LUCRĂRI CONSACRATE FAUNEI OLTENIEI, ELABORATE DE PROF. DR.

DOCENT RAUL CĂLINESCU, FONDATORUL BIOGEOGRAFIEI ROMĂNEŞTI, FIU

DE SEAMĂ AL CRAIOVEI

GEACU SORIN
Institutul de Geografie al Academiei Române, Bucureşti, România

OLTENIA FAUNA WORKS BY PROF. RAUL CĂLINESCU, THE FOUNDER OF ROMANIAN

BIOGEOGRAPHY, AN EMINENT SON OF CRAIOVA CITY.
Raul Călinescu was born on December 27, 1901 in Craiova and passed away on August 30, 1970 in Bucharest.
After obtaining his BA. and PhD. of Geography from the “King Ferdinand I” University in Cluj, Romania, he
worked for over ten years in the Bucharest University Zoology Laboratory. From 1938 to his last days he was a
staff member of the University Geography Section. Prof. Călinescu sampled his first vertebrate species from Oltenia
province, studying not only their systematic-biological aspects, but moreover their zoogeography. While in Craiova,
he published his works on various species: Citellus citellus, Canis aureus, Vipera ammodytes, Simulium
columbaczense, Astacus torentium, mostly in ‘Arhivele Olteniei’ journal, but also in Buletinul Societăţii Regale
Române de Geografie (notes and studies of scientific syntheses on the Oltenia steppe, the Danube Defile, the
biogeographical consequences of the Glacial Age in Oltenia and zoological toponyms). The Professor was one of
the promoters of nature protection, setting up the Association of Oltenian Naturalists which he headed for a certain
period of time.

Cuvinte cheie: fauna, Oltenia, Călinescu (Raul)

Raul Călinescu, fondatorul biogeografiei româneşti, s-a născut la 27 decembrie 1901 în Craiova, aici
urmând şcoala primară şi liceul “Carol I” pe care-l absolvă în 1921. Frecventează apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe
a Universităţii “Regele Ferdinand I” din Cluj, unde obţine licenţa în Geografie (secundar Ştiinţe Naturale) în 1926,
cu lucrarea “Consideraţiuni asupra geografiei zoologice a Olteniei”. Titlul de doctor în Geografie îl obţine tot la
Universitatea clujeană, în anul 1930, cu teza: “Contribuţiuni sistematice şi zoogeografice la studiul amphibiilor şi
reptilelor din România”, care va fi publicată un an mai târziu în Analele Academiei Române (Memoriile Secţiunii
Ştiinţifice).
După ce, timp de un deceniu, a lucrat ca preparator şi asistent în Laboratorul de Zoologie al Facultăţii de
Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, în anul 1938, este abilitat docent, iar la 1 noiembrie 1940 este numit
conferenţiar de Biogeografie la Secţia de Geografie a acestei facultăţi. Din 1956, devine profesor titular la Facultatea
due Geografie a Universităţii din Bucureşti, unde a predat cursurile de: “Biogeografie generală şi regională”,
“Biogeografia României”, “Geografia animalelor” şi “Geografia plantelor cu noţiuni de botanică”. Pentru pregătirea
practică a studenţilor geografi, a militat pentru înfiinţarea Staţiunii de Cercetări Geografice Eşelniţa-Orşova (1965),
al cărei director a fost până la încetarea din viaţă.
Membru fondator, în 1944, al Institutului de Cercetări Geografice al României, azi Institutul de Geografie
al Academiei Române din Bucureşti, Raul Călinescu a condus secţia (apoi sectorul) de Biogeografie al acestuia,
timp de aproape două decenii.
În cercetările sale au predominat aspectele de zoogeografie. A participat ori a coordonat, realizarea unor
volume ample, de mare însemnătate ştiinţifică, ca de exemplu: Introducere în Biogeografia României (1946),
Geografia Fizică a României (1955), Monografia Geografică a României (vol. I, Geografia Fizică, 1960), Geografia
văii Dunării Româneşti (1969), Biogeografia României (1969). Activitatea de dascăl s-a împletit armonios cu aceea
de organizator, Raul Călinescu manifestând o preocupare atentă pentru înzestrarea Laboratoarelor de Biogeografie
din Institutul de Geografie şi Facultatea de Geografie din Bucureşti (acesta din urmă purtându-i azi numele), cu
colecţii de specialitate, determinatoare şi aparatură.
Profesorul doctor docent Raul Călinescu a îndeplinit funcţia de şef al Catedrei de Ştiinţe fizico-geografice
speciale (1962-1966), iar din anul 1969 a fost numit conducător ştiinţific de doctorat în biogeografie la Facultatea de
Geografie din Bucureşti. A fost membru al Societăţii de Ştiinţe (Cluj), Societăţii Naturaliştilor din România
(Bucureşti), Societăţii Regale Române de Geografie (Bucureşti), Societatea de Ştiinţe Naturale şi Geografie
(Bucureşti), American Society of Mammalogists (Baltimore), Deutsche Geselschaft für Säugetierkunde (Berlin). A
încetat din viaţă la 30 august 1970, în Bucureşti.
Oltenia a fost pentru Raul Călinescu, provincia românească din care a colectat primele specii de vertebrate
(unele semnalându-le pentru prima oară), pentru multe din acestea urmărind nu numai aspectele sistematice-
biologice, cât mai ales pe cele de natură zoogeografică. Rezultatele ştiinţifice le-a publicat în special în periodicul

1
craiovean “Arhivele Olteniei” (mai ales în primul deceniu de apariţie), fiind un colaborator al rubricii “Oltenia
Naturalistă” a acesteia, dar şi în alte publicaţii, ca de exemplu Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie.
Cele mai numeroase sunt lucrările consacrate unor specii de vertebrate. Încă de când era student, Raul
Călinescu se dovedeşte un asiduu cercetător al unor mamifere din cuprinsul Olteniei.
Dacă în 1924, publică unele date referitoare la zoogeografia ursului, jderului şi cerbului în Oltenia, în 1927
tipăreşte un amănunţit material consacrat prezentării popândăului, numit Şuiţă în sudul Olteniei, şi pe care Raul
Călinescu îl denumeşte “marmota de stepă a Olteniei”, descriindu-l astfel: “animal de stepă, mic şi drăguţ, care, în
zilele călduroase de vară se vede pretutindeni în câmpiile noastre, ridicat în două labe şi privind atent împrejur cu
ochii săi vioi şi inteligenţi” (1927, pag. 456). Materialul cuprinde consideraţii sistematice (Călinescu consultând cele
mai noi trate (la acea vreme) tipărite la Berlin, Paris, Leipzig, St. Petersburg), taxonomice şi zoogeografice,
referitoare la acest mic rozător. Raul Călinescu s-a preocupat mai mulţi ani de zoogeografia popândăilor. Astfel,
pentru a marca limita biogeografică a acestora în nordul Olteniei, face cercetări de teren la Negoeşti, Godeni,
Pioreşti, Brădeşti, la contactul Câmpiei Olteniei cu Podişul Getic. În schimb în Câmpia Olteniei, unde este foarte
răspândit, l-a identificat în multe localităţi din judeţele Dolj, Romanaţi şi Mehedinţi.
Raul Călinescu a fost primul om de ştiinţă care a semnalat prezenţa (pentru prima dată în România) unei
noi specii de mamifer – şacalul -, care a fost împuşcat la sfârşitul lunii noiembrie 1929 la Ghidici (jud. Dolj). El a
făcut determinarea acestuia, exemplarul fiind ulterior împăiat de Hoenicke, preparatorul Muzeului de Istorie
Naturală din Bucureşti. O prezentare amănunţită a acestui exemplar, ca şi problemele zoogeografice pe care le
ridică, o face în periodicele: Arhivele Olteniei (Craiova), Revista Ştiinţifică “V. Adamachi” (Iaşi) şi Buletinul
Societăţii Regale Române de Geografie (Bucureşti).
În “Arhivele Olteniei”, în 1935, publică şi o listă intitulată “Mamifere găsite în Oltenia”, care cuprinde 23
specii: Crocidura mimula, Rhinolophus ferrum-equinum, Minioterus schreibersi, Nyctalus leisleri, N. noctula,
Vespertilio murinus, Canis aureus, C. lupus, Vulpes vulpes crucigera, Felis silvestris, Martes foina, Mustela
putorius, Ursus arctos, Arvicola amphibius, Apodemus silvaticus, Citellus citellus, Sciurus vulgaris fuscoater,
Sciurus vulgaris italicus, Spalax istricus, Rupicapra rupicapra, Capreolus capreolus, Cervus elaphus, Sus scrofa.
Interesant este faptul că atunci Călinescu semnala existenţa a 200 exemplare de capre negre în Munţii Parâng.
Speciile menţionate au fost determinate personal de Călinescu. În încheierea listei, Raul Călinescu făcea şi
următorul apel: “rog pe vânătorii din Oltenia ca, ori de câte ori vânează vre-un animal pe care domniile lor nu-l
cunosc destul de bine, sau care li se pare că se deosebeşte de exemplarele tipice, să binevoiască a-mi cere lămuriri
(şi, dacă pot, să-mi trimită măcar craniul vânatului, cu indicaţia sexului şi a localităţii vânătoarei)” şi de asemeni îi
ruga să-şi procure broşura sa consacrată vânatului cu păr (1935), cu ajutorul acesteia considerând că “ei vor putea
contribui în modul cel mai serios posibil la cunoaşterea mamiferelor Olteniei” (1935, pag. 140).
În 1939, în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie abordează şi problema dihorului pătat din
Munţii Mehedinţi identificat la Piatra Cloşani, ca şi problemele biogeografice pe care le ridică (întocmeşte şi două
hărţi originale cu repartiţia acestei specii pe glob şi în Peninsula Balcanică).
Referitor la păsări, Călinescu semnala ivirea în Gorj a mătăsarului (Ampelis garrulus), specie boreală
eurosiberiană. În iernile foarte friguroase migrează mult spre sud, rar ajungând şi în România. Astfel la 26
decembrie 1937, s-a observat un stol de 20 mătăsari într-un copac de pe islazul de la marginea comunei Poenari
(localnicii numindu-le “sturzi moţaţi”).
Dintre reptile, pe Călinescu îl preocupă cu deosebire cercetarea viperei cu corn. Nota apărută în 1925
reprezintă prima contribuţie publicată asupra acestei specii pentru Oltenia (cu studiul viperei cu corn “nimeni nu s-a
ocupat mai amănunţit în ţara noastră” arăta Călinescu (pag. 439). În lucrare a căutat să stabilească ecologia şi
biologia lor, dar mai ales a precizat problemele zoogeografice. Pentru aceasta a coroborat cercetările sale de teren cu
informaţii primite din multe locuri din ţară, toate regăsindu-se apoi în sinteza intitulată “ Vipera ammodytes Cuv. în
România” publicată în periodicul “Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj” (II, 1926), în
prealabil ea fiind prezentată Societăţii de Ştiinţe din Cluj, în şedinţa acesteia din 26 iunie 1925, prezidată de savantul
Emil Racoviţă.
Raul Călinescu se ocupă şi de zoogeografia unor nevertebrate. Semnalăm sinteza numită “Problemele
biogeografice ale muştei columbace în România” (1927). Această muscă veninoasă (Simulium columbaczense),
element zoogeografic balcanic, a determinat în perioada interbelică mortalităţi în rândul animalelor domestice, cu
deosebire în Oltenia şi Banat. În Oltenia a fost semnalată pentru prima oară încă din anul 1695 la Cerneţi (jud.
Mehedinţi).
Ulterior, îl preocupă şi studiul racului de munte (Astacus torrentium) din Munţii Olteniei. Scurta descriere
biologică este completată cu consideraţiile zoogeografice, Călinescu colectându-l de pe văile Motrului, Cernei,
Naibei, Tismanei şi afluenţilor ei, Jiului (Lainici), Racovăţului, Bahnei, în cursul cercetărilor de teren întreprinse în
anii 1925,1928, 1929. Nota publicată în 1929 în Arhivele Olteniei, va fi îmbogăţită şi republicată în 1934 în
Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie (aici a inclus stabilirea limitei biogeografice dintre racul de munte
şi cel comun (Astacus fluviatilis) în regiunea Balta-Gornoviţa din Mehedinţi). Mai înainte, tot în Arhivele Olteniei
publică nota intitulată “Din fluturii păpădiei adunaţi în Dolj” (1925), ori face referire la repartiţia scorpionului,
scolopendrei şi altor câteva specii în Oltenia (1922, 1923).

2
 În afara acestora, prof. Raul Călinescu include valoroase şi originale date faunistice şi zoogeografice
referitoare la Oltenia în unele materiale de sinteză. Astfel, în 1926, tot în Arhivele Olteniei, publică un interesant
articol referitor la “urmările biogeografice ale perioadei glaciare în Oltenia”, esenţiale fiind următoarele: 1). migraţia
spre sud şi dispariţia parţială a elementelor preglaciare; 2). extinderea spre sud şi către România a elementelor
nordice de climă rece şi umedă, concomitent cu expansiunea elementelor de munte şi deal spre şes, urmată în epoca
postglaciară de regresia lor de la sud spre nord şi de la şes spre munte; 3). migraţia postglaciară a elementelor
mediteraneene şi pontico-caspice”(pag. 246).
În 1928, publică o sinteză biogeografică preliminară asupra stepei Olteniei, a cărei limită de nord o
stabileşte pe aliniamentul dat de localităţile: Corbu-Rogova-Vânători (în jud. Mehedinţi)-Risipiţi-Caraula-
Radovanu-Săcui-Cârcea-Pieleşti (în jud. Dolj) – Balş-Piatra Olt (în jud. Romanaţi). În cadrul stepei propriu-zise a
deosebit “o foarte interesantă zonă – aceia a dunelor” (pag. 3). Enumeră numeroase specii de vertebrate, dar şi unele
nevertebrate pe care observă în cursul cercetărilor sale de teren, însă milita pentru efectuarea de studii faunistice
amănunţite asupra stepei şi dunelor oltene.
În cadrul cercetărilor monografice efectuate asupra fostei insule Ada-Kaleh (1935, 1940), semnalează
bogăţia în elemente mediteraneene a florei şi faunei acesteia, de aici colectând, între altele, numeroase exemplare de
scorpioni. Această insulă este cercetată din nou în cadrul campaniei de cercetări biogeografice în Mehedinţi, iniţiată
de Institutul de Cercetări Geografice al României din Bucureşti, în perioada 11-27 iulie 1949 (pe văile Topolniţa,
Coşuştea, Motru, Tismana şi în jurul localităţilor Gornoviţa, Nadanova, Balta, Baia de Aramă, Cloşani, Ilovăţ,
Malovăţ, Drobeta Turnu Severin. Atunci, Raul Călinescu, împreună cu Alexandra Bunescu şi 9 studenţi de la Secţia
de Geografie, au urmărit prezenţa unor specii mediteraneene atât de floră, cât şi de faună (Testudo graeca, Vipera
ammodytes, Euscorpius carpathicus, Cicada orni, Dinarchus dasypus). Alături de urmărirea arealului acestor specii
în regiune, evidenţiază şi rolul lor în precizarea extinderii climatului de tip submediterannean în sud-vestul ţării.
Acumularea a numeroase date, urmare a cercetărilor de teren efectuate, i-au permis prof. Raul Călinescu, ca
împreună cu Sofia Iana, să publice prima sinteză biogeografică românească asupra Defileului Dunării (de la
marginea Olteniei şi până la Baziaş), studiu complex, cu numeroase informaţii şi hărţi fito- şi zoogeografice
originale (1964). Acest material îmbogăţit şi restructurat a fost publicat şi în monumentala Geografie a văii Dunării
Româneşti (1969).
Referiri la fauna Olteniei, profesorul Călinescu face şi în multele sale lucrări de sinteză publicate după
1930: Contribuţii sistematice şi zoogeografice la studiul amphibiilor şi reptilelor din România (1931), Mamiferele
României (1931), Sciuridele din RPR (1956), Monografia geografică a RPR (1960), Biogeografia României (1969),
Biogeografie (1972) ş.a.
Raul Călinescu a fost însă şi unul din promotorii acţiunilor de ocrotire a naturii din această parte de ţară.
Astfel, la începutul anului 1928 a iniţiat “Asociaţia Naturaliştilor Olteni”.
În actul constitutiv, al acesteia se menţionau următoarele: “Subsemnaţii asistenţi şi preparatori olteni ai
Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti (…), convocaţi în seara zilei de 27 ianuarie 1928 în Laboratorul de Zoologie
descriptivă de către dl R.I. Călinescu (…), am hotărât înfiinţarea “Asociaţiei Naturaliştilor din Oltenia” cu scopurile
următoare: 1). Cercetarea ştiinţific organizată a Olteniei, din punct de vedere al florei, faunei, geologiei,
paleontologiei, mineralogiei (…) determinând înlesnirea cercetărilor pe teren aici; 2). Înlesnirea prelucrării
materialului adunat, în laboratoarele Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, legând şi raporturi cu specialiştii din
străinătate (…); 3). Transformarea “Asociaţiei Naturaliştilor din Oltenia” în “Asociaţia de Ştiinţe Naturale şi
Geografie a Olteniei şi Banatului” (tot atunci s-a creat şi Societatea “Oltenia geografică şi turistică” n.n.).
Redactarea statutelor va fi făcută de către dl asistent Raul Călinescu” (Arhivele Olteniei, VII, 36, pag. 146).
În 1928, R. Călinescu era preşedinte activ al “Asociaţiei Naturaliştilor din Oltenia şi Banat”. În darea de
seamă pe acel an a societăţii, acesta menţiona următoarele: “Dac-ar răsfoi cineva filele revistei “Arhivele Olteniei”,
oricine ar putea să cunoască interesul nostru pentru natura Olteniei şi strădania, de ani de zile zadarnică, de a stimula
înjghebarea unui nucleu de cercetare ştiinţifică a naturei Olteniei. Sunt 7 ani de când am propus înfiinţarea unei
Societăţi de Ştiinţe Naturale a Olteniei, pentru cercetarea organizată a acestui interesant colţ de pământ românesc,
rugând pe naturaliştii olteni să-şi publice în Arhivele Olteniei, observaţiile lor naturaliste făcute în Oltenia, ceea ce
redacţia de atunci a revistei a primit cu plăcere. (…) Gândul nostru a fost de la început ca această formaţie ştiinţifică
să înglobeze şi pe geografii olteni, în vederea unei forţe mai mari de activitate. (…) Ţinând seama de marea
asemănare geologică, climatică şi biogeografică a Olteniei şi Banatului, provincii care se-ntregesc într-o
individualitate geografică netă (…) , ne-am gândit de asemenea de la început a îngloba la activitatea comună şi pe
naturaliştii bănăţeni” (Arhivele Olteniei, VII, 36, pag. 144-145).
În 1928, în această asociaţie s-au prezentat trei conferinţe, prima fiind a lui Raul Călinescu, intitulată
“Importanţa cercetărilor naturaliste în Oltenia, cu privire specială asupra faunei”. Tot atunci, în cadrul asociaţiei se
strângea şi bibliografia naturalistă referitoare la această provincie. În încheierea acestei dări de seamă, Călinescu
menţiona următoarele: “Noi, cari pierdurăm multe nopţi de înfrigurare sufletească, gândindu-ne îndelung la acest
ideal pe care l-am atins formal, vrem să fim înţeleşi de oamenii înţelegători din Oltenia şi Banat, apreciaţi în
scopurile noastre frumoase şi dezinteresate şi ajutaţi neprecupeţit, pentru a putea atinge şi idealul de fond, către care
ţintesc gândurile noastre” (pag. 146).

3
 În perioada 14-30 iulie 1928, Asociaţia Naturaliştilor din Oltenia, condusă de R. Călinescu, efectuează şi o
excursie de cercetare în nord-vestul Olteniei în regiunile: Cazanele Dunării, Drobeta Turnu Severin, Gura Văii,
Jidoştiţa, Băile Herculane, Văile Bahnei, Vodiţei şi Cernei, Cloşani, Motru, Muntele Oslea, Baia de Aramă,
Tismana, Cioclovina, Tg. Jiu. La ea, au participat, între alţii, prof. E.I. Nyarady (Cluj), dr. O. Marcu (Cernăuţi), C.S.
Nicolaescu-Plopşor (Craiova). Urmare a acestei excursii s-a colectat un material bogat şi variat, prof. R. Călinescu
apreciind că “rezultatele ştiinţifice sunt considerabile”.
Unele elemente faunistice au fost colectate şi în urma cercetărilor de geografie fizică legate de valea Jiului,
atât în zona Craiova-Mofleni cât şi la confluenţa cu Dunărea. N-a scăpat din vedere nici nomenclatura populară
românească a animalelor, interesant fiind materialul (publicat în acelaşi periodic craiovean în 1925), intitulat
“Contribuţiune pentru nomenclatura zoologică populară. Numiri de animale strânse la Plosca (jud. Doljiu)”.
Concluzionând, putem aprecia faptul că prin studiile pe care le-a efectuat în spaţiul geografic cuprins între
Carpaţi, Dunăre şi Olt, prof. dr. doc. Raul Călinescu a fost nu numai unul din iniţiatorii cercetărilor asupra faunei (de
vertebrate în special), ca şi a acţiunii de ocrotire a naturii. Totodată, prin studiile efectuate aici, Raul Călinescu
porneşte activ pe drumul afirmării sale ca biogeograf.

BIBLIOGRAFIE

CĂLINESCU R. 1922, Două artropode quasi-caracteristice Olteniei, Arhivele Olteniei, Craiova, I, 4, pag.
383-384.
CĂLINESCU R. 1923, Contribuţiune la fauna Olteniei, Arhivele Olteniei, Craiova, II, 5, pag. 64-65.
CĂLINESCU R. 1924, Din însemnările unui naturalist, Arhivele Olteniei, Craiova, III, 14, pag. 347-349.
CĂLINESCU R. 1924, Însemnări naturaliste, Arhivele Olteniei, Craiova, III, 15, pag. 441-443.
CĂLINESCU R. 1925, Din fluturii păpădiei adunaţi în Dolj, Arhivele Olteniei, Craiova, IV, 18-19, pag. 153.
CĂLINESCU R. 1925, Contribuţiune pentru nomenclatura zoologică populară. Numiri de animale strânse la
Plosca (jud. Doljiu), Arhivele Olteniei, Craiova, IV, 18-19, pag. 149-150.
CĂLINESCU R. 1925, Vipera cu corn în Oltenia, Arhivele Olteniei, Craiova, IV, 21-22, pag. 439-444.
CĂLINESCU, R. 1926, Din urmările biogeografice ale perioadei glaciare în Oltenia, Arhivele Olteniei,
Craiova, V, 25-26, pag. 243-248.
CĂLINESCU R. 1927, Problemele biogeografice ale muştei columbace în România, Arhivele Olteniei,
Craiova, VI, 29-30, pag. 81-89.
CĂLINESCU R. 1927, Marmota de stepă a Olteniei: Şuiţa, Arhivele Olteniei, Craiova, VI, 34, pag. 456-459.
CĂLINESCU R. 1928, Asociaţiunea Naturaliştilor din Oltenia şi Banat. Dare de Seamă, Arhivele Olteniei,
Craiova, VII, 36, pag. 144-146.
CĂLINESCU R. 1928, Consideraţiuni biogeografice asupra stepei Olteniei, Arhivele Olteniei, Craiova, VII,
35, pag. 47-51.
CĂLINESCU R. 1928, Dare de seamă asupra excursiei de cercetare a regiunii montane mediteraneene a
Olteniei făcută între 14-30 iulie 1928 de către Asociaţia Naturaliştilor din Oltenia, Arhivele Olteniei, Craiova, VII,
39-40, pag. 490-493.
CĂLINESCU R. 1929, Astacus torrentium Schrank în Munţii Olteniei, Arhivele Olteniei, Craiova, VIII, 41-
42, pag. 106-109.
CĂLINESCU R. 1930, Şacali în România, Arhivele Olteniei, Craiova, IX, 49-50, pag. 223-225.
CĂLINESCU R. 1934, Racul de munte şi repartiţia sa în Oltenia, Buletinul Societăţii Regale Române de
Geografie, LIII, Bucureşti, pag. 313-318.
CĂLINESCU R. 1935, Mamifere găsite în Oltenia, Arhivele Olteniei, Craiova, XIV, 77-78, pag. 139-140.
CĂLINESCU R. 1939, Asupra răspândirii dihorului pătat în Munţii Mehedinţiului, Buletinul Societăţii
Regale Române de Geografie, LVIII, Bucureşti, pag. 196-199.