wESCo Man and the Biosphere.ft e care declartr arii protejate in conformitate cu aceste
convenlii se obligl si le administreze in termenii prevAzuli, dar nu transfertr cetre
organismele intemalionale suveranitatea ariupra acestor areale, ci detin controlul totar asupra
lor, aplic6nd norme unanim acceptate.
Convenlia de la Ramsar zs]upra zonelor umede a fost adoptata in l97l pentru a opri
distrugerea lor continutr (in speciar a acelora care sunt importante pentru migr;1ia prslriror)
9i recunoaglerea valorii lor ecologice, gtiinlifice, economice, culturale gi recreatiri. lftails,
1996). Convenlia de la Ramsar se refertr la ape curgtrtoare, zone mllqtinoase, estuare, delte
$i zone costiere, inctuz6nd peste 895 de areale cu o suprafap toralr de peste 66 milioane de
hectare. Fiecare din cele 94 de teri semnatare au fost de acord str conierve
9i sa protejeze
zonele umede gi se propune pentru conservare cel pufin o zon6 umed6 de interes
intemalional.
privind proreclia pqtrimoniului curtural ;i narurol ar lumii a fost rearizatapin
_convenlia
colaborarea [rNESCo, IUCN si Intemational council on Monuments and Sites (von Drlste
fi altii, 1995). Aceasttr convenlie a primit un sprijin neobignuit de larg, fiind semnate de
109 pri. Obiectivul conven{iei este de a proteja zonele naturale gi culturale de importanti
intemalionala prin programul stru World Heritage Site program (fig.4.5). Conventia
introduce un element de noutate deoarece subliniaztr semnificalia culturala
ti biorogica a
arealelor naturale si recunoatte faptul ctr statele au obligalia str sprijine {inanciar aceste

II
E=
l&, rulery
?,
:*d
E l--$ I r

je,

,r'
H:,9 r -
tU lr
(a)
*r
s &
Fig.4.5 Unele dintre cele mai cunoscute arii de conservare
din Iume sunt protejate prin sistemul de parcuri nalionale:
a - Cascada lguacu, lguacu National Park,-Brazilia; b - Stele
d_e mare in apa limpede din zona lilorala a insulei Kanawa,
Komodo National Park, Indonezia. Ambele parcuri au fost
desemnate caWorld Heritage Sitei dectrtre
UNESCO. (Foto @ Josh Schacter)
(b)
 Conseryorea la nivel de comunitote biologicd 175

obiective. Unele din cele mai importante areale de conseware din lume sunt incluse in lista
celor 127 de locatii World Heritage Sites, cuprinz6nd 126 milioane de hectare. intre aceste
areale naturale pol fi citate Serengeti National Park (Tanzania), Sinharaja Forest Reserve
(Sri Lanka), Iguagu National Park (Brazilia), Manu Intemational Park (Peru), Queensland
Rain Forest (Australia), Great Smokies National Park (S.U.A.), Komodo National Park
(Indonezia), Delta Dun6rii (Rom6nia).
Programul ,,Man and Biosphere" al WESCO (MAB) a creat incep6nd din l97l o relea
intemalionaltr de rezervalii ale biosferei. Rezervaliile biosferei sunt declarate pentru a
funcliona ca modele ce demonstreaze compatibilitatea dintre eforturile de conservare gi
dezvoltarea durabili in beneficiul populaliei locale. Numdrul rezervaliilor biosferei a crescut
semnificativ ajungdnd in anul 2000 la 360, inglobAnd peste 300 milioane de hectare
raspandite in 9l de [Ari cu condilii ecologice, sociale, politice 9i culturale variate. Cele mai
mari suprafete ocupate de rezervatiile biosferei se afli in Europa ( t 025 226 km2), um.atl
de America Centrall qi de Sud ( I 005 912 km2). intre cele mai cunoscute rezervalii ale
biosferei pot fi amintite: Tassili N'Aijer (Algeria), Bialowieza (Polonia), Central Amazon
(Brazilia), North-East Greenland (Danemarca), Archipielago de Colon (Galapagos -
Ecuador), Camargue (Fran[a), Mount Kenya (Kenya), Great Gobi (Mongolia), Delta Dunlrii
(Romdnia), Baikalskyi (Federalia Rusn) (fig. 4.6).
Cele lrei convenlii au permis realizarca unui consens general privind conservarea
diferitelor tipurilor de habitate. Au fost facute eforturi importante pentru a organiza aceste
arii protejate in retele internafionale ce pot fi folosite in solulionarea problemele referitoare
la conservarea ecosistemelor gi biodiversitd{ii la nivel regional Si global.
Convenlii cu sfer[ rnai redustr de aplicabilitate promoveazi conservarea unor ecosisteme
$i habitate unicat in regiuni particulare (Convenyia privind proteclio liliecilor, Corta
europeand a regiunilor montane), incluzdnd aici flora gi fauna antarctici, a Pacificului de
Sud, a Africii qi Europei (WRI, 1994). Alte convenlii intemationale au fost semnate pentru
a preveni sau limita poluarea ce constituie o ameninlare regionali sau intemalionalA asupra
mediului. Convenlia asupra poludrii atmosferice tranfrontaliere din regiunile europene

dr

"'d

Fig.4-6 Distribulia spaliala a rezervaliilor biosferei recunoscure oficial (marcate cu puncte). in unele
zone importanle din punct de vedere al d-iversittrlii biologice. cum ai fi Noua Cuinee, nu exista
rezervalii ale biosferei. (Date dupaUNESCO 2002)
116 C onserv area divers it dl i i bio I ogic e

recunoa$te rolul pe care trarrsportul pe distanle mari a poluantilor atmosferici il joacl in

formarea ploii acide, crelterea aciditSlii lacurilor qi moarlea pddurilor. Convenlia Privind
proteclia slralului de ozor, semnatA in 1985, a determinat scoaterea din uz a fieonilor in
t5rile semnatare, acegtia fiind corelali cu distrugerea stmtului de ozon 5i creiterea nivelului
radialiilor ultraviolete. Convenlia cadru a Nogiunilor Unite Privind schimbdrile climalice,
adoptatd in 1992, prevede stabilizarea 9i eventual reducerea emisiilor de gaze de sertr, in
principal a CO2. Convenfia a fost adoptata de peste 160 de ltrri $i este reYizuiu la conferin[e
anuale.
in domeniul prevenirii gi combaterii poluirii marine cele mai importante tratate
intemationale sunt Convenli<t privind prevenirea poludrii marine prin deversarea deseurilor
$i a allor mateliale qi ConvenSia udrilor din Programul de Mediu al Naliunilor Unite -
UNEP Acordurile regionale acopera Atlanticul de Nord, Marea Baltic6, Marea Neagre,
Marea Barents $i alte mne specifice, in special in regiunea nord-atlantici. Poluarea marintr
este o problema de interes datorita ariilor extinse de ape intemalionale, a ugurinlei cu care
poluantii deversati intr-o zone migreazl c6tre o alta, a biodiversitalii foarte ridicat€,
vulnerabilitiiJii ii dificultltii de aplicare a unor planuri de conservare (Norse, 1993).

Proiectarea ariilor protejate

Mtrrimea qi pozilia ariilor protejate in lume sunt frecvent determinate de distribu[ia

populaliei, potenlialrl biologic al te;toriului, eforturile politice 9i factorii istorici. in multe
cazuri, terenul este subiectul unor mlsuri de conservare deoarece nu are o valoare
comerciala imediata; ariile protejate sunt frecYent situale pe terenuri greu accesibile' pulin
fertile, slab dotate cu resu$e 9i putin locuite - nwnile ,,lerenuri nedonle" (Pressey, 1994;
Wallis de Vries, 1995). Areale de conservare mici sunt situate mai ales in ariile
metropolitane extinse, unde au fosl cumperate de administralii locale, de organizalii
implicate in conservare sau donate de ceteleni bogati.
Desi maiJritatea ariilor protejate 9i arealelor de conservare au fost realizate flrl logic5,
in func1ie de fondurile fi terenul disponibil, totufi a fost creat[ o importantit baze de date
gtiintifice cu tenti ecologisti, ce ofertr indrumtrri despre cele mai eficiente cai de proiectare
a arealelor de conservare pentru protejarea diversitillii biologice (fig' 4.7.; Pressey 9i allii'
1993; Shafer, 1990, 1997). Unele din aceste indrum&i traseaze Principii inspirate din
modelul biogeografic al insulei emis de MacArthur 9i Wilson (vezi capitolul 2). Cerce6torii
care utilizeazS aceste ghiduri Pun urmtrtoarele intrebrri--cheie referitoare la proiectarea unei
arii protejate:
l. Cat de mare trebuie si fie o arie protejattr natuald P€ntru a prezerva speciile?
2. Este mai bine sl se creeze o singurtr arie protejattr mare sau mai multe cu suprafele
mici?
3. C6te exemplare dintr--o sPecie amenintata trebuie prezervate intr--o arie protejat'
pentru a preveni disparilia ei?
4. Care este forma optima a unei ariei Protejate natuale?
5. Cand sunt create mai multe arii protejate, ele trebuie s6 fie apropiate sarl din conffi,
deptrnate; ar trebui sI fie izolate sau irr trebui si comunice prin coridoare?
Conservareo la nivel de comunilate biologicd t77

Scheme de S.heme de corecte

(A)

ffi s"* d Ecosistem

integlal
protelat

(B) Rezerva$e O
IIuca o Rezervalie
mare

(c) Rezervafie
ftaBmentattr CD o Rezervatie
nefratmentatA

(D) Cateva
rezervaqii oo f]a)-
\- \,
-/ \.-/
M, murte
relurvatrr

(E) Re7.rur,, /-\ a-\ Rczr-n'r!lr le[atc

rzi,l.rte \, \-/ \ -/--\J prrn ctrrido.rie

(F) Rezervatii
izolate oo f \O- f \
\ -/ \-,
Leg;luri Pentru
lacrlrtrr(d mrlcarrr

(G) Habitat Divers€ habitate

uniform (mun[i,lacurl
plduri)
prote,ate
300 ha 100 ha

(H) Forme
neregulati
& central

300 ha rezerva$e
Forma rezervatre
este apropiati de
cerc

Rezervatii de diferite
(I) Doar rezervalii
O O C o
o o
mArirni

o o Rezervafii
0) Rezervafii
administrate
o o administrate
individual OO regional

Stop
(K) Excluderea
activitifilor
antropice
o r@ Integrarea
antropice
in zone tampon
activitililo

Fiq.4.7 Principiile de proiectare a ariilor prolejate au fost propuse pe baza teoriei

biogeogmfice a insulei. lmaginea subliniaza faptul ca ariile prolejale pot fi comparate cu
,,iniule-'" inconjurate de terinuri afectate de activiteti umane (ferme, terenuri agricole,
zone industriala). Aplicabilitatea practica a acestor scheme de management este inca
subiect de dczbatire, dar sc accepte ce managementul unei arii protejate
trebuie sa urmeze principiile din coloana din dreapta. (Dupa Shafer 1997.)
178 C onservarea dilersitdlii biologice
Recomandtrrile pentru proiectarea ariilor protejate s-au dovedit a fi de un real interes
pentru guverne, corporatii 9i proprietarii individuali de terenuri, care sunt stimula{i Si
del€gati sa-!i administreze propriul teren at6t pentnr producerea de bunuri cat li pentru
protejarea diversitefii biologice. in orice caz, aceste recomandAri nu reprezinttr neapArat
solulii universale: cercetitorii au avertizat asupra furniz&ii de recomand6ri simpliste,
general valabile pentru proiectarea ariilor protejate naturale, deoarece fiecare caz particular
de conseware necesittr o abordare specifictr (Ehrenfeld 1989). in plus, ar fi in beneficiul
tuturor existenla unei comunic6ri sporite intre oamenii de $tiinF care formuleazl teorii
despre proiectarea ariilor protejate 9i managerii care le administreazi (Prendergast 9i aljii
1999). Altfel spus, recomandirile pentru proiectarea ariilor protejate pot oferi un cadru de
lucru pentru construirea ariei optime de conservare.

Mlrimea rezerva(iei

O dezbatere interesanttr pe probleme de conservare a apArut pe marginea intrebarii dac6

bogafa in specii este maximizata intr--o arie proleja6 naturaltr extinsa sau in mai multe arii
protejate mai mici cu o arie totali egal6 cu cea mare (Diamond, 1975; Simberloff 9i
Abele,l982; Sould pi Simberloff, 1986); aceasta este cunoscuti in literaturi sub numele de
,dezhoterea SLOSS'(SLOSS - single large or several small). De exemplu, este mai bine si
se creeze o rezervatie de 100 000 ha sau 4 rezervafii de 25 000 ha fiecare? Suslinitorii
primei variante argumehteaza cf, numai ariile protejate extinse pot contine un numAr
suficient de specii de talie mare 9i cu densitate scazuta (cum ar fi carnivorele mari) pentru
menlinerea pe termen lung a populaliilor (fig.4.8). De asemenea, o arie protejata mare
micgoreazl efectul de margine, include mai multe specii gi are o diversitate de habitate mai
mare decat o arie protejata micl. E. Racovila (1934) a considerat ctr ariile protejate mari
sunt mai eficiente deoarece in cadrul lor nu sunt impiedicate .fluclualiile fireSti qle
echilibrului biologic Si evolulia normqld o florelor Si faunelor. Aceste avantaje derivtr din
teoria insulei biogeografice gi au fost demonstrate in numeroase studii asupra plantelor ti
animalelor in arii protejate. Acest punct de vedere are trei implicalii practice: (l) cend este
creata o noutr arie protejattr, ar trebui realizatf, pe o suprafaltr cat mai extinsA cu scopul de a
prezerva c6t mai multe specii cu putin!tr; (2) cend este posibil, terenurile adiacente ariilor
protejate naturale ar trebui achizilionate cu scopul de a spori suprafala acestora; (3) dacA
uebuie ales tntre a crea o arie protejattr mica sau una mare intr-un tip de habital similar, este
recomandata cea de-a doua varianta. Pe de alti parte, odattr ce o arie protejata creatl este
mai mare d€cat o anumita dimensiune, numf,rul speciilor adAugate cu fiecare mirire a
suprafetei va incepe str scad6. intr--o astfel de situalie, crearea unei a doua arii protejate
extinse, la o oarecare distanltr, ar putea reprezenta o strategie de prezervare mai buntr dec6t
includerea unor noi areale in aria protejattr existent5.
Sustintrtorii mai inversunali ai ariilor protejate mari argumenteaztr cA ariile protejate mici
nu ar trebui mentinute deoarece incapagitatea lor de a menline pe termen lung populaliile le
confera o valoare redusl pentru scopurile conservlrii. Alli cercetetori preocupati de
conservare sustin cA ariile protejate mici, bine pozitionate, sunt capabile str includtr o mai
mare varietate de tipuri de habitate Si mai multe populafii de specii rare dec6t ar face--o aria
bloc cu aceea5i suprafati (Simberloff ti Gotelli, 1984; Shafer, 1995). De asemenea, crearea
mai multor arii protejate, chiar daci mai mici, previne posibilitatea intervenliei unei forte
catastrofale unice, cum ar fi o specie exotictr, o epidemie sau un incendiu, ce ar distruge
intreaga popula(ie localizattr intr--o arie protejatl unictr. in plus, ariile protejate mici
Conseivarea la nivel de comunitate biologicd 179

105
a I€rbivore mici
. Ierbivore mari
o Carnivore mari
6
6
t
1 O00 indivizi
S ror

'qr9
z tot 0

1 102 104 105

Supraf af a parcului Ihectarel

Fig. 4.8 Studiul populaliilor de animale a artrtal ce parcurilc africane extinse au populalii
mai mari din fiecare specie in comparalie cu parcurile mici doar daci au populafii
viabile. Fiecare simbol indic[ o populalie de animale. Pentru erbivore mici (iepuri,
veverite), dac6 merimea populaliei viabile este de I 000 de indivizi (l0r pc grafic), va
fi nevoie de arii protejate cu o suprafaF de 102 ha; Pcnru erbivore mad (zebre, girafe)
este necesartr o arie protejattr de 104 ha, iar pcntru carnivore mari (lei,
hiene) de 106 ha (Dup[ Schonewald{ox 1983.)

localizate in vecintrtatea unor zone populate pot favoriza crearea unor centre de educatie
privind conservarea ti studiul naturii, inlesnind obiectivele pe termen lung ale protecliei
mediului prin con$tientizarea publicului.
Consensul pare si fie asupra ideii ci m6rimea unei arii protejate depinde de grupul de
specii considerat, de terenul disponibil ii de circumstanlele particulare. Este unanim
acceptat faptul cA ariile protejate mari sunt mai bune dec6t cele mici deoarece sunt capabile
sa suslina mai multe specii, prin marimea superioara a populatiilor Si printr-o diversitate
mai mare a habitatelor. in orice caz, ariile protejate mici bine administrate sunt de asemenea
valoroase, in special pentru proteclia speciilor de plante, nevertebrate li vertebrate mici
(Lesica 9i Allendorf, 1992; Schwartz, 1999). Deseori nu exista o posibilitate de a alege ci
trebuie acceptatA provocarea administrtrrii speciilor in arii protejate mici, deoarece nu sunt
disponibile terenuri suplimentare pentm scopuri de conservare. Acest lucru este pa4ial
adey&at in zone ce au fost intens cultivate Si locuite de secole, cum ar fi Europa, China,
nordul Africii pi lnsula Jawa. De exemplu, Suedia are I 200 de arii protejate mici cu o
suprafati medie de 350 hectare, iar ln Olanda 30 - 40o/o din ariile protejate sunt mici
(McNeely 9i al1ii, 1994). ,,Bukit Timah" din Singapore este exemplul de arie protejati micA.
izolati, intr--o arie urbane ce ofera proteclie unui numer mare de specii. Aceasttr rezervalie
forestiertr de 50 de hectare conservl0,2oZ din zonele forestiere originale din Singapore 9i a
fost izolat6 din 1860, protej6nd 9i in prezent T4o/o din flora originali, 72% din speciile de
paseri ti 56% din speciile de pepti (Corlett li Tumer, 1996). in Rom6nia mai mult de 85 %
din ariilg protejate au suprafap mai mici de 100 ha, iar circa 24 oZ au suprafafa sub I ha,
180 C o nse rvare a d ive rs it dl i i bi ol ogic e

25000

20000

150qt

r0@

5UD

@
ralh.
@ @, # m
r,r.5h. 5.r-l0lI r0,r-rmtf 16.r.rtutl !.r. 106 h.

lrl.re.h d. .upr.frh

(a)

35

30

n2!

rat
I
€$
!m
E
t

I
2
5

o
1.r-5h. 5.1.10 ha 10.1.1@h. l()0.l.10(Dh. p.n l@h.
Inlerval. d. .uprr{.h

(b)

Fig. 4,9 Distributia rezervatiilor naturale in Caeatii Oricntali

pune in evidenp: a - ponderea ridicati a ariilor protejate mari
din totalul suprafelei ocupate de arii protejate: 6 - numerul
ridicat al rezervaliilor naturale mici (sub l0 ha) cu
vulnerabilitate accentuata Ia degradare.

rolul lor in conservarea diversitllii biologice fiind mult diminuat. Importanta ariilor
protejate romenegti pentru conservarea diversittrlii biologice poate fi ameliorati in viitor,
datorita managemnetului mai facil al suprafelelor mici, in condiliile in care factorii
pertubatori vor fi indepirtali. in cazul rezervaliilor cu suprafala mare din Romania (peste
I 000 ha) se pune problema dificultllii de administrare a spaliului, instrumentele legale
nefiind inca chr definite. Pentru a exprima modul de distributie a ariilor protejate functie de
suprafata pe teritoriul Rom6niei s-a ales un exemplu reprezentativ, Carpalii Orientali
(lig. 4.9). Astfel, ponderea cea mai ridicatl din num6rul total de rezervalii naturale ln
Conservarea la nirel de comunitate biologicd l8l
Carpatii Orientali o au cele cu suprafata mai mica de 5 ha (circa 45 %) care dat fiind
impactul antropic prezinta stabilitate foarte redusa. De$i sunt pu{ine la numar (7),
rezervafiile foarte mari (peste I 000 ha) ocuptr o pondere importanta in arealul Carpatilor
Orientali. Extinderea mare nu garanteaza protectia diversitllii biologice, administrarea
acestora realizindu-se foarte greu. in Carpafii Orientali, ariile protejate cu suprafele de
100-1000 ha sunt considerate modelul optim pentru conservarea unor elemente naturale,
prezentand avantaje din punct de vedere economic (suprafelele scoase din circuit sunt
acceptabile la niyelul unei localitali de dimensiuni medii) pi ecologic (asigura o conservare
optimA a resurselor naturale in condifiile in care presiunea umana din acel spafiu nu este
foarte ridicau).

Minimizarea efectelor de margine $i de fragmentare

Este general acceptat faptul cA ariile protejate trebuie proiectate pentru a minimiza
efectele de margine, Arealele de conservare de formA rotundtr minimizeaza raportul
limita-areal iar centrul unei astfel de arii protejate este mai deplrtat de limita decat in ariile
protejate care au o alti formtr. Ariile protejate de forml liniartr, lungi, au o graniltr mai mare
gi toate punctele sunt aproape de limita. Utilizend aceste argumente pentru ariile protejate
cu patru laturi, un model petrat este mai bun decat unul rectangular alungit, cu aceeagi
suprafaf5. Aceste idei au fost rar, dactr nu chiar niciodata, implementate. Majoritatea ariilor
protejate au formtr neregulattr deoarece achizilionarea terenului s-a flcut mai degrabd in
func(ie de oportunitate decat de realizarea unui model geometric.
Fragmentarea ariilor protejate de catre $osele, garduri, terenuri agricole gi de alte
proiectii in mediu ale activitallor umane trebuie evitata pe cat posibit datorit6 efectelor
negative multiple care pot afecta speciile 9i populaliile (a se vedea capitolul 2).
Existi cazuri in care separarea de zonele tnconjurtrtoare a ariilor protejate cu suprafali
redusI a avut efecte benefice. Astfel, Rezervalia botanic{ Tinowl Lucina, cu o suprafalA de
I ha, aflati in lungul pir6ului Luncavei, in Obcina Mestectrniq, a fost delimitatl cu gard
pentru a fi pezite de caii hergheliei Lucina gi de cireziile de bovine ce paluneaztr in zon6.
Declararea mlaftinii ca arie prolejattr 9i ingrddirea ei a determinat extinderea arealului
speciei relictare mesteacanul pitic (Betula nana), iar in ultimile decenii nu au disptrrut nici
una dintre speciile semnalate anterior li nu s-a obs€rvat pAtrunderea unor specii noi
(Filipagcu. 1973: Pop $i altii. 1973).
Factorii de decizie care determinA fragmentarea sunt puternici, deoarece ariile protejate
sunt de obicei terenuri nedezvoltate, disponibile pentm proiecte noi cum ar fi agricultura,
baraje sau arii rezidenliale. Amenajigtii localizeazA frecvent retele de transporturi Si alte
componente de infrastructurtr in arii protejate deoarece intimpinl mai puline opozifie din
partea publicului dec6t daci ar alege str le localizeze pe terenuri private. in estul Statelor
Unite, multe arii protejate din apropierea oragelor sunt strdbitute de posele, cdi ferate gi linii
de transport a energiei, care pulverizeazl in zeci de fiagmente arii intregi de habitat.
in literatura sunt enunlate ti strategii prin care se comaseaza micile arii protejate in spadi
largi de conservare. Ariile protejate sunt adesea incluse intr-o matrice extinsA de habitate
administrate pentru exploatarea resurselor, cum ar fi exploatarile forestiere, piqunile sau
terenurile agricole. Daca protejarea diversitd{ii biologice poate fi o prioritate secundard in
administrarea ariilor productive, atunci acele arii pot fi administrate duptr planuri de
management care str includtr astfel de acliuni, fiind posibi16 reducerea efectelor fragmenttuii
(fig. .l0). De asemenea, prin administrarea unei regiuni mari se pot proteja mai multe
182 C onse rv area d iver s it dli i bioI og ice

R.l.ru. Nodh Cd..d6

R.t.ru. Y.llowllon.
(wyomint^ront n.Id.ho)

2@ km
P.N. M6tii G@r smty

8.r..!r App.h.f,i d. .ud

(Nodh cdllnrT.nn..E.r'G.oral.)

Fig. 4.10 Adeseori palcurile nalionale au injurul lor terenuri publice administrate dc diferitc agenlii
guvcnamentale. Guvemul SUA administrcazi in prczent, pentru a putea menfine populafii mad ii
viabile, parcurile nationale, pldurile statului ti altc terenuri fedcralc ca o retea dc arii naturalc. Patru
asemenea retelc sunt redats in figure- Terenurile private sunt marcate cu negru, iar ariile protejate cu
gri. (Dupd Salwasser li allii,. 198?.)

specii pi habitate. De cdte ori este posibil, populaliile speciilor rare ar tebui administrate ca
o metapopulatie mare pentru a facilita fluxul genetic $i migratia intre populalii (Soule 9i
Terborgh, 1999). Colaborarea intre prop eta i publici ti Fivali de terenuri are o imPortantA
special6 in dezvoltarea ariilor metropolitane, unde se glsesc frecvent mici arii protejate
izolate, aflate sub controlul agenfiilor guvemamentale gi organiza{iilor Private (Kohm 9i
Franklin, 1997). Un astfel de exemplu este Chicago Wildemess Project, in care 34 de
organizalii, rncluzand administra!ia localtr, guvernul, organizalii de conservare private,
grupuri de cetAleni, grtrdini zoologice gi muzee, coopereaztr pentru a Prezerva ln zona
metropolitantr a oragului Chicago peste 56 000 de hectare de preerii cu ierburi inalte,
mlattini ti p6dud (Yaffee 9i allii, 1996).
Ori de cate ori este posibil, ariile protejate ar trebui s6 includa un ecosistem intreg (cum
ar fi un curs de ap6, un lac sau o unitate montantr), deoarece ecosistemul este unitatea
optiml de administrare. Daunele provocate unei pa.rti neProtejate a ecosistemului Pot
ameninla starea de sanltate a intregului €cosistem. Confiolul intregului ecosistem permite
managerilor ariilor protejate sA il apere mai eficient impotriva influenlelor externe
distructive (Peres 9i Terborgh, t995).

Habitatele coridor

O solutie de administrare a unei relele de arii protejate naturale a fost aceea de a le lega
lntr-un sistem prin intermediul \ror hibitale coridot, care nu sunt altceva decSt f69ii de
terenuri protejate desf{urate intre arii protejate (Simberlotrgi allii 1992; Rosenberg 5i allii
Conservareo la nivel de co uhitate biologicd 183

1997). Astfel de habitate coridor, numite Si coridoare de conservare sal de deplasqre, pot
perrnite plantelor gi animalelor str treacd dintr--o arie protejatA in alta, facilitdnd fluxul
genetic ti colgmizarea altor terenuri favorabile (Beier gi Noss, 1998). Coridoarele de
conservare pot ajuta li
la prezervarea animalelor ce migreaztr sezonier d€--a lungul unei serii
de habitate diferite pentru a-fi procura hrana; dac6 aceste animale ar fi incluse intr-o
singura arie protejat5, ar putea muri din lipstr de kan6. Acest principiu a fost pus in pra(ica
in Costa Rica pentru a lega douA arii protejate, Braulio Carillo National park 9i La Selva
Biological Station. Un coridor dd 7 700 de hecrare de ptrdure, lat de cadva kilometri ti lung
de l8 km, cunoscut sub numele de La Zona Protectora a fost creat pentru a oferi
posibilitatea a cel puln 75 de specii de pastui sA migreze intre doua importante areale de
conseware (Bennett, 1999).
Coridoarele sunt mult mai necesare de-a lungul liniilor de migra(ie cunoscute ale
speciilor de animale. De exemplu, Kibale Forest Game Corridor a fost creat in 1926 p€ntru
a proteja ruta de migralie a venatului, care se intinde intre Kibale Forest ti eueen Eliabeth
National Park din Uganda. in anumite cazuri, lAsarea unor fdqii de pAdure de habitat
maryinal intre areale de conservare extinse poate servi la facilitarea deplastrrii prin crearea
'mui model ,,stepplng stone,. Acestea a\ o importanli speciala pe[tru pisdrile migratoare,
-
care au nevoie de odihnd 9i hranl. Acolo unde coridoarele existtr deja ele trebuie prezervate.
Multe din coridoarele deja existente sunt situate de-a lungul cursurilor de api ti pot fi ele
insele habitate de importangi biologictr. Tunele special construite, rigole, poduri $i gosele au
fost realizate pentru a pennite delimitarea unor coridoare intre habitate, acestea putand fi
utilizate de mamifere, ioparle fi amfibieni (fig. .l I ). La o scarl mai extinsA, Wildlands

-- -.d Raul
B.li..

r
HEIMUET_

ffi Landl
(a)

Fig.4.ll a -un pod aerian

care permite maimulelor
utldtoare (A I ouat la pigra)
str traverscze drumul care
taie pedurea. Aceste poduri
au devenit puncte de Drumuri
atraclie pentru turilti (Foto
prin amabilitatea R. H.
Horwich gi J. Lyon);
, - Community Baboon N
Sanctuary, Bermudian
Landing, din Belize,
conserve o relea de peduri
coridor larealele ha5urate) 0
de-a lungul rdului Belize, km
habitat al maimutelor
urlitoare $i a altor specii. (b)
184 Conservarea dive rsitdli i biologice
Project a propus un plan de corelare a ariilor protejate extinse din S.U.A. prin coridoare
habitat, creand un sistem care si permittr mamiferelor mari, in declin permanent, si co€xiste
cu societatea umana.
Degi coridoarele reprezinti o strategie de conservare promitatoare, ele pot avea gi
anumite dezavantaje. Coridoarele pot facilita migra(ia unor tipuri de boli 9i epidemii. Astfel
o infestare singularl Far putea extinde rapid ctrtre toate ariile protejate naturale conectate,
devenind cauza distrugerii unor populalii de specii rare. De asemenea, animalele ce se
deplaseaza de-a lungul habitatelor coridor pot fi expuse unui risc de vaneloare mare,
deoarece v6n6torii, ca pi animalele de pradtr, tind sa se concentreze pe traseele utilizate de
animalete salbatice. in ciuda acestor preocuptrri, cercetf,rile gtiinlifice par si susgin5 valoarea
coridoarelor de conservare, degi fiecare caz trebuie analizat separat.
Toate aceste teorii asupra designului ariilor protejate au fost create in principal Pentru
vertebratele terestre, plantele superioare gi nevertebratele mari. Aplicabilitatea acestor
principii la ariile protejate natuale acvatice, unde mecanismele de dispersie sunt in mare
parte necunoscute, necesita investigafii suplimentare. Promovarea ariilor protejate marine se
impune ca o prioritate pentru conservarea diversitdtii biologice gi controlul poluirii .
Numeroase th'i din regiunile Caraibelor 9i Pacificului dezvolttr intens arii protejate marine.
intreaga insuli Bonaire din Antilele Mici este o arie protejattr marin6, in care ecoturismul
este activitatea economica principaltr.

Ecologia peisajelor $i arhitectura ariilor protejate

Interacliunile intre modelele actuale de utilizare a terenurilor, teoriile de conservare gi

arhitectura ariilor protejate sunt evidente in disciplina rumite ecologia peisajelor, care
investigheaza modele de tipuri de habitat la scartr regionali gi influenla lor asupra
distribuliei speciilor gi proceselor din ecosistem (Hansson gi a\ii 1995; Forman 1995). Un
persaj este definit de Forman gi Godron (1986) ca fiind o:ond unde clustere sau ecosisteme
qllale in intetacliune se repetd intr-a formd similqrd (lrg. a.l2). Ecologia peisajelor a fost
studiata mai intens in mediile dens populate din Europa 9i mai pulin in America de Nord,
unde cercetarea din trecut a delimitat tipuri de habitat unice irepetabile.
Ecologia peisajelor este importanta pentru protejarea diversitAtii biologice deoarece
multe specii nu sunt limitate la un singur habitat, ci se deplaseaza intre habitate sau locuiesc
la granila dintre doutr habitate. Pentru aceste specii, modelele de tipuri de habitat la scarl
regionald sunt de importanla majore. Prezenla li densitatea multora dintre specii pot fi
afectate de mArimea fragmentelor de habitat 9i de gradul lor de interconectare. De exemplu,
mlrimea populaliei unei specii de animale rare este diferittr in douA arii protejate de 100 de
hectare, unul ayand 100 de parcele altemante de pldue ti paji$te, de un hectar suprafali, iar
cealalH avand patru parcele a 25 de hectare fiecare. Aceste modele de peisaje altemative pot
avea efecte foarte diferite asupra microclimatului (vant, temperatura, umiditate 9i lumin6),
izbucnirii unor epidemii sau modelelor de migralie a animalelor.
Pentru crefterea numlrului gi divenit{ii animalelor, cei ce administreaztr viala strlbatica
incearctr adesea sL realizeze o varialie c6t mai mare a peisajelor in cadrul unitIlii
adminisfate de ei. Sunt create ti intre(inute cempuri, pajitti, tufiri$uri pitice, sadi[i pomi
fructiferi, semanate plante de culturtr, tiiate periodic suprafele reduse de pldure, construite
mici iazuri 9i baraje. De asemenea numeroaie poteci gi drumuri de plmant gerpuiesc de-a
lungul 9i de-a latul tuturor sectoarelor delimitate in cadrul ariilor protejate. Rezultatul este
o arie protejati transformatlt intr-un mozaic de fragnente, unde zonele de tranzilie abunda.
Conservarea la nivel de comunitate biologicd 185

(A) Pejsaj putin fraghmtat (B) Peieiin relea

o ool .!..
.-
Relea de drunun irk-o R€,€a de rauri lrtr-o
pidu!€

(C) P€isj interdiSitat (D) Peisaimoaicat

PAdure sub presiune Terenul unei feme cu

Fig. 4.12 Accste patru modele ale tipurilor de peisaj arati modul in care interactioneaza ecosistemele
cu terenurile organizate dupA un model repetitiv. Ecologia peisajelor studiaztr aceste inte.actiuni $i
nu un singur tip de habitat. (DupA Zonneveld 9i Forman 1990.)

Intr-un manual de management al vietii salbatice, managerii sunt sfetuili sa treaca la

dezvollarea q cdt mai multor muchii deoarcce viqla sdlbqticd este rezullatul locllrilor unde
doud hdbitote se intdlnesc (Yoakum ti Dasmann, l97l).
Scopul conservationigtilor este nu doar acela de a include cet mai multe specii cu putinttr
in arii protejate, ci 9i de a proteja acele specii care sunt in pericol de disparilie ca rezultat al
activitltii umane. Micile arii protejate diviz^te in multiple unitili de habitat, conrinand un
peisaj comprimat, pot include un numtrr mare de specii, dar este probabil ca acestea s6 fie
cu prectrdere specii cu utililate economictr redusa: specii care depind de perturbarea umanl
li specii sftrine zonei. O arie protejata confin6nd numdrul maxim de muchii poate sA piardtr
multe specii rare care locuiesc doar in blocuri mari de habitate neperturbate.
Pentru a schimba optica acestei abordtrri focalizate, diversitatea biologictr trebuie se fie
administrati la niyel de peisaj regional, unde mtrrimea unittrtilor de peisaj - cum ar fi dealuri
sau cursuri de apa - permite reconstituirea unitatilor naturale lnainte de a fi modificate
antropic (Grumbine, 1994b;Noss ii Coopenider, 1994). O ahemativa la crearea unui peisaj
miniatural de habitate relativ omogene la scartr mictr este de a lega toate ariile protejate
dintr--o zontr intr--o relea regionalA aslfel incet sA poau fi create unitAli extinse de habitat.
Unele dintre aceste uniuti de habitat fi putea fi suficient de mari ca sA protejeze speciile
riue care nu sunt capabile str tolereze presiunea umantr.
r86 C onservare a divers itdlii biol ogice

Administrarea ariilor protejate

Odat5 declarata prin lege, o arie protejata trebuie si fie eFectiv administrata pentru a
menline diversitatea biologictr. Credinla ctr natula stie mai bine 1i cI existi o balanld a
naturii i-a condus pe multi cercetf,tori la concluzia cl situatia optimtr pentru conservarea
biodiversitaui este aceea lipsittr de interventia umana. Realitatea este adesea foarte diferittr.
in multe cazuri, oamenii au modificat deja mediul atat de putemic incdt speciile gi
comunitilile care mai exista au nevoie de interventia urgenttr a omului pentru a supravielui
(Spellerberg, 1994; Sutherland ii HiU, 1995; Halverson pi Davis, 1996).
Lumea este plnl de ,,arii protejale pe hArtie" (sinfuomul paper prulecled arcas) care
au fost create prin acte legislative guvemamentale, dar care nu sunt adminisfate efectiv in
teren. Din picate Romania pare sa fie o campioantr a declartrrii ariilor protejate prin acte
guvernamentale. Aceste acle legislative fac referire doar la suprafala ariilor protejate,
neexistend o delimitare concrettr in teren gi, in consecinli, o administralie care sa le
gestioneze. Din 1990 9i pAnI in anul 2000 nu a existat decet o arie protejata cu administrafie
proprie: Rezervalia Biosferei Delta Dunarii. Aceaste situalie a condus la degradarea
gradualI sau rapida a calitalii habitatelor gi la pierderea unui num6r apreciabil de specii
valoroase. Astfel, Parcul Nafional Bucegi, zonA care atrage importante fluxuri turistice
estivale gi hivernale, a fost victima propriilor sale frumuseli, cunoscdnd o degradare
accentuatd care se reflecta in calitatea habitatelor gi divenit?[ii biologice.
in unele 1iri, oamenii nu ezittr si practice agricultura, si defii$eze fi sd dezvolte activiali
miniere in ariile protejate deoarece cred cA terenurile guvernamentale sunt ,,proprietatea
tuturof'; oricine poate lua orice dorette $i ,,nimeni" nu se oferi s6 intervind. Situalia poate
deveni critica 9i din aceasttr cauz5 ariile protejate trebuie activ administrate pentru a preveni
deteriorarea lor. Un exemplu semnificativ in acest sens este cel din Parcul National
C6limani, in care pe versantul nordic al V&fului Negoiu rom6nesc se exploateaztr, in
cariera, de circa trei decenii sulf. Impactul activitalilor miniere se reflecte in dinamica
comunittrlilor vegetale 9i a distribuliei unor specii (Apostol 9i Nip, 1993).
Cel mai eficient management al unei arii protejate se aplici atunci cdnd managerii
beneficiazi de avantajul informaliilor dintr-un program de cercetare gi delin fonduri pentru
implementarea planurilor de management. in anumite (ari, in special europene precum
Marea Britanie, habitate ca pldurile, pajigtile 9i gardurile vii au fost create in urmA cu sute
sau chiar mii de ani prin activitate umantr. Aceste habitate susfin o mare diversitate de
specii, rezultat al practicilor traditionale de management al terenurilor, care trebuie
menlinute dactr se doregte plstrarea speciilor.
Este adevarat cf, uneori cel mai bun management presupune lipsa orictrrei activiteti,
intervenlia umand fiind cateodata ineficientl sau chiar deunatoare. De exemplu,
managementul activ de promovare al abundentei speciilor de ierbivore, cum ar fi cipriorii,
a fost aplicat frecvent in scopul eliminarii prfiatorilor, a lupilor in Europa 9i a pumelor ln
S.U.A. Eliminarea pr6ddtorilor poate avea ca rezultat cregterea explozivtr a populaliei de
ierbivore, a unot carnivole $i, accidental, a celei de roztr'loarc, fapt ce ar conduce la
degradarea habitatelor gi la colapsul comunitililor de plante ti animale.
Managerii de arii protejate entuziasmali ci au eliminat copacii cazuti pentru a
,,imbunatiti" imaginea ariei protejate ar putea indep[rta cu bund ltiintd resurse vitale
necesare anumitor specii de animale pentru cuibtrrit gi hibernare. in multe arii protejate,
incendiile sunt parte a ecologiei arealului, incercarea de eliminare complettr a lor av6nd
adesea efecte neaiteptate, cunoscut fiind cazul Yellowstone National Park din 1998.
 Conservarea la nivel de comunitate biologicd 187

Fig. 4.13 Habitatele in care

cuibaresc rendunicile de
mare din zona costiera Cape
Code National Seashore
sunt profund afectate de
fluxurile turistice din zone. l! l,
Prin managementul zonei se
incearcb reducerea
impactului activittrtilor
antropice asupra tt
Z
populaliilor acesrei pdseri.
(Folo David C. Twichcll,
Manomet Centre for
Conscrvation Sciences. )

,\ ;tJ

Exemple de management eficient al unei arii protejate pot fi considerate cele din Marea
Britanie, unde existl o traditie de implicare a oamenilor de ftiinF $i voluntarilor in
monitorizarea ti administrarea unor mici rezervalii, cum ar fi Monks Wood gi Castle Hill
Nature Reserves (Peterken, 1996). in aceste zone, efectele diferitelor metode de pegunat
(cregterea ovinelor comparativ cu cea a bovinelor, p4unatul redus comparativ cu cel
intensiv) asupra populaFilor de flori selbatice, fluturi ti pasAri sunt imediat resimlite.
La simpozionul ,,The Scientific ManaBement of Animal and plant Communities for
Conservation" (Duffey pi Watt, l97l), Michael Morris de la Monks Wood a afirrnat cA:1fu
existd o cale unicd, bund sau rea, de a administrq o rezervalie nqturald.,.oportunitateq
oricdrei metode de management trebuie corelatd cu obieclivele de mqnagement pentru
fiecare caz in parte...doar alunci cdnd obiectitele de uanagement au fost formulqte,
rezultatele managenentului ttiinlific pot fi qplicate.
Multe agen{ii guvemamentale 9i organizafii de conservare sustin ctr proteclia speciilor
rare li amenintate este una din prioritilile lor majore. Aceste priorittrti sunt frecyent
subliniate prin declarafii de intenlie, care permit managerilor str ili apere actiuoile. De
exemplu, la Cape Cod National Seashore in Massachusetts, protejarea habitatelor de cuibtrrit
a rdndunicii de mare (Sterna hirundo) a fost considerata ca prioritate in defavoarea utilizirii
zonei de cafie maginile de teren pi a,,dreptului,, pescarilor sportivi de a pescui (hg. 4.13). O
politicl de tip "/os mdna! a managerilor ariilor protejate, care nu line cont de legile naturii,
ar avea drept rezultat distrugerea rapidtr a coloniilor de rdndunici de mare.
Un aspect imponant al managementului ariilor protejate implictr dezvottarea unui
program de monitoring a componentelor cheie Ei a altor parametri, cum ar fi nivelul apei in
lacuri, numirul speciilor rare gi amenintate, densitatea plantelor ierboase, a arborilor li a
arbuttilor, perioadele de sosire gi plecare ale animalelor migratoare (ln special pAsiri) etc.
Tipul informaliilor colectate depinde de obiectivele de management ale ariei protejale.
Monitorizarea permite managerilor ariilor protejate sA determine nu numai starea de
sanogeneze a unor componente ale ariei protejate, ci tehnicile de management care sunt
9i
188 C o ns e rv are a dive ts i tdli i b i ol ogi ce

utile sau nu. Avend la indemanl informalii corecte, managerii pot fi capabili str ajusteze
practicile de management pentnr cretterea eficienlei actului de administrare.
World Conservation Monitoring Centre !i TJNESCO au coordonat in 1990 un studiu pe
un egantion de 89 World Heritage Sites pentru a identifica problemele de management ale
acestora (WRI/IUCNruNEB 199?\. Cele mai serioase probleme de management in
Australia, Noua Zeelandl 9i insulele pacifice au fost determinate de speciile de plante
introduse, pe cdnd in America de Sud gi Africa principalele ameninlari au fost exploatarea
ilegali a viefii selbatice, incendiile, Ptr$unatul gi cultivarea plantelor. Managementul
inadecvat a fost o probleml specificl ltrrilor in curs de dezvoltare din Afiica, Asia, America
de Sud pi Europa. in llrile industrializate, problemele cele mai importante legate de
administrarea ariilor protejate au fost cele determinate de activittrlile economice cum ar fi
mineritul, exploattrrile forestiere, agricultura li amenajtrrill hidrotehnice.
Degi aceste modele generale ofertr o imagine de ansamblu, orice arie protejattr are
problemele ei specifice, cum ar fi: defriglrile ilegale sau braconajul in multe din ariile
protejate ale Americii Centrale ori numlrul mare de turilti ce invadeazl parcurile nalionale
din S.U.A. Si Europa in timpul verii.

Managementul habitatelor

Uneori se impune ca o arie protejattr str fie administrata agesiv pentru a asigura proteclia
tuturor speciilor gi habitatelor (Richards 9i al1ii, 1999). Multe specii ocuptr doar un habitat
specific sau un stadiu succesiv specific al unui habitat. Atunci cend un teren este declarat
arie protejata, gradul de intervenlie uman6 se poate schimba atal de mult incdt numeroase
specii gisite anterior pe acel teritoriu dispar. Perturb[rile naturale, incluz6nd incendiile,
pAiunatul erbivorelor sAlbatice^9i ciderile de arbori sunt elemente cheie in determinarea
prezenlei anumitor specii rare. ln ariile protejate mici, pot lipsi stadii succesionale, iar din
acest motiv multe specii nu sunt reprezentate; de exemplu, intr--o arie protejate izolattr,
dominattr de arbori seculari, speciile caracteristice stadiului incipient al ierburilor 9i
arbugtilor pot lipsi. Din c6nd in cdnd, managerii ariilor protejate trebuie str administreze
activ aceste zone, in vederea asigurtrrii tuturor stadiilor succesionah. O cale frecvent
folosittr pentru a realiza acest lucru este provocarea periodicl a incendiilor controlate pe
terenuri cu ierburi, arbugti li in plduri, in scopul reinceperii procesului succesional. De
exemplu, multe din plantele spontane cu flori, unicat ln insula Nantucket, localizattr in
apropierea prmurilor statului Massachusetts (S.U.A.) vegeteazn in pajigti. Aceste paji$i au
fost anterior mentinute prin pd$unatul oilor. Ele trebuie acum arse odate la cativa ani pentru
a preveni invadarea zonei de cltre pddurea de stejari xerofili care ar putea determina
degradarea habitatelor plantelor cu flori (fig.4.l4a). in anumite arii de gestionare a
habitatelor 9i speciilor, managerii menlin terenuri pentru cosire sau pigunat. Tipul 9i
perioada de desftrgurare a acestor acliuni pot ajuta de asemenea la eliminarea speciilor
exotice care invadeaztr arealul in detrimentul speciilor native (Weiss, 1999). in alte situalii,
pa4i ale ariilor protejate nebuie administrate cu grije pentru a minimiza presiunea umantr 9i
a fumiza condi{iile cerute de speciile mature (fig.4.14b). De exemplu, anumite specii de
insecte se gasesc doar in sectoarele mature ale ptrdurii boreale gi dispar in t€renurile
administrate printr-un sistem de recoltare (Niemela qi at1ii, 1993).
Conservarea la nivel de comunitate biologicd 189

Zone umede. Managemenful zonelor umede este o problemtr importantA deoarece

acestea sunt spa{ii critice, fragile din punct de vedere ecologic. Mentinerea zonelor umede
este necesarA pentru conservarea populaliilor de pdsari acvatice, petti, amfibieni, plante
acvatice Si a gazdelor altor specii (Moyle 9i Leidy, 1992). Zonele umede sunt adesea
intercondilionate, astfel ca o decizie legatl de nivelul $i calitatea apei intr--o zontr are
repercusiuni asupra altor zone. Ariile protejate pot deveni competitori direcli pentru zonele
in care se aplictr proiecte de irigalii, scheme de control a inundaliilor gi ale barajelor, cum
este cazul in luncile fluviilor Indiei gi in zona ml4tinoastr Florida Everglades (pop, 1955;
Holloway 1994; Malason, 1995; Mitsch 9i Gosselinlq 2000). Managerii ariilor protejate au
devenit politicieni abili 9i eficienli in relaliile cu publicul pentru a se asigura cd zonele
umede din administrarea lor vor continua str primeascA apa curat6 de care au at6ta nevoie
pentru a pasfia calitatea habitatului.

Specii rare. Nevoia de a elabora un plan de management al habitatelor pentru mentinerea

populaliilor de specii rare este ilustrati in exemplul zonei umede Crystal Fen din nordul
statului Maine, recunoscutd penfu numdrul mare de specii de plante rare (Jacobson gi altii
l99l ). Asanarea aparenta a mlattinii (lunca inundate) ti cresterea vegetatiei lemnoase,
atribuitA de unii biologi construcfiei goselei in 1893 6i a unui $anf de drenaj in 1937, a
condls la concluzia ca mla$ina ar putea disptrrea. Ulterior, utiliz6nd fotografii aeriene, ha4i
istorice de vegetalie ti analize de polen din sEaturile de turba s-a evidenfiar faptul ca ins4i
construirea goselei a permis mlagtinii str se dezvolte in zona prin impiedicarea drenajului.

t
:
& q.
*i
a

&?,

Fig, 4..14_.Managementul pentru conservare: interventie versus neintervenlie: o subarbugii

-
xerofili. din aria protejartr Nantuckct Island sunt inccndiafi periodic pentru a menline o
vegetalie deschisa de pajitte, cu impoltarlte specii de plante-cu flori, iFoto Jackie Sones
Massachusetts Audubon Society); b - in unele cazuri estt necesari minimizarea interventiei
omului. Pedurea secularl Olympic National Forest, Washington, cste un loc in care nu s-a
intervenit de foane mulli ani (Foto Thomas Kitchin/Iom Stack and Associates.)
190 Conservarea divettildtii biologice
Mlagtina s-a dezvoltat in zona li daloriltr incendiilor cauzate de scenteile de la locomotivele
cu cf,rbuni care nu au pennis dezvoltarea vegetatiei lemnoase. Deci se poate afirma cl o
suprafaE mare din mlattina pe care apar numeroase plante rare este un produs al activitilii
umane. Construclia canalului de drenaj gi sctrderea numtrrului incendiilor ca urmare a
introducerii locomotivelor Diesel au permis vegetaliei str revina la starea initiala. DacI telul
este mentinerea extinderii vegetatiei gi a populaliei de specii rare, se impune aplicarea unor
tehnici de management care str aibtr in vedere incendierea periodic6, eliminarea plantelor
lemnoase ti controlul bilanplui hidric.

Resurse cheie. in administrarea ariilor protejate, eforturile trebuie indreptate spre

prezervarea resurselor cheie de care depind multe specii (a se vedea capitolul l). Daca nu
este posibittr ptrstrarea intacta a acestor resurse, preocupf,rile tebuie orientate in direclia
reconstructiei lor De exemplu, lacurile artificiale pot fi consauite pe r6uri pentru a sprijini
reimprosptrtarea resurselor de ap5. Resursele gi speciile cheie pot fi sporite in arii de
conservare administrate pentru creiterea populafiilor speciilor al caror numar s-a diminuat.
Prin plantarea pomilor fructiferi ti construirea unui lac artificial, este posibil5 menfinerea
speciilor de vertebrate intr--o arie de conservare restranse, cu o densitate mai mare dec6t ar
fi prevlzuttr pe baza unor studii asupra distribuliei speciilor in habitate nep€rturbate. Un alt
exemplu este construirea de cuiburi artificiale pentru p&ari, ca metodtr de lnlocuire a unor
resurse atunci cand existi putini copaci cu scorburi pentru cuiblrit. in acest fel poate fi
oblinute o populatie viabiltr de specii rare. in ambele cazuri, trebuie realizat un compromis
intle crearea ariilor protejate fartr interventie umana gi crearea ariilor seminaturale in care
plantele qi animalele depind de om.

Managementul ariilor protejate $i comunitilile locale

Gradul de utilizarea antropica a resurselor naturale este o realitate ce trebuie luatA in

considerare inci de [a proiectarea ariilor protejate. Oamenii au fost parte integranti a tuturor
ecosistemelor lumii timp de mii de ani, iar excluderea omului din ariile protejate poate avea
consecinte neprevAzute (Kramer li alfi, 1997). De exemplu, o savanA protejati de incendiile
declan$ate de om se poate transforma intr--o ptrdure, determinand pierderea speciilor.
Excluderea comunitalilor umane din ariile protejate poate fi singura opliuie in cazul in care
resursele sunt supraexploatate pentr la un punct la care integritatea comunit5lilor biologice
este ameninlata. O astfel de situatie poale lua nagtere datorittr suprapi'unatului, defiiqtrrilor
intense pentru oblinerea de masl lemnoasa sau a venatului excesiv. Recomandabil ar fi str se
ajungd la un compromis intre conservationiqti Si agenrii economici lnainte de a ajunge la
shdiul de ameninlare a integritatii comunititlilor biologice.
Utilizarea ariilor protejate de ctrtre populalia localI qi vizitatori trebuie sI fie un subiect
central al orictrrui plan de management, atal in Frile dezvoltate cat gi in cele in curs de
dezvoltare (Wells 9i Brandon, 1992; western ti al1ii, 1994; Kothari 9i al1ii, 1996). Populala
care a utilizat resursele din interiorul unor arii protejate, iar acum nu mai are acces la
acestea, va avea de suferit, fiind greu sA suprayieluiasctr. Atitudinea ei in acest caz este de
inteles, iar oamenii afla1i in aceasttr pozilie nu vor susjine masurile de conservare. Multe arii
protejate sunt distruse datorita nesprijinirii misurilor de conservare, neglijenlei, ostilitalii
sau supraexploatlrii lor de cetre populatia localA. Dac{ scopul unei arii protejate este
explicat populaiei ti daca majoritatea locuitorilor sunt de acord cu obiectivele gi respecte
Conservarea la nivel de comunitate biologicd l9f
regulile, atunci zona poate men[ine mai bine comunittrlile natuale proprii. in cel mai pozitiv
scenariu, populatia localA este implicatA in managementul ariilor protejate, oamenii sunt
preglliti $i angajali de cltre administratiile ariilor protejate gi beneficiazl de pe urma
protejdrii biodiversitalii ti reglementarii activittrlilor din interiorul acestor spalii. La cealalti
extrema, dace exista o istorie a unor relalii proaste pi de neincredere intre populatia locala
9i guvem sau dactr scopul ariei protejate nu este explicat suficient de clar, populalia localtr
se poate opune activit{ilor din aria protejati li-va ignora regulile impuse de aceastll formtr
de gestiune a spaliului (Brandon li altii, 1998). in acest caz, populalia va intra in conflict cu
personalul ariei potejate.
Exist.lt o opinie tot mai lary acceptati ca implicarea populaliei locale este elementul cheie
in multe strategii de conseryare. Strategiile lop4owrr, in care guvemele incearca sI impund
planuri de conservar€ trdbuie integrate c\ programele bottom-up, in care comunitatile
locale sunt incurajate sAji formuleze propriile obiective de dezvoltare (Clay, l99l). Lewis
qi allii explicl astfell. Docd existd o leclie ce podte fr iwdlatd din esealrile conservdrii in
Africa, aceosla esle ceq prin care conservqrea impleuenlatd doar de guvern pentru
presupusul beneficiu al populaliei vq cuea un succes limital, tn special in ldrile cu o
economie slabd. Din contrd, conservareq penlru $i cdtre poPulalie, cu supravegherea
guvernului, poate dezvolta o relalie de colaborare intensd intre gutern Si populalia
dependenld de resurse. Aceqitq poate reduce costurile de aplicare a legii si spori veniturile
disponibile altor aspecte ale managementului vielii sdlbatice, care pot aiulq la suslinerea
acliunilor de consemare ca Si pe acelea ale comunildlii. O astfel de abordqre va avea
ovantajul suplimentar de a reda populaliei locale un senliuenl mai adAnc ql plopriefilii
tradilionqle ii ql responsabilitdlii fqld de resursele din aria proteiatd. Dovada
convingdtoare cd un qstfel de parteneriat este posibil nu afost incd demonstatd, Jiind mqi
mult teoreticd decAl prqcticd.
United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (l.rNESCO) a promovat
o astfel de abordare prin programul sdu Man and the Biosphere (MAB). Acest program a
creat sute de rezervalii ale biosferei in lumea intreage intr-o lncercare de a integra
activitatile umane, cercetarea itiintifica, proteclia mediului natural si turismul inr--o singura
localie. Conceptul de rezervatie a biosferei implictr existenla unei structuri care cuprinde
una sau mai m\lle zone cenlrale in care ecosistemele 9i comunittrlile biologice sunt strict
protejate, inconjurate de zone lampon in care activitefle umane tradilionale - cum ar fi
colectarea stufului, a plantelor medicinale sau a lemnului de foc - sunt monitorizate li este
dezvoltata o cercetare itiintificA nedisEuctivA. Zona tampon este la randul ei inconjurata de
o zond de tranzi(ie in care sunt permise anumite activitati economice (cum ar fi agricultura
traditionalS, defiifarile selective) pi cercetarea gtiin(ifici experimentaltr (fi9. 4.15b). Aceastl
strategie generala de delimitare a zonelor centrale cu zone tampon fi de tranz(ie poate avea
mai multe efecte. in primul rdnd, aceasta structura poate incuraja locuitorii sa sustina
obiectivele ariei protejate. in al doilea r6nd, anumite caracleristici ale peisajului, create de
utilizarea ecosistemelor de citre comunitatea umantr, pot fi mentinute. in al treilea r6nd,
zonele tampon pot favoriza dispersia animalelor gi fluxul genetic intre zonele centrale strict
protejate Si zonele de tranzilie populate li zonele neprotejate.
Managerii ariilor protejate marine incearctr str gAseasctr echilibrul intre nevoia de
conseryare pi cea de dezvoltare (Scott, 1999). in multe arii protejate marine, in anumite
areale este interzis pescuitul, pentru a permite populaliilor de pegti gi allor organisme si se
reproduci (fig. 4.16). Speranla este ctr exemplarele din aceste arii protejate se vor dispersa
spre arealele exploatate gi vor contribui la refacerea populatiilor afectate sau distruse. in alte
arii protejate, utilizirile competitive pot fi echilibrate prin zonare, in care anumite activittrli
au prioritate. De exemplu, la Ningaloo Marine Park, in largul coastei vestice a Australiei,
192 Conservarea diyersitdlii biologice

Opening conservation to man

{
k

(a)

@ tu"nitori"g
@ r-i"- ei

I e*z;r umane
."..".'"
aat
@s"5f."#i"d;i:f*?f'
(activitd!j
Zona cenEah
n€p€rturbalil

\l @ nedistrucrivl)
@
o o
aa
OO
(b)

Fig.4.15 Politicile de management din trecur vizau menlinerea ariilor prolejate departe de oricc
influenfi antropicd: a - posterul ilustrcazA modul in care programul MAB iritegriaza nevoile gi cultura
populaiiei locale cu administrarea li prorejarca rezervaliei. (Posrcr al expoziaiei ,,Ecology ii Action:
An Exibil', UNESCO, Pads, 1981.); h- modelul gcneral al unci rezcrvalii a biosferei MAB include o
zona centralr, strict protejat , inconjurate de zone tampon li zone de tranzitie.

existd areale dedicate uneia din cele trei categorii de management: zone sancluar, care
minimizeaztr impactul uman gi permit doar observarea viegii marinei zone recreative, ce pot
include activitati cum ar fi inotul, navigalia gi pescuitul recreational; zone de uz general,i\
care se permite pescuitul comercial gi recrealional.
Pentru ca managementul de arie protejata sA fie efectiv, trebuie str existe un personal
suficient de numeros, bine echipat, antrenat li motivat, gata s6 aplice politica ariei protejate.
Conservsrea la nivel de comunitate biologicd 193

Fig 4.16 Peftii de dimensiuni (a) Insula

mari din insula Apo, Filipine,
au fost intens pescuifi $i au
devenit din ce in ce mai rari:
a - ca respuns la pescuitul
excesiv a fost infiintat[ o arie
protejate in partea de est a
insulii. Pescuitul a fost permis
in partea de vest a insulei. 50x20m
Monitorizarea populaliilo. a a ade
fost realizati in |ase puncte din b5
vestul insulei; b - Rezultalele
aratd ce numdrul de exemplare
de pelti din partea protejatA a
crescut substantial pe cand in 500 m
partea neprotejattr nu s-a I
remarcat nici o imbunAtAtire.
I
(DupI Russ pi Alcala 1996.)
t
I
I zonS in care
N pescuitul este interzis

o) l0

E8
I
3

8a
o.<
6n
.9 i4
a.a
9^

o
0 2 468 10
Timp de protectie [ani]

in multe zone ale lumii, ln special in ltuile in curs de dezYoltare, ariile protejate nu au un
numar corespunzator de angajali gi duc lipsa vehiculelor gi echipamentelor necesare
patrultrrii in zone izolate (Peres qi Terborgh, 1995). Importanla personalului 9i
echipamentelor nu f€buie subestimati: in arii protejate din Panama, de exemPlu, abundenta
de mamifere mari care disperseaza seminlele plantelor zoochore este direct propo4ionald cu
frecvenla patrularilor antibraconaj ale rangerilor ariilor protejate (Wrighl li allii,2000).
Este o ironie cA sume mari sunt cheltuite pentru reproducerea in captivitate ti pentru
programe de conservare aplicate de ctrtre gr6dinile zoologice 9i organizaliile de conservare,
in timp ce diversitatea biologica a ariilor protejate bogate din punct de vedere biologic aflate
in giri in curs de dezvoltare se pierde ditorit! lipsei fondurilor necesare administrarii. in
multe cazuri, costurile anuale de management pentru specii ti habitate amenintate sunt
neglijabile comparativ cu costurile uriafe ale eforturilor de conservare pentru a salva specii
pe cale de disparilie sau ecosisleme in pragul colapsului (Wilcove 9i Chen, 1998).
194 Conservarea divetsitdlii biologice

Exteriorul ariilor protejate

Un element important in strategiile de conservare este protejarea diversittr{ii biologice in

afara ariilor protejate. Aga cum afirma David Western, fost director al Kenya Wildlife
Sewice (1989), dacd nu putem salvq nqlurq in exteriotul qtiilor prctejate, aceasla nu se vq
menline nici in interiorul lor. A miza doar pe arii protejate este un risc intrucat aceastl
strategie poate crea o menlalilate de asedin, in care speciile gi comunitilile din interior sunt
riguros protejate in timp ce in afar6 este liberA exploatarea lor. Daca suprafelele ce
inconjoarl ariile protejate se degradeazi, diversitatea biologica din interiorul aceston se va
degrada gi ea, rezultatul fiind pierderea speciilor. Acest fenomen este mai intens in ariile
protejate mici (tabelul 4.6). Acest declin va apare deoarece multe specii trebuie str migreze
in afara limitelor ariei protejate pentru a avea acces la resurse suplimentare. De asemene4
numarul exemplarelor oric6rei specli aflate in limitele ariei protejate poale fi inferior
mirimii populaliei viabile minime.

Via{a sllbaticl africani din afara ariilor protejate

Abundenta vielii strlbatice africane in exteriorul ariilor protejate pune in eviden!tr

importanla conservlrii diversitillii biologice in aceste spalii. JArile din estul Africii, cum ar
fi Kenya, sunt celebre pentru numeroasele specii de animale sdlbatice gasite in parcurile
nafionale, care stau la baza unei industrii ecoturistice foane profitabile. in ciuda faimei
acestor parcuri nationale, circa 75% din cele 2 milioane de animale mari din Kenya fiaiesc
in afara lor, fird a beneficia de proteclie, adesea impa4ind teritoriile cu animalele domestice

Tobelul 4.6

Prognoze declinului speciilor de carnivore mari din parcurile Africane ln cazul in care
exteriorul ariilor protejate nu este protejat
Absenl. protcctiei erteriorului
Suprrfafr Nr. d€ specii p.rcurilorr
Prrcuri nafionale
lr lfi)o hrl pr€zente in parc Nr. dc spacii c.ra 70 de specii carc
vor pcrsistr vor persista
Serengeti, Tanzania 1450 3l 30 97
Mar4 Kenya t8t 29 76
Meru, Kenya t02 26 20 11
Amboscli, Kenya 39 21 t8 75
Samburu, Kenya 30 25 t1 68
Nairobi, Kenya 21 ll 52

.Sura: Dalc duptr Westem $i Sscmrkula 1981.

'DatoriL agriculturii, vanatorii, pasunatului li e sltor aotivitqi
Conservarea la nivel de comunitate biologicd 195

(Western, 1989). Terenurile pentru cresterea animalelor domestice din Kenya ocupi
700 000 km2, adictr 409lo din teritoriul (trrii. intre animale sAlbatice cunoscute, cu frecventtr
ridicattr de aparilie in exteriorul ariilor protejate, se numara girafele (89o/o), impala (72yo),
zebra Grevy (99%), antilopa oryx (73%) ii strutii (92%). Doar rinocerii, elefanlii 9i
antilopele gnu dungate sunt gdsite predominant In arii protejate; rinocerii li elefantii
beneficiaztr de un regim de protectie speciala datorita faptului ca in afara parcurilor
nalionale gi a rezervaliilor naturale, braconierii c6utend fildel, coame 9i piei, aproape au
exterminat populaliile acestor mamifere. Erbivorele mari din ariile Protejate ptrluneaztr
sezonier in afara lor; multe din aceste specii fiind incapabile str se menlina dactr ar trebui
se-li restranga arealul la limitele ariei protejate, datorita braconajului sau dezvoltdrii
agliculturii.
in Kenya, Zambia, Zimbabwe fi ahe tAri invecinate a fost promovata o noul politicd
guyemamentala care sa permiti comunitdlilor rurale $i proprietadlor de terenuri str profite
direcl de prezenla animalelor mari de pe terenurile neprotejate (Lewis, 1995; Western,
1997). Cu asistenta din partea unor agentii internalionale, au fost create companii care
promoveaza ecoturismul - echitatie, canotaj, safari. Acolo unde densitatea animalelor
salbatice este optima, vanAtoarea de trofee este permisA contra unor taxe foarte ridicate.
Acest venit este lmpartit intre comunittrtile locale gi guvernul ltuii; in anumite cazuri, carnea
$i pieile rezultate din expediliile de vindtoare sunt vandute pentru venituri suplimentare.
Comunittrlile oblin venituri !i sunt puternic stimulate sa protejeze viala strlbatica ti se
impiedice braconaj.ul. Cele mai cunoscute programe sunt CAMPFIRE in Zimbabwe 9i
ADMADE in Zambia (Getz ti a\ii, 1999). Programele sunt aparent eficiente, imbinand
conservarea cu dezvoltarea comunititii, dar au fost criticate de organizaliile de proteclia
animalelor pentru ctr permit vanetoarea de trofee. Mai mult, programele depind de subvenlii
continue din partea unor agenlii exteme donatoare, un mic procent al finan.ttrrii ajungand cu
adevtrrat la nivelul comunitalilor locale. Cend finanlerile externe inceteaze, adesea
programele se termintr, evidenliind pauperitatea economiei locale, instabilitatea
ecoturismului !i ineficienta politicilor guvemamentale.

Strategii de succes

Cele mai optimiste previziuni arata cA peste 90% din suprafala Globului va r6mane in
exteriorul ariilor protejate. Dupa cum demonstreaztr exemplul prezervtrrii vielii salbatice
africane, strategiile de reconciliere a nevoilor umane cu interesele de conservare in aceste
areale neprotejate sunt critice pentru succesul planurilor de conservare (Redford gi Richter,
1999). Deoarece majoritatea terenurilor din cele mai multe $ri nu vor fi incluse niciodattr in
arii protejate, numeroase specii rare se vor dezvolta inevitabil in afara acestora. in S.U.A.,
mai mult de o treime din speciile protejate prin U.S. Endangered Species Act se gasesc
exclusiv pe terenuri private 9i mai mult de jumatate sunt situate predominant pe astfel de
spatii. Strategiile de conservare in care proprietarii privali de lerenuri sunt educali 9i
incurajali str protejeze speciile rare (chiar 9i financiar), sunt cu siguran[6 cheia supravieluirii
pe termen lung a multor specii. Programele guvemamentale privind conservarea speciilor in
pericol din multe tAri informeazf, constructorii de drumuri de locatiile speciilor rare,
oferindu-le altemative de modificare a planurilor, astfel incat sa se evite distrugerea
acestora. Pidurile in care se realizeazi ttrieri selective conform unui ciclu pe termen lung
sau terenurile pe care se aplicl practici tradilionale de c6tre un numAr restrens de fermieri
t96 Conseryarea divetsildlii biologice

pot ajuta la menlinerea unui procentaj considerabil din vegeta(ia inilialA (Thiollay, 1992;
Chapman ti altii,2000). La 25 de ani dupi ce delliglrile selective au inceput in Malaezia,
majoritatea speciilor de p&Iri din pddurea tropicaltr umedA Fau mentinut, deoarece pidurea
neperturbattr din apropiere functioneaztr ca o sursa de coloniqti. O diversitate biologicl
considerabild poate fi menlinutA de asemenea in sisteme de agriculturA tradi{ionall gi in
plantalii forestiere. Multe specii de pdslri din zonele umede se pot adapta cu upurinB la
habitatul din ptantafiile inundate de orez. De asemenea, un exemplu bine studiat este cel al
plantatiei ,,umbrite" de cafea, in carc Colfea sp. cre5te sub numeroase specii de arbori
(Roberts ii altii, 2000). Aceste plantalii de cafea au o diversitate de p5strri ii insecte ce este
comparabile uneori cu a pddurii naturala din proximitate.
Speciile native pot continua str Hiasctr in arii neprotejate, cend acestea sunt desemnate
sau administrate pentru anumite scopuri ce nu sunt dtrunitoare ecosistemului. Zonele de
proteclie ce inconjoartr obiectivele guvernamentale sunt unele din cele mai remarcabile
spalii naturale din lume. in S.U.A., exemple de habitate naturale apar in apropierea unor:
baze militare cum ar fi Fort Bragg in nordul Califomiei; obiective nucleare cum ar fi cel de
la Savannah River din sudul Califomiei; canale adiacente alimenttrrilor cu api ale unor
oraSe cum ar fi Quabbin Reservoir in Massachusetts. Degi barajele, lacurile de acumulare,
canalele, amenajArile portuare qi obiectivele economice din zona costierd distrug sau
afecteazA comunittrlile acvatice, anumite specii sunt capabile sI se adapteze la condiliile de
mediu alterate, in special c6nd apa nu este foane poluate. in estuarele gi mtrrile administrate
pentru pescuitul comercial, muhe din speciile native se menlin, deoarece pentru sustinerea
dezvolttrrii speciilor comerciale parametrii fizicHhimici ai mediului nu sunt afecta{i.
Alte arii neprotejate i$i pot pdstra diversitatea biologica deoarece densitatea populaliei
umane gi gradul de utilizare economictr sunt de obicei foarte sctrzute. Zonele de granili, cum
ar fi zona demilitarizattr dintre Coreea de Sud 9i Coreea de Nord, prezinttr o diversitate
biologictr semnificativi deoarece nu sunt explotate antropic din raliuni de securitate. Unele
zone montane prezinttr adesea caracteristici naturale care le fac inaccesibile sau nerentabile
pentru om. Aceste zone sunt frecvent administrate de guveme pentru fumizarea de resurse
de api de calitate superioarl sau de produse forestiere (in special lemn). Incidenla
activitelilor umane asupra diversitaii biologice a acestor spalii se p&treazi la cote reduse
in multe masive montane. De asemenea, comunitilile biologice dele(ice pot fi supuse unui
risc mai mic decat alte comunit4i neprotejate, deoarece degerturile sunt considerate spa(ii
marginale pentru utilizarea 9i locuirea lor de cdtre om. in multe pi4i ale lumii, persoane
bogate au cumpArat suprafele intinse pentru venatoare. Aceste proprietili private sunt
utilizate frecvent la o intensitate foarte redustr, adesea intr-o incercare deliberati a
proprietarului de a menline popula{ii numeroase de vieluitoare strlbatice. Anumite
proprieteli in Europa definute gi protejate de sute de ani de familiile regale au pestrat pIduri
seculare unice.
Parcele extinse de terenuri guvernamentale din multe 1trri sunt destirale pentru utiliziri
multiple. in trecut, astfel de utiliz6ri au inclus a#i9arile, mineritul, pelunatul,
managementul vieJii s6lbatice gi recreerea. Din ce in ce mai mult, terenurile cu utilizlri
multiple sunt valorificateli administrate pentru capacitatea lor de a proteja speciile,
comunitAlile biologice sau ecosistemele (fig.4.17., Noss pi Cooperrider, 1994; Szaro 9i
Johnston, 1996; Huntel 1999; Donahu€, 1999). De exemplu, proteclia diversitlfii biologice
a fost promovattr in cadrul ,,silviculturii pe baze ecosistemice.,, dezyoltate pentru
uord-vestul Pacificului qi adopta0l rapid gi de silvicultorii europeni (Kohm 9i Franklin 1997;
Vlad pi allii 1997; Carey 2000). Aceasta metodl implicd ptrstrarea cetorva arbori mo4i in
picioare qi a arborilor cAzuti in timpul operafiilor de tdiere, pentru a oferi o anumitd
Conservarea la nivel de comunilale biologicd 191

l.
! "xl
a
I

ir

(a) (b)

Fig. 4.17 Padurea de pini din sud-estul SUA, care include areale din statele Caroling de Sud, Carolina
de Nord gi Gcorgia a,fost intens exploatati de U.S. Forcst Scrvice pentru lemn. ln prczcnt acea$e
padure eite protajate ca habitat al ciocanitotii Picoides borcalis, care are cuibul in arbori seculari:
a - Exoloatarea intensive a determinat ln multe cazuri disparilia arborilor care putcau fi folosili de
catre aceaste pasere;
' b- Un juvenil de Picoides borealis care parAse$e cuibul pentru
primul zbor. (Foto O Derrick Hamrick )

complexitate structurale Si pentru a servi ca habitat speciilor de animale pe durata

regeneririi pldurii. De asemenea, atunci cind pldurile sunt ttriate pe suprafele mari' dar
rdm6n cateva trupuri cu suprafala considerabil6, speciile rare de vialtr s[lbaticd Pot fi
pestrate (Chapin ti alfii 1998).
Extinderea obiectivelor de utilizare multipltr a terenurilor prin includerea protecliei
diversitdlii biologice s-a realizat si de catre armata: comandanlii militari includ proteclia
vie(ii sAlbatice ca obiectiv de management a terenurilor pe care le au sub control' Acest
lucru este mandalat prin lege 9i este adesea pretios pentru mentinerea unor bune relalii
publice. in plus, oamenii de 9tiin16 folosesc legile Ei sistemele judiciare pentru a opri
activitalile aprobate de guvem ce vizeaze terenuri publice 9i care ameninla supravieluirea
speciilor in pericol. Exemplele prezentate demonsfeaza cd pe terenuri exterioale ariilor
protejate conservarea poate fi un important obiectiv de management'
t98 C onservare a divers itdtii biol ogice
Managementul ecosistemelor

Mulli manageri ai terenurilor din intreaga lume au inceput sA ia in considerare starea de

sanogeneza a ecosistemelor ca element de control al productivit6tii spatiilor pe care le
administreaztr. Conceptul de management al ecosistemelor a fost sintetic prezentat de
Grumbine (1994a): Managementul ecosistemelor inlegreazd cunottinlele giinlilice
referitoare la relaliile ecologice intr-un cadru socio-politic complex Si valoros cu scopul
general de protejue pe termen lung a integritdlii ecosistemelor natiye. Adminishatorii de
ili extinda atenfia spre activittrtile tradilionale de producere de
resurse sunt incurajati sa
bunuri (prelucrarea lemnului, industria ceramic6) 9i servicii (ecoturism) gi str ia in calcul
problemele legate de conservarea diversitllii biologice (Christenson gi altii, 1996; Yaffee fi
a\ii, 1996; Yaffee, 1999; Sexton gi al1ii, 1999; Poiani 9i al1i.i, 2000). De exemplu, intr-o
ptrdure din zona costiere (fig. a.18), managementul ecosistemelor ya pune in legrturtr toli
proprietarii gi utilizatorii din vdrful munfilor pantr la ldrmul marii, incluzand silvicultorii,
agricultorii, cercet6torii, grupurile de oameni de afaceri, comunitdlile locale, reprezentantii
industriei piscicole etc. (Costanza gi al1ii, 1998).

tecrcationali

AD Relugiu de viaF silbati.i

AriG rezideniirla
Ei indusfirl{

lr

Refuaiu de viati silb.tica

pescuitului d
zona E.Eationall tl uirii

Ade protciata nalim

u
Fig. 4.18 Managementul ecosistemelor implica colaborarea dinhe toti cei care intr-un fel sau altul
le afectcazd sau Ie explolteazd resursele. (Dupa Miller, 1996.)
Conservarea la nivel de comunitote biologicd t99

in orice caz, nu toti ecologiitii a\ acceplat parudigma managemenlului ecosistemelor.

Unii considertr pulin probabila posibilitatea ca managementul ecosistemelor str modifice
practicile de management promovate de comunittrlile umane, care au condus Ia
supraexploatarea resurselor naturale (Stanley. 1995). in ciuda lipsei unui cons€ns intre
ecologigti, este clar ctr tehnicile de management ale ecosistemelor corelate cu practicile
conservarii diversittrlii biologice sunt suslinute de guveme, companii li grupuri preocupate
de conservare.
Temele majore ale managementului ecosistemelor includ: l. cercetarea relaliilor la toate
nivelurile ierarhiei ecosistemelor ii la toate scdrile; de exemplu, de la indivizi la specie li de
aici mai departe la comunitate li ecosistem; 2. asigurarea unor populatii viabile pentru loate
speciile, pAstrarea exemplarelor reprezentative din toate comunitatile biologice gi stadiile
succesionale, precum qi a funcliilor ecosistemului; 3. monitorizarea componentelor cheie ale
ecosistemului (date referitoare la indivizii speciilor semnificative, acoperirea cu vegetalie,
calitatea apei etc.), strangerea datelor necesare !i utilizarea lor pentru adaptarea practicilor
de management intr--o manierl polrivittr (uneori numitl management adaptiv);
4. schimbarea tr€ptattr a politicilor ti practicilor rigide ale gestionarilor de terenuri.
incurajarea cooperarii intre departamente 9i integrarea la nivel local, regional, nafional gi
intemational, precum qi cooperarea qi comunicarea dintre agen{iile publice 5i organizatiile
private; 5. minimizarea ameninldrilor externe gi maximizarea beneficiilor derivate prin
adoptarea unor practici de manag€ment durabile; 6. recunoatterea ideii ca oamenii sunt
parte a ecosistemelor $i cA valorile 5i nevoile umane influenleazi obiectivele de
management.
Un exemplu de management al ecosistemelor este Malpai Borderlands Group (S.U.A.),
o iniliatiytr a fermierilor 9i proprietarilor locali de terenuri, care promoveaztr colaborarea cu
agenfiile guvernamentale gi organizaliile implicate in conservare cum ar fi The Nature
Conservancy. Grupul lucreaztr pentru dezvoltarea unei relele de cooperare de-a Iungul
granitei dinEe statele Arizona qi New Mexico. Aceasti regiune cu munli izolali, abrupli, este
una din cele mai bogate zone din S.U.A. din punct de vedere biologic; aici traiesc jaguarii
mexicani (Herpailurus yaguarondi) Si numeroase specii rare ti amenintate. Prioritalle de
management includ controlul plantelor exotice prin incendii provocate, al dezvoltlrii
spatiilor construite prin utilizarea instrumentelor de conservare, precum 9i includerea
cercettrrii in planurile de management. Prelungire logicA a managementului ecosistemelor
esle nunagementul bioregional, care se axeazi frecvent pe un ecosistem unic, extins, cum
ar fi Marea Caraibelor, Marea Barier6 de Corali aAustraliei sau ariile Fotejate din America
Centraltr. O abordare bioregionalA este mai potrivittr in cazul unui ecosistem extins,
continuu, ce strabate granile internationale. De exemplu, l5 tari participe in cadrul
Meditenanean Action Plan pentru menlinerea echilibrului acestei mtrri (fig. 4.19).

Reconstruc(ia ecologici

O ocazie speciall pentru cercetatori este aceea de a participa la reconstructia

ecosistemelor degadate (Daily 1995). Reconstructia acestor ecosisteme este o modalitate
prin care se poate realiza extinderea sistemului de arii protejate. Reconsttuclia ecologicd
reprezinld procesul de modificore intenlionatd a untli areal Pentu crearea unui ecosistem
definit, autohlon ti istoric. Scopul acestui proces este de a reface structura, funcliile'
diversitatea gi dinamica speci/ice ecosistemului (Society f$ Ecological Restoralion, l99t).
 200 C onservare a divers itdli i biol ogice

a r sardi^ia

t
h3, ,l)
Alteri.
Tel

a 451.15 mh.de
N Libia
a 16 oot-l 474 om herare Et,Pt Saudiul

Fig. 4.19 .Ttuile participante Ia Planul

de Actiuoe Mediteraneant coopercazi pentru controlul polutuii
$i coordoneazi managementul ariilor protejate din accst spafiu. (DudA Miller 1996.)-

Reconstructia ecologicd presupune un studiu $iinlific care str inyestigheze metodele de

realizare a reabilittrrii. Reconstruclia ecologice i9i are originile in vechile practici de
reabilitare a funcliilor ecosistemelor cu valoare economica recunoscuta. intre aceste practici
pot fi aminitite: replicarea zonelor umede pentru prevenirea inundaliilor, refacerea zonelor
miniere care necesitau proteclie impotriva eroziunii solului, managementul zonelor agricole
pentru asigurarea producfiei de nutrefuri sau managementul spaFilor forestiere (Gilbert li
Anderson, 1998). Aceste practici pot conduce in unele cazuri la crearea doar a unor
comunittrli biologice simplificate sau incapabile sA se autosustintr.
O data cu impunerea diversitatii biologice ca o preocupare majore a societatii umane,
refacerea speciilor ti a comunitllilor biologice a devenit un obiectiv major in planurile de
reconstructie. Legislatia de mediu obligd agenlii economici sA reabiliteze habitatele p€ care
le-au degradat. in realitate, mai ales in lirile in curs de dezvoltare pi sdrace, prevederile
acestor acte legislative nu sunt aplicate decat in putine cazuri.
Ecosistemele pot suferi pagube $i datorita unor fenomene naturale cum ar fi incendiile
cauzate de fulgere, eruplii vulcanice sau fuffuni. De obicei, prin procesul de succesiune se
recupereaztr biomasa originalA, se reface structura comunitrlii li pot reapare speciile iniliale.
Anumite ecosisteme deteriorate prin activitaF umane sunt atet de degradate incat capacitatea
lor de refacere este puternic limitattr. Refacerea este pulin probabilA atunci cand agentul
perturbator este incf, prezent in ecosistem. De exemplu, reconstruclia savanei cu arbori din
vestul statului Costa Rica nu este posibiltr ateta timp cat terenul continua sA fie intensiv
p6iunat de animalele domestice. Reducerea presiunii datorate ptrlunatului este evident
punctul de plecare in incercirile de reabilitare (Fleischner, 1994). Refacerea esre de
asemenea pulin probabilI atunci c6nd majoritatea speciilor originale au fost eliminate de pe
o suprafafa extinstr, astfel ctr nu existi nici o sursl de specii pentru repopulare. De exemplu,
speciile de prerie au fost eliminate de pe areale intinse din partea central-vestictr a S.U.A.
prin tsecerea terenurilor ln domeniul agricol. Chiar 9i atunci cdnd parcele izolate de teren nu
, mai sunt cultivate, comunitatea originall nu poate fi refecutil, deoarece nu existi nici o surs[
Conservarea la nivel de conunitate biologicd 20f

de indivizi pentru repopulare. in plus, refacerea este improbabila atunci cdnd mediul fizic a
fost atat de alterat incat speciile originale nu mai pot supraviefui in acel areal. Exemple de
astfel de situatii includ zonele miniere, unde reabilitarea comunittrlilor naturale poate fi
interziata decenii sau chiar secole datorita toxicititii metalelor grele acumulate in orizontul
biologic activ 9i nivelului redus al nutrienlilor din sol (fig. a.20).
in anumite cazuri sunt create prin activitatea umanl medii complet noi lacuri de -
acumulare, canale, depozite de depeuri gi zone industriale. Daca aceste areale sunt neglijate,
devin dominate de specii exotice $i f6r6 importanB economica, rezultand comunitali
biologice neproductive, atipice zonelor, lipsite de valoare conservativA li esteticI. DacE
aceste zone sunt amenajate corespunztrtor gi reintroduse speciile native, unele asPecte ale
comunitalilor originale pot fi
reabilitate cu succes. Frecvent sunt create deliberat noi
habitate ca modalitlti de compensare a celor deteriorate sau distiuse in alt loc. Scopul
acestor eforturi de reconstructie, dar gi al altora de acest tip, este de a crea in termenii
funcliilor ecosistemului sau compoziliei speciilor, habitate comparabile cr zonele de
rc/e nld existefie- Zonele de referinB oferl obiective explicite pentru reabilitare, prin
elementele cantitative necesare pentru evaluarea succesului unui proiect (White 9i Walker,
1997; Stephenson, 1999; Kloor, 2000).
Restructurarea ecologici oferi teoria gi tehnicile de lucru pentru tipuri variate de
ecosisteme degradate. Sunt promoyate patru abordtrri principale in reconstruc[ia
comunittrlilor biologice ti ecosistemelor (fi}.4.21l' Bradshaw 1990; Cairns 9i Heckman
1996):1. Lipsa oicdrei acliuni, deoarece reconstruclia este costisitoare, incerclrile
anterioare au eguat sau pentru ctr experienla a artrtat ca ecosistemul se va reface singur.
Ultimul caz este tipic terenurilor abandonate din estul Americii de Nord, care au revenit la
stadiul de padure i; c61iva zeci de ani dupi abandonarea terenurilor agricole;2. inlocuirca
unui ecosistem degrada, cu un alt tip de ecosistem productiv; de exemplu, inlocuirea unei
zone forestiere putemic degradate cu o pl5une productivS. inlocuirea creeazl o comunitate
biologici specifici pi reabiliteazi unele din functiile ecosistemului cum ar fi capacitatea de
retentie a solului 9i controlul inundaliilor; 3. Reconslruclia pa.lrdrd cu scopul de a reface
cel pulin c6teva din funcliile ecosistemului 9i din populaliile speciilor originale dominante;
de exemplu, inlocuLea unei ptrdwi degradate cu o plantatie de arbori; 4. xeslazrarea zonei
pentru a se ajunge la compozilia $i structura de specii originale, printr-un program actiY de
reintroducere (plantarea gi sldirea speciilor vegetale originale). Agenlii responsabili de
degradarea habitatului trebuie identificafi pi eliminali sau redugi. Procesele ecologice
naturale trebuie refacute pentru a se asigura funcliile iniliale ale sistemului.
Cercetatorii implicali in proiectele de dezvoltare se confruntl cu problema reconstrucliei
habitatelor degradate intr--o maniera practica fi tehnica. Obiectivele lor sunt: gtrsirea unor
modalitali economice de stabilizare permanenttr a terenurilor, prevenirea eroziunii solurilor,
imbunitilirea imaginii zonei pentru vecini 9i publicul larg fi, dacA este posibil, reabilitarea
valorii productive a terenului. Ecologii contribuie la eforturile de reabilitare prin dezvoltarea
unor ctri de reconstruclie a comunitatilor originale in termenii diversitllii pi compoziliei
speciilor, a structurii vegetatiei qi a funcliilor ecosistemelor. Cei ce aplica metodele de
reconstructie ecologica trebuie sa aibl o idee clar6 asupra funcliontrrii sistemelor naturale fi
fezabilittrlii metodelor de reabilitare. Concret, restaurarea ecologica fiebuie str tintr seamA de
viteza reabilit6rii, de costuri, de eficienta rezultatelor polenliale li de abilitatea comunit4ii
biologice finale de a se mentine cu sprijin minor sau inexistent. Costul li disponibilitatea
seminlelor, perioada de irigare a plantelor, cantitatea de ingre5aminte ce trebuie adaugata 9i
tehnicile de gestionare a solului pot deveni esentiale pentru succesul unui proiect.
Abordarea acestor detalii praclice, degi nu a constituit, in trecut, un punct de atraclie pentru
cercetdtori, trebuie sA fie parte integranta a reconstrucliei ecologice.
202 Conservare a diversitdlii biologice

Fig.4.20 Pentru a grabi refacerea unei zonc miniere degradate din Wyoming
s-au plantat in benzi circa 120 000 de subarbu$i. Zoncle miniere se pot reface
numai prin intervenlic antropice suslinutd (Dupe Jordan 9i alfii, 1990; Foto prin
amabilitatea lui William R. Jordan III.)

Functiile
ecosistemului tdocuirea ecosistemului
inifial de diferite ecosisteme

ECOSISTEM
ORIGINAL
Reconstruc.tia

t Reabilitare
E
(reconstruclie partiaH)

Ftrre aqiune; lefacerea

ecosistemului prin evolu$e
succesionaltr
ECOSISTEM DEGRADAT

Ftrr5 actiune; continuarea

deterioririi Structura
ecosistemului
Numirul de specii Si complexitatea ecosistemului

tr'ig.4.21 Ecosistcmele degradate nu mai f,ot rcvcni la stuctura iniliald gi nu mai pot avea
funcliile unui ecosistem neafectat. Dcciziile dc reconstructie trcbuie luate astfel incat sA
conducl la refacerea intr--o propo4ie cet mai mare a ecosistcmului inilial sau chiar sA il
inlocuiascS. Oricarc dintre acests decizii estc mai bunl decat neinterven[ia.
(Dupa Bradshaw 1990.)
Conser!area la nivel de comunitate biologicd 203

Reconstruclia ecologica este o metodtr imponanttr pentru ttiinlA. Ea se constituie intr-un

test pentru cercet6torii care trebuie sA demonstreze cet de bine percep comunitalile
biologice, astfel incet $ fie provocali str le reconstituie din rim69i1e. Bradshaw afirma in
acest sens cd (1990), EcologiStii luTdnd tn domeniul reconstrucliei ecosistemelor lucreqzd
de fapt in <<firme de construclii>> ii, caSi colegii lor ingineri, pot descoperi curdnd dqcd
teorio lot este corectd prin evaluarea rezultqtelor - uvionul se prdbuseste, podul se ddrdmd
sau ecosistemul etueazd tn a in/lori. in acest sens, reconstructia ecologici poate fi privita ca
o metodtr experimentala ce completeaza programele existente de cercelare primarA pe
sisteme intacte. Reconstructia ecologicl oferl o oportunitate de refacere complettr a
comunitalilor biologice gi de testare pe scara larga a unor metode $i tehnici care in alte
condilii nu ar fi posibi16. (Dobson 1997,a).

Reconstruc{ia ecologici aplicati

Eforturile de reconstruclie a comunitalilor terestre degradate au subliniat necesitatea

refacerii comuniti{iilor iniliale de plante. AceastA accentuare este corecttr deoarece
comunitatea de plante este de obicei principalul producator al biomasei care sustine
ecosistemul. O atenlie specia!6 trebuie acordat[ gi altor componente imponante din
comunite(ile biologice. Ciupercile gi bacteriile micorizice joacA un rol vital in
descompunerea materiei organice gi in ciclul nutrienlilor (Miller, 1990); neyertebratele din
sol sunt importante in crearea structurii solului; animalele erbivore sunt importanle in
reducerea competitiei intre plante 9i men[inerea diversittrlii speciilor; multe vertebrate
indeplinesc funclii vitale ca diseminatori ai seminfelor, pradatori pentru insecte $i agenti de
afdnare a solului. Multe din aceste specii pot fi transferate intr-o zona restauratd in
,,eFntioane de gazon". Animale mari ti nevertebrate de suprafala trebuie colectate intr-un
numar suficient de mare gi apoi eliberate in zonele reabilitate. in cazul carierelor de
exploatare la suprafata intr- o zona minierf,, arealul distrus poate fi reabilitat utilizandu-se
stratul superior de sol, evacuat qi stocat la inceputul activitalii, care conline seminte
ingropate, nevenebrate 5i a alte organisme.

Areale prioritare pentru reconstruc(ie ecologici

Eforturile de reconstructiea comunitaflor biologice s-au axat pe zone umede, lacuri,

areale urbane, pajigti
ti paduri. Aceste medii au suferit degradiri severe datoritA activitiuilor
umane gi sunt considerate areale prioritare pentru reabilitare.

Zone umede
Unele din cele mai mari eforturi de reconslructie au fost depuse pentru zone umede,
incluz6nd mlaptini, lunci, pAraie, mici iazuri, r6uri, delte 9i estuare (Galatowitsch 5i Van der
Valk, 1996; Zedler, 1996: Kan qi Chu, 1998; Mitsch gi Gosselink, 2000). Zonele umede
sunt adesea deteriorate, deoarece importanfa lor in controlul inundaliilor, menfinerea calitqii
apei gi conservarea comunitafilor biologice fie nu este cunoscutS, fie nu este apreciat6.
201 C onse rv are a divers iI dl ii bi ol ogic e

Caseta 4.1 Reconstructia ecologica a ostroavelor Babina 9i Cernovca

din Rezervalia Biosferei ,,Delta Dunirii'
Delt! Dunlrii, una din cclc mai mari zone umedc din Europ4 sc constituie intr-un complex unic de
habitate fi comunitAli, situat pe marilc cai de migralie a pesirilor Delta Dunerii (circa 4 150 km2, din
care 3 446 km2 pe teritoriul Romeniei) este incluse integral in Rezervalia Biosferei ,,Delta Duntuii"
(5 800 km2), care mai cuprinde o parte din Lunca Duna iin amonte de Ceatalul Ismail, lagunele
Razelm-Colovila-Zmeica-Sinoe si apele marine adiacente frontului dcltaic si lagunar.
Importaflfa ecologicA ti Stiintifica deosebitl a Deltei Dunerii este dart de diversitatea biologice foarte
ridicate, in special la nivelul omitofaunei ii ichtiofaunei, gi de dinamica specifica a parametrilor
morfometdci $i hidrologici, care fac ca Delta Dun6rii se fie un adevlrat laborator de monitorizare gi
cercetare a mediului natural.
in Dclta Dunirii cuibiresc, hibemeaza sau sunt in pasaj circa 325 de spccii dc pas&i, multe dintre cle
declarate ca specii de interes european ;i mondial (de cxemplu, pelicanul comun - Peftcaras
onocrotalus, pelicanul cret - Pelri.anus cripus, aalifu:ul alb - Tadoma tadorna, egreta mue - Egretta
alba, egretA micl - Egreua gorzetta, lop6;tarol - Platalea leucorodina,leblda (l.tcuiar - Cygnus olor,
lebdda de iu']la - Cygn&r c/gzx.r etc,). Accst paradis naturdl a inceput sA fie modificat antropic mai ales
dupl 1960 cand Fa pus in practice un progBm de amenajare agricola, piscicole gi stuficol5, in urma
cdluia rclcaua dc gerle $i canale a fost putemic modificata in 1990 s-a ajuns la o suprafali indiguiti de
97 408 h4 din care 39 974 ha pentru scopuri agricole. De asemenca, cretterca presiunii umzme asupE
fondului piscicol a determinat diminuarea semnificativi a rezervelor do pegtc din Delta Duntuii, cu
influcnlt directa asupra comunitifilor de pds{ri acvatice li a populalici umane. Astfcl, dificultatea de
promovare a activitatilor turisticc, datorite lipsei infrastructurii necesare pentru sustinerea acestor
activiBli, gradul ridicat de izolarc (acces redus la scrvicilc sanitare Si cducalionale, legdtura dificile cu
oraiele din apropiere, mai ales in timpul iemii etc.), precum $i gama redusA de resurse naturale, au
determinat existenia unui indice de calitate a vielii foarte scAzut in spatiul Delt€i DunA i.
Declamrea in anul 1990 a Dcltei DUI,ti.i ca Rezeryo$e a Bioslerci ;i includerea ulterioad in Lista
Z-onelor Umede (Convenlia Ramsar) au constituit pali importanti pentru reconstruclia ecologici a acestci
zone.
in anul 1993 in cadrul prograrnului intemalional ,,Duntuea Verde" al WWF a fosr demarat proiectul dc
reconstrucfie ecologica a incintelor indiguite Babina (2 220 ha) ti Cemovca (l 580 ha). LucrArilc de
indiguire au inceput in anul 1985 penru Ostrovul Babina gi 1987 pentru Ostrovul Ccmovca, lucreri ce
au presupus construirea de diguri, terasiri, nivelfui care au modificat topografia terenului $i deci au
modificat structural aceste zone umede (figura 4.22). Dupe deconectarea incintelor de la regimul
hidrologic al deltei, a disptrrut refcaua hidrografica proprie (ostoavelc, jap$ele, micile cursuri de ap6),
singura circulalie a apci realizandu-se prin oscilalii ale apelor frcatice. ModificArils au coodus la
schimbarea radicali a covorului vegetal, aperand plantcle xerofite $i halofile (Hordeum murinum,
Bromus tectonu, Cymodon dactylon, Tamari ramosksima, Saueda nadtitua, Salicornia herbdcea etc.)
gi numcroase plante ruderale (Atriplex tatarica, Tanacetu vulgare, Xantium ilalicum, Erigeron
canadercis\.lndigtirea ostroavelor a condus $i la pierderea funcfie de zonl reproducatoare pentru petti,
dispb.and aproape toli pe$ti caracteristici Deltei Dutuii. Avifauna a fost afectaE la fel de mult, dispereod
speciile habitatului acvatic li aperend specii cuiblritoare caracteristice habitatului terestru, precum fi
spccii aotropofile vrabie de cimp (Passer aroarar!.6/ li cioara de scmIlndtwe (Conas tugilegls\.
Dupl 1990 tcrcnul a fost abandonat, fiind folosit doar ca p[lune pentru localnici. Programul de
reconstruclie ecologici a inceput efectiv in anul 1994, cfud hcinta Babina a fost reconectate la regimul
inundabil al Duntuii prin efectuarea a pauu breie in digudle de incintS" doi ani mai tarziu fiird executate
alte doue bre$e in digurile incintei Cemovca"
Pozilionarea bre$elor Fa facut duptr lua.ea in calcul a tuturor pammet lor hidraulici qi hidrologici.
Ccrce6torii Institutului dc Ccrcttare $i Proiectare Dclta Dundrii $i specialistii WWF au luat in calcul mai
multe variante de pozilionare $i caracteristici a brelelor, cle trebuind sI permiti atat patsunderea apciin
incintA cat li deversare4 calculul Iiind fecut pentru niveluri de 65 de metri la Chilia" Astfcl daci nivelul
este sub 65 m, apa iese din ostroave, dacA cste peste 65 m apa pdtrunde in ostroave, fiecare bre$e
ftnctionend insi la un nivel caracteristic.
Reconectarea incintelor la rcgimul hidrologic al Deltei Duntrrii a permis reconstruclia principalelor
functii ccologice ale ostroavclor:
Conservarea la hivel de comtnitate biologicd 20s

Caseta 4.1 (continuare)

ret
I
T
t
I

$
( i
s

I
t,rrl
I
I
.a
I

Fig.4.22 in Rezcrvalia Biosferei ,,Delta DunArii" existA pe langa zonele sAlbatice fi unele
areale artificiale, destructurate. Eforturile de conservare a oshoavelor Babina ii Ccmovca au
demonstrat ca recostructia ecologicA a unui areal nu are succes decat atunci cend se iau in
considerare toti pararnetrii care determina $ructura ii funclia ecosistcmelor vizate.

- habitat penm ptrs&i si animale specifice zonei aluviale;

- habitat li zona de reproducere p€ntru pas&i acvatice;
- rezeror pentru biodivcrsitate ;i asigurarea resurselor genetice;
- bioco dor;
- produclia biologicq
- rol in circuit€le biogcochimicc ale elementelor;
- refinerea scdimentelor $i fixarea de substanle toxice;
- biollltru pentsu Marca Neagrtr.
Aproape toate funcliile ostroavelor au fost reflcute, in privinla avifaunei fiind inrcgistratc cele mai
evidente progrese. Astfel s_a ref[cut populalia de spccii cuibiritoare acvatice (38% in ostrovul Babina)
dispdrute complet in trecut $ a crescut numarul de specii acvaticc necuibiritoarc.
206 Conseryarea diyersitdlii biologice

in Rom6nia, inc6 de la inceputul secolului al XX-lea s-a manifestat o preocupare giinlificl

sus[inut6 pentru studierea acestor spatii li pentru sublinierea importanlei lor ecologice,
gtiintifice gi economice. Astfel, in 1912, Gr. Antipa considera bdllile Dundrei supape de
siguranld ale luviului contra inundasiilor Si supraindlldrii nivelului sdu; din punctul de
vedere biologic ele sunt pe de-o parte refugiul multor specii de animale din Jluviu in timpul
cdnd apa e prea incdrcqtd cu potmol iar pe de alta ele sunl locurile de reproducere a celor
mai multe animale ti in speciol a majoritdlii peitilor dinfluviz. Studiile realizate de oamenii
de $tiinltr romani in aceste zone umede in scopul surprinderii imponanlei acestor spatii Si a
pericolului pe care il reprezinti degradarea lor nu au fost suficiente. in Romdnia numai in
ultimii 50 de ani au fost degradate sau distruse peste 4OO 000 ha zone umede, cea mai
afectattr zona fiind Lunca DunArii. Pentru reconstruclia zonelor umede din Lunca Duntrrii,
in anul 2000, Romdnia a iniliat impreune cu Bulgaria, Republica Moldova si Ucraina
proiectul Cotidorul Yerde al Dundrii, care se doregte a fi o relea ecologictr la nivel regional
cu o suprafal6 de 870 000 ha.
Mai mult de jumltate din zonele umede originale din S.U.A. sunt deja inundate, iar in
state putemic populate cum ar fi Califomia, p€ste 90% din acestea s-au pierdut (Cairns 9i
Heckman, 1996). Datoritl politicii guvernului S.U.A. ce ifi propune str nu inregistreze ,,nici
o pierdere nettr de zonA umed6", au fost promovate proiecte care ii obligtr pe agenlii
economici sA protejeze zonele umede, sI le reabiliteze pe cele deteriorate sau sA creeze
altele noi. Obiectivul principal al acestor proiecte este remodelarea hi&ologiei initiale a
zonelor umede, urmati de reintroducerea speciilor native. Concret, eforturile de reabilitare
a zonelor umede se realizeaze foarte greu datorittr dificulti i de recorelare a condiliilor de
habitat (in special a caracteristicilor hidrologice) cu cerinlele comunitdlilor biologice.
Aspectele legate de compozitia speciilor, dinamica gi propriet6lle fizico-chimice ale apei,
caracteristicile edafice, precum gi istoricul zonei sunt foarte greu de imbinat. in orice caz,
zonele umede reabilitate conlin frecvent o parte din speciile de plante ale zonei umede
iniliale, gi adesea au anumite functii de importan{a ecologice, sociala 9i economica, cum ar
fi habitat pentru viata sdlbaticl, controlul inundaliilor ori reducerea polu{rii. Studiile
realizate gi cercetarea metodelor de reabilitare vor reprezenta o bazi de date solidI pentru
viitoarele acliuni, care vor avea drept rezultat imbunitAlirea tehnicilor de reabilitare a
zonelor umede (Pop, 1955; Malason, 1995; Mitsch 9i Gosselink, 2000).
Un exemplu de reabilitare a zonelor umede este cel promoyat in Japonia, unde plrintii,
profesorii 9i copiii au construit peste 500 de mici heleltee ln apropierea lcolilor ii in
parcurile publice cu rol de habitat pentru libelule gi alte specii acvatice (primack ti allii,
2001). Aceste helettee concentreaztr un intreg curriculum ftiin{ific. Libelulele sunt un
simbol in cultura japoneztr gi reprezinti un punct de plecare pentru predarea zoologiei,
ecologiei qi principiilor conserverii. Elevii sunt responsabili de mentinerea gi intrelinerea
acestor,,laboratoare vii", ceea ce ii ajuta sA se simt6 ca proprietari ai proiectului gi sA
conttientizeze grija pentru mediu (ftg. 4-23).

Lacuri

incerctrrile de reabilitare a lacurilor eutrofizate nu au oferit doar informalii de

management practic, ci au furnizat teren de lucru limnologiei (analiza parametrilor
fizico-<himic ai biologici ai apelor continentale) (MacKenzie, 1996). Unul din cele mai
dramatice gi costisitoare exemple de reabilitare a lacurilor este acela al lacului Erie
(Makarewicz 9i Bertram, l99l). Lacul Erie a fosl cel mai poluat dintre Marile Lacuri intre
Conservareo la nivel de comunitate biologicit 201

B
1 L{

(a) (b)

Fig.423 a - Copii din Yokohama au construit in

vecinatatea tcolilor spalii acvatice cu rol de habitat
pentru libelule. Activitetile au implicat excavalii,
consolidarea fundului 9i malurilor cu argile,
plasarea unor bu$teni in cuvetil. DupS umplerea cu
apa aici s-au adus larve de libelule ii plante
acvatice; 6 - un grup de copii qi adulfi verifici
abundenta $i diversitatea libelulelor din zonele
ml4tinoase din ora$ul Yokohama in timpul zilelor
dedicate mentinerii acestora. Activitatea,
sponsorizata de administratia oraiului Yokoham4 I
include li inleturarea vegetaliei in exces gi a
speciilor exotice de pefti. c - Posterul publicitar cu
sloganul ,,I/ai sd consttuim helestee pentrx
libelule!" face paie dintr-un pachet educalional
mai amplu dedicat elevilor, care are scopul de P -{
spori implicarea publicului in activitllile de
proteclic a mediului. (Foto prin amabilitatea lui
Seiwa Mori gi Yokohama City Environmental
Protection Bureau.)
(c)

anii 1950 -1970, fapt ce a determinat deteriorarea calitilii apei, dezvoltarea excesivtr a
algelor, declinul populaliilor indigene de pefti, colapsul crescatoriilor Piscicole ti disParifia
oxigenului dizolvat la addncimi mari. Legat de aceaste problemtr, incepand cu 1972,
guvemele Statelor Unite ale Americii 9i Canadei au investit peste 7,5 miliarde de dolari in
stafiile de tratare a apelor reziduale, reducand cantitatea de fosfor deversattr in lac de la 15
260 de tone in 1972 la 2 449 de lone in 1985. OdatI ce calitatea apei a inceput sa se
imbuniteteascI, intre 1975 1985, numarul pegtilor predetori, clum at fi Stizostedion
-
vilreum a inceput sa creasca fartr interventie antropica. Cercetltorii nu s-au oprit aici.
introducand pegti prAdtrtori pentru a controla dinamica speciilor de ichtiofaund cu indivizi
de dimensiuni mici care se hranesc cu zooplancton; pastmrea unei populatii optime de Pegti
care se hrAnesc cu zooplancton a permis crelterea volumului de zooplancton, efectul
resimlindu-se in sc6derea volumului de alge gi in imbundtAlirea calitllii apei. in ultimii ani.
calitatea apei a crescut subslantial in partea vestictr a lacului, probabil datoritd invaziei
midiilor care consuml algele din aptr. Se constate gi o cre ere la adencimi mari a cantitittii
de oxigen dizolvat. Chiar dacd lacul nu va reveni niciodatf, la condiliile iniliale datorita
numdrului mare de specii exotice prezente Si alter{rii compozifiei chimice a apei, controlul
calitI,tii apei ti investiliile de miliarde de dolari au avut drept rezultat reabilitarea acestui
ecosistem lacustru. intens exploatat.
208 C onse rvarea divers it dli i biologice
Zone urbane

Eforturi vizibile de reconstruclie sunt depuse in multe zooe urbane, urmSrindu-se

reducerea impactului antropic asupra ecosistemelor ti cre$terea calitatii vielii pentru
locuitori. Grupuri de cetiteni primesc adesea cu bucurie propunerile de a lucra cu agenjiile
guvernamentale gi organizaliile neguvemamentale ce se ocupa de reabilitarea zonelor
urbane. Canale de drenaj nefolosite pot fi inlocuite cu canale labirintice, plantate cu specii
caracteristice zonelor umede. Terenurile virane gi loturile abandonate permanent sau
temporar pot fi replantate cu arbulti, arbori gi flori sAlbatice. Carierele de balast pot fi
rambleate sau transformate in lacuri. Aceste eforturi au adus beneficii suplimentare
agezArilor umane gi au fayorizat cregterea mandriei locale, creand un sentiment de
comunitate qi sporind yaloarea proprietAlii locale (Muja, I994; Patroescu ti altii, 1995;
Pf,troescu giallii, 1999; P6troescu gi Borduganu, 1999).
Refacerea comunitalilor biologice native de pe uriagele rampe de de$euri urbane
reprezinlf, una din cele mai neobignuite provocari. in S.U.A., 150 de milioane de tone de
degeuri sunt depozitate in fiecare an in peste 5 000 de rampe active. Cand acestea au atins
capacitatea maximi de depozitare, sunt de obicei acoperite cu folii de plastic $i straturi de
argilf, pentru prevenirea scurgerilor de substanle toxice. Unele dinlre ele sunt acum linta
eforturilor de conservare. lgnorarea acestor spafii datoritl valorii lor economice reduse poate
determina colonizarea lor de c6tre specii exotice. Plantarea de tufituri $i arbori nativi pe
zonele acoperite poate atrage pdstrri gi mamifere care introduc li imprlltie semintele unui
spectru larg de specii natiye. Un exemplu de reconstruclie a terenurilor ocupate de halde este
cel promovat in regiunea oragului Moldova Noutr din interiorul Parcului Natural Po4ile de
Fier. Fixarea haldelor de steril s-a realizat cu ajutorul vegetaliei forestiere pe terenuri care
au fost anterior acoperite cu ptrmant vegetal. Speciile care s-au adaptat cel mai bine la
conditiile de habitat nou create au fost sLlcioara (Elaeagnus angustifolia), salcim (Robinia
pseudacaccia), ctrtina alba (Hippophae rhamnoides) 9i plopul euramerican (Populus x
canadensis). (Traci, 1985; Dumitru ii aui, 1999; ChisiliF, 2001; Lazarovici, 2001).

Pajiqti

Multe loturi mici utilizate in trecut in agriculturA in America de Nord au fost restaurate
la stadiul de pajigte (Kline 9i Howell, 1990). Pajigtile reprezinti spafii ideale pentru munca
de reabilitare deoarece sunt bogate in specii, sunt gazda a numeroase plante strlbatice gi pot
fi reabilitate in c61iva ani. De asemenea, tehnicile utilizate pentru reabilitarea lor sunt
similare celor din grtrdinarit gi agriculturl 9i se pot realiza prin activitali voluntare. Cele mai
intense cercetari asupra reabilitlrii formaliunii ierboase din prerii au fost realizate in
Wisconsin incepdnd cu 1930. in incerc{rile de reabilitare a acestora au fost utilizate o mare
varietate d€ tehnici 9i metode. Metoda de bazi implictr pregltirea zonei printr--o arlturtr
superficialtr, ardere gi greblare, in cazul in care speciile de prerie sunt prezente; eliminarea
totala a vegetafiei ierboase prin areturd de profunzime sau utilizarea ierbicidelor daci sunt
prezente gi specii exotice. Speciile de plante native pot fi introduse prin plantarea de ierburi
caracteristice preeriei oblinute din seminfe sau prin diseminarea semintelor colectate dintr--o
asociatie vegetalA pulin transformata antropic (fi9. 4.24). Cea mai simpld metode este
recoltarea Ianului de pe o pajigte native gi utilizarea lui pentru instrmanlare intr--o zonA
destinati reabilitirii.
Conservarea lo ni|el de cornunilate biologicd 209

I
l]:

(a)

(b)

Fiq.4.24 a - la sffusitul anilor'30 membrii Civilian Conscrvation Corp (una din

or;anizatiile inliintate de Dresedintele SUA Franklin Roosevelt penlru a contracam
efEctele crizei ecbnomiie din acei ani) au Danicipat la un proiect iniliat de
University of Wisconsin care avea ca obiectiv refacerea speciilor preeriilor din
Midwest6rn; , - Asociafie vegetala dupe 50 de ani de la realizarea
acestui proiect. (Foto Universiry of wisconsin Arboretum and Archives.)

Una din cele mai ambilioase li mai controYersate scheme de reconstruclie propuse
implicl refacerea ecosistemelor de preerie, pe aproape 380 000 km2, in statele ,,CAmpiilor
Americane", din Dakota in Texas gi din Wyoming in Nebraska (Popper ti Popper' l99l;
Mathews, 1992). Aceste terenuri sunt utilizate in prezent pentru activittrri care nu aduc
profituri li sunt daunetoare mediului. Populalia regiunii este in declin datorita dezvolttuii
reduse a sectorului agricol, a ratei ridicate a gomajului ti migrarii tinerilor. Din perspectivd
ecologice, sociologica dar li economica, cea mai buna destinalie pe termen lung a acestei
 l

210 Conservarea divetsildtii biologice

regiuni ar fi un ecosistem de preerie reabilitat. Populatia umantr se poate stabiliza prin

promovarea unor activitau economice mai putin agresive cum ar fi turismul, adminisharea
vietii sAlbatice 9i ptr$unatul extensiv, lAsAnd doar cele mai bune terenuri pentru agriculturtr.
La o scalf, mai redusi, in C6mpia Turanului (Federalia RusA) este prevazut a fi promovat un
proiect de reabilitare a ecosistemelor de steptr originala, care yizeazi introducerea pe
t60 km2 de teren a cailor salbatici li a altor erbivore mari.

Piduri tropicale uscate

Pe tot Globul, pldurile tropicale uscate au fost degradate prin defritAri, pagunat,
incendieri, cultivare 9i extragerea de lemn utilizat drept combustibil (vezi capitolul 2).
Aceste ptrduri sunt degradate adesea penl in momentul in care rdm6n doar c61iva copaci ce
au valoare redusa pentru populalia local6. Pentru a schimba aceste tendinte, guvernele ti
comunitilile locale protejeazA acum ptrdurile rlmase li le administreaztr in vederea refacerii
lor.
Padudle tropicale din America Centrali au suferit indelung de pe urma transform6rilor la
scare large datoritii fermelor de animaleti defrigIrilor. Fragnrentele reduse de padure ramase
sunt ameninlate in continuare de defiitAri ti vanAtoare. Distrugerea ptrdurii tropicale uscate
a hecut neobservata, atenlia publicului ti a oamenilor de gtiinli fiind focalizata pe mult mai
atractiva pAdure tropicaltr umedA. Ecologistul american Daniel Janzen a lucrat cu guvemul
din Costa Rica 9i cu o echiptr locali pentru reabilitarea a circa I l0 000 hectare de padure
tropical5 uscat6 li pAdure tropicalS umedtr in Guanacaste Conservation Area (GCA) din
nord-vestul acestui stat (Janzen, I998, 1999,2000). Reconstruclia a inclus plantarea de
copaci nativi gi exotici pentru a umbri speciile ierboase introduse, eliminarea incendiilor
provocate de oameni, interzicerea defriqirilor 9i vanetorii. Patunatul a fost initial utilizat
pentru diminuarea abundenjei ierburilor, apoi a fost eliminat pe mAsurA ce ptrdurea s-a
extins prin dispersie anemochora li zoochorf,. tn doar l5 ani, acest proces a dus la
transformarea a circa 60 000 de hectare de pdqune in pldure t6ndr6, deasi 9i bogate in specii
(fig. 4.25). Acest proces reface ecosistemul ptrdurii tropicale uscate gi aduce beneficii qi
pldurii tropicale umede adiacente (animalele din ptrdurea ropicaltr umedtr migreazA sezonier
in cea tropicall uscattr), dar vor trece 200 500 de ani panA se va reveni la structura
-
ecosistemului forestier initial.
Un aspect nou al acestei reabilitari este cA toti cei 130 de membri ai echipei
administrative a Guanacaste Conservation Area sunt costaricani gi locuiesc in zoni.
Guanacaste Conservation Area ofertr pregtrtire pentru persoanele implicate, oportunitdli
educalionale pentru copiii lor 9i asigura cea mai buna utilizare economictr a spaliului, foste
ferme gi terenuri agricole. Angajalii Guanacaste Conservation Area sunt selectati din
comunitatea localtr, evitandu-se cheltuirea de resurse pentru consultanli din alte regiuni. Un
element cheie in acest plan de reabilitare esle rcconsttuclia bioculturald, ceea ce inseamnA
cI angajalii Guanacaste Conservation Area predau biologia ln teren tuturor elevilor din
clasele IV - VI din qcolile din vecinatatea ariei protejate. Reconstructia bioculturala a
permis formarea unei comunitili familiarizate cu problemele de conservare 9i a unui punct
de vedere local care certifica ctr Guanacaste Conservation Area oferf, ceva de valoare
tuturor. Localnicii au inceput s6 vadd in Guanacaste Conservation Area o ferma extinse ce
produce ,,resurse de terenuri sllbalice" pentru comunitate li nu un parc nalional
,,exclusivist". Guanacast€ Conservation Area beneficiaztr de o imagine pozitivl fiind
Conservareo la hivel de comunitate biologicd 2

Fig, 4.25 a - Guanacaste

National Park este un exemplu
practic ^de recostrucfie
ecologictr. In urma ptrsunatului
intensiv $i a incendiilor
frecvente zona s-a transformat
intr-un ecosistem de paji$te;
b - la opt ani dupa interzicerea
pdsunatului $i controlarea
incendiilor s-a instalat o pedure
tenar6, un prim pas spre stadiul
n I
succesional de clima.r. (Foto C.
R. Canoll.)
.!-

(a)

(b)

considerat la fel de imponant ca agricultura tadilionala pe care a inlocuit--o (Janzen, 1999,

2000). Atat staff*ul cat ti rezidenlii locali au devenit suslin[tori fervenli ai Guanacaste
Conservation Area.

Reconstruc(ia ecologici gi viitorul conservirii

Reconstruclia ecologici va juca un rol complex in conservarea comunitSlilor biologice

daca terenurile degradate $i comunitalile acvatice vor fi readuse la compozilia lor iniliald de
specii $i adtrugate ariilor protejate existente cu suprafe[e limitate. Reconstruclia ecologicd a
devenit una din direcliile majore in conservare, avand o societate profesionald numitS
Societ! lot Ecological Reslororion ti publicatii - Restorulion Ecology 1i Ecological
Reslorulion. Cerceatorii din acest domeniu trebuie sI aiba grta ca eforturile de reabilitare
si fie legale pi str nu fie doar o acoperire de,,imagine" pentru agenlii economici care
dezyoltA activitlti df,unatoare pentru mediu (Holloway 1994; Zedler 1996). Un proiect
demonstrativ pe 5 hectare promovat intr--o zonl cu accesibilitate gi publicitate ridicatd nu
compenseaza miile sau zecile de mii de hectare distruse in altl parte. Din acesl motiv,
cercettrtorii nu ar trebui sA accepte colaborarea in astfel de proiecte. Cea mai buna strategie
pe termen lung este protejarea li administrarea comunittrlilor biologice acolo unde se gAsesc
212 Conseryareo diyersitdlii biologice
ln mod natural. Doar in aceste locuri putem fi siguri cI resursele comunitelilor biologice
sunt disponibile timp indelungat.

Concluzii

l. Proteclia habitatelor este cea mai eficientA metoda de prezervare a diversitatii

biologice. Zonele cu habitate legal protejate din lumea intreagtr nu vor deptrii niciodattr mai
mult de 10olo din suprafata Terrei datorittr cererii societf,tii umane de resurse naturale. Arii
protejate bine alese pot prezerva numeroase specii, dar eficienla lor pe termen lung poate fi
pustr sub semnul infebtrrii.
2. Agentiile guvernamentale Si organizaliile preocupate de conservare stabilesc
prioriHlile nalionale li mondiale pentru crearea unor noi arii protejate, bazate pe unicitatea
relativa, gradul de ameninlare pi utilitatea speciilor qi comunitalilor biologice. Pentru a fi
eficiente in prezervarea diversit6lii biologice, ariile protejate de pe Tena trebuie sA includa
categorii din toate comunittrlile biologice.
3. Principiile conservalioniste trebuie luate in considerare al6turi de buna credinlS 9i
experienta in proiectarea de noi arii protejate. in general, noile arii protejate nebuie sl fie
cat mai mari cu putinlA 9i nu lrebuie sA fie fragmentate de drumuri, garduri pi alte
construcfii. Multe specii in pericol necesita condilii neperturbate pentru continuarea
existenpi lor.
4. Frecvent ariile protejate trebuie administrate cu scopul mentinerii diversititii lor
biologice deoarece condiliile originale ale zonei au fost alterate de actiyit{ile umane. Unele
plrli ale ariilor protejate pot fi periodic incendiate, ptrtunate sau supuse altor tipuri de
interventie antropicl pentru menlinerea diferitelor tipuri de habitat Si a stadiilor succesionale
de care anumite specii au nevoie.
5. O diversitate biologictr considerabiltr existtr li in afara ariilor protejate, in special in
habitatele administrate penffu extrac[ia resurselor, cu utilizari multiple. Guvernele qi
proprietarii privali de terenuri considertr din ce in ce mai mult proteclia diveBitafi biologice
pe spalii largi ca una din prioritllile de management pentru zonele cu utilizari multiple,
practictr numittr fiecvent managementul ecosistemelor.
6. Reconstructia ecologictr ofertr metode de refacere a speciilor, comunitllilor gi
functiilor ecosistemelor din habitatele degradate. Reconstructia ecologictr ofera o lansa
pentru sporirea diversitalii biologice in habitatele degradate ce au o in prezent valoare
limitatf, pentru comunittrlile umane.

Bibliografi e recomandotd.

Agsrdy, T, S. 199'1 . Marine Protected Areas aid Qceon Consenatioh. R. G. Landes Company,
Austin, Texas. Studii de caz d!"pre planificare, proiectarc $i politict in domeniul ariilor protejate
marine pi oceanice.
Conservarea la nivel de comunitote biologicd 213

Bennctt, A, F. 1999. Linkoges ih the Landscape: The Role of Corridors and Connectility in Wildlife
Conservation.IUCN, Gland Switzerland. Conservarea biocoridoarelor - teorie $i pracdce.
Brrndon, K., K. H. Redford li S. E. Srndersoo, (cds.). 1998. Partr i, Peril: People' Parl<s and
Protected Ateas, Island Press, Washington, D.C. Disculii despre managementul parcurilor
nalionale care doresc sa convingd ca omul nu este cxclus din activitatile de protectie fi conservare
a comuniti$lor biologice.
Ch ristensen, N, L. ti rltii 1996. The report of the Ecological Society of Ameica cornmittee oh the
scientilic basis for ecos))slem managemenL Ecological ApplicatioDs 6: 665-691. Numar special
dedicat managementului ecosistemelor
Flrther, C. H., M. S. Knowles 9i I. A. Kendrll. 1998, Thrcatened and endangered sPecies
geography. Bioscience 48: 365-376. Lucrare ce amta cA speciile in pericol sunt concentate in
cdteva regiuni geografice ale Terrei.
Formsn, R. T. 1995. Land Mosaics: The Ecolog/ ofLan^capes and Regions. Cambridge University
Press, N€w York. Curs introductiv in domeniul ecologici peisajelor 9i regiunilor'
Gilbert, O. L. ii P. Anderson. 1998. F/ariro t Creotion and Repair. Oxford University Press, Oxford
Ghid practic de reconstructie ecologica, in care abunda studii de caz din Marca Britanie.
Karr, J. R. ti E. W. Chu. L998. Restoring Life in Running r/areru. lsland Pr€ss, Washington, D C'
Sunt prezentate sisteme dc monitorizarc li lmbunAtitire a calita$i apei raurilo'
Mittermeier, R. A., N. Myers, P. R, Cil ti C' G. Mittcrmcicr. 1999 Hotspots, Estthb Richest and
Most Endongered Tetrestrial horegions. Agmpaci6n SieEa Madrc, S.C., Mexico City O lucrarc
ampla, bine ilustrate, cu informatii din fiecarc regiunc.
Poiani,K,A.,B.D.Richter,M'C.AndersonliH.E.Richtcr.2000Biodive4ityconservationat
muitipl" Fu ctional sites, landscapes and networks. .Bioscience 50: 133-146 Prezervarea
"iales:
diveisitalii biologicc implica protejarea pioceselor mediului natural, impreuna cu ecosistemele fi
speciile tinta.
Restorulion Ecolog) arrd Ecological Reslororion. Revista a Societelii de Reconst'uclic Ecologica
(Society for Eilogical Restoration), 1955 W. Grant Road #150, Tucson AZ 85745 U S A:
www.setoag.
Russ, G. R ti A. C. Alcalr. 1996. Ma rine reserves: Rotes and potterns olrecottery and decline-of
large preiotory fish. Ecological Applications 6:947-961. Studii dc caz in afiipelagul Filipinclor'
cari irata stabiiizarea 5i ciiar cregierea populatiilor de pe$ti ln urma creerii unor arii protejate
marine.
Shafer, C. L. 1990. Nature Reserves: lslond Theory and Co servotion Practice Smithsonian
Institution Press, Washingron, D.C. Cuprinz.toare, bine ilusrati, lucrarea este o sinteze a teoriilor
despre designul ariilor protejate, avend numoroase studii de caz'

-
Statterslielrl, A, J., M. J. Crosby, A' J' Long $i D. C. Wege' 1998' Endenic .B.ird Areas of the lYorld:
iiioriti"" 7o, aiodil,ersity C;hsenotioa. BirdLife Intimalional, Cambridge Studiu evidenliazd
areale cu pisari endemice, ce necesittr masuri specialc de proleclie'
--
Yaffe., S. L. ti ,illii 1996. Ecosystem Monage,nent i4 the lJnited Stotes: An Aisess ent ofcurrenl
*p"r:iil.lsiand Press, Washington, b.C Lucrarea conline descrierea a 105 proiecte de
conscrvare.
Zedler, J, B. 1996. Ecological issues in ',eetlond mitigatioh: At introduction to lhe forum Ecological
Applications 6:33-37. Numir special dedicat credrii de noi zone umcde'
Capitolul 5
Conservarea diversitdtii
biologice Si dezvoltarea durabild

D conservarea diversitelii biologice necesittr o abordare

-froblemele legate de
multidisciplinar6 care evidentiazl nevoia de protectie a biodiversitalii li totodata sprlina
dezvoltarea economicl 9i imbundtatirea calit[!ii vie[ii comunitatilor umane. Exemplul
eforturilor de conservare a papagalului Ara, prezentat in primul capitol, ilustreazi o astfel de
abordare. Conservalionittii din Peru pregatesc la nivel local grupuri de indieni pentru a fi
ghizi ,i naturaligti in ariile protejare, dezvoltl facilitali turistice 9i alte activitafi pentru a
oferi oportunitlli economice populaliei locale. Conseryalioniltii sunt in legaturl cu
autoritStile locale ii nationale pentru a crea noi arii protejate, militind pentm restrictionarea
come4ului cu pf,sari ameninlale. Oamenii de gtiinla din intreaga lume promoveaza
dezvoliarea unoi abordtrri gtiin{ifice multidisciplinare. Urmand abordari asemanatoare pot fi
constatate unele succese, dar acestea nu pot sta la baza formultrrii unor idei generale cu
aplicabilitate practictr localtr Pentru conservarea diversitSlii biologice.
Duptr cum am v6zut, eforturile de prezervare a biodiversitalii intra uneori in conflict cu
nevoili umane, ambele probleme fiind reale fi de infeles (fig. 5.1)' Din ce in ce mai mulli
cercetitori recunosc necesitatea dezvoltlrii durabile - dezvoltare economictr ce satisface
necesitalile imediate gi viitoare de resurse gi locuri de muncd, concomilent cu minimizarea
impactului ei asupra diversitIlii biologice (Lubchenco 9i al{ii, l99l).
Conceptul de dezvoltarc durabiti poale fi aplicat in mai multe moduri' A;a cum este
definitl di unii economiqti de mediu, dezvollarca se refer1la imbunf,ttrlirea organizirii 9i nu
neaparat la cresterea consumului de resurse. Dezvoltarea durabili este diferenliatl de
exprimtr sporiri ale volumului de resurse utilizate. Dezvoltarea durabi16 este
"r"jt"r",
un concept
"ur"
util conservalionigtilor deoarece accentueazA necesitatea dezvoltirii curente 9i
limitarea cregterii. Investiliile in infrastructura ariilor protejate pentru imbunatarirea
conservarii diversittrlii biologice pi fumizarea de oportunitiiti comunitalilor locale ar fi un
exemplu de dezvoltare durabila, la fel ca gi eforturile de promovare a unor practici silvice 9i
de peicuit mai pulin distructive. Din pacate, acest concept este adesea inteles eronat: multe
companii mari ti organizauile pe care le finanteaz5 folosesc gelit conceptul de dezvoltare
durabil[ pentru a qi ,,ascunde" actiYitalile industriale pe care le dezvoltl (Witlers, 1994'
2t6 Conseryorea dirersitdlii biologice

Fig. 5.1 Dezvoltarea durabil[ are drept scop stabilirca unui cchilibru intre dezvoltarea
socictAtii umane li conservarea lumii naturalc. (Dupe Gcrsh li Pickert, l99l; desen de
Tamara Sayrc.)

Vidineanu, 1998; V6dineanu ti allii, 1999). De exemplu, un plan de construire a unui

complex minier uriaq in mijlocul unei piduri virgine nu poate fi adus in sfera dezvoltArii
durabile pur li simplu pentru ca activitatile promovate ar duce la scoaterea din circuitul
natural a unor suprafefe semnificative care sunt sau ar putea fi incluse in arii protejate. Unii
cercetf,tori sustin ca dezvoltarea durabiltr s-ar traduce prin pastrarea departe de orice
program de dezvoltare a unor imense spalii geografice, fiind astfel fayorizattr rAmanerea sau
revenirea la s[lbaticie (Mann gi Plummer, 1993). Cu toate controversele, cercettrtorii Si
comunittrlile locale trebuie sA studieze problemele cu atentie, sA identifice grupuri care
suslin dezvoltarea durabilS, pe ce pozitii se situeazi ti cum explicf, aceasta atitudine. DupA
o analizi atenttr a acestor aspecte se pot lua decizii care pot rezolva cel mai bine contradic[ia
dintre nevoile societatii umane li protectia diversitllii biologice. Trebuie se acceptAm cA
aceasta contradiclie implictr un compromis, care in majoritatea cazurilor porneste de la
polilicile guvemamentale li legislative.

Acfiuni guvernamentale

Eforturile de a stabili un echilibru intre conservarea diversitllii biologice ti necesitilite

societitii se bazeaz[ pe iniliativele comunittrIilor locale, ale organizaliilor implicate in
conservare qi ale oficialilor guvemamentali, iniliative care sfiirgesc adesea prin a fi transpuse
in legi sau reguli de proteclie a mediului. Aceste eforturi pot clpita forme multiple, dar
incep cu angajamente individuale sau colective de prevenire a distrugerii habitatelor Si
speciilor, scopul fiind de a prezerva elementele valoroase.
Conservarea diversitdlii biologice Si dezvoltarea durobild 217

Legislafia locali

in {Irile dezvoltate, autorittrlile locale sau regionale (la nivel de jude1, stat, uniune
inteBtataltr) promoveazi legi pentru a oferi o proteclie ef6ctiva speciilor gi habitatelor, care
sA susfinl 9i dezvoltarea continu5 a societalii (Press qi al1ii, 1996; Buck, 1996). Astfel de
decizii sunt adoptate deoarece locuitorii, actorii locali ti guvernantii simt c6 acestea
reprezinta voinla majoritAfii 9i ofera societalii beneficii pe termen lung. Actele legislative
referitoare la conservarea biodiversitafii reglementeaza activit6tile ce afecteaza direct
speciile gi ecosistemele. Cele mai importante dintre aceste acte legislative stabilesc cand li
unde se poate vana, caracteristicile gi numlrul animalelor ce pot fi ucise, tipurile de arme,
capcane 9i ake echipamente ce pot fi folosite, precum 6i speciile de animale ce pot fi vanate.
In anumite zone locuite, dar mai ales in ariile protejate, vantrtoarea gi pescuitul sunt complet
interzise. Vandtoarea fi pescuitul sunt controlate prin obligativitatea delinerii unor permise,
organizarea pazei specializate, impunerea unor cote maxime de recoltare etc. Acte
legislative asemtrnf,toare vizeazA rccoltarea plantelor 5i animalelor din mediul acvatic. in
acest fel, actele legislative permit utilizarea eficienta a resuselor naturale, indepartand riscul
de supraexploatare.
Actele legislative care reglementeaztr modul de utilizare al terenurilor constituie de
asemenea o cale de protejare a diversilalii biologice. Ele includ restrictii ale gradului 9i
modului de utilizare a terenurilor, reglementeazi accesul 9i activitiqile poten{ial poluatoare.
De exemplu, vehiculele li chiar oamenii pot avea acces restriclionat in habitatele ti zorele
cu resurse fiagile ecologic, cum ar fi areale in care cuibdresc pdstui, mlagtini, dune de nisip
li surse de ape potabild. lncendiile necontrolate pot provoca daune severe habitatelor, astfel
ctr se impune o supraveghere atentA a acestora (de exemplu focurile de tabtrr[). Planurile de
amenajare a teritoriului interzic uneori construirea in zonele sensibile (zonele litorale,
luncile inundabile etc.). Chiar $i atunci c6nd este permisA dezvoltarea spatiului construit,
autorizaflile de constructie sunt revizuite pentru a asigura integritatea unor specii ameninlate
sau habitate. Pentru proiectele regionale sau nalionale majore, cum ar fi baraje, canale,
activittrli miniere ti de extraclie a petrolului, construclia de cf,i de comunicalie etc., studiile
de impact asupra mediuluitebuie elaborate cu cea mai mare atentie, acestea fiind cele care
eslimeazl pagubele pe care proiectele propuse le pot cauza. Este necesara evaluarea corecti
$i obiective a impactului asupra mediului pentru a putea preveni degradarea componentelor
naturale.
Una din cele mai eficiente strategii de proreclie a diversititii biologice la nivel local este
declararea unor comunitlgi biologice ca arii protcjate; astfel guvemele alocl terenuri publice
pentru diferite obiective ce trebuie conservate. in mulle gdri, organizaliile civice implicate in
proteclia mediului se situeaztr printre principalii cumparatori de terenuri destinate
proiectelor de conservare (Dwyer gi Hodge, 1996). Numai in S.U.A. peste 8 milioane ha de
teren sunt protejate la nivel local de trusturi particulare proprietare ale acestor terenuri sau
de corporalii non-profit, special create. Organiz^tii importante ca The Nature Conservancy
$i Aubudon Society protejeaza circa 3 milioane ha de teren in S.U.A. in Marea Britanie,
National Trust are peste 2 milioane de membri 9i deline mai mult de 200 000 ha de teren,
preponderent teren agricol, incluzdnd 26 rezervatii naturale de interes national (National
Nature Reserve), 446 situri de interes special (Sites of Special Interest), 355 rezervatii
peisagistice de interes nalional (Outstanding National Beauty) li 40 000 situri arheologice
(fig. 5.2). in Olanda, injur de jumatate din ariile protejate sunt proprietate privati (McNeely
ti allii, 1994). Un obiectiv major al acestor retele de arii protejate private este conservarea
naturii, adesea corelati cu programe gcolare de educalie. Aceste organizatii sunt unite sub
218 C onse rvare a divers itdlii biol ogice

egida CART - Conservation Amenity and Recreation Trusts, ul nume ce expriml clar
obiectivele lor variate. Jean Hocker, director executiv al Land Trust Exchange, un conso4iu
de organizalii al tnrsturilor detinitoare de terenuri explica: Trusturile pot saba tipuri variate
de terenuri din molive diferite. Unele prezervd terenuri agricole in vederea menlinerii
oportunitdlilor economice penlru agricultorii locali, altele prezervd hqbitqte de viald
sdlbaticd pentru a asigurq existenlq unei specii amenintate, ahele prolejeqzd terenuti in
zone inundabile pentru a imbundtdli sau menline calitolea apei. Indiferent dqcd sunl de
ordin biologic, economic, estetic, spirituol, educolional sau etic, motivele pentru a proteiq
terenurile sunt lafel de diverse ca insuSi peisajul (Elfrir'g, 1989).
O alternatiya a prezervarii diversitetii biologice este facilita?eo sclivitdlilor de
conservare de cAtre guverne, organizatii conserva!ioniste 9i proprietari. Proprietarii de
terenuri renunla la &epturile de dezvoltare, de construcli€ sau de fragmentare a proprietali
in schimbul unor sume de bani ori a unor scutiri sau reduceri de taxe. Pentru mulli
proprietari acceptarea inlesnirilor este o altemativl atractivtr deoarece ei au astfel un avantaj
financiar $i igi pastleaztr terenurile in proprietate. Un alt moliv' deloc de neglijat, este dorinla
unor proprietari de a ajuta la realizarea obiectivelor conservlrii. Acordarea de reduceri de
taxe li a unor sume de bani nu este intotdeauna necesari: mulli proprietari pot accepta
restrictiile de conservare voluntar, fdra nici o compensatie. O alta metodtr des folositA este
dezyobotea limitatd, in care un proprietar de terenuri, o persoan6 care dezvoltA proprietatea
ti o organizlie implicatil in conservare ajung la un compromis prin care se permite ca pe o
parte din leren se se dezvolte activittrli in scopuri comerciale, iar pe restul sA se desfisoare
activitlti de conservare. Proiectele de dezvoltare limitalA au adesea succes deoarece
valoarea terenurilor care suporta activitati productive cregte dac{ sunt adiacente unor
terenuri conservale. Conservarea biodiversittr{ii nu exclude desftrpurarea unor activitati
umane de intensitate redusS.
Eforturile punctuale ale trusturilor delintrtoare de terenuri pentru a proteja habitatele sunt
criticate ca fiind elitiste, deoarece ofer6 relaxdri fiscale celor suficient de bogati ca str profite

2500 250

2000 200

1500 t50
Suprafata detinut: ;
r 000 100 s

Membri
500 50

0 0
1895 1906 r9l7 1928 1939 1950 l96t 1972 1983 1994

Fig. 5,2 Numlrul de membri ai National Trust of Britain a crescut exponential

incepand cu anii 1960. Aceea$i tendinla s-a inregistrat $i in ceea ce priveste
suprafala de teren in proprietate. (DupI Dwyer ii Hodge, 1996.)
Conservarea diversitdlii biologice gi dezvoltarea durabild 219

de ele. Al(ii argumenteaztr cl terenurile in uz alternativ, cum sunt cele agricole, sunt mai
productive, in timp ce terenurile gestionate de trusturi pot produce venituri numai cu taxe
mici, pierderile datorita achiziliontrrii terenurilor fiind adesea compensate de cregterea
valorii proprietltii adiacente ariei protejate. Suplimental locurile de munc5, excursiile in
natura, veniturile aduse de turigti gi programele de cercetare asociate rezervatiilor naturale,
parcurilor nafionale, refugiilor vielii sllbatice gi altor arii protejate genereaza venituri pentru
economia localA, aducand beneficii semnificative comunitafii (Power, l99l). tn sf6r9it,
prezervend trtrstrturi importante ale peisajelor 9i unitalilor naturale, ariile protejate locale
conservtr 9i sporesc mottenirea culturali a societtrlii locale, aceste argumente fiind necesar
a fi incluse in planurile de dezvoltare durabilA.

Legislatiile nalionale

Guvernele joac6 un rol central in activitlfile de conservare, cea mai comuna strategie
promovata de acestea fiind crearea parcurilor nalionale sau naturale. in multe lAri parcurile
nalionale sau naturale reprezinta singura sursa majortr de terenuri protejate. De exem plu, in
Costa Rica, parcurile na{ionale acoperi 700 000 ha, ce reprezintd l4% din suprafata acestei
t6ri (WRl, 1998). in exteriorul parcurilor nalionale, fenomenul defrigirilor se accentueaz{
astfel cd in curend aceste arii protejate vor reprezenta singurele habitate neperturbate din
[arA. In 1998, sistemul U.S. National Park, includea 379 de parcuri na(ionale ce acopereau
o supraFala de 35 milioane ha (U.S. National Parks Service,2O0O a, b). in Romiinia, in anul
2000, rezeryaliile biosferei, parcurile naturale 9i nalionale ocupau o suprafafA de
l,13 milioane hectare, ceea ce reprezinttr circa 92% din suprafala ariilor protejate. Lipsa
delimitirii spatiale a parcurilor nationale gi naturale din Romdnia face imposibi16 aplicarea
planurilor de gestionare a habitatelor sau speciilor Fi obstruclionarea practicilor
incompatibile cu statutul acestor teritorii.
Parlamentele gi agenliile guvernamentale sunt principalele organisme care dezvolttr
standarde nalionale referitoare la poluarea mediului. Actele legislative care reglementeazi
limitele maxime pentru emisiile de gaze, tratarea ntrmolurilor rezultate din epurarea apei,
gestionarea deleurilor gi dezvoltarea ariilor protejate, sunt adesea promulgat€ pentru a
proteja strnatatea umana, proprietatea privati, resursele naturale etc. De eficien.ta aplicftii
acestor acte legislative depinde capacitatea unei natiuni de a proteja slntrtatea cetilenilor sAi
gi integritatea resurselor naturale. in acelati timp, aceste acte legislative contribuie la
protejarea comunittr{ilor biologice, care altfel ar fi distruse prin acliunea unor factori foarte
divergi (poluare, eroziune etc.).
Guvernele pot avea o influenfa importanttr asupra protectiei diversitalii biologice prin
cdntrolul la frontiere, in porturi gi aeroporturi, a fluxurilor de produse din mediul natural,
precum li prin reglementarea come4ului cu acestea. Pentru a proteja pidurile gi reglementa
exploatarea lor, guvernele pot interzice defriglrile, ata cum a f6cut Thailanda duptr o serie
de inundatii dezastruoase sau pot restricliona exportul de cherestea, ala cum s-a intamplat
in Indonezia. O alttr mlsurtr este gi penalizarea companiilor forestiere care produc daune
mediului. Pentru a preveni exploatarea speciilor rare, guvemele pot restricliona dreptul ca
persoane particulare s[ aibe in proprietate anumite specii 9i pot controla importul qi exportul
acestora. De exemplu, exportul oaselor craniene a speciei Buceros rhinoceros, o marfd de
valoare intemalionala utilizata in sculpturA este strict controlat de guvemul Malaesiei. in
Rom6nia, activitilile legate de exploatarea organismelor vegetale sau animale sunt
1.20 C onse rvarea divers itdl i i biol ogice

reglementate p/in Procedurq de autorizare a activildlilor de recohore, capturore ti/squ de

achizilie ti comercializare pe piala internd squ la exporl a planlelor Si animalelor dinflora
ii fauna sdlbaticd, precum ti q importului acestora. Deqi ttizeaztr o gama vadata de resurse
vegetale ti animale, aplicarea prevederilor referitoare la acestea este foarte dificill, iar de
multe ori interesele economice de moment sunt considerate prioritare acliunilor de
conservare.
Guvemele pot identifica speciile ameninlate de pe teritoriile incluse in granitele statale Fi
lua mAsuri pentru a le conserva prin crearea de habitate, controlul utilizlrii speciilor,
dezvoltarea de programe de cercetare li implementarea in situ gi ex situ a\nor planuri de
reabilitare. in S.U.A., acestea sunt ftecvent promovate prin Endangered Species Act. in
larile europene, astfel de mlsuri sunt puse in practictr prin promulgarea unor tratate
interna{ionale, crm ar fi Convenlia CITES asupra comerlului internalional cu specii in
pericol sar CorNenlia Ramsar asupra zonelor umede.

Societi(ile tradifionale gi dezvoltarea durabili

Aga cum s-a subliniat in capitolele 2 9i 4, in locurile unde populalia locall traieste de
multe generatii utilizind resursele de mediu intr--o maniera durabila exista un grad ridicat
de biodiversitate. Populalia localtr din zonele rurale care a practicat un mod de viate
tradilional, cu influente externe relativ reduse in termenii tehnologiei modeme, este numittr
in general populalie tribaltr, indigen6, nativa sau tradilionali (Dasmann, 199 l). in lume
existtr aproximativ 250 milioane de membri ai populaliilor indigene in peste 70 de tdri,
-
ocupand 12% lgyo din suprafata totala a Globului (Redford 9i Mansour, 1996).
Populaliile indigene care practice cultura trdditionaltr sunt in declin. in majoritatea zonelor
lumii, populalia locald intra din ce in ce mai mult in modernitate, acest fapt avand ca
rezultat o schimbare a atitudinii (in special pentru membri tineri ai societalii) si o mai mare
utilizare a bunurilor produse in exteriorul societ6ii.
Oamenii au trait in ecosisteme terestre foarte divene timp de mii de ani ca culegitori,
vanatori, pescari, sau fermieri. Chiar 9i pldurile tropicale umede izolate declarate de
guveme 9i organizalii implicate in conseryare drept zone sdlbatice, au adesea o populatie
umantr redusa ca numar gi densitate. De fapt, zonele tropicale ale lumii au fost mult6 \Teme
habitat pentru comunitatile umane, deoarece in zona tropicelor nu s-au resimtit influentele
glaciatiunilor, iar acest spaliu a fost totdeauna propice ageztrrilor umane. Marea dive$itate
biologicl a mediului tropical a coexistat cu societalile umane timp de mii de ani, in
majoritatea locurilor oamenii neproducdnd pagube substantiale diversittrlii biologice din
proximittrf (Gomez- Pompa 9i Kaus, 1992). Societqile tradilionale, care utilizeazA metode
inovative de irigalii ti rotatia culturilor, au fost adesea capabile si suslintr densitlti umane
ridicate, fdrtr distrugerea mediului lor sau a comunit5lilor biologice inconjurtrtoare. Tipul 9i
densiti,tile relative de plante li animale din multe comunit6ti biologice pol reflecta
activitalile istorice ale populaliei din acele zone, cum ar fi yanatul selectiv al anumitor
animale, pescuitul gi plantarea unor specii utile (Redford, 1992). Sistemele agricole, precum
agricultura itineranta, au afectat structura ptrduri li comPozilia in specii prin crearea unui
mozaic de trupuri de pddure de v6rste diferite. in acest sistem, arborii dintr-o zona sunt
ttriafi, materialul rezultat din exemplarele cizute fiind ars, iar culturile plantate intr-un
orizont biologic activ bogat in nurienli. DupA una sau mai multe recolte, nutrienlii sunt
Conservarea divelsitdliI biologice $i dezvoltarea durabild 221

consumali ori spalali din sol de precipitafii, iar fermierul abandoneaza Erenul qi defii$eaztr
o noua po4iune de pldure pentru a utiliza agricol suprafata astfel obfinuta. Acest sistem
funclioneaztr bine gi nu degradeazi mediul atat timp cat densitatea PoPulatiei este redustr ti
teritoriul forestier afectat ocupa suprafete restranse.
Coexistenta durabild a populaliei locale cu mediul se poate realiza duptr exemplul
agroecosistemelor traditionale gi ptrdurilor locuite de indienii Huastec din nord-estul
Mexicului, care asigurtr mentinerea diversitl(ii biologice (Alcom, 1984). Concomitent cu
ptrstrarea unor terenuri agricole permanente, indienii Huastec mentin qi paduri administrate
cunoscute sub numele de te'lom pe versanlii din lungul cursurilor de apa sau in alte zone
care sunt fie fragile, fie nepotrivite pentru agricultura intensivf, (fig. 5.3). Aceste paduri au
in compozilia lor floristica peste 300 de specii de plante, ce se constituie in sursd de hrantr,
lemn sau alte produse pentru comunitalile locale indigene. Bogatia in specii a padurilor este
alterata in fayoarea speciilor utile, prin plantilri gi ttrieri selective periodice. Aceste resurse
forestiere furnizeazl familiilor indienilor Huastec mijloacele necesare supravielutii in anii
cu produclii agricole slabe. Exemple comparabile de piduri in care se intervine intens exista
ti in alte societeli traditionale din intreaga lume (Oldfield pi Alcorn, l99l; Nepslad li
Schwartanan, 1992; Redford ti Padoch, 1992).

#
il.m$ f
L E
E
u & .i

ffi "t

$t
T ti
r
ts

r#
"*
-x ffi !
I
M
T

t ;

**
ffi*%
slds
s*ffi
€n 1r3
'

Fig. 5.3 Femeic din tribul indian Huastec inj,Ilr,I, te'loryt,

padue putemic anificializati din nord{stul Mexicului. ln
imagine este pr€zentatll activitatca de culegere a fructelor
de sapoliet (Manilkara achras\ $i de taierc a arbustului
exotic frangipan (P/umeria rubra). (Dup6, Alcom, 1984;
foto Janis Alcom.)
222 C onsery are q div ers it dl i i bioI ogi ce

Etica conservirii in societilile tradilionale

Etica conservArii in societAlile tradilionale a fost privit6 din perspective diferite de

civilizaliile occidentale. La o extremi populatia locala este vtrzuta ca distrugtrtoare a
diversitllii biologice deoarece taie pldurile 9i supraexploateaztr v6natul, iar la cealalta
membri lor sunt ylzruli ca sdlbalici nobili tr5,ind in armonie cu natura ti perturband foarte
pulin mediul natural. O abordare rationaltr ar concluziona prin a sublinia cl soci€ttrtile
tadilionale sunt foane yariate ti nu existA nici o descriere completa a relatiei cu m€diul,
care sA includa toate grupurile (Alcom, 1993). Societafile traditionale sufertr modificf,ri
inteme, care, cel mai frecyent, se produc datorittr unor influente din exterior, adesea
observandu-se diferenle remarcabile intre generaliile tinere 9i cele mai in v6rsti.
Multe societali traditionale au principii de conservare putemice, mai subtile gi mai clar
evidentiate decat obiectivele de conservare din ttrrile dezyoltate (Gomez - Pompa 9i Kaus,
1992; Western, 1997). Un exemplu bine documentat este acela al indienilor Tukano din
nord-vestul Braziliei (Chernela, t987), a caror hranA zilnict este formau din rtrdacini de
plante ti pegte (fig.5.4). Ei au restrictii cultuale $i religioase puternice fali de exploatarea
pldurii de-a lungul cursului superior al Rio Negro, pe care o consideri drept importanta in
menlinerea populaliilor de pegti. Indienii Tukano considere cA acesE pAduri apa4in pe$tilor
$i nu pot fi tAiate de ctrtre oameni. Ei au creat de asemenea refugii intinse pentru pelti $i
permit pescuitul de-a lungul a mai putin de 40% din malurile fluviului. Antropologul Janet
M. Chernela observa ci pescarii sunt dependenli de sistemul Jltriului, indienii Tukono fiind
corytienli de relalid dintre mediul lor Si ciclul de viasd al peqtilor, in speciql de rolul jucat
de pddurea adiacentd infwnizarea surselor de nutrienli ce nenlin populaliq de pe;ti
Credinle precum acestea sugereazi faptul ce uneori populalia localtr ia iniliativa in
protejarea diversitatii biologice impotriva distrugerii prin influenje exteme. Distrugerea
padurilor comunale prin defri$Iri aprobate de guvern a fost o linta frecventtr a protestelor
populaliilor tradilionale in intreaga lume (Poffenberger, 1990). in lndia, urmagii milc[rii

7
H
E

H
ffi
i".'

5,4 Pettcle esle principala sursA de

!r proteine a populaliei Tukano din
bazinul Amazon. Aceitia au un set de
norme foarte putemice de conservatc,
intregite de credinlele religioase: ei nu
taie padurea care inconjoard raul
deoarece cred cA aceasta apa4ine
peltilor (Foto O Paul Patmore.)
Conservarea diversitdlii biologice si deztoltarea durabild 223

Chipko imbraligeazl copacii pentru a preveni ttrierea lor (Gadgil 9i Guha, 1992). in Borneo,
tribul Penan, un mic trib de vanitori culegtrtori, a atras atentia lumii intregi blocdnd
drumurile forestiere ce intrau in pidurile lor rradilionale. in Thailanda preofii blditti
muncesc impreuna cu sdtenii pentru a proteja pldurile comunale gi luminiqurile sacre de
operatiunile comerciale de defriqare. (fig. 5.5). Declaralia unui lider Tambon din Thailanda
este edificatoare: I ceasta este pddurea comunitdlii noqstre ce tocmai a fost inclusd in noul
parc nalional. Nu ne-a consultal nimeni Am construit un blocaj pe noul drum pentru o opri
defrisdrile ilegale. L-am prins pe seful poliliei districtului si l-an qrestqt pentru
exploatarea abuzivd a pddurii. L-qm avertizal sd nu mai vind din nou (Alcorn, l99l).
imputemicirea populaliilor locale gi sprijinirea lor pentru a obline titlurile de proprietate
asupra terenurilor lor tradilionale este adesea o componenta importanta a eforturilor de
creare a ariilor protejate administrate local in 16rile in curs de dezvoltare.

Popula(ia locali qi guvernele

in tdrile in curs de dezvoltare, de obicei locuitorii din spaliul rural gi oragele mici oblin
produsele de care au nevoie (hrani, Iemn pentru foc, materiale de construcie) direct din
mediul inconjurAtor. Fara aceste produse, mulli dintre aceltia nu ar putea supravielui.
Comunitatile locale au adesea organisme care supravegheaza dreptul de acces la resursele
natumle, organisme ce pot fi recunoscute de autoritelile guvemamentale. Atunci cAnd intr-o

][
I
:, ",,.1.

tr

Fig. 5.5 Preoli budiqti din

Thailanda care se roaga ii
binecuvanteaza arborele pentru a fi
protejat de taicre. (Foto
'rojcct for Ecological Recovery,
Bangkok.)
221 Conse ryare a diye rsitdlii bi ologice

noud arie protejatA aceste drepturi nu sunt recunoscute sau limitele uneia deja existente sunt
impuse fo(at, populalia localtr se poate opune exploat6rii unor resurse pe care, traditional,
le-a folosit sau chiar protejat.
Practicile, destul de obignuite, de a ignora drepturile 9i modul de viale tradi(ional al
popula(iei locale, cu scopul de a crea noi arii protejate au fost denumite ecocoloniolism,
dat6 fiind asemAnarea cu abuzurile istorice savar$ite de puterile coloniale in secolele trecute
(Cox qi Elrnqvist, 1997). Crearea unei arii protejate in astfel de circumstante poate sf, ii
transforme pe locuitori in braconieri, determindndu-i sI incalce proprietatea gi sA nu
respecte legea, deti comportamentul lor fatl de naturA nu se modifica. Majoritatea
locuitorilor vor reacfiona negativ sau chiar antagonist atunci cdnd drepturile tradilionale sunt
limitate (Poffenberger, 1996; Homer Dixon, 1999). DacA vor simli ca aria prorejattr li
resursele ei nu le mai apa4in lor, ci mai degrabd unui administrator extern, este posibil sA
inceapd o exploatare a resurselor intr o manier6 distructiv6. Pentru a supravielui s-ar putea
ca ei sa penetreze granilele. lucru care ar determina confruntdri cu paza ariei protejate.
Un exemplu de astfel de conflict dateza din 1980, c6nd membri tribului Bodo din
Assam, India, au ucis [2 angajati ai Manas National Park gi au deschis zona pentru
agricuhuri 9i v6nat (McNelly 9i altii, 1990). Membrii tribului Bodo reclamau dreptul la
terenurile lor tradilionale, care le-au fost furate de care britanici gi nu le-au fost returnate
de guvernul indian modem. Faptul cA Manas a fost declarat ca apa(inand patrimoniului
mondial, deoarece include specii amenin(ate ca rinocerul indian (Rinoceros unicornis) 9i
porcul pigmeu (Sus salvanius), nu a prezentat o mare importantA pentru indienii Bodo,
avantajele parcului nalional nefiind evidente pentru ci.
in llrile in curs de dezvoltare, adesea nu este posibil5 propunerea unei separiri rigide
intre terenurile utilizate de locuitori pentru oblinerea de resurse gi ariile protejate. Exista
multe exemple ln care este permis accesul periodic al locuitorilor in arii protejate pentru
oblinerea de resurse.
Rezervaliile biosferei, forme de utilizare a terenurilor recunoscute la nivel intemational,
permit populaliei locale sI utilizeze resursele din zonele lampon. Un alt exemplu este
Chitwan National Park din Nepal, unde locuitorii au dreptul str srangtr stuful ti trestia de
zahAr (fig. 5.6, Lehmukuhl gi ahii, 1988). Vanatul mare este legal exploatat pentru came in
multe arii protejate africane (Lewis 9i altii, 1990). Au fost negociate in(elegeri intre
populaliile locale gi guveme pentru a pemite p$unatul animalelor domestice in interiorul
anumitor arii protejate africane. in schimbul acestor facilitAli, animalele s6lbatice din afara
ariilor protejate sunt ferite de pericolul de a fi vanate de populalia locald. Prin aceste
compromisuri, nevoile economice ale populaliei locale sunt incluse in planurile de
manaEement pentru conservare, in beneficiul atat al comunitAtilor umane, cat gi al ariilor
protejate. Astfel de compromisuri, cunoscute ca pruiecte integrute de conseryare -
dezvollaru, sunt din ce in ce mai mult privite ca strategii de conservare eficiente (Wells 9i
Brandon, 1992; Primack gi altii, t998; Caldecott, 1996; Maser, 1997).

Diversitatea biologici ii diversitatea culturall

Diversitatea biologicA este in stnansa legatura cu diversitatea culturald. Zonele tropicale,

unde se inregistreaza cea mai mare concentrare de specii, sunt gi zonele in care se glsesc
colectivitltile umane cu cea mai mare diversitate culturald 9i lingvistic6. Izolarea geografica,
Conservarea diversitAlii biologice 5i dezvoltarea durabild 225

Fig. 5,6 Localnicii colecteaze

trestie de zaher 5i paie din
Chitwan National Park. Nepal.
Oficialii parcului canlaresc
legetura pentru a tine sub
control extragerile
(Foto O John F. Lchmkuhl.)

creatl de barierele montane li sistemele hidrologice complexe, fayorizeazi diversitatea

biologictr gi diferenlierea culturilor umane. Diversitatea culturali din zone, precum Africa
Centraltr, Amazonia, Noua Guinee 9i sud-+stul Asiei, reprezinttr una din cele mai valoroase
resurse ale civilizaliei umane, furnizend introspecfii de profunzime, ln filosofie, religie,
muzictr, arttr gi psihologie (Denslow qi Padoch, 1988). Protectia acestor culturi tadtionale
in mediile lor naturale ofera oportunitatea de a indeplini obiectivele de protejare a
biodiversitatii ti prezervare a diversiti[ii culturale. Biologul mexican Victor Toledo descria
propria sa 1artr astfel'. intr-o lard caracterizald de o mare diversitate ctlturald a locuitorilor
din zonele rurale esle diJicild trasarea unei politici de conservare fdrd a line conl de
dimensiunea culturald Si de relayio profundd ce a existat din vremuri imemoriale intre
naturd $i culturd ... Fiecare specie de planle, grup de animale, tip de sol ii peisaj are
aproape inloldeauna o expresie lingvislicd corespondenld, o cqtegorie de cunottinle, o
utilizare pr(lcticd, un inleles religios, un rol in ritualuri, o vitdlitole individuald sau
colecliyd. Prolejqrea nalutii /dfi conservqreq cukurilor ce le-qu ldcut simlite inseqmnd
reducerea ndturii Ia ceva slalic, dislanl, aproape morl.
Diversitatea culturalA qste strans corelattr cu diversitatea genetici a plantelor cultivate. in
special in zonele montane, culturile izolate din punct de vedere geografic dezvoltl varietifi
locale de plante. Aceste culturi agricole sunt adaptate climatului local, solurilor 9i
dtrunatorilor fi satisfac gusturile populaliei locale. Varialia geneticS a acestor specii are o
importanlA globaltr pentru agricultura modem[ datoritA potenlialului de imbunatilire a
speciilor cultivate (v. capitolul 3).
226 Conservarea diw rs itdl ii biol ogice

Eforturile de conservare ce implicl societifi tradi{ionale

Existtr mai multe strategii pentru integrarea protecliei diversitrlii biologice, a obiceiurilor
societtrtilor tradifionale 9i variabilititfii genetice a culturilor agricole tradilionale. Majoritatea
strategiilor pot fi clasificate ca proiecte integrate de conservare-dezvoltare. tn ultimul
deceniu au fost iniliate un numar mare de astfel de programe, fapt ce a condus la aparilia de
oportunititi pentru evaluarea 9i imbunltAlrea lor (Salafsky qi Margoluis, 1999).

Rezervatiile biosferei. Programul UNESCO Man and the Biosplere (MAB) include
printre obiectivele sale menlinerea urtor peisaje variqte ti drmonioqse rezullore din
aplicarea unor modele tradilionqle de utilizare a terenurilor (Batisse, 1997). programul
MAB recunoagte rolul omului in modelarea peisajului natural, ca gi necesitatea de a gisi
diferite modalitdli prin care locuitorii str utilizeze resursele naturale fira a deteriora
mediului. in cadrul programului MAB, aplicat in releaua rezerva{iilor biosferei declarate in
lumea intreaga, sunt integrate aLat Stiinlele naturale, cat ti cele sociale. Cercettrrile din acest
program includ investigatii referitoare la modul in care rdspund comunitAtile biologice la
diferite activitdti umane, cum rdspund colectivittrlile umane la schimbtrrile din mediul lor
natural gi cum pot fi readuse ecosistemele degradate la condiliile iniliale. Un exemplu este
Kuna Yala Indigenous Biosphere Reserve pe coasta nord-+sticA a statului panama (Gregg,
l99l). In aceaste arie protejata de 60 000 de ha de ptrdure tropicala, traiesc in 60 de sate
circa 30 000 indieni Kuna, ce practica medicina tradilionalA, agricultura ii activitali
forestiere. Documentarea li cercetarea ttiinlifica sunt dirijate de cercetatori din institu(ii
exteme. Populalia Kuna reglementeazi cu mare grija cercetarea ttiintificA in rezervatiei ei
insista pe pregatirea locali, solicitd oamenilor de gtiintA s[-$i prezinte rapoartele inainte de
a parasi zona, solicittr laxe de cercetare $i obliga cercetatorii sd fie insol(i de ghizi locali.
Populalia Kuna controleaza tipul ti gradul de dezvoltare economictr in rezervalie, cu
asistenF din partea unor consultanti extemi plltiti de ei. Nivelul de organizare al populaliei
Kuna este neobignuit ti ilustreazl potenlialul unei societali tradifionale de a-9i controla
destinul, cultura ti mediul. Din p6cate, organizarea populaliilor rradilionale nu este o
garantie ce biodiversitatea va fi prezervattr, odat6 cu modificarea sau disparilia nadiliilor
presiunile economice datorate exploaterii cresc ai programele sunt prost administrate (Oates,
1999). O astfel de schimbare pare str apari la populalia Kuna; concomitent cu erodarea
convingerilor tradilionale referitoare la conservare fa(a de influentele externe, tinerii Kuna
incep sA se inEebe daca protectia severtr a resuEelor naturale din cadrul rezervaliei biosferei
este necesartr (Redford 9i Mansour, 1996).

Conservarea agricoli ln situ. in multe zone ale lumii, fermierii care cultivA variettrti de
plante adaptate la mediul local pot prezerva variabilitatea genetictr a speciilor (fig. 5.7). De
exemplu, mii de varietili distincte de cartofi sunt crescute de fermierii din prile andine.
Adesea, acegti fermieri folosesc mai multe variettrti in acelati camp pentru a minimiza riscul
de egec al culturilor ti pentru utilizari diferite. Similar, agricultorii tradi{ionali din Apo
Kayan, Bomeo, pot cultiva peste 50 de varietati de orez. Aceste variettrti locale au frecvent
gene unice pentru a rezista la daunatori, boli, deficienle de nutrienfi, secete gi alte yariatii de
mediu (Cleveland Si al(ii, 1994). Aceste varietAf locale continua str dezvolte noi combinalii
genetice, din care unele pot fi eficiente in a opri aparilia unor amenintiri globale. in orice
caz fermierii din intreaga lume abandoneazi formele de agricultura tradifionali, ce folosesc
Conservarea diversililii biologice Si dezvollarea durabild

.\CRlCL1.f !rRl TR/\DITIONALI

Agridlturi raditionali
Cunortinte d(spre oclurilc
ACROICOLOCI

lut,tiah stil,/,jn alc

Pro/en,r]ea culturii 9i

Cons1.\ nr..i aSroc(\6lmel(,

lradijrcndlo

. !.nqrrire. rLsuNloi

h.!n; Dlpende.F mi.n

(p6ricidi, fetuliDton

Fig.5.7 Practicile agricole traditionale pot fi privite din perspective culturala siagricola O sintezi a
acdstor puncte de vedere ne conduce la abord&i teoretice si metodologice a conservlrii naturii. culturii
gi resurselor genetice gtrsite in agroecosistemele tradilionale. (Dupa Altieri $i Anderson, 1992 )

varietali locale, cu scopul de a creste productiyitatea, promovand metode intensive. in Fri

precum Indonezia, Sri Lanka 9i Filipine, peste 80% dintre fermieri au adoptat variettrti
moderne pentru a le utiliza in cultivarea campurilor.
in timp ce recoltele superioare pot fi benefice pe termen scurt pentru familiile de
agricultori ii implicit pgntru larite lor, durabilitatea agriculturii moderne depinde de
prezervarea variabilitatii genetice reprezentattr de varietltile locale. O sugestie inoYatoare a
fost aceea ca un organism agricol intemalional sd subven,tioneze satele pentru a cultiva
varietati locale (Wilkes ,1991 ; A ltieri $i Anderson, 1992). Locuitorii acestor zone ar fi pltrtiti
pentru a dezvolta culturile lor intr--o maniera tradilional[, oferind o sursa importanta de
gene penmr programele de imbunatalire a celor modeme.
Programe incorpor6nd practici de conservare in situ a\ fost deja iniliate in anumite
locuri. in Mexic, un numtrr de programe de dezvoltare incearctr str integreze agricultura
traditionala, conservarea li cercetarea (Benz 9i al1ii, 1990; Toledo, l99l). Un exemplu este
Siena de Manantl6n Biosphere Reserve din vestul Mexicului, cu o suprafap de 140 000 ha,
ce a fost creata pentru a prezerva singurele populalii cunoscute de Zea diploperennis, o
specie perend de porumb; rezervatia biosferei protejeaztr 9i o pddure subtropicaltr foane
bogattr, cu numeroase specii noi pentru gtiinta. Aceastd planttr apare doar \n milpas - uri
abandonate (milpas = cimp cultivat utiliz6nd culturi altematiye, traditionale) li are un mare
potential de prezeryare a genelor. La un moment dat specia Poate sA fie folosit6 Pentru
protectia producliei de porumb, evaluattr la 55 milioane de dolari anual (fig. 5.8).
Imaginali-va o specie de porumb perenl rezistenta la daunatori ti boli ce nu trebuie PlantatA
in fiecare an. in acest caz, proteclia pe termen lung a speciei Zea diplopererrrs in s6lbdticie
228 Conservarea diversitdlii biologice

Fig. 5.8 Zea diploperennis este o

specie perend dc porumb carc crc$e in
Siena de Manantl6n Biosphere Reserve
in Mexic. Cercetatorul american Mike
,/ Nee studiaze posibilitllile de
introducere in cultur, a acestei specii.
(Foto Hugh Iltis.)

irl

depinde de incurajarea fermierilor locali str rtrmintr 9i sA lucreze terenul conform practicilor
agricole tradilionale.
O abordare utor diferitA utitizatA in regiunile aride din sud,vestul Statelor Unite ale
Americii implicl corelarea agriculturii tradiyionale cu genetica conservalionist[ (Nabhan
1989). O organizatie privatA numitl Native Seeds/SEARCH colecteazd semintele speciilor
cultivate tradifional pentru a le prezerva pe termen lung. Organizatia incurajeaztr de
asemenea fermierii si cultive plante de culturA traditionale, furnizdndu-le seminle $i
cump6r6ndu-le produclia nevdnduti. Unele ltrri au creat rezervatii speciale pentru a
conserva zone conlnand rude sAlbatice ale plantelor de cultur6. Asemenea rezervatii de
specii protejeazi varietAli strlbatice de grdu, ovtrz gi orz in Israel pi ltrm6i in lndia.

Rez*rvalii de extracfie. in multe zone de pe Glob, populatia indigenl a extras produse

naturale din comunita(ile biologice inconjuratoare timp de zeci li chiar sute de ani.
V6nzarea gi trocul cu aceste produse constituie o parte importantd a veniturilor populaliei gi
este de inleles grija acestora pentru a-gi menfine drepturile de a continua exploatarea
produselor naturale. in zonele unde astfel de activitili reprezind o parte a yielii societ?i;ilor
indigene, crearea unei arii protejate ce exclude indeletnicirile hadilionale va intampina o
deosebite rezistenrtr din partea comunittrlii locale gi va determina pierderea terenurilor in
favoarea unor persoane din exterior, fapt ce implicA exploatarea nerationald a resurselor gi
schimbarea modului de utilizare a terenurilor. Un nou tip de arie protejata cunoscuti sub
numele de rczervo(ie de extrtclie poate reprezenta o solutie durabilA pentru aceasttr
problemA.
Conservarea diyersitdlii biologice Si dezvoltarea durabild 229

Guvemul brazilian incearca sd rdspund6 cererilor legitime ale localnicilor prin crearea de
astfel de rezervatii de extractie, din care ace$tia pot colecta produse naturale precum
cauciuc, rigini 9i alune braziliene, fara ca aceste activitlti s[ aib[ influenle negative asupra
ecosistemului de ptrdure (Murrieta $i Rueda, 1995). Astfel de zone, insumand circa
3 milioane ha, garanteazi populaliei locale men(inerea stilului de viap li evittr o posibili
conversie a terenului catre agricultura. Acest mod de utilizare a terenului serveste de
asemenea la protejarea diversitalii biologice a zonei deoarece ecosistemul ramane practic
intact. in ciuda multiplelor avantaje, prezenla populaliilor de animale mari in rezervaliile de
extraclie poate fi ameninlatf, datorita vanetorii de subzistenttr. Dacd populalia localS nu
poate supravielui din colectarea gi comercializarea produselor naturale Iocuitorii pot fi
fo4a1i, datoritA dificultllilor economice, sI defrigeze pAdurile pentru obtinerea masei
lemnoase gi str utilizeze terenul pentru agiculturtr. Deoarece multe rezervatii de extractie
sunt capabile sA funclioneze doar cu subvenlii externe, viabilitatea economictr a acestora
este greu de eYaluat.

Ini{istive ale comunittrtii. in multe cazuri, locuitorii protejeaza pIdurile, raurile,

Itrrmurile, viala sAlbatica Si plantele din vecinltatea locuin(elor. Aceasta protec(ie este
fiecvent impusl de batranii satului si se bazeaza pe convingeri tradilionale sau religioase.
Guvemele 9i organizaliile implicate in conservare pot sprijini aceste initiative locale oferind
consultan{6 juridica in oblinerea titlului legal asupra terenurilor tradilionale, acces la
cunoltin(ele $tiinlifice ti asisten!tr financiara pentru dezvoltarea infiastructurii necesare. Un
exemplu de astfel de proiect este Community Baboon Sanctuary in estul statului Belize,
creal printr,-o inlelegere colectiva infie un grup de sate pentru a mentine habitatul pAdurii,
necesar populaliilor de maimufe \tl,'toarc (Alouotta prgra) (Horwich qi Lyon, 1998).
Ecoturiltii ce viziteaza sanctuarul trebuie str pltrteasca o taxa organizaliei locale precum 9i
taxe suplimentare daci igi petrec noaptea acolo qi servesc masa in gospodlria unei familii
locale. Oamenii de gtiinF ce efectueaza cercetari in zona au pregatit ghizi locali, au infiintat
un organism care sa ofere informalii ptiintifice asupm vielii strlbatice, au adus fonduri pentru
un muzeu local de istorie naturah $i au oferit training in afaceri pentru liderii satului.
in Insulele Samoa din Oceanul Pacific, cea mai mare parte a terenurilor este ocupata de
padurea tropicalA umede care se gase$te in ,,proprietate obitnuita" (Cox, 1997). Satenii sunt
presali tot mai mult spre a vinde bugteni din paduri, pentru a pl6ti taxe fcolare ori pentru
satisfacerea altor obtigalii. in ciuda acestei situalii, populalia locala manifesta o dorinta
putemic6 de a prezerva ptrdurile datorilA semnificaliilor religioase, culturale ori valorii ei
(sursd de plante medicinale, produse alimentare etc.). O game larga de solulii sunt
dezvoltate pentru a veni in intampinarea acestor necesitlti. in Samoa americana, guvemul
S.U.A. a inchiriat terenurile foresliere 9i costiere din sate pentru a crea un nou parc nalional.
in acest caz, satete iqi menlin dreptul de proprielate asupm terenului, v6natului traditional ti
strdngerii de produse. Batranii satului au primit de asemenea locuri in consiliul consultativ.
in statul independent Samoa, organizatiile internafionale implicate in conservare 9i divergi
donatori au construit gcoli, clinici medicale ii alte utilitali publice de care satele au nevoie
in schimbul incetf,rii defrigtrrilor. in acest caz, orice sumA donatA a avut un efect dublu atat
in protejarea ptrdurii, cet 9i in fumizarea de ajutor umanitar satelor.
Un element cheie in succesul acestor proiecte a fost abilitatea de a construi gi lucra cu
institulii locale flexibile. Iniliativele de conservare implicdnd imigranli recenli sau o
populalie locald demoralizata sunt ln general mai dificil de realizat, in timp ce activitatea in
parteneriat cu populalia localtr poate fi cel mai adesea posibild. Uneori singura cale de
230 Cohsetroteo diversitdlii biologice
prezervare a diversit6lii biologice este excluderea populaliei din ariile protejate- 9i paza
riguroas6 a granilelor lor. in aceste cazuri costurile de prezervare sunt foarte mari. in multe
situalii, imbunitdlirea stdrii economice a populaliei va trebui sa fac[ parte in ltrrile in curs
de dezvoltare din strategia de prezeware a diversiulii biologice (Hackel, 1999). Proyocarea
pentru cercettrtori este atragerea locuitorilor in sustinerea conservarii gi in acelagi timp sd
raspunda obiectiilor celor care li se opun.

Abordiri internafionale ale conservirii 9i dezvoltarea

durabili

Diversitatea biologicl este concentrattr in cea mai mare parte in tarile tropicale, care in
marea lor majorilate sunt sarace sau relativ sarace li au rate accelerate de crettere a
populaliei. f6rile in curs de dezvoltare doresc adesea sA protejeze diversitatea biologictr dar
se lntampll frecvent si nu poatl pl6ti prezervarea habitatelor, cercetarea gi managementul
necesare realiz6rii acestui deziderat. TArile dezvoltate (incluzSnd S.U.A., Canada, Japonia,
Australia, Marea Britanie, Franta, Suedia, Germania, etc.) solicit6 ca divenitatea biologicl
de la tropice str suslinf, materialul genetic Ai produsele naturale pentru agricultur6, medicin[
gi industrie. O intrebare se nafte: cum pot colabora tArile pentru prezervarea diversittrlii
biologice?

Earth Summit, Rio de Janeiro

Un eveniment semnificativ care evidenliazd progresul internalional in protejarea

diversit[1ii biologice a fost Ea h.txmmir, conferintA ce s-a desfe$urat timp de 12 zile, in
iunie 1992, la Rio de Janeiro, Brazilia, cunoscut6 oficial drept Conferinlq Naliunilor l/nite
penlru Mediu Si Dezvoltqre - United Nations Conference on Ewironmenl and Deyelopemnt
(UNCED). La aceastA manifestare au participat reprezentanti din 178 [Ari, peste 100 qefi de
state, lideri ai Natiunilor Unite, organizatii neguvemamentale gi de conservare. Scopul
conferin[ei principale qi al celor asociate ce au urmat a fost de a discuta ctrile de combinare
a protecliei sporite a mediului cu dezvoltarea economicA eficienta in Fri mai pu(in bogate
(United Nations, 1993 a, b). (fig. 5.9).
Conferinta a fost lncununata de succes in domeniu crelterii congientizirii asupra crizelor
mediufui 9i in plasarea acestor probleme in centrul alenfiei mondiale (Haas gi al1i,i, 1992). O
trisitura remarcabild a conferinlei a fost cA participanlii au perceput legatura clard intre
proleclia mediului gi nevoia de a diminua slricia firilor in curs de dezvoltare prin acordarea
de asistenttr financiartr din partea ttrrilor bogate. Participantii Ia conferintA au semnat
urmitoarele documente:
Declaralia de la Ria. Dreptul na{iunilor de a-9i folosi resursele pentru dezvoltare
economictr li sociala este recunoscut, atat timp c6t mediul din aceste lari nu este afectat.
Declara{ia afirmtr 9i principiul "poluatorul pldtegte", prin care companiile gi guvemele
trebuie sa i$i asume responsabilitatea financiara pentru daunele cauzate mediului.
Convenlia asupru schimbdrilor climuicz. Aceaste inlelegere 9i convenliile ulterioare
si-fi reduca emisiile de dioxid de carbon gi alte gaze
solicita ferilor industrializate
Conservarea diversitdlii biologice Si dezvoltarea durabild 23r

i;_

fr
) $ wfr t
(
r,1*frelr ii.

L] t'

hE li't.
Figj 5,9 Liderii lumii s-au intalnit in 1997 la Rio de JaDiero pentru conferinta..Rio
+5" o intahire care a urmat Earth Summit-ul din 1992. Mihail Gorbacidv. fost
preledinte al Uniunii Sovietice, s_a adresat liderilor polirici de mediu din intreaga
5i
Iume. (Foto Hiromi Kobori.)

generaioare ale efectului de seri la nivelul anului 1990 str prezinte rapoarte regulate
9i
asupra evoluliei emisiilor. Jlrile in curs de dezvoltare trebuie si raporteze corect
nivelurile emisiilor.
Convenlia asupra biodlversitdlii. Convenlia qsupra diversitdlii biologice are ttei
obiective importante: protectia diversittrlii biologice, utilizarea durabil6 a acesteia gi
impi4irea echitabild a beneficiilor produse de speciile salbatice gi domestice. in timp ce
primele doutr obiective sunt realizabile, cel de-al treilea se refera la o problemf, mai
delicati deoarece presupune recunoatterea faptului d Brile in curs de dezvoltare ar trebui
sA primeascd o compensalie pentm utilizarea speciilor din interiorul granitelor lor, Acest
tratat a fost ratificat panA acum de aproape 170 de {Iri, Congresul S.U.A. am6n6nd
aprobarea conventiei datorittr perceperii ca o restriclie impustr industriei biotehnoltgice
americane. Semnarea unor in(elegeri separate intre tlri gi companiile biotehnolo,ice
privind im^ptr4irea profiturilor rezultate din noi produse s--a dovedit a fi un lucru dificil
9i
complex. in multe cazuri, Frile tropicale in curs de dezvoltare au restriclionat sever sau
chiar au oprit exploatarea oricerui material biologic din Erile lor. Faptul a avut un efect
nea$teptat impiedic6nd cercetarea gtiintific6 internalionalA care nu este ln legeturtr cu
prospectarea biologici.
Agendo 21 . Documentul, insum6nd aproape 800 de pagini, este o incercare inoyatoare
de a descrie intr--o manierA expliciti politicile necesare pentru o dezvoltare armonioase.
Agenda 2l descrie relatiile dintre mediu gi alte probleme care adesea sunt considerate
separate, cum ar fi ingrijirea copiilor, strrdcia, discriminarea femeilor, transferul
tehnologic $i distribulia inegala a bogatiei. Sunt descrise planuri de ac{iune pentru a veni
in intampinarea problemelor generate de poluarea atmosferei, agricultur;, dezvoltare
durabill, despadurire, medii acvatice, medii montane. Documentul descrie de asemenea
mecanismele financiare, institulionale, tehnologice ti legale pentru a implementa
planurile de acliune.
232 Conservorea divers i tdl ii biol ogice

Problema cea mai importantl dezbetuta in cadrul acestei reuniuni la varf a fost
glsirea unor surse de finantare a progamelor lansate la Earth Summit, in special pentru
Agenda 21 . Costurile acestor programe au fost estimate la circa 600 miliarde de dolari
pe an, din care 125 miliarde ar urma sd vini din partea Frilor dezvoltate, ca asistenp
pentru dezvoltare transnationaltr (overseas development assistance - ODA). Luend in
calcul programele ODA existente la acel moment in valoare de 60 miliarde de dolari
anual pentru toate activittrlile, rezulte cl implementarea pro gramtlui Agenda 2l ar
necesita o triplare a contribuliei anuale. l6rile putemic dezvoltate, cunoscute 9i sub
numele de Grupul celor 7, nu au fost de acord cu aceasta cre$tere a finan1trrii, dar au
acceptat in principiu str creasctr nivelul asist€nlei externe la 0,704 din Produsul Intem
Brut p6n6 in anul 2000. Doar cdteva Jari dezvoltate din nordul Europei, ca Norvegia,
Danemarca, Finlanda, Suedia gi Olanda au atins acest obiectiv, in timp ce larile
dezvoltate mai mari, inclusiv S.U.A. $i-au redus considerabil nivelurile de finanlare.
O noua sursl importanta de finanlare pentru proteclia mediului 5i conservarea
diversitirii biologice in 1trrile in curs de dezvoltare a fost creata in timpul conferinlei.
Programul Global Environmenl Faciliy (GEF) a fost promovat de Banca Mondiall 9i
tarile dezvoltate, impreuntr cu United Nations Development Programme (UNDP) 5i
United Nations Environmental Programme (IJNEP). GEF a fost creat ca un program
pilot cu finanlare curer,t1 de 2,75 miliarde de dolari, pentru a fi folosili la suslinerea de
proiecte ce vizeaztr pbobleme precum inctrlzirea global6, biodiversitatea, poluarea apelor
intemationale gi distrugerea stratului de ozon. Evaluirile GEF au considerat prima serie
de proiecte drept succese semnificative, ele evidenliind, totuii, ca o problemtr majora
lipsa de participare a grupurilor comunitare gi a liderilor guvernamentali (Bowles Ei
Prickett, 1994; UNDP/UNEP/WorId Bank, 1994). O alta problemi a constituit-o
neconcordanla intre finanfIrile putemice pe termen scurt 9i nevoile pe termen lung ale
ltrrilor sf,race. Multe proiecte au esuat in a lucra cu cei 3 C ai dezvoltdrii unei
conanitdli: concern (preocupare,) - preocuparea reall a tutuor Pe4ilor de a rezolYa
problemele existente, conlracle - srslir,erea contractelor realizabile 9i caPacitale -
promovarea unei structuri (oameni pregetif, echipamente performante, instrumente
economice, lehnice f.a.) capabile sA fudeplineasc6 scopurile li obiectivele Programelor.
Unul din cele mai importante rezultate ale summitului de la Rio de Janeiro a fost seria
de int6lniri programate a fi organizate pentru indeplinirea recomandtrrilor. Cel mai
notabil succes a fost intelegerea intemalionaltr la care s-a ajuns la Kyoto in decembrie
t997, de reducere in tlrile industrializate a emisiilor de gaze de serf, sub nivelul anului
1990. Acordul de la Kyoto a fost semnat de majoritatea statelor, inclusiv Japonia,
singurul stat care s-a pronuntat impotriva fiind S.U.A. care a propus totugi recent un
plan altemativ.

Finanfarea proiectelor de dezvoltare durabill

Cum sunt alocate fondurile pentru proiecte de conservare !i dezvoltare? Atunci c6nd
este necesad aplicarea unor mtrsud de conservare, cum ar fi protejarea unei specii sau
crearea unei arii protejate, se iniliazl un Proces complex de realizare a proiectului
(completarea formularului, stringere de fonduri pentru implementare etc.), elemente ce
implic6 mai multe tipuri de organizalii. Funda[iile caritabile (de exemplu MacArthur
Foundation), agenliile guvemamentale (ex. U.S. Agency for Intemational Development
Conservarea diyersitdlii biologice Si dezvoltareo durabild 233

- U.S.A.l.D., Directorate General Environment) li instituliile internalionale (de exemplu

Banca Mondialtr) ofer6 fonduri pentru proiect€ de conseryare prin granturi directe cAtre
institutiile care implementeazi proiectele (de exemplu, Colorado State University, Missouri
Botanical Garden, Wildlife Conservation Society, Universitatea din Bucuregti). in alte
cazuri, fundaliile li agenliile guvenamentale ofer6 fonduri unor organizalii
neguvernamentale importante (de exemplu, WWF - World Wildlife Fund, Conservation
Intemational), care la r6ndut lor oferl granturi organizaliilor locale implicate in conservare.
Organizaliile intemafionale importanle implicate in conservare suslin adesea crearea,
intArirea gi finanlarea organizaliilor neguvemamentale locale, precum 9i implementarea
programelor de conservare ale guvemelor din larile in curs de dezvoltare. Activitatea in
parteneriat cu organizatiile locale din tarile in curs de dezvottare constituie o strategie
eficientl ce asigura pregtrtirea li suslinerea unor grupuri de cettrleni, care pot deyeni apoi
susinAtorii mtrsurilor de conservare mulli ani dupA aceasta.

Finantlri internationale

Din ce in ce mai frecvent, terile dezvoltate conltientizeazl ctr dacA vor s6 conserve
diversitatea biologici a tarilor bogate in specii, dar s6race economic, nu pot oferi doar
sfaturi, fiind necesare 9i ajutoare financiare. S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie 9i
alte IAri dezvoltate reprezintd unele din cele mai mari surse de asistenli financiarl. Ajutorul
oferit de organizatiile pentru conservare gi dezvoltare durabill din aceste Bri este
substanlial, in l99l primind ajutor din partea unor institulii americane 410 proiecte aplicate
h 102 ltrri in curs de dezvoltare, insum6nd investilii de 105 milioane de dolari (Abramovitz,
1991, 1994). Sursele predominante de finanlare au fost agentiile guvemamentale din S.U.A.
(70 milioane de dolari), cum ar fi U.S. Agency for Intemational Development (USAID) 9i
National Service Foundation; fundajii de caritate (20 milioane de dolari) precum Mellon
Foundation, MacArthur Foundation, W Alton Jones Foundation, Pew Charitable Trusts gi
organizatii neguyemamentale (10 milioane de dolari) ca de exemplu WWE Conservation
lntemational gi The Nature Conservancy. [n Statele Unite. investiliile fundatiilor mari au
crescut de 7 ori intre 1987 gi 1991, iar finanBrile guvernamentale s-au triplat in aceasttr
perioadi, demonstrdnd faptul cd dezvoltarea durabil[;i conservarea au fost etichetate drept
prioritil de finanlare (fig. 5.10).
Chiar dacd fondurile alocate pentru conseryare in l6ri in curs de dezvoltare cresc
substanfial, sumele cheltuite sunt inctr insuficiente pentru a proteja "depozitele" uriate de
bogi{ii biologice, necesare pentru prosperitatea pe termen lung a societatii umane.
Comparate cu cele l3 miliarde de dolari cheltuite anual pentru programul spalial amcrican
gi cu cele 315 milioane de dolari cheltuite anual d,e Proieclul Human Genome, cele 105
milioane de dolari pe an cheltuiti de organizalii din S.U.A. pentru protejarea diversitelii
biologice ln ldri in curs de dezvoltare reprezinti o sumtr foarte mictr.

Finanlarea firilor in curs de dezvoltare

Granturilor directe pentru proiecte li se adaugtr un mecanism de importanltr din ce in ce

mai mare, utilizat p€ntnr sprijinirea sigure ti pe termen lung a activititilor de conservare in
23{ C o nse rvarea dive ts it dl i i bi oI ogic e

70 E rssz
E 1e89
6(} I19e1
50

tno
Xso
E

=20
10

0
Guveme fundatii Organizatii Mixualte
neguvemamentale 9UrSe

Fig. 5,10 Fondurile pentru cerc€tarea Si conservarea biodiversittrlii alocate de SUA

pe;uu lerilc in curs de dezvoltarc, pe tipuri de organizalii finantatoate: organizafii 5i
agcnlii guvernamentale. fundalii $i trusturi caritabile. ssocialii neguvemamentale (ca
WWF de exemplu) li alte surse (universitali, grldini zoologice. gridini botanice,
muzce). (Dupe Abramovitz, 1994.)

prile in curs Fondul Nalional de Mediu. Fotdurile Nalionale de Mediu sunt

de dezv oltarc -
de obicei create ca trusturi sau fundalii in care consiliul de administralie - alcdtuit din
reprezentan{i ai guvemului, organizatii implicate in conservarc $i agenfii donatoare - aloci
profitul anual pentru a sprijini departamente guvenamentale insuficient finanfate 9i
organiza{ii neguv€namentale ce dezvolte activitali de conservare. Fondurile Nalionale de
Mediu au fost create in peste 20 de tiri cu furanlari fumizate de guvemele ltrrilor dezvoltate
gi de organisme financiare - importante, precum Banca Mondial6 5i WWF
(ruCN/TNC/wwE 1994; Mitikin ti Osgood, 1994).
Un exemplu recent de creare a unui fond de mediu esle Bhutqn Trust Fund for
Etwironmenlal Conservation (BTF), creat in l99l de guvemul statului Bhutan ln cooperare
cu UNDP 9i WWF. BTF a primit deja circa 14 milioane de dolari din obiectivul de 20 de
milioane, av6nd GEF uI ca donator principal. Activitllile suslinute de fond includ
supravegherea resurselor biologice din aceastIlarl situattr ln estul Munlilor Himalaya,
pregarirea pldurarilor, ecologigtilor 9i a altor specialilti in cercetarea 9i supravegherea
mediului, promovarea educaliei ecologice, crearea fi administrarea ariilor protejate,
proiectarea gi implementarea proiectelor integrate de conservare-dezvoltare.
O alta idee inovatoare, schimbul .le dalorii Penlru nolurd, a folosit datoriile
intemationale ca un mijloc de finanlare a unor proiecte pentru protectia diversitl{ii
biologice. insumate, datoriile tarilor in curs de dezvoltare cAtre institutiile financiare
internationale se ridica la circa I 300 miliarde de dolari, ceea ce reprezintA 44 %. din
produsul intem brut combinat (Dogsd 9i von Droste, 1990). Bdncile comerciale ce delin
aceste datorii le v6nd uneori pe piefele intemafionale secundare de capital, deoarece Sansele
de a-9i recupera banii sunt reduse. Astfel, o organizalie intemationa.ltr implicata in
conservare poate sa cumpere datoriile de la banca respectivtr. Datoria este anulattr apoi pe
baza unei inlelegeri prin care lara respectivA se angajeaz6 sA finanteze activitAli de
conservare precum cumptrrarea de teren, managementul de arie protejati 9i educalia civictr.
Conservarea diversitdlii biologice ti dezvoltarea durabild

in alte schimburi, guvernele (trrilor dezvoltate, fall de care lArile in curs de dezvoltare au
datorii, pot decide sA anuleze un anumit procent din datorie dactr lara in curs de dezyoltare
se angajeazi se contribuie la Fondul Nalional de Mediu sau str finanteze activit[!i de
conseryare. Sc/rr'n rurile de datofii penttu noluri, au co\yertit datorii de peste 1,5 miliarde
de dolari pentru activitafi de conseryare pi dezvoltare durabila in Costa Rica, Columbia,
Polonia, Madagascar, carora li se adauga alte 121iri. intr--un program recent, Spania a fost
de acord sa permitaltrrilor latino-americane sA transf€re o datorie de 70 milioane de dolari
pentru programe de conservare, iar multe lari europene intentionead sA extindd aceste
programe! ln special cdtre Polonia.
Valoarea tolali a schimburilor de datorii pen[u naturi reprezinti doar 0,1% din datoriile
ldrilor ln curs de dezvoltare, deci efectul global asupra economiilor ltrrilor vizate a fost
minim. Schimbarea datoriilor pentru natura s-{ dovedit a fi un proces complex 9i dificil de
negociat datorittr nouttrlii lui, situatiei financiare nesigure a multor guverne debitoare gi
instabilitdtii climatelor politice. Degi aplicarea conceptului pare str fie limitata, el poate fi un
mecanism financiar foarte folositor (Thap4 1998).

Blncile interna{ionale de dezvoltare ;i daunele produse ecosistemelor

Ratele de defriyre din zona tropicald" distrugerea habitatelor gi pierderea ecosistemelor

acvatice au fost uneori accelerate de proiecte de mare amploare, prost concepute gi
dezvoltate - baraje, gosele, mine gi planuri de reamenajare - finanlate de agenlii de
dezyouarc intemalionale dh l6ri industrializate, dar qi de cele patIu bdnci de dezvoltarc
rutltilateruld (MDB).
Aceste MDB-uri includ Banca Mondiald care acordi imprumuturi tArilor din toate
regiunile globului $i bAnci regionale prectm Banca de Dezvollare Inleramericand (lDB),
Bqncq de Dezvoltare Asiaticd (ADB) gi Banca de Dezvohqre Africand (AFDB).
imprumuturile acordate de MDB--uri totalizeazi peste 25 miliarde de dolari anual, fiind
dirijate catre l5l de tiri pentru finantarea de proiecte de dezvoltare economic[ (Rich 1990).
in afara MDB-urilor existi 9i alte institulii financiare internationale, ca Fondul Monetar
Internalional (FMI) Si Corporalia Finqnciqrd lnletnqlionaid, dar 9i agenlii de credit pentru
export suslinute de guveme, ca U.S. Exporl-Imporl, Japan's Export lmport Bank,
Germany's Hermes Guaranlee, Brilain's Export Credits gi Guarontee Department, France's
COFACE 9i ltaly's SACE. Aceste institurii intemationale susfin investilii straine de circa
400 miliarde de dolari qi exporturi de produse care ating in fiecare an cota de 8% din
come4ul mondial total (Kapur ti allii, 1997; Rich,2000). Ac€ste agentii de credit pentru
export s-au infiinlat in special pentru a sustine corporaliile din tdrile dezvoltate pentru a
vinde bunuri 9i servicii lirilor in cun de dezvoltare. in timp ce obiectivul vizibil al acestor
institulii financiare este dezvoltarea economictr, efectul multor proiecte pe care le sprijina
este de a promova cre$terea gi exploatarea resurselor naturale pentru export pe pielele
intemalionale. in multe cazuri, aceste proiecte de dezvoltare au awt ca rezultat distrugerea
ecosistemelor pe arii extinse. Un studiu al Bdncii Mondiale despre propriile proiecte a
constatat ce 3770 din proiecte au fost satisfactrbare bazendu-se pe criterii de mediu (WRI,
r994).
236 C ons ervare a divets itd li i b ioI ogic e

imprumuturi pentru dezvoltare cu destina{ii gre$ite: studii de caz

Printre cele mai cunoscute exemple de distrugere a mediului ca rezultat al unor

imprumutud date de Banca Mondialtr sau de MDB- uri sunt programele de colonizare in
Indonezia, construclia li dezvoltarea unor artere rutiere in Brazilia gi a unor baraje de mari
dimensiuni in Indonezi4 India, China, Nepal ii Pakistan.

Progrsmele de colonizarea ditr Indonezia. incep6nd cu 1970 9i p6n6 sPre sfersitul

anilor'80, Banca Mondiala a imprumutat guvemul indonezian cu 560 milioane de dolari
pentru transferul catorva milioane de locuitori din insulele interne suprapopulate Java, Bali
gi Lambok ctrtre insulele Borneo (Kalimantan), Noua Guinee (lrian Jaya) ti Sulawesi, putin
populate ti cu suprafele extinse de pldure (Rich, 1990). Acefti colonigti trebuiau sa cultive
pamantul pentru a obline hran6 9i produse pentru export - arborele de cauciuc, arborele de
cacao sau palmierul de ulei. Sumele incasate urmau sA acopere imprumutul de la Banca
Mondiali. Acest proiect de colonizare a fost un egec economic Si a generat o presiune mare
asupra mediului, deoarece solurile stuace din padurile tropicale din insulele exteme nu se
preteaztr agriculturii intensive practicate de coloni$ti (whitten, 1987). Ca rezultat,
majoritatea colonigtilor au s[r6cit ti sunt fo4aji si defiiteze padurile pentru a practica o
agricultur6 itineranttr. incercarea de a acoperi lmprumutul Blncii Mondiale prin exportul
productiei oblinute nu s-a materializat. Mai mult, minim 2 milioane 9i probabil in frnal circa
6 milioane de hectare de ptrdure tropicall umedl, ca ti ecosistemele acvatice adiacente, au
fost distruse de cdtre colonigi Si odattr cu ele un numar impo(ant de specii. Acest€ suprafe(e
sunt enorme Si reprezinttr doar un procent redus al ariilor imp6durite de pe insulele
exterioare, nefiind prea teziu pentru a remedia situalia.

Autostrtrzile braziliene. Proiectul de construire a autostrazilor in statul Rondonia din

vestul Braziliei, aflat la granila cu Bolivia, este un exemplu clasic de program de dezvoltare
prost gestionat (Feamside, 1990;Anderson, 1990; Kapur qi altii, 1997). Banca Mondiali 9i
Banca de Dezvoltare lnteramericane au oferit, incep6nd din 1981, Braziliei credite de sute
de milioane de dolari pentru construclia de drumuri gi agezlri umane in aceasta regiune.
CAnd a fost inaugurattr autosu*ada spre Porto Velho, capitala statului Rond6nia, fermierii din
sudul li nord €stul Braziliei, ce au fost alungali de pe propriettrIile lor de mecanizarea
agriculturii din ce in ce mai mult utilizaE si de legile asupra proprietetii terenurilor ce
favorizau oamenii bogali, au migrat in mastr spre Rondonia in ctrutare de terenuri libere.
Majoritatea terenurilor din Rond0nia nu erau favorabile practiclrii agriculturii, dar au fost
totuti curtrlate de arbori pentru eventuale solicittrri. Aceastil prdctica a fost adesea facilitata
ti de scutti de taxe, astfel cA Ronddnia avea in anii'80 una din cele mai ridicate rate de
despldurire din lume. in 1987, perioada de vdrf a desplduririlor, 20 milioane de hectare -
2,5olo din suprafap totald a Braziliei - au fost arse intr--unul din cele mai grave episoade de
devastare a mediului din lume. Proiecte agricole, industriale gi de transport au fost
promovate foarte agresiv ln zontr f&a studii de evaluare a impactului asupra mediului sau
studii asupra utilizirii terenurilor pentru determinarea fezabilitatii acestor proiecte. in graba
sa de a dezvolta regiunea, guvernul brazilian a construit de asemenea drumuri prin
rezervatiile de amerindieni.gi prin ariile protejate naturale, deschizandu-le pentru
desptrdurire. Rezultatul a fost devastarea mediului cu beneficii economice minore 9i
efemere. Distrugerile masive ale ptrdurilor in Rond6nia ti din alte zone ale Braziliei au
 Conservareo dieersitdlii biologice ti dezroltareo durabild 231

;*fur.-*;:. I
a

nss
!

.,
Fig.5.U Barajul lacului de acumulare de pe reul Volra din Ghana. Ilazinul dc
rccepfie este binc proq", o" oY*rjlff$;jacil8ut opereaza cficient. (Fo!o prin

continuat in anii'90, culminind in anul 1997 prin valori semnificative ale ttrierilor 9i
incendierilor ptrdurilor (Nepstad 9i allii, 1999).

Baraje. Barajele ti sistemele de irigatii ce furnizeazi apd pentru activirtrtile agricole gi

genereaza energie electrice constituie o categorie importanla de proiecte finanlate de agentii
de dezvoltare 9i binci (fig. 5.ll; Goodland ,1990). Aceste proiecte distrug sau afecteazi
ecosistemele acvatice extinse prin modificarea ad6ncimii gi dinamicii apei, crelterea
sedimentirii gi crearea unor bariere ce impiedica dispersia. ca rezultat al acestor modifictrri,
multe specii nu sunt capabile sd supravieluiasca ln mediul modificat. Barojul celor rrei chei
(Three Corges Dam), construit pe fluviul Yangtze in China, finan(at pa4ial de agenlii de
credit extem din Germani4 Elvelia $i Canada, este un exemplu de astfel de proiect uria$.
Impactul acestui proiect asupra mediului va fi major: intre 1,2 gi 1,7 milioane de oameni vor
fi transferali,250 000 ha de terenuri agricole vor fi inundate, iar g 000 de situri de
importanle culturaltr vor fi acoperite de ape (Chau, 1995).
In mod ironic, cercetilrile indici faptul ctr succesul pe termen lung al unora din cele mai
mari proiecte internafionale de construire a unor baraje ce ameninltr ecosistemele acvatice
pot depinde de prezervarea ecosistemelor pidurilor ce incon:oar:A zona. pierderea inveligului
vegetal de pe versanfii vdilor are adesea drept rezultat intensificarea eroziunii solului,
colmatarea albiilor, scAderea eficientei barajului, generarea de costuri de intrelinere ridicate
qi pagube produse sistemelor de irigafii gi barajelor protejarea pddurilor pi altor tipuri de
vegetafie in bazinele hidrografice este recunoscuttr ca fiind o modalitate imponanta,i
necostisitoare de a asigura eficienla 9i longevitatea proiectelor de amenajare hidrotehnicd,
concomitent cu prezervarea unor arii extinse de habitate naturale. Un studiu asupra
proiectelor de irigalii din Indonezia a constatat ctr protejarea prin impldurire reduce
costurile proiectului, in contrast cu pierderea a 30-40% din profit datoriti colnatIrii ce ar
238 C ons e rvare a dile rs i I dl i i b i ol og ic e

rezulta in urma neprotejarii inse(iilor in mediu, rezultate prin aplicarea lui (MacKinnon,
1983). Un exemplu de investi(ie de mediu eficiente a fost lmprumutul de 1,2 milioane de
dolari acordat de Banca Mondiale pentru sprijinirea dezvoltlrii 9i protectiei Dumoga-Bone
National Park situat in nordul insulei Sulawesi, lndonezia (McNeely ti altii, 1990). Astfel,
278 000 de h€ctare de padure tropicaltr din bazinul de receptie al unui sistem de irigalii a
ctrrui realizare a costat peste 60 de milioane de dolari, finanFt de Banca Mondialtr, au fost
incluse intr-un parc nalional. (fig. 5.12) in acest caz particutar, Banca Mondialtr a fost
capabiltr s[ iti protejeze investilia inilialtr prin investilii de mediu reprezentand 27o din
costurile proiectului gi sa creeze un nou parc nalional.

Reforma imprumuturilor pentru dezvoltare

in ciuda criticilor repetate, MDB-urile fi agenliile exteme de credit continua $ finanteze

in larile in curs de dezvoltare proiecte mamut ce deterioreaztr mediul. Acordarea de
imprumuturi substanliale este obiectivul tuturor blncilor, el fiind alimentat de faPtul cA
guvemele au nevoie de imprumuturi mari pentru investilii 9i dezvoltare economicf,. Ce se
poate face pentru ca bancile de dezvoltare multilateral[ sA aclioneze mai responsabil? in
primul rind, bincile pot opri acordarea de imprumuturi penru proiecte cu caracter distructiv
pentru mediu (Kapur 9i al1ii, 1997). Acest pas ar cere bancilor sI ar,alizeze responsabil

INDONEZIA f Dumoga-Bone National Park

Papua I zona lrlgata Dumoga

$ Noua Gulnea Varfurl
l:r ,e

Marea Celebes

Corontalo

Colful Tomini 25 km

Fig. 5,12 Dumoga-Bone National Park situat in nordul insulei Sulawesi, Indonezia,
protejeazl eficienl bazinul hidrografic al reurilor Bone si Dumoga, inclusiv sistemul de
irigatii Dumoga. (DupA Wells ti Brandon, 1992.)
Conservarea diversitdlii biologice ;i dez,')oltarea dwabild 239

proiectele de dezvoltare, utiliz6nd modelele costuri - beneficii ce hc\td $i impactul asupra

mediului. Ar trebui incurajate programele care favotizeazl reabilitarea terenurilor,
diminuarea saraciei in mediul rural, crearea unor noi arii protejate care conduc spre o realtr
dezvoltare durabil6. De asemenea, btrncile trebuie sI impulsioneze dezbaterile publice,
deschise, intre grupurile sociale dintr--o farA, inainte de implementarea proiecielor. Politica
bancilor evolueazl in aceastl direclie prin stimularea disculiilor publice asupra rapoanelor
privind impactul asupra mediului efectuate de organizatiile locale afectate de proiectele
propus€, a evaluf,rilor independente gi disculiilor.
Deoarece MDB-urile sunt controlate de guvemele ltrrilor putemic dezvoltate, ca S.U.A.,
Japonia, Germania, Marea Britanie $i Franla, politicile lor sunl deschise cercettrrii atente de
catre reprezentanlii alegi hi tarilor membre ale MDB-urilor, mass-mediei nalionale si
organizaliilor de conseware. Anumite proiecte ale Blncii Mondiale, prost concepute, au fost
criticate de opinia public6. Banca Mondiala a reactionat prin includerea conservarii
diversittr{ii biologice in politicile sale gi a solicitat ca proieclele noi str fie mai responsabile
din punct de vedere al protecliei mediului (Steer, 1996). Aceastz noutr politica, numi6 rrew
environmentalism, recunoa$te faptul ctr politicile economice inadecvate presupun costuri
foarte mari, cI reducerea saraciei este adesea cruciala in protejarea mediului 9i dezvoltarea
economica trebuie str includl respectarea normelor de mediu. Au fost finanlate de Banca
Modiala proiecte de mediu din 52 de ttui, numarul total al acestora fiind in cregtere (fig.
5.13). in orice caz, ramene de vazut dactr MDB-urile"igi vor schimba intr-adevar practicile
tradilionale sau i9i vor modifica doar retorica, f6cand publice cateva proiecte,,de imagine"
Trebuie notat ca bancile nu au autoritatea de a impune anumite reguli; odat6 ce banii au fost
dati, tirile pot opta pentru ignorarea prevederilor de mediu din inlelegere, in pofida
protestelor locale gi intemalionale. Oricum, in ultimii ani au fost cazuri de imprumuturi
blocate pAna cand guvernele li-au aretat disponibilitatea str rezolve problemele
semnificative de mediu. Din p[cate, o altA tendinrtr este aceea ca Banca Mondiall 9i
MDB-urile sa finanteze proiecte ,,curate" ce pot fi justificate public in probleme sociale 9i

t2 153

136
l0
ll9
I
t
94
6

.! 70
E I
45
33
2
10
l6
5

1986 1987 1988 1989 1990 r99l 1992 l9S3 l9g1 1995 1996
An flscal

Fig,5.13 valoarca proiectelor de mediu finanlate de Banca Mondiah inceprnd cu anul

1986. Numerul de proiecte finanlatc a crcscut continuu, de la I in anul l9E6 la 153 in
anul 1996. (Dupe Steer, 1996).
240 C onservarea diretsitdlii biol ogice

de mediu, in timp ce b6ncile de import-rxport importante sus(in discret proiecte uriage. ce

deterioreazl mediul ti genereaza beneficii marilor corporalii.

O agendi pentru viitor

Oamenii din toate categoriile sociale trebuie sa inleleaga ca este in interesul lor sa
munceasca pentru conservare $i str opreasctr pierderea mondia16 de specii qi comunittrti
biologice. Daca cei ce se ocupi cu conservarea pot demonstra ca protejarea diversitSlii
biologice este mai importantl decat distrugerea ei, atunci oamenii 9i guvemele lor ar putea
fi dispuqi sI aibl inifiative pozitive.
Exista un consens intre cercetatorii conservalionilti ctr un numtrr mare de probleme
majore ale lumii se leagl de prezervarea diversitafi biologice 9i c6 anumite schimbtrri in
politici 9i practici sunt imperios necesare. Aceste probleme $i rtrspunsurile sugerate ar putea
fi rezumate astfel:
Problem[: Protecjia diversitllii biologice este dificiltr deoarece majoritatea speciilor
lumii riman necunoscute oamenilor de ttiintl, iar comunititi biologice intregi ramen
nedescoperite.
irlspnzs: Se impune a fi pregatiF cAt mai mutli oameni de gtiintl ii voluntari entuziagti
pentru a identifica" clasifica $i monitoriza specii gi comunitlli biologice; fondurile in aceasta
direclie trebuie suplimentate, ln special in Frile in curs de dezvoltare, pentru pregatirea
cercetiltorilor Si crearea condiliilor necesare de cercetare. Se impune a fi create gi incurajate
societA$ d€ istorie naturali 9i cluburi de proteclie a naturii care str implice cercetatori,
publicul larg ii tineri. Informaliile despre divenitatea biologicf, trebuie str fie mai accesibile;
acest obiectiv poate fi atins pa4ial prin Global Biodiversity Information Facilw, care va
servi drept bazS de centralizare a datelor din 29 de fAri industrializate (Redfeam, 1999).
Problemtr: Multe din aspectele conservlrii au un scop globalizat, implicend mai multe
Fri.
Rdspuns: Jlrile lumii sunt dispuse din ce in ce mai mult sa dezbatl probleme
intemational€ de conseware, dupl cum a artrtat Earth-Summit-ul din 1992 9i Conferinla
asupra Modifictrrilor Climatice din 1997, si semneze 9i sA implementeze tratate, cum ar fi
recentele conventii asupra biodiversitllii ti schimbarilor climatice globale. Eforturile
intemationale de conservare trebuie sa se extindtr Si pe viitor, acestea trebuind str duca la
cretterea participtrrii in astfel de activittrti a cercetitorilor gi a publicului.
Problemtr: Distrugerea diversit4ii biologice este rezultatul supraexploatirii resurselor
mondiale de catre popula[ie, activit6(ilor unor inslitu(ii din tarile dezvoltate, precum 5i
datorita poludrii 9i degradarii ce rezulttr din supraexploatare (fig. 5.14).
Rdspuns: Locuitorii, corporatiile 9i guvernele trebuie s6 i9i asume responsabilitatea
pentru supraexploatarea resurselor naturale (Salonius, 1999). Schimbarile pe scara hrga in
modul de viaItr, utilizarea redusa a resurselor 9i pielele altemative pentru produse
,,prietenoase" pentru mediu ori reciclabile pot avea un efect pozitiv asupra sttrrii mediului.
Acliunile specifice desffiurate in sprijinul conservlrii resurselor naturale includ construirea
de vehicule mai eficiente in ceea ce privegte consumul de combustibil, sistemele de
transport li de rezidenp sau incurajarea utiliz6rii lor prin stimulenle ti reglementdri.
Problemd'. T6rile dezvoltate acordf, o mai mare atenlie prezervlrii diversitilii biologice
decet Frile serace.
Conservarea diyersitdlii biologice 1i dezvoltorea durabild 2{l

I ssft

L, q I
Yi
<: @t
ry

Fig. 5.14 intr-un an, o familie de merime medie din S.U.A., compuse din patru
membri consumA aproximativ 3 785 litri combustibil, pentru doue mafini Si
incabirea locuinlei. Aceeati familie mai consuma 2 270 kg ctubuni, pentru a genera
electricitatea necesare casei. Poluarea aerului ti apei care rezulu de pe urma acestui
consum agrcseaze direct diversitatea biologicS, astfel ce programele de conservare
tr€buie sA includa fi reducerea consumului per familie. (Foto Robert
Schoen^ortheast Sustainable Energy Association.)

Rdspuns]. Jtrrile dezvoltate ti organiz tiile implicate in conservare ar trebui sa asigure

suport financiar sigur pe termen lung t6rilor in curs de dezvoltare ca,e creazi 9i mentin
parcuri nalionale ti alte categorii de arii protejate. in acelagi timp trebuie rezolvate
problemele sociale $i economice adiacente, in special cele legate de strrAcie, educalie 9i
drepturi civile. Dupl cum s-a stabilit prin Conven(iq qsupra Diversitdlii Biologice,
ben€ficiile economice trebuie impa4ite intr--o manierl echitabiltr.
Problemtr: Analizele economice oferd adesea o imagine falsA a proiectelor de dezvoltare
ascunz6nd dezechilibrele in mediu provocate de promovarea acestora.
Rdspurrs: Noile tipuri de analizl costuri-5eneficii ce includ costurile umane fi de mediu
se impune a fi discutate deschis, dezvoltate li utilizate. Acestea trebuie sA [in6 cont de
costurile de mediu pe care le impun procese cum ar fi eroziunea solului, poluarea apelor,
212 C ons e rvare a d ivers it Al i i bioI ogic e

pierderea de produse naturale, a cunottin{elor tradilionale cu potentiale valoare economicl,

distrugerea potentialului turistic, pierderea unor specii cu posibiltr valoare viitoare 9i
distrugerea unor habitate potential locuibile. Analiza impactului asupra mediului trebuie str
includa studiul comparativ al unor proiecte similare realizate in alte zone 9i mai multe
scenarii de redresare in cazul unor egecuri.
Problemtr: Serviciile oferite de ecosisteme nu primesc recunoalterea pe care o merita in
luarea deciziilor economice.
Rdspuns: Activitltile economice ar trebui corelate cu mentinerea serviciilor oferite de
ecosisteme prin taxe, amenzi gi cumparare de terenuri. Principittl polustorul pldteyle trebuie
adoptat li implementat rapid. Astfel, industria, guvernele ti cet4enii platesc pentru
remedierea pagubelor produse de activite$le dezvoltate de catre ei (Bernow $i alii, l?98).
Un pas in aceastd direclie este cretterea taxelor impuse clienlilor pentru facilitlli culli ar fi
alimentarea cu ap6, canalizarea, taxe ce reflecta costurile actuale pentru aceste seryicii.
Subvenliile financiare pentru industriile ce provoaca pagube mediului li afecleaztr sanatatea
umantr, precum industriile ce produc pesticide, indusria petrochimictr, pescuitul li industria
tutunului, trebuie intrerupte iar fondurile redireclionate ctrtre activitali ce nu afecteaza
mediul gi calitatea viefii in comunitafile umane.
Problemtr: Multe dintre procesele care afecteaztr biodiversitatea sunt produse ori
declanfate de oamenii disperati de slrtrcie ce lncearctr doar str supraviefuiasci.
Rdspunsi Conservalionigtii 9i organizaliile umanitare ii de caritate trebuie sd ajute
comunitilile locale in organizarea gi dezvoltarea unor activitili economice adecvate care nu
afecteazi diversitatea biologici. in cele mai multe cazuri acestea vor implica utilizarea mai
eficienta a terenurilor pentru culturi decat cregterea suprafelei cultivate 9i agrayarea
impactului uman (Goklany, 1998). Programele de asistenle sreine trebuie foarte atent
planificate astfel incet sa ajute mai cur6nd la eradicarea s6r6ciei din mediul rural dec6t la
oblinerea de profit de ctrtre,,elitele urbane", cum se intempla de obicei. Programele ce
promoveaztr familiile mici ti reducerea cretterii populafiei umane trebuie legate indeaproape
de eforturile de imbunatf,fre a oportunittr ilor economice 9i de oprire a degradirii mediului
(Dasgupta, 1995).
Probl€mtr: Deciziile de schimbare a destinaliei terenurilor gi creirii unor arii protejate
sunt luate^la nivel central de cdtre guveme, cu o contributie redusl a populaliei din regiunea
afectattr. ln consecinlA, populalia locale se simte uneori strtrintr de aceste proiecte de
conservare 9i nu le sprijini.
.f,dspxrrs: Populalia locall trebuie str fie convinstr ctr va avea beneficii dintr-un proiect de
conservare gi cI mediul ln care traiegte este deosebit de important. Pentru atingerea acestui
obiectiv, declaraliile privind impactul asupra mediului gi alte informafii despre proiect
trebuie str fie disponibile publicului pentru a incuraja dezbaterile deschise in toate etapele
proiectului. Mecanisme de luare a deciziilor tsebuie create pentru a se avea certitudinea ctr
drepturile 9i responsabilittrlile privind managementul proiectelor de conseryare sunt
imptr4ite intre agen{iile guvemamentale gi comunitalile locale.
Problemtr: Deseori afacerile gi cercetarea giintificl asociattr parcurilor na{ionale ti altor
arii protejate nu aduc un beneficiu direct comuniti{ilor locale.
Rdspuns'. Ori de cete ori este posibil, populatia localI trebuie pregetite pi angajattr in
administrarea ariilor protejate ca o cale de utilizare a cunottinlelor locale ii furnizare de
venituri. De asemenea, o parte din beneficiile ariilor protejate trebuie folosite pentru
finanlarea unor proiecte ale comunittrlii, cum ar fi gcoli, clinici medicale 9i inilierea unor
afaceri. Cercetatorii ce studiaza ln ariile protejate ar febui sA explice comunittrtii locale
periodic scopul pi rezultatele muncii lor 9i ar trebui sd asculte opiniile acesteia.
Conservarea divercildlii biologice si dezvoltarea durabild 243

Problemtr: Parcurile nafionale 9i ariile de conservare din 16rile in curs de dezvoltare au

bugete insuficiente pentru a ptati acliunile de conservare. Veniturile sunt de obicei retumate
trezoreriilor guvemamentale.
trdspans: Pot fi asigurate fonduri suplimentare pentru managementul ariei protejate de la
turiiti fi oamenii de gtiinF sfiini impun6nd o taxa de intrare, cazare 9i hranl Este foarte
important ca aceste venituri ti Profituri str revintr ariei protejate Si zonei din proximitate' De
uri-"n"u, gradinile zoologice gi organizaliile de conservare din [Arile dezvoltate Pot avea
contribulii financiare directe la eforturile de conservare din Frile in curs de dezvoltare
Problemr: Oamenii defrigeazl padurile troPicale 9i Planteaze culturi, Permanente sau
temporare, chiar gi pe terenuri improprii pentru agricultura. Companiile producltoare de
cheiestea ce iau in arend6 plduri 9i fermierii ce arendeazl pdSunile sau alte terenuri agricole,
provoactr adesea pagube terenurilor gi le reduc capacitatea productivd in incercarea de a
obline profituri mari Pe termen scurt.
Rdipuns'. Legile trebuie schimbate astfel ca populalia local[ li companiile str obtintr
titluri de proprietate qi s6 inchirieze terenuri pentru a defriga doar atat timp cat este
menfinutf, integritatea comunitAtii biologice. Trebuie eliminate scutirile de taxe ce
incurajeazi supraexploatarea resurselor naturale li acordate subYentii pentru managementul
terenurilor, inlesnind astfel eforturile de conservare.
problemtr: in multe 1trri, guvernele aclioneaz5 lent li se impognolesc in reguli bkocratice
9i in consecinli sunt ineficiente ln protejarea comunitdtilor
biologice.
Rdspuns'. Organizaliile neguvernamentale 9i comunitdlile locale sunt adesea cei mai
eficienli agenli pentru rezolYarea problemelor de conservare 9i ar trebui incurajate 9i
suslinuie pilitic,'gtiin1ific ai financiar. Unkea tuturor factorilor de decizie pentru disculii,
intdlniri qiplanificlri este cruciale astfel inc6t populalia locall str simti efectiv c6 implicarea
ei este importanttr.
Problemtr: Multe companii, binci 9i guveme nu sunt interesate ori nu reactioneaztr la
probleme de conservare (fig. 5. l5).
Rdspuns: Eforturile de a crea o imagine pozitiva h cadrul unor grupuri de influenta
pot
fi eficiente in a schimba politicile institufiilor ce doresc sI evite publicitatea negativa.
Revendiclrile scrise sau prin alte mijloace media, campaniile de trimitere de scrisori,
conferinlele de pres6 gi boicoturile economice, servesc acestui scop atunci cand solicitarile
rezonabile de sihimbare sunt ignorate (fig. 5.16). in multe situalii, grupurile de mediu
radicale, cum ar fi Greenpeace 9i EarthFirst!, domina atentia mass-media cu actiuni
dramatice, ln timp ce organizafii de conservare mai moderate ca The Nature conservancy
ori WWF urmiresc negocierea unui compromis'

Rolul conservaf ionigtilor

conservarea diversitatii biologice difera de multe alte discipline gtiinlifice prin aceea ca
joaca un rol activ in prezervarea biodiyersitltii in toate formele sale: specii, variabilitate
genetica, comunitdli biologice, funclii ale ecosistemelor. Experfii diverselor discipline
protecliei
ftiinlifice ce contribuie la conservarea diversit6[ii biologice implrtilesc scopul
biodiversittrtii (Norton, l99l). Ideile qi teoriile conservtrrii diversit{ii biologice sunt incluse
din ce in ce mai mult in dezbaterile politice, culturale 9i publice, iar prezervarea
biodiversitdlii a fost declaraa ca fiind o Prioritate pentru noile programe guvemamentale de
211 Consertarea diversildlii biologice

i
+

I
e
Cum Domnule, luagi in cor$iderare ullhnele raDoarte de
overti:otp asupru dezattft lor e.ologice cohtrar opiniei mele?

Fig.5.15 Oamenii de afaceri li guvemantii sunr adescori incaDabili sx

,nleleag6 problemele de mediu. Uneori este necesartr interventia iocieuiii
crvlte pentru a aduce in atenlia lor faptul ca diversitatea biolosice are sens
economrc $r ecologic. (@ The New yorker Collecrion, 1992. DaniFradon duntr
wwu.canoonbank.com. Toale drepturile rezervale. )

n
;t
ry! *,
il
:i
.] l.

!! ': 4.
E
:
I

n '?i
F
Fig, 5.16 Demonslraliile. precum acesr protesl impotriva raierilor inlensive ale
paOunr scculare din rcgiunea Pacific Noniwcsl poate aducc in alenlia
mass media
proDremete. dc medtu care nu pot fi
ignora(e dc societate. Cele mai multe
oemonsralrr nu sunt violente. dar uneori pot degenera in confrunttui \iolente. (Foto
@ Michael Graybill 5i Jan Hoider/Biological phoro ' Service.I
Conservarea divetsitdtii biologice Si dezvoltarca durabild 215

conservare. Obiectiwl cercetatorilor implicali in conservale nu este doar acela de a dezvolta

cunottiinle itiintifice, ci de a le utiliza pentru protejarea diversittrlii biologice (Ehrenfeld,
2000).
O perspective generala, profunda, este necesara pentru a crea 9i continua cele mai
eficiente frograme de conservare. in multe cazuri, speciile sunt aduse in pragul dispariliei
de agenlii cari aclioneazl simultan sau secvential. Incriminarea unui grup de locuitori strraci
din mediul rural pentru distrugerea diversitllii biologice este o strategie simplistd qi de
obicei ineficientil. Provocarea lansatd de conservarea diveBittrlii biologice este de a inlelege
leg[turile nalionale ti intemalionale care promoveazl distrugerea speciilor 9i habitatelor ii
gtrsirea unor altemative viabile. Acesle altemative trebuie sa implice stabilizarea mtrrimii
populaliei umane, glsirea unor surse de existenle pentru populalia rurala atat din larile
deivoltate, cat $i in curs de dezvoltare. Ele nu trebuie str afecteze negativ mediul in mod
deosebit, ci sa stabileasctr stimulente ti penalitali care vor determina unittrtile economice sa
preluiascd mediul 9i str restricfioneze come4ul international cu produse ce se oblin prin
deteriorarea acestuia. De asemenea este deosebit de imPoltanta disponibilitatea oamenilol
din !6rile dezvoltate de aji reduce consumul de resune ti de a plAti Prepl corect pentru
produse oblinute lntr-o maniera durabila, nedestructivtr. Daca aceste provocari sunt
indeplinite, cercettrtorii preocupali de conservare fiebuie se Preia mai multe roluri actiYe'
in primul r6nd, conservalionigtii gi organizatiile implicate in conservarea diversitatii
bilogice trebuie str devini mai eficienli ca educatori' aclionand in institulii publice sau in
g.oti Ei t s6 educe un public c6t mai larg 9i mai divers ca nivel cultural in domeniul
problemelor "bui"
ce rezulti din pierderea diversittrlii biologice (Collett 9i Karakashain, 1996)'
Lfo.t ril" organizaliilor Meilin Tuttle $i Bat Conservation lnternational ilustreaza cel
mai
bine cum p; fi schimbate atitudinile comunitalilor umane, ale indivizilor in directia
conservarii diversitalii biologice. Atunci c6nd guvernul de la Austin, Texas plSnuia sa
extermine sute de mii de lilieci mexicani fzir. coad6 (Tadarida brasiliercis\ ce lraiau sub un
pod din orag, Tuttle 9i colegii sai au coordonat o campanie publicitara de succes pentru a
convinge oamenii c6 liliecii sunt amuzant de urm6rit, dar li vitali in controlarea populaliilor
de inseite df,unatoare pe un areal extins. Situalia s-a schimbat atit de radical incat acum
guvemul trateszi liliecii ca pe o problem6 de m6ndrie civic6, iar cetatenii 9i turigtii se aduni
in fiecare noapte pentru a privi zborul acestora (fig. 5.17).
in al doilea r6nd, cercetltorii implica{i in conservare trebuie str devintr actiYi din punct
de vedere politic. lmplicarea in procesul politic le permite s6 influenleze strategiile
guvername;tale gi sa Propuna o legislalie cate sI se dovedeasctr benefica speciilor,
icosistemelor sau habitatelor (Brown, 2000)' Recentele dificultdtile in convingerea
Congresului S.U.A. sd reconfirme U.S. Endangered Species Act fi sA ratifice Convenlia
asupia Diversitalii Biologice ilustreaze necesitatea ca oamenii de ltiinF sa petreaca mai
mult timp in compania Politicienilor, explicindu-le necesitatea conservirii'
|n al ireilea r6nd, cercetltorii implicali in conserv.re se impune a fi stimulatori, fapt ce
presupune promovarea campaniilor de convingere a unui spectru larg de oameni care sI
iuslini efornrrile de conservare. La nivel local, programele de conservare trebuie realizate
$i prezentate astfel hcat s6 capteze interesul
populaliei locale. comunitatea locall trebuie
congtientizata asupra importantei Protecliei mediului pentru salvarea speciilor qi
comunittrtilor biologice gi mai ales pentru imbuntrtf,lfuea calitllii vietii prin oferirea unei noi
pe$pective economice (WRI, 1998; McMichael $i allii, 1999). Dezbaterile publice, educalia
;i p;blicitatea trebuie se fie parte integante a oricerui program de proteclie a diversiElii
Liotogice. O atenlie deosebittr se impune a fi acordattr in special convingerii oamenilor de
afaceri 5i politicienilor si susuna eforturile de conservare. Mulli dintre aceltia vor sprijini
216 C onse rv are a di|er s itdli i bi olog i ce

;. -.

*.._,l!ls% Shi.,
t

ry^
I
$*ru., r!'
E
ffi
":t, P'r
:i

Fig.5.l7 Locuitorii Austinului, Tcxas li turiftii sc aduntr in fiecarc seara pentru a

observa liliecii carc ies de sub podurilc unde sltau ziua- lFoto Uiitin tuttt",'Sut
Conservation Intemational. )

eforturile de conservare daca vor inlelege importanta lor uneori conservarea este perceputa
ca avdnd o valoare publicitara buntr, iar suslinerea ei ca fiind alegerea optimA,
mult mai
efi cien6 decat opozilia.
In sf6rgit, cel mai important aspect se refert la faptul ctr cercettrtorii preocupati de
conservare trebuie sd devnd, manageri ti practicieni eficienji ai proiectelor de conseryare.
Trebuie str fie dispugi sl meargtr pe teren sau sa navigheze pe ape pentru a afla ce se
intAmpla cu adevaraL sa vorbeasctr ti s6 munceasctr cu populalii loc;h, s6 batl la u9i
9i s6
igi asume riscuri. cercetdtorii preocupali de conservare trebuie sa lnvele totul d"rpr" rp""iila
9i comunitalile pe care incearca s6 le protejeze gi str promoveze prin diferiti mijloace
cunogtin ele (Clark, 1999; Latta,2000). Dac6 sunt dispugi si ipi transpuna ideile in practicd
gi sI lucreze cu managerii ariilor protejate, amenajigtii, politicienii gi populalia localn,
progresul este asigurat. Oblinerea unei diversitlli optime de modele, teorii noi, abordtrri
inovatoare gi exemple practice vor fi cheia succesului disciplinei. odat6 atins acest
echilibru, cercetatorii implicali in conseryare vor fi in pozilia sa protejeze diversitatea
biologictr pe durata acestei epoci cu schimbdri ftrrtr precedent.

Concluzii

l. Dezvoltarea durabill a devenit un concept imponant in ghidarea activitililor umane,

dar nu este in nici un caz utor sA gisetti echilibrul lntre proteclia divenitalii biologice pi
utilizarea resurselor naturale.
Conservareo diyersitdlii biologice ti dezvoltarea durabild 24:.

2. Guvemele locale pi nafionale protejeazi diversitatea biologica prin intermediul legilor

ce reglementeaze activit6ti precum pescuitul, venatul, utilizarea terenurilol poluirea
industrialtr gi prin crearea unor arii protejate.
3. Multe societAli traditionale au percepte severe de conservare $i practici de O
management compatibile cu proteclia diversitalii biologice. Aceste comunittrti locale se
irnpune a fi suslinute in eforturile lor
4. Documente de mediu importante, precvm Conyenlia asupra Biodiyersitdlii $i
Coruen|ia asupra Schinbdrilor Climatic€ au fost semnate la Earth Summit-rl din 1992,
precum gi la int6lnirile de mediu urmItoare. Implementarea gi finantarea acestor noi tatate
se pot dovedi vitale pentru eforturile de conservare intemalionale.

5. Grupurile de conservare, guvemele fArilor dezvoltate 9i blncile de dezvoltare igi

sporesc finantArile pentru proteclia diversitafii biologice in tdrile tropicale in curs de
dezvoltare. Cre$terea nivelurilor de finanBre este binevenitA deoarece sumele actuale de
bani sunt insuficiente pentru a rezolva pierderile de diversitate biologic6. Suplimentar,
mecanisme inovatoare, precum fondurile nalionale de mediu gi schirnburile de datoriipentru
natura sunt dezy oltate pentru a frnanla activitali de conservare.
6. Agenliile de ajutor intemational li btrncile de dezvoltare, inclusiv Banca Mondiali, au
finantat adesea proiecte mari ce au cauzat distrugerea mediului pe arii largi. Aceste
organisme de finantare incearc6 acum se fie mai responsabile din punct de vedere al
mediului in politicile de finantare.
7. Cercetatorii implicati in conservare trebuie str demonstreze validitatea teoriilor ti
abordtrrilor noilor discipline gi trebuie str colaboreze activ cu toate componentele societilii
pentru protec[ia diversit6[ii biologice ti refacerea componentelor mediului care au fost
degradate ca urmare a activittrtilor anfiopice.

B i b I io g rali e rc c o mon datd

Batisse, M. 1997. Biosphere reserves: A challenge for biodiyersity conseryation and regiohal
development. Envirotment 39(5): 7-15, 3l-35. Istoric ti activir4i din programul MAB.
Brown, K. 2Co0. Trarcforming a discipline: A iev breed ofscientist- advocate emerges, Scier,ce2ST:
I192-1 193. Cdteva articolc din acest numtu descriu modul ln care cons€rvationi5tii pot influenta
politica guvemamentalA.
Chau, K. 1995. The Three Gorges project ofChino: Resettlement prospectt and proble s. Ambio
24:98-102. Consecinlele unui proiect amplu dc dczvoltare promovat in China-
Collett, J. ii S, Karakashrin (cds,). 1996. Greening the College Curricultm: A Guide to
Environmental Teachiag in the Liberal Afis. Island hess, Washington, D.C. Integrarea problcrnelor
de mediu gi de conservare in progBmele de invelemdnt.
Co,, P. A. 1991 . Nafauna: Soving the Samoan Rain ForcsL W. H. Freeman, New york. O descriere
incitantA li remarcabiltr a efonurilor unui om de $tiinli dc a salva o pedurc $i dc a ajuta un sat .
Dwyen J. C. Si L D. Hodge. 1996. Countryside in Trust: Land Management by Conrerualion,
Receotion and Ameaity Organisortors. lottnwiley ajld Son$ Chichestrr. Dcsoierca enormci crcgeri
a trusturilor carc adminisfeazd tcrcouli ln Mar€a Britsnie.
 248 Conservarea dieersitdlii biologice

Ehrcnfcld, D. 2000. llar and peoce and consenation biolog/. Conservation Biologi l4: 105-l12. Un
studiu unic asupra nevoii de cvaluare.
Hcywood, V. H. (cds.l. 1995. Global Divenity Assessment. Canbridgc University Press, Cambridge.
a Cea mai completa sursi dc informare asupra diversirafi bioloSice.
Homer-Dixon, T. F, 1999. Environment, Scsrcity snd Wolehce. Princ.ton University Press,
Princeton. Competitia pentru rcsurse intr-un mediu degradat duce la conflicte.
Jecobson, S. IC, E, Vaughn ti S. W. Miller. lgg5. Nee dircctions in conserration biologr': Graduate
program' Corxw ion Biology 9: 5-t7. Descrierea a 5l progmme amcricanc de studii, cu lista
faculu[ilor carc le propun.
K.pur, D., J. P. Lewis ti R. Wcbb (cdi.). 1997. The llorld Bonk: hs First Ho{-Century. The
Brookings Institution, Washington, D.C. O cxamimrc critice a politicilor Bancii Mondiale.
Mrier, C. 1997. Srrrainable Community Detelopment: Principles and Praclices. CRC Press, Boca
Ratoq Florida O privire dc ansamblu asrpa principiilor dunbiliElii, baza6 pe o varietat€ de cxcmple
din inheaga lume.
Meffc, G. K. ti C. R. Crrroll (cdr.).199'1. Principles ofConsenation Biologr, Second Editioo,
Sinaucr Associates, Sunderland, MA. Un manual excclent p€ntru avansalii in conservarca
biodiYcrsittrtii.
Ost.s, J. E 1999. Myh and fuality in lhe Rainforust: How Consenotion Stotegiet Are Failing in West
,4y',ca. University of Califomia Prcss, B€rkcley. Multe proiecte p.ivind dezvoltarea durabih nu se
ridica la nivelul a$tcptirilor
Primrck, R., D. Br.y, H, Grllctti 9i L Poncirno (.ds.). 1998. Timben Tourists and Temples:
Conservation and Development in the Moya Forest of Belize, Guatemalo, and Metico.lsland
Press, Washington, D.C. Factorii cconomici, sociali ti politici afecleazi cons€rvarea biodiversititii
intr--o rcgiun€ importanti.
W.stcrr, D. 1997. In the Dust of Kilimanjaro.lsland Press, Washington, D.C. Fostul director al
Kcnya Wildlife Service oferl un punct de vedere p€rsonal asupra int€grtuii populali€i ti vic[ii
salbaticc in pcisajul african.
Anexd

Organizalii de mediu Si surse de

informare

Una din cele mai importante surse de informare care fac referire la activittrlile de
conservare este Conseryation Dbectory, publicat de Lyon Press gi revizuit anual de
National Wildlife Federation, 8925 Leesburg Pike, Vienna, yA 22184. Acest catalog
cuprinde mii de organiza[ii conservalioniste care opereazA la nivel local, nalional, regional
fi intemalional, precum gi personalittrli care lucreaza in domeniul conservirii. Alte publicalii
de interes sunt: The Conplete Guide to Etwironment( Cqreers in the 2lst Cenlury 0998),
l7l8 Connecticut Avenue N.W., Suite 300, Washington, D.C. 20009-
editat de Island Press,
Il48: Enyironmental Profiles: A Globql Guide to Projects and People (1993), editat de
Garland Pubfishing, 717 Fifth Avenue, New York, NY 10022; 9i llorldb tthob Who and
Does llhal in Enyironment and Conseryation (1997), autori N. Polunin gi L. M. Curme,
editat de St. Martin's Press, New York. in plus, baza de date Web of Science
(www.weboJscience.com\, pune la dispozilie, contra cost, informalii complete care pot fi
clutate duptr subiect, autor sau titlu.

Amcricrn Zoo .nd Aqur.ium Associ.tion BidLif. lrt.m.tbr.l

8403 Colesville Road, Suite ?10 Wellbrook Coun
Silver Sprhg, MD 20910-3314 U.S.A. Girton Road
www.aza.org Canbridge, CB3 0NA, United Kingdom
wuw.birdlife.net
Organizatie care are drept scop protcjarca in
captivitate a spcciilor rare li amenintate, o Dcnumiti inilial Intemational Committee for
importanti surstr dc documentare desprc modul
de ingrijire al animalelor din captivitate.
Bird Protection are drept scop determinarea
statutului de conservare li a prioritAtilor pentru
ptrstrrile din lume inAeagd.
250
Centcr for Phna ConscrvitioD/
Miaeouri Botanic.l Grrdctr
PO. Box 299
St. Louis, MO 63166-0299 U.S.A.
www.mobot.oE
Una din celc mai importante institulii
stiintifice ce se ocupa cu protejalea speciilor dc
plante.
Sccr.trri.tul CITES, UNf, P
lntemational Environment Hous€
15, chemin des Anerno'lcs
CH-1219 Chetelaine-Geneva, SwiEerland
wuw.cites.org
Reglementeaza com€rtul cu speciile in
pericol.
Conservatioo Intcrnational
2501 M Steet N.W., Suite 200
Washinglon, D.C. 2003? U.S.A.
wwlv.coos€rvation.org
Organizalie active in domcniul conservdrii 9i
dczvoltrrii durabile.
Errthrrtch ltrstitutc
3 Clocktow€r Place, Suite 100
PO. Box 75
Maynar4 MA 01754
wu,weafihwatch.orE
Un institut ,,umbrcltr" in carc, allturi d€
cercetitori cunoscuti, sunt implicati $i voluntari.
Envirormctrtal Drtr Rcs.rrth Institut.
1655 Elmwood Ave.. Suite 225
Rochester NY 14620-3426 U.S.A.
lnstitut ce publici Environmental Granting
Foundations, un ghid complet al surselor de
finanlare.
Envirctrment!l Dcfcnsc
257 Park Avenue South
New York NY 10010 U.S.A.
wuw.environmentaldefense.org
Organizatie implicatl in activitaF ltiinlilice,
legislative li economice,
Europcr! Ervirolrmtret Agcncy
Kongens Nytorv 6
1050 Copenhagen K
Danernarca
w1vw.eea.eu.int
Agentia Europ€anI de Mediu, organizalic la
care sunt afiliate aproape toate ttuilc din Europa.
Conservarea dtuers it dli i biologice
Europear Commission, Dirratorate Gcnaml
Elrvirunmetrt
Rue de la lri, wetstraat 2001025 B-t049,
Bruxelles., Belgia
www.€uropdeu.iny'comm,/environment/index-en.hgn
Dircctoratul Mediu al Comisiei Europene.
Informalii desprc politica Comisici, publicatii,
fonduri, informalii diverse.
Fri.rds ofthe E.rth
I 025 Vermont Avenue N.W.,
Suite 300
Washington, D.C. 20005-6303 U.S.A.
wwwfoe.org
Organizalie internalionall ce are ca scop
imbunlttrtirea accesului publicului Ia informafia
dc mediu.
Grcenpercc S.U.A,
1436 U SEeet N.W.
Washington, D.C. 20009 U.S.A.
w1vw.geenpeace,org
Organizafie activist6, cunoscuB pcntru
modul de exprimare lmpotriva distrugerii
mcdiului.
InterDrtionrl Union for thc Cols€rvstion of
Nrtur! rnd Nrlurrl Resourccs (IUCN)
Rue Mauvemey 28
CH-l 1 96, Gland, Switzerland
www.iucn.org
Prima organizatie intemationala de
coordonare a eforturilor de conservare. In cadrul
acestei asocialii funclioneaze grupuri de
specialilti pe probleme specializate, cum ar fi
grupul dc consultantf, pentru reproducerea
speciilor.
Nrtiotr.l Audubotr Soci.ty
700 Broadway
New Yodq N.Y 10003 U.S.A.
www.audubon.org
Organizatic cu programe cxtinse, incluzand
cons€rvarca vietii s6lbatice, educatia, cercetarca
giin[ificl $ lobby.
Nrtionrl Council for Sciencc rnd th.
Envimrm.nt (NCSE)
1725 K Streel, N.w., Suite 212
Washington, DC 2000G1401 U.S.A.
www,cnie.org
Fostul Committee for the National Institute
for the Environment estc o organizalie ce lupte
pentru imbunatAlirea asist€ntei ttiintifice
acordatc celor ce iau decizii de mediu.
 Anexd 251

Nrtioual Wildlife F.dcrrtior Cea mai importante grldina botanice din

8925 Leesbug Pike lume-"Kew Gardens", carc are una din cele mai
Viennq VA 22184 U.S.A. mari colecli de plantc.
*uu.nwf.org
Sicrre Club
Organizatie ce are avocati ai viclii strlbaticc. 85 Second Sree! Second Floor
Publicl anual Conservation Dircctory ti San Francisco, CA 94105-3441 U.S.A.
publicatiilc pcntru copii Ranger RicL li Yout Big w*rx.sienaclub.org
Bacl<yard. Avocafi ai lumii s6lbatice, una din cclc mai
influentc organizalii neguvemamcntale dc mcdiu.
Natural Resourres Defense Council
40 West Twentieth Street SmithsonirD Institution/NrtioD.l Zoologicd
New York, NY l00l I U.S.A. Prrk
wrl,w.nrdc.otg 100 Jefferson Drive S.W
Washington, D.C. 20560 U.S.A.
Prin acfiuni legale $i cu ajutorul mctodelor www.si.edunatzoo
giinlifi ce monitorizezi actiunilc guvcmamentale
evolutia cadrului legislativ. The National Zoo gi U.S. National Museum
ti
of Natural History reprezinta o importante surstr
Thc Nrturr Conscrvatrcy de informatii in domeniul conservtrrii.
Intemational Headqualters
4245 Nonh Fairfax Drive, Suite 100
Socictli for Corscrvitiotr Biolo$/
Arlington, VA 22203.1606 U.S.A. cb Bhckrv.ll ScicDcc, Itrc,
www.tnC.OIg Commcrce Place
350 Main Street
Promoveaze conscrvarea prin managemcntuI Malden, MA 02148-5018 U.S.A.
integrat al terenurilor, fiind una din ccle mai ht9://conbio.net/scb/
puternice organizalii carc se ocupd de spcciile
Soci€tate itiintifictr in domeniul conservtrrii
rare din America de Nord.
naturii, carc publicA revista Conservatior
Biolog/.
The New York Botrnicrl Grrdcn/
Iostitut. for Economic Botroy
Stud.rt Conscrv.tion Aslocirtio!
200th Street .nd Kaz imiroff Boulevard
PO. Box 550
Bronx, NY 10458 U.S.A.
Charlestown, NH 03603
www.nybg.org
\1141,.scr-iDc.org
Conduce programe dc ccrcetare foarte Organizalic ce plaseaza voluntari in
imponante, mai alcs in domeniul plantelor cu
orgafliza{iil€ neguvemamcntale ce se ocuptr de
valoare economice.
conscrvare.

Rrinforqrt Action N.twork

Uoitcd Nrtions D.vclopmatrt Pnognmmc
221 Pine St Eel, Suire 500 (UNDP)
San Frdrcisco, CA 94104 U.S.A.
One United Natio6 Plaza
www.mn,otg New Yorlq |.IY 10017 U.S.A.
Organizalie active in domeniul conservarii \rvw.undp.org/indexalt.htrnl
pedurii tsopicale.
Organizalie a ONU ce coordoneazl
programe de dezvoltare economicA $i pune la
The Ramsrr Convcntion Burrau dispozilic fonduri perltlu derularca acestora.
Rue Mauvemey 28
CH- I I 96 clanq Switzerland Uniacd Nrtiotrs Envirolm.nt Progrrmmc
wuw.mmsar.org (UNEP)
Promoveaz:A conseryarea zonelor umede de 1899 F Sbeet N.W.
importanti intcmationaltr. Washinglon, D.C. 20006 U.S.A.
www.unep.ch
Roy.l Bottlric Crrdens, Kcw Deruleaztr programe interna(ionale de
Surrey TW9 3AB, United Kingdom cercetare $i manag€ment care au ca subiect
wwl,/.rbgkew.org.uk probleme importante de mediu.
252 C ons e rv are o d ir e.r s it dlit b ioIo gic e

Ilnit.d Strtcs Fbh rtrd Wildlifc S.rvicc
Deprrtrn.[t of th. Int.rior
1849 C Stseet N.W.
Washh8on, D.C. 20240 U.S.A.
www,fixs.gov
speciile in p€ricol, resursele naturale li ariile
protejate.
World Resourt.s Inrtitutc (WRI)
l0 G SE€et N.E., Suite 800
Washhston, D.C. 20002 U.S.A.

Agentic guvernamentali a S.U.A. care

conduce activitdtilc dc protejare a speciilor in ccntru de cercetare csre produce rapoarte
pcricol $i arc o vastA rclea carc sc ocupi dc excel€nt€ in domeniul mediului, conserverii li
dezvolt?lri i.
cercclarca ii managementul vielii silbatice
World Wildlifc Futrd (WWF)
Wildlifc CoN.rvrtiotr SochtY/
I 250 Twenty-Foufih St €et N.W.
Ncr York Zoologic.l Soci.ty
PO. Box 97180
2300 Southem Boulevard
Washingto4 D.C. 200?7.7180 U.S.A.
Bronx, NY 10460-1099 U.S.A.
\r,\r,w.worldwildlife.org
sau www.wwf.org
Organizalie extcm de putcmica in domcdul Organizalic importantl cu numeroase filialc
conservtrrii naturii, (din plcate ru ti ln RomAnia). Este foartc active
in domcniul managcmentului ariilor protejare li
World B.rk al sp€ciilor.
l8l8 H SEeet N.W.
washhgton, D.C. 20433 U.S.A. x.rc.3 Socicty
www.worldbank.org 4828 Southeast Hawthome Boulevatd
Banca multinalionall implicaa ln proiccle de Porrlan4 OR 97215-3252 U.S.A.
*1{W.XerCeS.Ofg
dezvoltarc cconomica.
Societatc dedicaul cons€rvtuii inscctelor si a
World Cons.rv.tion MoritoriDg Ccntre altor n€vcrtebrate.
(wcMq
llformation Office Zoologicrl Soci.ty of LordoD
219 Huotingdon Road Regent's Park
Cambridge CB3 0DL, United Kingdom London NW I 4Rl United Kingdom
*rDrr.wc'rnc.org.uk www.zsl.org

Moritorizcazf, come4ul cu specii sllbatice, Conducc programc in toata lumea ln

conducc programc de cercctarc cale studiaza domcniul prezcrvirii speciilor.
Bibliografie
Abrrmovitz, J. N. 1991. Investing in
Biological Diversity: U.S. Research qnd
Conservalion Efforts in Developing
Counttiet. World Resources Ilstitute,
Washington, D.C.
Abrsmovitz, J, N. 1994. Trends in
Biodiversity Investments: U.S.-Based
Funding lor Research and Conseryation in
Dereloping Counrties, 1987-1991 . World
Resources Institute, Washin$on, D.C.
Ack€rmsn, D. 1992. Last refuge ofthe monk
seal. National Geographic l8l (January):
124 144.
Agsrdy, T, S. 199?. Marine Protected Areas
and Ocean Consemalion. R. G. Landes
Company, Austin, TX.
Aguirre, A. A. 9i E. E. Strrkey. 1994.
Wildlife disease in U.S. National Parks:
Historical and coevolutionary perspectives.
Conservation Biolog/ 8: 65,f-661.
Ak$akaya, H. R., M. A. Burgmsn ti L. R.
Ginzburg. 1999. Applied Populqtion
Ecology: Principles and Computer
Exercises Using RAMAS@ EcoZaD. Sinauer
Associates, Sunderland, MA.
Alcock, J. 1993. Animal Behovior: An
Evolutionary Approach, 5th ed. Sinauer
Associates, Sunderland, MA.
Alcorn, J. B. 1984. Development policy,
forests and peasant farms: Reflections on
Huastec-managed forests' contributions to
commercial production and resource
conservation. Economic Botanv 38'.
38H06.
Alcorn, J. B. 1991. Ethics, economies and
conservation. fi M. L. Oldfield gi J. B.
Alcorn (cds.), Biodiversity: Culture,
Consemation and Ecodevelopment, pg.
317-349. Westview Press, Boulder, CO.
Alcorn, J. B. 1993. Indigenous peoples and
conservation. Consemqtion Biology 7:
424426.
Alford, R A. ti S. J. Richrrds. 1999. clobal
amphibian declines: A problem in applied
ecology. Annual Review of Ecology and
Sys le natics 30 : 133-1 66.
qi A. Warrer (eds,). 1993. Dererrs,
Allan, T.
the Encrcaching ltilderness: A llorld
Conservation Atlas. Oxfotd University
Press, London.
Allen, W. H. 1988. Biocultural restordtion of
a lropical Joresl: Archilects of Cosro Rica\
emerging Gxanacaste Nalional Park plan
to make it an integlal part of local culture.
BioScience 3E: 156-161.
254 Conservareo diversitdlii bi ologice
Allendort F. W. ti R. F. Leary. t986.
Heterozygosity and fitness in natural
populations of animals. 1r M. E. Soul€
(ed.), Conseflalion Biologt: The Science of
Scarcity and Diversi4,, pg. 57-76. Sinauer
Associates, Sunderland, MA.
Altieri, M. A. ti M. K. ADderson. 1992.
Peasant farming systems, agricultural
modernization and the conservation ofcrop
genetic resources in Latin America. fi P L.
Fiedler 9i S. K. Jain (cds.), Consemation
Biologt: The Theory and Practice of Nature
Conser,ralion. Presenation and
Management, pg. 49-44. ChaPman and
Hall, New York.
Anderson, A, B. (ed.). 1990.,4/rernatives to
Deforeslation, Columbia University Press,
New York.
Atrderson, C. W., R. R. Brooks, R. B.
Stewart ti R Simcock. 1998. Harvesting a
crop of gold in Plants. Nature 395:
553-554.
Argel, M. V, 1993. Biodiversity ofthe pelagic
ocert. Consemqtion Biologl 7. 7 6V772.
Armbruster, P. 9i R. Landc' 1993. A
population viability analysis for African
elephafi (Loxodonta africano): How big
should reserves be? Conservalion Biolog/
'1: 602-410.
Armstrong, S. 9i R. Botzler (eds.). 1998.
Environmenlql Ethics: Divergence and
C orwerge nce, Mccraw-Hill, New York.
Avise, J. C. qi J. L. Ilamrick (eds.). 1996.
Conservalion Genetics: Case Hislories
from Nature. Chapman and Hall, New York.
Balick, M. J. ti P. A. Cox. 1996. Plants,
People and Culture: The Science of
Ethnobotany. Scientifi c American Library,
New York.
Balmford, A. 9i A. Lorg. 1994. Avian
endemism and forest loss. Nature 3'12:
623424.
Balmford, A. ti K' J. Grston. 1999. Why
biodiversity surveys are good valte- Nature
398:204-205.
Battz, D. M. 1991. lntroduced fishes in
marine systems and inland seas. Biological
Conservation 56: 157-177.
Barbier, E. B. 1993. Valuation of
environmental resour-ces and impacts in
developing countdes. /n R. K. Tumer (ed.),
Sustainable Em,ironmental Economics and
Mqnagement, pg. 319-337. Belhaven Press,
New York.
Brrbier, E. B., J. C. Burgess ti C. Folke.
1994. Paladise Los,? The Ecological
Economics of Biodirersily, Earthscan
Publications, London.
Barbu, P. 1974. Ocrolirealiliecilot. Oqotirea
N otu rii, I E, m.l : 29 -36.
Brrrctt, S. C. H. Si J. R. Kohn. 1991.
Genetic and evolutionary consequences of
small population size in plants: lmplications
for conservation. la D. A. Falk 9i K. E.
Holsinger (eds.), Genetics and
Conservation of Rare Plqnts, pg. 3-30.
Oxford University Press, New York.
Bsrtley, D., M. Brgley' G. Gsll ti B. Betrtley.
1992. Use of linkage disequilibrium data to
estimate effective size of hatchery and
naturaf fish populatioos. Consenqlion
Biologt 6: 365-375.
B8skin, Y. 1997 . The llork of Nature: Hov
,he Diversity of LiIe Sustains Us. Island
Press, Washington, D.C.
Baskin, Y. 1998. Winners and losers in a
changing world. Bioscience 48: 788-792.
Bstisse, M. 1997. Biosphere reserves: A
challenge for biodiversity conservation and
regional development. Enfironmenl
39(5):7-15, 3 l-35.
Brwa, K. S. 1990. Plant-pollinator
interactions in lropical rainforesls, Annual
Review of Ecologt and Systematics 27.
3W22.
Brwr, K. S. ti S. Dryatr8trdrn. 1997.
Socioeconomic factors and troPical
deforestation. Narrre 3E6: 562-563.
Bawa, K. S. ti S. Metrotr. 1997. Biodiversity
monitoring: The missing ingredients.
Trcnds in F,cologl and Evolution 12:. 42-
Bazz,lz, F. A. gi E. D. Fajer. 1992' Plant life
in a COr-rich wotld. Scienrilic American
266i 6E-74.
T' Buttrill, R. Codreaou 9i A.
Btrcescu, M.,
$crblnescu (eds.). I965 Ecologie marind.
Editura Academiei R.PR., Bucuregti.
 Bibliografie 255

Blnlrescu, P. 1970. Ptincipii si yobleme de Berger, J. 1990. Persistence of different-sized

:ooge ogali e. Editt;ra Academici Rcpublicii populalions: An empirical asscssment of
Socialiste Romeni4 Bucurelti. rapid extinctions in bighom sheep.
Blnilrescu, P. 1973. Principiile Consenalion Biolog) 4: 9l-98.
fi metodele
.oologiei sistemice. Editura Academiei Berger, J. 1999. Intervention and persistence
Republicii Socialist€ Romenia, Bucuretti. in small populations of bighorn sheep.
Btrntrescu, P. 1974. Colectiile zoologice li Consemation Biologt l3: 432435.
botanice qi problemele ocrotirii naturii. BerDow, S. ti 8llii. 1998. Ecological tax
Ocrotirea naturii, 18, nrl: 49-54. rcform- BioScience 48: 193-195.
Blnlrescu, P, 1975. Ocrotirea faunei reofile Billingtoo, II. L. l99l . Effect of populalion
din Carpali. Octotirea naturii g a mediului size on genctic variation in a dioecious
inconjurdtor, 19, nr.l : 35-40. conifel' Conservation Biologt 5: ll5-119,
BlnIrescu, P., R. Bless ti F, Perrio. 1994. BirkelsDd, C. (ed.). 1997. The Lile and Death
Zur aktuellen Bestandssituation des vom oJ Coral Reefs. Chapman and Hall, New
Aussterben bedrohten Groppenbarsches York.
Romanichtys valsanicola Dumitrescu, Blausteitr, A. R. pi D. B. Wskc. 1995. The
Bantrriscu & Stoica, 1957. Firchokologie, puzzle of declining amphibian populations.
7:5-9. Scienrific American 272 \4lt 52-57.
Blnlrescu, P. ti N, Botcaiu. 1973. Bleahu, M., V. Brldescu 9i F. Marincscu.
BiogeograJie. Perspectivd, geneticd ii 1976. Re:enaliile narurale geologice din
isrorie. Editura Stiinlifictr Bucuetti. RomAnia. Editura Tehnice, Bucure$ti.
Blnlrescu, Tatole. 1986. Concepfile
P. Si V. Blomqvist, L. 1995. Three decades of snow
moderne asupra speciei gi ocrotirea naturii. leopatds, Pantheru l,rcia, in captivity.
Ocrolireq naturii ii a mediului Intetnational Zoo Yearbook 34: 178-185.
inc onj urdt or, 30, nr.2: 90-96. Boblrnrc, B., M. Popescu 9i D. Clr{u.
ti A. F. Mrrtins. 1995.
Bcck, B. B. Golden 1984. Re:emalii li monumente ale naturii
Lion Tomarin Reinlrcduction. Arj.rj.lual din Ollenid. Editura Sport-Turism,
R€port, 7. Bucure i,
Beck, B. B,, L. G. Rapport, M. R Strnley Bodmcr, R. E., J. F. Eisenberg 9i K. H.
Price ti A. C. Wilson, 1994. R€dford. 1997. Hunting and the likelihood
Reintroduction of captive-bom animals. .f, of extinction of Amazonian mammals.
P J. Olney, G. M. Mace ti A. T. C. Feistner Consen'ation Biolog/ llt 460-466.
(eds.), Cre at ive C onservqtion: lnletactiye Borza, Al. 1922. Ne trebui,, o lege pentu
Management of ll/ild and Captive Animals, prct e c li a nqluti i. CltJj.
p9.265-286. Chapman and Hall, London.
Borzr, Al. 1924. Protecliunea naturii in
Beier, P. si R, F, Noss. 1998. Do habitat Rominia, Buletinul Grddinii Bolanice, 4,
corridors providc conneclivity? Cluj.
Biolog/ l2t 124l-1252-
C onseruation
Borzr, Al. 1929. Prob"lema protecfiunii naturii
Bcldie, Al. 9i C. Chiri(I. 1967. Flora in Rom6nia. IntAiul Congres al
indicqtoqte din pd.d.urile noqstre. EdiluIa Natutqli{tilor din Rondnia. C\tj.
Aglo-Silvictr, Bucure$ti. Borzr, Al. ti E. Pop. 1930. intdiul Congres
Bcnnett, A, F. 1999. Linkages in the Nolional dl Naturqli$tilor din Rondnia.
Landscape: The Role of Corridors and Editura Societarea de gtiinle, Cluj.
Connectit'iry in Wildlile Conserration. Botcriu, N. 1975. Problemele conservlrii
IUCN, Gland, Switzerland. vegetaliei alpine gi subalpine. Ocrotirea
R Sdtrch€z-Vel{squez gi F. J.
Benz, B. F., L. natutii ti q mediului inconjurdlor, 19, w,l:
Santana Michel. 1990. Ecology and t7-22.
ethnobotany of Zea diploperennis. Bolcriu, N. 1986. Importanla sistematicii
Preliminary investigations. Maydica 35l. penou proteclia florei. Ocrotirea nalufii fi a
85-98. ,nediului tnconjurdtor, 30, ar.2: ll7-120.
256 Conservoreo diversitdlii biologice
Botnariuc, N. 1999, Evolulia sistemelor
individuale ti supraindividtqle. Editura
Uriversit4ii din Bucuregi, Bucuregti .
Botnariuc, N. ti A. Vlditreanu. 1982.
Ecologie. Editura Didacticl ti Pedagogictr,
Buculc$ti.
Botnariuc, N. 9i N. Toriuc, 1986. Parcurile
nalionale in conceptia strategiei mondiale a
conservarii natwii. Ocrotirea naturii ti d
medixlti inconjurdtor, 30, nr.2: 85-89.
Bowles, I. A. Si G. T. Prickett. 1994.
Reframing the Green llindow: An Analysis
of the GEF Pilot Phase Approach to
Biodirertity and Olobal Warming and
Recommendations for the Operational
PruJe. Conservation IntemationayNational
Resources Defense Council, Washington,
D.C.
Bowles, M, L. ti C. J. Whelatr. 1994.
Restoralion of Endangered Species:
Conceptual Issues, Planning qnd
lmplementation. Cambridge University
Press, Cambridge.
Bredshaq A. D. 1990. The reclamation of
derelict land and the ecology ofecosystems.
.Iz W. R. Jordan III, M. E. Gilpin ii J. D.
Aber (eds.), Restordtion Ecologt: A Environmental Adrninisbation qnd Law.
Synthetic Approach to Ecological Research,
pg. 53-74. Cambridge University Press,
Cambridge.
Breadon, K., K. H. Rcdford 9i S. E.
Seodcrsoo (eds.). 1998. Parks in Peril:
People, Politics and Prolected Areqs.lslall.d
Press, Washington, D.C.
Breuste, J.,II. Feldmsntr ti O. Uhlmrnn
(eds). I997. Urban Ecologt. Springer,
Berlin, Germany.
Brooks, T. ti A. Bslmford. 1996. Atlantic
foresl extinctions. ly'ature 38O:. ll5.
Brooks, T. M., S. L. Pimm $i J. O. Oyugi.
1999. Time lag between deforeslation and
bird extinction in tropical forest fragments.
Consemation Biologt 13: I 140-11 50.
Brown, G. M. 1993. The economic value of
elcphanr. 1z E. B. Barbier (ed.), Econorzirs
and Ecologt: New Fronliers in &tstainable
Derelopmenl. Chapman and Hall, London.
Brown, K. S. 2000. Transforming a
discipline: A new breed of scientist-
advocale emerges. Science 287: I192-1193.
Brownlow, C. A. 1996. Molecular taxonomy
and the conservation of the red wolf and
other endangered camivores. Conseruation
Biolog/ l0:.39V396.
Brush, S. B. 9i D. Stabinsky (eds.). 1996.
Valuing Local Knowledge: Indigenous
People and Intellectual Property Rights.
lsland Press, Washirgton, D.C.
Brystrt, D., D. Nclsotr
ti L. Tangley. 1997.
The LqstFrontiet Foresrs: Ecosystems dnd
Economies on the Edge. World Resources
Institute, Washington, D.C.
Bry8nt, D., L. Burke, J. McMrtrus $i M.
Sprlding. 1998. Ree/s at Risk: A Map-
Based Indicator of Threqts to the llorldb
Coral Reefs. World Resources Institule,
Washington, D.C.
Bryant, E. H., V. L. Backus, M. E. Clark gi
D. H. Reed. 1999. Experimental tests of
captive breeding for endangered species.
C onsereation Biolog/ l3t 1487 -1496.
Buchmann, S. L. 9i G, P. Nabhan. 1996. Ilr
Forgotten Pollinalors. Island Press,
rffashington, D.C.
Buck, S. J. 1996. Understanding
Island Press, Washinglon, D.C.
Bulte, E. Si G. C. veo Kooten. 2000.
Economic science, endangered species, ond
biodiversity loss. Conservalion Biolo$/ 14:
I l3-l19.
Burgman, M, A., S. Fcrson qi II. R.
Akcrkryr. 1993. Risk Assessment in
Consemalion Biologt Chapman and Hall,
London.
Crirns, J. ti J. R. Ileckmrtr. 1996.
Resloration ecology: The state of an
emerging field.,,lnnual Review of Energt
and the Ewironment 2li 167-189-
Crldecott, J. l9EE. Hunting and lt/ildlife
Management in Sorawak. IUCN, Gland,
Switzerland.
Crldccott, J, 1996. Designing Consernqtion
Projects. Cambridge University Press,
Cambridge.
C$llicott, J, B. 1990. Whither conservation
ethics? Conservation Biolog/ 4t 1510.

Callicott, J. B. 1994. Earrh's lnsighrs: A
Multicult rql Survey of Ecological Ethics
from the Mediterranean Basin to the
Australian Outback, University of
Califomia Press, Berkeley, CA.
Crrey, A. B. 2000. Effects of ncw forest
ma[agement strategies orl squirrel
populations. Ecological Applications 10.
24U257.
Crrlton, J, T.9i J. B. Gcller. 1993.
Ecological roulette: the global transport of
nonindigenous marine organisms. Scierrce
261: 78-82.
Carltoo, J. T., J. B. G€ller, M. L. Rcakr-
Kudle 9i E. A, Nor*. 1999. Historical
extinctions in the sea. Annual Revieyl oJ
Ecologt and Systemaricr 30: 515-53E.
Csro, T. (ed.). 1998. Behovioral Ecologt and
Conseryation Biolog/. Oxford University
Press, New York.
Caro, T. M. 9i M, K. Laurcnson. 1994.
Ecological and genetic factors in
conscrvation: A cautionary tale. Science
2631 485486.
Csrroll, C. R. 1992. Ecological management
ofsensitive natural areas. ,lz P. L. Fiedler gi
S. K. Jain (eds.), Consendtion Biolry: The
Theory and Practice of Nature
Consetvation, Preseryation and
Maragemen\ pg. 347 -372. Chapman and
Hall, New York.
Carroll, C. R.9i altii. 1996. Stengthening
the use of science in achieving the goals
of
the Endangered Species Act:
An
assessement by tho Ecological Society of
Ametica. Ecological Applications 6: l-12.
CLCP 2002, Carpathidn Large Carnivore
Project. Anuol Report 2001 . S&c Print,
HACO lntemational Publishing. Romania.
Carson, R 1962. Silent Spring. Reprinted ir
1982 by Penguin, Harmondsworth,
England.
Crswell, H. 1989. Motrix Population Models:
Consltuction, Analysis dnd lnterpretation-
Sinauer Associates, Inc., Sunderland, MA.
Crughley, c. ti A. cunr. 1996.
Conseryation Biology in Theory and
Practice. Blackwell Sciencc, Malden, MA.
Bibliografie 251
Cllirescu, R. (ed). 1969. Biogeografia
Rom d n i e i, Editura $tiin1ifi ce, Bucu.etti.
Cllinescu, R., A. Butrescu, M. Ptrtroescu.
1972. Biogeografie, Editura Didactice Si
Pedagogice, Bucure i.
Cltuneanu, I., Al. Filipaicu, D. MuDtesnu
ti 8llii, 1972. Nomenclatorul pAsArilor din
Rominia, Ocrotirea naturii, 16, N.li 127-
145.
Ccballos-Lescu16in, H. (ed,l. 1993. Tourisn
ond Prctecled ,{reas. IUCN, Cland,
Switzerland.
Chadwiclq D. H. 1993. The American prairie:
Roots ofthe sky. National Geographic lE4
90-l19.
Chedwick, D. H. 1995. The Endangered
Species Act. National Geogrophic 187:
241.
Chrpin III, F. S., O, E. Sala, E. C. Brke Si
a[ii. 1998. Ecosystem consequences of
changing biodiversity. Bioscience 481
45-52.
Chapin, T. G., D. J. Harrisor ti D. D.
Katnik. 1998. Influence of landscape
pattern on habitat use by American marten
in an industrial forcst. Conseryation
Biologt 12:. 1327-1337.
Chapmrr, J.L. ii M.l, Reiss. 1992. F.colog.
Principles qnd Aplications. Cambridge
University Press.
Chapman, C. A., S. R. Balcomb, T. R.
Gillcspie, J. P. Skorupa pi T, T.
Struhsaker. 2000. Long-term effects of
logging on African primate communities: A
28-year comparison from Kibale National
Park, Uganda, Conservation Biology l4l
2071t7.
Ch8u, K. 1995. The Three Gorges project of
China: Resettlement prospects and
prcblems. Ambio 241 98-102.
Ch€rfss, J. 1991. Disappearing mushrooms:
Another mass extinction? Science 254..
1458.
Chernela, J, 1987. Endangered ideologies:
Tukano fishing taboos. Cultural Survival
Quarerly lli 50-52.
Chester, C, C. 1996. Controversy over the
Yellowstone's biological resources.
Environment 38 (6): l0-15, 3.r-36.
258 C onservare o dieersitdlii biologice
Chiritl, C. (ed).1981. Pddurile Romdniei.
Editura Academici, Bucuretti.
Chisllifl, l. 2001. Cercetiri privind
stabilizarea haldelor de steril de la Moldova
Noua cu ajutorul vegetaliei foresticre ti
influenta acesteia asupra mediului.
Re:umqlul te=ei de doctoraL Universitatea
de Silviculturd Si Exploaldri Forestiere,
Universitatea Transilvania Bra;ov.
ChristeDsen, N. L., ti sllii. 1996. The report
of the Ecotogical Society of America
committee on the scientific basis for
ecosystem management. Ecological
A pp li l.
cati ons 6: 665-49
Ciocirlan, V. 2000. Flora ilustrati
Rom6niei. Pteridophyta et Spematophyta.
Editura Ceres, Bucure$i.
Clark, C. 1992. Empirical evidence for the
effect oftropical deforestation on climatic
change. Ewironmental Consemation l9',
3947.
Clark, J. R. 1999. The ecosystem approach
fiom practical point of yiew. Conseraation
a
Biologt 13: 679-481.
Chy, J. 1991. Cultural surviyal
conservalion: Lessons from the past twenty
tu M. L. Oldfield
years. li J. B. Alcom
(eds.), Biodiversi ty : Culture, C onservation
ond Ecodevelopment, pg. 248-273.
Westview Press, Boulder, CO.
Clemmotrs, J. R. 9i R. Buchholz (cds.).
1997- Behovioral Approaches lo
Conservotion in the Wild. Cambridge
University Press, New York.
Clevel8nd, D. A., D. Solcri ti S. E. Smith.
1994. Do folk crop varieties have a role in
sustainable agriculture? BioScience 44:
740-?51.
Cochrane, M. A. Ei allii, 1999. Positive
feedbacks in the fire dynamic of closed
canopy tropical forests. Science 284:
1832-1835.
Cociu, M. 1999. Etologie. Comporlamenlul
animal. Editxa ALL, Bucuregti.
Cogtrlniceanu, D. 1999. Managemenlul
capitalului nat ral. Edilura Ats Docendi,
Bucuelti.
Cohn, J. P. 1994. Salamanders: Slip-sliding
avay or too sufteplitious to counl?
BioScience,l4: 219-223.
Collettc, B.B. 1963. The Subfamilies, Tribes,
and Genera of the Percidae (Teleostei).
Copeia,4: 615-623.
Collett, J,9i S, Karakeshain (eds.). 1996.
Greening the College Curriculum: A Guide
to Environmenlal Teaching in the Liberal
lrts. Island Prcss, Washington, D.C.
Colwell, R IC 19E6. Commuoity biology and
sexual selection: Lessons from
hummingbird flower mites. ln T. J. Case gi
J. Diamond (eds.) Ecological Communities,
pg. 406424. Harper and Row Publishers,
New York.
a CoDdit, R., S. P. Hubbcl gi R. B. Foster.
1992. Short-term dynamics of a Neotropical
forcst. Bioseience 421 822-E2E-
Conservation lotcraatiolal. 1990. The Rain
Forest lmperative. Conservorion
Int ernational, Washington, D.C.
Corlett, R T. si I. M. Turncr. 1996. The
conservation value of small, isolated
fragments of lowland lropical rain forest.
Trends in Ecology and E olution ll:
and 330-333.
Costrtrzr, R. pi elfii. 1998. Principles for
sustainable governance of the oceans.
Science 281: 198-199.
Costrnzs, R., R. d'Arge, R. de Groot, S.
Frrber ti oltii. 1997. The value
the of
world's ecosystem services and natural
capitzl - N a ture 38?'. 25 3 -260.
Couzitr, J. 1999. Landscape chalges make
regional climate run hot and cold. Science
283:317-318.
Cowlishaw, G. 1999. Predicting the pattem of
decline of African primate diversity: An
extinction debt from historical
deforestation. C onservdtion Biology 13.
I183-l193.
Cor, G. W. 1993. Consemation Ecologt. W.
C. Brown, Dubuque, IA.
Cox, P, A. 1997. Nafanua: Saving the Samoan
Rain Forest, W, H, Freeman, New York,
Cox, P. A. ti T. Elmqvist, 1997.
Ecocolonialism and indigenous-controlled
rainforest preserves in Samoa. Ambio 26:
84-89.

Cox, P. A., T. Elmqyist, D. Picrson gi r . E.
Rainey. 1991. Flying foxes as strong
intcractors in South Pacific island
ecosystems: A conservalion hypothesis.
Conse^'ation Biolog) 5: 448454,
Crumpecker, D. W., S. W Hodge, D.
Friedlcy gi w' P. cregg, Jr. 1988. A
preliminary assessmenl of the status of
major terrestrial and wetland ecosystems on
federal and Indian lands in the United
St es. Consertarion Biologl 2: 103-115.
Curio, E. 1996. Conservation needs etholos/.
Trends in Ecolop and Evolution ll:
260-263.
Currie, D. J. 1991. Energy and large-scale
panerns of
animal- and plant-species
tichness. American Nqturalist 137:2749.
Curric-Litrdrhl, K, 1975. Introducerea unor
specii cxotice. Ocrotirea nalurii ti a
mediului inconjurdtor, 19, N.2i 137 -140.
Drily, G. C. (ed.). 1997. Nature's Serrices:
Societal Dependence on Ecosystem
.*rvices. lsland Press, Washington, D.C.
Dsily, G, C. 1995. Restoring value to the
world's degraded lands. Science 269:
350-354.
DsltoD, R. 1999. Monitoring system planned
for U.S. biodiversity dtive. Nqture 3981
738.
D8ly, H. E. ti J. B. Cobb Jr. 1989. For the
Common Good: Redirecting the Economy
Tov,atd Community, the Ervironmenl, and a
Sustainqble Futzre. Beacon Press, Boston
MA.
Drsgupts, P. S. 1995. Population, poverty
and the local environment. Scierrirc
American 272: 4045
.
Dasmann, R. F. 1991. The importance of
cultural and biological diversity. /n M. L.
Oldfield 9i J. B. Alcom (eds.), Biodiver.rirT:
Culture, Conservdrion and
Ecodevelopmen ,pg, 7-15. Westview Press,
Boulder, CO.
Drsmarr, R, F,, J, P. Miltor 9i P. H.
Freemrn, 1973. Ecological Principles for
Economic Development. John Wiley &
Sons, London.
Bibliogra/ie 259
Daszak, P., A. A. Cutrringhsm ti A. D.
Hystt. 2000. Emerging infectious diseases
of wildlife-thre ats to biodiversity and
human health. Scierce 287: 443449.
Dsvis, M. B. 9i C. Zrbitrski. 1992. Changes
in gcographical range resulting from
greenhouse warming: Effects on
biodiversity in forests. ln R. Pelers ii T. E.
Lovejoy. (eds.), Global Warning and
Biological Diversity, pg. 297-308. Yale
UniYersity Press, New Haven, CT.
Davis, S. D.9i al{ii. 1986. Plants ln Danger:
ll/hal Do lle Know? IUCN, Gland,
Switzerland.
Drvis, W. 1995. One Riyer: Etplorations ond
Discoveries in the Ama:on Rainforest.
Simon & Schuster, New York.
Decci, P, 1981. Silualia actuali a lostrilei
(Hucho hucho) in Romania, Ocrotirea
narurii ;i a mediului inconjurdtor, 25, nr.2'.
221-228.
Del Tredici, P. 1991. Ginkgos and p€ople: A
thousand years of inleraction. Arnoldiq 5l',
2-15.
DeMauro, M. M. 1993. Relationship of
breeding system to rarity in the lakeside
daisy (Hymenoxys acaulis var. glabra\.
Conseryqtion Biologr' 7t 542-550.
Detrslow, J. S. ti C. Padoch, (eds.). 1988.
People of the Tropicql Rain Forcst.
Univercity of Califurnia Press, Berkeley,
cA.
Devrll, B. 9i G. Scssions. 1985. Deep
Ecology: Living as if Nature Mattered.
Gibbs Smith Publishers, Salt Lake City, UT.
Diamond, A. W. 1985. The selcction of
critical areas and current conservation
efforts in tropical forest birds. la A. W
5i T. E. Lovejoy
Diamond (eds.),
Con:ervdtion of Tropical Forest Birds,pg.
33-48. Technical Publication No. 4,
International Council for Bird Preservation,
Cambridge, UK.
Diamond, J. M. 1975. The island dilemma:
Lessons of modern biogeographic studies
for the design of natural reseryes.
Biological C onsemation 7 | 129-1 46.
Diamond, J. M. 1999. Dirty eating for
healthy living. Narure 400t 120-121.
2fi Conservarea dtuersitdlii biologice
Dietz, J. M,, L. A. Dictz ti E. Y. Nsgrgrtr.
1994. The effective usc of flagship species
for conservation of biodiversity; The
example of lion tamarins in Brazil. .aa P J.
S. Olney, G. M. Mace gi A. T. C. Feistner
(eds.), Creotive Conseryation: lnteractiye
Manangement of Mld and Cqpliye Animals,
Chapman and Hall, London.
Dihoru, G. Si C. Parvu, 1987. Plante
endemice in flora Romdniei. Edittln Cercs,
Bucureiti.
Dinersteitr, E. 9i G. F, McCracken. 1990.
Endangered greater one-homed rhinoceros
carry high levels of
genetic variation.
Conservation Biolog/ 4: 417422.
Dobson, A. 1995. Biodiversity and human
health. Trends in Ecologt and Evolution l0l.
3 -392.
Dobson, A. 1998. Conservation and
Biodiv€rsity. Scientific American Library,
No. 59.W. H. Fre€man and Co., New York.
Dobson, A, P., J. P. Rodriguez, W. M.
Roberts gi D. S. Wilcove. 1997a.
Geographic distribution of €ndangered
species in th€ United States. Scierce 275:
s50-554.
Dobson, A. P., A. DlBradsh8wti A. J. M.
Brker, 1997b. Hopes for the future:
Restoralion ecology and cons€rvation
biology. Scierce 277: 515-522.
Dodd, C. K. ti R. A, Seigel. 1991.
Relocation, repatriation and tanslocation of
amphibians and reptilcs: Are they
conservation strategies that work?
Herpetologica 47 : 336-35O .
Dotrshue, D. L. 1999. Western Rdnge
Revisited: Removing Livestock from Public
Lands to Conserye Ndtiye Biodiversity.
University of Oklahoma Press, Norman,
oK.
Dowlitr& T. E. 9i M. R Child& 1992. Impact
of hybridization on a threatened trout of the
south-westem United States. Consemqtion
Biologt 6:355-364.
Drrkc, J. A.9i a[ii (eds.), 19E9. Biological
Invasions: A Global Perspective. SCOPE
Report No. 37. John Wiley, New York.
Drrytotr, B. ti R. Primrck. 1996. Plant
species lost in an isolated conservation area
in metropolitan Boston from 1894 to 1993.
C onservqrion Biologl l0: 30-40.
Dregn6, H. E.1983. Desertificotion of Arid
Lards. Academic Press, New York.
Drugescu, C. 1994. ZoogeograJia Romdniei.
Editura ALL, Bucurelti.
DulTus, D. A. ti P. Desrden. 1990. Non-
consumptive wildlife-oriented recreation: A
conceptual framework. Biologicql
C ons eru at ion 53 i 213-23 7.
Duffy, E. 9i A. S. Wrtts (eds.). 1971. fre
Scientifrc Management of Animal and Plant
C ommunities for C onservarion. Blackwell
Scientifi c Publications, Oxford.
Duger, P. (cd,). 1993. lletlands in Danger: A
ll/orld Conseryation Atlas. Oxford
University Press, New York.
Dumitru, M., Gh. Blsgr, I. Popescu gi E.
Dumitru. 1999. Recultivareo terenutilor
degradare de exploatdrile miniere din
ba:inul corbonifer Olteaia. Casa de editura
Transilvania Press, Cluj-Napoca
Dwyer, J. C, ti l. D. Hodgc. 1996.
Cowrtryside in Trast: Land Manageient by
Conservation, Recrcqtion qnd Amenity
Organi.ations, John Wiley and Sons,
Chichester, UK.
Erles, S. 1992. Ea,,rrtoons: The First Book of
Ecohumor. Warner Books, New York.
E.ster-Pilcher, A. 1996. Implemenling the
Endangered Species Act: Assessing the
listing of species as endangered or
threatened. Eioscierce 4t 355-363.
Ehrenfeld, D. W. 1989. Hard times for
diversity.lr D. West€rn ii M. Pearl (eds.),
Conse^'ation fot the Tv'enty-Jirst Century,
pg. 247-250 . Oxford University Press, New
York.
Ehrenfeld, D. W. 2000. War and peace and
conservation biology. Consemalion Biolog/
l4: 105-112.
Eisner, T, 1991. Chemical prospecting: A
prcposal for action. ln F. H. Bormann 5i S.
R. Kellen Gds.), Ecology, Economics,
Ethics: The Broken Circle, pg. 196-202.
Yale Univ€rsity Press, New Haven, CT.
Eistrer, T. 9i E. A. Beiring. 1994. Biotic
cxploration fund: Protecting biodiversity
through chemical prospecting. BioScience
44:95-98.
Elfring, C. 1989. Preserving land through
local land trusts. BioScience 39:71-'74.

Ellstrerd, N. C. 1992. Gene flow by pollen:
Implications for planl conservation
genetics- Oikos 63: 7'l-86.
EDdrtrgered Species Coelition. 1992. The
Endangered Species Act: A Commitment
Worth Keeping. The Wilderness Society,
Washington, D.C.
Erderson, J. H. ti rllii 1995. Population
changes in North American peregrines.
fronsoclions of the 60th North American
llildlile and Natural Resource Conference,
142-16t.
En€scu, V. 1985. Geneticd ecologicd. Editura
Ceres, Bucuretti.
Eoseriok, M. 1999. Biological invaders
sweep itj,. Science 2E5: 183,+-1836.
Erdeletr, W. 1988. Foresl ecosystems and
nature conservation in Si Lal/fa. Biological
C ons ereqti on 43 | I I 5-135.
Fslk, D. A. 1991. Joining biological and
cconomic models for conserving plant
"
genetic diversity. 1z D. A. Falk Ei K. E.
Holsinger (eds.), Ger,€ lics ond Conserllarion
of Rore Plants, pg. 209-224. Oxfotd
University Press, New York.
Frlk, D. A.9i K. E. Holsingcr (eds.). 1991.
Genelics and Conservalion ol Rate Planls.
Oxford University Press. New York.
Fslh D. A. 9i P. Olwell. 1992. Scientific and
policy considerations in restoration and
reintroduction of endangered species.
Rhodora 94:.287_315.
Frlk, 4., C, I. Miurr ii M. OlwcU (eds.),
D.
1996. Restoring Diyersily: Sl/qtegies lot
Reintroduction o/ Endangered Plants.
Island Press, Washington, D.C.
FrrDsworth, E. J. ti J. Rosovsky. 1993. The
ethics of ecological field experimentation.
C onservation Biologt 7i 463472.
Fartrsworth, N, R. 1988. Screening plants for
new medicines. 1n E. O. Wilson $i F. M.
Peter (eds.), Biodiversity, pg. 83-97.
National Academy Prcss, Washington, D.C.
FelrDsidc, P. M. 1990. Predominant land
uses in Brazilian Amazonia, /r A. Anderson
(ed,-), Alternatives to Deforestation: Sleps
Toward Sustainable Use of the Ama:on
Rdin Forest, pg. 233-251. Columbia
University Press, Irvington, NY.
Bibliografie 261
Filiprtcu, Al. 1973. Consideralii asupra
omitofaunei de la Lucina (udepl Suceava).
Sludii $i comunicdri de ocrotireq haturii:
215-220.
Fillon, F. L.,A. Jecquemot ti R Reid. 1985.
The lmportance of ll/ildlife to Canadian|
C anadian lVi ldlife Seryice. Ottawa.
Finlay, B. J. gi K. J, Clarke. 1999.
Ubiquitous dispersal of microbial species.
Nature 4O0: 828.
Fisk, M. R., S. J. Giovannoni qi I. H.
Tborseth. 1998. Alteration of oceanic
volcanic glass: Textural evidence of
microbial activity. Science 281 : 978-980.
Flrthcr, C. H., M. S. Knowles 9i I. A.
Ketrdrll. 1998. Threatened and endangered
species geography. BioScience 48:
365-376.
Flcischner, T, L. 1994. Ecological costs of
livestock grazing in western North America.
C ons e rv ati on Bi ologt 8: 629-444.
Foitr, T. C.ti alfii, 1998. Improying recovery
planning for threatened and endangered
species- Bioscience 48: 177-1E4.
Foose, T. J. 1983. The relevance ofcaptive
populations to the conservalion of biotic
diversity. l, C. M. Schonewald-Cox, S. M.
Chambers, B. MacBryde pi L. Thomas
(eds.). Cenetics and Conservation. pg.
37,1--401. Benjamin/Cummings, Menlo
Park, CA.
Formatr, R. T. 1995. Land Mosoics: The
Ecologt o/ Landscapes and Regions.
Cambridge University Press, New York.
Frsnkhrm, R. 1996. Relationships ofgenetic
yariation to population size in wildlife.
C onsemation Biolog) 10: I 500-1 508.
Frrtrklir, I. R. 1980. Evolutionary change in
small populations.,lz M. E. SoulC ai B. A.
Wilcox (eds.). Conservation Biology: An
Eyolut i onary- Ec ologic al P erspect ive, pg.
135-149. Sinauer, Sunderland, MA.
Frcderick, R. J,9i M. Egrn. 1994.
Environmentally compatible applications of
biotechnof os/. Siascience 44: 529-535.
Frcdricksotr, J. K, 9i T. C. ODstatt. 1996.
Microbcs deep inside Earth. Sciezr,rc
American 27 5: 68-73 .
262 Conseryarea diyersitdlii biologice
Freese, C. H. (ed.). 1997. Harvesting Wild
Species: lmplications for Biodiversity
Conservatiott. Johns Hopkins University
Press, Baltimore, MD.
FreDch, H. F. 1994. Making environmental
treaties work. Scientific American 27li
9+97.
Fuccilo, D., L. Sears gi P. Staplcton. 1998.
Biodiyersity in Tlust: Conseraqlion and (J$e
of Plant Genelic Resources in CGIAR
Ceztres. Cambride University Press, New
York.
Fujits, M. S. li M. D. Tuttle. 1991. Flying
foxes (Chiroptera: Pteropodidae):
Threatened animals of key ecological and
economic importance. Consemation
Biolog 5:455463.
Fuller, R" J., R. D. cregory D. W. Gibbons,
J. H. Marchant, ti altii. 1995. Population
declines and range contractions among
lowland farmland birds in Britain.
Conseryation Biolog) 9t | 425-1 441.
Futrch, P. ii R. KristeDscn. 1995.
Cycliophora is a new phylum with affinities
lo Entoprocta and Ectoproclq (Symbion
pqndora). Nature 378i 7ll-714.
Futuyma, D. J. 1986. Evolutionary Biologt,
Second Edition. Sinauer Associates,
Sunderland, MA.
Gadgil, M. Si R Guh!. 1992. This Fisstred
Land: An Ecological History of India.
Oxford University Press, Oxford.
Galatowitsch, S. M. 9i A. G. Van der Valk.
1996. Restoting Prairie Wetlands: An
Ecological Approach. Iowa State University
Press, Ames, lA.
Gates, D, M. 1993. Clinote Change and lts
Biological Consequences. Sinauer
Associates, Sunderland, MA.
Geambagu,N. 1990. Stareq qctuald a
pddurilor din Romania. Mediul
Inconjurtrtor, l, w.2: 32-34.
Gentry, A, H. 1986. Endemism in tropical
versus temperate plant communities. 1, M.
E. Sould (cd.), Conservation Biologt: The
Science of Scarcity qnd Diyersity, pg,
153-181. Sinauer Associates, Sunderland,
MA.
Gerrodettc, T. 9i W. G. cilmartitr. 1990.
Demographic consequences of changing
pupping and hauling sites ofthe Hawaiian
monk seal. Conseryation Biology 4:
423430.
Getz, W. M.ti rltii. 1999. Sustaining natural
and human capital: Villagers and scientists.
Science 2E3: 1855-1856.
Gersh, J.
ti R. Pickert. 1991. Land-use
modeling: Accommodating growth while
conserving biological resources in Dutchess
County, New York. 1z D. J. Decker, M. E.
Krasnyk, G. R. coff, C. R. Smith qi D. W
Gross (eds.), Challenges in the
Conselrarion of Biological Resources: A
Practitioner s Guide, pg. 233-242.
Westview Prcss, Bouldel CO.
Gicse, M, 1996. Effects ofhumar activity on
adelie penguin Pygoscclis adeliae breeding
s\ccess. Biological Conservation 75i
157-164.
Gigon, A., R, Langenauer, C. Meier ;i B.
Nicycrgclt. 199E. Blaue Listen der
erfolgreich erhaltencn oder gefdrderten
Tier- und Pflanzenarten der Roten Listen.
Methodik und Anwendung in der
n0rdlichen Schweiz. Verbff. Geobot. lnst.
129: l-137. ETH, Stiftung Rubel, Ziirich.
Gilbe( O. L. pi P. Anderson. 199E. Habitat
Creation and Repair. Oxford University
Press, Oxford.
Gilpin, M. E. $i M. E. Soul6. 1986. Minimum
viable populations: Processes of species
exlinction. in M. E. SoulC (ed.),
Consemarion Biologt: The Science ol
Scarcity and Diyersir),, pg. 19-34. Sinaucr
AssociaGs, Sunderland, MA.
Giovannoni, S. J., T. B, Britschgi, C. L.
Moyer li K. G. Ficld. 1990. cenetic
diversity in Sargasso Sea bacterioplankton.
Nature 345: 60-43.
Gipps, J. H. W. (ed.). 1991. Beyond Captive
Breeding: Reintroducing Endangered
Species Through Captive Breeding.
Zoological Sociery of London Symposid,
No. 62. Claretd,on Press, Oxford.
Gittlcmrtr, J.L, 1994. Are the pandas
successful specialists or evolutionary
fail:ures? Bioscience 44i 456-464.

Gi[rtrscl, C. 1976. lstoricul pddurilor
romdne;ti din cele mai techi ,impuri ii
pdnd astdri. Editia a Il-a. Editura Ceres,
Bucuregti.
Giurgiu, V. (ed). 1995. Protejoreo ti
de:toltarea durobild a pddurilor Romdniei.
Edilura Arta Grafictr, Bucuegti.
Givetr, D. 1994. Principles and Pructices of
Plqnt Conservqlion. Timber Press, Portland,
oR.
Godoy, R A., R. Lubowski 9i A.
Markrndyr, 1993. A method for the
economic valuation of non-timber tropical
forest products, Economic Botany 47:
220-233.
Goklroy, I. M. 1998. Saving habitat and
conserving biodiversity on a crowded
plura. BioScience 48; 941-953.
Goldammer, J. G. 1999. Forests on fire.
Sc i e nce 284: 17 82-17 83.
Goldsmith, B. (ed.), 1991. Monirofing for
ConseNqtion and Ecologt. Chapman and
Hall, New York.
Gomcz-Pomps, A- ti A. Krus. 199. Taming
the wildemess myth. Bioscience 42i
27t179.
Gomoiu, M. T. 1998. Some remarks
concerning the eraluarion o/ ecologicol
di|ersity at the Romanian Blac* Sea Coqst.
Kluwer Academic Publishers, Netherlands,
46:77-93.
Goodland, R J. A. 1990. The World Bank's
new environmental policy for dams and
reservoirs. lYaler Resources Development 6:
226-239.
Grut, P. R 9i B. R Gr.nt. 1992. Darwin's
finches: Genetically effective population
sizes. Ecologl 73:. 766-7E4-
Grsssle, J. F., P. Lasserre, A. D. Mclntyre ti
G. C. Rry. 1991. Marine biodiversity and
ecosystem function. Biolog) ln ernalional
Speciol lssue 23:. i-iv, l-19.
Green, G. N. gi R. W. Sussman. 1990.
Deforestation history of the eastern rain
forests of Madagascar from satellire images.
Science 248:212_215.
Bibliografie 263
Gregg, W. P,, Jr. 1991. MAB Biosphere
Reserves and conservation of traditional
land use systems. ln M. L. Oldfield 9i J. B.
Alcorr (eds.), Biodiversity:Culturc,
Conservalion and Ecodevelopment , pg.
27,+-294. Westview Press, Boulder, CO.
Griflith, B., J. M, Scott, J. W. Carpetrter 9i
C. Reed. 1989. Translocation as a species
conseryation tool; Slatus and strategy.
Science 245: 477480.
Grifo, F. ti J. Roscnthrl (eds.). 1997.
Biodiversity and Human Health. lsland
Press, Washington, D.C.
Grumbitre, E. R. 1994a. What is ecosystem
management? ConseNation Biology 8:
27-38.
Grumbitrc, E. R. 1994b. Ewironmental
Policy and Biodiversity. Island Press,
Washington, D.C.
Guerrrnt, E. O. 1992. Genetic and
demogaphic considerations in the sampling
and reintroduction of rare planls. ft P L.
Fiedler qi S. K. Jain (eds.), Conselration
Biolop: The Theory and Pracrice of Nature
Conservation. Preservation and
Management, pg. 321-344. Chapman and
Hall, New York.
Guerrrnt, E. O. ti B. M. Pavlik. 1998.
Reintroduction of rare plants: Genetics,
demography and the" role of ex-situ
conservation methods. 1, P. L. Fiedler 5i P.
M. Kareiva (eds.), Consemalion Biologt:
For lhe Coming Decade. Chapman ar,d
Hall, New York.
Gupts, T. A. ti A. Guleria. 1982. Non-wood
Forest Producls from /zdia. IBH Publishing
Co., New Delhi.
Hars, P. M,, M. A, Levy ii E. A. Psrson.
1992. Appraising the Earth Summit: How
should we judge UNCED's success?
Environnent 34 (8): 735.
H8ckcl, J. D. 1999. Community conservation
and the future of Africa's wildlife.
C onseruat ion B iolog/ 13 : 726-7 34.
Hails, A. J. (ed,). 1996. Iltetlands, Biodiversity
and the Ramsar Convention: The Role of the
Convenlion on Wetlqnd.t in the Consemation
and ll/ise Use of Biodiversity. Ramsar
Convention Bureau, Gland, Switzerland.
264 Conservarea diversildlii biologice
Hrll,S. J, G. Si J. Rurtrc, 1993. Livestock
breeds and their conservation: A global
overview. Consen'otion Biologl 7l
El5-826.
Hrllidsy, T. 1998. A declining amphibian
conundrum. ly'alare 394. 418419.
Hdvorsor, w. L, ii G. E. Dsvis (eds.). 1996.
Science and Ecosyslem Managemenl in the
National Parks. University of Arizona,
Tucson.
Hammond, P. M. 1992. Species Inventory.
IYCMC, Global Diversity: Status o/ the
Earthb Living Resources. pg- 17-39.
Chapman and Hall, London.
Hsmriclq J. L. ti M. J. W. Godt. 1989. AUo-
ryme diversity in plant species. -in A. H. D.
Brown, M. T. Clegg, A. L. Kahlcr qi B. S.
Weir (eds.), Plant Populalion Genetics,
Breeding, and Genelic Resoutces, pg.
43--63. Sinauer Associates, Sunderland,
MA.
Il.nsen, S. 1989. Debt for nature swaps-
overview and discussion of key issues.
Ecological Economics lt 77-93.
Ihtrski, I. ti D, Slmberlolf. 1997. The meta-
population approach, its history conceptual
domain and application to conservation. /n
L Hanski ti D. Simberloff (eds.),
Metapopulqtion Biolog, pg. 5-26.
Academic Press, Inc., San Diego, CA.
Hanski, I., A, Moilrtretr ti M. Gyllenbcrg,
19 Minimum viable metapopulation siz€.
. Gilia (lpomopsis oggregata). Consemal ion
American Naturalist 147. 527-541 .
Hansson, L., L, Fahrig ti G. Merrirm
(eds,). 1995. Mosaic Ldndscapes and
Ecological Processes. Chapman and Hall,
London.
Hardin, G. 1985. Filters Against Folly: How
to Sunive Despite Economisrs, Ecologisls
and the Merely Eloquenl. Viking Press,
New York.
Hrrdin, G. 1993. Living lvithin Limits:
Ecologt, Economics qnd Popularion
Taboos. Oxford University Press, New
York.
Hargrove, E, C. 1989. Foundations oJ
Envilonmental Ethics. Prentice-Hall,
Englewood Cliffs, NJ.
Hrrrison, J. L. 1968. The effed of lorest
clearance on smoll mammals. Conservation
in Tropical Southeas, ,4.ria. IUCN, Morges,
Switzerland.
Hrwksworth, D. L. 1990. The long-term
effects of air pollutants on lichen
communities in Europe and North America,
lz G. M. Woodwcll (ed.), The Earth in
Trd\sition: Palterns qnd Processes of Biotic
l,tpoverishment, pg. 45-44. Cambridge
Univcrsity Prcss, Cambridge.
rrY.
Hellmann, J. J. 9i G. Fowler, 1999. Bias,
precision, and accuracy of four measures of
species richness. Ecological Applications 9:
82H34.
Hcmley, G. (ed.), 1994. International Mldlife
Trade: A CITES Sourceboot. Island Press,
Washington, D.C.
Hcndrickson, D, A. ti J. E. Brooks. 1991.
Transplanting shortJived fishes in North
American deserts: Review, assessment and
recommendations. la W. L. Minckley qi J.
E. Deacon (eds.), Battle Against Extinction:
Nalive Fish Managemenl in the American
,r/err. University ofArizona Press, Tuscon.
Ilerretr, H. n. pi P. Ncuenschwander, 1991.
Biological control of cassava pests in
Africa. Annual Reviev of Enlomology 361
2s7183.
Heschel, M. S, ti K. N. Paige. 1995.
Inbreeding depression, environmental stress
and population size variation in Scarlet
Biolog 9: 126-133.
Heywood, V. H. (ed.). 1995. 6/0ral Divtrsiry
Assessment. Cambridge University Press,
Cambridge.
R M. May ii
Hcywood, V. H., G. M. Mace,
S. N. Stuart. 1994. Uncertainties in
extinction rates. Narlre 368: 105.
Hoffmen, A. J., M. H. Bazermrn ii S. L,
Yrrfee 1997. Balancing business interests
and endangered species protection. S/oar
Managernent Review 39 ( I ): 59-73.
Holloway, M. 1994. Nurturing nature.
ScientiJic American 270: 98*108.
Homer-Dixotr, T. F. 1999. Environmenl,
Scarcil!, ond l4olence. Pdnceton University
Press, Princeton, NJ.

Horwicb, R. H. ti J. Lyoo, 199E.
Community-based development as a
conservation tool: The Community Baboon
Sanctuary and the Gales Point Manatee
Reserve . lz R. B. Primack, D. Bray, H. A.
Galletti li I. Ponciano (eds.), Timber,
Tourisls, and Temples: Consemation ond
Developrnent in lhe Maya Fotest o/ Beli.e,
Guatemala, and Mexico, pg. 343-364.
Island Press, Washingto[ D.C.
Howrrd, P. C. ti rllii. 199E.
Complementarity and the use of indicator
groups for reserve selection in Uganda.
Nanre 394:. 472474.
Hunter, M. L,, Jr. 1999. Maintaining
Biodiversity in Forested Ecosystems.
Cambridge University Press, New York.
Hustou, M. A. 1994. Biological Diversity:
The Coexistence of Species on Changing
Landscapes. Cambridge University Press,
Cambridge.
HutchiDgs, M. J. 1987. The population
biology ofthe early spider orchid, Opirys
sphegodes Mill. I. A demographic study
from 1975-1984. Journal of Ecologt 75:
7lLJ27.
Ichim, R. 1994. Ba:ele ecologice ale
gospodArtii vdnalului in pddurile din :ona
monland. Edit].ra Ceres, Bucuregti.
lltis, H. H. 1988. Serendipity in the
exploration of biodiversity: What good are
weedy tomatoes? /z E. O. Wilson 9i F. M.
Peter (eds.), Biodivercity, pg 98-105.
National Academy Press, Washington, D.C.
ItrtergoverDmctrtil Plnel on Climrte
Chaoge (IPCC). 1996. Climqte Change
1995: The Science of Climate Change.
World Meteorological Organization and
United Nations Environmental Program.
Ionel, A., Al. Msnoliu ti V. Zrnoschi. 1986.
Cunoq|terea ;i ocrotirea plantelor rare.
EdituB Ceres, Bucuregti.
Ionescu Al. (cd). 1979. E/ectele biologice ale
polutuii. l.P. B\ctregii Noi, Bucuregti.
Isuf , C. 1996. La marmotta in Romania -
Illustmzione storica. Naturopa, 82: 9.
IUCN. 1990. The IUCN Red Data Book-
IUCN, Gland, Switzerland.
Bibliografie 265
IUCN. 1994a. Guidelines for Prctecred Area
Managemenl Catego es. IUCN, Gland,
Switzerland.
IUCN. 1994b. IUCN Red List Cotego es
IUCN, Gland, Switzerland.
IUCN. 1996. 1996 IUCN Red List of
Threarened ,4nizals. IUCN, Gland,
Switzerland.
IUCN/TNC/11'WF. 1994. Repon ol rhe First
Global Forum on Environmental Funds.
IUCN, Gland, Switzerland.
IUCNruNEP. 1988. Coral Reefs ofthe World.
3 Volumes. IUCN, Gland, Switzerland.
IUCNruNEP/WWF. 1991. Caring for the
Earth: A Strategy for Sustainable Liring.
Glard, Switzerland.
Jrcobson, S. K,, E. Vrughn $i S, W Millcr.
1995. New directions in
conservation
biology: Graduate ptograms. C onservalion
Biologl 9t 5-17 .
Jacobsotr, G. L., Jr., H. Almquist-Jrcobsotr
pi J. C. Winne. 1991. Conservation of rare
plant habitat: Insights from the recent
history ofvcgetatior and fire at Crystal Fen,
northern Maine, USA. Biological
C onsemation 57 : 28711 4.
Jaffe, M. 1994. And No Birds Sing. Sinon
azd &lrasler, New York, NY.
Jemes, F. C., C. E. McCulloch 9i D. A.
Wledeafeld, 1996. New approaches to th€
analysis of population trends in land birds.
Ecolog 77: 13-27 .
Janzen, D. H. 1986. The etemal external
threal. 1r, M. Soul6 (ed.), Conservotion
Biolog): The Science of Scarcity and
DiverEily, pg. 286-303. Sinauer Associates,
Sunderland, MA.
J8trzetr, D. H. 1988a. Tropical dry forests:
The most .endangered major tropical
ecosystem. /r E. O. Wilson Si F. M. Peter
(eds.), Biodiversity. National Academy
Press, Washington, D.C.
Jrnzcn, D. H. 1988b. Tropical ecological and
biocultural rcstoration. Science 239:
243144.
Janzen, D. H. 1999. Gardenification of
tropical conserved wildlands: Multitasking,
multicropping, and multirtsers. Proceedings
of the National Acadeny of Sciences of the
U.S..4. 96 (l l): 5987-5994.
266 Conservarea diyersitdlii biol ogice
JaDzen, D. H. 2000. How to grow a wildland:
The gardenification of nature. DP H.
Raven ti T. Williams (eds.), Nature and
Human Sociery, pg. 521-529. National
Academy Press, Washington, D.C.
Jsrrell. K. R.. D. P. Bayley, J. D. Correia ti
N. A. Thomas. 1999, Rccent excitement
about the Archaea. EioScience 49: 530-541.
Jetrkins, R. E, 1996. Natural Heritage Data
Center Network: Managing information for
managing biodiversity. ,lz R. C. Szaro li D.
W. Johnston (eds.), Biodiyersity in
Managed Landscapes: Theory and
Practice, pg. 176-192. Oxford University
Press, New York.
Jim6Dez, J. A., K. A. Hughes, G. Alaks, L.
Graham pi R. C. Lrcy, 1994. An
experimental study of inbreeding
depression in a natural habitat. Sci€l,ce
266: 271-273.
Johtrs, A. D. 1987. The use of primary and
selectively logged rainforest by Malaysian
Hornbills (.Rrceroridae ) and implications
for their conservalion. Biological
C ons em at i on 40'. 17 9-190.
Johnson, N. 1995. Biodiversity the in
Balance: Approaches to Setting Geographic
Conservation Priorities. Biodiversity
Support Program, World Wildlife Fund,
Washington, D.C.
Jones, H. L. 9i J, M. Dismotrd. 1976. Short-
time-base studies of turnover in breeding
birds of the California Channel Islands.
Condor 76: 526-549.
Jordan, W. R., III, M. E. Gilpin ti J. D.
Aber (eds.). 1990. Restoration Ecolog): A
Synthetic Apprcach to Ecological Reseorch,
Cambridge University Press, Cambridge.
Kepur, D., J. P. Lewis ti R. Wcbb (cds.).
1997. The llorld Bank: lts Fir$ HqA-
Century. The Brookings Institution,
Washington, D.C.
Karr, J. R. 9i E, rrY. Chu. 1998. Restoring
Life in Running Talers. Island Press,
Washington, D.C.
l(eufmrtr, L. 1992. Catastrophic changc in a
species-rich freshwater ecosystem: Lessons
from Lake Yictoria. BioScience 42:
84G858.
Kaufman, L. 9i A. S. Cohen. 1993. The great
lakes of Africa. Con$eNqtion Biologlt 7:
632-433.
Kcller, L. F., P. Arccse, J. N. M. Smith, W.
M. Hochscbkr gi S, C. Stcrrtrs. 1994.
Selection against inbred song sparrows
during a natural population bottleneck.
Nature 372:. 356-357 .
Kellert, S. R. 9i E. O. Wilson (eds.). 1993.
The Biophilio Hypothesis. Island Press,
Washington, D.C.
Kerr, R. A. 1998. Acid rain control: Success
on the cheap. Scieace 282: 1024-1027.
Kieq R. 1991. The State o/ Nature
Conservqlion in Mala/sia. Malayan Nature
Society, Kuala Lumpur.
Kimura, M. 9i J, F. Crow. 1963. The
measurement of effective population
\]JJmbe,s - Ev oluti on l7'. 27 9-288.
Kinnsird, M. F. gi T, c. O'Brietr. 1991.
Viable populations for an endangered forest
pdmate, the Tana Rivcr crested mangabey
(Cercocebus galeritus galeritus),
C onserv alion B i ol ogl 5 : 203113.
Kleiman, D. G. 1989. Reintroduction of
captive mammals for conservation.
Bi oSc ie nce 39 : | 52-l 61.
Kline, V. M.
ti E. A, Howell. 1990. Prairies.
/z W. R. Jordan III, M. E. Cilpin ti J. D.
Aber (eds.), Restoration Ecologt: A
Syrthetic Apptoach to Ecological Research,
pg. 75-84. Cambridge University Press,
Cambridge.
Kloor, K. 2000. Retuming America's forests
to their "natural" tools. Science 287'.
573-514.
Kohm, K. 9i J. F. Franklin (eds.). 1997.
Credting a Foresry for lhe 2l st Century:
The Science of Ecosyslem Managemenl.
Island Press, Washington, D.C.
KoopolYitz, H., A. D. Thortrhill ti M,
Andcrsen. 1994. A general stochastic
model for the prediction of biodiversity
losses based on habitat conversion.
Consemation Biologt 8: 425438.
Kothrri, A., N. Siogb fi S, Suri (eds.). 1996.
People ard Protecled Areas: Toward
Participatory Consemqtion in lndia. Sage
Publications, New Delhi.

Kozol, A. ti altii. 1994. Genetic yarialion in
the endang€red burying beale Nicrophorus
americanus (Coleoplerui. Silphidoe). Annqls
oJ the Entomological Sociery ofAmerica 87:
928-935.
Krsmer, R., C. van Shsik ti J. Johtrson
(eds.). 1997. Last Sland: Prolecled Areas
and Delinse of Tropical Biodirersity.
Oxford University Press. New York.
Krebs, J. R, J. D. Wilson, R B. Bradbury
$i B. M. Siriw&rdenr. 1999. The second
silent spring? Natrre 400: 6l l-412.
Kremen, C., A. M. Merenletrder ti
Murphy. 1994. Ecological monitoring: A
vital need for integrated cons€rvation and
development programs in the tropics,
Conservatiot Biologr' 8: 388-397.
Kremen, C. 9i altii. 1999. Desigring the
Masoala National Park in Madagascar
based on biological and socioeconomic
dala. Con$er-vqtior Biology l3: 1055-1068.
Krichcr, J. 1998. A Neotropical Componion.
Princeton University Press, Princeton, NJ.
Kristensen, R. M. 19E3. Loticifera, a
phylum with Aschelmirr,l,es characters from
the meiobenthos. Zeitschrift
Zoologische Syslematik 2l: 163-1E0 . Lehmkuhl, J. F., R. K. Upreti ii U. R.
Lacy, R. C. 9i D. B. Lindctrmeycr. 1995. A
simulation study of the impacts of
population subdivision on the mountain
brushtail possum Trichosurus ca inus
Ogilby (Phalangeridae: Marsupialia), in
south-eastern Australia: Loss of
genetic
variation within and between
subpopulations. B i ol ogical C onse^'ati on
73: 13l-142.
Lrnd€, R 1988. Cenetics and demogaphy in
biological conservation, Science 241:
1455-1460.
Lalde, R. 1995. Mutation and conservation.
C onsenalion Biologr' 9: 7 82-792-
Lrsisk, T. 1991. The susceplibility and/or
resilience ofrocLT littoral molluscs to stock
depletion by the indigenous coastal people
of Transkei, southern Africa. Biological
C onsen a t i on 561 245-264.
Latta, S. C,2000. Making the leap from
researcher to planner: Lessons from avian
conservation planning in the Dominican
Republic. Conrertqtion Biolog/ l4l
t32-139.
Bibliografie 267
Lauratrcc, w' F,9i R. O. Bierregarrd, Jr.
(eds.). 1997. Tropical Forcst Remnants:
Ecologt, Management and Consertalion of
Fragme nted C ommunilies. The University
of Chicago Press, Chicago.
LrlvtoD, J, H. qi R. M. Moy (eds.). 1995.
Extinction Rates. Oxford Uniy€Isity Press,
Oxford.
Lazarovici, M. 2001. La restauration de la
vdgdtation sur la halde de sterile de la mine
de metaux non-ferreux de Moldova Noutr.
in Proceedings of the Symposium
D. D. Restotation, EcoloL)), Univercily of
Agricuhurdl Sciencer, pg. 28-33, Editura
Orizonturi Universitare, Timigoara.
Llctrtu$u, R', C.RIurtr, C. Nedr, N. Medrer
1991. Efectul polutrrii cu metale grele
asupra sistemului sol - planta - animal dio
unele zone din Rom6nia. Medizl
inconjurdtor, ll, rrr.l -2: 3 l-34.
Lcader-Willisms, N. 1990. Black rhinos and
African elephants: Lessons for conservalion
furJ.dir.g. Oryx 24123-29.
t],ew Ledig, F. T. 19E8. The conservation of
diversity in forest trees. Bioscience 38:
fur 41t479.
Shrrma. l9EE. National parks and local
development: Grasses and people in Royal
Chitwan National Park, Nepal.
Environme nlal Consemation l5', 143-748.
Lesicr, P. ti F. W. Allendorf. 1992. Are small
populations of planls worth preserving?
Consemation Biologl 6: 135-139.
Levitus, S., J. I. Altonov, T. P. Boycr li C.
Stephens. 2000. Warming of the world
2225J229.
ocean. Sc ie nc e 287 :
Lewis, D. M. 1995. tmponance of CIS to
community-based maragement of wildlifc:
Lessons from Zambia. Ecological
Applicarions 5: 861-872.
Lewis, D. M,, G. B. Krweche ti A. MweDyr.
1990. wildlife conservation outside
protectcd areas-lessons from an
experiment in Zambia. Conservalion
Biologl 4i l7l-180.
LiDdb€rg. K. 1991. Policies lor Marimi:ing
Nature Tourism s Ecological and Economic
Benefrts. Wotld Resources Institute,
Washington, D.C.
LiDdetr, E. 1994. Ancient creature in a lost
world. firre (June): 52-54.
26E Conservarea diversitdlii biologice
Loeschcke, v., J. Tomiuk ti S. K. Jain
(eds.). 1994. Conservalion Genelics.
Birkhauser Verlag, Basel, Switzerland.
Lovelock, J. 1988. The Ages of Gaia.lN. W.
Norton & Company, New York.
Lubchetrco, J. si 8ltii.l99l. The sustainable
biosphere initiative: An ecological research
agenda. Ecologt 72: 37 14 12.
Ludwig, D., R Eilborn ti C. Walters. 1993.
Uncertainty, resource exploitation and
conservation: Lessons from history. Scie?ce
260: 17,36.
MscArthur, R. H. gi E, O. Wilsotr. 1967.
The Theory o! Island Biogeography.
Princeton University Press, Princeton, NJ.
Mace, G. M. 1994. Classirying threatened
species: means and ends. Phil Tran. Royal
Soc. Lond. B 344: 9l-97 .
Mace, G. M. 1995. Classification of
threatened species and its role in
conservation planning. 1z J. H. LaMon $i R.
M. May (eds.), Extinction Rates, pg.
l3l-146. Oxford University Press, Oxford.
Mrce, G. M. 9i E. J. Eudson. 1999. Attitudes
toward sustainability and extinction.
Consemalion Biologl l3i 242-246.
Mrce, G. M. ti R. Latrde. 1991. Assessing
extinction threats: Towards a reevaluation
of IUCN threatened species categories.
Conservation Biolog/ 5: 148-157.
MacKcnzie, S. H. 1996. Integrared Resource
Planning and Management: The Resource
Approach in lhe Great Laks Bosin. lsland
Press, Washington, D.C.
MrcKitrnon, J. 1983. Ir gation qnd
walerched protection in Indonesia. Report
to IBRD Regional Office, Jakarta.
Magnuson, J. J. 1990. Long-term ecological
research and the invisible present.
Bi oSci ence 40. 495-50 l.
Makarcwicz, J. C. si P. Bertram. 1991.
Evidence for the restoration of the Lake
Ede ecosyst€m. Sioscience 4l : 216-223.
Mrlakoff, D. 1998. Death by suffocation in
the Culf of Mexico. Conservation Biologr'
281: l9G-192.
Mrlanson, G.P. 1995. Ripolian landscapes.
Second edition. Cambridge University
Press, Great Britain.
Mangel, M. 9i C. Tier. 1994. Four facts ev€ry
conservation biologist should know about
pefiistence. Ecolog 7 51 607 414.
Maon, C. C. gi M. L. Plummer. 1993. The
high cost of biodiversity. Science 260:
1868-1871.
Mrnn, C. C. ii M. L. Plummer. 1999. A
species' fate, by the numbers. Science 284|.
36-37.
Mentre, L. L., T. M. Brooks ti S. L. Pimm.
1999. Relative risk of extinction of
passerine birds on continents and islands.
Nqturc 3991 25E--261.
Marcs, M. A. 1992. N€otropical mammals
and the myth of Amazonian biodiversity.
Science 255:' 976-979 .
Marin, G. ti al(ii (cd). 1997. Reconstruclia
ecologicd tn Re.eruolia Bios/erei Delta
Dundrii/Romania. Oscoavele Babina si
Cernovca. ICPDD/Umweltstiff ung WWF,
Deutschland.
Maser, C. 1997. Sustoirable Comrnunity
Development: Principles dnd Practices. Sl.
Lucie Press, Delray Beach, FL.
Masood, E.li L. Garwin. 1998. Costing the
earth: When ecology meets economics.
Narwe 395:- 426430.
Mrt.cbc M., L, Rozylowicz, M. Ropota,
I.V. Pltroescu-Klotz. 2000. Annual
charging of the Danube river sediments
with heavy metals. Cas€ study: Baziash-
Iron Gates dam ( 1996-2000). Proceeding of
the Filth Synposium on Environmentql
Contaminotion in Cenlrol and Eqsletn
Europe, Prague.
Mrthcws, A. 1992. Ilhere ,he Bufalo Roam.
Grow lVeidenfeld, Nev York.
Mrthcrvs, S. 9i M. J. Donoghue. 1999. The
root ofAngiosperm phylogeny infened from
duplicate phytochrome genes. Sci€rce 286:
947-950.
Mry, R M. 1992. How many species inhabit
lhe Earth? Scienlific Anericon 267: 4248.
MIDGscu, S. M. Cucu pi M, Diecorescu.
1994. Chimia sanitard a mediului. Editufa
MedicalA. Bucuretti.
Mccatlum, E. ti A. Dobson. 1995. Detecting
disease and parasite threats to enda[gered
species and ecosystems. Trends in Ecolog,,
and Evolution l0: l9G-194.
 Bibliografie 269

McKibbetr, B. 1996. What good is a forest? Miller, B., R, P. Reading Si S. Forrest. 1996.
Audubon 98 (3)t 54-45 . Prairie Night: Blqck-Fooled Ferret and the
Mclachlatr, J. A. 9i S, F. Artrold, 1996. Recovery of Endangered Species.
Environmental estoger$. American &ientist Smithsonian lnstitution Press, Washington,
84: 452461. D.C.
Mcl,ern, l. f., A, D. Wight 9i c. Willirms. Miller, G. H. ti 8l{ii. 1999. Pleistocenc
1999. The role of legislation in conserving extinction of Genyomis newtoni. Human
Europe's threatened species. Co servation impact on Australia\ megafavna, Science
Biolog/l3t966- 9. 283: 205-208 .
McMichrel, A. J. 9i rltii. 1999. clobalization Miller, IC R- 1996. Balancing the Scoles:
and the sustainability of human health. Guidelines for lncreosing Biodiversity s
BioScience 49:. 205-210 . C hances Through Bi tnegional Manage me nt.
World Resourc€s Institute, Washington, D.C.
McNeely, J. A. ti sllii. 1990. Consening the
Ittorldb Biological DiyeruiD,. IUCN, World Miller, R, M. 1990. Mycorrhizae and
Resources Institute, CI, WWF-US, the succession. /a W. R. Jordan lll, M. E.
World Bank, Gland, Switzerland and Gilpin Si J. D. Aber (eds.), Restoration
Washington, D.C. Ecology: A Synthetic Approach to
McNeely, J. A., J. Hsrrison ti P. Ditrgwsll Ecological Research, pg. 205-220.
(eds.). 1994. Protecting Nature: Regional Cambridge University Press, Cambridge.
Reviews o/ Prctected lreas. IUCN, Mills, L. S, 9i F, W Auerdorf. 1996. The
Cambridge. one-migrant-per-generation rule in
Meffc, G. C., C. R. Carroll ii sltii,
1997.
conservation and managemelt.
Principles o/ Conservation Biolog), Second Conservation Biolog/ l0: 1 509-1 5 1 8.
Edition. Sinauq Associates, Sunderland, Milton, S. J. 9i rl(ii. 1999. A protocol for
MA. plant conservation by translocation in
Meffe, G. IC, A, H. Ehrlich 9i D, Ehreufeld. threatened lowland Fynbos. Conservation
1993. Human population control: The Biolog 13:735-743.
missing agenda, Conservdlion Biolog/ 7: Milton, S, J., W. R. J. Dean, M. A. du
l-3. Plessis 9i W. R. Siegfried. 1994. A
Meine, IC 1995. Il confibuto dei cacciatori - conceptual model of arid rangeland
Retrospettiva. y'y'arrropa, E2: l0 degradation. B ioscience 44i 7 0-7 6.
Menges, E, S, 1990. Population viability Minckley, rrY. L.
1995. Translocation as a tool
analysis for an endangered plant. for conserving imperiled fishes: Experiences
Consemation Biologt 4: 52-42. in western United States. Biologicql
Con$ervation 72: 297-309 .
Menges, E. S, 199t. The application of
minimum viable population theory to Miachcll, J. G. 1992. Our disappearing
plants. 1n D. A. Falk ti K. E. Holsinger wetl ods. National Geographic 182 (lO):
(eds.), Genetics and Consentation of Rare 3-45.
Plants, pg. 45-41. Oxford University Press, Mitikin, K. ti D. Osgood. 1994. lssues and
New York. Options in the Design o/ Global
Menges, E. S. 1992. Stochastic modeling of Environment Facility-Supported Trust
extinction in plant populations. 1n P. L. Funds for Biodiverisity Conservation.
Fiedler gi S. K. Jain (eds.), Consenation World Bank, Washington, D.C.
Biologt: The Theory and Practice of Nature Mitsch, W.J. ti J.c. cosselirk. 2000.
Conseflation, Preservation and lYetlands. Third Editior. John Wiley&Sons,
Mdnqgement , p9.253175. Chapman and New York.
Hall, New York. Mittcrmeicr, R A,, N. Myers, P. R Gil $i C.
Meyer, W. B. 9i B. L, Tirrner Il. 1994. G, Mittermcier. 1999. Hotspots, Earth!
Changes in Land Use and Land Cover: A Richest qnd Most Endangered Terrestrial
Global Perspective. Cambridge University Ecoregions. Agrupaci6n Siena Madre, S.C.,
Press, New York. Mexico City, Mexico.
27O Conser,rarea dieersildlii biologice
Mittermeicr, R. A., P. R. Gil ti C. G.
Mittermeier. 1997. Megadivetsity'. Ea hS
Biologically Wealthiest Nations.
Cons€rvation International, Washington,
D.C.
Moffat, M. W. 1994. The High Frontier:
Exploting the Tropical Rainforest Canopy.
Harvard University Press, Cambridge, MA.
Mohan, Gh., A. Ardeleatru ti M. Georgescu.
1993. Re.ervalii ,i monurnente ale nalurii
din Romdnia. Casa de Editurtr ii Come4
Scaiul, Bucuretti.
Mohsin, A. K. M. ii M. A. Ambak. I983.
Freshwater Fishes of Peninsular Maloysia.
University Pertanian Malaysia Press, Kuala
Lumpur, Malaysia.
Moiseenko, T.
1994. Acidification and
critical loads for surface waters: Kola,
northem Russia. ,4nrbio 23: 418424-
Morell, V. 1999. The vadety of life. National
Geographic 195 (February): G32.
Moyle, P. B. 1995. Conservation of nalive
freshwater fishes in the Mediterranean-type
climate of California, USA: A review.
Biological C onsemation 72: 27 l-279.
Moyle, P. B. Si R. A. Leidy. 1992. Loss of
biodiversity in aquatic - ecosystems:
Evidcnce from fish faunas. fi P L. Fiedler
9i S. K. Jain (eds.), Consenalion Biolog):
The Theory and Practice of Narure
Conservalion, Preservqlion and
Mqnagement, pE. l2'1-169. Chapman and
Hall, New York.
Muja, S. 1994. De]oltarea spaliilor ver:i in
sprij inul consemdrii mediului inconjurdlor
din Rondnia. Ediura Ceres, Bucur€iti.
Munn, C. A. 1992. Macaw biology and
ecotourism or "when a bird in the bush is
wo(h two in the hand". t S. R. Beissinger $i
N. F. R. Snyder (eds.), Nev WorA Panots in
C/irix. Smithsonian lnstitution Press,
WashingtorL D.C.
Munn, C. A. 1994. Macaws: Winged
rainbows. National Geographic 185:
I l8-140.
Murphy, D. D,, D. E, Frers gi S. B. Weiss.
1990. An environment-metapopulation
approach to population viability analysis for
a threatened inv€rtebrate. Conservation
Biologr 4'.4l-5'1.
Murphy, P. C. ti A. E. Lugo. 1986. Ecology
of tropical dry forcst, Annual Review of
Ecologl ond Systemarics '17: 67-88.
Murriets, J. R. 9i R. P. Ruedr. 1995.
Extraclive Resemes. 1995 IUCN Forest
Conservation Ptogtqmme. IUCN
Publications, Cambridge.
Myers, N. 1986. Tropical dcforestation and a
mega-extinction spasm. fi M. E. Sould,
(ed.), Consemation Biologt: The Science of
Scqrcity qnd Diversity, pg- 394409.
Sinauer Associates, Sunderland, MA,
Myers, N. 1987. The extinction spasm
imp€nding: Synergisms at work.
Consenation Biolog) li 14--21.
Myers, N, 1988a. Threatened biotas:
"Hotspots" in tropical forests.
Env iron me nta li st I : 1l0.
Myers, N. 1988b. Tropical forests: Much
more than stocks of wood. Journal of
Tropical Ecolog 4: 209-221-
Myers, N. 1991. The biodiversity challenge:
Expanded "hotspots" analysis.
Env ironme ntalist l0 : 243-25 6.
Myers, N. 1993. Sharing the earth with
whales. /z L. Kaufman ii K. Mallory (eds.),
The Lqst E tinc,ion, pg. 179-194. MIT
Press, Cambridge, MA.
Myers, N. 1996. Ulrinate Security: The
Envircnmentql B6,sis of Politicql Stqbility.
lsland Press, Washington, D.C.
Myers, N. ti N. J. Myers. 1994. The Primary
Source: Tropical Forests and Our Furure.
W. W. Norton & Company, New York.
Ncbhsn, G, P. 1989. Enduring Seeds: Naive
Americqn Agricullure qnd Wild Plant
ConseNalion. North Point Press, San
Francisco.
Nress, A. 19E6. lntrinsic value: will the
defenders of nature please rise? 1z M. E.
Soul€ (ed.), Consetvation Biolog/: The
Science of Scarcily qnd Diversity, pE-
153-181. Sinauer Associates, Sunderland,
MA.
Nress, A. 1989. Ecologt, Community and
Lifestyle. Cambridge University Press,
Cambridge.

Naylor, R L. ti suii. 1998. Nature's subsidies
to shrimp and salmor]. fall.ning. Science 282i
883-884.
Negrean, G. 1975. Proleclia unor plant€
endemice rare din Romdnia. Ocrolirca
naturii si a mediului inconjurdtor, 19, rt,r.2:
,41-t44.
Negrean, G.9i M. Oltesn. 1989. Endemitc
zone endemoconservatoare din Carpalii
sud-estici. Ocrolirea naturii $i a mediului
inconjurdtot, 33, nr.li 15-26.
Nei, M., T. Maruyama ti R. Chrkruborty.
1975. The bottleneck effcct and genetic
variability in populations. Evolution 29:-
l- 10.
Ncpstrd, D, C. ti S. Schwartzmrn (eds.).
1992. Non-Timber Producls /rom Tropical
Fore$ls: Evoluarion of a Consenalion qnd
Development Strategy. The New York
Botanical Garden, Bronx, NY
Nepstad, D. C. qi al(ii. 1999. Large-scale
impoverishment of Amazonian forests by
logging and fire. Nature 398: 505-508.
Neto, R. B. ti D. Dicksotr. 1999. $3 m deal
launches major hunt for drug deals in
Brazil. Nature 400: 302.
Niemeli, J., D. Lsngor gi J. R. Spence. 1993.
Effects of clear cut harvesting orl boreal
ground-beetle assemblages (C oleoplerq :
carabidae) in Western Canada.
Conserl'ation Biolog/ 7: 551-561.
Norse, E. A. (ed.). 1993. Global Mqrine
Biological Diversit!: A Strutegl /or
Building Conservalion into Decision
Making. lsland Press, Washington, D.C.
Nortor, B. G. 1991. Toward Unitt Among
Environuentalists. Oxford University Press,
New York.
l{ortoD, B. G., M. Hutchitrs, E. F. Stcvctrs li
T. L. Maple, 1995. Ethics on the Ark: Zoos,
Animal I(e$are Si Wldlife Conservation.
Smithsonian Institution Press, Washington,
D.C.
Noss, R. F. 1992. Essay.: lssues of scale in
conservation biologr. 1z P L. Ficdler pi S.
K. Jain (eds.). Corservation Biologt: The
Theory and Plqclice of Nalure
Conservalion, Presenqlion and
Management, pg- 239-250- Chapman and
Hall, New York.
Bibliografie 271
Noss, R. F, ii A. Y. Cooperridcr. 1994.
Saving Notureb Legqcy: Prolecling and
Restoring Biodtuersity- Island Press,
Washington, D.C.
Noss, R. F,, M.A. O'Conncll ti D. D.
Murphy. 1997. The Science oJ
Consenation Planning: Habilqt
li Consen'qlion under lhe Endangered
Species Act . lslatd Press, Washington, D.C.
Nunncy, L. ti D. R, Elam. 1994. Estimating
the effective 9i size of conserved
populations. Conservalion Biolog/ 8|
175-1E4.
Nyrrrdy, E.I. 1958. Flora g vegetalia
munlilor Rete.q, . Editura Academiei R.P.R.,
Bucureiti
O'Brietr, S. J, ti J. F. Eycrmantr. 198E.
Interactive influence of infectious disease
and genetic diversity in natural populations.
Trends in Ecologt and Evolulion 3i
254-259.
Ortcs, J. F. 1999. Myth and Realiu in the
Rainforesl: How Consenqlion Strqtegies
Are Failing in West Africa. University of
Califomia Press, Berkele, CA.
Odum, E. P. 199'l . Ecologt A Bridge
Between Science and Society. SinatJet
Associates, Sunderland, MA.
Omce ofTcchnolosr Assessmetrt ofthe U.S.
Congress (OTA). 1987. Technologies to
Maintqin Biological Divelsiry/. OTA-F-330.
U.S. GoYernment Printing Oflice,
Washington, D.C.
OfIicc ofTcchrolos/ Assessment ofthe U.S.
Cotrgress (OTA). 1993. Repon Brief. U.S.
Gov€mment Pdnting Ofiice, Pittsburgh.
Oldlield, M. L. 9i Alcorn, J. B, (eds.). 199t.
Biodiversity: Cuhure, Consenation ond
Ecodewlopment. Westview Press, Bouldet
co.
Olncy, P. J. S. pi P. Ellis (eds.). 1991. 1990
lnternqtional Zoo Yearbook, vol. 30.
Zoological Society of London, London.
Olsotr, D. M. ti E, Dinerstein. 1998. The
Global 200: A representation approach to
conserving the Earth's most biologically
valuable ecoregions. Conseruation B iologt
12:502-515.
272 Consetearea dilersitdlii biologice
Olsotr, S. L. 19E9. Extinction on islards: Man
as a catastrophe. lr M. Pearl li D. Westem
(eds.), Conserrqtion Biologl fot the
Twenty-first Century, pE. 50-53. Oxford
University Press, Oxford.
Olteatr, M. 1984. Un indice liniar de
diversitate ulilizabil it ecologie. Ocrotirea
naturii ,i o mediului inconjufitor,28, fi-l:
45-47.
Oltern; M. si sllii. 1994. Lista Rogie
planlelor superioare din Romenia. Sradii,
Sinte.e, Documentalii de Ecologie, l,
Editura Inslitutului de Biologie, Bucurelti.
Pecker, C. 1992. Captives in the wild.
Narional Geographic l8l (4): 122-136.
Prcker, C. 1997. Viruses ofthe Serengeti:
Pattems of infection and mortality in
African lions. Joarnal of Animal Ecologt
68: tl6l-l178.
Prcker, C., A. E. Pusey, H. Rowley, D. A.
Gilbert, J. Martetrson 9i S. J. O'Bricn.
1991. Case sludy of a population
bottleneck: Lions ofthe Ngorongoro Crater
Conservqtion Biolog) 5: 219-230
Palmer, M, E. 1987. A critical look at rare
plant monitoring in the united states.
Biological Consenotion 39: ll3-127.
Penayotou, T. ti P. S. Ashton. 1992. Not by
Timber Alone: Economics and Ecologr' for
Sustdining Tropical Forests. lsland Press,
Washington, D.C.
Ploletti, M. G. (cd.). 1999. Iwe ebrate
Biodiretsity as Bioindicarors of Sustoinable
Londscapes. Elsevier Scicnce, lnc., New
York.
ti K. Parikh. l99l- Consunption
Prrikh, J.
Patterns: The Driving Force of
Environmenlal Srress. UNCED, Geneva,
Switzerland.
Prrkes, R. J., B. A. Cragg, S. J, Bale gi el{ii.
1994. Deep bacterial biosphere in Pacific
Oce.n sediments. Narure 371'- 4tH.l3,
Prrmcsrtr, C. ti rllii. l999.Poleward shifts in
geographical ranges of buttcrfly species
associated with regional warming. Nature
399:579-583.
Prton, P. W. C. t994. The effect ofedge on
avian nest success: How strong is the
evidence? Contemation Biolog/ Et 17-26.
Prttersotr,A. 1990. Debt for nature swaps and
the need for alternatives. Environ nent 32i
5-32.
Pltroescu-Klotz,l. 1999. Reactions of
organic sulphur compouds in lhe
atmosphere. Edilura Royal Company,
Bucuretti.
Pltroescu, M. 1996. Subcarpalii dintre
RAmnicu Sdrat ii Bu.du. Potenlial ecologic
a
ti exploalate biologicd. Editura Carro,
Bucuretti.
Ptrtroescu, M. ti M. Borduqanu. 1999.
Scenarii de reslructurare ecologice urban[
specifice ariei urbane ti metropolitane a
Bucuregtiului.,4ralele Universitdlii "Spiru
Haret", tt-2: |47-I5l-
Pltroescu, M., G. Vintiu ti O. Cocot. 1995.
A model of geoecological analysis of city
sample with a view to its ecological
restructuring. Analele Universildlii
BucureSti, XLIY: 3-7.
Pltroescu, M., M. Cetrac-Meheditrti, G.
Osaci-Costachc ti L. Rozylowicz. 1999.
Zone gi arii protejate in municipiul
Bucwetl| Analele Universitdlii de Vest din
Timis oara, Seria Geogafre, lX-X'. 2l I -222.
Pltrocscu, M. ti L, Rozylowicz. 2000.
Natural transborder parks: The direction of
biodiversity preservation in Romania. in P
Crabbe gi allii (eds) lmplementing
Ecological Integrity, pg. l0l-113. Kluwer
Academic Publisher, Netherlands.
Pechmann, J. H. K., D. E. Scott, R D.
Scmlitsch ti altii. 1991. Declining
amphibian populations: The problems of
separating human impacts from natual
fluctuations. Scierce 253: 892 -895.
Peet, G. 1988. Les parcs marins. Naturopq,
60:24
Peres, C. A. 9i J. W. Tcrborgh. 1995.
Amazonian nature reserves: An analysis of
the defensibility status of existing
conservation units and design criteria for
the future. Conservation Biolog) 9',3446.
Pcrritrgs, C.
1995. Economic values of
lz V H. Heywood (ed.),
biodiversity.
Global Biodiversiry Assessment, Pg.
823-914. Cambridge University Press,
Cambridge.

Peterken, c. F. 1996. Natural Woodland,
Ecology and Conservalion in Northern
Te mpe rate Regioas. Cambridge University
Press, Cambridge.
Philippart, J. C. 1995. Is captive breeding an
effective solution for the prescrvation of
endemic species? Biological Consen ation
72t 281-295.
Pimeutrl, D., C. Wilson, C. Mccullum ti
altii.
1997. Economic and environmental
benefits of divercity. Bioscience 47:
747-757.
Pimm, S. L, 1991. The Balance of Naturc?
University of Chicago Press, Chicago.
Pimm, S. L., H. L. Jones ti J. Dirmotrd.
1988. On the risk ofextinction. American
Naturol is t 132: 7 57 I 85.
Pimm, S. L., M. P. Moulton $i L. J. Justicc.
1995. Bird extinction in the Central Pacific.
i,, J. H.Lawton li R. M. May (eds.),
Extinction Rqtes, pg. 75-87. Oxford
University Press, Oxford.
Plotkin, M. J. 1993. Tales of a Shamanb
Appre ntice. VikinglPenguin, New York.
Pluckrett, D. L., N. J. H, Smith, J' T.
Wiuiams ti N, M. Anishetty. 198?. Gene
Banks and the llorld\ Food. Princelort
University Press, Princeton, NJ.
Polferberger, M. (ed.). 1990. Keepers of the
Forest Kumarian, west Hartford, CT.
Poiani, K. A., B. D. Richter, M. G.
Anderson 9i H. E. Richter. 2000.
Biodiversity conservation at multiple
scales: Functional sites, landscapes, and
networks. -Bioscierce 50: 133-1 46.
Pootc, J, 1996. Coming of Age with
Elephants: A MemoiL Hyperion, New York.
Pop, E. 1955. Mlattinile noastre dc turbtr 9i
problema ocrotirii lor. Ocrolirea naturii ti a
mediului lnconjurdlo,,, l, nr.l: 57-104.
Pop, E. pi N. StrltrgcaDu. 1965- Monumente
ale naturii din Romdnia. Editura Meridiane,
Bucuregli.
Pop, E., N. Bogcriu 9i D. Rldulescu. 1973.
Eficienla ecologictr a masurilor pentru
protecfia tinovului de la Lucina 0udelul
Suceava). Srrdii ti comunicdri de ocrctilea
naruriii 2l-28.
Bibliogtafie 213
Pop, l, 1977. Biogeografie ecologicd.
Volumele I Ii /1. Editura Dacia, Cluj
Napoca.
Popova-Cucu, A. 1975. Rolul jnepenigurilor
qi arinigurilor de munte in menfinerea
echilibrului natural din Carpal| Ocrotireo
naturii, 19, N.lt 47 -52.
Popper, F. J. 9i D. E. Popper. 1991. The
reinvention of the Am€rican frontier.
Amicus Journal (Stmmer): 4-7.
Porter, S. D. ti D. A. Savignrtro. 1990.
Invasion of polygyne fire ants decimales
native ants and disrupts arthropod
communities. Ecolog) 7 lt 2095-2106.
Potctr, C. J. 1991. A shameful harvest:
America's iUegal wildlife trade. National
Geogaphic 180 (9): l0Gl32.
Power, M. E,, D. Tilmsn, J. A. Estes' B. A.
Metrge ti allii. 1996. Challenges in the
quest for keystones. BioScience 46:.
609-420.
Power, T. M. 1991. Ecosystem preservation
and the economy in the Creater
Yellowstone area. Conserl'alion Biologr' 5i
395-404.
Prerdergast, J. R., R. M. Quinn 9i J. H.
Lrwlotr. 1999. The gap between theory and
practice in selecting nature reserves.
C orvenation B iolog/ I 3'. 4E4492.
Prescott-AlleD, C. ii R. Prcscott-Alletr.
1986. The Firsr Resource: Wild Species in
the Norlh American Economy. Yale
University Press, New Haven, CT.
Press, D., D. F. Doak qi P. Steinbery. 1996.
Thc role of local goYernment in the
conservation of rare species. Conserualion
Biologt l0:1538-1548.
Pressey, R. L. 1994. Ad hoc reservations:
Forward or backward steps in developing
representative reserve systems.
Conseruation Biolog/ 8: 662-468-
Pressey, R. L., C. J. Humphries, C. R.
Margules, R. L Vrtre-Wrigbt si P. H.
Willisms. 1993. Beyond opponunism: Key
principles for syslematic reserve selection.
Trends in Ecologt and Evolution
8:124 128.
Primack, R. B. 1992. Tropical community
dynamics and conservalion biology.
Bi oSc ie nce 42: E lE-820.
214 Conservorea dirersitdlii biologice
Primack, R. B. 1996. Lessons from
ecological theory: Dispersal, establishment
and population structure. Ia D. A. Falk, C. I.
Millar 9i M. OIwell (eds.), Restoring
Diwrsily:Strategies lor Reintroduction oj
Endangered Plants. Island Press,
Washington, D.C.
Primack, R. B. 1998a. Essentials of
Cohserlation Biolog/, Second Edition.
Sinauer Associates, Sunderland, MA.
Primrck, R. B, 1998b. Monitoring rare
plafis. Plant Talk lsi 2915.
Primack, R. B. ti B. Drsyton. 1997. The
exp€rimental ecology of reintroduction.
Plant Talk I t (October): 25-28.
Primack, R. B. qi S.
L. Miao. 1992.
Dispersal can limit local plant distribution.
Conseryation Biologl 6: 513-519.
Primack, R. B. ii T. Lovejoy (cds.), 1995.
Ecolog), Consenalion and Management of
Southeasl Asian Rainforests. Yale
University Press, New Haven, CT.
Primack, R. B., H, Kobori li S, Mori. In
press. Dragonfly pond restoration promotes
conservation awareness in
Japan.
Consenqtion Biolog).
Primack, R., D. Bray, H. cslletti ti I.
Potrciono (eds.). 1998. Timber, Tourists,
and Temples: Conseryation and
Development in the Mdya Forest of Beli.e,
Guate ola, and Mexico. Island Press,
Washington, D.C.
Pritchard, P. C. 1991. "The best idea
America ever had": The National Parks
service turns 75. National Geogrophic l80l
3G59.
Pugcariu, V, 1955. Pegterile din Fra noastrl.
Insemnltatea $i ttiinlifici ii ocrotirea lor.
Octotirca naturii, l: 25-32.
Putcariu, V. 1975.25 de ani de activitate a
Comisiei Monumentelor Naturii sub
auspiciile Academiei R.S. Rom6nia.
Ocro,irea naturii ti a mediului tnconjurdtor
26, w.2: 93-104 .
Quammen, D. 1996. The Song o/ the Dodo:
lslond Biogeography in an Age of
Extinclions. Scribner, New York.
RabiDowitz, A, 1993- Wildlife Field Research
and Conseryalion Training Manual,
lnternational Wildlife Conservation Park,
New York.
Rlcovitl, E. 1d34. Monumentele naturii.
Defini1ie, clasificare, norme de aplicare,
legi. Buletinul Comisiei Monumentelor
ly'4rr,,ii, Bucurefti.
Radmcr, R,J. 1996. Algal divcrsity and
commercial algal products: New and
valuable products from diverse algae may
soon increase the already large market for
algal products. Eioscience 46: 263170.
Rrlls. K. ti J. Bsllo-u, 1983. Extinction:
Lessons from zoos. 1z C. M. Schonewald-
Cox, S. M. Chambers, B. MacBryde $i L.
Thomas (eds.), Genetics and Conseryation:
A Reference for Managing Wld Aninal ond
Plant Populotions, pg. 16,+-184.
Benjamin/Cummings, Menlo Park, CA.
Rr[s, K. ti R. L, Brownell. 1989. Protccted
species: Research permits and the value of
basic research. BioScience 39'. 394-396.
Rslls, K., J. D. Ballou ti A. Tenpletotr.
1988. Estimates of lethal equivalerts and
the cost of inbreeding in mammals.
Consemation Biolog/ 2: 185-193.
Rrup. D. M. 1992. E tinction.. Bad Genes or
Bad Luck? W.W.Norton & Company, New
York.
Rrven, P. H, 9i E. O. Wilson. 1992. A fifty-
year plan for biodiversity surveys. Scierce
258: 1099-1100.
Rtttroyestru, G. 1999. Metode ii tehnici in
ecologia populaliei. Editura Universitefii
din Bucuregi, Bucuretti.
Reading, R. P. 9i S. R Kellert. 1993.
Attitudes toward a proposed reintroduction
of black-footed fenets (Mustela nigripes).
Consemalion Biologt 7: 569-5E0.
Rergrtr, H. M., M. Colyvrtr ti M.A
Burgmen. 1999. A proposal fot f\zzy
International Union for Conservation of
Nature (IUCN) categories and criteria.
Biological Conservation 92 (2000): l0l-
108.
Redfearn, J, 1999. OECD to set up global
facility on biodiversity. Sgience 285:2213.
Rcdford, K. H. 1992 The empty forest.
BioScience 42: 412422.

Rcdford, K. H. ti B. D. Richter.
Conservation of biodiversity in a world of
rse, Consenalion Biologt 13l. 1246-1256.
Redford, K. H. pi C. Padoch (eds.). 1992.
CoNertation of Neotropical Rain/orests:
llorking from Traditionql Resource Use.
Columbia University Press, Irvington,
Redford, K. H.9i J. A. Mansour (eds.).
1996. Traditional Peoples ond Biodiversity
Conservdlion in Large Tropical
Landscapes- The Nature Conservancy,
Arlington, VA.
Reed, R. A., J. Johnson-Brrnard 9i lY. L.
Baker. 1996. Contribution of roads lo forest
fragmentation in the Rocky Mountains.
Conservation Biologt l0: 1098-l 107.
Reid, W. V. 1992. The United States needs d
national biodiwrsity policy. lssues and
Ideas Brief. World Resources Institute,
Washington, D.C.
Rcid, W. V. 9i K. R. Miller. 1989. Keeping
Options Aliye: The Scientific Basis for
Conserring Biodiversiry. World Resources
Institute, WashingtorL D.C.
Reitrartz, J. A. 1995. Planting state-listed
endangered and threatened plants.
Biologt 9:
C onservation 77 l-781.
Repetto, R. 1992. Accounting for
environmental assets. Sc ie nt ilc
266 (June): 94-100.
Rhoades, R. E. 1991. World's food supply at
tisk. National Geographic 179 (April):
74-105.
Rich, B. 1990. Multilateral development
banks and tropical deforestation. Ia S. Head
Si R. Heinzman (eds.), Lessons /ron the
Rainforest. Sierra Club 8001(J, San
Francisco.
Rich, B. 2000. Trading in dubious practices:
OECD countries must stop export credit
agencies funding environmentally
damaging and immorul projects. Financial
Timeq February 24,2OO0,p. 15.
Richards, S A., H. P. Possitrgham
Tizard. 1999. Optimal fire management for
maintaining community
Ecological Applicotions 9: E8G-892.
Richman, L. K. Si alfii. 1999. Novel
endotheliotropic herpes viruses fatal for
Asian and African clephants. Scierce 283:
|'71-lL76.
BiblioEtafie 275
1999. Ricketts, T. H., E. Dinerstein, D. M. Olsotr
ti C. Loucks. 1999. Who's whe.e in North
Ameticl2 Bioscie ce 49 369 38i, .
Riehl, R. Si R. Bless. 1995. First report on
egg deposition and egg morphology of the
endangered endemic Romanian perch,
NY Journal oJ Fish Biologt, 46: I086-1090
Roberts, D. L., R. J. Cooper ti L. J. Petit.
2000. Use of premontane moist forest and
shade coffee agroecosyslems by army ants
in Western Panama. Conseflation Biologl
l4: 192-199.
Robinson, J. G., K. H. Redford pi E, L.
Betrnett. 1999. Wildlife harvest in logged
tropical forests. Sc,ence 284: 595-596.
Robinson, M. H. 1992. Global change, the
future ofbiodiversity and the future ofzoos.
Biotropica (Special tssue) 24: 345-352.
Rochelle, J. A., L. A. Lehman ti J.
Wistriewski (eds.). 1999. Forcst
Ftqgme nlqtion : ll/ildlife and Management
lmplications. Konitkliijke Brill NV, Leiden,
Netherlands.
Rogers, D. L. ti F. T. Ledig. 1996. The Sratus
of TemperaleNorlh American Foresl
Genelic Resources. U.S. Department of
Agricuhure Forest Service and Genctic
Resources Conservation Program,
A me ric an University of Califomia, Davis.
IlI. 1989. Philosophy Gone Wild:
Rolston, H.
Essoys on Envitonmental Ethics.
Prometheus Books, Buffalo,NY
Rolstotr, H. III. 1994. Consering Natural
Value. Columbia University Press, New
York.
Rosetrberg, D. K., B. R. Noon 9i E. C.
Meslow. 1997. Biological corridors: Form,
function, and efficiency. Bioscience
47i677-487.
Ruggiero, L. F., G; D. Hayysrd ii J, R.
Squircs. 1994. Viability analysis in
biological evaluations: Concapts of
populalioo viability analysis, biological
ti J.
population and ecological scale.
diversity. Consemation Biolog 8: 364-368.
Russ, G. R. ti A. C. Alcala. 1996. Marine
reserves: Rates and pattems ofrecovery and
decline of large ptedatory fish. Ecologicql
App I ic ot i ons 6:947 -961.
276 Conservorea diwrs itdlii biologice
Sdther, B. 1999. Top dogs maintain diversity.
Natwe 400. 510-511.
salitrs, C. 1993. Bluefin tuna in the west
Atlantic: Ncgligent management and the
making of an endangered species.
Conservqtion Biolog) 7 : 229-234-
Salafsky, N.9i R. Margoluis. 1999. Threat
reduction assessmcnt: A practical and cosl-
effective approach to evaluating
conservation and development proj€cts.
Conservation Biolog 13 83O-841.
Saloniss, P. 1999. Population growth in the
United States and Canada: A role for
scientists. Consemarion Biology 13:
l5l8-1519.
Salwrsser, H., C. M. Schoncwald-Cox gi R.
Baker. 1987. The role of interagency
cooperation in managing for viable
populations. 1r, M. E. Sould (ed,-), Viable
Populatiotu lor Conseruation, pg. 159-173.
Cambridge University Press, Cambridge.
Samways, M, J. 1994, lnsect Consertation
8iologr. Chapman and Hall, London.
Sayer, J. A.
ti S. Stuart. 1988. Biological
diYersity and tropical forests.
Erwitonme ntal C onsemation l 5: 193-194.
Schaller, G. B. 1993. The Lost Ponda-
University of Chicago Press, Chicago.
Schemske, D. W., B. C, HusbaDd, M. H.
Ruckelshrus ii alfii. 1994. Evaluating
approaches to the conservation of rare and
endangered plarts. Ecolog 75: 584-406.
Schneider, S. 1998. Laboratory Earth: The
Planerdry Gamble lVe Conl Aford to Lose.
Basic Books, New York.
Schonewald-Cox, C. M. 19E3. Conclusions:
Guidelines to management: A beginning
attempt. lr C. M. Schonewald-Cox, S. M.
Chambers, B. MacBryde ti L. Thomas
(eds.), Genelics and Conservotion:
Reference for Managing llild Animal and
Plant Populations, pg. 414445.
Benjamir/Cummings, Menlo Park, CA.
Schuttes, R. E. 9i R. F, Rrffeuf. 1990.
Healing Forest: Medicinal qnd Toxic Plants
of the Northwest Amq:oniq. Dioscorides
Press, Portland.
Schulz, H. N., T. Brinkhoft T. G.
Ferdelman, M, H. Marine, A. Teske ti B.
B. Jorgcnscn. 1999. Dense populations ofa
giant sulfur bacterium in Namibian shelf
sediments. Sciezce 2841 493495.
Schwrrtz, M. W. 1999. Choosing the
appropriate scale of reserves for
conservation. Annual Review of Ecologt
and Syste mat i cs 30:- 83-l 08 -
Scott, J. M.9i B. Csuti. 1996. Gap analysis
for biodiversity survey and maintenance. 1,
M. L. Reaka-Kudla, D. E. Wilson 9i E. O.
wilson (eds.), Biodiversity ll:
Understanding and Protecting our
Biological Resources, pg. 321-340. John
Henry Press, Washington, D.C.
Scott, J. M,, B. Csrti gi F. Davis. 1991. Gap
analysis: An application of Geographic
Informalion Systems for wildlife species. .la
D. J. Deckcl M. E. Krasny, G. R. Goft, C.
R. Smirh ti D. W. Gross (eds.), Challenges
in the Conseryation of Biological
Resources: A Practilionel s Guide, pg.
167-179. Westuiew Press, Boulder, CO.
See World. 2000. Baleen i'hale population
estimates. Baleen Wholes: Habilal and
Disttibution, Sea lforld/Busch Gardens
Animal InJormation Dalabase. Data from
1996. http:i4i.seaworld.ory/
baleen_whalesiestimatesbw.htnl (April 10,
2000)
Sessions, G. (ed,). 1995. Deep Ecologr for
the 2lst Century: Readings on the
Philosophy and Practice Nev of the
Ewironmenlalism. Shambala Books,
Boston.
R C. Szrro, N. C. Johnson ti
Serton, W. T,,
A. J. Mrlik (eds.). 1999. Ecological
Stevardship: A Common Reference for
Ecosystem Mqnagemenl. J vols. Elsevier
Science Ltd., New York.
Shrfcr, C. L.1990. Nature Resemes: Island
Theory ond Conseruqtion Praclice.
Smithsonian Institution Press, washington,
A
D.C.
Shafcr, C. L. 1995. values and shoncomings
of small reserves. BioScience 45:.9O-BE.
Shafer, C. L. 1997. Terrestrial nature reserve
Ile design at the urban/rural interface. /z M. W.
Schwartz (ed.), Conservation in Highly
Fragmented Landscapes, pg. 345-378.
Chapman and Hall, New York.

ShatTer, M, L. 1981. Minimum population
sizes for speaies conselation. BioScience
3l: l3l-134.
Simberloff, D. S. 1992. Do species-area
curves predict extinction in fragmented
forest? 1r, T. C. Whitmore li J. A. Sayer
(eds.), Tropical DeJoreslalion and Species
Extinction. pg. 75-E9. Chapman and Hall,
London.
Simberloft D. S.9i L. G, Abelc. 19t2.
Refuge design and island biogeographic
theory: Effects of fragmentation. Ameticqn
Naturolist 120:41-50.
Simberloff, D. S. ti N. GoteUi. 1984. Effects
ofinsuladzation on plant species richness in
the prairie-forest ecolorrc-
Consenation 29:2746.
Simmons, R. E. 1996. Population declines,
variable breeding areas and management
options for flamingos in Southern Afiica.
Conservation Biolog/ l0: 50,1-5 15.
Skol€, D. L., w' H. Chomentowski, W. A.
Salas pi A. D. Nobre. 1994. Physical and
human dimensions of deforestation in
Amazofia. B i osc ie nce 44: 3 I 4-322.
Smith, F. D. M., R M. M8y, R. Pcllew, T. H.
Johrsotr ii K, R. Waltcr. 1993. How much
do we know about the current extinction
rate? Trcnds in Ecologt ond Evolution 8:
37 5-378.
Society for Ecological Restoration. 1991.
Program and abstracts, 3rd Annuol
Conference, Orlando, FL. l8-23 May 191.
Soltis, P. S. ti M. A. Gitzcndanoer. 1999.
Molecular systematics and the conservation
of rare species. ConseNation Biolog) 13|
471483.
Soren, v. 1973. Genofondul 9i problema
ocrotirii lui. Srrdii $i cerceldti de ocrctireq
ruturii. 4146.
Soran, V. 9i M. Borcer, 19E5. Arii ti efective
minime de supravieFire li de ocrotire.
Buletinul de ecologie, w.2:45-61.
SoraD, V. si altii. 2000.
Conservation of
biodiversity in Romania. Biodiversity and
Corgertalion 9'. I 187-l 198.
Soul6, M. (cd.). 1987. llable Populations fol
C onsemation, Cambridge University Press,
Cambridge, UK.
Soul6, M. 1985. What is conservation
biology? Bioscience 35: 72?-134.
Bibliogtafie 277
Soul6, M. 1990. The onslaught of alien
species and other challenges in the coming
decades. C onsemation Biologt 4: 233139.
Soul6, M. ti D. Simberloff. 1986. what do
genetics and ecology tell us about lhe
design of nature reserves? Biological
Co$ervarion 35'- 1940-
Soul6, M. E. ti J. Terborgh. 1999.
Conlinenlal Conservation: Scientific
Fouadalions of Regional Reserve Networ*s.
Island Press, Washington, D.C.
Sperrow, H. R, T. D. Sisk, P. R Ehrlich ti
D. D. Murphy. 1994. Techniques and
guidelines for monitoring neotropical
butterflies. Conserpation Biologt 8:
Biological E00-E09.
Species Survivel Commission. 1990.
Memberchip Directory. IUCN, Gland,
Switzerland.
Spcll€rberg, L F. 1994. Evqluation and
Assessment for Conservation: Ecologicql
Guidelines Jor Detelmining Priorilies /or
Noture Conservation. Chapman and Hall,
London.
St!trley, T. 1995. Ecosystem management and
the arogance of humatlism. Consen'otion
Biologl 9:254-262.
Strnlcy-Price, M. R. 19E9. Aninal
Rin roduclion$: The Arabian Oryx in Oman.
Cambridge University Press, Cambridge.
Stanlcy Price, M.R,, A. Falcotr $i P, Sitrgh
Soorre. 1996. Aspetti scientifici - Pcrche
reintruduirre e come? Naturopa, S2: ll,
Strficrstield, A. J., M. J. Crosby, A. J. Long
ti D. C, Wege. 1998. Endemic Bird Areas
of the lltorld: Priotities for Biodiversiry
Consemalion, BirdLife Intemational,
Cambridge.
Stltrescu, Gh, 1970- Romanichthys
valsanicola Dumitrescu, Banarescu &
Stoica (Pisces-Percidae), its distribution in
Roumania and the causes of its extinction.
Veslnik Ceskoslovenske Spolecnosti
Zoologicke, Svazek XXXY Cislo 2: 132-
t 35.
Stcrrtrs, B, P. $i S. C. Stesrns. 1999.
lyatching, From the Edge of Extinction.
Yal€ University Press, New Haven, CT.
A. 1996. Ten principles of the New
Stecr,
Environmentalism. Finance and
Developnent 33 (4): 4-7 .
278 Conservarea diversitdlii biologice

Stein, B, A. 9i S. R, Fhck. 1997. Species Tcmple, S. A. 1991. Conservation biology:

Reporl Card: The State oj U.S. Plants and New goals and new panners for managers
Animals- The Nature Cons€rvancy, of biological resources. 1n D. J, Decker gi
Arlinglon, VA. allii (eds.), Challenges in the Conservation
of Biological Resources: A Praclilioner's
Stcphetrson, N. L. 1999. Reference Guide, p9.45-54. Weswiew Press, Bouldet
conditions for giant sequoia for€st co.
restoration: Structure, process, and Templcton, A. R. 1986. Coadaptation and
precision. Ecological Applicalions 9i outbreeding depression. /z M. E. Soul€
t253-1265. (ed.\, Con:enation Biologt: The Science of
Stolzenburg, W. 1992. The mussels' message. Scarcity and Di|ersity, pg. 105-116.
Nature Cowemancy 42: 16-23. Sinauer Associates, Sunderlaod, MA.

Stugren, B. 1981. Funclia geosistemelor Tcodosic, 1974. Proteclia naturii gi a

N.
montane gi alpine in conservatea mediului inconjuretor in preocuperile
genofondului mondial al amfibienilor 9i Academiei Republicii Socialiste Rom6nia.
Ocrclirea naturii,l8, nr.l: 37-48.
reptilelor. Ocrotirea naturii $i o mediului
inconjurdtor, 25, nr.2: 1 85-1 90.
Terborgh, J. 1974. Preservation of natural
diversity: The problem of extirction prone
Stugrctr, B. 1982. Ba:ele ecologiei generale. species. B i oSc ie nce 24: 7 I 5122.
Editura Stiinlifica 9i EnciclopedicA,
Terborgh, J. 1976. Island biogeography and
Bucuregti.
conservation: Strategy and limitations.
Sutherhtrd, r . J. 9i D. A, Hill. 1995. Science 193: 1029-1030.
Managing Habitats for Conservalion- Terborgh, J. 1999. Requiem lor Nature.
Cambridge University Press, Cambridgc. Island Press, Washington, D.C.
Swanson, F. J.9i R. E. Sp.rks. 1990. Thrp., B. 199E. Debt-for-nature swaps: An
Longterm ecological research and the overview. lnternational Journal of
invisible place. Bioscience 40: 502-508. Sustainoble Development of the Wtorld and
Ecologt 5:249-262.
Szrro, R. C, li D. W. Johnston (eds.). 1996.
Biodiversity in Managed Landscapes: Tbe Nrturr Conservrucy. 1996. Designing a
Theory and Practice. Oxford University Geography of Hope: Guidelines /or
Ecoregion-Based Consenation in The
Press, New York.
Nature Conservancy. The Natur€
ConserYancy, Arlinglon, vA.
Tangley, L. 1986. Saving tropical forests. Thiollay, J. M. 1992. Influence ofselective
BioScience 36:4-15. logging on bird species diversity in a

Tatole, V. 1993. Noi consideralii asupra Guianan rain forcsl. Conservation Biolog/
6.. 47-43.
situaliei critice a endemit],rhJi Romqnichtlrys
valsanicolq. Ocrolireq nalufii ti a mediului Tbomrs, C. D. 1990. What do real population
inconjurdlor, 37, ff.21 126-127. dynamics tell us about minimum viable
population sizes? Consetnalion Biologt 4:
ti N. Dunstone (eds.). 1996. The
Taylor, V. J. 324-327.
Exploitation of Mammal Populations.
Thomas, C. D. pi J. C. G. Abcry. 1995.
Chapman and Hall, London.
Estimating rates of butterfly decline from
Terr, T. H., J. M. Scott, P. H. Hryward gi B. distribution maps: The effect of scale.
Grilfith. 1993. Status and prospects for Biological Consemalion 73i 5 5.
success ofthe Endangered Species Act: A Thomas, C. D. ti J, Lennon. 1999. Birds
look at recoYery plans, Science 262: extend their ranges northwards. Narure 399:
976-977. 213.

Thorohill, N. W. (ed.), 1993. The Narural
History oJ Inbreeding and Outbreeding.
University of Chicago Prcss, Chicago.
Tilman, D. 1999. The ecological
consequences of change in biodiversity: A
search for general principles. Ecologt S0:.
1455-1474.
Tilmsn, D., D. Wcditr pi J. Koops. 1996.
Productivity and suslainability influenced
by biodiversity in grassland ecosystems.
Naturc 379:7lE-720.
Toledo, V. M.'1988. La diversidad bioligica
de Mixico. Ciencia y Desarollo. Conacyt,
MCxico City.
Toledo, V. M, 1991. Patzcuaro's lesson:
Nature, production and cultur-e in an
indigenous region of Mexico. 1r, M. L.
Oldfield 9i J. B. Alcom (eds.), BiodiversiA:
Culture, Conservarion and
Ec odeve I opment, pg. I 47 -17'1. Westview
Press, Boulder, CO.
Toma, N. 9i L. Gavriltr (eds). 2000.
Ereditatea exlrqnucleard. Edilura
Universiti{ii din Bucuretli, Bucuregi.
Trrci, C. 1985. impddurirea tercnulilor
degradote. Editura Ceres, Bucurelti.
TUjrpurksr, S. ti H. C.swe[ (eds.), 1997.
Structured-Population Models and Marine,
Terrestrial and Freshwater Systems.
lntemational Thompson Publishing,
Florence, KY
Tunricliffc, V. 1992. Hydrothermal-vent
communities of the deep sea- American
Scientist 80:. 336-349 .
Tirxill, J, 1999. Notureb Cornucopia: Our
Srqke in Plant Diversity. World Watch
Institule, Washington, D.C.
UNESCO, Division of Ecologicil Scietrces,
1996. llorld Network ol Biosphere
Reserves. IINESCO, Pafis, France.
UNESCO. 1996. The llorld Network o/
Biosphere Reserves. UNESCO, Paris,
France.
Union ofConcerned ScicDtists. 1999. Global
llarming: Early Warning Signs. Union of
Concemed Scientisrs, Cambridge, MA.
Bibliografie 279
Utrited N8tiotrs. 1993a. Agenda 2l: Rio
Declaration and Foresl Principlet. Post-
Rio Edition. United Nations Publications,
New York,
Unitcd Netions. 1993b. The Global
Pqrtnerchip fot Environment and
Deve lopme nl. Uniled Nations Publications,
New York.
Utrited States Nstiorel Prrk Service. 2000a.
Designation of national park system unils.
The National Park Semice ParkNet. Ullima
revizuire 28 martie 2000. htlp:
www.nps.govlegacy / nomenclature.html
(April 12, 2000)
UBited Stltes Nation.l Prrk Servicc. 2000b.
The national park systen acreage. The
Nolional Park Service ParkNet Ullima
revizuire. 28 March 2000. hnp:
www.nps.gov/legacy/acreage.html
(April 12, 2000)
Valutis, L. L. ti J. M. Mrrzluff. 1999. The
appropriateness of puppet-rearing birds for
reintroduction. C onsenl al i on B i ologt 13 :
5E +-591.
Vatr de Veer, D.ti C. Pierce. 1994- The
Environmental Ethics and Policy Book:
Philosophy, Ecology. Economics.
Wadsworth Publishing Company, Belmonl,
CA.
Vatr Driesche, R. G. ti T, J. Bellows. 1996.
Biological Control. Chapman and Hall,
New York.
Vrtre-Wright, R. I., C. R. Smith 9i I. J,
Kitchitrg. 1994. A scientific basis for
establishing networks of protected areas. l,
P L. Forey, C. J. Humphries gi R. I. Vane-
Wright (eds.), Syste,natics and
Conservotion Evaluqlion. Oxford
University Press, New York.
Vlditrernu, A. 1998. De:voltare durqbild.
L pructicd. Editva
Volumul Teorie li
Universitelii din Bucuregti, Bucure$ti.
Vldircstru, A., C. Negrei ti P. Lisievici
(eds). 1999. De=volrare durabild. Volumul
IL Mecanisme fi inslrumenle. Editwa
UniversitAlii din Bucurelti, Bucurefti
Vcech, J. A. 2000. Choice of species-area
function affects identification of hotspots.
Conservalion Biolog) l4t l40-147.
280 Conserrareodirersitdlii biologice
Vitousck, P. M. t994. Beyond global
warming: ecology and global change.
Ecologt T5: l86l-1876.
Vitousek, P. M., C. M. D'Antonio, L. L.
Loope gi R. Westerbrooks. 1996.
Biological invasions as
enviro[mental change- Ametican Sc ie nlis,
84: 468478.
Vlad, I., C, ChiriF, N. Dotritl gi L Pctrcscu.
1997 - Silviculturd pe bare ecosistemice-
Editura Acadcmiei Romene, Bucuretli.
Vogcl, J. H. 1994. Genes for Sale:
Privali:ation as a Consen'ation Policy.
Oxford University Press. New York.
von Droste, B., H. Phchter ti M, Rossler
(eds.). 1995. C tural Landscapes of
Unitersol Value- Gttsla! Fischer Verlag,
New York.
Wrllace, S. S. 1999. Evaluating the effects of
three forms of marine reserves on northem
abalone populations in British Columbia,
Canada. Consenqtion Biology l3:
EE2-887.
Wrller, G. (ed,). 1996. Sealife: A Guide to
Marine Envitonmenl. Smilhsonian
Institution Press, Washington, D.C.
Wsllis dcvrics, M. F. Large herbivores
I 995 .
and the design oflarge-scale nature reserves
in Westem Europe. Conserration Biolog/ 9l
25-33.
Wrrd, D, M., R. Wcllcr ti M. M. Brteson.
1990. 16 rRNA sequenc€s reveal numerous
uncultured microorganisms in a natural
community. Nature 3 45'- 63-45 .
Wrrd, G. C. 1992. lndia's wildlife dilemma.
National Ge ographic l8l : 219.
Wstling, L. ti E. A. Norse. 1998. Disturbance
of the seabed by mobile fishing gear: A
comparison to forest clearcutting.
Conservalion Biolog/ l 2: I 1 80-l
Weiss, S. B. 1999. Cars, cows, and
checkerspot butterfl ies: Nitrogen deposition
and the ma[agement of nutrient-poor
grasslands for a threatened species.
Conservation Biolog/ l3i 1476-1486.
Wells, M. ti K. Brandon. 1992. People and
Patks: Linking Protected Area Management
wilh
Communilies. The
BanldWwFtuSAID, Washington, D.C.
Wclls, M, P. si K. Bratrdotr. 1993. The
principles and practices of buffer zooes and
local participation in biodiversity
conservation. ,4rn 6io 22t 157-172.
Westemeier,R L, ti eltii. 1998. Tracking the
global long-term decline and recovery of an
isolated population. Science 282.
'1695-r698.
WestcrD, D. 1989. Conservation without
parks: Wildlife in the rural landscape. /z D.
Westcm ti M. Pearl (eds.), Consemation lor
the Tu/enty-first Century, pg. 158-165.
Oxford University Press, New York.
W6tertr, D. 1997. In the Dust of Kilimanjaro.
lslqnd Prcss, Washinglon, D.C.
Westcrn, D. ti J. Ssemakulr. l9El. The
future of the savannah ecosystem:
Ecological islands or faunal enclaves?
African Journal of Ecolog 19:-7-19.
Western, D., R, M. Wright $i S. C. Strum
(eds.). 1994. Notural Connections:
Perspectives in Community-Based
Conservation. Island Press, Washington,
D.C.
White, P. S. 1996. Spatial and biological
scales in reinaoduction. 1z D. A. Falk, C. I.
Millar pi M. Olwell (eds.), Restoring
Diyetsity: Strategies for Reintoduction of
Endangered Plants. Island Press,
Washington, D.C.
White, P. S.9i J. L. Walker. 1997.
Approximating naturc's variation: Selecting
and using reference information in
restoration e{olory. Restoration Ecolog) 5i
338-349.
Whitmore, T. C. 1990. An Intoduction to
Tropical Rain Forests, Clarendon Press,
Oxford.
Whitten, A. J, 1987. lndonesia's
transmigration program and its role in the
197.
loss oftropical rain forests. Consenation
Biologt l:239J46.
Wijnstekers, W. 1992 The Evolution of
C.aIES. CITES Secretarial, Geneva,
Switzrrland.
Wilcove, D. S. 1999. The Condor 3 Shadow:
The Loss qnd Recovery of lfildlife in
Ameica. W. H. Frc.man, New York.
Local Wilcove, D. S. ti L. Y. Chen. 1998.
World Management costs for endangered species.
Conservotion Biolog/ 12:. 1405-1407.

Wilcovc, D. S. si R M. Mry. 1986. Natioml
park boundaries and ecological realities.
Naure 324:206-207.
Wilcove, D. S., C, H. McLeUan $i A. P.
Dobson. 1986. Habitat fragmentation in the
temperate zone. in M. E. SoulC (ed.),
Conservation Biology: ?"lre Science o/
Scarcity and Diversity, pg. 237-256,
Sinauer Associates, Sunderland, MA.
! ilcove, D. S., D. Rothstein, J. DuboE A.
Phillips ti E. Losos. 1998. Quantifring
threats to imperiled species in the United
Slales. Bioscience 48: 607-615.
Wilcove, D. S., M. McMillrn ti K. C.
Witrslotr. 1993. What exactly is an
endangered species? An analysis ofthe U.S.
Endangered Species List: 1985-1991.
Conservation Biologt 7 : 87 -93.
wilkes, G. l99l, In situ conservation of
agricultural systems. 1, M. L. Oldlield 9i I.
B. Alcorn (eds.), Biodirersity: Culture,
Consenation and Ecodevelopmenl, pg.
E6-101. Westview Press, Boulder, CO.
Wilkinson, C. si altii. 1999. Ecological and
socioeconomic impacts of 1998 coral
mortality in the Indian Ocean: An ENSO
impact and a warning of future change?
Anbio 28: 188-196-
Willers, B, 1994. Sustainable development: A
New World deception. Conservolion
Biologr S: I146-1148.
Williams, J. D. 9i R. M. Nowek. 1993.
Vanishing species in our own backyard:
Extinct fish and wildlife of the United
States and Canada. in L. Kaufman qi K.
Mallory (eds.), The Last Ertinction, pg.
107-140. MIT Press, Cambridge, MA.
Wilsotr, D. E.
ti R. F. Cole. 1998. Meosuring
and Monitoring Biological Diversity:
Standard Methods .fo, Mommals-
Smithsonian Institution Press, Washington,
D.C.
Wilson, D. E., F. R Colc, J, D. Nichols li R
Rudran. 1996. Meas ring and Moniloring
Biologicdl Divet$ity: Slqndard Methods for
Mammals. Biological Divetsily Handbook
Serier. Smithsonian lnstitution Press,
Washinglon, D.C.
Wilsor, E. O, 1984. Biophilia. Haryard
University Press, Cambridge, MA.
Bibliogrofie 28t
Wilsotr, E. O. 1989. Threats to biodiversity.
ScientiJic American 261: 108-l16.
Wilson, E. O. 1991. Rain forest canopy: The
high frontier. National Geogrdphic 180:-
78_tO7.
Wilsotr, E. O. 1992. The Diversiry of Life.
The Belknap Press of Harvard Universiry
Press, Cambridge, MA.
Wilson, E. O. si D. L. Perlmann. 1999.
Conserving Ea hl Biodiversity. lsla\d
Press, Washinglon, D.C.
Wilson, M. A. $i S. R. Crrpenter. 1999.
Economic valuation of freshwater
ecosystem scrvices in the United States:
l97l-1997. Ecological Applications 9l
772-783.
World Conservation MoDitoring Centre
(WCMC). 1992. Global Biodiversity:
Status of the Earlhb Living Resources.
Prelucrare dupd the ll/orld Consertation
Monitoring Cente. Chapol.an and Hall,
London.
World Resources ltrsritute (WRl). 1992-
2OOl. llorld Resowces I 992-200 I. Oxfotd
UniYersity Press, New York.
Wright, R. G., J. G. Maccracketr ti J. Hall.
1994. An ecological evaluation ofproposed
new conservalion areas in ldahor
Evaluating proposed Idaho national parks.
C orse rvql i on Bi ologr' 8: 207 11 6
Wright, S. 1931. Evolution in Mendelian
populalions. Cenetics 16: 97-159.
Wright, S. J., H. Zebellos, I. Domlnguez,
M. M, G.llardo, M. C. Morero gi R.
Ibaicz. 2000. Poachers alter mammal
abundance, seed dispersal and seed
predation in a Neolropical forest.
C onsenation Biologr 14: 227 -239.
WWF/IUCN, 1997. Centres of Planr
Dirersity: A guide and stategy Jor their
consetvalion, 3: North America, Middle
America, South America, Caribbean
/,r/ardr. Cambridge, UK.
YaIfee, S. L. 1999. Three faces ofecosystem
management. Consertotion Biology 13:.
713J2s.
282 C onservare a diversitdtii biologice

Ysffee, S. L. ti rllii,
1996. Eco$ysten
Management in the
United Srotes: An
Assessment of Cutent E perierce. lsland
Press, Washingon, D.C.
Yoskum, J. ti W. P. Drsmeon. 1971. Habitat
manipulation practices.ln R. H. cilcs (ed.),
ll/ildlife Managenent Techniques,
173-23 l. The Wildlife Society, Washin$on,
D.C.
Young, O, R" (ed.), 1999. The Efectiveness
lnternational Environr ental Regimes:
Causal Conneclions qnd Behayioral
Mechqnisms. MIT Press, Cambridge, MA.
Young, R A, D. J. P. Swift, T. L. Clorke, G.
R Harvey Si P. R. Betzer. 1985. Dispersal
pathways for panicle-associated pollutants.
Science 229: 431435.
Young, T. P. 1994. Natural die-offs of large
mammals: Implications for conservation.
C onservation Biologl 8: 410-418.
pg.
Z.dler, J. B. 1996. Ecological issues in
welland mitigation: An irtroduction to the
of fontm. Ecological Applications 6: 33-37.
I.
Zonneveld, S. ti R. T. Formrn (eds.).
199O.Changing Landscapes: An Ecological
Perspecliye. Springer-Verlag, New York.
Index

elan (Tour o t r a gu s
A ccesul in ariile
protejate, 190
AgricultuIa itinerantl, 71,
73,220,236
Altrptare incruciiatit, t39
Attilopa
orrxii),18
Antipa, Grigore, 203
Acvaculturi, l4l Albina ewopeana (lpis Apis nellifera ssp.,92
Acvarii, l4l nellifera),92 Apoanagtrus lopezi,4l
Adaplare radiativ,., 27 , 28 Ap is m el I ifera adans onii, Araratna (Ara ararauna), 3
ADMADE, I94 92 Ara chloropterq, 3
Afalin (Turs iops nunc qtus), Ap i s mel I ifer a s at el I a, Arborele lui Franklin
140 92
(FranHinia
Africa Alele, 18, 20, 35 altamaha), 58, 136
arii naturale, 182 Alfa diversitale, 25-26 Arborete, l4l-145
arii protejate, 164- 165
Alouqtta pigra, 183
veziti srategii de
pierderea habitatului conservare €x Jiru
Alterarea habitatelor de
forestier, 69-71 Archaea, 16-17
ctrtre oamenii
viala strlbatica din afara Areale geografice, risc de
preistorici,60
ariilor protejate 194 extinctie, 97-99
Amboseli National Park
lirile din Africa
Vezi qi
(Kenya), 193
Areal minim dinamic
Agefia 2l,231-232 (MDA), 106
Agenli biologici de control, Ameliorarea climatului, 45 Areale reprezentatiYe, 167
41, 48 American Zoo gi Aquarium Areale satelit, 125- 126
Agenlii de credit pentru Association, 138 A rg)rox iphium s andwicens e
exryn,235-236 Amfibieni, 6l{2, I l2 sandwicense,63
Agricultura Amsickia grandifl ora, 134, Arii de gestionare a
blnci de seminle, 142-145 137 , t4E habitatelor gi
conservarea in situ gi, Analiza cost-beneficiu, 36 speciilor, 16t
226-228 Ar,aliza gap,l67-169 Arii protejate, 160-16l
imbunattrIirea geneticl a Analiza viabilit6tii administrarea, I 85-193
culturilor, 40 populaliei, I19, 123- comunitalile locale qi,
specii invadatoare, 92 125 189-193
Yadetati locale $i, 225, A n dry al a I evit omentos a, 63 eficacitatea, lfl-165
226-227 Animale domestice, I 10, existenle, l6l-164
Agroecologie, 220 138 exteriorul, 193-199
28.r C onsery area diyersildlit btotogice
proiectarea, t76-185 degradarea CARTs (Conservation,
societatile traditionale ti, ecosistemelor qi,235 Amenity, and
226-230 Beta diversitate, 25-26 Recreation Trusts),
stabilirea priorit6tilor Bhutan Trust Fund for 2t'1
pentm, 165- 173 Environmental Castanul American
Amold Arboretum, 141 Conservation (BTF), (Castanea dentda),
Asia, pierderea habitatelor 233 97
forestiere, 68-69 Bioacumulare,80 Castle Hill Nature Reserves
Asistenti pentru dezvoltare Biodiversity Observatory (Marea Britanie), 186
transnationalA Network, 128 Castori,23
(oDA), 231 Biofilie, l4 Categorii de conservare,
Aspretele (R om ani c ht hys Biological Abstracts, I l6 145- 150
valsanicola),99-l0l Biomastr, 44 Calharqnthus roseus, 4l
Audubon Society, 160, 178 Biosphere Reserves Cauzele antropice ale
Australia, 8, 27 -28, 30, 1 64, Program, 173, 174, extincliilor, 59-65,
t69, 170, t'12,174, t90,226-22'7 67-69
187,230 BirdLife International. 169 Centre de concentrare a
Avocalii eticii mediului, 10, Boiga irregularis,92 biodiversiE(ii, 169-
52 Boli, 79, 82, 92,95-97, 183 170
Aye-aye (Daubentoniq Bonaire, 183 Cerbul leneg, 32
madagascorieruis), Bondari (Bozrbzs spp.), 92 Cerbul lui David
73 Borza, Alexandru, 12 (Elaphurus
Botanical Gardens davidianus), 136
Conservation CGIAR. Vezi Consultative
B u.r..,u, ,u, ,, Secretariat (BGCS), Group on
International
Bdlaenoptera 142
' acutofoslrqta,46 Boul Vu Quang, 32 Agriculture Research
Balanus improvisus, 92, 93 Bnulio Carillo National Chicago Wildemess
Balene Park (Costa Rica),
Project, l8l
eforturi de conservare, China, 39
t82
l4l Charadrius melodus, I l8
Brazilia, credite pentru
populalii, 89 Chnchilla (Chinchilla
dezJoltare,236
vanarea,88-90 spp.),88
Breeding Bird Survey, 138
Chitwan National Park
Balena albasre B uceros rhinoc eros, 219
(Balaenoptera
(Nepal),224,225
Bunuri publice, 37
Ciclide, 14l
musculus),90
Cincinnati Zoo Center for
Balena gri (Es chrichtius
lL Reproduction of
robustus),90 alote polare, 86
Endangered Wildlife,
B alena pitici (B a I a e nop t e r a CAMPFIRE, I84 139
acutoroslrata\, 46 Cape Cod National Circuitul azotului, 60
Banca Mondiala, 160, 232, Seashore, 187 CircuituI atrnosferic al
233, 235, 236,237 , Carnivore,22-23 carbonului, 60
238-239 Capacitate, 78, 88 Ciridops anna, 29
Barajul celor Trei Chei Capacitate de suport, 20-21, CITES. Vezi Covenlia
(China),236-237 46 Intemalionalf, asupra
Bat Conservation Capacitatea maxima de come4ului cu specii
Intemational, 245 exploatare,88 in pericol, 145, 150,
Binci de seminle, 142- 145, Capra ibel l3l 154, 155, 173
226 Capra neagrt (Rupi capr a Clasl (taxon), l6
Btrnci de dezvoltare rupicapra), 128, 129 Colonizarea europeantr,
multilaterala (MDB), Carnivore, 22-23 specii invadatoare gi,
235-239 Carson, Rachel, 80 9l
Bdnci multilaterale de Carta rolie a vertebratelpr Combustibil lemnos, 38-39,
dezvoltare, din Rom6nia, 150 85
 285

Comisia Monumentelor Conventia asupra ii a altor materiale,

Naturii, 12, 13 conservlrii resurselor t75
ComportamentuI social al biotice din Antarctica, Convenlia privind proteclia
populajiilor nou 155 stratului de ozon, 175
create, 132 Conventia asupra Convenlia Ramsar asupra
Comunitate biologicl conservlrii speciilor zonelor umede, 173-
arii protejate gi, 160-l6l de animale strlbatice 174,204,220
biodiversitatea in, 13-14, migratoare, 155 Costa Rica, 163, 165, 182,
20-25 Conventia asupra 200,21o4fi,219,
conservarea la nivel de diversitillii biologice, 234
comunitate, 159 145, 1s0,230-231, Craterul Ngorongoro
defini1ie, 20 240,245 (Tanzania), lll-l12
Community Baboon ConYentia asupra Cregtere, defini1ie, 215
Sanctuary Gelize), pescuitului gi Criztr exogamice" I l0
183,229 conservlrii resurselor Crystal Fen (statul Maine),
Comuni6li terestre, 30 biotice in Marea 189
Competilie, 20 Baltici, 155 Cycliophora,32
Condorul califomian Conventia asupra protecjiei Cyprinodon spp., 98, I 40
(Gymnogtps parimoniului mondial
californianus), 50, cultural gi natural,
130, t32 173,174 D u.*in, Charles, 27
Conferinla asupra Convenlia asupra DDT,80-81
schimbtrrilor
Schimb6rilor Deficienttr de date, 146
Climatice, 230-231,
climatice,230 Definilia morfologicl a
Convenlia asupra poluirii
240 speciei, l6
atmosferice
Conservare, Defrigare, 67 , 69-7 5
transfroniere din
la nivel de comunitate proiecte de dezvoltare gi,
regiunile europene,
biologicl, 159 235-236
175
specii 9i populalii, 105- Delta Dunirii, 169, 174,
Conventia asupra mnelor
106
umede de importanta
t75,204
Vezi li Strategii de Dendroica fusc4 16-17
intemarionaltr in
conservare ex situ 9i Depozitarea de depeuri, 45
special a acelora care
Arii protejate sunt habitate pentru Depuneri de azot, 83
Conservarea biodiversittrlii, pesarile de apl, 174 Descompunitori, 23
2-5 Convenlia Benelux, 155 Detertificare, 75-76
fundamente filomfice, 6- Convenlia cadru a Delerturi, potejarea
l3 Natiunior Unite habitatelor ti, 196
obiective,5-6 privind schimblrile Detritivore, 23
Conservare in situ, climatice, 175 Dezvolhre, defin(ie, 215
agjricrulnx,,,227 -228 Convenlia intemationah cu Dezvoltare durabill, 9, 215-
Conservation Data Centers, privire la protectia 2t6
166 tonului, 155 acliuni guvemamentale,
Consultative Group on Convenla intemalionale 216-220
Intemational pentru proteclia abord6ri intemationale,
Agriculture Research plsdrilor, 155 230-239
(cGrAR), 142 Convenlia intemalionala societalle traditionale ti,
Consumatori, 22-23 pentru reglementarea 220-230
Conservation Intemational, pescuitului balenelol Dezvoltare limitatl, 218
169,232,233 155 Dihorul cu labe negre
Conyention on Intemational Convenlia Mdrilor, 175 (Muslela nigrepes),
Trade in Endangered Convenlia privind 95, t3l
Species (CITES), prevenirea poluirii Dioxid de carbon, 84-85
145, 150, 154, l5i, marine prin Directiva P&eri, 150-l5l
t73 deversarea degeurilor Discula destructiva 97
286 C o nse ry are a diee ts it dl i i bi oI ogice

Displrutil din sAlbiticie, 60,
t48
Dispenie, 78, 99
Disrributie, I15, 125
Diversitate c\lnrald, 224-
225
Doridella obscura, 92, 93
Dragonul camivor de
Komodo (Varanus
komodoensis\, 63 ,
165-166
Dre ks ena p olymorpha, 94
Drepanididae,29
Drepanis sp., 87
Drepanis funerea,29
Drift genetic, 107-109
Ducks Unlimited, 50
Dumoga-Bone National
Park (Indonezia), 237,
238
E arurrirstt, S+, Z+:
Earth Summir, 230-232,
240
EBA. Vezi Endemic Bird
Areas, l7l - 172
Ecocid, 13
Ecocolonialism, 223-224
Ecological Restoration, 2l I
Ecologie, l14-l16
Ecologie activisti (Deep
ecology), 54
Ecologia peisajelor, 184-
185
Economie
extinclie ti, 33-37
principiul" poluatorul
pl6te$re" , 230, 240
supraexploatarea
resurselor natuale,
87-90
Economie ecologice, 35-37
Ecosisteme
defini1ie, 20
diversitatea biologicl in,
15,20-25
managementul, 197-199
mon itorizarea pe termen
lung a, I16, 127-128
productivitatea, 44
reconstructia, I 99-203
terestre,20,2l
Ecosisteme acvatice, 20, 22,
8! -82
poluare in, 8l-82
rate de extinclie ln, 62-63
reconstruclie in, 203,
206-207
Vezi $i habitate marine gi
parcuri marime
Ecosisleme terestre, 20,
Ecoturism, 3-5 , 46-47 , 183 ,
t94
Educalie ecologicl,
conservarea ti 234,
240
Efectul Allee, I 13
Efect de colonizare, I I l-
|2, t26
Efect de maryine, 78-79,
180-l8l
Efect de ser6, 84-85
Efectele fragmentitrii, I 80-
l8l
Elefantul aAican, 137, 155
Emerson, Ralph Waldo, 8
Endemic Bird Areas (EBA),
t7t-t72
Endogamie, 109, 138
Eschrichtius robustus, 90
Etica de mediu, 5, 9-10, 51-
53
conservarea diversit4ii
biologice 9i, 5-6
programe de cregtere in
captivitate 9i, 136- 137
societllile tradilionale ti,
249-250,220-225
Eub al aena gl acial is, 90
Eucaria, 17
Euplydryas spp., ll3, 126
Eutrofi zare culturall, 82
Evaluarea impactului de
mediu, 43, 50, 217,
236,240
Everglades (Florida), 74,
189
Evolulie, 14,20
Evoluf ie fi logenetice, 27
Extemalitefi, 35
Extinct, defini1ii, 60
Extinct ecologic, 58
Extincl local, 56
Extinct, specii,l43
Extinctii ln masl, 34-35
Extinctia pleistocena, 34
Extinclie
boli si, 67
cauze,67-68
cauze antropice, 59-65
degradarea habitatelor,
poluarea gi, 79
distrugerea habitatelor gi,
69-79
economie 1i,33-3?
2l fr agmentarea habitatelor
si,76-79
modele 9i, 34-35
prevenire qi, 14
specii, l-2
specii invadatoare gi, 90-
95
supraexploatarea li, 69,
87-90
Extinclii in cascade, 25
F acilitarea activitlllilor de
conservare, 218
Falco peregrinus,8l
Familie (taxon), l7
Fenotip, l7- 18
Fermtr de vite, 73
Ficugi,23
Filipine, 69, 75, 169
Fitoplancton, 24
Fiziologie, I l5
Flamingo, 127
Fluctualii ale populaliei,
lll
Fluturi, 70, 79, 116,126
Flux de gene, 108, 192
FML Vezi Fondul Monetar
Intemational
Foca de Hawaii (Monachus
schauinslandi), ll9
Fond de gene, 18
Fonduri, pentru dezvoltare
durabil[,232-235
blncile intemationale de
dezvoltare li
deg-adarea
. ecosistemelor, 235-
239
Fondul Nalional de Mediu
(NEF),233-234
Gdapugo, Marine Park
(Ecuador), 164, 175
Gamma diversitate, 26
Gazde,23

Garofi 1a Pietrei Craiului
(Dyanthus calizonus\,
63,64
Gaze cu efect de sere, 84,
175,230,232
Gazcla arubt (Oryx
leucoryx),131
Gindacul gropar american
(N icrophorus
americanus), 59, 67
Gatuirea populaliei, lll-
tt2
GEF. Vezi Global
Environment Facility,
160,132,233
Gene polimorfice, l8
Genotip, l8
Genul (taxon), 13
Geotermal, 8, 32
Ghepard (Acinonyt
jubatus),99
Ghetari, 86
GhinlJ.r a (G ent i ana I ut e a),
147
Ginkgo (Grntgo biloba), 48
GIS. Vezi Sisteme
Informalionale
Geografice, 168
Glaxo Wellcome, 4l
Global Biodiversity
Information Facility,
240
Global Environment
Facitity (GEF), 160,
)1) )'t7
Golful Georges Bank, 80
Gradini botanice, 36, l4l-
145
Vezi 9i strategii de
conservare ex situ
Gradini zoologice, 137- 140
Vezi ti Strategii de
conservare ex situ
Great Banier Reef Marine
Park (Austral ia), 164
Great Smokies National
Park (United States),
174
Creenpeace, 54, 243
Guanacaste Conseruation
Area (Costa Rica),
165,209-2tl
Guanacaste National Park
(Costa Rica), 165
H abitate corido( 182.
183
Habitate insulare, 65-66, 92
Habitate urbane
arii protejate, 179
eforturi de reconstructie,
207-208
H aemulon flov ol ineatum,
30
H al i qetus l eucophalus, 93
Hard release, t3l
Hawaii, endemisme in, 63-
65
Hemignathus spp.,29
Heterozigo{i, l8
Hibrizi, 18, I10, 145
H imqt i one s anguinea, 29
Hoftnan-LaRoche, 49
Horticultura, specii
invadatoare qi,9l
Hymenorys acaulis var.
glabra, ll3
I lnventory System
I arba ptrduchelui
(Pedictlqis
furbishiae),126
ICBP vezi lntemational
Council for Bird
Protection
lerbivore,22-23
Iguag0 National Park
(Brazil), 174
Iguane, 6l
Implicarea publicului
reconstucjia habitatelor
Sr,202
INBio. Vezi National
Biodiversity Institute
Incapacitatea pielii, 36
Incubare artificiall, 139
Incendii, 60, 7l-73, 79, 86,
94,98-99
management de habitat,
187- 188
lndicatori ai diversitedi
biologice, l7l
Indicatori biologici
(biomarkeri), 48, 166,
t73
Indici de biodiversitate, 25-
26
241
Indienii Huastec, 220-221
lndienii Tukano, 222
lndonezia, 169, 172, 174,
219,227 ,235,237
Industrie biotehnologica,
231
Industria lemnului, 39-40
zone sllbatice in, 160
Inseminare artificialtr, 139
Insula Apo (Filipine), 192
Insula Barro Colorado
(Panama), I 19
lnsula Santa Catalina, 92
Insule
rate de extinc{ie in, 63-
65,66-67
specialie 9i, 27
specii invadatoare in, 92
Int€mational Council for
Bird Protection
(rcBP), l7l
Intemational Crane
Foundation, 138
Intemational Species
(rsrs), r38
lntemational Whaling
Commission, 89
Intemet, I 16
Inundatii, 44
Inventariere, 116-l l9
Investigarea populaliei,
I l6-l l7
Ip omops is aggregat o, 109
lpotezz Gaia, 52
Istoria naturale. Vezi
Ecologie
[SIS. Vezi International
Species Inventory
System
IUCN. Vezi International
Union for the
Conservation of
Nature
Ilncf,lzire globald. 84-87
Janzen, Daniel, 209
Kenya, 47, 123, 127, 164,
169, 175, t94
28{r C onse rv are a dive rs i ldl ii bioI ogi c e

Kibale Forest Game LTER. Vezi Long-Term Mediu abiotic, 22

Corridor (Uganda), Ecological Research Megafaunl charismatica,
t82 sites 49. 105. 138, t66
Komodo National Park Lunca Dunarii. 169, 203 Mellon Foundation, 233
(lndonesia), 174 ,,puncte fierbinti", 169 Mercinella enigmatica, 92,
Ku a Yala Indigenous Lup (Cank lupw),23, l2l, 93
Reserve (Panama), 122 Metale toxice, 83
226
rl,/ a Selva Biological
MacArthur
232,233
Foundation,
Metapopulalii, 125-128
Middlesex Fells
(Massachusetts), 67
Station (Costa Rica), Macroparazili, 95 Midii, 74, 94,99,131
t82 Madagascar, 63-70 Migralie
La Zona Protectora, 182 Maimule urltrtoare drift genetic ai, 108
Lacul Erie, 207 (Alouatta pigra), 183, metapopulatii 9i, 125-126
Lacul Victoria, 74 229 Migralii sezoniere, 99
Lacuri, recontructie, 207 Malaezia, ameninliri de Missouri Botanical Garden,
Land Trust Exchange, 218 extinctie, 147-149 I
Lant trofic, 23 Malpai Borderlands Group, Migcr ea Cbipko, 222-223
Large Camivore Initiative 198 Mnemiopsis leydi, 92, 93
for Europe, 120-123 Mamifere Modelul biogeografic al
ursul brun, 120 rate de extincfie, 60, 61,
insulei, 65-66, 76
lupul, l2l 62 proiectarea ariilor
rdstl, l2l-122 numdr de specii, 28
protejate 9i, 176-177
LeBea Protectiei specii ameninlate, 148
Molothrus ater,79
Mamiferelor Marine, Management bioregional,
Molugte, 30, 39, 44, 48
l5l 199
Molutte marine, I l7
Legislalie ManagementuI habitatelor,
Monachus schauinslandi,
privind noile populalii, 167, 187-189
l3 5- 136 bioregional, 199
|7
Monks Wood, 186
convenlii internalionale, utilizare multipll, 197
Monumente ale naturii, 16l
153-155 Mangabilul moFt
legislalie localt, 217 -220 (Cercocebus galeritus Morfologie, I l5
legislalie nalionaltr, 150- galerins), 123-124 Morfospecii, 16
152,219-220 Mangrove, T4-75 Muir, John, 9
Lemnul c6inelui (Corzzs Manilkara achras, 221 Munfii Retezat, 130
Mafio. (Manihot Mutatii, 108, I l0
florida),97 MVP. Vezi Mirimea
Lemurieni, T3 esculento), 4l
Leon opilhecus rosalia, 7 4, viermele alb al minimi viabili a
l3l, 133 maniocului populaliei
t.eopold, Aldo, 8 (P henacoccus Mya arenaria,92,93
Leu (Panthera leo), ll2 nanihoti), 4142 Myrmecodia,2l
Libelule, 206 Manu National Park (Peru),
Liberului schimb, 35 3
Licheni, 21, 48, 83 Marea Neagrtr, 92, 93 N-*.u", Island, 188
Lilieci, 20, 23 -24, 45, 245 Mamota (Marmotta National Biodiversity
Liliecii mexicani f6rtr coadl marmotta\, 130 Institute (INBio), 43
(Tadarida Marimea efectivtr a National Geognphic, 5
br asiliensis), 245 populaliei (Ne), I l0- Natural Heritage Data
Linnaeus, Carolus, l7 |2 Centers, 149
Lista albastra, 150 MDA. Vezi Areal minim Natural Heritage Programs,
Long-Term Ecological dinamic 166.167
Research (LTER) , MDB-uri. Vezi Btrnci de National Marine Fisheries
128 dezvoltare Service (NMFS), l5l
Loricifera, 32 multilaterala National Resource
Loxops spp.,29 Medicina tradi{ional6, 38 Accounting,3T
 289

National Seed Storage Piduri stabilirea de noi

Facility, 143
Native Seeds/SEARCH,
228
NEF. Vezi Fonduri
nationale de mediu
Nevertebrate, 106, 137
New England Wild Flower
Society, 142
Ningaloo Marine Park
(Auslralia), 192
Ni96 ecologica, 20
Nivele trofice, 2l-23
Nivelul mlrii, 86-87
NMFS. Vezi National
Marine Fisheries
Service
Nomenclaturf, binom iald,
t7
North Sea Reserve, t64
Noua Guinee, 173
efectul plorilor acide, 83 populatii, 134
produse, 40-41 Plante fotosintetizatoare, 20
Vezi 9i p6durea hopicald Plante medicinale, 39, 4l
uscata" padurea Plant Conservation Office,
tropicaltr umedtr l7t
Padure de pini, 196 Planul de Acliune
Padurea tropicaltr uscattr, Mediteranean, I l9
169,208-2ll Planuri de conservare a
Ptrdurea tropicala umedi habitatelor, 153, 154
distrugerea habitatelor, Ploaie acidl, 82-83
69-71 Plop (Populus sp.), 145
,,puncte fierbinli", 196- Plumeria rubra,22l
t9'1 Polioptila califurnica
diversitatea speciilor in, californica, 152, 153
20,27,28 Poluare
industria lemnului gi, 40 degadarea habitatelor si,
P[duri xerofile, 188 79-90
Pas&i tratate internationale
arii protejate africane, privind, 175-176
178, 193 legisla!i nalionale

o bligalii morale,
diversitatea biologictr
9i,53
Olympic National Forest
(Washington), 188
Omnivore, 23
Oncor hynchus ap ac he, 9 5
Oncorynchus mykiss,95
Ordin (taxon), 16
Origini americane, 8-l I
Origini europene, 7-8
Ovis cqnqdensis, l0'1
Originea vielii,
biodiversitatea gi, 59
Ozon, 83
Pujirt", zos
Palmier,7l,74, ll4
Panama, 24, I 19
Panda, 137, 140
Papagali Ara, eforturi de
protecfie,2-5
Papucul doamnei
(Cypripedium
acaule), l18
Paradigma declinului
populaliilor,98
Paradigama populaliilor
mici, 107
Parazili,23
Parcuri nalionale, 160,163,
164, r94,2t9,240
puncre fierbinli, 169-170
rate de extinclie, 62-63
specii ameninlate, l5l
Peisaj, definilie, 184
Peisaj intedigitat, 184
Peisaje ln relea, 184
Peisaj mozaicat, 184
Peisaj pulin fragmentat, 184
Peisaje terestre gi maine
protejate, 16l
Perkins-Elmer, 49
Perspectiv6 evolufionist-
ecologica, 9- 10
Peru,2-3,172
Pescuit (comercial), 68, 75,
87,88,95, 192-193
Pescuit (sportiv), 46, lE6
Pelti
creftere, 140-14l
invadatoare, 99
Pew Charitable Trusts, 233
Phylum (taxon), 16
Picoides borealis,96
Pinchot, Giffor4 9
Pinguinul Adelie, 86
Pinul Monterey (Pirzs
radiata) , 145
Plante
crize endogamice qi, 109-
ll0
medicamente, 47-48
rate de extinctie, 63
specii amenintate, 146
specii endemice, 63
privind, 219-220
Poluarea aerului, 82-87
Poluarea apelor, 8 t-83
c\ azot,82
Poluare cu pesticide, 80-81
Poluarea marin6, 175-176
Pop, Emil, 13
Populaliile
eforturi de conservare,
t24, t37-138, ts2
defini{ii, l8
Vezi gi populalii noi;
populalii mici
Populalie centrali, 125- 126
Populalii experimentale
esenliale, 136
Populalii experimentale
neesentiale, 137
Populalii mici, 107
varialii demografi ce in,
ll3
mtrrimea efectiva a
populaliei 9i, I l0-l 12
varialia factorilor de
mediu ii catastrofele,
ll3-l l4
spirala extincliei gi, I 14-
ll5
Populalie minimi viabil6
(MvP), 106
Populalii noi
comportamentul social al
animalelor nascute in
captivitate, 132
290
constituirea, 128-130
legislalia pentru stabilirea
de, 135-136
stabilirea populaliilor de
planre, 134- 135
Porcul pignrenu (Sus
salvanius),224
Pt d^toti,20,22-23
Pradltorism, 20, 37
Preo(i budipti, etica
conservtrrii, 223
Prerie,75
gtinuga mare de prerie
(Tympanuchus cupido
pinnatus\, 109
Prezervare in situ, l3Gl37
Prezervare off-site, I 36-1 37
Prezervare on-site, 136- 137
Prioritate in conservare,
165-166
Prioritili pentru proteclie,
168
Producltori, 2I -22
Produs Intem Brut (PIB),
36
Program de crettere, 130-
l3l
Program de cregtere in
captivitate, 73, I10,
l3l-132, 136-l3E
Program de introducere,
130
Program de reintroducere,
I13, 128-138
Programe educalionale, 47
Programul Man and the
Biosphere (MAB),
173, t90-193,226
Proieclare, arii protejate,
176-185
Proiecte integrate de
dezvoltare,224
Project Tiger, 166
Proprietate obignuittr, 229
Prunus serolina, 63
P s eudones t or xant hophrys,
29
Psittirostra spp.,29
Pugcariu, Valeriu, 13
PVA. Vezi analiza
viabilititii populauei
a ueensland Rain Forest
(Australia), 174
Conservarea diversildlii biologice
Rezervatii de extractie, 228-
229
Racovi16, Emil, 13 Rezervatii naturale stricte li
Radia{ie evolutivtr, 28 zone salbatice, 160
Rampe de degeuri, eforturi Rezerve minerale, 25
de reconstruclie, 207- Rhamnus purshiona,39
208 Rinoceri indieni(Rhiroceros
Rapana t'erosa,92, 93 unicornis),224
Rate de extinctie, 62-67 Rinocerul de Sumatra, 140
in mediul acvatic 9i Rio +5, 230
terestru, 62 Rio Palenque Science
insule, 62-65 Reserve (Ecuador),
modeme, 65-67 74
predictii,65 Rominia
Rape de aryilI, 2-3 admini.'trarea ariilor
Raven, Peter, 2 protejate, 185
Rtchitanul (Lythrum conservarea li ocrotirea
salicaria),91 naturii in, I l- 13
R6ndunici de mare (Sterza tegislalie nalionald, 219
hirundo), 186 Programul ,,Man and the
Reabilitarea zonelor Biosphere", 175
miniere, 199, 200 reconstructia ecologica a
Recifi de corali, 20, 21, 27, Deltei Duntrrii, 120-
123
30,30,75
zone umede, 203
Recombinare genetictr, 18,
Royal Botanic Gardens,
27
Reconstructie ecologicf,
Kew, l4l
,
Rwanda, 47
|9-203
Reconstruclie. Vezi
Program de
reintroducere
S*,et (ariica), zO
Salmonidae, 74, 99
Regn (taxon), 16
Samoa, 229
Relaliile dintre specii, 45- Sanctuare de, 105, 137, 160
46 Santa Rosa Park (Costa
Relalii interspecifice, 5l Rica), 165
Relafii mutualiste, 2l Sapote (M a ni I kar a ac hr os),
Relalii specie-areal, 65-66 22t
Reptile, 167, 169 Savane, 167, 173, l9O, 200
Republica Democrati Schimbul de datorii pentu
Congo, 164 natud',234-235'
Restoration Ecology, 238 Sedimentare, T5
Resurse cheie, 3, 23-25, Secettr,85-87
189 Seleclia naturalI, 27
Resune comune, 37 Serengeti Natio[al Park
Resurse de ape, 46-47 (Tanzania), 174, 193
Resurse edafice, ,14-45 Sex ratio, lll, l13
Resurse naturale, l0 Sfingide, 165
Relea trofictr, 23 Sierra Club, 50
Rezervalia biosferei Delta Sierra de Manantl6n
Dunerii, l6l, 175, Biosphere Reserve
204-205 (Mexico), 228
Rezervalii ale biosferei,
l6 t, 174-175, 185,
2t9,224,226
Silent Spring, 92
Silvicultura, 68, 71, 196-
197
I ndex 291

SimbiozI, 2l originea speciilor noi, 27- Vezi 9i programe de

Sinharaja Forest Reserve 28 crestere in captivitate
(Sri Lanka), ! 74 prognoza numlrului de, Studii demografice, t l7
Sistemul d€ Parcuri 66 Subpopulalii, T8
Nalionale al SUA, specii cheie, 23-25 Succesiune, 20, 200
specii invadatoare gi, Specii aproape ameninlate, Subventii exteme, pentru
94 146 eforturi de
Sisteme Informationale Specii cheie, 23-25 conservare,229
Geografice (GIS), Specii cultivate, Supraexploatare, 87-90
168 variabilitate geneticd, Symbion pandora,33
Smog fotochimic, 83 41, t4t-145,225-226,
Smith, Adam, 35 228
Societatea de turism li Specii dependente de T qdarida brasiliensis,
pentru proteclia conservare, 145- 146 245
naturii, 12 Specii endemice, 63-65 Tamarinul leu rogu
Societ[ti radilionale 9i ,,puncte fierbin1i", 169- (Leontopithecus
diversitatea biologic6, t7t ros a I i q), 7 4, 13 l -'132,
224-225 Specii exotice, 82, 9l-95 133
eforturi de conservare gi, Specii extante, 60 Tambopata-Candamo
226-229 Specii extincte, 60 Reserved Zone
etica conservAn. li, 221- ln mediul acvatic ai (Peru),3-4
223 terestru, 62 Tana River National
protejate 9i, 189-193 insule, 62-65 Primate Reserve
dl.rabill9r, 220-222 modeme, 65-67 (Kenya), 123
Society for Ecological predic1ii,65 Tanzania, 47, 97, l l l - 1 12,
Restoration,2ll Specie extincttr global, 56 t64, 170,1'74
Soft release, l3l Specii interdependente, 52 Taurotragus oryxii, 138
Solenopsis saevissima Specii invadatoare, 90-95 Taxonomigti, 16
richter,l0S Specii in pericol, 146,220 Taxonomie, l6
Somonul Apache Specii in pericol iminent, Taxus brevifolia, 48
(Oncorlrynchus t46 Terenuri private
apache),95 Specii rare, managementul stategii de conservare,
Sould, David, 137 habitatelor, 189 190- 195
Specialie,27-28,66 Specii vede6, 166 proprietari de terenuri,
Species Survival Specii wlnerabile, 146 146, l8l
Commissiou Action Spirala extinc{iei, I l4-l l5 Tisa pacificl (Taxus
Plans, 167 Statele Unite ale Americii brevifolia),48
Species Survival criterii, 149 The Nature Conservancy,
Commission distrugereq zonelor s0, 160, t98,217,
Conservation umede, 74 233,243
Breeding Specialist ,,puncte fierbin1i", 169 Thermus aquaticus, 49
Group, 138 specii ameninlate, 7l Thoreau, Henry David, 9
Specii specii de plante Tigru, 166
biodiversitate, 13, 15, 16- endemice,64 Tonul de mare (Iiznnzs
l8 sprcii invadatoare, 9l -92 thymus),88
categorii de conservare, Stejr (Quercus sp.), 145 TRAFFIC Network, 155
145-148 St iz os t e d i o n v i lreum, ZO7 Tragedia bunului comun, 37
clase de vdrsttr, ll7 Stochasticitate demografi c6, Transfer de embrioni, 139
definifii, 16 ll3-ll4 Tribul Bodo, 224
denumire qi clasificare, Strategii de conservare Tribul Penan (Bomeo), 223
t2_13
ex situ, 136-137 Tropice
m on ilorizare pe termen grldini botanice la,
grldini botanice 9i arborete, 142
lung. ll6-ll? 141-15r diversitatea speciilor in,
numerul de, 30-32 21-28
grbdini zoologice, 137-l4l
zone salbalice in, 160
292 Conservarea diversitdlii biologice

Tsavo National Park (Kenya), United States National
t24 Marine Fisheries
Tufiguri de salvie, 153 Service, 44
Tuttle, Merlin, 245 United States National
Science Foundation,
128
Tapul de tufiguri Bongo UralJgvtan (Pongo
' (Tragelaphus pygnoeus),71
euryceros), 139
Ttui cu biodiversitate I/
ridicatil, 169
Y aloare de utilizare, 39-42
Valoare de utilizare a
Itrri dezvoltate, utilizarea produselor, 39-42
resurselor, 235, 240
Valoare economicd pentru
ftrri in curs de dezvoltare recreerc 4647
223-224,230-232 Valoare estetice, a diversit{ii
biologice, 53
TT Valoare indirectll, 37, 42-48
LJ niulli de mlsura, 4 Valori oplionale, 37, 48-49,
United Nations Conference 52
on Envirooment and Varialie genetictr, l4-15, 18.
Development 27
(TJNCED), 230-232 riscul de extincfie gi, 70,
United Nations Development 79,99
hogramme,232,233
United Nations Educational,
in populaliile mici, 107-
108
Scientific, and Cultural Vanltoare, 39, 46, 60, 87
Organization balene,88-90
(UNESCO), r90 reglementeri,2l0
United Nations trofee, 194
Environmental Vermivora bachmanii, 58
Vertebrate, 62, 70
Prognmme (UNEP),
Vestiaria coccinea,29
t54
Viata selbatice africane, 194-
United States Agency for
199
Intemational Yicufa (Viaryna victgna), 88
Development, 232, 233 Vulturul de mare (Pardio,
United States Bureau of Land haliaetus),81
Management, 163 Vulturul pleguv (Haliaerzs
United States Fish and ' leucophalus),8l
Wildlife Service, l5l
United States Forest Service,
134
United States National
w . Alton Jones
Foundation,233
Forests, 163, 196 Wallace, Alfred Russel, 27
WCMC. Vezi World
Consewation
Monitoring Centre
WCS. Vezi Wildlife
Conservation Society
Westem, David, 193
Wildlife Conservation
Society (WCS), 3
Wildlands hoject, 173, lE3
Wildlife Trade Monitoring
Unit, 155
World Conservation
Monitoring Centre
(wcMc), 147, ls5,
169, r87
World Heritage Convention,
t74
World Heritage Sites, 174,
t87,224
World Wildlife Fund (WWF),
16, 50, t'71,204,232,
233,243
Y ellowstone National
Park,46,49, 128, 129
a,
Ilea diploperennis, 227 ,
228
Zone de recreere, 186
Zone de referinl6, 201
Zorc de secrntale, 223, 224
Zone sanctuar, 192
Zone sllbatice, 160
Zole umede,74-75
valoarea existeniall ale, 50
ratate intema{ionale
privind, '173-174
managementul, 188-189
reconstructia, 199, 203 -204
Zone umede tropicale,
valoarea economic5, 50
Zona de uz general, 193
Zoological Record, 116