II y~ ~(J~fl

,.

GEOGRAFIE FIZICĂ GENERALĂ'

Autor: Prof. dr. Gheorghe LUPAŞCU

\

; \
,

• J

,It .,
r- .,

" :. \

Semestrul 1.- 2002

 11111111111111111111111111111 B~~.~~~~SI
J

CUPRINS

Capitolul L DEFINIREA GEOGRAFIEI ŞI A GEOGRAFIEI FIZICE GENERALE;

OBIECTUL DE CERCETARE AL GEOGRAFIEI. ISTORICUL DEZVOLTĂRII
GEOGRAFIEI ................................................................................................... 4

Capitolul II. ELEMENTE ALE TEORIEI GEOGRAFICE; NOŢIUNI, CATEGORII,

IPOTEZE, LEGI, TEORII ................................................................................... t~

Capitolul III. METODE, PRINCIPII, PROCEDEE ŞI MIJLOACE DE CERCETARE

ÎN GEOGRAFIA FIZICA ................................................................................... 19

Capitolul IV. UNIVERSUL ŞI ---

SISTEMUL SOLAR ...........................................26

Capitolul V. MIŞCARILE TERREI .......................................................... ;.... 49

Capitolul VI. ENERGETICA PĂMÂNTULUI. LITOSFERA ...............................54

L Capitolul VIL ATMOSFERA ...........................•....................•..................... 67

)!" Capitolul VIIL HIDROSFERA ..................................................................... 74

'" Capitolul IX BIOSFERA ............................................................................ 79

./

Capitolul X PEDOSFERA ....................................... ..................... ~ ........ ...... 84

Capitolul XI. DIFERENŢIEREA SPAŢIALĂ A GEOSISTEMULUI. .................... 86

3

CapitolulI. DEFINIREA GEOGRAFIEI ŞI A GEOGRAFIEI FIZICE
GENERALE; OBIECTUL DE CE~CETARE AL GEOGRAFIEI. ISTORICUL
. DEZVOLTARII GEOGRAFIEI
~ .D~finirea unei. ştiinţe se fac~ în fu~cţie de obiectul de cercetare, metodologia de cercetare şi
dv sarcmIle p~ .care ŞI le p.~opune. Intrucat, geografia este una dintre primele ştiinţe, apărute de-a
lung~l ev~luţ~eI .cunoaştem umane şi a cunoscut o dezvoltare timp de milenii, este normal ca
defimrea ŞI prmclpalele paradigme cu care operează să se schimbe.
. Den~i~ea di~ciplinei noastre provine de la Eratostene care a definit geografia ca pe o
descnere a PamantulUl (ghea = Pământ; grafein = a descrie).
Alex~der. von H~mboldt, întemeietorul geografiei moderne, a definit geografia ca având drept
scop s~udlerea legIlor generale şi a legăturilor interne ale fenomenelor telurice".
Paul Vldal de .Bla~he, ~ unul din cei mai mari reprezentaţi ai geografiei de la sfârşitul secolului al
~I.X-Iea consld~ra ca ."geografia este ştiinţa locurilor" care au trăsături diferite datorită
dIferenţelor SOCIale asocIate cu diversităţile locurilor".
Maj~ritat:a geografilor, din perioada modernă, consideră că pentru geografie, scopul cercetărilor
e~te I?ro~a a maselor celor patru ~nvel~şuri, atât din punct de vedere static (al distribuţiei în spatiu)
cat ŞI .dI~ pun~tul de vedere dI.namic (al transformărilor în timp)". Menţionăm faptul că' S.
M~hedmţ~ conslder~ ~mul: ca fimd parte a biosferei şi că implicit lua în considerare relaţiile
eXIstente mtre natura ŞI SOCIetate.
. Geogra~a es.te considerată o ştiinţă ~are face legătura dintre ştiinţele naturii şi cele sociale.
~ngore P.osea ŞI I~hana Ar?I aş (1 ~98) conSIderă geografia ca fiind "ştiinţa Pământului ca planetă a
~IstemulUl solar. Ş.I. ca medm de vlaţ~ al O1~enirii". Autorii citaţi (1998) trec în revistă cele mai
Importante defi?Iţn date. d:-a lun?ul tImpulUl geografiei din care reluăm pe următoarele:
A . C fiZIca a Umversului, "Cosmosul" sau "ştiinta ' ştiinţelor" , AIn sens d e sm
. teza~
d P- ~Descnerea
e.spr.e . amant ŞI osmos, pe baza rezultatelor altor ştiinţe şi în sensul că geografia este necesară
oriCUl ŞI peste tot (Alex von Humboldt, 1769-1859);
. . - St~diul Pământului. ca o casă de educaţie a geniului omenesc, sau studiul relatiei dintre om
ŞI medml sau planetar (K. Rltter, 1779-1859); ' .
- Geografia studiază modul cum legile fizice şi biologice care domină Globul se comb· ~ .
se d·fi ~ d· ~ . 1 . , . ma ŞI
mo 1 Ica p~ Iverse ?~.ţI a e suprafeţeI terestre (Vidal de Ia Blache, 1845-1919);
. - Stu~I~.1 r~partlţIei .la suprafaţa Globului, a fenomenelor fizice, biologice şi umane, cauzele
acesteI rep~:tIţll ŞI raport~n~e fizice a.l.e acestor fenomene (Emm. de Martonne, 1873-1955);
- Ştll~ţa ~espre Pamant sau ştllnfa care cercetează relaţia dintre masele celor patru învelişuri
p~anet~e, ~tat ~m'punct. de ve.dere St~~IC (formă, dimensiune, poziţie), cât şi din punct de vedere
?mamiC (dI~ecţIe, ~ntensIta~e, ntm). Ştunla c~e d~scrie relaţiile (statice şi dinamice) dintre masele
111 care s-~ diferenţI~t m~tena celor p~tru mvehşun planetare (S. Mehedinţi, 1969-1962);
- Intregul tenton~l ~e la lo~ahtate la planetă (V. Mihăileascu, 1890-1978);
. - Geo~rafia stu~Iaza orga~Izarea lăuntrică, naturală şi cea impusă de om, a mediului de la
extenorul sohd al TerreI, sau spaţ~~l. terestru ~a .un sistem dinamic unitar (Gr. Posea, 1986);
. Sunt numeroase alte ~efinAlţu, ~ar I?aJontatea evidenţiază că obiectul de studiu al geografiei
este pl.~neta !E~, r~sp~ctiv a mvehşunlor planetare şi mai ales a relaţiilor dintre ele şi respectiv
a relaţul?r dmtre mvel~şuriie planetar.e cu OMUL. Privită prin această perspectivă antropocentristă,
ge~grafii folosesc noţIunea d: ~edlU geografic. Conchidem cu definiţia dată de Gr. Posea şi
Iuhana Armaş (1998) care arata ca geografia studiază raporturile dintre om şi mediu.
.. Un loc ~pa:te îl. ocup~ concepţiile lui 1. Donisă (1977) care consideră că "geografia este
ş~llnţa care StUdI~~, s~clOgeosIst~mul ca ~ formă spe~ifică de organizare a materiei la nivelul unui
smgur co~ ACOS?IIC . In c~ncepţla acestUl autor "soclOgeosistemul desemnează sistemul complex
rezultat dm Imbmarea geoslstemului cu sociosistemul". . diversitate, să cerceteze legile generale şi legăturile interne ale fenomenelor telurice". Cu toate că :~
4
Obiectul de cercetare al geografiei
O primă problemă a unei ştiinţe este cunoaşterea obiectului de cercetare
Geografia fiind o ştiinţă care a apărut o.dată cu zorii conştiinţei umane şi-a lărgit continuu obiectul
cunoaşterii, încât putem aprecia, că extinderea acestuia nu va înceta decât odată cu sfârşitul
Universului. Afirmăm acest lucru, bazându~ne pe spiritul care însoţeşte continuu lumea materială.
Cunoaşterea evoluţiei obiectului de cercetare al geografiei se poate aprecia ca fiind istoria evoluţiei
cunoaşterii oikumenei şi implicit a areal ului în care omul trăieşte şi gândeşte. Fără a avea pretenţia
că geografia este o ştiinţă a abstractizării, ca de exemplu matematica, geografia este ştiinţa căutării
limitelor locuirii umane şi a Zărilor spre care aspirăm . Nu mă îndoiesc că în viitorul care ne
aşteaptă, obiectul de studiu se va extinde asemenea aventurii spiritului uman.
Referitor la obiectul de studiu al geografiei de-a lungul timpului a apărut mai multe opinii
care cu toate diferenţele dintre ele, au determinat prospectarea de noi căi pentru ştiinţă.
1. Donisă (1987) sistematizează principalele tendinţe care au apărut de-a lungul timpului în privinţa
obiectului de cercetare şi anume: a) suprafaţa terestră şi diferenţierea ei spaţială; b) Pământul ; c)
relaţiile om-natură; d) conceput ca sistem material; e) sociogeosistemul.
Pentru antici, spaţiul locuit era redus la aprecierea societăţilor umane civilizate, cum erau teritoriile
ocupate de grecii, romanii, egiptenii etc, iar geografia se ocupa cu descrierea teritoriilor cunoscute.
O reminescenţă a acestei descrieri a planetei s-a perpetuat până în timpurile moderne. F.
Richthofen considera în secolul trecut că geografia trebuie să studieze suprafaţa terestră, vegetaţi::
şi fauna în raport cu acesta iar pe om în raport cu întreaga natură înconjurătoare. Pentru el suprafaţa
terestră era constituită din uscat, mare şi atmosferă. Simion Mehedinţi (1931) considera că
"limitarea geografiei la studiul "suprafeţei" Pământului nu corespunde nici. tradiţiei cercetărilor
geografice, nici realităţii naturii". El considera că obiectul geografiei trebuie să cuprindă geasferele
în totalitatea şi interacţiunea lor. Pentru geografi teritoriul administrativ şi mai ales cel naţional. a
constituit obiectul de studiu cel abordat. A. Hettner (citat de 1. Donisă, 1987) considera că
geografia este o "ştiinţă a ţărilor" (Landekunde). De aceea, el considera că Lander (ţările) sunt
unităţi teritoriale caracterizate prin trăsături naturale şi umane. Chiar în cuprinsul unei ţări se
individualizează unităţi teritoriale cu trăsături specifice. Ele au fost numite "regiuni geografice" de
către Paul de la Blache. Mulţi autori au considerat regiunea geografică ca fiind teritoriile din jurul
oraşelor. Şcoala franceză a evoluat spre o perspectivă regionalistă a ştiinţei geografice, ocupându-
se cu studierea "interrelaţiilor fundamentale care se stabilesc pe o porţiune de spaţiu şi contribuie la
individualizarea ei în raport cu porţiunile vecine de spaţiu. Acesta este obiectul singurei, adevăratei
geografii, a geografiei pe scurt" (J. Beaujeu-Garnier, 1971). V. Mihăilescu (1968) defineşte
regiunea geografică drept "un teritoriu delimitat prin caractere exterioare şi interioare specifice şi
prin realizarea unei unităţi derivate din legăturile dintre componentele lui şi dintre acestea şi
întreg" . Pentru el regiunea poate fi geografică (definită prin complexul forţelor naturale şi social-
economice), naturală (definită prin caracteristici naturale) şi antropică (caracterizată economic).
b) De la început geografia a considerat că obiectul ei de studiu este Pământul. Fără a cunoaşte
întrega problematică legată de Pământ, c'!- planetă, anticii au realizat, că el are dimensiuni mai mari
decât oikumena. Denumirea de geografie (descrierea Pământului), introdusă de Eratostene,
demonstrează că anticii doreau să facă descrierea Pământului în ansamblu. Această paradigmă s-a
perpetuat şi peste veacuri, fapt atestat şi de definiţia dată geografiei de către Bernhard Varenius şi
anume "obiectul geografiei este globul terestru, în primul rând suprafaţa lui exterioară şi părţile ei" .
Alexander von Humboldt a argumentat că pentru a cunoaşte toate aspectele geografice ale planetei
Pământ este necesară cunoaşterea întregului Univers. El a sintetizat toate datele cunoscute în
timpul lui şi a realizat o descrierea cauzală a întregului Univers în lucrarea "Kosmos. Entwurf einer
physischen Weltbeschreibung" scrisă în cinci volume, Între anii 1845 şi 1872. Termenul grecesc
Kosmos înseamnă podoabă, ordine şi a fost ales pentru a desemna manifestarea legităţii în această
lume materială. Pentru Alexandr von Humboldt scopul geografiei este "să cunoască unitatea în
descris şi partea siderală el nu extinde obiectul geografiei dincolo de limitele Pământului.
5
 În a doua jumătate a secolului nostru sub influenţa marilor realizate în cunoaşterea Universului şi
mai ales a Sistemului Planetar, unii geografi consideră ca obiect de studiu al geografiei este
biogenosfera (1. M. Zebelin, 1959). Ea studiază sfera de apariţie şi . dezvoltare a vieţii pe Pământ şi
este posibil ca ea să fie prezentă şi pe alte corpuri planetare. Ştiinţa care studiază biogeneoferele de
pe alte planete poartă denumirea de astrogeografie. Toate cuceririle ştiinţifice obţinute în Cosmos,
nu face decât să releve noi aspecte ale explicării geografiei planetei noastre. Fără îndoială, că în
viitor cunoaşterea mai amănunţită a Sistemului Planetar va <;ontribui la dezvoltarea astrogeografiei.
c) Cunoaşterea relaţiilor om-natură a constituit o preocupare a geografiei începând din antichitate.
Omul, ca fiinţă biologică, este în strânsă legătură cu condiţiile naturale şi pe măsura dezvoltării
civilizaţiei umane, cunoaşterea relaţiilor om-natură s-a diversificat. Începând din secolul al XIX-lea
geografii au dat o mai mare importanţă studierii acestor raporturilor dintre om şi natură. În această
direcţie şi-au îndreptat atenţia K. Ritter, P. Vidal de Blache şi Fr. Ratzel.
P. Vidal de la Blache este întemeietorul şcolii de geografie umană din Franţa.
De formaţie istoric, P. Vidal de la Blache şi-a propus să cerceteze "fizionomia terestră modificată
de om", dar urmărea şi modul în care omul a fost influenţat de condiţiile naturale şi mai ales cum s-
a adaptat la acestea. Rezultatul relaţiilor om-natură cât şi natură-om se concretizează în formarea
"regiunilor geografice". Geografii francezi a subliniat rolul activ al omului cu natura, ferindu-se de
determinismul geografic.
Friedrich Ratzel este întemeietorul antropogeografiei care a fost concepută ca o ramură a
biogeografiei, el stpdiind repartiţia omului pe Pământ sub raport ecologic. El consideră că efectele
naturii se recunosc nu numai asupra indivizilor, ci şi aspra statelor.
Antropogeog!afia a inţIuenţat accentuarea determinismului geografic favorizând naştera
geopoliticii. In geografia americană, unii geografi influenţaţi de ideile lui F. Ratzel au creat un
nouă direcţie a geografiei, numită environnmentalism. Acest curent pune accentul pe rolul
influenţelor naturale, rară a aluneca spre determinismul geografic. Cu toate acestea folosesc o
terminologie specifică ştiinţelor biologice.
Studiul relaţiilor dintre societate şi natură continuă să se menţină în preocupările geografilor, ele
fiind apreciate ca raporturi dintre părţile constituiente ale obiectului de studiu al geografiei.
d) Teoreticianul concepţiei care suţine că obiectul geografiei este un sistem material a fost
geograful Simion Mehedinţi. El a definit obiectul de studiu al geografiei ca pe un mecanism "
complex şi unitar, compatibil cu concepţia de organizare sistemică a materiei. Concepţia lui,
definitivată după decenii de muncă este prezentată în lucrarea TERRA, publicată în anul 1931. El
şi-a definit concepţia cu mulţi înainte, fapt confirmat şi de definiţia geografiei predată la primul
curs universitar de geografie, la 3 noembrie 1900, care arăta că "geografia este ştiinţa pământului
cât considerat în relaţia reciprocă a maselor celor patru învelişuri atât din punct de vedere static
şi din punct de vedere dinamic".
Interacţiunile dintre geosfere sunt atât de puternice, încât ele dau Pământului caracterul unui
organism, determinându-i evoluţia. Planeta noastră apare ca un adevărat un organism cosmic, el
afirmând: ''planeta noastră este într-adevăr un organism ale cărui elemente, forme şi mişcări se
. găsesc într-o anumită progresie, rele vând ceva asemănător cu organizarea unui corp viu" . Viaţa
de pe planeta noastră este urmarea transformării gradate şi corelative a învelişurilor planetare. Pe
bună dreptate 1. Donisă (1987) scoate în evidenţă că "în mecanismul complex al geosferelor în
interacţiune, Simion Mehedinţi sesiza o complicare a structurii, formei şi mişcărilor, precum şi o
subordonare cauzală de la atmosferă spre hidrosferă, litosferă şi biosferă". 1. Donisă (1987)
constată că "deşi nu vorbeşte aici despre om, Simion Mehedinţi nu-l ignoră, ci îl consideră alături
de celelalte veţuitoare, ca un component al biosferei". Pentru Simion Mehedinţi obiectul geografiei
apare ca un sistem material care funcţionează ca un mecanism. Elevii lui S. Mehedinţi i-au preluat
concepţia şi au introdus în contiuare noi concepte care se sprijină accepţia iniţială dată de profesor.
Printre ei se remarcă G. Vâlsan care propune numele de înveliş geosferic, V. Mihăilescu care
foloseşte denumirea de întreg teritorial, 1. Şandru care a utilizat termenul de mediţt geografic,
pentru a denumi complexul om-sicietate ca obiect al geografiei.
6 7
O' rtanţă deosebită în evoluţia conceptului de sistem material l-a avut concepţia şi
. 1 I~P? teml'ca~ care a fost aplicată la început în biologie şi apoi în ecologie. Arthur Tansley
termmo ogta SIS ,,' . 1 . 1d A
. d A I 1935 termenul de ecosistem pentru a desemna un SIstem funcţIOna ce mc u e m
a mtro us m anu A " - . d
. t' fi' te lor VI'I' şi mediul lor de viaţă". Intrucât fiecare ecoslstem are o anumIta extm ere m
A
e1 aSOCIa ta nn, . ' l ' ~ .
s aţiu, CarI Troll a propus ca geografia fizică să ~ibă drept obIect de cerc~tare, ecoslstemu _ ŞI sa-şI
ph' be denumirea în geoecologie. Geograful ŞI pedologul 1. P. Gheraslmov se propu~ţa pe~t~
~~l~:irea termenului de landşaft cu ecosistem şi a î.nveliş~~ui geografic cu termenul de blosfera. In
acest mod conceptele sistemice au început să fie aphcate ŞI m geografie. . ' . .
Aplicarea concepţiei sistemice în geografie a determinat. o nouă abordar: Ş~ mal a~es o ~lstem~t:~are
oştiintelor ştiintifice. Pentru a surprinde compleXItatea structurala ŞI fu~cJIOnala a u~ltaţllor
~e~:riale, 'denumite' şi landşafturi,geograful sovietic V. B. Soceava a utII~zat denumue~ ~~
eosistem general pentru sistemul teritorial care "corespunde ~samblulUI . de caractenstlc~
~xprimate de totalitatea componenţilor unui. peisaJ _~eografic bme dete~ml?a~ structu~al ?
t ·torial". Geosistemele parţiale exprimă "partlculantaţIle structurale de ~elsaJ ca~e aparţm, m
e~~lusivitate, unui sau altuia dintre componenţii peisajului" . Unitatea geoslstemul~l gen~ral este
constituită la rândul ei din alte subsisteme bine structurate. cum sunt: ch~atoslstemu1.
hidrosistemul, pedosistemul, fitosi stemul etc. ATermenul de ge?Slste~ a !ost rapId prelu~t. de
geografi şi din păcate, cu înţelesuri diferite. In geografia romaneasca unn geografi au utilIzat
termenul de geosistem în sensul dat de V. B. Soceava (de către P. ~udoran, 1976; E._Ves~remeanu ,
1976; M. Buza, 1979; 1. Ujvari 1979), de ge?sistem ~ntregulUI complex. na~ura.-s~Cletate (V.
Mihăilescu, ) iar alţii admit sinonimia termenulUI de geoslstem cu cel de medm ŞI peISaj (Al. Roşu,
Irina Ungureanu, 1977). .. . 1
I.Donisă (1987) apreciază că "termenul de geosistem se poat~ .~t1hz~ pe~tru slstemu
material, rezultat din interacţiunea geosferelor, adică în ~ocul denum!f1l de m_vehş geo~rafic.
Apreciem că termenul sugerează că este vorba vorb~ d.eu~ SIstem ~a scara plan~tara a (<!eo-slstem)
fără a genera confuzii cu planeta însăşi, care constitUIe ŞI ~a un ~lstem d~ ordl,~ su~enor ~ar care
are denumirea consacrată - Pământul (Terra)". Acealaşi autor conchIde: "?a~a g~o~lstemul
reprezintă partea naturală a . mecanismului natură-societate, pentru partea ~octala, adl~a 'pent~~
societate privită ca parte componentă a acestui mac~nism, utiliză~. denumuea ~e S~cIOslstem :
Pentru 1. Donisă (1987) această concluzie este preludml argu~entar~l pentru susţmerea punctulUI
de vedere că obiecul de cercetare al geografiei îl reprezintă socIOgeoslstemul. . .
U~ilizarea termenilor de geosistem şi sociosistem implică acceptarea ~1 mtro?ucrca
concepţiei sistemice. Analiza struct~~i şi fun~ţional~tăţ~i acestor ~isteme, cara~tenzate ~nntr-un
intens schimb de energie, substanţă ŞI mformaţle, arata ca ele sunt slste~e mat~n~le deschl.se, c~e
au legături multiple cu alte sisteme exterioare, inclusiv planetare. Chtar S?CIOSI~~~~ul (mclusiv
omul) a apărut în interioarul geosistemului Terrei şi acest fapt este puternlc spnJmIt de Ipoteza
GAIA. 1b 1 . , 1 1 t
La sfârşitul anilor' 60 în cadrul epistemologiei ~ apru:ut un con~ept _g o a. pnvltor a p ane a
Pământ care a fost numită Ipoteza Gaia şi care a devemt rapld o ~aradlg~a a ereI ~oderne. Ipot~za
pleacă de la ideea că toate subsistemele Terrei se integre~ză unUl s~praslst.em .u~l.tar, ~ orgamsrn
inteligent şi conştient, care întreţine de milioane de anI un medm sta~ll vl~ţn, avand ~ mare
capacitate de homeostazie. Gaia este definită ca."~ entitate _co~plex~, Ace mclude (Iar~ a se
identifica cu ele) biosfera, atmosfera, hidrosfera ŞI .htosfe~a PamantulUl. Intr~gul este mal. mult
decât rezultatul feedback-ului dintre aceste sisteme CIbernetice care conlucreaza pentru menţmerea
unui mediu fizic şi chimic optim pentru viaţă" (l Love~oc~, 1.979). . ~.. . ~
Apariţia acestei ipoteze cât şi argumentarea el ~tl1~ţlfica a fos~ stral~clt l~t~lta de ~arel:
geograf Simion Mehedinţi. Această aserţiune se bazeaza ŞI pe faptul ca manIe spmte pot sa vada
adevărul cu mult înaintea semenilor.
e) Sociogeosistemul ca obiect al geografiei. .
1. Donisă (1987) susţine "se poate admite că obi~c~ul d.e cerceta~e .al geografieI e~te
sociogeosistemul ca o formă specifică de organizare a matenella mvelul unUl. smgur co.rp cosmIC.
În felul acesta se asigură geografiei un obiect propriu de cercetare, care nu mal este studIat ca atare
 de nici ? ~ltă ştiinţă" .. Pent~ a-şi su~ţine punctul de vedere, 1. Donisă (1987) prezintă principalele
caractenstlce . ale SOCI?geosistemuIUl. Acesta are o formă sferoidală, este constituit din patru
geos.fere .(a~osfera, hldrosfera, bios~era, litosfera), având limita superioară la baza toposferei şi
cea mfenoara la cca 10.000m adâncIme faţă de litosferă, având o grosime de 20-30krn unde se
ex~inde şi v.iaţ~ s.ociaIă. Cele mai importante trăsături ale sociogeosistemului (1. ponisă, 1977) sunt:
unItatea, ntmlcltatea, dezvoltarea sociogeosistemului, echilibrul dinamic al geosistemului
diferenţierea spaţială a sociogeosistemului. După G. Posea şi Iuliana Armaş (1998) sistemele a~
u:măt~arele .c.aracte~istici.: heterogenitatea, structura, dimensiunea ambientală, comportamentul
dmamlc, echIlIbrul dmamlc, autoreglarea şi integralitatea.
_ Trecerea în r~v~stă .a princi~alelor idei ~rivitoare la obiectul de studiu al geografiei rezultă
ca ac:s~a es~e con~tltUlt dmtr-un SIstem matenal care a luat naştere în urma interacţiunii dintre
natura ŞI socIetate ŞI care are o serie de caracteristici specifice.
Ramurile şi subramurile geografiei
~atorită complexităţii o~i:ctul~i de ~ercet~re cât şi a diverselor metode de cercetare nu putem
dIscuta de o geografie umca, mal ales m penoada modernă şi contemporană. Mai corect ar trebui să
avem în vedere denumirea de ştiinţe geografice. De fapt această situaţie nu este particulară numai
în cadrul organizării disciplinelor ştiinţifice. De exemplu, pentru denumirea disciplinei care se
ocupă cu studiul învelişului de sol s-a propus folosirea denumirii de Ştiinţe ale solului. . ico-geografice. Individualizarea se face datorită îmbinării specifice a geosferelor şi a
Geografia s-a dezvoltat ca o disciplină unitară până în secolul al XIX-lea. Alexander von
. Humboldt a adus mari contribuţii la cunoaşterea mediului fizic al planetei, încât el este considerat
părintele "geografiei fizice", ştiinţă anunţată sub această denumire din 1756, prin publicarea
lucrării "Essai de Geographie physique" de către Philippe Buache. Prin publicarea lucrării "Traite
de Geographie physique" în mai multe ediţii începând din anul 1909, de către Emmanuel de
Martonne, s-a atestat existenţa unei ramuri a geografiei, · respectiv geografia fizică care studiază
obiectele, procesele şi fenomenele naturale.
Concomitent, începând din secolul al XIX-lea în Franţa a apărut "geografia umană", iar în
Germania, "antropogeografia".
.~e poate afin~a c~ în s~colul trecut.a început individualizarea a două remuri ale geografiei,
re.~pec:lV a geografieI fiZIce ŞI a geografieI umane. Acest lucru s-a înscris în evoluţia generală a
ştnnţeI care a Clmoscut în acestă perioadă o devoltare şi un avânt şi în sensul diversificării
obiectelor de studiu abordate. - Această evoluţie a fost interpretată de şcoala sovietică ca fiind
momentul naşterii unei noi ştiinţe, apărând aşa numitul "dualism ştiinţific", care considera că
geografia fizică aparţine ştiinţelor naturii iar geografia economică, ştiinţelor sociale. Sustinerea
existenţei unei "geografii unice" era condamnată de epistemologii oficiali ai ştiinţei ca fiind ~ gravă
eware, întrucât natura îşi are legile ei iar societatea alte legi.
1. Donisă (1987) consideră că sociogeosistemul cuprinde forme foarte diferite de
organizarea a meteriei, respectiv materia nevie şi materia vie. În realitate este o materie unică
exterio:izată în diferite ipostaze, "iar legile fizice, chimice, biologice, sociale sunt forme particulare
ale legIlor generale care guvernează existenţa şi evoluţia materiei". Autorul sustine "că atunci când
se s~udiază subsiteme de ordin inferior, se vor avea în atenţie legile particuÎare proprii acestor
SubsIsteme". Pentru atmosferă, hidrosferă sau litosferă, se vor avea în vedere legile fizice şi
chimice. "La nivelul sociogeosistemului, în care intervine şi societatea, acţionează legi care
guvernează această formă şi mai complexă de organizare a materiei".
"Legile care acţionează la nivelul ·sociogeosistemului trebuie descoperite de geografie şi
anume de o geografie unitară, nici de geografia fizică, nici de cea umană" (1. Donisă, 1087). În
acest mod 1. Donisă (1987), militează pentru necesitatea geografiei unitare. Sunt şi alţi numeroşi
geografi care susţin unitatea geografiei. V. Anuncin (1972) susţine că interacţiunea dintre natură şi
societate duce la apariţia unui complex care trebuie studiat în mod unitar de către o geografie
unitară. Şi alţi autori sovietici au militat pentru a geografie unitară. Printre ei amintim pe 1. M.
Zebelin şi V. Gohman. . XIX-lea a apărut geografia umană şi antropogeografia care se apleacă asupra relaţiilor omului cu
În occident, geografia s-a dezvoltat ca o ştiinţă unitară. Cu toate că au fost geografi care au
adus contribuţii mari la dezvoltarea geografiei fizice, majoritatea geografilor au ajuns la concepţia
8 9
care consideră geografia ca o ştiinţă unitară. În România, geografia şi-a menţinut caracterul unitar.
1. Şandru (1978) considera că, geografia se ocupă cu studiul mediului geografic. în cadrul căruia
interacţionează factorii naturali cu societatea omenească. V. Mihăilescu a susţinut unitatea
geografiei şi în c~ndiţiile ~~ care dic~atura comunistă s;tsţinea nece.sita~ea e~is:er:ţe.i un~i .geo_grafii
economice, aservlte putem. El a onentat geografia catre concepţIa sistemica ŞI ImplICIt catre o
geografie unitară (V. Mihăilesc~, 1968). 1. ~on~~ă (198:) .~onsideră că socioge?sistemul. ~in~
alcătuit dintr-o ierarhie de SubSIsteme, necesltăţnle studIem acestora au determmat apanţla ŞI
induvidualizarea unor ramuri şi subramuri ale geografiei. Rezultatele obţinute de ramurile
geografiei trebuie să fie integrate într-un sistem unitar, şi anume în al geografiei unitare.
Sociogeosistemul fiind alcătuit din două subsisteme (geosistemul şi sociosistemul), în geografie s-
au individualizat două ramuri care le studiază şi anume: geografia fizică care studiază geosistemul
şi geografia umană care studiază sociosistemul.
Geografia fizică şi subramurile ei
Studiul geosistemului trebuie studiat şi în totalitat~a ansamblului, pentru a se putea
descoperii legiile fundamentale, respectiv la scară planetară. In cadrul ştiinţei geografiei, de acest
studiu se ocupă geografia fizică generală. Geosistemul prezintă o mare diferenţiere, care Sl:
manifestă prin individualizarea regiunilor naturale sau a landşaftelor naturale sau a regiunilor
ncţionalităţii geosistemului .
<r Geosistemul este alcătuit la rândullui din subsisteme reprezentative, alcătuie din geosfere
a ce au la rândul lor o structură complexă. Pentru cunoaşterea acestora sunt necesare studii
q4 alitice. S-a ajuns la individualizarea unor subramuri analitice ale geografiei fizice cum sunt:
imatologia (pentru studiul atmosferei), hidrologia pentru studiul hidrosferei), geomorfologia
entru studiul geomorfosferei), biogeografia (pentru studiul biosferei), pedogeografia (pentru
udiul pedosferei). V. Mihăilescu (1968) în lucrarea Geografia teoretică, pentru a sublinia
acterul geografic al acestor subramuri, propune denumirile de climatogeografie, hidrogeografie,
morfografie. Menţionăm faptul că pe geograf, nu-l interesează toate caracteristicile obiectelor de
studiu, ci numai acelea care au importanţă pentru sub sistemul geografic din care face parte
obiectul. Celelate aspecte care interezeasă, în principal, alte discipline, pot fi socotite cel mult
"parageografice". Acest termen a fost propus de Max Derruau (1961). V. Mihăilescu (1968)
includea în categoria ştiinţelor parageografice, oceanografia, geomorfologia, pedologia, economi::t
regională etc. 1. Donisă (1987) propune să preferăm termenii de ramuri şi subramuri ale geografiei,
când de semnăm aceste ştiinţe, pentru a sublinia unitatea geografiei şi obiectul unic al cercetării
geografice. Pentru a înţelege evoluţia geosistemului, oamenii de ştiinţă au individualizat
paleogeografia. Ea aparţine geografiei fizice, dar la dezvoltarea ei a contribuit dezvoltarea
cunoştiinţelor geologice. .
Când se defineşte geografia fizică, trebuie să luăm în considerare contribuţiile geografiilor
Kalesnik S. V. (1959) şi Birot P. (1965). Kalesnic considera că geografia fizică se ocupă cu
"studiul suprafeţei terestre ca un sistem unic sau în înţeles de înveliş complex, înveliş landşafti c,
sferă geografică, înveliş geografic, mediu geografic, geochoră" .
Birot P. (1965) consideră că "geografia fizică reprezintă studiul epidermei unei existenţe
unice - Terra", respectiva peisajelor naturale. Privită prin aceste perspective, geogra~a fizică
studiază mediul suprafeţei terestre. Definiţiile citate nu ne împiedică să considerăm că geografia
fizică studiază problemele generale ale planetei Terra şi raporturile sale cu omul.
În ultima perioadă geografia fizică a cunoscut o mare diferenţiere în numeroase ramuri, dar
ea rămâne ân continuare a geografiei unitare ocupându-se în principal cu structura şi
funcţionalitatea geosistemului.
Geografia umană şi subramurile sale
Omul şi activităţile sale au fost studiate geografi începând din antichitate. Abia ân secolul al
. natura. În secolul nostru, mai ales sub influenţa idiologiei comuniste, în fosta URSS, s-a
individualizat geografia economică. Orientându-se spre studirea activităţilor umane, studiul
 populaţiei şi aşezări lor se justifica prin faptul că omul este forţă de muncă şi consumator. 1. Donisă
(1987) consideră că situarea pe poziţiile concepţiei sistemice, ne ajută să depăşim anumite erori în
dezvoltarea ştiinţei geografice. Analiza sistemică a sociosistemului, arată că este nevoie de o paletă
întreagă de cercetări care se" încadrează la geografia umană, geografia economică, geografia
oraşelor, geografia .satelor etc. In cadrul
geografiei economice s-au individualizat geografia agriculturii, geografiei industriei, geografia
transporturilor, geografia schimburilor etc.
Datorită complexităţii societăţii umane, omul devenit o fiinţă socială şi-a organizat un
sistem foarte complex al vieţii care influenţează în mare măsură geosistemul şi chiar sociosistemul.
În ultimi le decenii au apărut noi ramuri ale geografiei umane, cum sunt geografia recreaţiei,
geografia turismului, geografia sportului, geografia medicală şi chiar geografia militară.
Pentru a aprecia în mod obiectiv raporturile epistimologice dintre geografia fizică şi
geografia umană, trebuie să ne aplecăm mai atent asupra relaţiilor dintre mediul natural şi om, cât
şi interelaţiile care s-au dezvoltat între natură şi societatea umană. Evoluţia generală a ştiinţelor mai
ales în secolul trecut a scos la iveală două mari direcţii de dezvoltarea a acestora şi anume ştiinţe
ale naturii şi ştiinţe sociale. Dezvoltarea preocupărilor .de geografie umană i-a determinat pe unii
geografi să includă această ramură a geografiei în cadrul ştiinţelor sociale.
Această concepţie a fost nelucrativă pentru geografie, frânând dezvoltarea unitară a
geografiei şi mai ales a cunoaşterii ştiinţifice. Dat fiind faptul că obiectul de studiu al geografiei
este unic (sociogeosistemul, geosistemul, mediul geografic etc) cunoaşterea nu trebuie să fie
dichotomică. Numai raportarea cercetărilor geografice, indiferent din ce ramură a geografiei
aparţin, va crea premisele pentru o dezvoltare unitară, continuă şi echilibrată a geografiei. Pe bună
dreptate, L Donisă (1987) atrage atenţia "că geografia fizică şi geografia umană nu pot fi
considerate ca două ştiinţe geografice interdependente, ci ca două ramuri ale geografiei, ramuri
care abordează analitic sociogeosistemul studiindu-i câte unul din cei doi componenţi".
Geografia generală şi geografia regională .
Termenul de geografie generală a fost introdus de Bemard Varehius (1650) şi el se
foloseşte şi în prezent. Varenius considera că geografia generală studiază Pământul ca întreg, dar se
ocupă şi de elaborarea teoriei geografice, respectiv de clasificări şi explicaţii cauzale. Abia la
sfârşitul secolului al XIX-lea, ideile lui au fost apreciate, după ce o perioadă de vreme au fost-
neglijate. Concepţiile lui Varenius au fost reluate în momentul când s-a înţeles că obiectul de studiu
al geografiei este unic. Un rol important în dezvoltarea geografiei l-a avut apariţia geografiei fizice
generale. Necesitatea explicării funcţionalităţii geosistemului, la nivelul planetei, a favorizat
studierea interdependenţelor dintre învelişurile planetare. Apoi a apărut necesitatea ca şi omul să
fie inclus în preocupările de studiu al geografiei. În acest mod metodologia geografică a devenit
hologeică. Simion Mehedinţi (1930) a apreciat metoda hologeică ca având posibilitatea să
urmărească o categorie de obiecte sau de procese pe întregul Pământ, încât să se poată ajunge la
stabilirea trăsăturilor esenţiale ale realităţii geografice
V. Mihăilescu (1968) considera că "geografia generală nu reprezintă o ramură aparte sau
o ştiinţă geografică individualizată, ci reprezintă mai curând un mod de abordare, la scară
planetară, a unui sistem sau subsistem care constituie obiect de cercetare geografică".
Mijloacele moderne de cercetare, respeciv teledetecţia şi metoda G.I.S. oferă posibilitatea
observării simultane a mari suprafeţe de teren, atât ca morfologie dar şi ca funcţionalitate.
Concomitent se fac cercetări geografice asupra unei anumite porţiuni din sociogeosistem
(geosistein) şi de se încadrează la geografia regională.
În numeroase cazuri unităţile teritoriale se pot suprapune peste unităţi administrative şi atunci se
foloseşte termenul german de "Landerkunde", iar atunci când sunt unităţi naturale sau antropice se
foloseşte de~umirea de "Landşaftologie". 1. Donisă (1987) arată că "dacă geografia regională
trimite spre generalizare, spre teoretizare şi năzuie să se transforme într-o
. geografie teoretică, geografia regională apare mai mult ca o aplicare a teoriei la cazuri concrete, la
teritorii individualizate, încât apare ca o geografie aplicată la un teritoriu distinct"
10
Geografia teoretică şi geografia aplicată. .. .
Ca în orice ştiinţă şi în geografie a apărut neceSItatea de a teoretIza noţmmle, conceptele,
ipotezele, legităţile ştiinţifice, cu care se operează. De-a lungul tiu:pului sarcin.a ~eoretizări ;
paradigmelor utilizate de geografie a fost luată de geografia ge~erala. S. Mehedl~ţI (19~0) a
argumentat existenţa unei geografii generale care s~ ~~up~ de teoretI~are. De-a lungul t.In:pulu.I ~-au
publicat multe lucrări cu titlul de "geografie teoretIca, prmtre care ŞI Geografia teoretIca, scnsa de
Vintilă Mihăilescu (1968). Autorul citat considera însă geografia teoretică ca un capitol al
geografiei care se ocupă cu teoria generală (obiect, met~~ă, principii). . .
w •
Pe bună dreptate 1. Donisă (1987) afirmă "ca ştllnţă, geografia nu poate fi hpsIta de teorIe,
iar teoria nu poate fi considerată ramură sau subramură aparte a geografiei". De menţionat acelaşi
autor consideră că "elaborarea teoriei este o etapă a cercetării menită să valorifice materialul faptic
acumulat prin observare sau descriere". În ultimul timp sunt autori care consideră că geografia
teoretică are sarcina să se ocupe cu aplicarea metodelor matematice şi studiul modelelor
geografice. Mai recent a apărut şi susţinerea că există şi o metageografie care are sarcina să
studieze "conţinutul geografiei contemporane, locul ei între alte ştiinţe şi rolul ei în reprezentarea
integrală a lumii materiale" (1. Donisă, 1987). . . " ". ..
De la începurile sale geografia a avut şi un caracter aphcatlv, mtrucat mformaţllie
geografice erau utile negustorilor şi conducătorilor militari. În prezent, dezv"oltarea socia~ă ~~
economică a omenirii are nevoie de informaţii multiple de ordin geografic. In cadrul Umunl1
Geografice Internaţionale a fost creată o Comisie de geografie aplicată, fapt care atestă d~n p.lin
caracterul aplicativ al geografiei. Denumirea ramurii geografiei care se ocupă cu latura apl1catIvă
este extrem de diversă, respectiv de: geografie aplicată, geografie operaţională, geografie
voluntară, geografie activă, geografie constructivă. Cel mai uzitat este termenul de geog:afie
aplicată. Apreciem că lucrările de geografie aplicată contribuie din plin la dezvoltarea durabIlă a
omemfll.
RAPORTURILE GEOGRAFIEI CU AL TE ŞTIINŢE
Dat fiind complexitatea ştiinţei geografice care se ocupă cu studiul geosistemului
\ . "
(sociogeosistemului, sensu I. Donisă, 1987) este normal ca ea să aibă legutun str+nse atat CI
.
ştiinţele naturale cât şi cu cele sociale. În continuare enumerăm sucint princ.ipalele ştiinţe "care au
legături cu geografia, urmând ca fiecare student să găsească explele cele mai concludente m acest
sens.
Are legături cu: filosofia, astronomia, geologia, biologia, matematica, ştiinţele economice,
sociologia etc.
EVOLUTIA CONCEPTIILOR GEOGRAFICE
Prezentul' istoric este î~tocmit conform cu opiniile lui I. Donisă (1987) dar cu unele
adăugiri. Dat fiind perioada îndelungată de existenţă a geografie, vom periodiza principalele
aspecte în modul următor:
- etapa antichităţii;
- etapa medievală;
- etapa geografiei moderne;
- etapa geografiei contemporane;
- dezvoltarea geografiei româneşti;
Etapa antichităţii . .
Apariţia unor puternice state în perioada antică a favorizat ŞI dezvoltarea geogr~fie1.
Dezvoltarea comertului, aspectele militare şi dorinţa omului de a cunoaşte lumea, în care trăIeşte,
au stimulat acum~larea de cunoştiinţe care atunci se rezumau la descrieri de locuri, popoare,
obiceiuri etc. Dorinta omului de a se cunoaşte pe sine a impulsionat dezvoltarea filosofiei şi mai
ales cea greacă car~ a mai fost denumită şi "regina ştiinţelor". Orientarea materiali stă a multor
filosofi , cei mai cunoscuti, fiind Thales (624-543 î.e.n.), Anaximandru (610 -546 î. e. n.),
. Hecateu
(550-480 î.e.n.), Heraclit din Efes (cca 540-480 î.e.n.), constă în recunoaşterea unUl pnnclp~u
. ..
material unic (apa, aerul, focul etc), a permis abordarea şi studiul unor fenomene naturale, inclUSiV
11
 geografice. Îl menţionăm pe Hecateu care a descris ţărmurile şi uscaturile, întocmind o descriere a
pe baza generalizărilor .şi .sistemat~zării i~formaţiilo~ ~eoşrafi~e, a. ajuns independent la
oikumenei şi pe Anaximandru care a întocmit o hartă a oikumenei (citată de Strabon). .
descoperirea mecanismulUI ahzeelor ŞI musoml?r, a ~~vlen~ vanturllor ,?m zonele ~emperate sub
În perioda elenistă, Eratostene (cea. 275-192 te.n.) ' a scris lucrarea "Geographica
influenţa rotaţiei Pământului, la frânarea acesteI rot~ţll de c~tre m~e~.. In cursul lUI de geografi~
hypomnemata" (Însemnări sau comentarii geografice), unde a introdus termenul de geografie, . ă el afirma că "geografia fizică acordă atenţIe numai propnetaţllor naturale ale globulUI
filZIC ~
statutând individualizarea ei de filosofie, el fiind considerat întemeietorul geografiei ca ştiinţă, El . 1" 1
terestru şi de asemenea, la ceea ce se află pe el: mări, munţi,. râun, atmosler~a, o~u '~ vI.eţUItoare e,
admitea forma sferică a Pământului şi a calculat pentru prima ' oară dimensiunile palanetei şi a
vegetaţia şi animalele" (citat din 1. Donisă, 1987) .. Curs.ullUI era structurat I~ t~eI parţI: geografia
utilizat reţeaua de meridiane şi paralele.
fizică generală (care cuprindea geografia matematică, hidrosfer.a, atmosfera ŞI htosfera), geografia
În perioada romană, mulţi autori latini şi-au adus contribuţia la dezvoltarea geografiei. Cei
fizică specială (fauna, vegetaţia, mineralele) şi g~ogr~fia ţărilor.
mai cunoscuţi sunt Pomponiu Mela şi Pliniu cel Bătrân.
Etapa medievală Cel mai reprezentativ geograf al acesteI penoade a fost Alexander von Humboldt care a
introdus în geografie principiul cauzalităţii şi a demonstrat unitatea lumii materiale,. a î~tregul~i
În perioada evului mediu timpuriu (secolele IV-XI), arabii au jucat rolul cel mai important,
Univers. A descoperit legea zonalităţii şi a etajării fitoclimatice, la acest rezultat aJungand pnn
mai ales în domeniul descrierii geografice, ramarcându-se Abu Abdallah Muhamed Idrisi din Ceuta
utilizarea metodei comparative. . " .
(sec. X) care a întocmit o hartă a lumii şi Ibn Battutah din Tanger (1304-1377) care s-a preocupat
de chestiuni de geografie fizică generală. Un alt reprezentat de seamă al geografiei a fost Karl Ritter care, fimd ISt~:IC de ~ormaţle, a
acordat o deosibită importanţă rolului omului în geografie. Influenţa concepţllior lUI asupra a
Perioada evului mediu târziu (secolele XII-XIV) se caracterizează prin expansiunea arabă, numeroşi discipoli a favorizat dezvoltarea concepţiei privind rolul omului în studiul geografic,
mongolă şi turcească care au deranjat europenii în descoperirea de noi teritorii. În această perioadă
favorizând apariţia determinismului geografic.
cei mai cunoscuţi călători au fost Marco Polo şi misiunile diplomatice iniţiate de papă la hanul
Etapa geografiei contemporane ' .
mongol. În reprezentările cartografice apar "portulanele" care înfăţişau mai ales ţărmurile.
Această etapă se desfăşoară de la sfârşitul secolului trecut până în zilele noastre ŞI. du~ă 1.
Perioada marilor descoperiri geografice (secolele XV-XVII) a fost cea mai generoasă în
Donisă (1987) se împarte în trei perioade. Perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea ŞI pnmul
descoperirea de noi teritorii şi a sfârşit prin cunoaşterea detaliată a continentelor şi oceanelor şi
război mondial.
implicit a plenetei TERRA. Cei mai mari călători şi exploratori care au intrat în conştiinţa omenirii
Primul Congres Internaţional de Geografie care a avut loc l~ Anvers, în anu~ 1871, a
sunt Bartolomeo Diaz, Vase o da Gama, John Cabot, Columb, Fernando Maggelan. Preocupările
constituit un eveniment important în dezvoltarea ştiinţei geografice. In urma dezbatenlor de la
geografice a reintrat în domeniul ştiinţei, rezolvându-se definitiv concepţia heliocentrică, s-a
acest congres, prin cristalizarea unor concepte, geografia a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare
introdus triangulaţia în măsurătorile geodezice, iar Blaise Pascal a folosit în 1648 barometrul
care a durat până la începutul primului război mondial.
pentru măsurarea altitudinii. Inventarea termometrului de către Galilei în 1612 şi a barometrului de
Pe lângă continuarea efectuării de expediţii ştiinţifice, dezvoltarea .învăţământulu~ ge~gra~c
către Toricelli în 1648, a deschis calea cunoaşterii precise a atmosferei. Marile descoperiri
superior, în această perioadă s-au înregistrat progrese în unele subramun ~le .ge?grafiel fi~IC~ . In
~eografice au dinamizat cel mai mult cartografia. S-au întocmit primele hărţi topografice şi atlase.
această direcţie se remarcă lucrările lui Oakar Peschel, V. V. Dokuceaev ŞI SImIOn MehedmţI. S.
In anI 1595, după moartea lui Mercator, a fost publicată colecţia sa de hărţi cu denumirea de
"Atlas" Mehedinţi a definit geografia ca ştiinţă despre geosferele în interacţiune şi care se integrează astfel

Etapa geografiei moderne într-un mecanism complex. . . .

Interesul geografiei pentru om s-a accentuat, cei mai însemnaţi reprezentanţI ai. acesteI
Mulţi autori consideră că începutul etapei moderne în dezvoltarea geografiei poate fi
perioade fiind Elisee Reclus, Paul Vidal de la ~lache şi Fri~drich Ratzel. Elise~ Reclus ~ mtrodus
considerat ca fiind anul aparţiei lucrării lui Bernhard Varenius "Geographia generalis" şi anume
conceptul de "mediu geografic" luând în consIde.rare rolul I~~?rtant ~l .0~ulu1. . P~ul ~ldal de la
anul 1650. Această etapă se termină la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar pe parcursul ei s-au produs
Blache a respins determinismul geografic, s-a SItuat pe pozlţllie posIbIhsmulUI ŞI a mtrodus la
numeroase schimbări care, după 1. Donisă (1987), impun separarea a două perioade disticte.
rândullui, noi concepte cum sunt "mod de viaţă", "regiune geografică" etc.
Perioada de început a geografiei moderne (1650 - sfârşitul secolului al XVII-lea) se remarcă
În Germania, Friedrich Ratzel s-a situat pe linia unui determinism geografic exagerat,
prin influenţa ~xercitată de lucrarea "Geographia generalis" a lui Varenius şi de apariţia teoriilor
contribuind la dezvoltarea antropogeografiei.
cosmogonice (teoria lui Kant, în anul 1755). Charles Louis Montesquieu în lucrarea "Spiritul
Conceptiile acestor geografi au influenţat şi pe geografii fizicieni în ideea că geografia trebuie să
legilor" a fondat determinismul geografic prin poziţia pe care a adoptat-o în privinţa importanţei
studiez~ Pămânul în raport cu omul, ca locuinţă a acestuia. Printre aceştia enumerăm pe W. M.
mediului geografic în societate. Varenius deosebea o geografie generală, care se ocupă cu studiul la
Davis. În anul 1887, H. J. Mackinder considera că geografia este ştiinţa despre repartiţie, având ca
nivel planetar şi o geografie specială care se ocupă cu descrieri regionale. Geografia specială are la
principală sarcină să "urmărească interacţiunea omenirii cu m~diul său î? diferenţi~rele s~le loc~le~
rândul ei două ramuri şi anume chorografia (descrierea marilor regiuni) şi topografia (descrierea
(citat din 1. Donisă, 1987). El considera că geografia este unItară, dar m cadrul el se diferenţlaza
unor 'suprafeţe reduse). Pe plan metodologie, el arată rolul observaţi ei în cunoaşterea geografică şi
geografia fizică şi geografia politică. . .
rolul utilizării metodelor matematice şi comparative. Varenius recunoştea trei părţi constitutive ale
Această perioadă se caracterizează prin apariţia a două direcţii în ~~o.grafia. fiz~că ŞI anume
planetei şi anume: pământul (scoarţa terestră), apa şi atmosfera.
concepţia de înveliş geografic şi apoi de geosistem care a dus spre umtaţIle tentonale naturale
Perioada de la sfârşitul secolului al XVII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea se
(landşafturi). .. . .
caracterizează prin dezvoltarea geologiei, pedologiei şi prin intensificarea cercetărilor geografice.
Tot în această perioadă s-a dezvoltat geografia regională, mal ales sub mfluenţa lUI Paul
S-au efectuat cercetări amănunţite asupra atmosferei, oceanului, reliefului uscatului, biogeografiei
Vidal de la Blache care considera că geografia trebuie să studieze "suprafaţa Pământului, adică
etc. Un rol important în fundamentarea biogeografiei l-a avut Al. von Humboldt care a semnalat
totalitatea fenomenelor care se petrec în zona contactului meselor solide, lichide şi gazoase".
pentru prima dată zonalitatea şi etajarea climatică şi a ajuns la concluzia că vieţuitoarele alcătuiesc
un înveliş planetar. Scopul final al geografiei regionale trebuie să fie sinteza regională care implică explicarea cauzală
a faptelor.
Dezvoltarea concepţiilor generale despre geografie ca ştiinţă este indiscutabil legată de
1. Donisă (1987) arată că "din 1871 şi până la primul război mondial, pe lângă progrese
, numele unor învăţaţi germani ca Immanuel Kant, Al. von Humboldt şi Karl Ritter. Immanuel Kant,
însemnate în multe subrmuri speciale ale geografiei fizice, a fost fondată geografia umană, în
12
13
 Franţ~ - considerarea m~i .realistă a raportuturilor om-natură - şi antropogeaografia, în Germania _
- cu onentare spre determmlsmul geografic".
Perioada interbelică
Gândirea geografică s-a orientat în două directii: cea a geografiei regionale şi cea a
~ubramurilor speciale speciale ale geografiei. ' Istoricul dezvoltării geografiei pg 20-40
In.ge?gr~fia regi~nală s-a resimţit influenţa lui Paul Vidal de la Blache şi a lui A. Hettner şi atentia
prmclpala s-a onent~t spre s~udI.ullandşafturilor. Geografii fizicieni considerau în această perioadă
l~?şatftul e~a o um~ate tentonală naturală, caracterizată prin trăsături fizico-geografice. Pentru
um~ ge~grafii apusem lanşaftul era o unitate teritorială antropică, un landşaft cultural chiar dacă
nU-l ad~gau un astfel de calificativ şi îl numeau doar "landşaft" (1. Donisă, 1987). L~ Congresul
IntemaţIOn~1 de. C!eo~rafie de la ~msterdam (1938) a funcţionat o secţie specială dedicată
land~aftulUl (peisaJulUl geografic). In geografia franceză s-a dezvoltat geografia regională şi a
do~ma: ~on~eptul de "regi~ne". Unii geografi cum a fost Emm. de Martone au delimitat regiunile
dupa trasatunle naturale, fizlco-geografice.
Cu to~tă d~zvo~tarea ge~ografiei regionale, în perioada interbelică nu a fost neglijată nici
geografia reg.IOn~la. One~tarea ~n geografia generală s-a manifestat îndeosebi spre geografia fizică,
unde s-au c:ls~ahzat ?oua tendmţe, una care tratează geosferele şi alta a întregului mecanism al
geosferelor m mteracţIune.
Perioada de după al doilea război mondial
. Dezv?ltarea spectaculoasă a unor ramuri aparţinând geografiei, a devenit evidentă
ne~esltatea sm~eze!or ~~re. să exami~eze. realitatea geografică în complexitatea ei. S-a remarcat
eXIstenţa .a do~a onent~ Ş! anume:. dIreCţIa landşaft?logică-peisagistică şi direcţia regionalistă.
. DIrecţIa landşaftICa a conSIderat landşaftunle ca unităţi naturale. In această perioadă s-a
~anIf~st~t ~ c.onver~enţă între concepţiile geografilor despre landşaftul natural şi conceptiile unor
bIOI~gI Ş.I SdVlculton care au început să studieze unităţi teritoriale, cât mai omogene ca;e au fost
numIte sItes, ecotopuri, ecosisteme, geobiocenoză etc.
St.udiullandşaftului a determinat pe unii geografi că se poate individual iza o nouă ramură a
geografieI care să fie numită landşaftologie.
A?opta:ea con~epţiei sistemice a favorizat manifestarea unei noi directii în domeniul
geo~afiel regIOnale. ŞI anum.e ~irecţia geosistemică. Iniţiatorul ei B. B. Soce~va a conceput -
geosistemul. ca un SIstem tentonal natural, comparabil cu un landşaftul natural. A cunoscut o
dezvoltare ŞI ~eogra~a generală şi ~ai ales .a geografiei fizică generală. În geografia fizică generală
s-a dezvol~at In contmuare concepţIa despre învelişul geografic, învelişul terestru sau sfera terestră
Onentar~a antropocent~istă s-a menţinut şi după al doilea război mondial, mai ales 'sub
forma geografieI ~ma~e ~ şcoliI f~~ceze. Mulţi geografi se ocupă de "ecologia umană" şi au apărut
~~~eroase alte dlrecţll ŞI anume curentul behaviorist", "curentul sociologic", "curentul radicalist"
P~ p.l~n metodologic s-a~ ~r~~us multe reînoiri care se referă în principal la matematizarea
geografieI ŞI mtroduc((rea modehzarll m geografie.
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
- definirea ca ştiinţă a geografiei unitare şi a ramurilor sale;
- cunoaşterea concepţiilor geografice care au determinat diversificarea geografiei'
BIBLIOGRAFIE: ' geografic, timpul geografic, continuitate şi discontinuitate geografică, necesitate şi întâmplare în
Terra, Introducere în geografie ca ştiintă - Simion Mehedinti, 1994
Introducere pg. 17 - 27
Obiectul geografiei pg. 31 - 43
pefiniţia geografiei pg. 44 - 86
Incheire pg 427 - 426
Premis~ _şi c~ncluz~i la Terra (Amintiri şi mărturisiri) pg.465 - 603 (Se va acorda atentie
deosebIta epIlogulUl) .
Bazele teoretice şi metodologice a geografiei - 1, Donisă, 1977
Geografia ca ştiinţă pg. 82 -100
14
Evolutia concepţiilor geografice pg. 167 -186
. Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Defmirea geografiei şi a geografiei fizice pg. 14-20
Geografie teoretică - Vintilă Mihăilescu, 1968
Problema geografiei ca ştiinţă pg. 13 - 45
Orientare generală în ştiinţele geografice pg. 177 - 245
Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei - Donisă I, 1987
Bazele teoretice ale geografiei pg. 1-66
Geografia ca ştiinţă pg. 134 - 169
Evoluţia concepţiilor geografice pg. 170 - 238
Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
Obiectul şi conţinutul geografiei fizice pg 23 - 37
Capitolul II. ELEMENTE ALE TEORIEI GEOGRAFICE; NOŢIUNI,
CATEGORII, IPOTEZE, LEGI, TEORII
Noţiunile geografice .
Noţiunile geografice sunt cele mai simple elemente ale teoriei geografice. Elaborarea şi
evoluţia semantică a noţiunilor geografice constituie o adevărată osatură pe care s-a sprijinit
dezvoltarea ştiinţei geografice. La începutul apariţiei geografiei, noţiunile s-au preluat din
vocabularul popular, cum ar fi, de exemplu: râu, mare, munte etc. Pe parcursul dezvoltării
conceptelor geografice, noţiunile şi-au îmbogăţit conţinutul, înglobând şi alte însuşiri legate de
geneză, alcătuire, stadiu de evoluţie. Pe de altă parte, geografii au elaborat noţiuni proprii, plecând
de la cuvinte din limba greacă sau latină, dar care au un conţinut semantic bine precizat. Dacă, la
începuturile ei geografia se folosea de noţiuni general acceptate pentru mare parte a vorbitorilor, în
prezent putem afirma că însuşirea noţiunilor geografice a devenit o necesitate pentru cei care se
ocupă cu studiul şi cunoaşterea geografică. Apariţia a numeroase dicţionare cu termeni de
geografie şi cu termeni folosiţi de ramurile geografiei, răspunde nevoii actuale de a se folosii unitar
noţiunile în practica geografică. Achiziţionarea unor noţiuni noi în limbajul geografic folosit într-o
anumită ţară, arată şi nivelul atins de dezvoltarea geografiei la un moment dat. Recomandarea
noastră este ca fiecare specialist şi mai ales fiecare geograf tânăr să posede şi să consulte cât mai
. multe dicţionare de specialitate, care să constituie fundamentul pe care se va clădii cunoaşterea şi
contribuţiile în domeniul geografiei.
Categoriile geografice
Categoriile sunt noţiuni fundamentale care exprimă "laturile şi legăturile cele mai generale
ale obiectelor şi proceselor geografice" (1. Donisă, 1987). S. Mehedinţi (1930) deosebea în cadrul
categoriilor geografice următoarele : categorii statice (forma, culoarea, compoziţia, densitatea,
teperatura, dimensiuni poziţie) şi categorii dinamice (direcţia mişcării, intensitatea, ritmul). (de
controlat). 1. Donisă (1987), arată că aceste categorii sunt "mai curând mijloace metodologice".
Acelaşi autor ia în considerare următoarele categorii geografice: determinismul geografic, spaţiul
domeniul faptelor geografice, peisaj geografic.
Categoria determinismului geografic derivă din categoria filizofică a determinismului car~
explică desfăşurarea fenomenelor prin acţiunea unor cauze şi legi obiective. Cunoaşterea acestora
ne permite să prevedem desfăşurarea ulterioară a fenomenelor.
Părintele determinismului geografic este considerat filozoful francez Montesquieu care însă era
mai moderat în evaluarea influentelor
. . naturale, dezvoltând, mai ales, conceptia posibilistă,
exprimată prin formula "natura propune şi omul dispune".
Cea mai cunoscută temă a acestei categorii geografice este modul cum este influenţat omul de către
natură. Geograful care s-a aplecat cel mai mult asupra acestei teme a fost geograful german
Friedrich Ratzel, care "considera procesele sociale ca pe nişte procese biofizice, iar statul ca un
15
organism comparabil cu fiinţele vii, punând astfel accent pa latura biologică a omului şi neglijând-
o pe cea socială" (I. Donisă, 1987). Aprecierile lui F. Ratzel stau la baza concepţiilor geopoliticii,
care a fost denumită de sociologul suedez Johan Rudolf Kjelle. În geografia americană,
determinismul geografic apare în , concepţia environmentalismului, care evidenţiază rolul
influenţelor condiţiilor naturale asupra societăţii. . în desfăşurarea proceselor şi fenomenelor geografice. Această noţiune a fost introdusă de Arthur N.
Categoria spatiului geografic arată că toate obiectele şi procesele geografice au o existentă
spaţială bine precizată. Spaţiul ' geografic este finit el având dimeniuni ' bine precizate. Precizar~a
dimensiunilor este dificilă şi trebuie să arătăm că extincţia lui s-a făcut în strânsă legătură cu
extinderea spaţială a teritoriul cunoscut de către om. I. Donisă (1987) consideră că spaţiul geografic
se limitează la dimensiunile sociogeosistemului. Acealaşi autor evidenţiază faptul că limitele
sociogeosistemului sunt date la partea superioară de partea superioară a troposferei, iar la partea
infe:ioară, la aproximativ 10km în interiorul scoarţei terestre. În consecinţă, după 1. Donisă (1987)
spaţIUl geografic "este un strat gros de cca 20-30km fiind mărginit de două suprafeţe care se
apropie de o formă sferoidală".
Luând în considerare forma specifică a spaţiului geografic, el este finit pe verticală dar
infinit pe plan "orizontal", întrucât dacă te deplasezi orizontal, nu ieşi din cuprinsul lui. Spaţiul
geografic se caracterizează printr-o neomogenitate pronunţată în toate direcţiile , Marea
neomogenitate a spaţiului geografic este reflectată atât în conţinutul teoretic a unor categorii
geografice cât şi în metodologia de studiu al lui.
Categoria timpului geografic. În concepţiile filozofice timpul ca şi spaţiul sunt considerate
infinite, căci infinită este materia în existenţa sa. După I. Donisă (1987) geografia nu studiază
mat~ria în. general ci numai acea parte a geosistemului care este cunoscut şi exploatat de om
(soslOgeosistemul). Apreciat din această perspectivă, timpul geografic este relativ scurt de cca 2
~ilioane de ani, începând de la sfârşitul pliocenului şi mergând pânş la câteva zeci sau s~te de ani
în viitor. Dar geosistemele există de câteva miliarde de ani, iar unele procese geografice au durată
foarte scurtă (cutremure . fulgere).
Putem aprecia că durata timpului geografic poate fi diferită în functie de sistemul
subsistemul sau elementul geografic considerat. P. G~orge (1970) consideră că "timpul geografi~
este totodată , timp geologic, istoric şi întâmplător". In funcţie de modalitatea de succesiune P.
George (19?0) .deosebeşte un timp sideral (în care fenomenele geografice se produc ciclic;
alternanţa ZI-noapte, alternanţa anotimpurilor) şi un timp tehnic (în care fenomenele nu sunt
supuse ritmicităţii de natură cosmică, ele fiind neuniforme, datorită constrângerilor economice şi
sociale). Raportat la percepţia umană timpul este subiectiv, faţă de timpul obiectiv care se scurge
uniform, indiferent de aprecierea omului.
În funcţie de utilizarea timpului de către om el poate fi productiv şi neproductiv, ultimul
putând fi t.n. util şi t.n. constrâns. A. Hattner (citat de I. Donisă, 1987) considera că geografia este
o ştiinţă chorologică, pentru că studiază numai existenţa spaţială a fenomenelor. Dar nu se poate
accepta ca fenomenele să se producă numai în spaţiu, în afara timpului. Geografia studiază
obiectele şi procesele în deveriirea lor care se produce într-un anumit timp. Cunoaşterea evotiei
obiectelor şi fenomenelor în timp a dus la invidualizarea geografiei istorice. ' Legile geografice
Apreciem că timpul geografic reprezintă a categorie ştiinţifică foarte complexă care
împreună cu spaţiul geografic constituie o unitate dialectică şi care permite geografiei să
investigheze toate obiectele şi fenomenele geografice.
Categoriile de continuitate şi discontinuitate geografică.
Au o importanţă deosebită în geografie mai ales în studiile de regionare geografică şi asupra
landşaftelor. Roger Brunet (1968) a dedicat o întreagă lucrare asupra discontinuităţilor în geografie.
Continuitatea geosistemelor este dată de faptul că în tot cuprinsul lor materia se manifestă în cele
mai diverse forme de organizare. Peste tot găsim diferite modalităti, de existentă , a materiei , fa~ă să
apar~ vidul. Discontinuitatea se materializează prin faptul că geosistemul planetar este finit, iar în
cupnnsul lui există obiecte, fenomene şi procese bine individualizate, ale căror limite marchează
discontinuităţi evidente. Unităţile teritoriale se individualizează ca sisteme rezultate din îmbinarea
într-un anumit mod a geosferelor cât şi a societăţii pe un anumit areal.
16
Trebuie arătat că continuitatea şi discontinuitatea se manifestă nu numai spaţial şi şi
temporal. Putem afirma că geosistemele se caracterizează prin existenţa spaţio-temporală a
întregului şi a elementelor componente. . . . ..
Manifestarea discontinuităţii în mediul geografic a necesItat mtroducerea noţIUnll de prag,
Strahler şi Jean Tricart. Roger Brunet afirmă că "discontinuităţile în evoluţie sunt marcate în
general de prezenţa pragurilor" şi face următoarea clasificare a lor: praguri de manifestare,
praguri de extincţie, praguri de divergenţă, praguri de răsturnare care marchează schimbarea
acţiunii în sens contrar, praguri de opoziţie, praguri de saturaţie, praguri de forfecare, praguri
de schimbare calitativă a stării, praguri de înlănţuire, praguri de oscilaţie, praguri de
ireversibilitate şi praguri de compensaţie. Aceste praguri se întâlnesc atât în manifestarea
proceselor naturale cât şi a celor social-economice.
Categoriile de necesitate şi întâmplare
Necesitatea exprimă caracterul legic de producere a~ unor efecte ca urmare a acţiunii
cauzelor lor, în virtutea legăturilor existente între obiecte, procese şi fenomene iar întâmplare a îşi
are originea în raporturi neesenţiale, manifestarea ei nefiind obligatorie. Prin şirul unei întâmplări
se vădeşte necesitatea. Multitudinea mare de forme pe care o îmbracă întâmplare a în domeniul
geografiei, face ca adesea, manifestarea necesarului să treacă neobservată.
Categoria de peisaj geografic '
În geografie sensul termenului de peisaj este larg, el exprimând înfăţişarea unui teritoriu ca
rezultat al legăturilor complexe dintre componenţii naturali şi antropici, respectiv înfăţişarea unei
porţiuni din suprafaţa terestră ca urmare a interacţiunii dintre natură şi societate. Peisajul geografic
are două grupe principale de componenţi, respectiv componenţii naturali (care pot fi abiotici şi
biotici) şi componenţi antropici (care pot fi şi ei abiotici -construcţii, instalaţii etc şi biotici -
populaţie, plante de cultură, animale domestice). Aceşti componenţi sunt foarte numeroşi şi variaţi,
încât există o mare varietate de peisaje.
Clasificarea peisajelor este foarte dificil de efectuat, cea mai simplă fiind în peisaje naturale
şi peisaje antropice.
Ipotezele,g e o g r a f i c e ' ,
Ipoteza ştiinţifică este o explicaţie provizorie, enunţată pe baza unor fapte, conexiuni şi legi
cunoscute, cu privire la cauza sau mecanismul care produce anumite fenomene. Ipoteza ştiinţifică
poate fi apreciată ca un model provizoriu, neverificat pe deplin care încearcă să explice un aspect al
realitătilor. Elaborarea ioptezei necesită un proces complex de gândire implicând generalizare,
abstra~tizare, căutarea legăturilor cauzale. În domeniul geografiei au început să se elaboreze
ipoteze încă din antichitate. Ele au devenit un istrument de cercetare utilizat în mod curent în
cercetarea geografică. Pe măsură ce se acumulează noi date, se poate aduce modificări ipotezei
iniţiale pentru a se ajunge la explicarea fenomenului.
Legea reprezintă o categorie care exprimă raporturi esenţiale necesare şi repetabile între
laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între
stadiile succesive ale unui anumit proces. Legea constituie una din formele cele mai importante ale
interdependenţei universale a fenomenelor. În general, legile geografice au fost descoperite
îndeosebi de subramurile speciale ale geografiei cum sunt: hidrologia, c1imatologia biogeografia
etc.
Una din legile cele mai cunoscute este legea zonalităţii geografice care acţionează de la
subsistemul troposferic şi până la nivelul sociogeosistemului. Această lege exprimă diferenţierea
spaţială a geosferelor cu tendinţa de individualizare a unor zone caracterizate prin trăsături
specifice în lungul paralelelor. O altă lege este legea etajării pe verticală a fenomenelor geografice
şi ea acţionează în regiunile mo~tane. Legea convergenţei formelor arată că agenţi diferiţi pot
determina forme asemănătoare.
17
 Teoriile geografice
"limitarea geografiei la studiul "suprafeţei" pământului, nu corespunde nici tradiţiei cercetărilor
Teoria ştiinţifică reprezintă un "ansamblu de ipoteze, legi şi concepte organizate într-un
geografice, nici realităţilor naturii" 1 ..
sistem logic coerent care descrie şi explică un domeniu al realităţii". Teoria este o "reprezentare sau
un model al obiectelor reale, a legilor obiective, ale fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre ele"
(Dicţionar de filozofie, 1978). .Universul ca obiect al geografiei " . .
Extinderea obiectului geografiei dincolo de limitele geosistemulUI aparţme lUI Alexander
Exemple de teorii din subramurile geografiei pot fi date: teoria circulaţiei generale a
von Humboldt care considera că lumea materială este unitară.
atmosferei; teoria ciclului de eroziune; teoria tectonicii globale.
Concepţiile geografice
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
- cunoaşterea categoriilor geografice; .
Pe parcursul dezvoltării şi evoluţiei geografiei s-au detaşat anumite concepţii care în ultimă
- cunoaşterea ipotezelor, legilor şi teoriilor geografice?. . . .
instanţă definesc preocupările principale ale geografiei. După I. Donisă (1977) principalele
concepţii asupra obiecului de cercetare al geografiei sunt:
- descrierea metodei analizei sistemice (sisteme închIse ŞI deschIse, feedbback) ŞI aplIcaţia
ei în geografie; Atingerea pragurilor care marchează prezenţa discontinuităţilor se face în urma
- Oikumena şi Terra ca obiect al geografiei;
- Suprafaţa terestră ca obiect al geografiei; unor acumulări cantitative.
- Universul ca obiect al geografiei; BIBLIOGRAFIE: .
Terra, Introducere în geografie ca ştiinţă - Simion Mehedinti, 1994
- Raportul dintre om şi natură ca obiect al geografiei;
Inducţia geografică pg. 357 - 373
- Geosferele ca obiect al geografiei;
Deducţia geografică pg. 375 - 402
- Unităţi teritoriale ca obiect al geografiei;
Legi geografice pg. 417 - 426 . . . .
- Geosistemul (învelişul geografic) ca obiect al geografiei fizice. Trăsăturile geosistemului: Terra, Introducere în geografie ca ştiintă - SImIOn MehedmtI, 1994
unitatea; circuitul materiei şi energiei; ritmicitatea; zonalitatea; azonalitatea; etajarea landşaftică;
Categoriile geografice pg. 337 - 366 .. ~
individualitatea landşafturilor; inegala repartiţie a uscatului şi apelor pe suprafaţa terestră; asimetria
emisferelor terestre; dezvoltarea geosistemului. Bazele teoretice şi metodologice a geografieI - I, Domsa, 1977
Concepţii asupra obiectului de cercetru:e al geografiei pg, 28 - 82
. - Landşaftul ca obiect al geografiei fizice;
Geografie fizică - G. Posea, IulIana Armaş, 1998
- Unităţi şi complexe (sisteme) teritoriale de .producţie ca obiect al geografiei economice;
- Repartiţia teritorială a producţiei ca obiect al geografiei economice; Geografia şi teoria sistemelor pg. 45 . ... . ..
Elemente ale teoriei fizico-geografice: noţiuni, categofll, Ipoteze, legI, teofll pg.53 -55
- Sociosistemul ca obiect al geografiei economice;
Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
- Mediul geografic ca obiect al geografiei;
Dezvoltarea învelişului landşaftic al pământului pg. 514 - 539
- Întregul teritorial ca obiect al geografiei;
Legile geografice generale ale pământului. Landşaftul geografic pg. 539 - 543
- Sociogeosistemul ca obiect al geografiei;
Oikumena şi Terra ca obiect al geografiei. Denumirea de oikumena a fost folosită de
grecii antici şi se referea la teritoriul locuit. S. Leszczycki (1968) consideră că oikumena "este Capitolul III. METODE, PRINCIPII, PROCEDEE ŞI ~IJLOACE DE
spaţiul în care trăieşte, lucrează, se deplasează şi se odihneşte omul". Mai poate fi numită şi CERCETARE ÎN GEOGRAFIA FIZICA .
antroposferă sau spaţiu social-economic.
În perioada modernă s-a introdus denumirea de Erdkunde (ştiinţa Pământului) de către Karl Specificul metodologiei geogra~ce ~ ~. ~ . .
Ritter care a fost preluată de geografia rusă şi folosită sub denumirea de zemlevedenia. Karl Ritter . Complexitatea mare a obiectulUI de cercetare m care se Imbma natura ŞI S~cI~t~:ea face ca
vedea Pământul ca o oikumenă, considerând conceptul de Erdenkunde ·ca fiind "Pământul ca o metodologia geografiei să aibă un specific al ei, prin recurgerea la unele pnnCIpll, metode,
locuinţă a neamului omenesc". Elises Reclus considera că geografia trebuie să se ocupe de procedee şi mijloace particulare adecvate obiectului cer.ce~a~. . ~ ..
cunoaşterea "fiziologiei organismului terestru", dar mai târziu a mutat centrul atenţiei asupra Vintilă Mihăilescu sustinea că nota caractenstIca a geografieI este data de utIlIzarea
raporturilor dintre om şi natură. metodei sintezei. El arăta că ':geografia descrie şi explică întregul teritorial (de la lo~ali~ate la
Remarcăm faptul, că la începuturile geografiei se punea pe prim plan omul, societatea planetă) nedisociat nici chiar în timpul anal.izei lui pe re~i~ni sau pe elemente" ('1 ..
MIhăIleacu,
omenească iar suprafaţa terestră se judeca în funcţie de prezenţa omului. 1968). Geografia foloseşte în egală măsură ŞI metoda analI~eI pe~ntru a cunoaşte mal bme structura
Suprafaţa terestră ca obiect al geografiei. În timpul evului mediu din cauza şi dinamica proceselor funcţionale, dar nu poate renunţa la smteza.
constrângerilor religioase, geografia se ocupa de cunoaşterea suprafeţelor terestre locuite de om. Pe Principiile cercetării geografice . . ~ . ~ ..
lângă descrierile care se refereau la localităţi şi preocupările oamenilor, se avea în vedere şi Principiile metodologice sunt norme sau regulI care trebUIe. respe~ta~e .~n tImp.ul~ ce~cetan~
condiţiile naturale, respectiv relieful, clima, apele etc. Pentru geografie, suprafaţa terestră, ştiinţifice şi care stabilesc anumite obiective ce trebuiesc urmănte. PnncIPllle denva dm legI
reprezenta o parte însemnată a Terrei, legată de restul planetei. Varenius în Geographia Generalis generale a căror manifestare trebuie să o urmărească cercetarea. . .~
(1650) împarte geografia în două părţi: generală care studia Pământul în ansamblu şi specială (în Principiul repartiţiei spatiale a fost formulat pentru pr~ma data de Emm. de Martone ca
prezent o numim regională) care se ocupa cu descrierea suprafeţei terestre pe porţiuni. F. "principiul extensiunii". Acest principiu consideră că orice obIect, proces s~u ~enom~n geografic
Richthofen considera că geografia trebuie să studieze suprafaţa terestră, vegetaţia şi fauna în raport are o anumită poziţie şi extindere spaţială şi cere ca cercetarea geografica ~a pre~Iz:ze aceste
cu întreaga planetă, iar omul în raport cu întrega natură înconjurătoare. S. Mehedinţi considera că caracteristici spaţiale ale obiectului. Cunoaşterea poziţiei geografice ·este obhgat~ne .m veder~a
precizării relaţiile lui cu alte obiecte. Când se precizează aşeza:e~ geografic~ a .unu~ Obl~Ct trebUIe
delimitat şi stabilit arealul pe care sunt răspândite obiectele sau mtmderea ten tonulUI studIat.

IS.Mehedinti "Terra. Întroducere în geografie caştiinţă". voI. 1. Bucureşti, 1931. p.55.

18
19
 Principiul integrării geografice arată că obiectul geografic are proprietatea de integralitate,
în sensul că obiectele şi procesele luate izolat nu pot fi înţelese pe deplin, ele având o semnificaţie
geografică, numai în contextul întregului complex din care fac parte. V. Mihăilescu (1968)
consideră că nu trebuie să pierdem din vedere "întregul teritorial" şi trebuie să menţinem şi în
timpul analizei imaginea întregului şi să raportăm la acesta orice obiect, proces sau fenomen.
Pentru a respecta acest principiu este necesar ca orice obiect, proces sau fenomen să fie raportat la
sistemul din care face parte, să se caute rolul şi funcţionalitatea lui.
Principiul cauzalităţii a fost introdus în geografie de Alexander von Humboldt şi el cere ca
orice cers.etare geografică trebuie să descopere explicaţia cauzală, legăturile cauzale ale obiectului
cercetat. In fond, trebuie să aplicăm principiul determinismului care ne obligă să căutăm toate
legăturile obiectului cercetat cu alte obiecte sau procese. În geografie se preferă termenul de
principiu al cauzalităţii care pune accent pe explicarea cauzală pentru ca să se evite orice confuzie
cu "determinismul geografic". Datorită complexităţii sistemelor geografice, legăturile cauzale
dintre fenomenele geografice devin dificil de explicat, întrucât acestea sunt greu de evidenţiat.
Principiul generalizării al abstractizării geografice se bazează pe cele trei principii
metodologice, prezentate până acum, admiţând că ele rezolvă abordarea satisfăcătoare a obiectului
cercetat, deoarece rezolvă cunoaşterea amplasării, configuraţiei şi extinderii spaţiale a obiectului
geografic cercetat. Acest principiu a fost enunţat de Emm. de Martonne (1925) în modul următor:
"studiul geografic al unui fenomen presupune preocuparea constantă faţă de fenomenele analoage
care pot să apară în alte puncte ale globului". Acest principiu mai este cunoscut şi sub denumirea
de "principiul geografiei generale". I. Donisă (1987) apreciază că acest principiu ar trebui să fie
denumit "principiul generalizării şi abstractizării geografice" şi are sarcina de a "asigura trecerea de
la enumerarea materialului faptic' la elaborarea teoriei geografice prin generalizare şi abstractizare
care conduc la elaborarea noţiunilor, legilor, ipotezelor, teoriilor".
Principiul istorismului (evoluţionismului) în geografie a fost enunţat de I. P. Gherasimov
(1976) el impune ca orice fapt geografic, să fie examinat şi explicat prin reconstituirea evoluţiei
şi
lui în timp. Iniţiatorul acestui principiu aprecia că ar trebui formulat ca principiu al .
evoluţionismului în geografie, el consi.derând că cercetarea geografică are obligaţia de a căuta
originea şi evoluţia obiectului studiat.
Principiul regionalismului susţine că orice cercetare geografică trebuie să tindă la
identificarea, delimitarea şi caracterizarea regiunilor geografice din teritoriul studiat, mai ales când
avem teritorii vaste. I. Donisă (1987) susţine că este vorba "de integrarea regională, adică de una
din laturile principiului integrării geografice, cu o nuanţă aparte, aceea de a căuta şi delimita
unităţile teritoriale". . Metoda analizei
. . Principiul ecologic este susţinut de I. P. Gherasimov (1976) şi exprimă adoptarea concepţiei
slstemlce în geografie. Acesta se r~feră la concepţia despre ecosisteme care constituie la rândul lor
un obiect al cercetării geografice. In ultima jumătate de secol, unii geografi au adoptat ecosistemul
ca obiect al geografiei, orientându-se spre cercetarea relaţiilor vieţuitoarelor cu mediul, ca
principală formă de studiere a legăturilor din cadrul sistemelor geografice. I. P. Gherasimov a
ridicat la rang de principiu metodologic, faptul că geografia trebuie să cerceteze relatiile fiintelor
vii cu habitatul. Principiul ecologic este aplicat şi în geografia umană, unde se studiază rel~ţiile
omului cu mediul înconjurător. S-a ajuns astfel la orientarea geografiei către o "ecologie umană",
începutul fiind făcut de către Fr. Ratzel. I. Donisă (1987) consideră principiul ecologic drept "un
aspect al principiului integrării funcţionale şi spaţiale (teritoriale) care se referă la relatiile dintre
fiinţele vii ·cu mediu". ' Prin aplicarea metodei analizei fonomenelor telurice, S. Mehedinţi (1930) la toat"
. Principiul sociologic. Geografia umană fondată de P. Vidal de la Blache şi antropogeografia
lUI Fr. Ratzel au acordat o deosebită importanţă cunoaşterii raporturilor dintre om şi natură. La
început, se judecau acţiunile omului ca răspunsuri la "provocările" naturii, pentru ca mai târziu să
apară preocupări pentru descoperirea determinărilor psihologice şi sociale ale acţiunilor umane. A
apărut bahaviorismul care pentru explicarea comportamentului uman face apel la motivatiile de
ordin social, începând o adevărată "sociologizare" a geografiei umane. ' biosfera, acelaşi autor conchide "nu poate fi cea mai mică îndoială că biosfera e neasemănat mai
20
Principiul antropic în viziunea lui I. P. Gherasimov impune exeminarea şi evaluarea acţiunii
omului asupra naturii şi a societăţii. Unii geografi americani, au scos în evidenţă rolul activ al
omului asupra naturii. Tocmai această tendinţă compensează rolul pasiv pe care il rezervă
principiul ecologic.
Metodele cercetării geografice
Folosirea termenului de metodă în activitatea ştiinţifică se referă la metodologie care
cuprinde totalitatea demersurilor, procedeelor şi mijloacelor utilizate pentru dobândirea cunoaşterii
obiectului de cercetat. Trebuie precizat că în activitatea ştiinţifică se folosesc metode de cerceta!e
comune, dar petltru anumite ramuri, cum este şi geografia sunt utlizate şi metode specifice. In
continuare vom prezenta principalele metode folosite în cercetarea geografică.
Metoda dialectică
Această metodă permite descifrarea corectă a relaţiilor dintre părţile componente ale
sistemelor geografice, cât şi înţelegerea tuturor proceselor care se produc în geosistem.
Metoda dialectică ajută ccercetătorul să înţeleagă şi să aplice în mod creativ o serie de categorii
filozofice şi ştiinţifice, cum sunt cele de esenţă şi fenomen, conţinut şi formă, necesitate şi
întâmplare, cauză şi efect, interdependenţă, posibilitate şi realitate, general şi singular.
Metoda inductivă
Este cunoscută şi prin formula "de la singular la general". Constă din studierea cazurilor
concrete şi din căutarea trăsăturilor generale şi abstractizarea în vederea descoperirii legităţilor
geografice. În geografie, netoda inductivă a fost aplicată începând din antichitate atingând un punct
benefic de cotitură în momentul apariţiei lucrării lui B. Varenius "Geographia generalis" (1650) în
care se prelucrează inductiv un mare volum de informaţii.
Rolul important al acestei metode a fost subliniat şi de S. Mehedinţi (1930) care aprecia că
"îil cazul geografiei, omul de ştiinţă, pe lângă o reprezentare lămurită a formelor geografice, având
mereu înaintea ochilor subordonarea cauzală a înveluşurilor, trebuie, după ce a observat, a descris
şi clasificat fenomenele telurice, să ajungă pe calea inducţiei să ne arate legea care guvernează, să
putem stabili, când e posibil, chiar o prognoză. Prevederea cursului fenomenelor este ultima treaptă .
de pozitivare a unei ştiinţe".
Metoda deductivă
Este o metodă care recomandă calea inversă de la general spre secundar. Se aplică prin
elaborarea unor raţionamente în care se pleacă de la premise ce conţin generalul pentru a se ajunge
la cunoaşterea singularului, deoarece acesta este subordonat. Această metodă permite cunoaşterea
geografică sintetizată cu ajutorul teoriei geografice.
Pentru a cunoaşterea obiectelor şi proceselor se recomandă descompunerea lor şi studierea
amănunţită a părţilor componente, ajungându-se la cunoaşterea caracteristicilor fiecărei părţi şi a
locului ei în întreg. I. Donisă (1987) arată că descompunerea prin analiză a unui obiect se poate
realiza în două moduri: "printr-o descompunere materială, reală sau printr-o descompunere
imaginară, mentală. În geogerafie se recurge la două feluri de analiză" .
S. Mehedinţi (1930) militează pentru necesitatea adoptării unui fir conducător în analiza
fenomenelor telurice, încât să vedem "obiectele aşezate, pe cât posibil după aceleaşi principii, pe
care natura le-a urmat la producerea lor". El recomandă ca toţi geografii să urmeze în cercetare şi
descriere un singur drum "cel impus de însăşi cauzalitatea fenomenelor naturii". El se spijină în
această recomandare şi pe o afirmaţie a lui Kant "ideea este arhitectonică, ea creează ştiinţa".
învelişurile planetei, începând de la atmosferă până la biosferă recomandă ca analiza să se facă în
urrnătoqrea progresie: compoziţia, forma şi mişcările.
In urma analizei compoziţiei tuturor învelişuriloe planetare (atmosfera, hidrosferă, litosferă
şi biosferă), S. Mehedinţi (1930) ajunge la concluzia că biosfera este "un fel de rezumat al întregii
materii telurice". Şi în urma analizei formelor pe care le prezintă atmosfera, hidrosfera, litosfera şi
pestriţă şi mai bogată în forme decât litosfera şi înveluşurile superioare".
21
 Relevarea progresiei dinamice a complexităţii învelişurilor planetare, pe baza analizei
mişcărilor,îl determină pe S. Mehedinţi (1930) să ajungă la concluzia "nu numai în ce priveşte
compoziţia şi forma, dar şi în ce priveşte mişcările, masele planetare prezintă aspectul unei
" complexităţi progresive de la periferia atmosferei până la biosferă".
S. Mehedinti (1930) recomandă ca "studiul fenomenelor plenetei trebuie început numaidecât de la
atmosferă spre biosferă".
Metoda sintezei
Sinteza consideră sistemul ca un întreg unitar şi examinează caracteriticile lui. Ea formează
o unitate dialectică cu analiza şi aceste metode nu pot fi utilizate independent.
Unii geografi au apreciat că utilizarea metodei sintezei conferă geografiei nota sa de originalitate şi
legitimizarea existenţei.
Pentru majoritatea geografilor, sinteza înseamnă închegarea informaţiilor parţiale într-o
reprezentare unitară a complexităţii sistemului de studiu.
În urma concluziilor la care a ajuns prin folosirei metodei de analiză, S. Mehedinţi (1930)
afirmă "între învelişurile planetei este o legătură de subordonare cauzală". Atmosfera este "cea
dintăi verigă de care se leagă lanţul cauzalităţii geografice". Analizând evoluţia cunoaşterii
litosferei, pe bună dreptate acelaşi autor arată: "abia după înşelegerea rolului hidrosferei, s-a putut
ajunge la o morfologie a litosferei". Litosfera nu a putut fi înţeleasă cu adevărat pănă nu s-au
realizat progrese în cunoaşterea hidrosferei şi chiar a evoluţiei geologice a scoarţei terestre. Acelaşi
lucru se întâmplă şi cu înţelegerea celorlalte învelişuri planetare. Biosfera nu poate fi înţeleasă fără
cunoaştereaO aprofundată a atmosferei, hidrosferei şi a litosferei. S. Mehedinţi (1930) ajunge la
următoarele concluzii metodologice:
"Învelişurile concentrice ale planetei stau între ele în cea mai strânsă legătură de cauzalitate;
Dependenţa lor urmează direcţia descrescândă (de la atmosferă spre biosferă)".
S. Mehedinţi (1930) consideră că "explicarea fenomenelor geografice din fiecare înveliş nu
este posibilă, dacă nu ţinem seamă de cunoştinţele dobândite cu privire la învelişul sau învelişurile
superioare". Ca un argument pentru folosirea metodei sintezei, autorul citat consideră că "Pământul
este un organism" şi în consecinţă numai folosirea sintezeţ ne argumentează această realitate
descoperită de ştiinţa geografiei.
Metoda cartografică
Constă în reprezentarea grafică a geosistemului, în primul rând al suprafeţei terestre, cu
obiectele, procesele şi fenomenele existente. Această reprezentare implică cercetarea terenului şi
adunarea materialului faptic.
Metoda cartografică este specifică geografiei, cu toate că la elaborarea ei şi-au adus
contribuţia şi alţi specialişti. Ea fost folosită începând din antichitate, dovedindu-şi de-a lungul
timpului utilitatea. Au fost inventate harta şi globul geografic pentru a se putea reda imaginea
unor suprafeţe mai mari sau chiar a întregii suprafeţe terestre.
Pe materialele cartografice pot fi redate mai multe caracteristici ale geosistemului, chiar şi
unele invizibile în teren, aşa cum sunt configuraţia câmpului baric, densitatea populaţiei etc.
Metoda comparativă
Această metodă constă în compararea obiectelor, proceselor şi fenomenelor de acelaşi gen
pentru a le stabili asemănările şi deosebirile dintre ele. B. Varenius a aplicat sistematic comparaţia
geografică şi a definit şi geografia comparativă în "Geographia generalis" (1650): '.'partea
comparativă cuprinsă în ea va fi clasificarea unor astfel de proprietăţi care reiese din compararea
diverselor locuri ale globului terestru". Un punct de vedere asemănător a fost susţinut şi de Alfred
Hettner care s-a pronunţat pentru o geografie comparativă a ţărilor.
Metoda istorică
Această metodă se aplică prin examinarea schimbării obiectelor în timp. În acealaşi mod se
examinează şi schimbarea proceselor şi fenomenelor cătându-le originea şi cauzele modificărilor
pe care obiectele le suferă de-a lungul existenţei lor.
Metoda experimentală
22
Se aplică prin reproducerea unor procese sau fenomene în condiţii controlabile, fie în
laborator, fie în teren.
Metoda modelizării . . .,
Constă în elaborarea unui model care păstrează doar trăsătunle esenţiale ale obIectulUi,
esului sau fenomenului real şi în studierea modelyului pentru a realiza cunoaşterea obiectului
proc . .. d 1 d 1 . 1 .d 1
sau sistemului reprezentat. Se pot realiza mal multe tipun de mo e e: mo e e matena e, 1 ea e
(mentale), grafice şi matematice.
Metodele matematice
Metodele matematice folosite în geografie constau din utilizarea mijloacelor matematice
pentru investigarea sistemelor geografice şi pentru exprimarea informaţiei dobândite.
Metoda geografică . . ~ .
A •
După S. Mehedinţi (1930) verificarea metodeI geografice se face pnn msaşi e:~I~ţIa
învelişurilor planetare şi prin structura operelor de sinteză geografică. Analiza compOZIţIeI.' a
formelor, a mişcărilor şi a legăturilor dintre învelişurile planetare l-a condus pe S. Mehedmţ\
(1930) la determinarea met0gei p.arti~ulare geografiei ~i . a~~me la. ~etoda geogr~fi~ă. Se po~te
afirma că notiunile despre învehşurlle terestre s-au IVIt succeSIV (S. Mehedmţl, 1930) Iar
pozitivarea cdnoştinţelor geografice a progresat după gradul. de complexi~~te şi subordonare de la
cauză spre efect. S. Mehedinţi recomandă o abordare progresivă a structurn ~p~relor ~eogra~ce . Pe
parcursul timpului s-au impus diferite modalităţi ("canoane" după S. Mehedmţl) de Slstematlzare a
materialelor geografice. Meritul de a întocmi o sinteză metodică a materialului geografic îi revine
lui Alexander von Humboldt. El priveşte toată scara fenomenelor geografice, legându-le de cele
cosmice (nebuloase, stele, meteoriţi etc). Pentru descrierea Pământului el cercetează pe rând,
Scoarţa, Apa şi Învelişul Organic.
Procedee de cercetare geografică
Metodele de cercetare indică calea care trebuie urmată pentru a ajunge la descoperirea
adevărului dar este nevoie de unele acţiuni concrete care reprezintă procedeele de cercetare
geografică.
Observatia geografică
S. Mehedinti defineşte Observarea este o descriere în gând, însoţită de o explicare genetică
a fenomenelor.EI ~onsideră că observaţia geografică poate' să fie indirectă, pe hartă "şi directă, în
natură; .. .. .
Mijloacele unei ştiinţe trebuie să ţină seama de scopul ei. Scopul observaţlel ştnnţlfice e
acesta: să ne permită o descriere, care să ducă la clasificarea ştiinţifică a tuturor fenomene!or legat~
.de masa învelişurilor planetare, încât să putem defini exact fiecare fenomen, arătând preCIS sfera ŞI
conţinutul oricărei noţiuni geografice. . ~
Cel dintâi mijloc pentru investigarea faptelor geografice, este obsevarea dIrecta. Pent:u ~
vedea tot Pământul sau o parte din el observatorul trebuie să devină călător. S. Mehedmţl ,
referindu-se la numărul mare de călători, conchide: "câte capete, atâtea reprezentări cu privire la
orice fenomen geografic". Pentru a suplini imposibilitatea observării concomitente a unor spaţii
intinse, folosim Harta. Fară a dori să detaliez exigenţele observării pe hartă, am să mă opresc la
învăţămintele lui S. Mehedinţi asupra observării directe în natură. A vedea. şi a obse~a sun:
lucruri cu totul deosebite. Exemplificând, evoluţia cunoştinţelor despre gheţan, autorul citat arata
că procesul psihologic al observării este mai complicat, decât pare la prima vedere şi ajunge. la
concluzia "adevărul e că, abia după ce vede unul, încep a vedea şi alţii, mergând pe calea deschIsă
de acela şi gândind gânduri sugerate de primul observator". Şi de aici remarc~ " a. obs~r:a:
înseamnă de fapt, a vedea indirect,adică a păşii în faţa fenomenului respectiv cu un ŞIr de Imagmr ŞI
de idei anterioare, pe care cercetătorulle aduce cu sine în faţa naturii".
Cuvântul observare nu se reduce la o înregistrare mecanică a imaginilor, ci este o asimilare
psihică a acelor imagini, prin alăturarea fenomenelor prezente ad similia, adică lângă reprezentăŢl
păstrate în memeorie, cu privire la alte fenomene de acelaşi fel. S. Mehedinţi ajunge la CO~clUWl
extrem de interesantă pentru noi geografii, că observarea directă este o interpretare cu ajutorul
unor imagini tipice sau, în orice caz, a unor imagini similare şi a unor teorii, cu care observatoru l
23
 se prezintă în faţa naturii. Această interpretare este un mare căştig, cănd punctul de plecare este
exact, dar poate fi şi o mare pagubă, de câte ori imaginea tipică nu-i destul de completă, ori teoria
este falsă. Eroarea interpretării se pune atunci ca o perdea în faţa ochilor şi întunecă realitatea,
l'
Iacându-l pe observator să vadă ce nu este şi să nu vadă ceea ce-i stă înaintea ochilor.
Pentru a face o observare geografică corectă şi completă trebuie să ne folosim de
următoarele condiţii: desenarea, compararea formelor şi experimentarea geografică. Remarcăm
faptul; că observarea geografică nu e lipsită de ajutorul experimentării. O importanţă deosebită o
are buna determinare a punctului de plecare şi fixarea obiectivelor de observat.
Întrucât ne referim la observarea în natură, mai adăugăm câteva norme pe care trebuie să le
respectăm şi anume: alegerea punctului de observare; analiza . formelor (dimensiunile);
determinarea materialului; aria geografică; căutarea formelor de tranziţie; mişcări şi agenţi; ierarhia
agenţilor (valoarea, ritmul acţiunii, actualitatea procesului-agentul crează progresiv forma).
Măsurarea
Măsurarea parametrilor obiectelor, proceselor sau sistemelor observate duce la o cunoaştere
amănunţită şi mai precisă asigurând un grad mai mare de exactitate decât simpla percepţie cu
ajutorul simţurilor.
Descrierea geografică
Descrierea geografică este unul din primele procedee utilizate în geografie şi constă în
consemnarea rezultatelor observaţiei şi a celor obţinute prin alte metode de cercetare.
S. Mehedinţi (1930) consideră că este necesară respectarea următoarelor condiţii pentru o descriere
geografică: descrierea geografică trebuie să fie exactă, să fie completă (hologeică holocronă),
caracteristică, explicativă, analitică şi sintetică.
Pentru ca o descriere să fie exactă, ea trebuie să fie cantitativă. Gradul de exactitate al
descrierii este influenţat de exactitatea materialului cartografic. Cum materialele cartografice au
prezentat erori mai mari sau mai mici de-a lungul îmbunătăţirii lor, în mod clar şi descrierile
geografice au suportat aceste influenţe. În privinţa descrierii categoriilor fizico-chimice
(temperatură, densitate, compoziţie etc), calitatea lor au crescut în timp prin perfecţionarea
instrumentelor de măsură. ' factorului dominant, procedeul analizei hărţilor landşatice, procedeul analizei hărţi lor landşaftice,
Eliminarea elementelor subiective în descrierile geografice se face prin compararea
formelor unui fenomen cu tot spaţiul geografic (denumit de S. Mehedinţi (1930)
"hologeism"). Holocronismul e necesar ca şi analiza întregului spaţiu geografic, Ciclurile de
eroziune Iărgesc perspeciva timpului. S. Mehedinţi (1930) arată că geografii descriu "orografia nu
numai ca un rezultat al puterilor endogene, dar mai ales ca un produs al modelării prin agenţii
externi".
Reprezentarea grafică
Reprezentarea grafică se utilizează în metoda cartografică şi constă în transpunerea grafică
a rezultatelor observaţiei, măsurării, experimentării, prelucrării matematice a informaţiei geografice
etc. Reprezentarea grafică se face sub formă de hartă, glob geografic, profile, blocdiagrame, schiţe
panoramice care în continuare permit efectuarea observaţiei indirecte care permite obţinerea de noi
observaţii .
Globul geografic are calitatera de a fi o reprezentare expreisivă exactă, fiind o miniatură
formei Terrei.
Evidenţa statistică
Evidenţa statistică constă din adunarea şi consemnarea informaţiilor cantitative asupra unui
număr mare de cazuri din aceaşi categorie.
Ancheta geografică
Este un procedeu care constă în elaborarea şi utilizarea unor întrebări adresate la diverse
persoane, instituţii, prin care se cer anumite informaţii de interes geografic. Se utilizează pentru
obţinerea celor mai diverse informaţii geografice, fie din domeniul natural sau de geografie umană.
rrelucrarea statistico-matematică a informaţiei geografice
In etapa actuală, calculatoarele electronice cu memorii puternice permit stocarea şi
prelucrarea complexă a unei cantităţi enorme de informaţii geografice.
24
Clasificarea geografică
Clasificarea geografică constă în ordonarea obiectelor, proceselor, sistemelor sau teritoriilor
în grupe
Clasificarea şi regionarea geografică
În diferite ramuri şi subramuri ale geografiei, problema clasificării faptelor geografice se
pune în mod diferit. În subr.amUr~le sp.eciale ale geografiei, car~ studiază siste~e ma~eriale ai n:
simple, clasificarea se reahzeaza maI uşor. Aşa este cazul m geomorfologle, chmatologle,
hidrologie, geografia industriei etc.
Criteriile clasificării pot fi genetice, după formă, dimensiuni sau funcţie . Clasificăriile
întocmite după aceste criterii sunt tipologice, ele punând accentul pe gruparea obiectelor după
trăsăturile lor comune. Întrucât faptele geografice au o existenţă spaţială bine definită,
individualizarea şi ierarhizarea lor presupune şi o delimitare spaţială, în felul acesta clasificarea
fiind strâns legată de regionare. Trebuie precizat faptul că regionarea se aplică unui spaţiu concret,
în timp ce clasificarea operează cu abstracţii . În practica geografică clasificarea şi regionarea sunt
legate intim şi se realizekă în procesul unitar al încercării de a descoperii o anumită ordonare
valorică şi spaţială a faptelor. Orice regionare geografică presupune o trasare de limită geografică
pentru un areal unde se produc faptele luate în studiu. Identificarea unui areal trebuie să ţină seamă
de trăsăturile de continuitate şi discontinuitate ale spaţiului geografic şi ale faptelor geografice.
Datorită acestei situaţii trasarea unor limite ale arealelor întâmpină dificultăţi chiar şi în cazul unor
situatii clare (limita mării, a munţilor etc). Atunci când efectuăm o regionare fizico-geografică,
treb~ie respectate anumite principii metodologice. După 1. Donisă (1977) ele sunt: principiul
obiectivităţii, principiul omogenităţii relative a complexelor de componenţi naturali (omogenitate
fizico-geografică), principiul genetic, principi.ulcomunităţii teritoriale (al indivizibilităţii),
principiul complexităţii, principiul comparabilităţii rezultatelor regionării fizico-geografice,
principiul priorităţii legilor universale ale diferenţierii fizico-geografice.
Pentru întocmirea unei regionări fizico-geografice se utilizează "metode de regionare" .
Acestea sunt: procedeul suprapunerii hărţilor de regionare fizico-geografică specială, procedeul
procedeul analizei îmbinării componenţilor naturali, procedeul analizei terenului, procedeul
(metoda) repetării complexelor landşaftice caracteristice.
Mijloace ale cercetării geografice
Terminologia geografică
Produsele cartografice
Instrumente şi aparate de observaţie şi măsură
Mijloace de tele detecţie folosite în cercetarea geografică
Mijloace de stocare şi prelucrare automată a informaţiei geografice
Mijloace folosite în descrierea geografică (S. Mehedinţi, 1994 - globul; - harta; - poziţia; -
calităţi fizice; mişcări;
Etapele cercetării geografice
Etapa pregătitoare (de birou)
a Etapa de teren
Ipoteza de lucru
Etapa finală
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
- aprofundarea specificului cercetării geografice;
- cunoaşterea principiilor cercetării geografice;
- bazele cartografiei
- proiecţiile cartografice şi proprietăţile acestora;
BIBLIOGRAFIE:
Terra, Introducere în geografie ca ştiintă - Simion Mehedinţi, 1994
Metoda în geografie pg. 69 - 103
Mijloacele cercetării geografice pg. 107 - 124
25
 Il'
Câteva norme pentru observarea pe hartă şi în natură pg. 125 - 147
Descrierea pg. 149 - 161
Descrierea completă: hologeică şi holocronică pg. 163 - 195
Descrierea caracteristică pg. 197 - 219
Descrierea explicativă pg. 223 - 232
Descrierea analitică şi sintetică pg. 233 - 257
Mijloacele descrierii geografice (globul, harta - forma, dimensiunile, poziţia, calităţi fizice, mişcări
- harta cu aspect de relief, alte mijloace de intuiţie pg. 259 - 311 .
Descrierea prin cuvinte pg. 312 - 321
Condiţiile descrierii cartografi ce pg. 323 - 335
Clasificarea pg. 271 - 323
Defectele clasificărilor geografice pg. 325 - 347
Bazele teoretice şi metodologice a geografiei - I, Donisă, 1977
Specificul metodologiei geografice pg. 107 - 167
Nomenclatura pg. 349 - 355
Fazele cugetării geografice pg. 403 - 416
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Metode, principii, procedee şi mijloace de cercetare în geografia fizică pg. 55-63
Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei - Donisă I, 1987
Bazele metodologice ale geografiei pg. 91 - 131
Mijloace ale cercetării geografice pg. 123 -135
Geografie teoretică - Vintilă Mihăilescu, 1968
Organizarea cercetării geografice pg. 60 - 101
Aplicarea metodei geografice la cercetările de teren pg. 101 - 177
Capitolul IV. UNIVERSUL ŞI SISTEMUL SOLAR
Tabloul lumii
Tabloul fizic al lumii sau imaginea realităţii aşa cum rezultă din mecanica clasică se"
bazează pe rigiditatea dogmatică în privinţa mecanicii. Admiţând legile de mişcare enunţate de
Newton, adepţii mecanicii clasice preconizau că orice fenomen sau proces se reduce, în mod
discontinuu, la mişcarea în spaţiu a unor puncte materiale sau a unor corpuri, sau în cazul continuu,
la vibraţii ale corpurilor elastice transmise prin medii elastice. Până la sfârşitul secolului trecut
metodele mecanice au fost aplicate cu succes în domenii care nu aveau legături directe cu
mecanica, cum sunt: teoria mecanică a luminii, teoria conducţiei căldurii etc. Pe baza mecanicii
clasice, tabloul lumii se poate rezuma în modul următor: "fenomenele fizice se desfăşoară în cadrul
unui spaţiu tridimensional euclidian şi al scurgerii universale a unui timp absolut, admiţând
valabilitatea absolută a legilor dinamice" (Valeriu Novac, Anca Novac, 1996).
Termodinamica este o teorie pur fenomenologică care consideră că toate fenomenele
reprezintă transformări de energie. În tabloul lumii, fenomenele fizice sunt reduse la procese în
care loc transfer de energie. Prin urmare se înlătură noţiunile de masă şi de forţă, acestea fiind
înlocuite cu noţiunile de energie şi de lucru mecanic. Acest tablou al lumii a condus la concepţia
energetistă care consideră că energia este "substanţa" unică.
Electromagnetismul sau electrodinamica este teoria clasică a fenomenelor electrice,
magnetice şi luminoase care s-au dezvoltat pe baza conceptelor de câmp electromegnetic şi sarcină
electrică. Conceptul de câmp este introdus pentru substanţializarea acţiunilor electrice şi magnetice
în vid şi se presupune că umple întreg spaţiul vid şi pătrunde în interiorul corpurilor. Tabloul lumii
ce rezultă din teoria electromagnetică este cu totul diferit de cel al mecanicii sau al termodinamicii ,
întrucât el se bazează pe existenţa câmpului electromagnetic şi a undelor electromagnetice. Teoria
electromagnetică contrazice ipoteza eterului şi, în acelaşi timp, contrazice concepţia acţiunii
26
I
instantanee nemijlocite a forţelor gravitaţionale, acţiunea forţelor elecromagnetice fiind mijlocită
prin câmp.
Pe parcursul secolulUi. a1 XX -1ea s-au real'Izat descopenn . . Importante
. d
In omemu
A . I fiIZICll,
- ..
printre care radiaţii le cosmice şi particulele elementare. La începutul secolului a apărut Teoria
relativităţii elaborată de Albert Einstein. Teoria relativităţii re strânse este o teorie bazată pe două
principii care au fost enunţate de Einstein în felul · următor: 1. Principiul relativităţii: legile naturii
sunt independente de mişcarea uniformă de translaţie a sistemelor de referinţă alese. II. Principiul
constantei vitezei luminii în vid: viteza luminii în vid este constantă, independentă de mişcarea
sursei. Tabloul lumii care se desprinde din teoria relativităţii re strânse constă într-o nouă imagine
asupra realităţii, caracterizată prin interconexiunea spaţiului şi a timpului, legată de relativitatea
mişcării uniforme rectilinii şi proprietăţile de invarianţă faţă de sistemele inerţiale ale fenomenelor
fizice în strânsă legătură cu conservarea impulsului şi energiei şi a însuşirii de inerţie a câmpului
electromagnetic.
Primul tablou al fizicii, cel elaborat de Newton, a stat la baza fizicii clasice şi el se
caracteriza prin independenţa mutuală a spaţiului şi timpului, considerate absolute, precum şi
separarea lor de materie. Revoluţia ştiinţifică, provocată prin elaborarea teoriei relativităţii
restrân;e, constă în înlăturarea tabloului fizic al mecanicii clasice newtonieqe prin dezvăluirea
formei concrete de conexiune internă dintre spaţiu, timp şi mişcarea materiei; prin stabilirea de
legături noi între masă şi energie, între energie şi impuls, între masă şi viteză, între câmp electric şi
câmp magnetic; prin formularea de concepte noi, ca energie proprie, energie de repaus, masă
proprie nulă etc.
Tabloul relativist al lumii oferă o nouă imagine a realităţii fizice, reflectând unitatea
dialectică dintre materie şi mişcare.
Negarea spaţiului şi timpului absolut l-a condus pe Einstein la întrebarea dacă ideea
mişcării absolute are vreun sens în ştiinţele fizice. Teoria relativităţii generale are la bază
următqarle principii: I. Principiul echivalenţei: proprietăţile de mişcare ale unui corp raportate la uil
sistem de referinţă neinerţial sunt aceleaşi ca şi când ar fi raportate la un sistem inerţial în prezenţa
unui câmp gravitaţional. II. Principiul covarianţei generale: legile naturii pot fi formulate sub o
formă covarianţă faţă de orice transformare de coordonate.
Pentru explicarea teoriei vom apela la afirmaţiile lui Einstein: "Stafiile mişcării absolute şi
ale sistemului inerţial pot fi izgonite în sfârşit din fizică; construirea unei noi fizici relativiste este
posibilă. Experienţele noastre idealizate arată cum se împleteşte problema teoriei relativităţii
generale cu cea a gravitaţiei şi de ce este atât de esenţială pentru conexiunea lor, echivalenţa dintre
masa inertă şi cea gravifică. Este limpede că soluţia dată problemei gravitaţionale de către teoria
relativităţii generale trebuie să fie diferită de soluţia lui Newton. Legile gravitaţiei, la fel ca toate
legile naturii, trebuie să fie formulate pentru orice sisteme de coordonate posibile ... "
Tabloul lumii care caracterizează teoria relativităţii generale se referă la nivelul megascopic
al sistemului planetar şi la nivelurile superioare prin fundamentarea cosmologiei moderne. Teoria
relativităţii generale are la bază interpretarea fizică esenţială potrivit căreia gravitaţia este o
proprietate fundamentală şi universală a materiei. Câmpul gravitaţional admite singularităţi,
deoarece distribuţia maselor care determină proprietăţile metrice ale multiplicităţii spaţic ­
temporale este neomogenă.
Mecanica cuantică constituie baza fizice contemporane în domeniile microscopice şi se
bazează pe ipoteza cuantică emisă de Planck asupra energiei. Fizica clasică ne-a obişnuit să
admitem că undele de lumină transportă energie şi impuls. În lumina ipotezei cuantice asupra
emisiei şi absorbţiei luminii, rezultă că energia este emisă sub formă strict localizată, prin cuante de
lumină numite fotoni. Conceptul de foton, particulă de lumină, definit prin masă (de mişcare),
energie şi impuls, nu este concret, întrucât experimental nu se poate descoperi prezenţa fotonului
într-un loc anume, o asemenea încercare implicând dispariţia sa totală.
Din cele prezentate putem conchide că ştiinţele fizice contemporane se bazează pe teoria
relativităţii şi teoria cuantelor, fapt care a revoluţionat cosmologia.
I 27
 Universul
Universul reprezintă un spaţiu propus nemărginit, cu materie aflată în diferite forme şi
stadii de org~nizare şi evoluţie. Întreaga structură a Universului este guvernat-ă de forţa gravitaţiei
care se manIfestă între corpuri cu o masă mare. La scară microscopică, forţa gravitaţiei este
extrem de redusă. Forţele electromagnetice acţionează asupra particulele încărcaţe electric,
generând legăturile atomice şi moleculare. La nivelul microcosmului principalele forţe care
guvernează materia sunt interacţiunea tare (constituită din forţele nucleare ce se manifestă în
nucleu) şi forţa nucleară slabă (responsabilă pentru dezintegrarea nucleelor).
Originea elementelor
Un element este compus dintr-un singur tip de atom care are un anumit număr de protoni,
e~ectron~ şi neutroni. Neutro~ii nu infl~enţează identitatea chimică a unui element, generând izotopi
al acelUI atom,ce se caractenzează prm numere de masă diferite. Numărul diferit de protoni oferă
fiecărui element, proprietăţile fizice şi chimice distincte. Protonii se găsesc în nucleul înconjurat de
electroni. Hidrogenul este cel mai abundent element chimic din Univers, el fiind format dintr-un
proton şi un electron (hidrogenul uşor). Izotopii acestui element au nucleul compus dintr-un proton
şi unul sau mai mulţi neutroni (hidrogenul greu sau deuteriul). Abundenţa şi simplitatea structurii
atomice a hidrogenului a condus la ideea că el stă la baza apariţiei tuturor celorlalte elemente
chimice. Acest mecanism are loc în interiorul stelelor, prin fuziunea nucleelor uşoare în nuclee
atomice grele. Stelele reprezintă veriga de bază în lanţul evolutiv al materiei în Univers. În nucleul
lor, au loc reacţii termonucleare şi iau naştere majoritatea elementelor chimice necesare
construcţiei celorlalte corpuri cereşti, inclusiv lumii organice (pe Terra) pe baza carbonului.
Structura Universului
Cunoaşterea de către om a unei părţi a Universului s-a realizat treptat, pe măsura
perfecţionării instrumentelor de observaţie. În prezent, se utilizează frecvent următoarele notiuni
referitoare la unele părţi ale Universului (Cosmosului) şi anume: Universul observabil (desfăşurat
până la 10 miliarde a.l. (ani lumină; 1 an lumină = 9,5 mii de miliarde lan), în care componentele
acestuia sunt vizibile datorită instrumentaţiei; Universul t1zic, ce îl încorporează pe primul dar şi
un spaţiu din afara acestuia; Universul total care depăşeşte limitele cunoaşterii actuale şi are
tangenţă' cu ideile filozofice.
În cadrul Universului există un număr imens şi necunoscut de structuri cosmice cea mai
cunoscută fiind galaxia. Ea reprezintă o mare asociere de milioane şi miliarde de stele ;i sisteme
solare, nebuloase gazoase, pulberi, atomi dispersaţi etc, care se rotesc pe orbite în jurul centrului
lor de greutate. Cele mai multe galaxii au formă de spirală, cu un număr de 2-7 braţe sau sub formă
eliptică.
. gravitează 60 de sateliţi, mii de asteroizi (45.000 între Marte şi Jupiter), cornete, sistemele de inele
Cele peste 100 miliarde de galaxii din Univers sunt grupate în roiuri de galaxii (până la
câteva mii de galaxii) şi superroiuri de galaxii (câteva zeci de roiuri de galaxii). Superroiurile pot
atinge dimensiuni de 300 miliarde a.l. şi o greutate de 10 15 mase solare.
Calea Lactee, galaxia nostră, face parte dintr-un grup local de 24 de galaxii şi a apărut acum cca
1O mili~de ani. Pe ansamblu, ea reprezintă un sistem de tip irâ1ă cu trei braţe ce pornesc din
nucleu ŞI caŢe se află în planul ecuatorial galactic. Diametru maxim este de aproape 100.000 a.l. şi
are grosimi de 12.000 a.l. Calea Lactee conţine aproape 150 miliarde de stele ce concentrează cca
98% din masa galaxiei. Ea apare ca o structură concentrică, în mijloc aflându-se un nucleu extrem
de dens, o gaură neagră cu diametrul de 50 a.L Găurile negre formează nucleul fiecărei galaxii ,
determinând o rapiră rotire a materiei în jurul ei. Numele de Calea Lactee i-a fost dat galaxiei
\ noas~e în timpul antichităţii, datorită apariţiei sale sub formă de bandă discontinuă cu aspect
albunu pe bolta cerească.
Dezvoltarea concepţiilor despre originea Universului
Evoluţia concepţiilor despre Univers după Grigeore Posea şi Iuliana Armaş (1998) se poate
încadra la trei mari perioade: perioada supremaţiei sistemului geocentric, impunerea modelului
heliocentric şi demonstrarea expansiunii Universului prin intermediul ipotezei Big Bang.
Concepţia sistemului geocentric a apărut în perioada antică (sec II î. Hr.) şi s-a menţinut
până în Evul Mediu. Această concepţie considera că Pământul este centrul Universului şi că
28
Soarele se învârte în jurul lui. Giordano Bruno a militat pentru o imagine a Universului în car-:
Soarele devine centrul Sistemului Solar. Pentru ideile sale el a fost ars pe rug.
Concepţia heliocentrică a fost impusă definitiv de către Galileo Galilei care a demonstrat
(pe baza descoperirii lunetei) că Soarele este o stea, printre alte multe stele, în jurul căruia se mişcă
planetelAe, inclusiv Pământul.
In anul 1924, astronomul american Hubble a confirmat teoria generală a relativitătii
descoperită de A. Einstein (în 1915) şi anume că Universul nu poate fi static. În acest mod a apăr~t
ideea expansiunii Universului care arată că lumina primită de celelelte galaxii se deplasează către
roşu, iar sursa de lumină se îndepărtează de noi (viteza este proporţională cu distanţa).
După anul 1970 s-a impus ipoteza Big Bang care susţine expansiunea Universului şi care
arată că vârsta lui este de cca 15-16 miliarde de ani. În momentul zero, când Universul era
concentrat într-un holon (imaginat de dimensiunea unei mingi de fotbal), s-a început evoluţia lui,
printr-o mare explozia (numită Big Bang). In urma acestei explozii, Universul s-a dilatat şi a
început individualizarea particulelor elementare, în urma cărora s-au format elementele chimice şi
s-a ajuns la apariţia vieţii, cum s-a întâmplat pe planeta Pământ.
Până în prezent se cunosc trei modele ale expansiunii Universului şi anume: Universul
ciclic, staţionar şi inflaţionist. Modelul Universului ciclic sau oscilant presupune o serie infinită de
dilatări urmate de contractări care duc spre marele colaps, denumit Big Crunch. Implozia care
urmează determină instalarea unei stări de expansiune.
Teoria Universului staţionar a fost concepută la Cambridge în anul 1948 de către Thomas
Gold, Hermann Bondi şi Fred Hoyle. Această teorie pleacă de la faptul că Universul rămâne stabil
la o scară mare şi într-o continuă expansiune, neavând început s-au sfârşit.
Această teorie presupune ca materia să se creeze mereu, într-o proporţie care să compenseze
diluarea ei datorită expansiunii, menţinându-se o densitate constantă a materiei în Univers.
Alan Guth imaginează, în anul 1979, ipoteza Universului inflaţionist care consideră că la un
moment dat, Universul a crescut brusc (inflaţie) de la un diametru de 1 mm, la dimensiunea sa
actuală. Uriaşa dilatare produsă de inflaţie a răcit Universul la o temperatură apropiată de zero
absolut (-273 0C) pentru ca apoi să fie reîncălzit prin eliberarea energiei înmagazinate în vidul fals.
Starea actuală a Universului cotrespunde unei stări de vid cu un nivel energetic scăzut.
Sistemul Solar
Sistemul Solar este un ansamblu constituit dintr-o stea, Soarele, în jurul căreia gravitează
nouă planete: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto
(MeVeTeMarJuSaUrNePlu) (formulă folosită pentru a uşura memorarea). In jurul planetelor
"" A
ale lui Saturn, Jupiter, Uranus şi Neptun şi praful interplanetar, compus din particule silicatice
învăluite în gheaţă.
Sistemul Solar se constituie din Soare şi toate corpurile care se rotesc în jurul său , de la
planete şi sateliţi, până la bucăţi de rocă şi imense aglomeraţii de praf. Cuvântul solar înseamnă
"ale Soarelui". Acest sistem poate fi asemuit cu un disc în centrul căruia se află Soarele, iar în jurul
său, sunt orbitele succesive ale planetelor.
Soarele este un astru, de fapt o sferă masivă de gaze explozive. Aceasta explică forţa de
atracţie, respectiv de gravitaţie, asupra tuturor corpurilor atlate pe o rază de aproximativ 6.000
milioane de krn, incluzându-Ie pe orbita sa. Cele mai mari corpuri care se rotesc în jurul Soarelui
sunt planetele. Planetele se mişcă pe trasee aproape circulare, numite orbite. Cele patru planete
vecine Soarelui, numite planete interne, sunt mici şi compacte. Acestea sunt Mercur, Venus,
Pământul şi Marte. Planetele mai îndepărtate ale Soarelui sunt numite planete exterioare. Acestea
sunt Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto. Sunt alcătuite din gheaţă, gaz şi lichide. Asteroizii
sunt bucăţi mari stâncoase sau roci şi metale. S-au format o dată cu restul Sistemului Solar cu circa
5 de miliarde de ani în urmă. Unii asteroizi au orbite ovale, alungite care îi îndepărtează de Soare.
Alţii gravitează în faţa sau spatele planetelor, dar majoritatea se află între Marte şi Jupiter, unde
formează Banda asteroizilor. Cornetele au forma unor aisberguri uriaşe murdare care gravitează în
jurul Soarelui. Orbita lor le îndepărtează şi le apropie de Soare doar pentru scurt timp. Ele sunt
29
 denumite mai ales după numele celui care le descoperă. De ex. cometa Halley a primit numele
astronomului Edmund Halley. Numărul cometelor este apreciat la cca 2 milioane.
Pe orbitele lor, multe planete au sateliţi, la fel cum se găseşte Luna în jurul Pământului.
Unele planete au mai mulţi sateliţi. Uranus are cel puţin 18 sateliţi. Meteoriţii sunt bucăţi din
corpuri cereşti care gravitează în Sistemul Solar. Atunci cînd cad pe Pământ, în atmosferă iau foc şi
lasă în urma lor o dâră luminoasă pe cer, Meteroizii căzători se numesc meteori. Unii meteori se
lovesc de suprafaţa Pământului. Aceştia se numesc meteoriţi.
Sistemul planetar are caracter de sistem. Acesta este impus de geneza comună şi de evoluţia
interdependentă a sistemului solar, cu schimbări intense de materie şi energie Între elementele
componente, totul fiind controlat de forţa gravitaţională a Soarelui. Trebuie adăugat că Sistemul
Solar este parte componentă într-un suprasistem, numit Calea Lactee. Sistemul
Solar evoluează pe principiile echilibrului dinamic, întreţinut prin forţele gravitaţionale ale
tuturor corpurilor din sistem şi prin forţa centrifugă, care este maximă în sectorul planului
ecuatorial.
Când cele două forţe contrare, centripeta (datorată atracţiei universale şi îndreptată spre
centrul de curbură a traiectoriei pe care se mişcă un corp) şi centrifuga (forţă ce acţionează asupra
unui corp aflat în mişcarea de rotaţie, tinzând să-I îndepărteze de axa de rotaţie), se echilibrează,
arare mişcarea de rotaţie în jurul propriei axe şi în jurul unui centru de masă, formându-se întregul
Sistem Solar.
Interdependenţele din cadrul sistemelor planetare, inclusiv din Sistemul Solar, sunt
multiple. Activităţile solare prezintă cicluri de 11 ani, când se constată o concentrare crescută a
ozonului stratosferic, care are loc înainte cu doi ani de maximul solar. Acest gaz contribuie la
reglarea gradului de încălzire a straturi lor atmosferei care vor determina apariţia secetelor în unele
regiuni ale Globului.
Orbitele şi mărimea planetelor
Orbitele planetelor sunt dispuse la distanţe mari unele de altele, distanţa dintre ale este cu
atât mai mare cu cît planeta este mai departe de Soare. Planeta Mercur se află la 58 milioane km,
iar Pluto la 5.900 milioane km. Masa Soarelui deţine 99,8% din întreaga masă a sistemului
planetar;
Mişcările planetelor
Mişcarea planetelor şi a celorlalte corpuri cosmice se face în jurul Soarelui, în jurul unei
planete sau în jurul propriei axe. ,_
Mişcarea de revoluţie
- mişcarea de revoluţie se face în jurul Soarelui şi are acelaşi sens pentru toate planetele cu
excepţia lui Venus.
- planetele descriu elipse în focarul cărora se află Soarele;
- raz'a-vector Soare-planetă descrie arii proporţionale cu timpul (situaţie care impyne
diferenţierea vitezei pe orbită);
- perioadele de revoluţie orbitală ale planetelor în jurul Soarelui (P) şi semiaxele mari ale
orbitelor (a) sunt legate prin relaţia p2/a3; " A fost inclusă în lucrarea "Istoria generală a naturii şi teoria cerului" iar ipoteza pleacă de la
- planul orbital al Pământului se numeşte planul elipticii. Cu excepţia lui Mercur şi a lui
Pluto, orbitele celorlalte planete sunt foarte puţin înclinate faţă de ecliptică.
- excentricitatea planetelor este apropiată de zero, adică orbitele sunt aproape circulare cu
excepţia planetelor Mercur şi Pluto;
- durata unei revoluţii în jurul Soarelui creşte cu distanţa faţă de astru;
- deplasarea pe orbită este perturbată de poziţia celorlalte planete, fapt care impune os~ilări
ale planetei pe orbită, dar şi o rotaţie, mişcare numită precesia periheliului. . formarea prin condensare a planetelor şi a sateliţi lor lor.
Mişcarea de rotaţie
Mişcarea de rotaţie (în jurul axei) este directă (în acelaşi sens cu mişcarea de
revoluţie) şi retrogradă (planetele Venus, Uranus şi Pluto). Mişcarea de rotaţie are următoarele
caracteristici:
- rotirea completă a unei planete se face în general în mai puţin de 25 ore;
30
_ înclinarea planului ecuatorial planetar pe ~lanul orbital este obişnuit sub 30°, cu
excepţia lui V ~nus (177 0), Uranus (98 0). şi. Pluto (1 ~2 ) .. Această în~linare determină fo~area
anotimpurilor. Inclinarea şi caracterele difente ale. mIşcan~or de rotaţIe sunt cauzate de ultImele
coliziuni din timpul proceselor de formare a planeteI respectIve.
_ când rotaţia este egală ca timp cu revoluţia avem o "rotaţie sincronă", cum se întâmplă în
cazul Lunii şi al majorităţii sateliţilor care prezintă mereu aceeaşi faţă către planetă.
_ mişcarea de rotaţie a planetelor poate fi perturbată şi de alte cauze ce conduc la
modificarea poziţiei axei de rotaţie şi chiar a perioadei de rotaţie . Acest tip de perturbaţii se numesc
oscila ţii şi determină migrarea în timp a axei polilor.
Mareele
Mareele rezultă din atracţia reciprocă a două corpuri care impune o deformare elastică
periodică. Fiecare obiect atrage toate particulele care compun celălalt obiect, generând deformarea
în functie de natura elementelor constituente. Deformarea se preduce periodic, pentru că este
cauzată' de corpuri ce trec periodic unele pe lângă altele. Pe planeta noastră, mişcarea de rotaţie
impune o accelerare a deplasării undei de maree în jurul Globului. Energia disipată sub formă de
căldură este preluată din energia de rotaţie a Terrei, situaţie care determină o frânare lentă, dar
progresivă a acestei mişcări (cu cca 0,001-0,002 s/secol).
Există dovezi că mişcarea de rotaţie a Terrei era cu mult mai mare în trecut, aşa cu~ o arată
inelele concentrice construite într-un ritm diurn de formaţiunile coraligene din carbonifer. In urmă
cu 400 milioane de ani, ziua avea 22 ore, iar anul număra 400 zile, mareele provocate de Soare
neavând suficientă forţă pentru a modifica mărimea perioadei de revoluţie a Pământului.
Influenţa mareică a Soarelui este mai mică pe Pământ şi mai mare pentru Mercur şi Venus.
Energia termică a corpurilor planetare
Mişcarea atomilor şi a moleculelor din interiorul unui obiect reprezintă o formă măsurabiL!
de energie, numită energie termică. Creşterea energiei termice impune o îndepărtare reciprocă a
atomilor, până la ruperea legăturilor ce ţin împreună atomii şi moleculele substanţei respective şi ca
urmare substanţa poate să se topească sau, prin fierbere, să devină gazoasă.
Principalele surse de energie termică implicată în dinamica planetelor se referă la energia
acumulată în urma procesului de acreţie, care este produsă prin pierderea de potenţial gravitaţional
în timpul formării nucleului, datorită dezintegrării spontane a elementelor radio active, 'de la energia
solară sau de la energia rezultată în urma fenomenului mareic.
Principalele ipQteze cu privire la formarea Sistemului Solar
Ipoteza lui Buffon (1747)
Conform acestei ipoteze, sistemul planetar a luat naştere din materia expulzată din Soare în
urma ciocnirii acestuia cu un alt astru. Această ipoteză a mai fost denumită "ipoteza
catastrofismului" sau "ipoteza stelară". Cel mai important contrargument folosit împotriva acestei
ipoteze este faptul că apropierea unui astru faţă de Soare ar fi condus la volatilizarea lui înaintea
impactului.
Ipoteza lui Immanuel Kant (1755)
existenţa unui haos primitiv. Universul timpuriu era format din particule în stare solidă
care se deosebeau unele de altele prin dimensiuni, situaţie care impunea prezenţa unor forţe de
atracţie diferite. Intrând unele în sferele de atracţie ale altora, ele au format nebuloase stelare. În
timp, nebuloasele au imprimat materiei lor o mişcare pe direcţia predominantă a
forţei gravitaţionale. Treptat, prin concentrare a materiei spre centru, s-a format Soarele, care a
devenit incandescent. Restul materiei din nebuloasa iniţială, acumulată în planul ecuatorial, a dus la
Ipoteza lui Laplace (1796)
Independent de Kant, Laplace a formulat o ipoteză asemănătoare care pleacă tot de la ideea
unei mase difuze de particule solide şi gaze. Diferenţa constă în faptul că nebuloasa din concepţia
lui Laplace, era incandescentă şi antrenată într-o mişcare de rotaţie proprie. Această mişcare a dus ..
la concentrarea materiei spre centru, unde s-a format Soarele, înconjurat de "un fel de atmosferă
31
 originară" de formă lenticulară. În timp, nebuloasa s-a concentrat prin pierderea căldurii spre
exterior. Conform legii conservării momentului cinetic, pe măsură ce raza se micşora, creştea
viteza de rotaţie a nebuloasei. Concomitent cu mărirea vitezei de rotaţie, creştea şi forţa centrifugă
la care erau supuse particulele materiale din zona ecuatorială a nebuloasei. La un moment dat, la
periferie forţa centrifugă a depăşit forţa de atracţie exercitată de partea centrală a nebuloasei şi, ca
urmare, s-a desprins un inel de materie gazoasă. Acest proces s-a repetat de nouă ori, rezultând
nouă inele. Materia gazoasă a inelelor s-a concentrat ulterior, prin răcire, în jurul unor centri de
condensare, formând planetele.În cadrul acestei ipoteze se constată imposibilitatea explicării pe
baze mecanice a diferenţei ce apare între raportul maselor şi a momentului cinetic din sistem.
Ipoteza lui James Jeans (1916)
Fizicianul englez a propus în anul 1916, o nouă teorie care a fost larg răspândită până în
anul 1940. El consideră că la început Soarele ar fi fost o simplă stea lipsită de sateliţi, până în
momentul când a trecut pe lângă el un astru imens, exercitând o acţiune mareică asupra sa. Când
cele două corpuri s-au apropiat sub distanţa critică şi din Soare s-a desprins o protuberanţă sub
forma unui "trabuc" care a rămas însă sub influenţa masei solare, rotindu-se în jurul astrului. Din
această materie gazoasă au rezultat mai târziu planetele.
Calculele au arătat că în situaţia producerii acestui scenariu, o parte din materia smulsă ar fi trebuit
să cadă înapoi în Soare, iar o alta să urmeze steaua care ar fi provocat protuberanţa.
Ipoteza lui Otto 1. Schimdt (1943)
Schmidt pleacă de la ideea că în planul ecuatorial al galaxiei se află numeroase concentrări
de nori cosmici. Soarele, în mişcarea lui, a intersectat periodic aceşti nori cosmici, captându-i. O
parte a materiei acestor nebuloase a fost asimilată de .către Soare, masa astrului mărindu-se treptat.
Toate planetele sistemului solar au provenit dintr-un roi de meteoriţi, fiind corpuri iniţial reci dar
temperatura acestora a crescut abia ulterior.
Ipoteze actuale
Ipotezele actuale privind formarea şi evoluţia sistemului solar sunt legate de observarea
fenomenului de naştere şi de dispariţie a stelelor în Univers. În cadrul galaxiilor domină forţele
gravitaţionale, dar apar şi unde de şoc rezultate în urma exploziilor de tip novă sau supernovă.
Supernova reprezintă stadiul final al evoluţiei stelelor, când heliul din nucleu se transformă în
carbon. Nucleul se contractă, iar învelişul exterior se răspândeşte în spaţiu printr-o explozie. Ca
urmare a undei de şoc, masele de gaz şi praf interstelar se concentrează în unele spaţii. Apare norul
iniţial care apoi se contractă prin colaps gravitaţional, rezultând o nebuloasă cu formă de sferă.
Materia nebuloasei începe să se rotească în jurul unui ax central şi se naşte forţa centrifugă
care dilată partea ecuatorială iar sfera se transformă într-un disc, cu margini tot mai subţiri. Din
acest "disc de acreţie", pot lua naştere si~teme solare şi planetare, aşa cum s-a întâmplat cu
sistemul nostru acum cca 5 miliarde de ani. In urma formării corpurilor planetare, apare un proces
de diferenţiere internă a acestora, deoarece elementele lor componente prezintă proprietăţi fizice
diferite şi afinităţi chimice care impun separarea lor.
Se pot distinge grupul elementelor siderofile (fierul, nichelul, cobaltul), elemente calcofile (zincul,
argintul), elemente litofile (cu afinitate pentru oxigen, cum sunt sodiu, potasiu, calciu, siliciu) şi
atmofile (hidrogen, heliu, neon, oxigen). Prin procesele de sortare gravitaţională elementele grele
migrează spre interior, formând nucleul.
Soarele
Soarele exercită cea mai importantă influenţă din cadrul Sistemului Solar. El este alcătuit în
întregime din gaze iar densitatea lui este de cca 1,41 g/cm3 . Partea exterioară vizibilă a Soarelui se
numeşte fotosferă şi temperatura sa este de cca 6.0000C. Temperatura din centrul Soarelui este de
cca 15.000.0000C iar presiunea este de 340 miliarde de ori mai mare decât presiunea atmosferei a
Pământului la nivelul mării, fapt care determină producerea unor reacţii nucleare. La aceste reacţii
participă patru protoni (sau nucleul de hidrogen) care fusionează pentru a forma o particulă alpha
(un nucleu de heliu). Masa particulei alpha este inferioară faţă de cea a celor patru protoni, cu
0,7%. Diferenţa dintre masele celor două elemente este expulzată sub formă de energie şi antrenată
32
spre suprafaţa Soarelui prin proces~l d~. convecţi~. Energia este el~berată :~b formă de lumin~ ş!
căldură. Este necesară trecerea unUl mlhon de anl pentru ca energia creata m nucleul SoarelUl ~a
ajungă la suprafaţă. În fie~a:e secundă, 700 milio~e to~e hid:o~en ~ su~t convertite în h~liu. I~
timpul acestui proces, 5 mihoane de tone de energle se pIerd, mcat, m timp, Soarele devme mai
uşor. ~ ~ "
Soarele are următoarea structura: m centru este nucleul SoarelUl care are un dlametru de 27
de ori mai mare ca cel al Pământului. Temperatura sa este peste 15 milioane de aC. Urmează zonL.
radioactivă (sau învelişul de transport radiativ) unde se împrăştie căldura produsă de nucleu.
Deasupra este situată zona convectivă, unde se transportă la suprafaţă energia Soarelui. Atmosfera
Soarelui se compune dintr-un ansamblu de trei straturi externe, direct observabile de pe Pământ.
Este constituită din fotosferă, cromosferă şi coroana solară.
Fotosfera reprezintă stratul exterior al globului solar constituit din gaze şi vapori metalici. Are o
grosime de 100-300krn iar structura sa este de tip granular. De la fotosferă ne vine întreaga energie
şi lumină. Energia provine din reacţiile nucleare ce au loc în nucleu. Radiaţiile emise de aceste
reactii traversează învelişurile Soarelui şi ajung în fotosferă. Examinând Soarele prin telescop, se
poat~ vedea clar că suprafaţa fotosferei nu este omogenă, ea fiind constituită din granule distincte.
Imaginea granulaţiei se schimbă mereu. Apare o granulă strălucitoare separată de granulele vecine
printr-un spaţiu întunecat, pentru ca peste câteva minute să dispară. După aceea în locul granulei
dispărute se formează alata nouă şi acest proces continuă rară încetare. Gazul încălzit din adâncul
Soarelui urcă la suprafaţă (granulele luminoase), apoi, răcindu-se, coboară. Temperatura spaţiilor
întunecate este mai joasă cu 350-4000C decât temperatura medie a fotosferei. Această diferenţă de
temperatură dă impresia de granulozitate. Fotosfera solară este în mişcare neîncetată ca apa cart>
fierbe. În fizică acest fenomen este numit convecţie. Stratul convectiv al Soarelui se extinde de la
adâncimea de cca 100.000km şi până la fotosferă. În acest strat se înregistrează o variaţie a
temperaturii de la milioane de grade în adâncuri până la valori relativ moderate la suprafaţă.
Uriaşul glob solar se roteşte în jurul axei proprii, Însă nu ca un corp rigid. Dacă Soarele ar fi rigid,
atunci toate punctele lui ar avea aceeaşi viteză unghiulară şi în consecinţă ar face o rotaţie în unul şi
acelaşi interval de timp. S-a constatat că vitezele unghiul are sunt diferite. Zonele ecuatoriale se
rotesc cu cea mai mare viteză, făcând o rotaţie în 25 zile. Cu cât zona respectivă a fotosferei este
mai aproape de polii Soarelui, cu atât ea se roteşte mai lent. De exemplu, la latitudinea de 30°
perioada de rotaţie este de 26,3 zile. În apropiere de poli ea atinge durata de o lună. În medie.
Soarele face o rotaţie în jurul axei sale în 27 de zile terestre.
La o examinare mai atentă a fotosferei, pe lângă granule, la marginile discului solar se pot
vedea mici pete luminoase de formă neregulată care au numele de facule. Fotosfera este acoperită
de facule peste tot şi spre deosebire de granule, ele sunt formaţiuni relativ stabile, existând
săptămâni şi chiar luni fără a se modifica în mod esenţial. Faculele erupţiilor care provin din
fotosferă se ridică în cromosferă. Faculele sunt nori de hidrogen strălucitori şi luminoşi care se
ridică deasupra. Erupţiile vulcanic y apar ca nişte filamente de gaze strălucitoare, provenind diÎl
regiunile petelor solare. Petele solare sunt ca nişte depresiuni mai închise pe fotosferă, unde
temperaturile sunt de 4.0000C. Ambele sunt formaţiuni trecătoare, cu durată de existenţă foarte
variabilă. Discul solar este acoperit cu un număr maxim de pete cam odată în 11 ani. Ciclul de 11
ani al activităţii solare, Cunoscut în prezent de toţi, a fost descoperit în mijlocul secolulyui trecut
de către astronomul german Heinrich Schwabe şi de Rudolf Wolf din Zurich. Rudolf Wolf a
întemeiat "Serviciul Soarelui" la Ziirich şi în cei 120 de activitate s-au acumulat un mare număr de
observaţii pe baza cărora se calculează zilnic "indicile activităţii solare".
Cromosfera (sferă colorată) este deasupra fotosferei iar energia solară care provine din
centrul Soarelui traversează această zonă. Cromosfera şi-a căpătat denumirea pentru culoarea sa
roză, care se vede în timpul eclipselor totale de Soare. Ea poate fi considerată drept o parte a
atmosferei solare. Ea este mult mai rarefiată decât fotosfera situată mai jos şi are temperatura mai
înaltă, care însă nu este distribuită uniform. Gazul dintr-o regiune a cromosferei poate avea
temperatura de numai 7-10.000 oC, iar în altă regiune se poate întâlni o incluziune cu temperatura
de 30.0QO°C. În general, temperatura atmosferei Soarelui creşte cu înălţimea.
33
 Coroana este la partea exterioară atmosferei Soarelui. În această regiune apar vizibile 1·e==1027 kg ~
protuberanţele (erupţii luminoase sub formă de limbi de flăcări). Ele sunt imenşi nori de gaze care 2· Perioada de rotaţie la suprafaţa Soarelui variază între 25 zile la ecuator şi 36 zile la poli. In
erup din cromosferă. Partea exterioară coroanei solare se întinde departe în spaţiu şi este constitută adâncime, sub regiunile de convecţie, rotaţia se face în 27 zile.
din particule care se îndepărtează lent de Soare. Coroana este vizibilă numai în timpul eclipselor Soarele execută o mişcare de rotaţie în jurul unei axe dar viteza de rotaţie este mai mare la
totale de soare sub forma unui halou alburiu. Este compusă din gaz foarte rarefiat, extrem de cald şi ecuator decât la poli. Concomitent el efectuează şi o mişcare de revoluţie în jurul axei mici a
ionizat. Ea poate fi surprinsă pe toate lungimile de undăpe toate lungimi le spectrului Galaxiei, odată cu întreaga galaxie care durează 250 milioane de ani iar viteza de deplasare pe
electromagnetic, inclusiv în domeniul vizibil. Razele coroanei ajung uneori la milioane de orbita sa este de 250kmls.
kilometri depărtare de la suprafaţa Soarelui. Gazele din coroană sunt de milioane de ori mai OBIECTIVELE CAPITOLULUI
rarefiate decât în cromosferă şi fotosferă, în schimb temperatura lor este de milioane de grade. _ prezentarea galaxiilor, stelelor, planetelor şi a Pământului;
Forma coroanei este continuu schimbătoare datorită modificărilor câmp ului magnetic solar. - relaţia Soare-Pământ;
Temperaturle in coroană ajung la peste 1 miI. K, iar în coroana internă chiar la 1,5 mil.K. - caracteristicile vânturilor şi spectrului electromagnetic al Soarelui şi energiei radiante;
Soarele emite în spaţiu, în toate direcţiile, un flux constant de particule invizibile. Acest BIBLIOGRAFIE:
fenomen se numeşte vânt solar. El reprezintă un flux corpuscular permanent eliberat din coroană în Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
spaţiul interplanetar, având viteze supersonice, de cca 400 km/s. Vântul solar se loveşte mereu de Caractere generale pg. 66-92
Pământ, dar noi nu-l sesizăm, datorită forţelor magnetice ale Pământului care îl abat şi-i absorb Principalele ipoteze cu privire la formarea sistemului solar pg. 92-93
energia acestuia. Când particulele sunt captate de polul nordic sau sudic al Pământului, se creează o Soarele pg. 108-134
minunată manifestare luminoasă, numită auroră boreală sau aurora australă. În afară de energia sub Miles Lisa, Smith Alastair, 1993 - Carte completă despre astronomie & spatiu. Editura
formă de radiaţie şi nori de plasmă (vânt solar) pe care Soarele le furnizează Pământului ,. el Aguila. Romania.
exercită şi o puternică atracţie gravitaţională care întreţine mişcările de revoluţie şi de rotaţie ale Universul pg. 2 - 10.
Terrei şi contribuie la formarea mareelor. Sistemul Solar pg. 11 - 44
Dinamica solară se referă la regiunile active şi la ciclurile solare. Regiunile active sunt Stelele pg. 45 - 58
reprezentate de petele solare, granulele şi faculele din fotosferă, de spiculele şi floculii din Constelaţiile 59 - 75
cromosferă şi de protuberanţele din coroana solară. Un rol important în dinamica solară îl au petele Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
solare. Petele apar în fotosferă în zonele mai puţin calde (4.000 K) dar materia arată o mare agitaţie Organizarea sistemică a universului pg. 4-40
formând structurile mai calde ce urcă spre suprafaţă (faculele şi filamentele). S-a observat o strânsă
legătură între formarea şi evoluţia petelor şi magnetismul solar . Mercur
Erupţiile solare sunt fenomene violente care afectează brusc întrega atmosferă pe verticală, Această planetă este cea mai apropiată de Soare dar şi cea mai mică din Sistemul Solar.
Jlornind de jos în sus. În mai puţin de un minut radiaţiile se intensifică de cel puţin 10 ori, ducând Diametrul ei este cu 40% inferior faţă de cel al Terrei şi cu 40% superior faţă de cel al Lunii.
la o fază de strălucire bruscă (faza de flash = strălucire). Diametrul planetei este de 4.878km. Dacă un explorator vine în contact cu planeta Mercur el va
Variaţia faculelor, petelor solare şi a protuberanţelor constituie activitatea solară care are·o constata un peisaj asemănător cu cel de pe Lună, unde domină "cratere'"1e:v formate în urma
~.,

periodicitate cu durata medie de 11 ani, ce se manifestă pe fondul unor cicluri de 22 ani, 90 ani şi impactului meteoriţilor. De pe suprafaţa planetei, Soarele apare de două ori şi jumătate mai mare
chiar 400 ani. decât cel observat de pe Terra. În schimb exploratorul, poate vedea două stele strălucitoare , una de
Aparent, Soarele este activ de cca 4,6 miliarde de ani şi are "carburant" pentru a continua culoare maro care este planeta Venus şi una de culoare bleu care este Terra.
încă 5 miliarde de ani. La sfârşitul Soarelui ca stea, heliul va fuziona în elemente chimice mai grele . Perioada de revoluţie în jurul Soarelui este cuplată cu mişcarea de rotaţie. Mercur
care vor înceta să mai emită energie. Soarele nostru va apărea ca o planetă care se va răcii într-o efectuează o mişcare şi jumătate de rotaţie pe parcursul parcurgerii unei orbite (87,9 zile). În
perioadă îndelungată de timp (cca un trilion de ani). consecinţă, avem un raport de 3:2, un anavând durata de 176 zile terestre. În trecut, mişcarea de
rotaţie a fost mult mai rapidă.
Tabelul nr.l. Date statistice despre Soare Majoritatea descoperirilor ştiinţifice asupra planetei Mercur au fost efectuate cu ajutorul
Masa (k 1,988 e + 30 sondei spaţiale Mariner, care a fost lansată la 3 noembrie 1973. Ea a survolat planeta pe 29 martie
Masa (Terra = 1) 332,830 1974 la o distanţă de 705km, faţă de suprafaţă, luând mai mult de 2700 de imagini care acoperă
Raza ecuatorială (km) 695000 45% din întreaga planetă. Mercur posedă un câmp magnetic, situaţie care ne argumentează că
Raza ecuatorială (Terra = 1) 108,97 nucleul fiind mic, a fost solidificat de mult timp. Nucleul este format din fier şi are efectul unui
Densitatea medie ( /cm ) 1,410 dinam. Câmpul magnetic are o valoare de 1% faţă de cel al Terrei. El este înclinat cu 7° faţă de cel
al Terrei şi produce o magnetosferă în jurul planetei.
Perioada de rotaţie (zile)
Planeta Mercur are o densitate de 5,44g/cm2 , fiind comparabilă cu cea a Pământului (5,52g/cm 2).
Luminozitatea (er i/sec)
Această densitate mare ne arată că 60-70% din greutatea planetei este constituită din metale şi din
Tem eratura medie la suprafaţă 30%, silicaţi.
rincipalii compuşi chimiei: Suprafaţa lui Mercur este caracterizată prin existenţa unor cratere cu diametre cuprinse între
Hidrogenul 92,1% 100m şi 1300km, ele fiind în diferite stadii de conservare. O mare parte din suprafaţă apare ca 0
Heliu 7,8% câmpie, tapisată cu cratere mici, care s-a format probabil, în urma scurgerii de lave care au acoperit
OxigenO,061 % terenul. Istoria formării planetei Mercur este asemănătoare ce cea a Terrei, ele având vârste
CarbonO,030% comparabile.
34 35
 Anul pe Mercur este de 87,9 de zile terestre. Fiecare zi (o rotaţie în jurul axei sale) este de superrotire, în sens retrograd (conformă cu mişcarea de rotaţie) şi este de 60 de ori mai .
egală cu 59 de zile terestre. Se pare că Mercur nu posedă apă sub nici o formă. În interiorul decât corpul solid al planetei. Această deplasare a maselor de gaze se explică prin
craterelor care nu sunt expuse niciodată la Soare, temperaturile sunt mai mici de -161 oC. Este m1ect~Sll.i:Ut;Cl de transfer a căldurii radiate de sol spre părţile superioare ale atmosferei şi de la
posibil ca aici să fie conservată apa sub formă de gheaţă şi acoperită cu un strat de praf. L'n."'T"r spre poli, unde apare un deficit caloric.
Tabelul nr.2. Date statistice despre Mercur Ziua venusiană durează 243 zile terestre şi fiind cea mai lungă din sistemul solar şi este mai
....... "',- decât un an venusian (225 zile). Rotirea planetei este retrogadă invers sensului ei de
Masa (kg)
Masa (Terra= 1)
3,303e + 23
0,055
. pe orbită şi se face de la est către vest, aşa încât pentru un observator soarele răsare la
şi apune la est. O particularitate este dată de faptul că perioadele de rotaţie şi de revoluţie ale
Raza ecuatorială (krn) 2439,7 LJ ....... - Venus şi ale Terrei sunt sincronizate, în sensul că la fiecare conjucţie inferioară (cînd
•._ .

Diametrulla poli (krn) 4.878 apare situată între Soare şi Pământ) , Venus îndreaptă spre Terra mereu acelaşi meridian.
Diametrulla Ecuator (krn) 4.878 enus nu are sateliţi.
Raza ecuatorială (Terra=l) 3,8252e - 01 Din cauza atmosferei dense telescoapele astronomice nu au putut prospecta suprafaţ..t
Densitatea medie (g/cm 3 ) 5,42 . Abia după ce primele misiuni spaţiale (Pioneer-NASA (1978) şi Venera-URSS (1983-
Distanţa medie faţă de Soare (krn) 57.910.000 1984) au atins planeta, s-a început cartografierea ei. Suprafaţa planetei este tânără , având vârsta de
Distanţa medie faţă de Soare (Terra=l) 0,3871 300-500 milioane ani. Topografia venusiană este constituită din câmpii întinse acoperite de
L- lllrlYP'T" de lave, iar munţii sau regiunile înalte, sunt deformate de activitatea geologică. Fotografiile
Perioada de rotaţie (zile) 58,6462
Perioada de revoluţie (zile) 87,969 de misiunile Magellan arată la suprafaţa planetei crăpături şi linii ciudate care dau aspectul
Viteza medie de revolutie (krn/s) 47,88 pânze de păianjen, de unde şi denumirea de arahnoide şi se crede că s-au format atunci când
topită a crăpat crusta şi a erupt la suprafaţă. Imaginile teritoriilor foarte înalte, luate de .
Inclinarea axei planetei (grade) 0,00
~Ul"".u ...,u Maggelan sunt foarte strălucitoare, consecinţă a umidităţii solului. Cum apa nu există pe
Temperatura medie la suprafaţă 179uC
enus, se pare că strălucirea se datorează unor compuşi metalici, probabil pirită.
Temperatura maximă la suprafaţă 427uC
Venus arată cicatricile numeroaselor cratere de impact, distribuite neregulat pe toată
Temperatura minimă la suprafaţă -173 uC
I sulpnl1a1ţa sa. Craterele mici au diametre mai mici de 2krn din cauza atmosferei foarte dense.
Gravitaţia la suprafaţă, la ecuator (mls 2 ) 2,78 ulcanii şi formaţiunile vu1canice sunt încă numeroase. Peste 85% din suprafaţa planetei este
Compoziţia atmosferică
f'Ar•.,.r, ·t<:> cu roci vu1canice. Imense curgeri de lave se întind pe sute de krn, inundând suprafaţa
Heliu 42% terenului unde formează câmpii vaste. Curgerile provenind din vulcani, au produs lungi canale
Sodiu 42% l "'U"4""''''''' care se întind pe sute de kilometri.
Oxigen 15% Aparatele vu1canice sunt vaste, ele depăşind 100krn în diametru şi au forme circulare,
*e-10
- ,23
caldeirelor şi sunt înconjurate de faleze. Ele pot fi datorate şi ridicării mantalei
venusiene. Majoritatea materialelor vu1canice sunt bazaltice, cel puţin după aparenţa lor.
Venus Craterele de impact de pe suprafaţa lui Venus se datore~ă impactului produs de meteoriţL asteroizi
Planeta Venus a fost cunoscută de astronomi sub numele de luceafărul de seară şi luceafărul şi cornete.
de dimineaţă. Ei considerau planeta Venus ca fiind o soră a Terrei, compusă din două corpuri
diferite. În unele perioade ale anului, Venus se poate observa uşor cu ochiul liber imediat înainte de Tabelul nr.3. Date statistice asupra planetei Venus
răsăritul sau apusul Soarelui. După Soare şi Lună, Venus este cel mai strălucitor corp ceresc.
Atmosfera planetei reflectă lumina Soarelui ca o oglindă uriaţă ceeea ce îi dă lui Venus o mare
strălucire pe cer.
Planeta Venus a fost considerată ca fiind asemănătoare cu Terra, ele având aceeaşi vârstă şi
fiind condensate din aceeaşi nebuloasă. În ultimii ani s-a constatat că sunt extrem de diferite,
Venus nu posedă un ocean şi este înconjurată de o atmosferă compusă în principal din bioxid de
carbon, virtual, având vapori de apă. Norii săi sunt compuşi din picături de acid sulfuric. Presiunea
atmosferică la suprafaţă este de 92 de ori mai mare decât pe Terra, la nivelul mării (şi anume, cât
este la lkrn adâncime sub oceane).
Temperatura la suprafaţa planetei este în jur de 482 0C şi ea se datorează efectului de seră
cauzat de atmosfera densă, constituită din bioxid de carbon. Lumina solară traversează atmosfera şi
încălzeşte suprafaţa planetei. Căldura este radiată în exterior dar radiaţiile sunt captate de atmosfera
densă şi nu iese în spaţiu. Din cauza acestui proces Venus este mai cald decât planeta Mercur.
Atmosfera este foarte densă datorită faptului că gazele eliberate din crustă nu se mai
reintorc sub formă de ploi ca pe Terra. Compoziţia atmosferei este dominată de bioxidul de carbon
(96%), azot molecular (3%) şi puţine gaze (argonul, neonul, anhidrida sulfurică etc). Norii
venusieni se concentrează la înălţimi cuprinse între 47 şi 65krn, unde formează un strat continuu, ei
fiind formaţi din soluţii apoase de acid sulfuric. Atmosfera superioară (între 50 şi 70krn) prezintă o Presiunea atmosferică (bari)
A 36
37
 Compoziţia atmosferică
Dioxid de carbon 96%
fJ
Azot 3%
Terra
Apreciată de pe suprafaţă ei, planeta Terra pare a fi imensă, ' robustă şi că posedă o
atmosferă inepuizabilă. Astronauţii apreciază din spaţiu cosmic, că planeta noastră este mică şi că
ea are o mică şi fragilă atmosferă. Pentru un călător în spaţiu, Terra apare ca o vedetă cu apele sale
albastre, cu suprafeţele brune şi verzi de teren şi cu norii albi.
Mulţi oameni visează să călătorească în spaţiul Universului. În realitate noi călătorim cu
toţii în spaţiu. Nava noastră călătoare este Terra care merge cu o viteză de 108.000km/oră.
Terra, a treia planetă plecând de la Soare este situată la o distanţă de 150 milioane krn şi ei îi
trebuie 365 zile 6h 9' 9" pentru a efectua un tur complet în jurul Soarelui şi îi trebuie 23 ore 56' 4"
pentru a face o rotaţie completă în jurul ei înseşi. Terra are un diametru de 12.756km, numai cu
câţiva kilometri în plus faţă de Venus. Atmosfera Terrei este compusă din 78% azot, 21 % oxigen şi.::'
1% alti, constituenti.
, de tranziţie, mantaua superioară şi crusta sau scoarţa (oceanică şi continentală).
Terra este singura planetă a Sistemului Solar care conţine viaţă. Mişcarea de revoluţie
foarte rapidă, cât şi nucleul său din nichel şi fier determină formarea unui vast câmp magnetic care
ne protejează de radiaţiile nocive care vin de la Soare şi de alte stele. Atmosfera ne protejează de
meteoriţii care nu pot atinge decât arareori suprafaţa terestră. Şi noi suntem intens protejaţi pentru a
trăi în spaţiul cosmic. Primul satelit american, Explorer 1, a descoperit o zonă cu intense radiaţii,
cunoscută sub denumirea de Centurile de radiaţii Van Allen. Acest înveliş se formează prin
mişcarea rapidă a particulelor încărcate care sunt prinse de câmpul magnetic al Terrei. Imaginile
satelitare au arătat câmpul magnetic al planetei deformat de v~tul solar, având forma unei picături
de apă. De aseinenea noi ştim în prezent că la mare altitudine, atmosfera, pe care o credeam calmă,
se gonflează în timpul zilei şi se contractă noaptea. Afectată de schimbările activităţii solare,
atmosfera de mare altitudine contribuie la schimbările de temperatură şi climat a Terrei.
Activitatea solară contribuie şi la existenţa unor fenomene vizuale spectaculoase în
atmosferă~ Când particulele venite prin vântul solar, sunt captate de câmpul magnetic al Terrei, ele,
intră în coliziune cu moleculele de aer situate sub nivelul polilor magnetici ai planetei noastre.
Aceste molecule de aer încep să strălucească, fenomenele fiind cunoscute sub numele de aurore.
Tabelul nr.4. Date statistice despre Terra
. diferenţieri chimice faţă de mantaua inferioară, situată deasupra.
Masa (tone) ,
5976 x 1011
Masa (Terra=l) 1,00
Raza ecuatorială (krn) 6.378,14
Densitatea medie (g/cm J ) 5,515
Destanţa medie faţă de Soare (krn) 149.600.000
Compoziţia atmosferei
Azot 77%
Oxigen . 21%
Alte gaze 2%
Structura inte'rnă a Terrei
Studiul undelor seiemice a permis omului să cunoască interiorul Terrei. Seismologia
terestră studiază vibraţiile produse de cutremuri le. de teren, de impactul meteoriţilor sau de
explozii. Cu aceste ocazii, seismograful este utilizat pentru măsurarea şi înregistrarea mişcărilor şi
vibraţiilor (undelor) care vin din interiorul Terrei spre suprafaţă.
Oamenii de ştiinţă clasifică mişcările seismice în trei tipuri de unde de diagnostic (unde
longitudinale, unde transversale, unde superficiale) care au viteze între 3 şi 15km/s·. Schimbările de
direcţie şi de viteză ale undelor permit localizarea suprafeţelor zonelor) de discontinuitate. Zonele
de discontinuitate seismică au permis structurarea interiorului planetei, ca fiind format dintr-o
structură zonar-concentrică: nucleul intern, nucleul extern, stratul D, mantaua inferioară, regiunea
Nucleul intern posedă 1,7% din masa terestră şi este prezent la o adâncime cuprinsă Între
5.150 şi 6.370km. Acesta este solid şi este suspendat în nucleul extern. Se crede că soliditatea sa
este rezultatul presiunilor foarte mari care afectează najoritatea lichidelor la temperaturi diminuate
sau la presiuni crescute (de 3 milioane de ori mai mare decât presiunea la nivelul mării).
Nucleul extern are 30,8% din masa terestră şi este situat la adâncimea cuprinsă într:::
2.890krn şi 5.150krn. Este constituit dintr-un lichid cald (Fe + Ni) şi conducător de electricitate din
interior, datorită căruia se produce mişcarea de convecţie. Acest înveliş conducător de electricitate, .
combinat cu rotaţia Terrei, crează un efect dinam care menţine un sistem de curent electric
cunoscut sub numele de câmpul magnetic terestru. Acest fenomen este responsabil de
neregularităţile înregistrate de mişcarea de rotaţie a Terrei. Acest înveliş nu este aşa de dens ca
fierul, întrucât aici s~nt prezente şi elemente mai uşoare ca sulful şi oxigenul, într-o proporţie de
maximum 10%.
Învelişul D" (discontinuitatea Gutenberg-Wiechert) are circa 3% din masa terestră şi este
prezent la adânc imi cuprinse între 2.700 şi 2.890krn şi el pune în contact manta~a cu nucleul
terestru. Acest înveliş are o grosime în jur de 200 până la 300km. Acest înveliş este considerat ca
făcând parte din mantaua inferioară, zonele de discontinuitate seismică argumentând prezenţa unei
Oamenii de ştiinţă au emis ipoteza că materia provine din nucleu, ea putând să traverseze\
mantaua, fără a se putea reîntoarce în nucleu din cauza densităţii sale.
Mantaua inferioară are 49,2% din masa terestră şi este prezentă la adâncimea cuprinsă într~
650 şi 2.890krn. Este compusă în principal din silice, magneziu şi oxigen şi probabil conţine şi
cantităţi mici de fier, calciu şi aluminiu.

Perioada de rotaţie (zile) 0,99727 Stratul de tranziţie constituie 7,5% din masa terestră şi este prezent la adâncimi cuprinse
Perioada de revoluţie (zile) 365,256 între 400 şi 650krn. Este o regiune de tranziţie şi este sursa de magmă bazaltică. Ea conţine de
asemenea calciu, aluminiu şi silicaţi de aluminiu.
Viteza medie pe orbită (krn/s) 29,79
Inclinarea axei (grade) Mantaua superioară are 10,3% din masa terestră şi este prezentă la adâncimi de 10 şi
23,45 I
, 400krn. Din fragmentele aduse la zi prin eroziunea lanţurilor muntoase şi prin erupţii vu1canice se
Viteza de rotaţie la ecuator (krn/s) 11,18
cunoaşte compoziţia chimică, alcătuită, în principal, din olivină (mg,Fe)2Si0 4 şi piroxeni
Gravitaţia de suprafaţă, la ecuator (mls 1 ) 9,78
(Mg,Fe)Si03. Materia care al~ătuieşte mantaua are densităţi de 3,3-5,5g/cm 3 . Aici se
Temperatura maximă 58 uC individualizează astenosfera, în care materia se află, cel puţin parţial, în stare topită. În cuprinsul ei
-- -
Temperatura minimă ". -88 uC la partea superioară se individualizează suprafaţa Mohorovicic (Moho) care apare la 30-70km
Temperatura medie la suprafaţă . 15 uC
,
~

adâncime sub continente şi 8-15krn sub oceane .

Presiunea atmosferică (bari) 1,013 Urmează scoarţa terestră (crusta) care este în stare solidă şi care este compusă din crusta
oceanică şi crusta continentală.
Crusta oceanică are 0,099% din masa terestră şi este prezentă la adâncimea de 0-1 Okm. Cea
mai mare parte a crustei terestre este formată prin activitatea vulcanică. Sistemul dorsalelor
38 39
 oceanice şi o reţea de vulcani lungi de 40.000km, generează o nouă crustă oceanică cu un debit de gravitaţia este mai mică pe Lună decât pe Terra cu cca 6 ori, încât un om cu greutatea de 82km, are
17km3 pe an, acoperind fundul aceanelor cu bazalt. Insulele Hawai şi Islanda sunt două exemple de pe Lună greutatea de 14km. . _ ... -
acumulare a bazaltului. Luna este situată faţă de Terra la o dIstanţa de 384.403km Iar dlametrul el este de 3.476km.
" Crusta continentală are 0,374% din masa terestră şi are grosimea de O - 80km. Este partea - Ambele mişcări ale Lunii, de rotaţie şi revoluţie în jurul Pământului se efectuează în timp de 27
externă a Terrei, compusă în principal din roci cristaline. Acestea sunt constituite din minerale
zile, 7 ore şi 43 de minute.
flotabile cu densitate mică, având în constituţie, în principal, cuarţ (Si0 2) şi feldspaţi (silicaţi săraci
în metal). Crusta oceanică şi continentală, reprezintă suprafaţa Terrei care este şi partea cea mai Tabelul nr.S. Date statistice despre Lună
rece a Iplanetei noastre. Întrucât aceste roci se deformează foarte lent, această crustă mai este Masa (kg) 7.34ge + 22
numită scoarţa rigidă a litosferei. 0,012
Masa (Terra= 1)
Litosfera şi tectonica plăcilor Masa pământului de 81 ori masa Lunii
Litosfera oceanică Raza ecuatorială (km) 1.737,4
Stratul rigid de la partea exterioară a planetei Terra cuprinzând crusta şi mantaua superioară 3.476
Diametrulla Ecuator (km)
se numeşte litosferă. Partea nouă a litosfera se formează prin activitatea vulcanică, începând de la
Diametrulla poli (km) 3.476
fisurile care se găsesc în "dorsalele" submarine prezente în mediile oceanice. Aceste dorsale
Densitatea medie (g/cmJ ) 3,34
submarine sunt adevărate crăpături care înconjoară globul. Căldura venită din interior este eliberată
Inclinarea axei (grade) 6,6
concomitent cu apariţia la suprafaţa planetei a litosferei. Această litosferă se răceşte gradual, se
contractă şi se deplasează prin îndepărtare faţă de fisură. Această deplasare pe fundul oceanelor
Perioada de rotaţie (zile) 27,32166
către zonele de subducţie este un proces care poartă de numirea de "extensiunea fundului marin".
Perioada de revoluţie (zile) 27,32166
Cu timpul, litosfera cu vârstă mai mare se îngroaşă şi devine mai densă decât mantaua subiacentă şi , la ecuator (m/sL )
Gravitatia 1,62
întâlnind scuturile continentale, începe să se afunde (fenomenul de subducţie) formând un unghi Temperatura medie la suprafaţă (ziua) 1070 C
către interiorul Terrei răcind, astfel mantaua. Subducţia constituie principalul mecanism de răcire a Temperatura medie la suprafaţă (noaptea) -153 uC
mantalei până la adâncimi de cca 100km. Dacă în zona de subducţie se găseşte o litosferă tânără şi Temperatura maximă la suprafaţă 123 0 C
în consecinţă, mai caldă, unghiul de coborâre este mai puţin pronunţat. Temperatura minimă la suprafaţă -233 uC
Litosfera continentală
Litosfera continentală are o grosime în jur de IS0km. Crusta sa are o densitate mică şi este Marte
flotabilă pe manta. Continentele derivă lateral faţă de sistemul de convecţie plecând din zonele Este a patra planetă plecând de la Soare şi mai este numită şi "planeta roşie". Rocile, solul
calde ale mantalei către zonele mai reci, cu excepţia Africii. Continentul african a fost la origine şi cerul au o tentă roşietică sau roză. Această culoare a fost observată de astronomi de-a lungul
centrul Pangeei, un supercontinent care s-a fragmentat dând naştere continentelor actuale. Cu multe istoriei. Romanii i-au dat numele de Marte, în onoarea zeului războiului.
sute de milioane de ani înainte de formarea Pangeei, continentele emisferei australe (Africa, Înainte de explorarea spaţiului, planeta Marte era considerată, ca cel mai bun candidat
America de Sud, Australia, Antarctica şi India) erau reunite în Gondwana. pentru adăpostirea vieţii extraterestre. Astronomii gândeau că văd linii drepte care traversează în
Tectonica plăcilor toate sensurile planeta, iar în credinţa populară aceste canale de irigaţie au fost construite de fiinţe
Tectonica plăcilor se referă la plăcile litosferei, mişcarea lor laterală şi distrugerea lor. inteligente. În anul 1938, scriitorul Orson Welles a difuzat o dramăradiofonică bazată pe romanul
Căldura internă a Terrei este disipată în mare parte prin aceste mecanisme care sunt deasemenea "Războiul lumilor" scris de H. G. Wells, cu care ocazie mulţi ascultători au intrat în panică,
responsabile de formarea marilor structuri topografice terestre. crezând că marţienii au sosit pe Terra.
~ Fosele şi platformele continentale bazaltice s-au format în dreptul fracturi lor, prin infiltrarea Înţelegerea actuală a planetei Marte sugerează că ea este o planetă cu o scoarţă subţire, o
pe fundul oceanelor a magmei, provenind din manta. În acest mod se formează noua crustă care manta şi un nucleu, asemănătoare cu Terra. Dacă nucleul este din fier, atunci raza minimă a
separă dorsalele oceanice. Plăcile intră în coliziune şi sunt distruse, atunci când ele se afundă în nucleului este în jur de 1.300km, iar dacă materia este mai puţin densă, dintr-un amestec de sulf şi
zonele de subducţie, producând profunde fose oceanice şi lanţurile de vulcani ~are transformă fier, atunci ar fi de 2.000km.
profund zonele fracturate, prin ridicarea unor imense platouri şi prin cutarea lanţurile muntoase. În Furtunile nisipoase locale sunt relativ frecvente pe Marte. Ele au tendinţa de se forma în
prezent, litosfera terestră este decupată în 8 plăci principale şi în 12 plăci mai mici. Ansamblul regiunile ridicate care au un mare gradient termic (în principal în apropierea calotelor polare), unde
acestor plăci repauzează pe manta şi ele se deplasează cu o viteză de S până la 10cm pe an. Cel opt se întâlnesc vânturi la suprafaţă, foarte violente. Aceste furtuni acoperă aproape jumătate din
mari plăci sunt: Africa, Antarctica, Eurasia, Placa Indiană-Australiană, Placa Nazca, America de suprafaţa lui Marte. Imaginile luate de sondele spaţiale, au arătat existenţa unor dune transversale
Nord, America de Sud şi Placa Pacificului. Printre plăcile mici se numără: plăcile Anatoliei, de tip "barcane". Dunele transversale sunt orientate perpendicular pe direcţia vântului dominant.
Arabiei, Caraibelor, Insulelor Cocos, Filipine şi Somalia. Cu toate că planeta Marte este aproape jumătate faţă de Terra, ea se caracterizează printr-o
Luna largă dezvoltare a vulcanilor. Cele mai mari regiuni vulcanice sunt podişul vulcanic Tharsis care
Luna a fascinat de-a lungul mileniilor mulţi oameni. O simplă examinarea cu privirea ne are o înălţime în jur de 10km şi câmpia vulcanică Elysium. Corpurile vulcanice de pe Marte
ajută să distingem pe suprafaţa ei înălţimi strălucitoare şi câmpii închise la culoare. La jumătatea seamănă cu vulcanii de tip hawaian. Ei sunt de tip efusiv şi prezintă magme bazaltice. ÎnălţimiI-.:
secolului al XVII-lea, Galileo Galilei cu ajutorul unui telescop, semnalează pentru prima dată, sunt de tip caldeira care prezintă lungi canale pe unde curge lava. Cea mai mare diferenţă Între
existenţa a numeroase cratere. vulcanii de pe Marte şi cei de pe Terra, este în mărime. Vulcanii de pe Marte au altitudini de 27km
Pe data de 20 iulie 1969, Neil Armstrong (Apollo 11) a fost primul om care a pus piciorul iar diametrele bazale au sute de km.
pe Lună cu care ocazie, a spus că este "un mic pas pentru om, un pas uriaş pentru omenire". El a În luna iulie 1965, sonda Mariner 4 a transmis 22 fotografii de pe Marte. Toate arătau o
fost urmat de Edwin Aldriţl, din aceaşi misiune. Astronauţii au constatat cu această ocazie că suprafaţă cu multiple cratere şi canale de origine naturală, fără a se evidenţia canale artificiale sau
40 41
scurgeri de apă. În fimil, în lunile iulie şi septembrie 1976, sondele spatiale Viking 1 Ş 2 au aterizat
Compoziţia atmosferei
pe. Mart~.~ :rei experienţe biologice efectuate la bordul sonde lor au ~elevat o activitate chimică 95,32%
Bioxid de carbon
~mgmatlca m solul ~arţlan. Totuşi, ele nu au furnizat în mod real prezenţa microorganismelor vii 2,7%
m so! s~~ în vecI~ă~~te. După specialiştii biologi, Marte este autosterilizantă. Ei cred că: Azot 1,6%
ccmbm~aţnle de .ra?laţn solar~ ultraviolete care sunt prezente la suprafaţa planetei, uscăciunea
Argon
0,13%
Oxigen
e~t~ema a solul~l ŞI natura oXldantă a activităţii chimice din sol, împiedică formarea organismelor 0,07%
Monoxid de carbon
Vll m solul marţIan ..Chestiunea existenţei vieţii pe Marte a rămas încă deschisă. 0,03%
Apă
. . Atmosfera de pe Marte este diferită faţă de cea a Terrei. Ea este, în principal, compusă din 0,00025%
Neon
bl~XI? de c.arbon în ~e~tec cu cantităţi mici de alte gaze. Şase elemente şi substanţe sunt
pn~clpale ŞI anume: blOXldul de carbon (C02) 95,32%; azotul (N2) 2,7%; argonul (Ar) 1 6%' Planeta Marte are doi sateliţi, Phobos (frică-gr.) şi Deimos (spaimă-gr.), de dimensiuni
oXIgenul (02) 0,13%, apa (H20) 0,03% şi neonul (Ne) 0,00025%. ' , foarte reduse. Sateliţii se deplasează în sens invers acelor de ceas pe orbite aproape circulare,
. Aer~l~ ~arţianconţine de ~ii de ~ri mai puţină apă decât aerul de pe Terra, dar aceste
situate în planul ecuatorial al planetei.
~nfime cantItaţl pot condensa formand non care călătoresc în atmosfera înaltă sau turbionează în Explorarea planetei Marte este un demers care confirmă potenţialul uaman de a-şi croi
~urul vulcanilor înalţi. Pânze subţiri de brumă se pot forma pe văi la începutul zilei. Este evident că
. .".,...,_ în spaţiu. Vizitarea acestei planete este condiţionată în prezent de posibilităţile de întoarcere
m ~tr~cu~ o at~osferă ~arţia~ă mai densă a putut permite curgerea apei pe suprafaţa plan:tei.
Trasatun~e fiz~ce ale r~hefulU1 are asemănări cu ţărmurile litorale, cu albiile de râu şi cu insule care
pe Marte pe Terra. .
Obiectivele explorării planetei Marte se referă în primul rând la originea şi istoriei astrului
sugereaza man cursun de apă care ar fi putut exista pe planetă. şi dacă există viaţă sau dacă sunt condiţii de menţinere a vieţii. Mariner 9 a descoperit larga şi
Te~peratura. medie înregist~a~ă pe M~e :ste de -63 0C, cu un maxim de 20 0C şi o minimă de - relativ recenta, activitate vulcanică şi lărgimea riftului crustal, demonstrate de tensiunea forţelor
140 .C. Pr~sm~ea. barometnca a varIat, m fiecare loc de aterizare a staţiilor, cu o oscilaţie care provin din interiorul planetei. Vârsta planetei este cuprinsă între 4 şi 4,5 miliarde de ani.
seml~nuala. ~ BlOXldul. de carbom, comp.on~ntul major al atmosferei, îngheaţă formând o imensă Presiunile şi temperaturile de pe planetă nu permit în prezent existenţa apei sub formă lichidă. cu
calota polara, ~lt~rnat~v la fiecare ~ol. BlOXldul de carbon dă naştere unei mari cuverturi de zăpadă toate că în trecut această stare a fost posibilă. Cercetarea caracteristicilor geologice, respectiv a
care se evapora l~e~lat, d~pă vemre~ pri~ă~erii, în fiecare emisferă. Când calota de la polul sud tipurile de roci existente, vârsta absolută şi relativă a lor, distribuţia la suprafaţă a apei, istoricul
are sup:afaţa. m~xIma, presmnea medie ~~tldl~ă, observată cu sonda Viking 1, era la suprafaţă, de activităţii vulcanice, distribuţia formelor elementare de viaţă etc, vor ajuta la înţelegerea mai
6,8 mlhbarllar m alt moment, de 9,0 mIllbarl. In comparaţie, presiunea medie la suprafată terestră profundă a contextului de pe Terra, Lună sau alte planete din Sistemul Solar.
este de 1.000 milibari. ' . Visul uman de a explora planeta Marte este susţinut chiar de istoria omenirii care a fost
Tabelul nr.6. Date statistice privind planeta Marte mereu stimulată de migraţie şi descoperiri geografice. O călătorie actuală spre Marte ar dura cca 26
de luni, dus-întors, iar pentru realizarea unei asemenea misiuni este nevoie de o largă cooperare
Masa (kg) 6,421e + 23
internaţională.
Masa (Terra 1) 0,107
Raza la Ecuator (km) 3.397,2 Jupiter .
Planeta Jupiter care este a cincea planetă a Sistemului Solar şi este şi cea mai voluminoasă,
Raza la Ecuator (km) 6.787
ea fiind o imensă sferă gazoasă formată din hidrogen şi heliu. Dacă această ar fi goală, ea ar putea
Raza la poli (km) 6.746
să conţină mai multe mii de sfere, cu diametrul Terrei. Ea are mai multă materie decât toate
Densitatea mijlocie (g/cm3 ) 3,94
. planetele reunite din Sistemul Solar (1,9xl027 kg). Diamatrul ei este de 142.800km la ecuator.
Distanţa medie faţă de Soare (km) 227.940.000 Jupiter are 16 sateliţi, 4 dintre ei - Callisto, Europa, Ganimede şi 10 - au fost observaţi de Galileo
Distanţa medie faţă de Soare (Terra - 1) 1,5237 Galileu încă din anul 1610. Această planetă mai are un sistem de inele care este complet invizibil
Perioada de rotaţie (ore) 24,6229 de pe Terra (aceste inele au fost decoperite de sonda Voyager în 1979).
Perioada de revoluţie (zile) 686,98 Misiunea americană Galileo (1995-1997) a efectuat observaţii care au arătat: existenţa unui
Viteza medie pe orbită (km/s) 24,13 câmp magnetic pe satelitul Ganimede; prezenţa vaporilor de apă, a fulgerilor şi a aurorelor pe
Inclinarea axei de rotaţie (grade) 25,19 Jupiter; curgeri de ghiaţă datorate unor topiri în scoarţa îngheţată a satelitului Europa; existenţa
Inclinarea pe orbită (grade) 1,850 unei ionosfere pe Europa, alunecări de teren pe Callisto etc.
Forţa gravitaţională la Ecuator (mls"') 3,72 Atmosfera are o grosime mare şi aici se întâlneşte în principal hidrogen şi heliu şi mici
Temperatura minimă la suprafaţă -140(fC cantităţi de metan, amoniac, vapori de apă şi alte elemente. La mari adâncimi, în interiorul planetei,
Temperatura medie la suprafaţă -63 uC presiunea este atât de mare încât hidrogenul se găseşte sub stare metalică.
Temperatura maximă la suprafaţă 20uC Fenomenele meteorologice de pe Jupiter sunt foarte dinamice iar prezenţa reliefului sub
Presiunea atmosferică (bari) 0,007 formă de benzi longitudinale, favorizează formarea unor furtuni: Se înregistrează aureole în
regiunile polare, similare cu aurorele boreale de pe Terra. Hidrogenul, combinat cu alte elemente,
formează nori multicolori care se deplasează sub formă de benzi gigantice, în jurul lui Jupiter.
Jupiter are un inel unic care prezintă o mare uniformitate structurală. Acesta este, probabil,
compus din particule de praf cu diametrul mai mic de 10 microni iar inelul se întinde până la o
distanţă de 129.000km. Inelul şi sateliţii formează o centură imensă care s-a format plecând de la .
bombardamentul micrometeoriţilor asupra mini-sateliţilor din interiorul inelului. Inelul şi sateliţii
42 43
 din interiorul lui constituie şi o centură intensă de radiaţii formate de elecronii şi ionii capturaţi de planetă cu o densitate mai mică decât apa. Majoritatea cunoştinţelor despre această planetă provine
câmpul magnetic al planetei. Aceste particule şi aceste câmpuri magnetice formează magnetosfera de la sondele Voyager (1980-1981). Sauturn este vizibil aplatizată la poli, ca rezultat al rotaţiei
sau mediul magnetic jurasian. foarte rapidă a planetei în jurul axei sale. Durata unei zile este de 10 ore, 39 minute şi planetei îi
/1

Tabelul nr.7. Date statistice despre planeta Jupiter trebuie 29,5 ani tereştri pentru o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui.
Atmosfera sa este compusă, în principal, din hidrogen în amestec cu mici cantităţi de heliu
Masa (kg) 1,900e + 27 şi metan. Atmosfera apare ca un înveliş gros de 30.000km, compus în proporţie de 93% din
Masa (Terra=l) 317,9 . hidrogen molecular şi de 7% din heliu.
Diametrulla Ecuator (krn) 142.754 . Vântul are o viteză mare pe Saturn, încât aproape de Ecuator el atinge viteza de 500m/s. El
Diametrulla poli (krn) 133.659 suflă, cel mai adesea, spre est. Cele mai puternice vânturi se întâlnesc aproape de ecuator iar
Densitatea mijlocie (g/cm 3 ) 1,33 vitezele descresc uniform spre latitudinile mai înalte.
Distanta medie faţă de Soare (km) 778.330.000 Sistemul de inele, fac din Saturn una dintre cele mai frumoase planete ale Sistemului Solar.
Distanţa medie faţă de Soare (Terra=l) 5,2028 Sistemul de inele începe la 7.000km înălţime deasupra limitei norilor atmosferici, dezvoltându-se
Perioada de rotaţie (zile) 0,41354 pe o lăţime de peste 74.000km. Inele sunt divizate sunt divizate în mai multe părţi, incluzând inele
(9,55 ore) foarte luminoase A şi B şi inelul C, mai pal. Sondele spaţiale au arătat că inele principale sunt
Perioada de revoluţie (zile) 4332,71 formate de fapt dintr-un număr mai mare de inele mici. Originea inelelor nu a fost încă descoperită.
Viteza pe orbită (krn/s) 13,07 Sunt ipoteze care susţin că ele s-au format din sateliţi mai mari care au fost sfărâmaţi, sub impactul
Inclinarea axei (grade) 3,13 cometelor sau meteoriţilor. Compoziţia inelelor nu este cunoscută cu certitudine, dar se ştie că ele
Gravitaţia la sUQfafaţă, la ecuator (m/s) 22,88 conţin cantităţi semnificative de apă. Ele pot fi compuse din gheaţă sau din bulgări de zăpadă de la
grosimi de câţiva centrimetri până la
Temperatura minimă -129uC
câţiva metri.
Temperatura maximă -118 uC
Structurile radiare se aseamănă cu spiţele unei roţi şi se crede că acestea se datorează unor
Presiunea atmosferică (bari) 0,7 particule fine de mărimea prafului.
Compoziţia atmosferei
Hidrogen 90% Tabelul nr.8. Date statistice despre Saturn
Heliu 10% Masa (kg) 5,688e + 26
Repertoriul sateliţilor 16 Masa (Terra=l) 95,15
Metis, Adraste, Amaltheea, Teba, 10, Europa, Ganimede, Callisto, Leda, Raza ecuatorială (km)
Himalia, Lysithea, Elara, Ananke, Carme, Pasiphae, Sinope 60.268
Raza ecuatorială (Terra=l) 9,4494
Diametrulla Ecuator (km) 120.057
Numele satelitului Raza Masa Distanţa Data descoperi-rii Diametrulla poli (km) 107.812
(krn) (kg) (krn) Densitatea medie (g/cm ) 0,69
Metis 20 9,56e+16 127.969 1979 Distanţa medie faţă de Soare (km) 1.429.400.000
Adraste '12,5xlOx7,5 1,91e+ 16 128.971 1979 Distanţa medie faţă de Soare (Terra=l) 9,5388
Amaltheea 135x84x7,5 7,17e+18 181300 1892 Perioada de rotaţie (ore) 10,233
Teba 55x45 7,77e+17 221.895 1979 Perioada de revoluţie (ani tereştri) 29,458
10 1.815 8,94e+22 421.600 1610 Tem eratura maximă -179 C
Europa 1.569 4,80e+22 690.900 1610 Temperatura minimă -184 C
Ganimede 2,631 1,48e+23 1.070.000 1610 Viteza pe orbită (krn/s) 9,67
Callisto 2,400 1,08e+23 . 1.883.000 1610 Inclinaţia axei (grade) 25,23
Leda 8 5,68e+15 11.094.000 1974 Gravitaţia la suprafaţă, la ecuator (m/s) 9,05
Himalia 93 9,56e+18 11.480.000 1904
Lysithea 18 7,77e+ 16 11.720.000 1939
Saturn are 18 sateliţi recunoscuţi dar şi alţii neconfirmaţi. Multe observaţii generale asupra
Elara . 38 7,77e+17 11.737.000 1905 sateliţilor au fost efectuate cu sondele spaţiale. Satelitul Titan este singurul care are o atmosferă
Ananke 15 3,82e+ 16 21.200.000 1951 apreciabilă. Mulţi sateliţi au o rataţie sincronă., Exceptii fac Hyperion şi Phoebe care au o orbită
,
Carme 20 9,56e+16 22.600.000 J 1938 haotică. Toţi sateliţii au o densitate mai mică de 2g/cm3, fapt care indică compoziţia din rocă într-o
Pasiphae - 25 1,91e+17 23.500.000 1908 proporţie 30 până la 40% rocă şi între 60 şi 70%, gheaţă.
Sinope . 18 7,77e+ 16 23.700.000 1914
Uranus
Saturn
Saturn este a şasea planetă plecând de la Soare şi a doua ca mărime din întregul Sistem Uranus este a şaptea planetă plecând de la Soare şi a fost descoperită în anul 1781 de către
Solar, având un diametru de 119.300km. Densitatea are valoarea de 0,69g/cm3 , Saturn fiind singura ~illiam Herschel. Are diametrul la Ecuator de 51.800km şi străbate orbita în jurul Soarelui în
tImpul de 84,01 ani tereştri. Oistanţa faţă de Soare este de 2,87 miliarde de km. Durata unei zile
44 45
 este ·de 17 ore 14 minute. Are 15 sateliţi naturali cei mai mari fiind Titania şi Oberon. Planeta Neptun are patru inele con~tituite din particule de praf născute în urma impactului micilor
văzută din spatiu cosmic are culoarea verde-albăstrue. . cu suprafaţa sateliţilor. In sectorul inelelor se găsesc şi cinci din cei şapte sateliţi de
Atmosfera lui Uranus este compusă din 83% hidrogen, 15% heliu, 2% metan şi cantităţi ~.IU"~U""-'''· mici care au raze cuprinse între 25 şi 100km.
" mici de acetilenă şi alte hidrocarburi. Ea are o grosime de 10.000km. Vânturile suflă, la latitudinile Tabelul nr.l0. Date statistice despre planeta Neptun
mijlocii cu viteze de 40-160m/s.
Interiorul planetei prezintă un miez lichid sau solid, din silicaţi şi fier, având o rază de + 26
o
7.500km. Temperaturile ating în nucleu 7000 K, iar presiunile de20 miI. atmosfere. Planeta are un
câmp magnetic de 50 de ori mai puternic comparativ cu cel terestru, ca urmare a efectului de dinam
rezultat din frecarea nucleului cu învelişul lichefiat. Câmpul magnetic are
, asemănătoare
centuri de radiatii o celor van Allen, iar axa polilor magnetici este înclinată faţă
de axa de rotatie cu 60 .
lli~~~ili~n~&a~~an~~~n~W~axa~li~e~fuarte~~~LSe IL~~~~~~~~~----------------~~~~-----~
presupune că această poziţie este rezultatul unei coliziuni cu un corp planetar.
În jurul planetei sau descoperit nouă inele care sunt diferite faţă de cele ale planetelor
Jupiter şi Saturn. Particule fine prăfoase sunt distribuite în sistemul de inele iar inelul exterior este
compus dintr-un bloc de gheaţă cu o grosime de câţiva metri. Planeta mai are cinci sateliţi şi
anume: Titania, Oberon, Ariel, Umbriel şi Miranda.
Tabelul nr.9. Date statistice despre planeta Uranus
8,686e + 25 Compoziţia atmosferei
Masa (kg)
14,53 Hidrogen 85%
Masa relativă (Terra= l)
Heliu 13%
Raza ecuatorială (Km) 25.559
Metan 2%
Raza ecuatorială (Terra=l) 4,0074
Diametrulla Ecuator (km) 51.177
49.949 Pluto
Diametrulla poli (km) Pluto, cea mai îndepărtată planetă a Sistemului Solar, a fost descoperită, ultima, la 19
Densitatea medie (g/cmJ ) 1,29
bruarie 1930. Din cauza excentrităţii orbitei sale, Pluto penetrează interiorul orbitei Neptun timp
Distanţa medie faţă de Soare (km) 2.870.990.000
20 de ani, din totalul de 249 de ani cât durează o mişcare de revoluţie. Orbita lui Pluto este
Perioada de rotaţie (ore) 17,9
înclinată şi anume cu 17 grade în raport cu planul orbital al celorlalte planete. Observaţiile
Perioada de revoluţie (ani) 84,01 asupra suprafeţei planetei au arătat că ea este acoperită cu gheaţă de metan şi este în
Inclinarea axei de rotaţie (grade) 97,86 unei atmosfere subţiri. Când Pluton se îndepărtează de 7Soare această atmosferă dispare.
Gravitaţia la suprafaţă, la ecuator (m1s L ) 7,77 pregăteşte lansarea unei sonde în anul 2001 pentru a studia planeta înainte ca atmosfera ei
Temperatura minimă -212 uC dispară. Este la o distanţă faţă de Soare de 40 de ori mai mare ca distanţa Soare-Pământ.
Temperatura maximă -208 uC Pluton are un singur satelit numit Charon care a fost descoperit în anul 1978. La suprafaţă
Presiunea atmosferică (bari) 1,2 cest satelit este acoperit cu gheaţă.
Compoziţia atmosferei Tabelul nr.ll. Date statistice despre planeta Pluto
Hidrogen 83%
Heliu 15% Masa (kg) 1,2ge + 22
Metan 2% Masa (Terra=l) 0,0017
Raza ecuatorială (km) 1.160
Neptun . Densitatea medie (g/cm J ) 2,05
Neptun a fost descoperită în anul 1845 şi este cea mai îndepărtată planetă gigantă gazoasă Distanţa medie faţă de Soare (km) 5.913.520.000
din Sistemul Solar. Ea are un diametru, la ecuator, de 9.500km. Are 6 sateliţi descoperiţi de sonda Distanţa medie faţă de soare (Terra=l) 39,5294
Voyager iar durata unei zile este de 16 ore şi 6,7 minute. Perioada de rotaţie (zile) 6,3
, . Cele două scoarţe interne a lui Neptun sunt compuse dintr-un amestec de rocă lichefiată, Perioada de revoluţie (ani) 248,54
apă, amoniac şi metan. A treia scoarţă, care este şi externă, este constituită dintr-un gaz cald Temperatura minimă -234 uC
compus din hidrogen, heliu, apă şi metan. Metanul îi datorează planetei culoarea bleu. Temperatura maximă -223 uC
Neptun este o planetă dinamică care prezintă mai multe pete mari închise la culoare şi Inclinarea axei (grade) 122,52
care se datorează uraganelor de pe planetă. Mărimea lor este de talia planetei Terra şi sunt similare Gravitaţia la suprafaţă, la ecuator (m/s 2 ) 0,4
cu petele roşii de pe Jupiter.

46 47
I '1
Compoziţia atmosferei
Metan 0,3
Azot
"===
Cometele din Sistemul Solar
Cometele sunt mici corpuri fragile cu forme neregulate, compuse dintr-un amestec de
particule nevolatile şi gaze îngheţate. Ele au o orbită foarte eliptică care se apropie foarte mult de
Soare şi sunt catapultate departe în spaţiu, adesea, până pe orbita lui Pluto. Structurile cometelor
sunt foarte diversificate şi foarte dinamice dar ele dezvoltă toate, un nor din material difuz, numit
coada cometei, care devine luminoasă în apropierea Soarelui. Se poate observa frecvent un mic
nucleu strălucitor (cu diametrul mai mic de 10krn) situat în capul cometei . În apropierea soarelui,
cornete le dezvoltă enorme cozi formate din materie luminoasă care se întinde de la cap şi se
îndepărtează de Soare până la milioane de krn.
Departe de Soare, nucleul este foarte rece şi solid. În această stare, cometele se compară cu
bulgării de zăpadă în care, mai mult de jumătate, se găseşte apă. Când cometa se apropie la câţiva
ani lumină de Soare, suprafaţa nucleului începe să se încălzească şi elementele volatile se evaporă.
Moleculele în evaporare antrenează cu ele mici particule solide, formând coada cometei compusă
din gaz şi particule.
Când nucleul este îngheţat el nu poate fi văzut decât prin intermediul luminii reflectate,
provenite de la Soare. Totuşi, când coada se dezvoltă, praful reflectă încă un plus de lumină iar
gazul din coadă absoarbe radiaţiile ultraviolete care devin fluorescente. La distanţa de aproape
cinci ani lumină de Soare, fluorescenţa devine mai intensă decât lumina reflectată.
Cometa absoarbe lumina ultravioletă iar hidrogenul eliberat în urma reacţiilor chimice
formează un înveliş care nu poate fi văzută de pe Terra, pentru că lumina sa este absorbită de
atmosferă, ea fiind detectată prin instrumente speciale.
Presiunea radiaţiilor solare şi vântul solar, accelerează substanţele în îndepărtarea lor de
capul cometei cu diverse viteze, în funcţie de mărimea şi masa particulelor. Coada cometei apare
ca o linie aproape dreaptă care se îndepărtează de cometă, în partea opusă Soarelui. De fiecare dată
când o cometă voiajează în jurul Soarelui, ea pierde puţin din substanţele volatile. Din această
cauză cometele au o viaţă scurtă, din punct de vedere cosmologic. Mulţi oameni de ştiinţă gândeau '
că anumiţi asterorizi sunt nuclee de cornete care au pierdut substanţele volatile.
Cometele mai sunt denumite şi "bulgări de gheaţă murdari" .
Asteroizii
Asteroizii sunt corpuri cosmice alcătuite din metale sau din rocă care au orbita în jurul
Soarelui, dar care sunt consideraţi prea mici pentru a fi consideraţi planete. Ele mai sunt numite şi
planete mici. Asteroizii au dimensiuni care variază de la diametre de 1.000krn (Ceres), până la
mărimea unei pietre. Mărimea asteroizilor se acceptă însă de la un diametru de 240km în plus. Ei
au fost identificaţi începând din interiorul orbitei Terra până la cea a planetei Saturn. Cei mai
numeroşi asteroizi se găsesc în interiorul centurii principale care există între Marte şi Jupiter.
Asteroizii sunt resturi din formaţiunile mai mari ale Sistemului Solar. O ipoteză sugerează că ei
sunt resturile unei pl(ţIlete care a fost distrusă de mult în urma unei coliziuni. Masa totală estimată
pentru toţi asteroizii este echivalentă cu un corp care ar fi avut cel puţin diametrul de 1.500km sau
mai puţin de jumătate faţă de diametrul Lunii.
Asteroizii care intră în coliziune cu Terra. se numesc meteoriţi. Când meteoriţii intră în
atmosfera planetei, frecarea cu aerul provoacă arderea componentelor, lăsând în urmă o dâră
luminoasă, numită meteor. Dacă meteorul nu arde complet şi ajunge pe scoarţa terestră se numeşte
meteorit.
În urma analizelor chimice efectuate asupra meteoriţilor s-a constatat că în proporţie de
92,8% sunt compuşi din silicaţi (rocă), 5,7% din fier şi nichel şi în rest, alte substanţe.
O~IECTIVELE CAPITOLULUI
- cunoaşterea planetelor din Sistemul Solar;
48
BIBLIOGRAFIE:
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Planetele interioare pg. 134 - 211
Planetele exterioare pg. 211 - 238
Regards sur le Systeme Solaire - Cal vin J. Hamilton, 1998
Capitolul V. MIŞCĂRILE TERREI
Mişcările Terrei
În antichitate s-a imaginat un sistem în vederea explicării mişcărilor aştrilor, în care Terra
era considerată imobilă iar Soarele, planete le şi sateliţii se roteau în jurul Pământului imobil. În
cadrul acestui model, cunoscut sub numele de Sistemul lui Ptolemeu, Terra se afla în centrul
Universului.
În Evul Mediu, Nicolaus Copemic (1473-1543) a demostrat valabilitatea ipotezei
heliocentrice, arătând că mişcările aştrilor pe cer sunt aparente, ca urmare a mişcării Pământului pe
orbita sa în jurul Soarelui. Această concepţie a fost demonstrată cu ajutorul matematicii şi fizicii d~
către Kepler (1571-1630) care a formulat mişcarea planetelor, Isaac Newton (1643-1727) care a
descoperit legea atracţiei universale şi Herschel (1738-1822) care a formulat mişcarea de ansamblu
a Sistemului Solar.
Planeta Terra este antrenată în mişcări majore, efectuate simultan la scări de proporţii din
ce în ce mai mari şi anume: mişcarea alături de Soare în deplasarea lui către apex, mişcarea de
rotaţie a întregii galaxii în jurul propriului ei ax central şi în al treilea rând, Terra este antrenată în
mişcarea de evoluţie în spaţiul cosmic care poartă denumirea de mişcare de revoluţie galactică.
Grupul de galaxii din care face parte şi Calea Lactee, prin mişcarea de revoluţie galactică se
deplasează cu viteza de aproximativ 400krn/s, către un roi enorm de galaxii cu un diametru de 6
milioane ani-lumină.
La nivelul orbitei Soarelui, mişcarea de rotaţie galactică are o viteză de 220m/s iar perioada
de revoluţie galactică a Sistemului Solar, adică rotaţia sa în jurul centrului galactic, durează cca
240 milioane ani (acest ciclu este denumit an cosmic sau an galactic).
. Soarele urmează o orbită proprie şi execută o mişcare de rotaţie în jurul axei sale şi
mIşcarea de revoluţie pe o orbită în jurul centrului galactic, antrenând cu sine întregul Sistem
. Planetar. Pe parcursul orbitei, Soarele se deplasează cu o viteză medie de 19,7 km/s către un punct
fix, numit apex solar, din Constelaţia Hercule.
.Pămâ~tul urmează Soarele în drumul său galactic spre apexul solar şi parcurge în jurul
. astrulUI o orbItă sub formă de spirală, revenind după un an de zile, în aceaşi poziţie faţă de astru,
însă Într-un alt punct al galaxiei. Mişcarea de revoluţie a Terrei se desfăşoară concomitent cu
~e~lasarea Soarelui, iar treceri le Terrei prin două puncte succesive se realizează la distanţe egale cu
mamtarea stelei pe o orbita sa revoluţie în timpul unui an terestru. Rezultă că orice corp din galaxie
nu trece de două ori consecutiv prin acelaşi punct de spaţiul cosmic.
Pe fondul acestor mişcări majore care se produc la scară galactică, se înscriu şi mişcările
~roprii Terrei. Acestea se clasifică în mod convenţional în mişcări principale (mişcarea de rotaţie,
ŞI de revoluţie, mişcările de precesie şi de nutaţie) şi în mişcări subordonate cum sunt oscilatiile
Ii~er:. .schimbări în geometria orbitală terestră, oblicitatea elipticii, excentricitatea orbitală 'etc.
MIşcanle Terrei au un caracter ciclic, cu periodicităţi care le individualizează.
Mişcarea de revolutie
. M~şcarea de revoluţie se derulează în jurul Soarelui pe o orbită uşor eliptică, conform
~egIlor lUI Kepler. Ea se desfăşoară simultan cu mişcarea de rotaţie. Planul orbitei terestre
mtersectează bolta cerească după un cerc numit ecliptică. Viteza de deplasare pe orbită este de
29,79km1s (cu o variaţie între 29 şi 32krn). Pe tot parcurgerii orbitei, axa de rotatie a Terrei rămâne
paralelă cu ea însăşi. Păstrându-şi direcţia, aceasta execută în spaţiu o mişcare de translaţie şi din
49
acestă cauză deplasarea Terrei în jurul Soarelui se mai numeşte şi mişcare de translaţie. Intervalul
ig. nr.). Nutaţia se datorează efectelor ~eriodi.c~ produse de Lună ~i .Soare asupra ~ro~mine~ţe!
de timp al unei revoluţii complete este de 365 zile, 6 ore, 9 minute şi 11 secunde şi se numeşte an. atorale terestre. Suprapunerea efectulUI nutaţlei peste cel al preceSlel face ca axa PamantulUl sa '
Perioada în care se produce o mişcare de revoluţie poate fi măsurată diferit, în funcţie de ~~crie 1.383 de oscilaţii cu o perioadă de 18,6 ani, într-un interval de timp de 25.725 ani, cât
reperul luat în apreciere şi poartă următoarele denumiri:
urează fenomenul de precesie.
Anul sideral e,ste timpul necesar pentru ca Pământul să revină într-un punct dat depe orbita
sa, în raport cu stelele fixe. Mişcarea de rotaţie
Anul tropic reprezintă intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale Soarelui prin Mişcarea de rotaţie efectuată de planeta Terra se execută dinspre vest, spre est. Ea se
punctul vernal mediu (între două echnocţii de primăvară). roduce în jurul unei axe imaginare, numită axă a poli lor, întrucât ea intersectează suprafaţa
Anul gregorian (anul calandaristic) se bazează pe anul tropic şi are o durată de 365,2424 eoidului în două puncte diametral opuse, respectiv la poli.
zile solare mijlocii. Se foloseşte din anul 1582 în ţările catolice, în Rusia din anul 1918 iar în Punerea în evidenţă a mişcării de rotaţie a fost efectuată de fizicianul francez Foucault care
România din anul 1924. instalat, în 1851, sub cupola Pantheonului din Paris un cablu lung de 67 m de care a atârnat o bilă
Anul lunar are o durată de 365,37 zile. e fier în greutate de 28 kg. La partea inferioară a bilei a fost fixat un ac care la fiecare oscilaţie
Anul anomalistic reprezintă intervalul de timp dintre două treceri consecutive ale Soarelui esena o uşoră urmă pe startul de nisip aşezat dedesubt. Foucault a observat că dârele lăsate pe
prin perigeu şi este de 365,2596 zile. ' isip se deplasau în tim spre dreapta, revenind la poziţia iniţială după 33 de ore. Acest lucru
Orbita Pământului are o lungime de aproximativ 920x10 6krn şi o excentricitate redusă, gumenta faptul că acea clădire se rotea treptat. Dacă experienţa s-ar fi efectuat la poli, pendulul ar
respectiv de 0,01. Distanţa dintre Pământ şi Soare variază cu 2,4 milioane krn în plus sau în minus, I executat o rotaţie completă în cursul unei zile.
fată de valoarea medie de 150 milioane krn. Distanta este minimă în jurul datei de 1-3 ianuarie, Sensul de rotire a Terrei este invers celui de deplasare aparentă a Soarelui, a Lunii şi a
c~d Pământul se află la periheliu iar distanţa maxim'ă se înregistrează între 3-5 iulie, imediat după telelor pe boltă. Viteza de rotaţie a Terrei este diferită de la un loc la altul şi se calculează
solstitiul de vară, când Pământul se află la afeliu. Aceste variaţii ale distanţei faţă de Soare mpărţind lungimea paralelei geografice de la latitudinea respectivă la valoarea de 24. La Ecuator,
prov~acă modificări ale cantităţii de energie solară primită de Pământ dar nu acest fapt este cauza are este un cerc perpendicular pe axa polilor situat la egală distanţă între cei doi poli şi are
succesiunii anotimpuri lor. Succesiunea anotimpurilor pe planeta noastră este generată de înclinarea ungimea de 40.000km, viteza unui obiect de pe suprafaţa planetară este de cca 1.700km/h
axei polilor faţă de planul orbital. Poziţiile diferenţiate ale suprafeţei planetei faţă de Soare 465m1s). În lungul paralelei de 60° viteza scade la 850km/s iar la poli ea devine nulă.
individualizează anotimpurile şi determină, în timp, existenţa unor climate diferite. Consecinţa principală a mişcării de rotaţie este apariţia forţei centrifuge care are valoarea
Solstiţiile de vară la 21 iunie şi de iarnă la 22 decembrie corespund atunci când razele aximă la Ecuator (3,4m/s2) şi scade spre polii geografici. La poli atracţia universală este maximă,
solare cad perpendiculare pe suprafaţa terestră în cele mai îndepărtate puncte faţă de ecuator, ar forta centrifugă nulă. Dintre consecinţele de ordin geodinamic ale mişcării de rotaţie cele mai
situate la 23°21'. Pe data de 21 iunie razele solare ajung perpendicular pe tropicul de nord mpo~nte sunt: turtirea corpului planetar solid la poli şi bombarea sa în zona ecuatorială; apariţiJ.
(Tropieul Racului), respectiv, pe paralela de 23l!2~, perioadă în care este luminat Polul Nord. orţei de inerţie Coriolis care impune obiectelor în mişcare de deviere spre dreapta în emisfera
După şase luni, razele solare vor cădea perpendicular pe tropicul de sud (Tropicul Capricornului), ordică şi spre stânga, în emisfera sudică. Acţiunea forţei Coriolis determină tendinţa de abatere a
pe paralela de 231/2 0 S şi va fi iluminat Polul Sud. Pe data de 21 iunie este vară în emisfera nordică ursurilor râurilor spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică, influenţează
şi iarnă în emisfera sudică. Pe 22 decembrie, razele solare cad perpen~icular pe tropicul de sud, irecţia de deplasare a principalilor curenţi oceanici, cât şi circulaţia aerului între centrii de maximă
determin~~. exis~enţa verii în.e~i~fera .s~di~ă şi a.iernii în c~a nordi~ă. ~nclin~ea axei polilor face i minimă presiun~ . .~ . . _~
ca la solsttţl1, emIsferele nordIca ŞI sudIca sa fie SItuate la dIstanţe difente faţa de Soare, fapt care Mişcarea de rotaţIe a pământulUI In Jurul axeI solare, de la vest la est, se efectueaza In 23h
înfluenţează în mică măsură cantitatea de energie primită. 56'40"şi acest interval de timp se numeşte zi siderală. Perioada de 24 ore care corespunde trecerii
Echinocţiile de primăvară pe 21 martie şi de toamnă, pe 23 septembrie, corespund situaţiei de două ori consecutiv a Soarelui deasupra unui meridian dat reprezintă ziua solară adevărată.
când razele solare cad perpendicular pe planul determinat de axa de rotaţie a Terei şi cea a polilor urata acestei zile este inegală pe parcursul unui an deoarece distanţa de la Pământ la Soare
ficşi ai eclipticii. De două ori pe an, razele solare ajung perpendicular pe Ecuator şi tangente la variază, fiind mai mare la periheliu şi mai redusă la afeliu. Ca urmare, a fost adoptată ziua solară
puIi. Ziua este egală cu noaptea pe toată suprafaţa Pământului. mijlocie care corespunde unei.durate medii a rotaţiei complete a planetei în raport cu Soarele şi are
Observaţiile arată că după fiecare rotire a planetei în jurul Soarelui, respectiv după fiecare an, 24 de ore.
poziţia momentului echinocţiului se mută, acesta producându-se mai devreme. Fenomenul poartă Mişcarea de rotaţie a planetei influenţează societatea umană şi din punct de vedere practic,
denumirea de precesia echinocţiilor şi datorită acestui fapt, echinocţiul de primăvară se produce î cum ar fi stabilirea orei pe suprafaţa terestră. S-a convenit. să se ia ca reper, pentru calcularea
intervalul 21-23 martie, iar cel de toamnă oscilează între 21 şi 23 septembrie. Fenomenul est orelor, trecerea Soarelui la meridianullocului. Ora locală este atunci când Soarele este în dreptul
explicat prin intermediul unui efect gravitaţional combinat, provenind din atracţia exercitată d meridianului şi atunci este 12. Pentru ca ea să fie utilizată în practică s-a recurs la delimitarea de
Soare (cu o proporţie de 1/3) şi Lună (cu o proporţie 2/3) asupra planului ecuatorial terestru fuse orare. Prin împărţirea unei paralele în 24 de sectoare (ziua solară mijlocie are 24 ore) se obţin
Forţele de gravitaţie tind să schimbe poziţia axei de rotaţie a Pământului spre o poziţi 24 de sectoare a câte 15° numite fuse orare. Fusele orare sunt limitate de meridianele extreme ale
perpendiculară pe planul eclipticii. Datorită acestor forţe, axa de rotaţie a Terrei descrie în juru acestuia şi ele includ sectoare de 15° longitudine. Pentru fiecrae fus orar, se ia în considerare ora
arcului eclipticii un con dublu, cu vârfurile î~ centrul Pământului, având o deschidere de 49°, cee locală a meridianului din jurul fusului care constituie timpul solar mediu.
ce reprezintă dublul semiunghiului de 23°27 . Deplasarea axei pământului se face în sensul acelo Ca prim fus orar se ia cel care are în axul său primul meridian şi se consideră ca timp
de ceasornic în decurs de 25.725 ani şi poartă numele de precesia axei polilor. Echinocţiile Ş universal ora primului meridian (meridianul Greenwich). Între două fuse orare vecine, diferenţa de
solstiţiile se produc în ' fiecare an cu 50,2" mai devreme decât în anul precedent, determinân timp este de o oră şi ca urmare în fusul orar situat spre est, ora este mai mare cu o unitate decât în
precesia echinocţiilor. fusul orar situat spre vest. Ora locală poate fi exprimată în raport cu timpul universal sau în raport
Fenomenul de nutaţie este asociat celui de precesie a axei polilor şi constă dintr-o serie d cu ora fusului orar (ora oficială). Dacă faci înconjorul Pământului apare necesitatea schimbării
oscilaţii diferite ale axei de rotaţie a Pământului în jurul poziţiei definite prin precesia echinocţiilo

50 51
datei calendaristice. S-a convenit ca această schimbare să se facă la traversarea meridianului de
180°, pentru că el trece, în cea mai mare parte, deasupra Ocenului Pacific.
Forma şi dimensiunile Pământului ~ două meridiane opuse formează un cerc;
Jforma de bază a Pământului este cea de sferă. Intrucât Terra este un corp astral care se
roteşte în jurul unei axe proprii, forma sa tinde spre un echilibru în raport. cu forţa _at~ac~ie!
universale şi cu forţa centrifugă ce rezultă din rotire. Dacă Terra s-ar compune dmtr-o masa lIchIda
şi omogenă iar asupra acestuia nu s-ar exercita decât forţa ~a;it~ţio~aIă, planeta ~r .avea formă d~
sferă perfectă. De-a lungul istoriei umane au fost numeroşI ganditon care au emIS Ipoteza formeI
sferice a pământului, printre care amintim pe Tales din Milet (6~5-54~ ~.Hr), P~tag~ora (5.50-496
î.Hr.), Eratostene, Ptolomeu etc. Primul care a demon~trat ~ractIc sfencI~tea Pa:nantulUl. a fo:t
Magellan (1480-1521), prin realizarea ocolului globulUl pornmd spre vest ŞI mergand contmuu m
aceeaşi direcţie, a ajuns în punctul iniţial. _. .
În anul 1687, fizicianul englez Isaac Newton (1643-1727) descopera legea atracţIeI
universale şi ca atare şi Terra se supune acestei legi. Datorită rotirii planetei în jurul unei a.:'e cu dOl
poli, apare şi o forţă centrifugă î~ co~trabalans cu gr:vitaţ~~ internă. ~a urmare a f~ptul~l1 că forţ~
de gravitaţie se manifestă aprOXImatIv egal asupra mtregll planete, Iar forţa centnfu~a .este. mal
mare la Ecuator decât la poli, sfera se va bomba la Ecuator, iar Pământul are forma unUl ehpsOld d~
rotatie care poartă numele de sferoid. În cifre absolute, axa polară (12.714km) este cu 43 km mal
mică decât diametrul Ecuatorului (12.757km). Raportul dintre ace stă diferenţă (43km) şi diametrul
ecuatorial se numeşte turtirea elipsoidului sau turtirea la poli şi este de cca 1/300.
Necesitătile de a efectua măsurători pe suprafaţa Pământului au condus la conceperea ŞI
calcularea elips~idului de referinţă. În prezent pa plan internaţ~onal este admi~ el~psoidul .l~i
Hayford, numit începând din anul 1924 (de la Congresul InternaţIOnal de Geodezle ŞI Geofizlca,
Madrid) şi elipsoid internaţional. . .,
Materia solidă a Pământului nu este omogenă şi ca urmare nu s-a format un ehpsOld de
rotaţie propriu-zis. Forma reală a Pământului nu poate fi defi~ită geo~etric ~au matema~ic, p!anet.a
neavând 'un corp regulat. S-a trecut la definirea fizică a formal planeteI, ca fimd un m~ltlplu mfi~lt
de suprafeţe tangente pe direcţia gravitaţiei fiecărui loc. Această formă poartă denumIrea de geOld
şi este definită ca o formă de tip Pământ. _ _~
Geoidul seamănă foarte mult cu Pământul, dar este o suprafaţa calculata a campulUl
gravimetric şi corespunde, în mare, nivelului mediu al Oce~~l~i P~~etar, ~fl~t în re~~u: perfe~t. ·
Pe continente, suprafaţa geoidului este cu cca 100-200m mal ndlcata ŞI prezmta o~dula:l m funcţIe
de repartiţia maselor de roci mai grele sau mai uşoare. Pe oceane, suprafaţa geOldulUl are uşoare
ondulări cauzate de relieful submarin.
Recent pe baza datelor obţinute cu ajutorul sateliţilor artificiali s-a admis că forma planeteI
este de geoid pară (numit şi terroid, telluroid dau ovoidul asimetric)._ Dacă_am ex~gera scara
diferentelor dintre elipsoid şi terroidul real, Pământul ar apărea.. cu o uşoara forma de p~a (fig. )'. _
'Forma Pământului este şi o problemă de timp, întrucât ea se transformă contmuu, datonta
schimbării vitezei de rotaţie, de mişcarea plăcilor terestre, a maselor de aer etc. Trebuie arăt~t ~ă nu
numai forma, în mare, a terroidului se modifică în timp, ci şi aspectele sale de amănunt, reahzandu-
se continuu o nouă suprafaţă fizică reală, ca urmarea a stării de echilibru în care se .află pentru ~n
timp forţele interne cu cele exogene. Această suprafaţă are numele de reliefosferă ŞI este expresia
tuturor formelor de relief, ierarhizate global, regional sau local. . Importanţa geografică a formei, dimensiunilor şi mişcării de rotaţie a pământului pg. 37 - 56
Meridianele şi paralele
Meridianele şi paralele sunt cercuri mari şi mici trasate în mod ordonat?e Terra. O~~o~area
acestora porneşte de la două puncte fixe, care sunt impuse de .mişc~rea.de r~taţIe a plan_etei m~urul
unei axe care are la extremităti Polul Nord şi Polul Sud. Pnn cel dOl poh se traseaza o sene de
cercuri mari care au fost numite meridiane. Perpendicular pe meridiane s-a imaginat o altă ~erie de
cercuri, numite paralele. Cea mai mare cerc este cercul ecuatorial, iar celelalt paralele s~nt dm.ce în
ce mai mici, spre poli. Acest ansamblu de cercuri, ordonat şi numerotat, formeaza un SIstem
imaginar de coordonate geografice, numită şi reţea geografică.
S2
Principalele caracteristici ale coordonatelor geografice sunt următoarele:
- un meridian reprezintă o jumătate de cerc care uneşte cei doi poli, având numai 180°, iar
- toate meridianele sunt orientate nord-sud;
- pe Glob pot fi trasate un număr infinit de meridiane, dar pe hărţi sunt trecute numai unele
dintre ele, spaţiate la distanşe egale;
- meridianele converg către cei doi poli şi se distanţează spre Ecuator, unde se atinge
distanţa maximă între două meridiane;
- paralele sunt cercuri mici, cu excepţia Ecuatorului care este un cerc mare, iar pa poli devin
pra~tic nule;
- sunt întotdeauna paralele între ele;
- sunt dispuse pe direcţia est-vest;
. - sunt perpendiculare pe meridiane (cu excepţia polilor);
- pe Glob se pot trasa un număr infinit de paralele.
Longitudinea şi latitudinea reprezintă noţiuni cu ajutorul cărora se 10calizează orice punct
de pe Glob. Pentru măsurarea distanţelor s-au luat ca bază de plecare o paralelă şi un meridian care
au fost notate cu zero. Ecuatorul este paralela zero iar pentru meridianul zero s-a stabilit în mod
convenţional cel care trece prin Greenwich. Distanţele măsurate de la Ecuator spre poli, paralel cu
Ecuatorul, au fost numite latitudini iar cele de la meridianul 0° spre est sau spre vest, longitudini.
. Longitudinea este distanţa spre est sau vest faţă de meridianul 0° (Greenwich), măsurată pe direcţia
celui mai scurt arc până la un punct dat. Ea poate oscila între 0° şi 180°. Lungimea reală a unui grad
de longitudine variază de la un loc la altul, în general, scăzând de la Ecuator ala poli. La Ecuator,
un grad de longitudine este egal cu 111 km, pa paralela de 25° este de 10 1km iar la 65° numai de
47km. Latitudinea este distanţa de la Ecuator spre nord sau sud, măsurată în grade pe un arc de
meridian. Ea poate fi nordică sau sudică şi poate varia între 0° şi 90° N şi 0° şi 90° S.
Reprezentarea grafică a suprafeţei terestre
Cea mai exactă reprezentare a suprafeţei terestre se poate face pe globul geografic care
poate reda corect şi sugestiv configuraţia detaliilor. Cum nu se pot construi globuri de dimensiuni
.. mari şi de aceea se utilizează hărţile. Harta este o reprezentare convenţională, micşorată la scară şi
generalizată a suprafeţei terestete. Pentru reprezentarea pe un plan a suprafeţei globului se cere o
simplificare
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
- definirea altitudinii solare, înclinării solare şi descrierea variabiltăţii sezoniere anuale a
. relaţiei Soare-Pământ;
BIBLIOGRAFIE:
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
, . Ipoteza Gaia pg. 238 - 240
Mişcările Terrei pg. 240 - 253
Forma şi dimensiunile Pământului pg. 253 - 268
Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
Mişcările Pământului pg. 41 - 56
Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
.i
53
,1

I
Capitolul VI. ENERGETICA PĂMÂNTULUI. LITOSFERA
Structura sub formă de învelişuri concentrice a Terrei atestă organizarea sistemică a
planetei, atât datorită ~tărilor fizice diferite, a mişcărilor efectuate, cât şi pe baza diferitelor
forme de energie. . aspare un deficit de masă prin grosimea mare a păturii granitice care formează "rădăcina" munţilor.
Energia reprezintă capacitatea unui corp de a acţiona/reacţiona, producând efecte de naturi
diferite: mecanice, calorice, magnetice, luminoase, sonore etc. Orice formă de energie se măsoară
în j ouli2. În cea mai mare parte energia se propagă sub formă de unde (unde elastice, gravitaţionale
el~) care se caracterizeză prin perioadă, frecvenţă, amplitudine, viteză de propagare etc). Un rol
important în transmiterea energiei îl au particulele definite ca porţiuni materiale de dimensiuni
atomice şi subatomice care intră în componenţa ce formează materia. Cele mai mici componente a
materiei sunt particulele elementare (numite şi quarci) a căror număr este de cca 30. Fiecărei
particule elementare îi corespunde o antiparticulă care în unele sectoare ale Universului formează
acumulări de antimaterie (numite quasari), invizibile dar care au energii uriaşe.
Terra posedă propriile câmpuri cum ar fi cele gravitaţionale şi magnetice dar, în acelaşi
timp, se încadrează şi unor câmpuri extraterestre (câmpul gravitaţiei solare). Planeta noastră
eliberează energie sub formă de unde, cum ar fi cele electromagnetice (gamma din rocile
radio active) şi elastice, dar primeşte, la rândul ei, unde de la Soare (raze X, ultraviolete) sau unde
cosmice. Concomitent, Terra emite şi primeşte particule (fluxuri de electroni, vântul solar etc).
Forţele energetice ale Terrei se exprimă sub diferite forme şi anume: gravitaţie. presiune,
magnetism, electricitate, seismicitate, energie calorică.
Gravitaţia
Forţa de gravitaţie terestră se manifestă prin atragerea către interiorul planetei a maselor
sale materiale, inclusiv a obiectelor de pe suprafaţa sa, sau din apropierea acesteia. Legea atracţiei
universale descoperită de Newton este definită ca proprietatea tururor corpurilor din Univers de a
se atrage reciproc, proporţional cu masa ·lor (mI şi m2) şi invers proporţional cu pătratul distantei
dintre ele .Cd). . '
mlm2
F= ------ G
d2
unde G este constanta atracţiei universale.
Spaţiul pe care se exercită atracţia Terrei, ca masă materială, reprezintă câmpul
gravitaţional. Mişcarea de rotaţie a Terrei în jurul axei determină şi apariţia unui câmp de rotaţie
(de antrenare sau centrufug) care acţionează ca forţă în mod diferit asupra materiei, în funcţie de
viteza de rotaţie şi latitudine. Datorită gravitaţiei, asupra oricărui corp aflat în vecinătatea sau pe
suprafaţa Terrei acţionează o forţă denumită greutate care este rezultanta forţei de gravitaţie şi a
forţei centrifuge. Câmpul în care acţionează, combinat, cele două forţe se numeşte câmpul
gravitaţiei. Greutatea nu trebuie confundată cu masa. Masa unui corp rămâne aceaşi, oriunde s-ar
dep asa acesta, pe când greutatea unui obiect variază pe verticala locului sau de la Ecuator la poli.
Câmpul de atracţie gravitaţională se caracterizează prin acceleraţia gravitaţională, a cărei valoare
depinde de poziţia punctului faţă de centrul de atracţie. Media globală a acceleraţiei la suprafata
planetei este de 9,81m/s2.
Pe verticală, gravitaţia scade de la suprafaţa Pământului în sus, cu cca 0,3mga/m, până la
înălţimea de 500-1.000km, după care, în spaţiul extraterestru, tinde spre zero. În jos, gravitaţia
creşte până la discontinuitatea Gutenberg-Wiechert (2.900km), unde atinge cca 1.200 gali, după
care scade, tinzând către zero, în centrul Pământului. Există şi variaţii în suprafaţă, la scara Terrei,
2 1 joule (1) = lucrul mecanic efectuat de o forţă de un newton care îşi deplasează punctul de aplicaţie, pe
direcţia ei cu un metru (11 = IW/s)
54
acceleraţia gravitaţiei creşte de la Ecuator (978cm/s2) la poli, unde atinge 983cm/s 2). La nivelul
României, valoarea normală a gravitaţiei este de 980,6 gali.
Există însă şi variaţii anormale, numite anomalii care sunt datorate de lipsa păturii granitice
de sub oceane. Anomaliile regionale sunt date de anumite corpuri de roci ce introduc un plus sau
un deficit de masă. Acestea sunt întâlnite la trecerile de la câmpii către munţii de tip alpin, unde
Tot pe continente, în arealele cu bazalte (Podişul Deccan din India, Columbia Britanică din
Canada) sau cu mari zăcăminte de fier (Kursk, Minas Gerais) apar anomalii pozitive. Anomaliile
negative de pe cuprinsul oceanelor sunt prezente mai ales în fose . Anomaliile locale sunt mai dese
pe continente şi se înregistrează deasupra unor zăcăminte de minereuri. La Palazu Mare (România)
apare un maxim din cauza prezenţei unui zăcământ de fier la adâncimea de cca 600m. Măsurătorile
asupra gravitaţiei, efectuate de sateliţi, după anul 1969, au condus la o imagine globală asupra
anomaliilor de la suprafaţa Terrei.
Variaţiile de masă din interiorul crustei terestre (măsurate de anomaliile gravimetrice)
conduc la variaţii de relief ale suprafeţei topografice, datorită tendinţei de a se realiza un echilibru
general pe toată suprafaţa Terrei. În anul 1889, Dutton denumeşte starea de echilibru dintre scoartă
şi substratul plastic situat }mediat dedesubt, izostazie. Nu peste tot pe suprafaţa Terrei s-a realiz~t
acest echilibru izostatic. In anul 1849, Bouguer, în urma unor măsurători gravimetrice în Anzi,
constată că atracţia gravitaţională de aici este mai mică în raport cu caracteristicile maselor
muntoase.
Cunoscând densitatea materiei şi valoarea gravitaţiei, se poate calcula adâncimea suprafeţei
de compensare izostatică pentru diferite regiuni. Pentru România au fost depistate o serie de
anomalii izostatice (Socolescu şi colab., 1954), între care o axă de minim (-) la exteriorul
Carpaţilor (datorită îngroşării scoarţei), o axă de maxim (+) ce trece prin Transilvania şi o nouă axă
de minim, înregistrată pe faţa estică a Munţilor Apuseni (unde scoarţa se îngroaşă).
Putem aprecia că structura internă a Terrei este un efect al gravitaţiei, elementele mai grele
separându-se în timp şi fiind atrase spre centru, cele mai uşoare rămânând la suprafaţă. În acest
proces, materia situată spre interiorul planetei, se compactizează, producând, de la un anumit nivel,
efecte ca1orice. Toate mişcările de la suprafaţa planetei sunt determinate de gravitaţie: curgerea
apelor, eroziunea, prăbuşirile şi alunecările de teren, tasarea etc.
S-a constatat că valoarea gravitaţiei variază în timp pentru unul şi acelaşi loc. Cauzele care
determină acest efect se datorează influenţei diferiţilor aştri (Luna, Soarele, planetele) în funcţie d~
poziţia planetei faţă de aceştia. Variaţiile gravitaţiei se mai pot datora şi modificării presiunii
aerului, a nivelului hidrostatic, erupţii lor vulcanice, mişcărilor seismice etc. În evolutia
paleoterestră, gravitaţia a evoluat concomitent cu mărirea masei planetare" cu variatia razei Terr~i ,
cu evoluţia structurală a planetei. Dacă iniţial Terra era o planetă foarte mică, în urma procesului de
atracţie a masei meteorice, forţa de gravitaţie a crescut proporţional cu masa adăugată. Gravitaţia a
suferit schimbări şi la nivel regional şi local.
Gravitatia şi mareele
În cadru.'! Sistemului Solar, Terra suportă o atracţie mai puternică din partea Lunii şi a
Soarelui, diferenţa dintre ele fiind de 5/11 în favoarea Lunii. Atunci când o anumită parte a Terrei
este expusă spre Lună, gravitaţia terestră va fi micşorată datorită atracţiei exercitate de aceasta.
' Greutatea materiei pe meridianul locului va fi mai mică şi suprafaţa terestră se va ridica uşor pe
aliniamentul perpendicular mişcării aerului, pentru a se realiza forma de echilibru cerută de noua
forţă gravitaţională. La trecerea Lunii prin dreptul meridianului locului, partea expusă a Pământului
va pulsa uşor în sus şi va reveni ulterior la starea sa iniţială. Pulsarea pozitivă urmează ca o undă
(undă mareică) mersul Lunii, înconjurând Pământul în 240re şi 50'.
Starea de agregare a materiei (gazoasă, lichidă şi solidă) determină ca fiecare înveliş să
răspundă în mod diferit pulsaţiei respective. Scoarţa solidă se ridică cu cca 10-15cm, apele
oceanice cu până la 10-15cm, iar atmosfera se bombează cu kilometri. În consecinţă, există o
maree a hidrosferei, o maree terestră şi o maree a atmosferei.
55
 Mareele hidrosferei au o importanţă deosebită pentru arealele litorale, unde influenţează
ativităţile din locurile respective cum ar fi plecările şi intrările navelor, evoluţia reliefului litoral,
modul de amenajare a ţărmurilor etc. Mareea hidrosferei reprezintă o undă de oscilaţie a apei, de
mare lungime şi de mică amplitudine, care spre ţărm se transformă în undă de translaţie. Mareea
care urcă poartă denumirea de flux sau de maree înaltă, iar cea care coboară se numeşte reflux sau
maree joasă. Ele sunt marcate de către două momente de stabilitate ale nivelului marin, numite
momentul staţionar al mării Înalte şi cel staţionar al mării joase. Denivelarea dintre cele două
stări fixe constituie amplitudinea mareei sau marnajul, iar fâşia de ţărm pe care oscilează apa este
cunoscută sub numele de zonă interdidală sau intercotidală. Marnajul este de 1-3m în largul
oceanului, dar creşte spre ţărmuri, atingând nivelul maxim în golfurile de pe partea estică a
continentelor (19,6m la Bay of Fundy, Canada).
Pentru înţelegerea fenomenului mareic este necesară cunoaşterea detaliată a unor aspecte
ale dinamicii sistemului Pământ - Lună. Mişcarea de revoluţie a Lunii, în jurul Pământului se face
peste brâul intertropical al planetei, pe o elipsă mai turtită decât cea a Terrei, care se află în unul
dintre focare. Planul orbitei lunare (în consecinţă şi înclinarea axei sale) este cu 5° 09' mai înclinat
comparativ cu planul eclipticii Pământului. Aceasta înseamnă că mersul Lunii pe bolta cerească va
fi apropiat de cel al Soarelui "înconjurând" zona tropicală a Pământului în decursul unei zile (24h
50'). Astfel şi Luna prezintă o deplasare între tropice dar cu 5° 09'mai mare faţă de cea a Soarelui.
Această declinaţie de la sud la nord şi înapoi se produce în 27,2 ore, perioadă numită revoluţie
tropicală. Datorită diferenţei de oscilare a declinaţiei lunare faţă de cea a Soarelui, drumul Lunii
pe cer coboară timp de cca două săptămâni şi apoi urcă în celelalte două, trecând printr-un fel de
solstiţiu şi echinocţiu, când se află deasupra Ecuatorului. Fluxul şi refluxul depind de perioada
sinodică, fiind în raport cu revenirea Lunii în acelaşi punct faţă de Soare. Variaţia maximă posibilă
a revoluţiei sinodice atinge o lungime echivalentă cu 13 ore.
Un alt aspect care interesează maree le o reprezintă poziţia, în anumite momente, ,a Lunii şi
a Soarelui în raport cu Pământul, când atracţia lor se însumează sau se subsumează, denumite
sizigiile (conjucţie şi opoziţie) şi cuadratura.
Când Luna şi So~ele se află de aceeaşi parte a Pământului şi toate cele trei corpuri
formează ,o linie dreaptă, poziţia respectivă se numeşte conjuncţie. Atunci când Luna şi Soarele
sunt de o parte şi alta a Terrei, ele se află în opoziţie. Sizigii (syzygia=unire) înseamnă că cei trei'
aştri sunt în linie dreaptă, putând fi în opoziţie sau conjucţie.
Cuadratura apare atunci când cele trei corpuri formează un unghi de 90°, această situaţie
fiind posibilă de două Qri într-o lună sinodică.
Explicarea maret<l0r prin intermediul gravitaţiei s-ar~alizat numai după ce Newton a
formulat (în secolul al XVII-lea) legea atracţiei universale. In cazul mareelor, atracţia Lunii
participă în proporţie de cca 60%, iar Soarele, din cauza distanţei mai mari, participă cu cca 40%.
Mareele se produc sub forma de ridicare a apei oceanice la trecerea Lunii peste meridianul
locului sau peste meridianul opus, producându-se de două ori pe zi. Ca urmare, apele oceanice se
bombează ca un elipsoid pe direcţia Lunii şi coboară la jumătatea distanţei dintre cele două
bombări opuse. Teoria valurilor de maree arată că valurile odată formate (spre Lună şi în partea
opusă), se deplasează spre vest împreună cu satelitul Pământului, revenind în acelaşi loc după 24h
50'. Aceste valuri sunt atât de late încât nu sunt percepute de către vapoarele aflate în largul
oceanului, dar pe ţărm ele devin vizibile prin ridicarea şi înaintarea apei în locurile mai joase (flux).
, Undele mareice oscilează şi se deplasează în mod diferenţiat de la o regiune la alta.
Punctele atinse în acelaşi timp de unda mareică poartă numele de linii cotidale. Forţa Coriolis
modifică mersul acestor unde, motiv pentru care liniile coti dale se unesc în sisteme locale ce se
rotesc în jurul unor centri numiţi puncte amfidromice.
Periodicitatea mareelor lunare rezultă din rotirea valului mareic peste oceanul planetar. În
consecinţă se .formează o maree Înaltă şi o maree joasă în acelaşi interval de 12h 25'. Pe ţărm,
unde ridicarea apei este vizibilă, ea avansând peste suprafeţele joase, mareea înaltă se numeşte
flux, iar cea joasă, reflux. Între o maree joasă şi una înaltă, timpul
este de cca 6h 15'. Zilnic se constată o întârzâiere a producerii mareelor de SO' pentru unul şi
56
acelaşi loc, situaţie datorată factorilor cosmici şi locali. Fiecare loc are timpul său de întârzâiere,
timp numit şi "interval lunar", "perioada fluxului" sau "ora portului". Aceast timp este foarte
importantă pentr intrarea şi ieşirea navelor în şi din port.
Există o inegalitate diurnă a mareelor datorată oscilaţiei declinaţiei Lunii pe bolta
cerească, în revoluţia ei în jurul Pământului. Aportul Soarelui (de cca 40%) conduce la formarea
mareelor de sizigii şi a celor de cuadratură. Deplasarea valurilor mareice spre vest reduce viteza de
rotaţie a Pământului cu 1-2 milisecunde pe secol.
Mareele fluviatile sau fluviile de maree
Se produc sub formă de flux şi reflux, pe cursul inferior şi la gura de vărsare a unor fluvii
pe care apa oceanului poate pătrunde datorită unor mişcări de ridicare a nivelului oceanic după
ultima glaciatie. În aceste cazuri, se formează estuare largi care pătrund adânc în continent, ca nişte
braţe marine.' În timpul fluxului se formează un val mareic la gura fluviului care se propagă apoi
spre interior. Când avem ape puţin adânci ale fluviului se creează un val mareic mare, frontul său
de înaintare având forma unui perete de apă, este numit mascaret pe Sena (unde valul are 3-5m şi
urcă cu ISkmIh), pororoca pe Amazon (cu 5-6m) şi bora pe Gange.
Curenţii de maree
Se formează pe fluvii şi strâmtori. În timpul fluxului, curentul urcă pe râu în amonte cu o
viteză în creştere, până se atinge mareea înaltă. După acest moment, curenţii respectivi mai urcă
cca 1-3 ore, după care urmează curentul de reflux. Între ele se situează momentul de staţionare a
mareei. Cel mai puternic ca volum şi viteză este curentul de reflux care se amplifică şi cu apa dulce
a afluenţilor, colectată în timpul fluxului.
De o parte şi alta a strâmtorilor marine, se nasc, din cauza mareelor, diferenţe de nivel.
Compensarea se face prin curenţi ce pot atinge viteze de 2,5-6rn1s. La flux, curenţii curg într-o
parte, la reflux, în cealaltă. Situaţia aceasta se întâlneşte la curenţii din Messina (Grecia).
Mareele terestre
Reprezintă pulsaţii ale scoarţei cauzate tot de atracţia exercitată de Lună şi Soare, dar au
dimensiuni mai mici, de cca 23cm la Ecuator, scăzând mult spre poli. Pentru Europa, amplitudinile
sunt apreciate la 10-17cm. Perioadele de maree maximă pot avea unele efecte asupra activităţii
seismice şi chiar asupra climei. Unele efecte imediate au fost observate în peşteri, mai ales în
creşterea şi descreşterea debitelor unor ape subterane (izvoare vocluziene, izbucuri) ce corespund
cu fluxul şi refluxul terestru.
Mareele atmosferei
Pot atinge amplitudini de kilometri. Ele se combină şi cu fluctuaţia magnetosferei în raport
cu vântul solar. Forma atmosferei este similară cu cea a Pământului, adică elipsoidală, dar numai
pentru straturile inferioare, mai dense. Pentru straturile superioare, elipsa se alungeşte mult la
trecerea Lunii la meridian.
Presiunea din interiorul scoarţei
Presiunea care se exercită asupra unui punct din scoarţă reprezintă rezultatul direct sau
indirect al gravitaţiei. Această presiune se datorează forţelor litostatice (din toate direcţiile), a forţei
vaporilor de apă sau a gazelor (de origine magmatică), a presiunii apei (din granulele rocilor), a
presiunii atmosferice etc. Presiunea litostatică rezultă din greutatea Tocilor existente deasupra unui
punct şi creşte în scoarţăm, odată cu adâncimea. Ea este egală cu produsul dintre greutatea
specifică medie a rocilor acoperitoare şi adâncimea punctului considerat, după formula:
d*g*h
unde d este densitatea medie, g este acceleraţia greutăţii şi h adâncimea coloanei.
Creşterea presiunii verticale, cât şi a celei orizontale determină compresiunea rocilor
şi închiderea golurilor din interiorul rociloL Mai jos de 10krn, presiunea are caractere de tip
hidrostatic, deorece creşte plasticitatea rocilor, rezistenţa lor la compresiune şi temperatura de
topire a mineralelor. La adânc imi foarte mari, presiunile conduc la schimbări ale mineralelor şi
chiar a stării materiei. Tasarea, respectiv compactarea roci lor, reprezintă un efect direct al pre~iunii
litostatice. Tasarea scade porozitatea şi permeabilitatea, determinând înrnagazinarea apei, a
57
 petrolului sau a gazelor naturale în rocile poroase, cât şi curgerea lor, când sunt exploatate. Stresul
sau presiunea orientată, este cauzat de deplasarea sau împingerea plăcilor litosferei, de ridicarea
unui ;nasiv de sare etc. Este o forţă de tip tectonic, manifestată numai pe anumite direcţii. Din
cauza stresului se produc cute, şariaje şi deformări de tipul falii10r sau a diaclazelor.
Magnetismul terestru
Terra se comportă ca o uriaşă bară magnetică cu doi poli magnetici (dipoli) situaţi în
apropierea polilor geografici. Prin zona polilor geografici, liniile de forţă ies în exterior prin Polul
Sud şi re intră din spaţiul exterior al planetei, prin Polul Nord, formând un mare câmp magnetic
teFestru. Axa polilor magnetici este deviată cu 110 4' faţă de axa de rotaţie a Terrei. Câmpul
magnetic terestru se extinde în exteriorul Pământului până dincolo de învelişul gazos atmosferic, la
cca 65 .000-130.000km (aproximativ 10 raze terestre în partea dinspre Soare şi la câteva sute de
raze în cea opusă acestuia). Spaţiul respectiv formează magnetosfera. Marginea sa exterioară,
unde intensitatea câmpului magnetic este nulă, constituie magnetopauza. Dincolo de ea, undele
plasmei interplanetare prezintă perturbări în mersul lor. Magnetosfera funcţionează ca o ., capcană
megnetică, captând şi concentrând o serie de particule venite de la Soare (vântul solar) sau din
Cosmos, pe care apoi le redistribue într-un alt mod (sub forma unor centuri de radiaţii).
Magnetismul terestru orientează orice corp magnetizat în stare liberă pe direcţia liniilor de forţă
magnetică ale Pământului, atragând polii de sens contrar.
Frecările care apar între manta şi nucleu, ca urmare a stării lor fizice şi chiar a formei lor
eiipsoidale diferite, sunt principala cauză a fenomenului magnetic terestru. Câmpul magnetic de la
suprafaţa Pământului se defineşte prin trei elemente caracteristice şi anume: intensitate, declinaţie
şi înclinare. Intensitatea se măsoară în gamma iar valoarea medie a magnetismului terestru este de
34.600 gamma, mai mare la polii magnetici (70.000 gamma) şi mai mică la Ecuatorul magnetic
(25.000 gamma). Variaţiile peste sub aceste medii sunt socotite anomalii magnetice. Maximele
locale sunt impuse de zăcămintele de fier, de roci în care există diseminări fine de magnetit sau de
intruziuni bazice. Intensitatea câmpului magnetic scade pe verticală, de la suprafaţa terestră în sus.
Variaţiile în timp pot fi scurte (până la 11 ani) şi seculare. Declinaţia magnetică este
unghiul format între direcţia nord geografică şi cea nord magnetică, măsurat în plan orizontal în
direcţia acelor de ceas, pornind de la nordul geografic. Aceste unghiuri variază pe suprafaţa Terrei,
din cauza necoincidenţei celor două tipuri de poli, dar variază şi în timp, ca urmare a deplasării'
polilor magnetici. Pentru cunoaşterea declinaţiei magnetice necesară orientări lor pe hărţi, se
\ întocm~sc hărţi cu izogon~. . ~ . ~. . .
Inclinarea megnetlcă este unghIUl m plan vertIcal mtre onzontala locuIm ŞI vectorul forţeI
magnetice. Acest unghi poate fi de la orizontală în jos (înclinare pozitivă), specific emisferei
nordice, sau în sus (înclinare negativă). Înclinarea se poate vedea la un ac magnetic li~ber iar la
Ecuatorul magnetic înclinarea este zero, iar la poli ajunge la 90 o(acul stă vertical). Inclinarea
magnetică suferă oscilări, în special de ordin secular, din acelaşi cauze ca şi declinaţia.
Paleomagnetismul reprezintă orientările magnetice înregistrate în unele roci în timpul
formării lor, conform câmpului magnetic din acel loc şi din acea perioadă. Prin analiza
acestor orientări se poate deduce poziţia polului magnetic la acea dată. Magnetizarea
respectivă se numeşte remanenetă şi ea rămâne înregistrată în roci. Paleomagnetismul indică în .
principal două aspecte: unghiul dintre orientarea magnetismului actual şi cel remanent şi, în al
doilea rând, polaritatea celui remanenet care s-a dovedit adesea a fi inversă celei actuale.
Numeroasele analize făcute pe roci de vârste diferite au indicat existenţa unor perioade
când inversiuni le de polaritate au fost mai rare, ca de exemplu în cretacic, sau mai dese, ca cele
situate între paleozoic şi mezozoic. Perioadele de schimbare a polarităţii se înregistrează la nivel
global. Trecerea se face prin intermediul unor perioade de tranziţie care au durate relativ scurte de
5.000-10.000 ani, când polii magnetici ajung chiar la latitudinea Ecuatorului sau când lipseşte
câmpul magnetic. În perioadele de tranziţie, Terra poate fi lipsită de scutul său de protecţie,
reprezentat prin magnetosferă. Acest fapt poate determina modificări dramatice ale mediului,
ducând uneori chiar la dispariţia unor vieţuitoare. Alte momente, de o anumită polaritate şi
intensitate magnetică, pot influenţa gigantismul unor specii. Unghiul dintre magnetismul actual şi
58
cel remanent este cauzat şi de deriva unor blocuri sau continente. De aceea, magnetismul
remanenet şi reconstituirea poziţiei polilor în diferite etape au constituit un argument important în
admiterea derivei continentelor.
Magnetosfera
Magnetosfera şi magnetopauza (sau partea de tranziţie) reprezintă un câmp magnetic situat
la exteriorul Terrei, până mult dincolo de limitele atmosferei. Magnetosfera are o importanţă
aparte, deoarece intră în contact direct cu vântul solar, format din electroni, protoni şi atomi, într-o
stare fizică de tip plasmă. Acest flux loveşte magnetosfera cu viteze de 250-1.000km/s, formând un
front de şoc şi împingând-o spre Pământ pe partea luminată de Soare până la 64.000km, respectiv
10 raze terestre. În această parte, câmpul magnetic este intensificat. În partea opusă (întunecată) ,
magnetosfera se alungeşte enorm, sub forma unei cozi de cometă, până la 640.000km şi aici
câmpul magnetic se atenuează.
În partea dinspre Soare a magnetosferei, spre interiorul ei, s-au constatat, cu ajutorul
sateliţilor artificiali, unele benzi de concentrare a pati cuielor electrice (protoni şi electroni) . Acestea
sunt captate şi ordonate de către liniile de forţă magnetică, astfel încât fluxurile respective se
deplasează în spirală pe liniile de forţă, dinspre un pol spre celălalt. Ele formează inele de curenţi
sau centuri de radiaţii în interiorul magnetosferei. Sunt cunoscute două astfel de centuri, una la cca
3.600km şi alta la 13.000-19.000km, denumite centuri de radiaţii ale Pământului sau centurile Van
Allen.
Când au loc erupţii în cromosferă, vântul solar creşte mult în intensitate, generând aşa­
numitele furtuni magnetice şi fenomene electroluminoase în atmosfera înaltă a Terrei, de deasupra
regiunilor polare. Aceste fenomene luminoase poartă denumirea de aurore polare.
, Magnetosfera joacă un rol şi în formarea ionosferei (situată la 80-400km altitudine). Aici, razele
gamma şi X (din spectrul solar) sunt absorbite de către atomii şi moleculele de azot şi oxigen şi
eliberând câte un electron, devin ioni pozitivi. Electronii eliberaţi dau un curent electric se se
propagă prin ionosferă. Straturile de ioni reflectă undele radio, întorcându-le pe Terra.
Magnetosfera este un sistem complex, format din plasmă, câmpuri magnetice, câmpuri
electrice, unde şi particule cu energie înaltă, toate aflate într-o continuă interacţiune şi cu influenţe
determinante asupra ambientului terestru. Viaţa s-a adaptat influenţelor şi variaţiilor sale, dar
prezintă o anumită inerţie la variaţiile din timpul furtunilor magnetice. În mod direct,magnetosfera
constituie un scut pentru viaţa pe Terra împotriva unor radiaţii nocive cosmice, în special împotriva
. ultravioletelor. Cercetările au dovedit că principalul scut în acest sens este stratul de ozon, rolul
magnetosferei reducându-se, sub acest aspect, la numai 5-10%. Se pare că la începutul dezvoltării
vieţii, când stratul de ozon nu se formase încă, rolul de bază la avut magnetosfera.vîntul solar
influenţează, prin intermediul ionosferei
şi forma atmosferei. Ea este în principiu mult mai bombată la Ecuator (datorită forţei centrifuge şi
încălzirii aerului). Vântul solar presează şi comprimă atmosfera dinspre Soare între orele 6 şi 12, cu
un maxim între ora 12 şi 14. Agresivitatea radiaţiilor corpuscul are sosite prin intermediul vântului
solar este însă maximă între orele 14-18. De la ora 18 începe destinderea calotei atmosferice care a
fost anterior comprimată, procesul ţinând până la orele 0-2 noaptea, între orele 2 şi 6 dimineaţa,
relaxarea diminuează lent, de la 6, reîncepând comprimarea atmosferei.
Aspectele de ordin practic ale magnetismului terestru sunt multiple. S-a arătat posibilitatea
reconstituirii poziţiei continentelor prin asamblarea orientării magnetismului remanenet şi prin
înregistrarea mersului polilor magnetici. Există posibilitatea unor reconstituiri paleogeografice (şi
paleoclimatice) pentru cuaternar, pornind de la ideea că rocile depuse în etapele climatice mai
calde sunt mai susceptibile la magnetizare în raport cu cele depuse în faze mai reci.
Rolul cel mai important al magnetosferei este acela de scut pentru menţinerea vieţii, cu
posibilităţi de dereglare la furtuni magnetice, dar mai ales în perioadele de inversare a polarităţii
sale.
Teoria tectonicii plăcilor
La începutul anilor 60, apariţia teoriei tectonicii plăcilor a creat o revoluţie în domeniul
Ştiinţelor Pământului. De atunci, oamenii de ştiinţă au verificat şi îmbunătăţit această teorie iar
59

acum există o mai bună înţelegere a modului cum planeta noastră a luat naştere sub influenţa
procesului de tectonică a plăcilor. Ştim că, direct sau Aindirect, tectonica plăcilor influenţează
aproape toate procesele geologice, trecute sau prezente. Intr-adevăr, ideea că întreaga suprafaţă a
Păntântului se schimbă continuu, a schimbat profund modul în care privim lumea noastră.
În geologie, termenul de "placă" indică o "lespede" mare, rigidă, de rocă solidă.
Termenul de "tectonică" vine de la rădăcina grecească a cuvântului "a construi". AIăturând aceste
două cuvinte obtinem termenul de "tectonica plăcilor" care se referă la modul cum este
"construită" s~prafaţa Pământului din plăci tectonice. Teoria tectonicii plăcilor afirmă faptul c~
învelişul exterior al Pământului este fragmentat în aproximativ o Aduzină de plăci mai mari sau mal
mici care se găsesc într-o mişcare relativă una faţă de cealaltă. Inainte de apariţia teoriei plăcilor
tectonice, totuşi, unii oamenii deja credeau că actualele continente sunt fragmente din mari mase
continentale preexistente - "supercontinentele". Mai jos este prezentată ruperea supercontinentului
Pangaea (care în greceşte înseamnă "toate pământurile"), care a fost o parte importantă din teoria
translaţiei continentale, care a pregătit teoria tectonicii plăcilor.
Conform teoriei translaţiei continente lor, supercontinentul Pangaea a început să se
fragmenteze acum aprox. 225 - 200 milioane de ani, apărând astfel, probabil, continentele de
astăzi.
Tectonica plăcilor este un concept ştiinţific relativ nou, introdus acum 30 de ani, dar care a
revolutionat modul nostru de înţelegere al dinamicii planetei. Teoria a unificat studiile despre
. Păm~t, înmănunchind la un loc, mai multe ramuri ale ştiinţelor pământului, de la paleontologie
(studiul fosilelor), până la seismologie (studiul cutremurelor). A oferit explicaţii la întrebări la care
oamenii de ştiinţă au căutat răspuns timp de mai multe secole - cum ar fi întrebarea despre modul
în care cutremurele şi erupţiile vulcanice apar în anumite zone ale Pământului sau de ce şi cum s-au
format lanturi montane precum Alpii şi Himalaya.
De ce este' Pământul o planetă atât de agitată? Ce anume face ca solul să se scuture atât de violent,
ca vulcanii să erupă cu forţă explozivă şi mari lanţuri montane să se ridice la înălţimi incredibil de
mari? Oamenii de ştiinţă, filosofii şi teologii s-au "luptat" cu astfel de întrebări timp de secole de-a
rândul. Până pe la 1700, cei mai mulţi europeni credeau că un Potop biblic a fost cel care a modelat
suprafaţa 'Pământului. Acest mod de gândire a fost cunoscut sub denumirea de "catastrofism" iar
geologia (studiul Pământului) se bazează pe credinţa că toate schimbările de pe Pământ au avut loc
brusc şi au fost cauzate de o serie de catastrofe. Totuşi, pe la mijlocul secolului 19, "catastrofismul"
a făcut loc "uniformitarismului", un nou mod de gândire, centrat pe "Principiul
Uniformitarismului", propus în 1785 de James Hutton, un geolog scoţian. Acest principiu este
formulat după cum urmează: "Prezentul este cheia către trecut". Cei care şi-au însuşit acest punc~
de vedere au presupus că forţele şi procesele geologice care acţionează astăzi pe Terra sunt aceleaşI
cu cele care au actionat în trecutul geologic.
Conving~;ea conform căreia continentele nu au fost întotdeauna în aceeaşi poziţie ca şi
astăzi a apărut cu mult înainte de secolul 20. Această concepţie a fost pentru prima dată sugerată în
anul 1596 de către creatorul olandez de hărţi Abraham Ortelius, în lucrarea sa "Thesaurus
Geographicus". Ortelius a sugerat că Americile au fost "rupte" de Europa şi Africa "... de către
cutremure şi inundaţii", şi continua spunând: "Vestigiile rupturii se prezintă ele singure, dacă
cineva ar privi o hartă a continentelor şi ar analiza cu atenţie coastele celor 3 continente". Ideea lui
Ortelius a redevenit actuală în secolul 19. Totuşi, abia în anul 1912, ideea mişcării continentelor a
fost serios luată în considerare sub forma unei teorii pe deplin individualizate - intitulată "Teoria
translatiei continentelor" - prezentată publicului pentru prima 'dată în 2 articole publicate de un
meteo;olog german, în vârstă de 32 de ani, Alfred Lothar Wegener. El a susţinut ideea că acum 200
milioane de ani în urmă, supercontinentul Pangaea a început să se scindeze. Alexander Du Toit,
profesor de geologie la Universitatea din Johannesburg, unul dintre cei mai fermi suporteri ai lui
Wegener, a sugerat că Pangaea s-a rupt mai întâi în două mari mase continen~ale, Laurasia- în
emisfera nordică şi Gondwana,în emisfera sudică. Teoria lui Wegener se baza mal ales pe faptul că
lui i se părea că America de Sud şi Africa se "îmbucă" mult ~rea bine una în alta, lucru observat,
aşa cum am spus mai sus, de Abraham Ortelius, cu 3 secole mai înainte. Wegener a fost de
60
as~menea intrigat de apariţia unor structuri geologice neobişnuite şi a unor fosile de plante şi
anImale ~tât pe coastele Americii de sud cât şi ale Africii (în prezent separate de Oceanul Atlantic).
El a motIvat aceste lucruri prin aceea că era imposibil din punct de vedere fizic pentru cele mai
multe or~ani~me, .să înoate sau să fi fost transportate în vreun fel peste ocean. Pentru el, prezenţa
unor. fosIle IdentIce de-a lungul coastelor Africii şi Americii de Sud, a reprezentat cea mai
~onvmgătoare dovadă ca, odată, cele 2 continente au fost un singur tot. ,
In concepţia lui Wegener, translaţia continente lor după ruperea Pangaeii explica nu doar potrivirea
în apariţia .de fosile în ambele continente, dar şi dramaticele schimbări climatice ce au avut loc pe
unele contmente. De exemplu, descoperirea de fosile de plante tropicale (sub forma depozitelor de
cărbune) în Antarctica, a condus la concluzia că acest tărâm îngheţat a fost situat, anterior, mai
aproape de ecuator, unde vegetaţia luxuriantă, de mlaştină, putea să se dezvolte. O altă potrivire
geologică şi climatică constă în fosilele de ferigă (Glossopteris) descoperite în actualele regiuni
polare şi apariţia de depozite glaciare în Africa aridă de azi, cum ar fi în valea Vaal River din
Africa de Sud.
"Teoria translaţiei continente lor" va deveni scânteia care a aprins focul unei noi abordări în
privinţa evoluţiei scoarţei terestre. Dar în timp ce Wegener îşi prezenta teoria, comunitatea
ştiinţifică lua în cosiderare conceptul conform căruia continentele şi oceanele ar fi fost din
totdeauna pe suprafaţa Pământului. Deloc surprinzător, propunerea lui Wegener nu a fost bine
primită, deşi se pare că se potrivea cu informaţiile ştiinţifice ale timpului. Un punct slab în teoria
lui Wegener a fost acela că nu putea să răspundă celei mai importante întrebări pusă de către critici:
"~e fel de forţe ar putea fi ele, atât de puternice fiind, încât să deplaseze mase mari de roci p~
dIstanţe atât de mari" ? Wegener a presupus că, pur şi simplu, continentele şi-au făcut drum printre
oceane, dar Harold Jeffreys, un vestit geofizician, a argumentat, în mod corect, că era fizic
imposibil pentru marile mase de roci să "traverseze" oceanele, fără să se rupă în mai multe bucăţi.
• Wegener şi-a devotat restul vieţii căutării cu încăpăţânare de dovezi suplimentare
pentru a-şi apăra teoria până la moartea sa în 1930, în timpul unei expediţii către calota de gheaţă, a
Groenlandei. Deşi controversele au continuat, totuşi, după moartea sa, dovezi noi rezultate din
explorarea fundului oceanului au reaprins interesul pentru teoria lui Wegener, ducând, în final la
apariţia "Teoriei tectonicii plăcilor".
Plăcile tectonice s-au dovedit a fi la fel de importante pentru ştiinţele pământului ca şi
descoperirea structurii atomului pentru chimie sau fizică sau teoria evoluţiei pentru ştiinţele vieţii.
Deşi teoria tectonicii plăcilor este acum larg acceptată de către comunitatea ştiinţifică, unele
aspecte ale teoriei sunt încă dezbătute şi astăzi. În mod ironic, una dintre cele mai importante
întrebări este cea la care Wegener nu a reuşit să răspundă: care este natura forţelor care deplasează
plăcile ? Oam~nii de ştiinţă mai dezbat astăzi şi modul în care tectonica plăcilor a acţionat în
trecutul istoric al Pământului şi dacă procese similare acţionază sau au acţionat vreodată, pe alte
planete ale sistemului solar.
Ce este o placă tectonică?
O placă tectonică (numită şi placă litosferică), este o placă masivă de rocă, de formă
neregulată, alcătuită, în general, atât din litosferă oceanică cât şi continentală. Mărimea plăcilor
poate varia de la câteva sute pănă la câteva milioane de kilometri pătraţi, plăcile Pacifică şi
Antarctică fiind cele mai mari. Grosimea plăcilor variază de asemenea mult, de la 15km pentru
litosfera oceanică tânără, până la aproape 200km, pentru vechea litosferă continentală (de exemplu
părţile nordice ale Americii de Nord şi de Sud) . .
Cum plutesc aceste masive plăci de rocă în ciuda enormei lor greutăţi? Răspunsul se găseşte
în compoziţia roci lor. Crusta continentală este compusă din roci granitice care conţin minerale
relativ uşoare, cum ar fi feldspaţii şi cuarţul. Prin contrast, crusta oceanică este alcătuită din roci
bazaltice, care sunt mai dense şi mai grele. Variaţiile grosimilor plăcilor tectonice reprezintă modul
în care natura compensează balanţa în ceea ce priveşte densitatea şi grosimea celor 2 tipuri de
crustă. Deoarece rocile continetale sunt mult mai uşoare, crusta de sub continente este mai groasă
(până la 100 km), în timp ce crusta de sub oceane are, în general, aproximativ 5 km grosime. Ca şi
61
aisbergurile, unde doar vârfurile sunt vizibile deasupra apei, continentele au rădăcini adânci care le
susţin "pe linia de plutire" .
I Cele mai multe dintre limitele dintre plăci nu pot fi văzute, deoarece sunt ascunse sub
oceane. Totuşi marginile plăcilor oceanice au putut fi trasate cu acurateţe din spaţiul cosmic prin
măsurătorile efectuate de către sateliţii GEOSA T. Cutremurele şi activităţile vulcanice sunt
concentrate în apropierea acestor margini. Plăcile tectonice au luat naştere acum cca 4,6 miliarde
de ani şi plutesc pe astenosferă încă de atunci, alăturându-se şi depărtându-se continuu.
Alături de multe alte trăsături ale suprafeţei Pământului şi plăcile tectonice se modifică
continuu. Cele alcătuite parţial sau în întregime din litosferă oceanică, se pot scufunda sub o altă
placă şi chiar pot dispărea complet. Acest proces are loc acum în dreptul statelor Oregon şi
Washington (în largul coastelor acestor state). Mica placă Juan de Fuca, o rămăşiţă a plăcii
oceanice mult mai mari numită placa Farralon, se va consuma, într-o bună zi, prin scufundare sub
placa Americii de Nord.
Dezvoltarea teoriei lui Wegener
Teoria translaţiei continentelor a fost puternic dezbătută timp de decenii după moartea lui
Wegener, înainte de a fi etichetată drept excentrică, absurdă şi improbabilă. Totuşi, după 1950, un
val de noi dovezi au apărut pentru a reînvia dezbaterile legate de ideile şi implicaţiile provocatoare
ale teoriei lui Wegener. În particular, 4 mari concluzii au dus la formularea teoriei tectonicii
plăcilor:
. 1. demonstrarea faptului ca fundul oceanului este tânăr şi neuniform;
2. confirmarea unor repetate inversiuni ale câmpului magnetic terestru în trecutul geologic;
3. apariţia ipotezei lărgirii fundului oceanic asociată cu teoria reciclării crustei oceanice;
4. o documentare exactă asupra faptului că activitatea cutremurelor şi cea a vu1canilor este
concentrată de-a lungul liniei mediane a oceanelor şi lanţuri lor montane submarine.
Cartarea fundului oceanului
Înainte de secolul 19, adâncimile oceanului erau considerate subiectul unui mare număr de
speculaţii iar cei mai mulţi oameni credeau că fundul oceanului este relativ plat şi lipsit de trăsături
specifice, deşi încă din secolul 16, câţiva navigatori au descoperit că fundul oceanului poate fi
extrem de' diferit în adânc, nefiind atât de plat precum se credea. Explorările oceanice întreprinse
de-a lungul secolelor următoare au îmbunătăţit în mod simţitor cunoştinţele despre fundul'
oceanului. Acum ştim că cele mai multe procese geologice de pe uscat sunt legate, direct sau
indirect, de dinamica fundului oceanic.
Mijloacele de măsurare ale adâncimilor oceanelor s-au multiplicat în secolul 19, când
măsurătorile batimetrice erau deja o activitate de rutină în Oceanul Atlantic şi Marea Caraibilor. În
1855, o hartă batimetrică editată de locotenentul din marina SUA, Matthew Maury, a relevat pentru
prima dată existenţa lanţurilor de munţi submarini în centrul Atlanticului. Imaginea noastră despre
,fundul oceanului s-a îmbunătăţit mult după Primul Război Mondial când dispozitivele pe bază de
ecolocaţie (sisteme primitive de sonar), au început să măsoare adâncimile oceanelor prin
înregistrarea timpului cât îi trebuie unui semnal sonor (un semnal "ping" generat electric) trimis de
pe un vas, pentru a atinge fundul oceanului şi a se reîntoarce. Astfel de măsurători efectuate cu
ajutorul sonarului, au demonstrat clar continuitatea şi neuniformitatea lanţuri lor de munţi submarini
din partea centrală a Oceanului Atlantic (riftul medio-Atlantic). În anii 1950, expediţiile
oceanografice au luat un mare avânt. Datele adunate în cadrul cercetărilor oceanografice efectuate '
de mai multe ţări au dus la descoperirea că un mare lanţ montan existent pe fundul oceanelor,
înconjoară practic Pământul. Numite rifturi globale medio-oceanice, aceste imense lanţuri de munţi
submarini -cu lungimi mai mari de 50.000km şi, pe alocuri, cu grosimi mai mari de 800km -
urmează un traseu în zig-zag printre continente. În Oceanul Atlantic dorsala urmează mediana
oceanului, are rifturi deschise şi puţine gropi abisale. Pacificul, în schimb, are dorsala deplasată
lângă cele două Americi, riftul este închis, adică nefuncţional, prezintă numeroase fose adânci
aliniate N-S, precum şi aliniamente puternice de vulcani (aşa numitul Cerc de Foc al Pacificului) şi
cutremure frecvente.
62
Liniile magnetice şi inversiunea polilor magnetici
La începutul secolului 20, cei care lucrau în domeniul paleomagnetismului (se ocupă cu
studiul câmpului magnetic al Pământului în trecutul său) - precum Bernard Brunhes din Franţa,
(1906) şi Motonari Matuyama din Japonia (1920), au observat că, în general, rocile pot fi de două
tipuri, conform proprietăţilor magnetice. Un tip prezintă aşa numita yolaritate normală,
reprezentată de mineralele magnetice din roci care au aceeaşi polaritate ca Şl câmpul magnetic
terestru. În acest caz, acul busolei (aşezată deasupra unei roci) indică punctul nord magnetic.
Celălalt -tip, prezir;tă polaritate inversă, indicată de un aliniament al polarităţii opus câmpului
magnetic terestru. In acest caz, acul magnetic al busolei va indica sudul. Cum se poate aşa ceva?
Răspunsul se găseşte în magnetitele din rocile vulcanice. Particulele de magnetită - care se
comportă ca nişte ,mici magneţi - se aliniază singure pe direcţia câmpului magnetic terestru. Când
magma (rocă topită conţinând minerale şi gaze) se răceşte şi formează roca vulcanică solidă,
aliniamentul particulelor magnetice este "blocat" înregistrând orientarea magnetică a Pământului
sau polaritatea, din momentul răcirii rocii.
Expansiunea fundului oceanic şi reciclarea crustei oceanice
Descoperirea benzilor magnetice naturale ale Pământului a lansat noi întrebări: cum se
formează modelul benzilor magnetice ale Pământului? Şi de ce aceste benzi sunt simetrice în jurul
crestelor rifturilor medio-oceanice? Aceste întrebări nu ar fi putut primi răspuns fară să se fi
cunoscut importanţa rifturilor. Noua magmă care se ridică din interiorul Pământului prin
intermediul acestor zone şi eventual erupe de-a lungul crestelor rifturilor, crează o nouă crustă
oceanică. Acest proces, numit mai apoi expansiunea fundului oceanic operează de milioane de ani,
reali~ând sistemul de dorsale şi rifturi medio-oceanice.
Concentrarea cutremurelor
În secolul 20, îmbunătăţirile aduse instrumentelor seismice şi celor de înregistrare a
• cutremurelor (seismografe), au permis oamenilor de ştiinţă să cunoască despre concentrarea pe
anumite areale a cutremurelor, cel mai adesea de-a lungul marginilor oceanelor şi rifturilor
oceanice. Prin anii 1920, seismologii au început să identifice câteva zone de cutremure intense
paralele cu marginile continentelor, care erau înclinate, de obicei, cu 40-600 faţă de orizon'taIă şi
cu adâncimide câteva sute de kilometri către interiorul Pământului. Aceste zone au fost numite mri
târziu, zone Wadati-Benioff, sau simplu zone Benioff, în onoarea seismologilor Kiyoo Wadati din
Japonia şi Hugo Benioff din SUA.
Înţelegerea mişcării plăcilor
Oamenii de ştiinţă înţeleg acum destul de bine cum se mişcă plăcile şi cum sunt legate
aceste mişcări de activitatea vu1canică. Cele mai multe mişcări apar de-a lungul zonelor înguste
dintre plăci, unde rezultatele forţelor care acţionează asupra plăcilor tectonice sunt evidente.
Există 4 tipuri de mişcări (margini) de plăci:
1. mişcări (margini) divergente - unde crustă nouă este generată pe măsură ce plăcile se
îndepărtează una de alta;
2. mişcări (margini) convergente - unde crusta este distrusă pe măsură ce una din plăci se
scufundă sub cealaltă;
3. margini transformante - unde crusta nu este produsă nici distrusă, în timp ce plăcile
alunecă orizontal una peste alta;
4. zona marginilor plăcilor - cordoane înguste, unde marginile nu sunt atât de bine
definite, iar efectele interacţiunilor dintre plăci sunt neclare.
Mişcările divergente
Marginile divergente ale plăcilor apar de-a lungul centrilor unde plăcile se depărtează una
de alta şi crusta nouă este creată de către magma care împinge în sus, venind dinspre manta. Zona
cea mai cunoscută cu margini de plăci divergente este Riftul medio-oceanic. Acest lanţ montan
submers, care se întinde de la Oceanul Arctic până sub capătul sudic al Africii este doar un
segment din sistemul global al rifturilor medio-oceanice care înconjoară Pământul. Viteza medie a
expansiunii dorsalei medio-oceanice este de aproximativ 2,5cm pe an sau 25km la un milion de
ani.
1 63
 Islanda, insulă vulcanică care se găseşte pe traseul dorsalei medio-Atlantice, este, pentru
oamanii de ştiinţă, un adevărat laborat~r pentru studiul proceselor care apar în părţile submerse ale
dprsalei, cercetările fiind făcute la suprafaţa insulei. Islanda este divizată de plăcile Eurasiatică şi
Nord Americană, şi se constată că America de Nord se îndepărtează de Eurasia.
În Estul Africii, procesele de extindere a scoarţei au rupt deja Arabia Saudită de restul
Africii, formând Marea Roşie. Separarea activă dintre Placa Africană şi Arabă, crează ceea ce
geologii au numit tripla joncţiune, unde Marea Roşie se întâlneşte cu Golful Aden. Un nou centru
de extindere a scoarţei ar putea să se formeze sub Africa, de-a lungul zonei riftului Est African.
Mişcările convergente
Mărimea Pămăntului nu s-a modificat semnificativ în ultimii 600 milioane de ani, Ş1
probabil nici înainte, adică după momentul formării planetei, acum 4,6 miliarde de ani.
Mărimea neschimbată a Pământului implică faptul potrivit căruia, crusta trebuie să se
distrugă cu aceeaşi viteză cu care se formează. O astfel de "reciclare" a crustei are loc de-a lungul
marginilor convergente, unde plăcile se mişcă una către alta şi câteodată una dintre plăci se
scufundă (se subduce) sub cealaltă. Locul unde se scufundă o placă se numeşte zonă de subducţie.
Tipul de mişcare (margine) de convergenţă - numit şi de "coliziune foarte uşoară"- care loc
între plăci, depinde de tipul litosferei implicate. Convergenţa poate apărea între un ocean şi o mare
placă continentală sau între 2 mari plăci oceanice, sau între 2 mari plăci continentale.
Convergenţa ocean-continent
Dacă ar fi posibil să secăm Oceanul Pacific, am putea să vedem o imagine destul de
uimitoare: un aliniament de lungi şi înguste rifturi curbate, cu lungimi de sute de kilometri care au
adâncimi de 8-10 km în placa oceanică. În largul 90astelor Americii de Sud, de-a lungul riftului
. care este paralel cu statele Peru şi Chile, Placa (oceanică) Nazca este împinsă şi este subdusă sub
partea continentală a plăcii Americii de Sud. În schimb, placa Americii de Sud prezintă o mişcare
de ridicare, determinând formarea Munţilor Anzi, asemănătoare unei coloane vertebrale a
continentului. Aici se produc cutremure puternice, distructive, iar lanţurile montane se înalţă rapid.
Chiar placa Nazca, se scufundă încet, dar continuu în rift, iar cele mai adânci părţi implicate în
subducţie se rup în bucăţi mai mici care rămân blocate în acel loc perioade mari de timp înainte de
a se mişca brusc şi de a provoca cutremure.
Convergenţa continent-continent
Lanţul munţilor Himalaya este o dovadă clară a uneia dintre cele mai vizibile şi
spectaculoase consecinţe ale tectonicii plăcilor. Când două continente se întâlnesc, nici una nu se
subduce, deoarece blocurile continentale sunt relativ uşoare, precum două aisberguri care se
ciocnesc, ambele opunându-se mişcării de coborâre. În schimb, crusta tinde să să se curbeze şi să
fie împinsă în sus sau lateral. Coliziunea Indiei cu Asia acum 50 de milioane de ani a făcut ca Placa
Eurasiatică să se încreţească şi să încalece Placa Indiană. După coliziune, convergenţa lentă dintre
cele 2 plăci timp de milioane de ani, a dus la formarea Munţilor Himalaya şi a Platoului Tibet, până
la înălţimile pe care le au astăzi.
Zonele de margine a unor plăci multiple A
. Nu toate plăcile sunt la fel de simple precum cele descrise mai sus. In unele regiuni,
marginile nu sunt bine definite datorită apariţiei deformărilor în timpul mişcării plăcilor, care se
extind până la o fâşie îngustă (numită zonă de margină a plăcilor). Una dintre aceste zone
marchează regiunea Mediterano-Alpină dintre Eurasia şi Placa Africană, unde se pot recunoaşte
mai multe fragmente de plăci mai mici, numite şi microplăci. Deoarece zonele de margină a
plăcilor presupun existenţa a cel puţin 2 plăci mari şi a una sau mai multe microplăci prinse între
cele mari, structura geologică este complicată foarte mult şi au loc cutremure.
Viteza de deplasare a plăcilor
Astăzi putem să măsurăm viteza cu care se deplasează plăcile, dar cum putem să ştim care a
fost viteza de deplasare de-a lungul timpului geologic? Oceanul deţine una din piesele cheie ale
acestui puzzle. Deoarece benzile magnetice ale fundului oceanului înregistrează
oscilaţiile câmpului magnetic terestru, oamenii de ştiinţă, cunoscând durata aproximativă a
fenomenului de inversare a câmpului magnetic, pot calcula viteza medie a mişcării plăcilor într-o
64
anumită perioadă a timpului geologic. Acestă viteză medie diferă de la o zonă la alta, de exemplu,
de-a lungul riftului Arctic este cea mai redusă (mai puţin de 2,5 cm pe an) iar de-a lungul Riftului
Pacificului de est, la aproximativ 3400 km de Chile, se înregistrează viteza cea mai mare (15 cm pe
an).
Punctele fierbinţi: traseul termic al mantalei
Marea majoritate a cutremurelor şi erupţiilor vulcanice au loc lângă marginea plăcilor, dar
sunt şi câteva excepţii. De exemplu, Insulele Hawaii, care sunt în întregime de origine vulcanică, s-
au format în mijlocul Pacificului, la mai mult de 3200 km distanţă de cea mai apropiată margine de
placă continentală.
În anul 1963, geofizicianul J. Tuzo Wilson, cel care a descoperit faliile de transformare, Il
venit cu o idee ingenioasă, care mai apoi a devenit teoria punctelor fierbinţi. Wilson a observat că
în anumite zone, cum ar fi insulele Hawaii, vulcanii au fost activi perioade lungi de timp . Acest
lucru s-ar putea întâmpla, a gândit el, dacă regiuni mici, cu vârstă mare, şi foarte fierbinţi, numite
puncte fierbinţi, ar exista sub plăci şi ar indica surse de energie puternică asemănătoare cu Cercul
de Foc al Pacificului (sau la contactul unor plăci tectonice), care generează vulcanism activ. Wilson
a emis ipoteza că forma liniară distinctivă a lanţului insulelor Hawaii este rezultatul deplasări i
Plăcii Pacifice peste o zonă fierbinte adâncă, staţionară, din manta, localizată sub locul unde se
găsesc astăzi insulele Hawaii. Energia din punctele fierbinţi produce o sursă continuă de magmă
prin topirea parţială a Plăcii Pacificului. Magma, care este mai uşoară decât rocile solide din jur, se
ridică prin manta şi crustă pentru a erupe pe fundul oceanului, formând un munte submarin activ.
După ţin timp, nenumăratele erupţii vor determina ca acel aparat vulcanic să se înalţe până va ieşi
în final deasupra nivelului oceanului şi va forma o insulă vulcanică. Wilson a sugerat faptul că
mişcarea continuă a plăcilor tectonice deplasează insula vulcanică dincolo de zona fierbinte,
rupând legătura cu sursa de magmă iar activitatea vulcanică încetează. În timp ce o insulă vulcanică
devine inactivă, o alta se dezvoltă deasupra unui punct fierbinte şi ciclul se repetă. Acest proces de
naştere şi moarte a vulcanilor, care durează de inilioane de ani, a creat un lung şir de insule
vulcanice şi munţi submarini pe fundul Oceanului Pacific.
Plăcile tectonice şi oamenii
Cutremurele
Deoarece populaţia din multe centre urbane importante trăieşte în apropierea zonelor de
falie active, cum ar fi San Andreas, milioane de oameni au suferit pierderi personale şi economice,
ca rezultat al acţiunii destructive a cutremurelor şi încă şi mai mulţi au trăit senzaţia mişcărilor
seismice. Deloc surprinzător, unii oameni cred că atunci când "Cel Mare" se va produce, California
se va rupe în bucăţi şi va cădea în Pacific, sau că Pământul se va deschide de-a lungul faliei şi va
înghiţi oameni, maşini şi case. Astfel de păreri nu au nici o bază ştiinţifică. Nici Pământul nu se va
deschide şi nici California nu va cădea în mare, deoarece zona de falie se întinde până la o
adâncime de 15 km, ceea ce înseamnă doar un sfert din grosimea crustei continentale.
San Andreas este o falie care separă Placa Pacifică de Placa Americii de Nord, care se
macină una pe alta pe o direcţie nord-sud. Mişcările care au loc de-a lungul faliei pot fi bruşte sau
lente, numite creep. Segmentele de falie declanşează multe cutremure de mică intensitate care
provoacă puţine pagube sau chiar deloc. Aceste segmente care produc creeping-ul sunt separate d.:
segmentele cu activitate seismică mai slabă numite goluri seismice, ambele situate de-a lungul
faliei. Aceste segmente înmagazinează o mare cantitate de energie care se poate păstra timp de
decenii sau chiar secole, înainte de a se descărca prin intermediul unor cutremure devastatoare. De
exemplu, Marele cutremur din anul 1906 (cu magnitudinea de 8,3
pe scara Richter) a avut loc de-a lungul unui segment cu lungimea de 430 km situat de- a lungul
faliei San Andreas, extinzându-se de la Capul Mendocino până la San Juan Bautista.
Stresul se Cj.cum~lează într-un astfel de segment longitudinal de falie şi poate fi eliberat aşa cum un
băţ este îndoit până ce se rupe. Băţul se va îndoi destul de uşor până la un anumit punct, când
stresul devine prea mare. Vibraţiile care se resimt atunci când băţul se rupe reprezintă energia
eliberată. La fel, vibraţiile seismice produse când plăcile se mişcă brusc, radiază dinspre punctul de
fractură, numit focarul cutremurului sau hipocentru. Punctul geografic situat deasupra focarului
65
este numit epicentrul cutremurului. În cazul cutremurelor puternice, energIa eliberată poate
produce daune la distanţe de sute şi mii de kilometri faţă de epicentru.
Erupţiile vulcanice . _
J Ca şi cutremurele, activitatea eru~ţiilor vulcan.ice est~ le~~~ă de proce~ele d: tecton~ca a
plăcilor. Cele mai active zone cu vuicani deasupra ~Ivelul:ll ma:ll sunt .locah~ate m ~proplere~
marginii plăcilor, unde subducţia este evidentă, ~ar mai ~le~ m bazmul Pacdiculm. TotuŞI, cele mai
multe activităţi vulcanice, care produc cam treI sfertun dm lava care erupe pe. Terra, au loc su~
nivelul oceanului. Cele mai multe sunt situate de-a lungul zonelor de extmdere a fundulUI
oceanului, cum ar fi Falia Medio-Atlantică şi Falia Pacificului de Est.
Tsunami
Cutremurele puternice care apar de-a lungul zonelor de subducţie produc valuri tsunami (de
la cuvântul japonez tsunaini = "val de port"), care constituie pericole pentru comunităţi le umane
din zonele litorale şi pentru insulele care "punctează" Pacificul. . .. .,
Tsunami s'!nt generate de cutremurele submarine, d~ alunecăn de faIn sub~~anne ŞI. d~
erupţii vulcanice. In timpul unui cutremur, f~ndul oceanu~UI se p~ate depla.s~ cu caţ~va metn ş~
astfel, mase enorme de apă intră brusc în mIşcare, deplasandu-se mcoace Ş? mcolo. tImp. de maI
multe ore. La suprafaţa apei se formează valuri care traversează o~eanul cu vIte_ze ma.I man de 80?
km la oră. Energia acestor valuri transoceanice poate deplasa marI mase de apa pe dIstanţe de mll
de kilometri faţă de punctul de plecare, înainte de a se "sparge" de ţărm.
Resursele naturale . r·
Multe dintre resursele naturale ale Pământului, de energie, de minerale şi sol sunt
concentrate în apropierea marginilor actualelor sau fostelor plăci tectonice.
Vulcanii pot provoca multe pagube şi distrugeri dar pe .term~n lu~g pot av~a ŞI acţIUne
benefică. Timp de milioane de ani, chimismul şi fenomenele fiZIce dm rocIl,e vulcanlce au dus la
. .
formarea celor mai fertile s'oluri din lume. În regiunile tropicale umede, cum ar fi nord-vest~l
Insulelor Hawaii, formarea solurilor fertile şi dezvoltarea vegetaţiei luxuriante după o erupţIe
vulcanică poaţe dura doar câteva sute de ani.
Depozitele de minereuri . '
Cele mai multe zăcăminte metalifere din lume, cum ar fi cuprul, argmtul, aurul, zmcul, sunt
asociate cu magmele găsite în adânc, la baza vulcanilor stinşi, deasupra zonelor de subdu~ţi:.
Magma care se ridică spre suprafaţă nu reuşeşte î~totdeauna ~ă~ erupă la supraf~ţa sC?arţ~I; :~
schimb ea se poate răci şi întări sub aparatele vulcamce, determmand formarea uneI man vanetaţI
de tipuri de roci cristaline (numite, în general, roci plutonice sau granit~ce). De asemenea, în zonele
cu vulcani apar şi izvoare cu apă fierbinte (până la 380 de grade CelsiUS) care sunt cunoscute sub
denumirea. de izvoare geotermice.
Combustibilii fosili
Petrolul şi gazele naturale sunt rezultatul fosilizării şi descompunerii matenei organice
acumulate în bazinele geologice de acumulare care de obicei, flanchează lanţurile montane.
Căldura şi presiunea de la mari adâncimi, transformă materia organică descompusă, în acumulări
de gaze şi petrol lichid, care apoi migrează prin porii rocilor către spaţii mai largi din scoarţă, unde
se acumulează în zăcăminte (cap,cane stratigrafice), situate la adânc imi
medii de 5 km.
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
- structura Pământului şi plăcile tectonice;
- orogeneza (metamorfismul);
_ vulcanismul; i'
- cutremuri le de pământ;
- componentele Pământului şi ciclul rocilor
- tipurile de roci;
- compoziţia rocilor;
- dezagregarea şi alterarea;
- tipurile de relief;
66
BIBLIOGRAFIE:
Terra, Introducere în geografie ca stiinţă - Simion Mehedinti, 1994
Descrierea litosferei pg. 121 - 204
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Energetica Pământului pg. 267 - 291
Energia seismică pg. 311 - 331
Geografie fizică generală - Ioan Donisă si colab, 1998
Litosfera ca parte componentă a geosistemului pg. 138 - 188
Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
Interacţiunea dintre procesele exogene şi cele endogene în apariţia formelor mari ale reliefului
suprafeţei terestre pg. 300 - 308
Alterarea pg. 166 - 174
Influenţa energiei interne a pământului asupra formării învelişului landşaftic pg. 285-300
Capitolul VII. ATMOSFERA
Compozitia atmosferei
,În atmosferă sunt cca 11 gaze mai importante (ca volum), care intră în compoziţia părţii
P nferioare. Dintre aceste gaze azotul, oxigenul, vaporii de apă, bioxidul de carbon, metanul,
bioxidul de azot şi ozonul sunt extrem de importante pentru biosfera terestră
Azotul şi oxigenul sunt componentele principale ca pondere volumetrică Împreună aceste
gaze formează aproximativ 99% din aerul atmosferic uscat (fără vapori de apă). Totodată, aceste
gaze sunt intim legate de existenţa vieţii pe Pământ.
Azotul este preluat din atmosferă şi stocat la nivelul suprafeţei terestre de către bacteriile
fixatoare de azot, ca şi în urma spălării atmosferei de către precipitaţii. Prezenţa acestui element în
alcătuirea solului şi în cadrul unităţilor acvatice asigură cea mai mare parte din necesarul nutritiv al
plantelor. Azotul se reîntoarce în atmosferă prin combustia biomasei şi prin denitrificare.
/" Oxigenul circulă între atmosferă şi organismele vii, prin intermediul fotosintezei şi al
respiraţiei. Fotosinteza produce oxigen prin convertirea chimică a bioxidului de carbon şi apei în
\
glucoză, sub acţiunea razelor solare. Respiraţia este un proces opus fotosintezei, ea constând în
, combinarea oxigenului cu glucoza pentru a se elibera 1(nergie (chimică) necesară metabolismului.
I Produsele acestei reacţii sunt apa şi bioxidul de carbon.
~, Următorul gaz, ca abundenţă, este reprezentat de vaporii de apă. Conţinutul atmosferei în
: vapori de apă variază atât în spaţiu, cât şi în timp. Cea mai mare concentraţie de vapori de apă
apare în preajma Ecuatorului (deasupra oceanelor şi a pădurilor tropicale umede). La cealaţtă
I extremă, zonele polare reci şi deşerturile tropicale sunt areale în care
I ponderea vaporilor de apă poate ajunge temporar la 0%. Vaporii de apă din atmosferă joacă un re 1
foarte important pentru funcţionarea sistemului terestru global şi aceasta din mai multe motive:
- redistribuie energia calorică în cadrul mediului planetar prin schimburile de caldură
latentă ocazionate de tranziţiile de stare ale apei (lichid - gaz - solid)
. I - prin condensarea vaporilor de apa iau naOtere precipitapiile atmosferice care ajung pe
I
~uprafapa terestra Oi asigura necesarul de apa dulce al plantelor Oi animalelor
- încălzesc atmosfera Pământului prin intermediul efectului de sera.
Pe locul al cincilea în tabel se afla bioxidul de carbon. Volumul acestui gaz a crescut cu
peste 25% în ultimii 300 de ani. Aceasta creştere se datorează mai ales arderii combustibililor fosili
şi despăduririlor masive. Unii oameni de ştiinţă cred că această creştere cauzează o încălzire
globală a climei prin sporirea efectului de seră. Ca şi oxigenul, bioxidul de carbon circulă între
atmosferă şi biosferă prin intermediul proceselor de fotosinteză, respectiv respiraţie.
Rolul ozon ului (03 ) în intensificarea efectului de seră a fost dificil de stabilit, Întrucât nu
există măsurători precise asupra acestui element pentru o perioadă lungă de timp (măcar 25 ani).
67
- - - -- - -__________ iL
 Majoritatea ozonului (circa 97%) este concentrată în stratosferă, între 15 şi 50 km înălţime
deasupra suprafeţei terestre. Ozonul troposferic are o importanţă vitală pentru vieţuitoarele terestre km. În ultimii 20 de ani s-a observat o subţiere sezonieră a stratului îndeosebi în zona Polului Sud,
deoar~ce absoarbe aproape în totalitate radiaţiile ultraviolete, ucigătoare pentru orice formă de fenomen cunoscut sub denumirea de "gaura de ozon".
După cum se ştie, stratul de ozon joacă rolul unui ecran de protecţie pentru organismelor
viaţă. tIn ultimii ani cantitatea de ozon troposferic a scăzut datorită pătrunderii la aceste altitudini a
un?r .~ro~us~ ale a~tiv~tăţii umane - este vorba despre cloro-fluoro-carboni (CFC). Începând cu vii, contra efectelor nocive ale radiaţiei ultraviolete. Prin urmare o scădere marcată a concentraţiei
UltI~l1 am aI decemulUI 8 (după 1975) observaţiile au evidenţiat prezenţa temporară a unor "găuri" ozonului din stratul respectiv poate duce la o serie de efecte negative cum ar fi:
extmse în stratul de ozon, plasate deasupra Antarcticii. Se estimează că ozonul stratosferic a scăzut - creşterea frecvenţei cancerului de piele (radiaţia ultravioletă poate distruge unii acizi ce
cantitativ, cu cca. 3% după 1978. ' intră în alcătuirea AND);

Ozonul. este prezent în concentraţii semnificative şi la nivelul suprafeţei trestre, în - creşterea însemnată a numărului de cazuri de cataractă şi de arsuri cauzate de radiaţia
solară;
atmosfera ~,?,:l~~ oraşe. ~~est ozon, toxic pentru organismele vii, este un rezultat al poluării I I
datorate actlvltaţll umane ŞI msoţeşte de regulă smogul fotochimic. - suprimarea sistemelor imunitare ale organismelor;
- afectarea vegetaţiei şi faunei;
Tabelul 12. Principalele gaze componente ale aerului atmosferic uscat - o scădere a ritmului de creştere a fitoplanctonului din Oceanul Planetar;
Gazul Formula chimică Procent din volum - răcirea stratosferei şi posibile efecte climatice la nivelul suprafeţei terestre.
Azot N2 78.08% Efectele atmosferice ale radiaţiei primite de la Soare
Oxigen O2 20.95% Există 3 procese atmosferice care modifică radiaţia solară aflată în drum spre suprafaţa
*Vapori de apă H20 O la 4% terestră. Aceste procese rezultă din interacţiunea dintre radiaţie şi gazele sau particulele în
Argon Ar 0.93% suspensie din atmosferă.
*Bioxid de carbon CO2 0.0360% a. Difuzia apare atunci când particulele mici şi moleculele gazelor împrăştie în toate
Neon Ne 0.0018% direcţiile o parte din radiaţia solară sosită de la Soare, fără a modifica lungimea de undă a acesteia.
Heliu He 0.0005% Ea determină o scădere a cantităţii de radiaţie ce ajunge la suprafaţa terestră, căci o parte însemnată
*Metan CH4 0.00017% din radiaţia difuzată (de undă scurtă) este redirecţionată înapoi spre spaţiul cosmic. Gradul de
Hidrogen H2 0.00005% difuzare depinde de 2 factori: lungimea de undă a radiaţiei incidente şi mărimea particulelor sau
*Oxid de azot N20 0.00003% moleculelor gazelor atmosferice. Astfel, prezenţa în atmosferă în număr mare a particulelor cu
*Ozon 03 0.000004% dimensiuni în jur de 0,5 microni duce la o difuzie preferenţială a radiaţiei cu lungimi mici de undă
* gaze variabile (unde scurte). Aşa se explică culoarea albastră a cerului, căci radiaţiile (de unde scurte) ce
corespund acestei culori sunt cel mai bine difuzate de atmosferă. În lipsa procesului de difuzie
Stratificarea atmosferei cerul ar avea culoarea neagră.
Atmosfera Pâmântului este formată din câteva strate care pot fi diferentiate în functie de Dacă sunt interceptate, unele gaze şi particule din atmosferă au capacitatea de a absorbi
variaţia temperaturii aerului sau compoziţia chimică. " , radiaţia solară incidentă .
. După t:mpera~ură, atmosfera conţine 7 strate diferite. De la suprafaţa terestră şi până la 11 b. Absorbţia (vezi figura alăturată) este procesul prin care radiaţia solară este reţinută de o
lan altItudme (m medie) se află troposfera. Este stratul care include cca. 75% din masa atmosferei substanţă şi este convertită în energie calorică. Producerea de energie calorică face ca suhstanţa
şi în care se dezvoltă majoritatea proceselor şi fenomenelor care formează vremea. Temperatura respectivă să emită, la rândul ei, radiaţii. Absorbţia de radiaţie solară de către substanţele din
scade uniform cu înălţimea, cu o rată de 6,5°C la 1000 m (numită "gradient termic vertical"). La atmosfera Pământului determină temperaturi ce nu trec, de regulă, de 1800°C. Conform legii lui
partea superioară a troposferei temperatura scade până la -55°C. Wien corpurile cu temperaturi de acest ordin de mărime emit radiaţii în banda de unde lungi. În
Tropopauza este un strat izotermal (variaţia cu altitudinea a temperaturii este plus, emisia se produce în toate direcţiile, astfel încât o parte importantă din energia radiată se
nesem~ifi~ativă) şi se extinde între 11 şi 20 lan înălţime. Pentru tropopauză este specifică prezenţa pierde în spaţiul cosmic.
curenţIlor-Jet. Ultimul proces care modifică radiaţia solară incidentă este reflecţia.
D~asupra tropopauzei este stnttosfera care se extinde între 20 şi 50 km deasupra suprafetei c. Reflecţia este procesul prin care o parte din razele solare sunt redirecţionate cu 180° după
terestre. In cuprinsul troposferei temperatura creşte cu altitudinea, datorită energiei calori~e ce lovesc o particulă din atmosferă. Această redirecţionare înseamnă o pierdere de insolaţie de
eliberate prin absorbţia radiaţiilor ultraviolete de către moleculele de ozon. Ozonul stratosferic 100%. Cea mai mare parte din reflecţia atmosferei este cauzată de nori, prin intermediul
formează up strat cu concentraţie variabilă a acestui gaz ("stratul de ozon"), la altitudini cuprinse particulelor de apă lichidă sau Isolidă . Reflectivitatea norilor variază între 40 şi 90%.
între 15 şi 50 km. Importanţa ozonului pentru organismele vii de pe Pământ a fost deja menţionată. Partea din radiaţia solară care atinge suprafaţa terestră fără a fi modificată de unul din
, . Următorul strat, mezosfera, este separat de stratosferă de un alt strat izotermal subtire procesele menţionate se numeşte radiaţie solară directă. Cea care ajunge la suprafaţa terestră
" , ,
numit stratopauză. In cadrul mezosferei temperatura scade cu înălţimea, astfel, încât la partea sa după ce este modificată de procesul de difuzie se numeşte radiaţie solară difuză. O parte din
superioară (cea. 80km altitudine) se atinge un minim termic de - 90°C. radiaţia solară (directă sau difuză) este întoarsă, la fel ca în atmosferă, spre spaţiul cosmic prin
Ultimul strat atmosferic pus în evidenţă după criteriul termic este termosfera, la peste 90km reflecţie.
altitudine. Este cel mai fierbinte strat, căldura fiind generată aici prin absorbţia radiaţiei solare de Reflectivitatea sau albedoul suprafeţei terestre variază în funcţie de tipul de acoperire a
către moleculele de oxigen. Temperatura creşte cu înălţimea, ajungând la 1800-2000°C suprafeţei respective. Câteva valori ilustrative:
Stratul de ozon - nisip uscat - albedo Între 35-45%;
Stratul de ozon este regiunea de concentrare a moleculelor de, ozon în cadrul atmosferei. El - pădure cu frunze căzătoare - 5-10%;
se extinde între 15 şi 50km altitudine, cu maximul concentraţiei de ozon în jurul înălţimii de 25 - pădure de conifere - 10-20%;
- pajişte cu ierburi - 15-25%.
68
69
 Albedoul mediu al ,întregului Pământ (incluzând albedoul atmosferei) este de cca. 30%. carbon (principalul gaz cu efect de seră) ar putea ridica temperatura medie a globului cu 1 până la
Din întreaga cantitate de radiaţie solară ce trece prin atmosferă anual, doar 51 % ajunge la 3°C. Totuşi, ecuaţiile matematice ale modelelor pe calculator nu pot simula cu acurateţe efectele
suprafaţa terestră pentru a fi pusă la lucru (mai ales prin fotosinteză, evaporaţie şi îngheţarea apei, unor mecanisme de feed-back globale. Spre exemplu, multe dintre modele nu simulează, în mod
încălzire directă a suprafeţei terestre). Din rest~l de 49%, cca. 4% este reflectată spre spaţiul adecvat, efectele negative pe care creşterea nebulozităţii le-ar putea avea în cadrul bilanţului
cosmic de către suprafaţa terestră, 26% este difuzată sau relfectată spre spaţiul cosmic de către nori radiativ planetar. Creşterea temperaturii ar determina o evaporare mai intensă a apei din mări şi
şi particulele din atmosferă, iar 19% este absorbită de gazele şi, particulele atmosferice şi de nori. oceane, ducând la o creştere a nebulozitaţii. Norii suplimentari ar reflecta o parte mai mare din
Efectul combinat al relaţiilor Pământ-Soare (unghiul sub care razele solare ating suprafaţa radiaţia solară, reducând astfel cantitatea de energie absorbită de atmosferă şi suprafaţa terestră. Iar
terestră şi variaţia duratei zilei în timpul anului), alături de modificarea fluxului radiativ solar la cu mai puţină energie absorbită de suprafaţa terestră, efectele intensificării efectului de seră ar
trecerea prin atmosferă determină distribuţia globală specifică a insolaţiei medii anuale. putea fi contracarate.
/
Examinarea unei hărţi a insolaţiei permite unele concluzii: A
Gazele implicate în efectul de seră sunt mai multe (tabelul 2. Printre ele se numără bioxidul
- cele mai mari valori ale insolaţiei apar la latitudini tropicale. In cadrul acestor zone de carbon, metanul, oxizii de azot (N20), cloro-fluoro-carbonii (CFxClx) şi ozonul troposferic.
maximele sunt localizate deasupra deşerturilor tropicale, unde norii lipsesc aproape tot timpul Dintre aceste gaze cel mai important este bioxidul de carbon, responsabil pentru 55% din variaţia
anului; intensităţii efectului de seră. Contribuţiile altor gaze sunt: 25% pentru cloro-fluoro-carboni, 15%
- valorile insolaţiei la Ecuator sunt aproximativ egale cu cele de la latitudinile pentru metan şi 5% pentru oxidul nitric. Contribuţia ozonului încă nu a fost cuantificată C11
medii. Aceasta nu înseamnă că între cele două tropice sistemul pământ-atmosferă primeşte mai precizie.
puţină energie. O parte considerabilă a acesteia din urmă este stocată în atmosferă de deasupra Concentraţia C02 în atmosferă este în prezent în jur de 360 ppm. Înainte de anul 1700
Ecuatorului datorită absorbţiei radiaţiei solare de către vaporii de apă şi gazele cu efect de seră. Cea nivelul concentraţiei acestui gaz era de 280 pprn. Creşterea conţinutului de bioxid de carbon din
mai mare parte a energei stocate este emisă sub formă de radiaţii de unda lungă către suprafaţa atmosferă se datorează, mai ales, activităţii umane. După 1700, schimbările social-economice
terestră, unde produce căldura; provocate de revoluţia industrială au dus la creşterea cantitaţii de CO 2' intrat în atmosferă. Sursele
- în zonele extratropicale inputul anual de radiaţie solară descreşte, de regulă, odată cu majore sunt reprezentate de arderea combustibililor fosili în industrie, transporturi, producerea de
creşterea latitudinii. Valorile minime apar la poli. Această variaţie se datorează, în primul rând, energie electrică, arderea lemnului în gospodării (pentru gătit), dar şi de modificările induse în
relaţiilor poziţionale şi geometrice dintre planeta noastră şi Soare şi efectelor acestora (variaţia ecosistemele forestiere şi de pajişti naturale. Emisiile din arderea combustibililor fosili sunt
intensităţii radiaţiei şi a duratei de recepţionare a acesteia); responsabile pentru cca. 65% din bioxidul de carbon intrat suplimentar în atmosferă. Restul de 35%
- la latitudini mici şi mari valorile insolaţiei deasupra oceanelor sunt de regulă mai mari ca se datorează despăduririlor şi desţelenirilor ce au permis extinderea terenurilor arabile. De
cele de deasupra uscaturilor continentale. Nebulozitatea mai mare deasupra continentelor este menţionat că ecosistemele naturale fixează de 20 - 100 ori mai mult CO 2 decât ecosistemele
responsabilă pentru acest fenomen. agricole.
Rolul ozon ului în intensificarea efectului de seră a fost discutat ant~rior (vezi capitolul
Efectul de seră "Compoziţia atmosferei").
Efectul de seră este un proces natural care ajută la încălzirea suprafeţei Pământului şi a În concluzie, efectul de seră face ca atmosfera să absoarbă mai multă energie calorică
atmosferei. El rezultă din faptul ca unele gaze atmosferice, cum ar fi bioxidul de carbon, vaporii de venită dinspre suprafaţa terestră, energie pe care o re-emite la rândul sau sub formă de radiaţie de
apă şi metanul, sunt capabile să modifice bilanţul energetic al planetei absorbind radiaţia de undă undă lungă (infraroşie). Circa 90% din energia în drum spre spaţiul cosmic este interceptată şi
lungă emisă de suprafaţa terestră. În lipsa acestui proces probabil că nu ar mai exista viaţă pe absorbită de gazele cu efect de seră. Ca urmare, temperatura medie la suprafaţa globului este în
planeta noastră, căci temperatura medie a Pamântului ar fi în jur de -18°C (în loc de 15°C, cât este . prezent de 15°C, faţă de -18°C, cât ar fi în lipsa acestor gaze. Pe de altă parte, creşterea
în prezent). concentraţiei principalelor gaze cu efect de seră în ultimele 2 secole, ca urmare a activităţilor
În timpul trecerii razelor solare prin atmosferă se petrece o serie de fenomene. Astfel, o umane, ar putea cauza o încălzire globală a climei. După unii savanţi temperatura medie globală ar
parte din energie (26%, la nivel global) este întoarsă înapoi spre spaţiul cosmic prin reflecţia de fi crescut deja cu 0,3 până la 0,6°C faţă de începu,tul acestui secol. Prognozele indică, pentru
către nori şi particulele din atmosferă. Circa 19% din energia transportată este absorbită de către mijlocul secolului următor, temperaturi medii globale mai mari cu 1-3°C faţă de prezent.
nori, gaze (cum ar fi ozonul) şi particule. Din restul de 55%, 4% este reflectată de suprafaţa terestră
Tabelul 13. Gazele implicate în efectul de seră - trecut şi prezent, concentraţii şi surse
spre .spaţiul cosmic. În medie, deci, 51 % din radiaţia primită de la Soare ajunge la suprafaţa
planetei. .Energia, astfel primită, este apoi folosită într-o serie de procese printre care se numără Gazul Concentraţa COlle. în Variaţia Surse naturale şi antropice
încălzirea suprafeţei terestre, topirea zăpezii şi a gheţii, evaporarea apei şi fotozinteza. 1750 prezent
Încălzirea suprafeţei subiacente de către razele solare face ca Pământul să devină emiţător (1995)
de energie sub formă de radiaţie cu lungimi de undă mari (radiaţii de undă lungă), cunoscută sub 280ppm 360 ppm 29% Descompunerea materiei organice,
denumirea de radiaţie infraroşie. Această emisie de energie este, în general, orientată spre spaţiul incendii forestiere vulcani arderea
'cosmic. Totuşi, doar o mică parte din aceasta se pierde în spaţiu, majoritatea fiind absorbită de combustibililor fosili despăduririle
către gazele cu efect de seră. etc.
Cantitatea de energie calbrică (caldura) reţinută în atmosferă prin acţiunea gazelor cu efect 0,70 ppm 1,70 ppm 143% Descompwlerea materiei organice,
de seră este controlată de concentraţia în atmosferă a gazelor respective. Toate gazele importante termitele, extracţia petrolului şi
pentru efectul de seră au cunoscut o creştere a concentraţiei, de la începutul Revoluţiei industriale gazelor, arderea de biomasă, cultura
(în jurul anului 1700) şi până în prezent. Savanţii prognozează, ca rezultat al acestor concentraţii orezului zootehnie etc.
crescute, o intensificare a efectului de seră şi o încălzire globală a c!imei. Modelarea pe calculator a
procesului de încălzire globală sugerează că o dublare a concentraţiei actuale a bioxidului de
70 71
 280 ppb 310 ppb 11% Păduri pajişti oceane sol fertilizatori
Ardere de biomasă, arderea Cantitatea totală de energie pierdută spre spaţiul cosmic, în cadrul bilanţulu~ global al
combustibililor fosili radiaţiilor UL, este de 70 unităţi (6 unităţi emisia terestră + 64 uni:ăţi. emisia atr~lOsfereI). Ace~sta
CfC o 900 ppt nu e cazul Instalaţii frigorifice, agenţi
este egală cu cantitatea de energie care a fost furnizată atmosfereI ŞI suprafeţeI terestre de catre
pulverizanţi pt. spray, detergenţi cascada globală a radiaţiilor US. . ... .
necunoscută variabilă cu Descreştere în Generat natural, prin acţiunea În fine, pentru a echilibra schimburile energe~ic~ în cad~l casc~d~I rad~a~nlor UL, trebUIe
altitudinea şi stratosferă; luminii solare asupra molecule lor de justificate cele 51 unităţi de energie car~ apar ca defic~t.. Intr-ade~ar, daca d~~ ~mlSla _ ..
latitudinea creştere în O şi artificial, ca urmare a producerii UL a atmosferei şi norilor (96 unităţI) se scad emISIa terestra (117 umtaţI), tr~nsferul cal~~r~1
atmosfera smogului fotochimic latente (23 unităţi) şi transferul căldurii sensibile (7 unităţi) , rezult~ ~n defiCIt .de 51 u~I~aţl .
joasă Această componentă "lipsă" a bilanţului radiativ reprezintă acele 51 umtăţI de energIe absorblta de
suprafaţa terestră sub formă de radiaţie (US) solară directă şi difuză .
Radiatia netă şi bilantul energetic planetar . Bilantul caloric global. Fluxurile de căldură . .
Radiatia solară care intră în sistemul pământ-atmosferă este, aproape în totalitate, o radiaţie Radiaţia primită şi cea cedată nu au aceleaşi valori. Între O şi 30° latitudine N şi ~ radiaţia
de undă scurtă (US), dată fiind temperatura foarte ridicată de la suprafaţa Soarelui. Ea este solară primită depăşeşte radiaţia emisă de suprafaţa terestră ş~ a~are ~n~ surplus de e~ergle. rnv~rs
returnată spre spaţiul cosmic ca radiaţie de unda lungă (UL), deoarece Pamântul este mai rece dt:(cât se întâmplă între 30 şi 90° latitudine N şi S, în aceste re.glU~I .exlst~d un ~e~clt de energIe.
Soarele. O cerinţă fundamentală pentru desfăşurarea acestui schimb energetic este aceea ca, din Surplusul de energie la latitudini mici şi deficitul de la latItu~In~ man deter~l~a un transfer de
punct de vedere cantitativ, radiaţia primită să fie egală cu radiaţia emisă. Un model al bilanţului energie de la Ecuator spre poli. To~mai ~cest transp~~ de ener~Ie In se~sul m:,ndlanelor ~ste acela
radiativ global este redat în figurile de mai jos. care generează circulaţia atmosfencă ŞI cea oceanIC a la scara globala. Daca nu ar ~xlsta acest
Cascada radiatiei solare US descrie distribuţia relativă a radiaţiei respective (disponibilul transfer de caldură, zonele polare ar fi cu 25°C mai re~i, iar cele ecuatori~le cu_ 14:C m~I c~lde. .
la limita superioară a ~tmosferei este de 100 unităţi), distribuţie controlată de diferitele procese ce Redistribuirea energiei la nivelul suprafeţeI terestre se reahzeaza, In prInCIpal, pr~n
au loc la trecerea radiaţiei prin atmosferă. Figura arată ca 19 unităţi din insolaţia totală sunt intermediul a 3 fluxuri: fluxul de căldură sensibilă, fluxul de caldură latentă şi fluxul de căldură dIn
absorbite (şi transformate în energie calorică, deci în radiaţie UL) în atmosferă prin 2 procese: masa apei oceanelor. . . . _~
- absorbtia radiatiei ultraviolete (UV) de către ozonul stratosferic (2 unităţi) Fluxul de căldură sensibilă permite transferul energIeI calonce de la suprafaţa terestra. In
- absorbţia în interiorul troposferei, de catre nori (17 unităţi). atmosferă prin procesele de conducţie şi convecţie. Această energie este !ransportată de l~ tropI~e
23 de unitati sunt împrăştiate în atmosferă şi absorbite apoi de suprafaţa terestră ca radiaţie difuză. spre poli prin advecţie, creându-se astfel circulaţia aerului ~tmosferic. In felul.ac:sta CIrculaţIa
28 de unităţi din totalul radiaţiei solare sunt absorbite de acceeaşi suprafaţă sub formă de radiaţie atmosferică împinge aerul cald tropical spre regiunile polare, ŞI aerul rece de la pOI.I catre .EcAuator.
directă. Deci suprafaţa terestră absoarbe în total 51 de unităţi, iar cantitatea totală de radiaţie US Fluxul de caldura latentă permite transferul energiei peste tot acolo unde, ŞI atunCI cand, apa
absorbită de suprafaţa respectivă şi de atmosfera ajunge la 70 de unităţi. . solidă sau lichidă este transformată în vapori . Aceşti vapori sunt transportaţi ad~esea, od~tă cu aerul
Pe de altă parte, există trei căi de pierdere a radiaţiei US spre spaţiul cosmic. 4 unitaţi se în mişcare verticală sau orizontală, în locuri mai reci unde condensează (rezultand plOaia, eventual
întorc spre spaţiu în urma reflectării de către suprafaţa terestră. Norii reflectă în aceeaşi direcţie alte zăpada) şi eliberând astfel energia stocată de ei. ~ _. A .. _
20 de unităţi. În sfârşit, difuzia radiaţiei solare în urma impactului cu componentele atmosferei face Mari cantităti de energie sunt transferate In masele de apa, atunCI cand radIaţIa solara
ca alte 6 unităţi din total să se întoarcă spre spaţiul cosmic. Pierderea totală de radiaţie US este de absorbită la suprafaţa lor este transformată în energie calorică. Apa mai c~ldă de la supra~aţă est.~
30 unităţi. De menţionat că termenul utilizat pentru a descrie efectul combinat al celor 3 procese apoi transportată spre adâncime prin conducţie şi co~~ecţie. !~ansportul onzontal al acesteI energn
prin care Pământul pierde radiaţie US este acela de albedo. cal orice de la Ecuator spre poli este realizat de curenţn OCeanICl.
Cascada globală a radiaţiei de undă lungă (UL) arată că energia părăseşte suprafaţa
Pământului prin 3 procese diferite. 7 unitaţi .părăsesc suprafaţa sub formă de caldură sensibilă. OBIECTIVELE CAPITOLULUI
Această caldură este transferată în atmosferă prin conducţie calorică şi prin convecţie. Topirea - originea, formarea şi evoluţia atmosferei; . _
zapezii şi evaporarea apei la nivelul suprafeţei terestre încorporează 23 unităţi de energie În - interceptarea energiei solare şi distribuţia ei în atmosferă ŞI pe scoarţa terestra;
atmosferă, sub formă de caldură latentă. Această căldură latentă este eliberată în atmosferă atuncI - efectul norilor în atmosferă;
când are loc condensarea vapori lor de apă sau îngheţarea apei. Ambele procese participă la - analiza temperaturei globale cu evidenţierea influenţelor geografice;
functionarea atmosferei şi norilor ca emiţători de radiaţie UL. - prezentarea modelului atmosferă, bazat pe ~ompoziţie,.tempe.ratu~ă etc; .
. , Suprafaţa Pământului emite 117 unităţi de radiaţie UL. Din această cantitate 6 unitaţi se - lista cu componentele stabile ale atmosfereI moderne ŞI c~ntr~buţl1~e lor proce~tu~le, .
pierd direct în spaţiul cosmic. Celelalte 111 unităţi sunt absorbite de gazele cu efect de seră din - prezentarea surselor şi efectele bioxidului de carbon, blOXIdulUl de azot, blOxldul~1 de
atmosferă şi sunt convertite în energie calorică şi apoi în emisie atmosferică de radiaţie UL (efectul sulf, ozonului etc; . . .
de seră). - circulaţia aerului şi influenţa ei asupra curenţIlor oceamcl;
Atmosfera emite în total 160 unităţi de radiaţie UL, La acest total contribuie emisia radiaţiei - umiditatea atmosferei;
UL de către suprafaţa terestră (111 unităţi), transferul căldurii latente (23 unităţi), transferul - vremea şi caracteristicile ei;
căldurii sensibile (7 unităţi) şi absorbţia radiaţiei US de către gazele atmosferice şi nori (19 unitaţi - definirea climatelor globului;
- vezi figura anterioară). Emisia atmosferică este orientată în 2 direcţii principale: 64 de unit~ţi s~ BIBLIOGRAFIE: .
pierd direct în spaţiul cosmic, iar 96 unităţi ajung la suprafaţa terestră unde sunt absorbIte ŞI Terra, Introducere în geografie ca ştiintă - Simion Mehedinti, 1994
transformate în căldură. Descrierea atmosferei pg. 9 - 29
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Electricitatea terestră pg. 291 - 309
72
73
 Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
Structura şi compoziţia atmosferei pg. 64 - 85
Dinamica atmosferei pg. 110 - 123
Regimul şi repartiţia umidităţii atmosferice în învelişullandşaftic al pămîntului pg. 123 - 137
Curenţii marini ca factor climatic pg. 137 - 156
Tipurile de climă şi geneza lor pg. 156 - 166
Rolul vântului în formarea învelişului landşaftic pg 174 - 184
Relieful ca factor genetic al climei pg. 308 - 331
Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
Atmosfera, ca parte componentă a geosistemului pg. 66 - 112
Capitolul VIII. HIDROSFERA
Proprietăţiile fIzice ale apei
. Apa, este f~a lichidă a unui compus chimic care constă din două părţi hidrogen şi 16 părti
OXIgen în greutate. In natură, ea conţine cantităţi mici de apă grea, gaze şi materii solide în soluti~
sau î~ suspensie. Formula apei este H20 în care dispunerea atomi lor de hidrogen, în raport cu ~el
de OXIgen formează un triunghi în care cei doi atomi de hidrogen fac între ei un unghi de 104°30'.
Din punct de vedere teoretic, molecula de apă are un caracter de dipol electric, polul negativ fiind
dat de atomul de oxigen, iar cel pozitiv (G) este situat la egală distanţă între atomii de hidrogen
(H). Greutatea moleculară este de 18, atomul de oxigen având masa moleculară de 16 iar cel de
hidrogen ~de 1. La formarea greutăţii moleculare, oxigenul participă cu 88,89%, iar hidrogenui cu
11,11 %. In apele naturale se găseşte, într-o proporţie foarte mică şi apa grea (D20) cu o greutate
moleculară de 20. Greutatea ei se datorează izotopului de hidrogen denumit Deuteriu (D) cu masa
atomică de 2,0147.
. În. comparaţie cu apa naturală, reacţiile chimice ale apei grele sunt mai lente. Organismele
anIma~~ ŞI vegetale se comportă diferit în raport cu apa grea, prin faptul că seminţele nu încolţesc,
şoarecll suportă apa grea în organism în proporţie de 40%, iar peştii şi organismele acvatice până la
32%. Din cele arătate se vede că apa este o substanţă foarte complexă care prezintă şi alte multe'
diferenţieri.
Ca element indispensabil vieţii pe Terra, apa se găseşte în natură sub trei stări de agregare:
gazoasă, lichidă şi solidă.
Transformările de fază ale apei reprezintă unul dintre cele mai importante fenomene care se
produc în natură, cu rol foarte mare în dinamica energiei calorice. Procesul implică toate cele trei
stări de agregare, care primesc energie din mediu, sau o cedează mediului înconjurător.
T~ecere~ va1?orilor de apă în atmosferă, prin procesul de evaporare, ca urmare a desprinderii
celor mai mobIle molecule de pe suprafeţele de apă, sol umed, plante, picături de apă, zăpadă,
gheaţă, este cel mai important proces natural al ciclului hidrologic. Pentru trecerea apei în stare de
vapori, ea absoarbe din mediul natural, sub forma căldurii latente de evaporare, o cantitate de
energie de 539,76 calorii pentru fiecare gram care se evaporă (Fig ... ). Aceeaşi cantitate de energie
va fi cedată mediului înconjurător în procesul de condensare, deci de trecere a apei din stare de
vapori ~n stm:e li~hidă. La trecerea d~n starea lichidă în cea solid~, prin procesul de solidificare, apa
cedeaza mediUlUI 80cal/g, deoarece In această stare de agregare, moleculele sale nu afectează decât
mişcări oscilatorii care nu necesită multă energie. În schimb, în procesul de topire, moleculele de
apă au nevoie de energie pentru mişcare şi vor absorbi din mediu, pentru a trece în acestă stare, o
ca~ti!ate de ener~ie calorică, egală cu cea cedată prin procesul de solidificare. Topirea şi
solIdificarea, ca ŞI celelalte procese, sunt fenomene inverse şi se produc la aceeaşi temperatură,
dacă presiunea este aceeaşi.
~ În ~atură este prezent şi procesul de sublimare, adică de trecere directă din stare de vapori,
In stare solIdă. Această transformare de fază, presupune un consum energetic minim şi, ca urmare,
apa cedează mediului o cantitate de energie calorică de 620cal/g. Procesul se poate produce şi
74
invers, de trecere din stare solidă în stare de vapori prin desublimare, în care situaţie cantitatea de
căldură necesară este egală cu cea pe care a cedat-o prin procesul de sublimare.
În stare gazoasă, apa provine din evaporarea de la suprafaţa Oceanului Planetar din apele
uscatului, de la suprafaţa solului, din transpiraţia plantelor şi animalelor. Sub formă de vapori, ea se
găseşte în atmosferă în orice loc şi în orice moment, dar concentratia variază în functie de
condiţiile climatice. În stare de vapori, apa este invizibilă, dar modifică transparenţa a'erului
absoerbind din spectrul solar radiaţiile infraroşii.
Viteza de evaporare a apei depinde de temperatura suprafeţei, de viteza vântului, de gradul
de saturare a atmosferei, toate acestea favorizând-o şi de presiunea atmosferică care o împiedică .
Sub formă de vapori, apa nu-şi păstrează forma şi volumul, vaporii rezultaţi dintr-un cm3 de apă
putând ocupa, la aceeaşi presiune de 760mm Hg, un volum de 1653cm3 • Presiunea vaporilor de apă
dintr-un spaţiu dat creşte odată cu temperatura. Forţa elastică a vaporilor de apă este foarte mare şi
ea este folosită la construirea maşinilor cu aburi. Higroscopicitatea sau proprietatea diferitelor
substanţe de a absorbi vaporii de apă este specifică şi aerului, unde se află cea mai mare cantitate
de apă sub formă de vapori. În Figura nr .... se constată că există un punct denumit punct ternar sau
triplu, în care se întretaie curbele celor trei stări de agegare. Acest punct se întâlneşte la presiunea
de 4,58mm Hg şi la temperatura de 0,0075 0C, unde apa poate exista concomitent în toate cele trei
stări de agregare.
În stare lichidă apa alcătuieşte hidrosfera sau învelişul de apă al Pământului, reprezentat de
oceane, mări, lacuri, râuri şi ape subterane. Din suprafaţa Terrei, hidrosfera ocupă 70,8%, cu o
pondere mai mare (81 %) în emisfera sudică, şi mai mică (60%) în cea nordică. În stare lichi dă, apa
intervine în toate reacţiile chimice şi biologice care au loc şi la suprafaţa uscatului. În cadrul
ciclului hidrologic, apa reprezintă o verigă importantă care ţine de la condensrarea în nori, la
căderea precipitaţiilor şi scurgerea de suprafaţă, până la întâlnirea din nou a Oceanului Planetar.
Apa prezintă o serie de proprietăţi fizice şi chimice specifice şi anume: culoarea,
transparenţa, turbiditatea, densitatea, temperatura, căldura specifică, căldura latentă,
conductibilitatea calorică, conductibilitatea electrică duritatea etc.
În stare solidă apa sub formă de gheaţă este cantonată în cea mai mare parte a apei dulci de
pe suprafaţa Terrei în cele două calote polare şi în gheţarii din munţii înalţi. La trecerea în această
stare, apa cristalizează în sistemul hexagonal şi îşi măreşte volumul. Forţa expahsivă a apei
îngheţate este considerabilă şi din această cauză ea stă la originea proceselor de dezagregare a
rocilor. Stratul de zăpadă sau gheaţă are o conductibilitate termică redusă şi reflectă puternic razele
solare. Zăpada fiind rău conducătoare de căldură ea protejează solul în timpul iernii, de pericolLl
. îngheţului profund.
În stare solidă apa are punctul de topire la OoC la presiunea de 760mm Hg, o masă specifică
de 0,917g/cm 3, o rezistentă la rupere prin compresiune de 35kglcm2, prin încovoiere de 20kg/cm 2
şi la forfecare de 10kg/cm2.
Circuitul şi bilanţul apei în natură
Resursele de apă ale Terrei sunt estimate la circa 1.385.984.610km 3, din care cea mai mare
parte (96,5%) se află în Oceanul Planetar şi numai 2,53% (35.029.210km3) constituie rezerva de
apă dulce a planetei. Din aceasta 69% se află cantonată sub formă sub formă
solidă în gheţurile polare, în gheţari, în zăpadă şi în regiunile cu permafrost ale planetei, în timp ce
în râuri, lacuri şi sub formă de apă biologică nu se află decât 0,3%, din totalul cantităţii de apă
dulce.
Dacă avem în vedere volumul de apă existent la suprafaţa uscatului planetar, vom constata
că acesta nu reprezintă decât 3,5% din totalul resurselor de apă. Din apa existentă pe uscat, numai o
mică parte (4%) se află în faza lichi dă şi din aceasta 44,7% se găseşte în lacurile sărate.
Aceste resurse de apă dulce deşi sunt reduse cantitativ au marele avantaj că se pot
. regenera. Prin circuitul apei în natură înţelegem totalitatea proceselor, în succesiunea lor, de
evaporare şi . de transport a vaporilor de apă de la suprafaţa planetei în atmosferă, de condensare a
lor pentru a forma norii, de cădere sub formă de precipitaţii lichide sau solide şi de scurgere a apei
la suprafaţa solului sau în subteran spre nivelul Oceanului Planetar.
75
 poziţia geografică, apa mărilor, a oceanelor şi cea de pe uscat şi din atmosferă este în continuei
Circuitul apei în natură este unul din cele mai grandioase procese care au loc pe planeta
mişcare, urmând o mulţime de trasee, greu de urmărit în practică, dar uşor de schematizat teoretic.
n.o~stră, ~e el ?epi~ând vi~ţa şi existenţa peisajelor actuale. Reproducerea lui neîntreruptă în timp
Cea mai simplă cale, constă din plecarea vaporilor de pe suprafaţa oceanului prin procesul
ŞI m spaţIU, aSIgura planeteI resursele de apă dulce, atât de necesare plantelor; animalelor şi omului.
de evapo!aţie şi antrenarea lor spre păturile superioare ale atmosferei prin fenomenul de convectie
Explicarea acestui proces care în prezent pare simplu, a parcurs în timp, un lung proces de
acumulări până să ajungă la actuala formă unanim acceptată. o-
termică. In drumul ascendent se produce o coborâre a temperaturii masei de aer şi prin aceast~ o
saturare cu vapori. Dacă coborârea temperaturii ajunge la punctul de rouă, adică la temperatura la
Factorii de care depinde circuitul apei
care aerul umed devine saturat, începe să aibă loc procesul invers de condensare şi de precipitare
Cei mai importanţi factori sunt: energia şi forţa gravitaţională. Principalul factor capabil să
atât la suprafaţa continentelor, cât şi a oceanelor.
realizeze continuitatea circuitului apei este energia pe care Terra o primeşte de la Soare. Pentru
Volumul total al precipitaţii lor căzute anual pe suprafaţa planetei noastre este de
estimarea acesteia se foloseşte constanta solară, care reprezintă intensitatea radiatiei solare la o
S77.000km3 . Această cantitate provine atât din apa evaporată la suprafaţa oceanului mondial
distanţă medie de Soare, pe unitatea de suprafaţă aşezată perpendicular pe direcţia ;azelor solare şi (SOS.000km3 ) cât şi la suprafaţa continentelor. Din această cantitate vehiculată prin atmosferă în
care are valoarea de circa 2 calorii/gram/cm2 pe minut. Din această radiaţie, 35% este reflectată în
decursul unui an, cea mai mare parte (4S8.000km3) se reîntoarce din nou la suprafata oceanelor
sp~ţiu sau absoerbită de atmosferă şi ajunge la suprafaţa pământului sub formă de energie calorică,
reracând circuitul mic oceanic, ocean-atmosferă-ocean. '
pnn penetraţie directă şi radiaţie difuză a cerului şi constituie principala sursă de căldură.
Din cantitatea de apă transportată prin atmosferă, de la ocean spre continente, de circa
Energia medie anuală primită de la Soare variază între 0,1 şi 0,2kw/m2 ceea ce reprezintă
100.S00km3 , cea mai mare parte (66.000km3) precipită la suprafaţa continentelor, intrând în
730.000-1.400.000 cal/m2 şi asigură căldura necesară pentru evaporarea unui strat de apă cu
circuitul mare şi restul de 43.S00km3 îşi continuă drumul peste blocurile continentale şi întâlneştp.
grosime între 1,3 şi 2,6m. Cantitatea de energie pe unitatea de suprafaţă nu este însă uniformă pe
Terra din cauza curburii acesteia, fapt care face ca cea mai mare cantitate să fie recepţionată între din nou suprafţa oceanică. Această cantitate transportată de masele de aer, diferă de la un bloc
continental la altul, în funcţie de mărimea acestuia şi de poziţia catenelor muntoase în raport cu
tropice şi cea mai mică la cei doi poli. La nivel planetar, Terra trebuie să piardă în spaţiu tot atâta
direcţia dominantă de deplasare a maselor de aer. Din cantitatea de umiditate de 10.100km 3
energie c~tă primeşte, altfel temperatura suprafeţei planetei ar atinge valori ridicate sau prea
vehiculată de masele de aer deasupra Europei, 47% trece mai departe şi numai S.300km 3 precipită
coborâte. In zona intertropicală se primeşte mai multă energie decât se pierde, în timp ce la doi poli
deasupra ei. Pentru Asia, din cei 20.1 00km3 aduşi, numai 20% (4.200km3) trec mai departe, iar în
se pierde mai mult decît se primeşte. Căile de transfer ale surplusului energetic, în scopul tendinţei
cazul Africii din 24.600km3 sosiţi, 38% (9.S00Km3) trec peste blocul continental fără a precipita.
de a se ajunge la un echilibru termic pe planetă se. realizează prin dinamica atmosferei şi
Cel mai mic procent de apă transportată peste un continent se întâlneşte în cazul Americii de Sud.
hidrosferei. Suprafaţa Pământului redă atmosferei energie calorică prin radiaţia de unde lungi, prin
unde din cei 20.700km3 vehiculaţi, numai 20% (2.S00km3) trec mai departe. Cea mai mare
transfer caloric (căldura latentă de evaporare şi de condensare) şi prin conductibilitate. Vaporii de
c~titate de a~ă care t:ece deasupra unui bloc continent~l rară să precipite, o are Australia, unde din
apă antrenaţi în păturile atmosferei, duc cu ei şi căldura, pe care o vor elibera numai prin procesul
cel 12.800km purtaţI de masele de aer deasupra contmentului 9.700km3 (76%) trec mai departe,
de condensare, ridicând temperatura atmosferei în altă parte a globului, decât acolo unde s-a produs
cantitatea de apă precipitată fiind foarte mică.
procesul de evaporare. Cel de al doilea mecanism de transfer energetic este al conductibilitătii
Comparativ, de pe suprafaţa continentelor se evaporă anual 72.000km 3 de apă carereintră
directe prin care căldura trece de pe suprafaţa uscatului sau a mărilor în pătura de aer din imediata
în circuitul general al atmosferei şi precipită, fie deasupra uscatului, fie deasupra
apropiere şi apoi prin mişcări turbulente, se ridică spre straturile superioare. Privit mai atent,
circuitul apei nu poate fi separat de cel termic, energia fiind strâns legată de materie. oceanelor.
Procentual, din întreaga cantitate de apă evaporată de pe suprafaţa planetei, 86% provine de
Forţa gravitaţională este Un al doilea element esenţial rară de care circuitul apei nu s-ar
pe suprafaţa oceanelor şi numai 14% de pe uscat, dar pe .oceane nu cad decât 78% din precipitaţiI ,
putea realiza. Ea se face simţită mai evident, de îndată ce s-a produs condensare a şi s-au format
restul de 22% fiind transportate şi precipitate pe suprafaţa continentelor.
picăturile de ploaie în nori. Sub influenţa ei, orice picătură, sau masă de apă, posedă o cantitate de
Din cantitatea de 66.000km3 , care precipită la suprafaţa continentelor, 19.000km3 se evaporă după
energie potenţială proporţională cu masa şi înălţimea la care se află deasupra nivelului mării. Prin
cădere fie de la suprafaţa solului, fie de pe covorul vegetal, 47.000km 3 reprezintă cantitatea care,
cădere ea se transformă -în energie cinetică capabilă de a efectua un lucru mecanic. Forta
prin scurgerea de superafaţă (4S.000km3 ) sau subterană (2.000km\ ajunge din nou în oceane unde
gravitaţională este implicată în toate procesele care au loc în circuitul apei, de la formarea şi
închide circuitul.
căderea precipitaţiţlor până la ajungerea apei la nivelul Oceanului Planetar prin procesele de
Durata de regenerare a apei, care urmează circuitul mare prin scurgerea fluviatilă, este în
scurgere superficială şi subterană.
medie de circa 16 zile, ceea ce presupune că acesta se poate repeta de 22,8 ori în decurs de un an.
Tot în grupa factorilor care influenţează circuitul apei trebuie să menţionăm structura
Căile urmate de apa căzuţă pe suprafaţa uscatului sunt mult mai numeroase şi cu multe
rezervoarelor naturale implicate în acest grandios proces. Structura şi dinamica atmosferei, în
relaţii de interdependenţă. Dacă după cădere apa de ploaie nu se scurge şi se infiltrează în sol.
tendinţa ei de a se ajunge la un echilibru termic, transportă vaporii de apă, cu precădere de la
contribuind la refacerea umidităţii lui, durata de regenerare se apreciază la circa un an.
oceane spre uscat. Forma, mărimea şi relieful continentelor introduc variaţii în condensarea şi
Din umiditatea solului şi din pânzele freatice poate intra prin sistemul radicular în circuitul
precipitarea vaporilor de apă prin efectele orografice. Chiar şi în interiorul continenetelor, anumite
biologic, contribuind la alcătuirea masei organice sau prin transpiraţie să reintre în atmosferă. Apa
verigi ale ~iclului hidrologic pot fi influernţate de morfologia uscatului, de geologie, de sol sau
care ia parte la formarea masei vegetale parcurge un drum mai lung sau mai scurt, după cum este
vegetaţie. In Sahara şi în alte regiuni deşertice ale globului sunt cazuri când ploile nu ajung la
sau nu inclusă şi în circuitul animal.
suprafaţa solului, picăturile evaporându-se, înainte de cădere, din cauza aerului cald. Un covor
Drumul subteran poate continua de la apele freatice la cele mai adânci şi atunci regenerarel
vegetal bine dezvoltat, reduce scurgerea superficială şi măreşte evapotranspiraţia.
lor se realizează în circa 330 de ani, sau dacă ajung până la apele subterane foarte adânci,
regenerarea se poate efectua în circa S.OOO ani.
Ciclul hidrologic
În atmo~feră, există o mare variabilitate a cantităţilor de vapori de apă, atât în altitudine cât
Întreaga succesiune de faze pe care le parcurge apa trecând prin evaporare, de .pe mări,
şi în latitudine. In altitudine, ei se găsesc în straturile inferioare, 70% din totalul masei de vapori de
oceane, continenete şi insule, în atmosferă şi apoi, prin condensare şi precipitare din nou prin
apă aflându-se în primii 3,Skm de la suprafaţa solului sau 90% până la Skm înălţime. În regiunile
acestea, este cunoscută şi sub numele de ciclu hidrologic. În raport cu energia disponibilă şi cu
77
76
 mărilor tropicale conţinutul de vapori se estimează a fi de 25g/kg de aer, pe când deasupra zonelor
continenetelor arctice, la aceeaşi cantitate de aer nu se ajunge decât la un gram. După condensare, Tabelul nr. 14. Resursele de apă dulce ale Pământului
cantitatea de vapori din atmosferă, dacă ar fi repartizată uniform la suprafaţa globului, ar forma un
Forma în care se află apa Suprafaţa ocupată Volumul de apă
stratJgros de 25mmm şi ar reprezenta rezerva de apă dulce, pentru întregul Pământ, pe timp de 10
zile. (km2)
km-r %
În drumul lor prin atmosferă, o parte din vaporii de apă sunt purtaţi în regiunile muntoase
foarte înalte şi rămân acolo imobilizaţi în masa gheţarilor, unde regenerarea este estimată la circa Gheţari şi zăpezi veşnice 16.227.500 24.064.100 68,698
1.600 ani. Dacă orientarea este spre calotele glaciare, în zona celor doi poli, durata de regenerare Gheata din permafrost 21.000.000 300.000 0,856
ajunge la 9.700 de ani. Ape subterane 134.800.000 10.530.000 30.060
Bilanţul apei Umiditatea solului 82.000.000 16.500 0,047
S-a estimat că la nivelul întregii planete, cantitatea de apă evaporată este egală cu cea Apa din lacuri 1.236.000 91.000 0,260
primită sub formă de precipitaţii. Diferenţa între uscat şi ocean, în ceea ce priveşte evaporarea, Apa din mlaştini 2.682.000 11.470 0,033
apare mai clar dacă analizăm situaţia pe cele două emisfere, cu proporţii diferite ale apei şi
Apa din râuri 148.800.000 2.120 0,006
uscatului, 67% din suprafaţa uscatului fiind în emisfera Boreală şi numai 33% în cea Australă.
Aceasta presupune că o bună parte din vaporii de apă de pe oceanele din emisfera sudică sunt duşi Apa biologică 510.000.000 1.120 0,003
de curenţii de aer spre cea nordică, reechilibrarea bilanţului efectându-se prin curenţii oceanici. Apa atmosferică 510.000.000 12.900 0,037
Uscatul din emisfera AustralAă primeşte un strat de precipitaţii de 888mm, pe când cel din Total apă dulce 35.029.240 100
emisfera Boreală numai de 678mm. In emisfera sudică, existând o suprafaţă liberă de apă mai mare
şi evaporaţia este mai mare (572mm) ca în cea nordică (435mm), după cum şi scurgerea este mai Totalitatea apelor dulci de pe uscat este repartizată astfel: 91.00km3 în lacuri cu apă dulce,
mare în sud (316mm) decât în nord (243mm). La nivelul oceanelor, se constată că pe suprafaţa 11.470km3 în mlaştini, 2.l20km3 în râuri, 1. 120km3 apă biologică şi 16.500km3 umiditatea solului.
acestora în emisfera nordică cad 1.160mm de precipitaţii, dar se evaporă 1.198mm, de unde rezultă Volumul scurgerii anuale prin toate râurile de pe uscat se ridică la circa 44.540km3 , dar
un deficit de -38mm, transferaţi pe suprafaţa continente lor. Comparativ, pe oceanele din Emisfera debitul exploatabil este de circa 12.000km3lan la care se adaugă 2.000km3, reprezentând volumul
sudică cantitatea de precipitaţii este de 996mm, dar se evaporă 1.160mm, deci un deficit de -64mm, regularizat în lacuri.
reechilibrat prin aportul
După datele UNESCO, Europa dispune de 3.21 Okm3 de apă stocată în râurile care o
curenţilor oceanici. La nivelul oceanelor, cel mai bogat sub aspectul precipitaţiilor primite este brăzdează. Cantitatea de apă înmagazinată la un moment dat în albiile râurilor din Europa este de
Oceabnul Pacific (1. 192mm), ca evaporaţie este cel Indian (1.294mm), iar cu cel mai mare deficit 80km3 , iar în cele 3.000 de lacuri de acumulare sunt stocaţi 422km3 de apă din care 169km3 se
îl are Oceanul Atlantic (-372mm).
reînoiesc anual.
Pe continente, cea mai mare cantitate de precipitaţii o primeşte America de Sud (1.546mm), OBIECTIVELE CAPITOLULUI
iar cea mai mică Antarctida (169mm) şi Australia (447mm). La evaporare, tot America de Sud - caracteristice principale ale hidrosferei;
deţine primul loc (946mm), în timp ce în Australia stratul de apă evaporat este de 420mm, iar în BIBLIOGRAFIE:
Antarctida de numai 28mm. Pentru Europa stratul de precipitaţii este de 657mm, cel evaporat de Terra, Introducere în geografie ca ştiinţă - Simion Mehedinţi, 1994
375mm, iar cel scurs de 282mm. Descrierea hidrosferei pg. 41 - 119
Analiza bilanţului hidric al continentelor impune a avea în vedere şi regiunile cu scurgere Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
endoreică sau areică care nu au legătură cu oceanul planetar, având alte reguli de distribuţie a Hidrosfera ca parte componentă a geosistemului pg. 113 - 137
scurgerii. Astfel, dacă regiunile endoreice şi areice reprezintă 22% din suprafaţa uscatului , la Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
schimburile hidrice ele nu participă decât cu 10%, în timp ce spaţiile exoreice deţin 78% din Rolul apelor subterane în învelişullandşaftic al globului pământesc pg 184 - 205
suprafaţa uscatului şi realizează 90% din schimburile hidrice.
Rolul apelor curgătoare în învelişullandşaftic al pămîntului pg 205 - 222
Pe teritoriul României, s-a evaluat că precipitaţiile căzute ar forma un strat de 660mm Rolullacurilor şi mlaştinilor în învelişullandşaftic al pământului pg. 222 - 247
(157km3) din care 120,5km3 reprezintă evapotranspiraţia şi 36,5km3, scurgerea fluviatilă (Ujvari, Gheţarii şi învelişul veşnic pg. 331 - 342
1972).
Particularităţile hidrosferei şi viaţa din ea pg 456 - 498
Resursele de apă dulce ale Terrei
Resursele de apă dulce ale planetei , cantonate în râuri, lacuri, mlaştini, gheţari şi în
subteran, reprezintă numai 2,53% din resursele de apă ale Terrei. Dacă ne referim la apele dulci, de
Capitolul IX. BIOSFERA
pe suprafaţa uscatului, acestea constituind resursa care prin calităţile ei poate fi folosită rară un
mare efort economic, vom constata că din cantitatea totală, 68,7% (24.364.100km3) este stocată sub
Totalitatea fiinţelor vii de pe Pământ, împreună cu elementele necesare vieţii, constituie
formă de gheaţă sau de zăpezi veşnice~ la cei doi poli şi în regiunile muntoase înalte. Această apă
biosfera. Ea mai poate fi definită şi ca învelişul viu al planetei. Grosimea biosferei are cca 20km, în
este păstrată în frigiderul planetei cea mai mare cantitate fiind în Antarctida (21.600.000km\ în
regiunile oceanice şi cca 10km, în regiunile continentale. .
Groenlanda (2.340.000km\ în insulele arctice (83.500km3). Sub suprafaţa topografică a
Organismele trăiesc în număr mare în troposferă, pe suprafaţa terestră, în sol şi ape, până la cele
pământului calculele au dovedit că există 23.416.500km3 din care numai 1O.530.000km3 sunt apă
mai mari adâncimi.
dulce utilizabilă. Umiditate a solurilor însumează numai 16.500km3 (Tabelul nr. 1).
Componenţa biosferei -
Este extrem de complexă, deoarece mărimea organismelor (atât în lumea vegetală cât şi în
cea animală), variază de la dimensiuni microni ce până la zeci şi sute de metri (arborele Sequoia
78
79
ti
atinge 140m înălţime şi are diametrul până la 10m). Atât lumea vegetală cât şi cea animală cuprind
milioane de specii. Până în prezent, sunt inventariate şi descrise cca 1,4 milioane specii, dintre care
7~0.000 specii de insecte, 248.000 specii de plante şi 41.000 specii de vertebrate. Numărul total al
speciilor este estimat la cca 2,5 milioane şi se apreciază că de-a lungul existenţei biosferei au trăit
cca 500 milioane de specii. Această diferenţiere extraordinară a organismelor pe Terra constituie
biodiversitatea şi ea este rezultatul unei evoluţii de peste 3 miliarde ani. Apariţia şi evoluţia
organismelor a fost posibilă şe Terra datorită existenţei geosistemului, care avea o structură simplă
la început. Amestecul apei cu gazele atmosferice şi cu substanţele minerale din scoarţa terestră, au
creat condiţii de dezvoltare a vieţii în zonele de contact al acestor geosfere.
Ecosistemul, forma elementară de organizare a biosferei
Ecosistemul sau sistemul ecologic este unitatea organizatorică şi funcţională fundamentală
a biosferei. El este format din combinaţii de sisteme vii şi nevii pe un areal specific al scoarţei
Pământului. Posedă stabilitate relativă în timp, o circulaţie internă a substanţei, energiei şi
inforniaţiei, cu transformarea şi acumularea de substanţă şi energie. Mediul de viaţă este spaţiul în
care trăiesc organismeJe. Caracteristicile mediului de viaţă care influenţează viaţa organismelor
poartă denumirea de factori de mediu. Sistemele nevii reprezentate de elementele mediului fizico-
chimic, local, climatic, geofizic, cosmic, formează biotopul. Sistemele vii formate din populaţii de
piante, animale şi bacterii formează biocenoza. Biotopul şi biocenoza ca părţi reuni te în ecosistem
devin indivizibile. Ecosistemul posedă calităţi proprii de sistem şi nu sume ale părţilor. El
integrează viaţa şi mediul într-un
tot unitar.
Factorii abiotici (biotopul)
Factorii abiotici sunt integraţi în biotop. Biotopul reprezintă un sistem abiotic sau abiogen
format dintr-un complex de factori de mediu care asigură mijloacele materiale necesare biocenozei.
El constituie o unitate cu cel mai divers conţinut. Diversitatea şi variabilitatea îi conferă
specificitatea care din punct de vedere geografic se poate regăsii în proprietăţile fizico-geografice
ale geosistemului. Factorii abiotici ai mediului sunt şi acţionează ca factori ecologici. Factorul
ecologic reprezintă o componentă a biotopului cu însuşiri de forţă motrice ce determină apariţia şi
întreţinerea unui proces ecologic şi implicit a vieţii. În fiecare ecosistem, factorii abiotici nu au
valori constante, ci variază între anumite limite. Variaţiile pot avea sau nu, periodicitate. Variaţiile
cu periodicitate şi o anumită amplitudine au caracter de regim. Prin adaptare, biocenoza răspunde
corelativ regimului, ritmului şi amplitudinii variaţiilor periodice impuse de factorii abiotici (de
mediu). Variaţiile externe ale acestor factori constituie limitele de toleranţă pentru menţinerea vieţii
unor populaţii sau specii. Factorii ecologici (de mediu) ai biotopului joacă un rol determinant în
activitatea ecosistemului. Factorii de mediu provin din mediile cosmic, geofizic, orografic, edafic,
hidrologic, atmosferic etc.
Lumina şi temperatura sunt factori ecologici abiotici care provin din mediul cosmic. Ele
sunt generate de radiaţia solară şi se propagă sub formă de raze calorice, luminoase,
electromagnetice. Fiecare componentă a radiaţiei solare are o anumită lungime de undă: radiaţiile
ultraviole}e 0,28-0,38 microni, radiaţii le luminoase 0,38-0,78 microni şi radiaţiile infraroşii 0,78-3
microni. In prezenţa radiaţiilor luminoase are loc procesul de fotosinteză. Radiaţiile infraroşii şi
ultraviolete sunt invizibile, dar sunt percepute prin efectele lor termice şi au acţiune pentru
stimularea şi existenţa vieţii pe Terra.
Elementele mediului geofizic aparţin globului pământesc. Ele sunt reprezentate de
gravitaţie, magnetism, căldură, radioactivitate şi intervin în structura şi funcţiile ecosistemului.
Asperităţile pe care le prezintă suprafaţa scoarţei terestre la scară planetară, continentală,
regională sau la suprafeţe mai mici constituie relieful. Prin însuşirile lor fizice, marile şi micile
unităţi de relief configurează starea fizică a biotopului, iar pe de altă parte, particularizează
însuşirile unor factori ecologici abiotici, cosmici, atmosferici, hidrologici şi direcţionează
particularitatea biocenozelor, activitatea în biocenoze şi funcţionalitatea ecosistemelor.
Factorii de mediu edafici aparţin solului şi sunt capabili să întreţină împreună cu alţi factori
de pe Terra, viaţa plantelor şi prin acestea pe cea a animalelor şi a omului. Solul este un sistem
80
eterogen deschis, extrem de complex, în masa caruia se desfăşoară neîntrerupt ample procese
fizice, chimice, biochimice şi biologice. Substratul desfăşurării acestor procese îl reprezintă părţile
lui comp'onente anorganice şi organice. Prin dinamica componentelor sale, solul asigură
existenţa în timp a ecosistemelor, el însuşi fiind parte integrantă din ele.
Elementele mediului hidrologic acţionează în biotop ca factori ecologici fizici. Pentru
ecosistemele acvatice marine, ecosistemele acvatice continentale epigee sau hipogee, indiferent de
întindere, masa de apă constituie unul din biotopurile lor.
În cadrul reliefului continental, biosfera este puternic influenţată de apă în corelaţie cu
temperatura, lumina, mişcarea maselor de aer, gravitaţia etc. Existenţa vieţii este indisolubillegată
de apă. Însuşirile sale fizice ' şi chimice reprezintă elemente ecologice de prim ordin în desfăşurarea
proceselor biochimice şi fiziologice ce au loc în organisme. Prin schimbarea stărilor sale fizice
stimulează, moderează sau inhibă activitatea biocenozelor, reglând desfăşurarea proceselor
ecologice la nivelul ecosistemelor. Însuşirile ecologice ale apei. privind densitatea, căldura
specifică, conductibilitatea termică, puterea de solvire sunt favorabile vieţii . Pentru ecosistemele
terestre sursele de apă nu sunt constante, ci variază în timp şi spaţiu. În anumite condiţii de climă,
apa devine un factor ecologic limitant. În cadrul ecosistemelor apa poate exista sub formă de
vapori, lichi dă şi solidă. Ea se află într-o continuă mişcare şi transformare dintr-o stare în alta în
funcţie de schimbarea temperaturii mediului.
Ecosistemele acvatice naturale au luat naştere ca urmare a circulaţiei apei. În orice
ecosistem acvatic apa constituie un biotop. Ca mediu de viaţă biotopul întruneşte însuşiri ecologice
specifice generate de factorii ecologici fizici şi chimici ai apei.
Atmosfera apare pentru toate sistemele biologice terestre, indiferent de gradul lor de
organizare, ca un ocean de aer pe care îl respiră. Conexiunea însuşiri lor aerului (presiune,
dinamică, temperatură etc) cu alţi factori ecologici abiotici, configurează starea biotopului care
condiţionează existenţa şi activitatea biocenozelor în ecosistem. Atmosfera constituie o frontieră de
rezistenţă în faţa presiunilor extraterestre, reglează şi selectează intrările şi ieşirile de substanţă,
energie şi informaţie în schimburile care se realizează între Pământ şi sistemul solar sau galaxie. Ea
are rolul unui ecran termoizolant care se lasă străbătută selectiv în timpul zilei de razele solare şi
reţine peste noapte căldura primită în timpul zilei, făcând ca variaţiile termice dintre zi şi noapte să
nu fie mari:
Biocenoza
Biocenoza este un sistem biologic supraindividual format dintr-o comunitate unitară şi
complexă de populaţii cu funcţii ecologice complementare interconexe ce conveţuiesc într-un
spaţiu specific al planetei. Are un aspect exterior caracteristic şi constituie un nivel de organizare a
materiei vii. Este alcătuită din populaţii de plante, animale, bacterii şi viruşi, legate teritorial sub
raportul factorilor de mediu. Funcţional sunt interdependente. Au evoluat în comun şi au adaptări
reciproce. Din activitatea lor rezultă însuşirile biocenozei care nu se reduc la suma însuşirilor
populaţiilor. În cadrul biocenozei se realizează acumularea, transformarea şi transferul de materi( ,
energie şi informaţie nominalizând productivitatea biologică ca însuşirea ei esenţială. În ierarhia
sistemică, biocenoza reprezintă primul nivel la care apare însuşirea productivităţii biologice. Ea se
realizează prin activitatea corelată şi interdependentă a populaţiilor ce o formează, În aceste
condiţii, biocenoza devine o unitate · structurală şi funcţională complexă. Prin organizarea ei
prezintă caracteristici în plus faţă de componenţii săi individuali şi populaţionali. Biocenoza este
indisolubil legată de biotopul ei şi ca urmare, structura şi funcţiile ei sunt integrate în structura şi
funcţiile ecosistemului ca întreg.
Sistemul biocenotic format din populaţii de plante, animale, bacterii şi virus~ri comportă
relaţii spaţiale şi temporale. Fiecare populaţie se integrează funcţional în biocenoză. In ansamblul
ei biocenoza constituie componentul organic al ecosistemului cu rol de transformare a substanţei: şi
energiei. Are o structură tipică floristico-faunistică şi posedă un sistem automat de reglare , În
cadrul biocenozei, fiecare sistem populaţional are structura sa şi îi corespunde o anumită stare
ecologică.
I
81
I

Populaţia este un sistem biologic deschis reprezentat de un grup colectiv de indivizi
interfecunzi din cadrul aceleiaşi specii ce veţuiesc într-un habitat al biotopului sau în întregul
biotop ocupat de biocenoză. Habitatul este ,o parte din biotop care oferă populaţiei toate condiţiile
de dezvoltare şi de prosperitate. De obicei, în interiorul areal ului unei specii se întâlnesc mai multe
populaţii. În biocenoză şi respectiv în ecosistem, populaţia constituie unitatea sistemică naturală de
existenţă, adaptare, stabilitate şi evoluţie locală.
În biocenoză, primul element al structurii îl reprezintă componenţa speciilor. Grupele
funcţionale de organisme constând din producători, consumatori şi descompunători, fiecare în
parte, sunt formate dintr-un număr mai mare sau mai mic de specii. Indivizii speciilor subzistă în
biocenoză sub formă de populaţii. Numărul de specii (populaţii) diferă ' de la o biocenoză la alta şi
chiar în cadrul aceleiaşi biocenoze pe parcursul unui an.
Biocenoza reprezintă o individualitate sistemică. Indicii structurali îmbracă aici caractere ce
corespund condiţiilor de mediu cu care interconexează.
Între populaţiile biocenozei există numeroase raporturi şi relaţii de nutriţie. După modul de
hrănire toate populaţiile biocenozei se grupează funcţional în producători primari, consumatori şi
descompunători sau reducători. Nivelul trofic este format din totalitatea organismelor care
îndeplinesc în biocenoză aceeaşi funcţie trofică . şi se despart de producătorii primari prin acelaşi
număr de trepte. De exemplu, plantele verzi producătoare de materie organică reprezintă primul
nivel trofic. Consumatorii primari reprezentaţi prin organismele fitofage formează al doilea nivel
trofic. Consumatorii secundari de ordinul 1 sau carnivorele primare formează al treilea nivel trofic
etc. Numărul nivelurilor trofice într-o biocenoză variază.
Structura spatială a ecosistemului
Biotopul şi bi~cenoza ecosistemului formează o unitate. În spaţiul ecosistemului, aceste
părţi reunite sunt eterogene. Biotopul nu este uniform şi în consecinţă nici biocenoza. În cadrul lui
o variaţie cât de mică morfometrică şi a factorilor ecologici locali atrage după sine o structură
specifică a biocenozei formată din anumite populaţii de organisme. Elementele biotopului şi cele
ale biocenozei sunt în strânsă corelaţie şi conferă ecosistemului o anumită structură pe orizontală şi
verticală.
Ecosistemul are caracter dinamic. Structura şi funcţiile lui suferă transformări necontenite.
Acestea sunt declanşate şi dirijate de variaţiile factorilor ecologici abiotici şi biotici. Schimbările'
produse în cadrul ecosistemului sunt aritmice şi ritmice, iar în timp, prin acumulare, modificşrile se
ordonează progresiv într-un proces complex unidirecţional. rezultând succesiunea ecologică, când
un ecosistem este înlocuit cu un alt ecosistem.
Ecobiomul (Biomul)
Ecobiomul reprezintă o mare unitate ecologică structurală, funcţională şi informaţională a
biosferei, are aspect relativ omogen şi este format dintr-o grupare de ecosisteme cu relaţii
complexe între ele: Partea vie a ecobiomului este biomul alcătuit din totalitatea biocenozelor din
cadrul ecosistemelor pe care le înglobează. Partea nevie a ecobiomului este macrobiotopul format
din componente ale mediilor cosmic, geofizic, orografic, edafic, hidrologic, geochimic care
definesc biotopul ecosistemelor. Aceste componente acţionează pe o mare suprafaţă ca sistem
complex de factori ecologici abiotici, conferind biocenozelor din componenţa biomului
aproximativ aceleaşi condiţii de viaţă. Sistemul complex de factori ecologici abiotici de natură
cosmică, geofizică, orografică, edafică, hidrologică, geochimică cu interferenţe regionale şi
generale specifice, determină tipologia şi distribuţia ecobiomilor la scară planetară. Având în
vedere aceste relaţii existente în natură, macrobiotopul biomului este un complex de biotopuri
format din totalitatea biotopurilor care găzduiesc biocenozele ce formează biomul, adică partea vie
a ecobiomului.
Conceptul de ecobiom sub forma prezentată în acest curs aparţine lui Constantin Pârvu (1999), el
considerându-l ca o mare unitate ecologică structurală, funcţională şi informaţională de sine
stătătoare în cadrul biosferei, cu relaţii complexe şi interferenţe interne de influenţare a stărilor
ecologice, în care viul şi neviul sunt în interacţiune şi interdependenţă. Ocupă o suprafaţă relativ
mare în cadrul căruia există o grupare de ecosisteme mai mult sau mai puţin asemănătoare sau
82
- {i
I
diferite. De exemplu, ecobiomul pădurilor de conifere (taigaua) este format din mai multe tipuri de
ecosisteme: pădurea de molid, pădurea de brad, pădurea de pin, pădurea de larice etc. Fiecare
ecosistem este definit de specia de plantă edificatoare şi are o anumită faună. Toate aceste
ecosisteme sunt mult apropiate între ele, au cerinţe climatice şi edafice asemănătoare sau foarte
apropiate. Delta este un ecobiom. În componenţa sa există ecosisteme acvatice lotice, lacustre,
palustre, mlaştini, ecosisteme terestre silvice (forestiere), de păşune, dune de nisip fixate etc.
_Biomul reprezintă un nivel de organizare a materiei vii de pe un teritoriu relativ mare al
planetei. El înglobează biocenoze. În aceste condiţii reale, biocenoza este un subsistem al biomului,
iar biomul este un subsistem al biosferei.
Circuitele biogeochimice globale
Ecosistemele sunt unităti functionale elementare, concrete ale biosferei. Ele compun
ecobiomii, iar aceştia biosfera. 'La niv~lul lor se disting două tipuri de circuite biogeochimice
globale: circuite gazoase şi circuite sedimentare.
Circuitul biogeochimic al carbonului. Global, carbonul are un rol biologic foarte important.
Sub formă de C02 formează în atmosferă un ecran care opreşte radiaţiile infraroşii (termice) emise
de suprafaţa terestră rezultând efectul de seră. Intensitatea acestui fenomen depinde de conc~ntraţia
C0 2 din atmosferă şi are implicaţii în influenţarea condiţiilor climaterice globale. ln apă,
dizolvarea C02 formează acidul carbonic care combinat la acest nivel cu Ca formează carbonatul şi
bicarbonatul de calciu. Carbonul este transferat dintr-un mediu în altul (apă, atmosferă, sol) prin ,
intermediul proceselor biologice şi interacţiunilor cu procesele fizico-chimice. Pe cale biologică
carbonul este vehiculat prin fotosinteză şi prin respiraţia plantelor şi animalelor. Prin fotosinteză, I
carbonul din atmosferă şi din apă este integrat în materia organică, iar prin respiraţie este restituit
j de plante şi animale, atmosferei şi hidrosferei. Procesele de asimilaţie ale carbonului şi de restituire
mediului abiotic sunt echilibrate, constituind un sistem tampon, menţinându-i relativ constantă I
concentratia.
Ci~cuitul biogeochimic al azotului. Azotul este un element biogen important. Este
indispensabil substanţelor proteice. Rezervorul principal de azot îl constituie atmosfera în care se
află în proporţie de 79% din volum. Humusul conţine până la 20% azot iar sedimentele de natură
organică şi organismele vii au, de asemenea, un procent ridicat de azot. . ..
Circuitul biogeochimic al azotului este asigurat în cea mai mare parte de organIsmele Vll,
realizându-se în două subcicluri. PriDluuu~iclu constă în fixareaazotului, liber din atmosferă ~i
introducerea lui în circuitul biogen ~&i1itrif'iC'Mea, prin care o parte a azotului din circuitul biogen
este redat atmosferei. Al )!Qilea ~ubcicll! constă în ~ sau ,E!.inerallzare.e ~r
organici cu azot şi biosinteza compuşi lor organici azotaţi.
~Circuitul bio'geochimic al fusforulUi. Fosforul e;te indispensabil organismelor vegetale şi
animale contribuind la formarea acizilor nucleici şi a unor coenzime. Participă la pro~esele de
fosforizare în biosinteză şi degradarea glucidelor, lipidelor şi substanţelor proteice. In cadrul
materiei vii este un element energetic central. l'
Importanţă deosebită au şi circuitele biogeochimice ale calciului şi sulfului.
I
Fluxurile energetice
Fluxurile de energie la nivelul biosferei se realizează prin intermediul sistemelor biologice.
Sursa primară principală de energie liberă pentru întreaga biosferă o reprezintă Soarele. Fluxurile
de energie furnizate de Soare şi transformările acesteia la nivelul biosferei sunt realizate de
producătorii primari, reprezentaţi de plantele fotosintetizante constând din microfite şi macrofite.
Cantitatea de substanţă organică produsă, reprezintă producţia brută. Este de reţinut faptul că toate
sistemele biologice, indiferent de ierarhia lor şi toate sistemele biologice, indiferent de I
complexitatea lor, sunt sisteme deschise. În cadrul lor, procesele energetice sunt ireversibile.
BIBLIOGRAFIE:
Terra, Introducere în geografie ca ştiintă - Simion Mehedinti, 1994
Descrierea biosferei pg. 205 - 268
Physical Geography - David Briggs et al. 1989
Weathering pg. 289 - 307
83
,II
Ecosystems pg. 451 - 460
Development of the vegetation layer pg. 478 - 492
Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
Biosfem ca parte c()mponentă a geosistemului pg. 189 - 206
Bazele geografiei fizice generale - S. V. Kalesnik, 1959
Noţiuni generale despre rolul organismelor pe pământ pg. 342 - 389
Plantele şi mediul geografic pg. 389 - 417
Animalele şi mediul geografic pg. 417 - 423
Biocenozele pg. 423 - 456
Ecologie generală - C. Pârvu, 1999.
Capitolul X. PEDOSFERA
Prin sol se înţelege corpul natural situat la suprafaţa scoarţei terestre, format sub influenţa
factorilor externi (litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă) şi a timpului, având drept proprietate
esenţială fertilitatea. Proprietăţile şi structurare a lui evoluează progresiv sub acţiunea combinată a
factorilor pedogenetici: rocile parentale care se alterează sub influenţa factoril0r hidroclimatici şi a
vegetaţiei pioniere; materia organică moartă care suferă transformări ulterioare, până la humus;
materialele minerale şi organice care se deplasează prin intermediul apei, diferenţiind profilul
solului în orizonturi genetice. În acest mod, solul atinge un anumit stadiu de dezvoltare, determinat
de variabilitatea acţiunii factorilor pedogenetici şi de intervalul de timp, de evoluţie.
În Hebron, cuvântul sol (pământ) se numea "adâmah", denumire de la care a derivat şi
numele primului om "Adam". Astfel, în Biblie, se exprimă continuitatea dintre sol şi om. În fapt,
dacă luăm mai atent în considerare această legătură, putem aprecia că toate elementele chimice din
corpul uman provin din sol, acestea fiind preluate, prin intermediul plantelor. În Japonia existau
multe temple şintoiste dedicate solului; semnul japonez "sol" este simbolizat printr-o plantă
înrădăcinată. Această veneraţie a solului are un mesaj actual; solul este rădăcina societăţi i,
umanitatea fiind condamnată dispariţiei în absenţa solului. Când omul a apărut pe Pământ, acum
câteva milioane de ani, procesele de organizare a solumului funcţionau de miliarde de ani. Aceste
procese de organizare a materiei neînsufleţite şi a materiei vii prezintă o continuitate, fapt
demonstrat ştiinţific mai ales în secolul nostru. Solul este un mediu structurat, situat la tranziţia
dintre materia anorganică şi cea organică.
Într-adevăr, solul face parte din scoarţa terestră, el fiind produsul ' transformării rocilor
primare sub efectul conjugat al apei, al aerului, al temperaturii acestora şi al vieţii vegetale şi
animale, inclusiv umane. În termeni mai ştiinţifici, se poate spune despre sol că este partea
superioară a litosferei, transformată prin prezenţa şi acţiunea conjugată a hidrosferei, atmosferei şi
biosferei.
Încă de la apariţia sa, omul a utilizat solul în funcţie de necesităţile de moment ale sale:
obiecte de ceramică, pictură, materiale de construcţie, agricultură, încălzire etc. În raport cu viaţa
omului, solul îndeplineşte patru funcţiuni principale: biologică, alimentară, de filtru ecologic şi de
utilizare ca material de construcţie.
Funcţia biologică este dată de faptul că solul reprezintă adăpostul pentru numeroase specii
de animale şi vegetale. Ciclurile biologice trec prin sol, încluzându-l ca parte componentă pentru
numeroase ecosisteme.
Funcţia alimentară rezultă din faptul că solul conţine toate elementele chimice necesare
vieţii (calciu, magneziu, potasiu, fosfor etc). El le acumulează şi apoi le pune la dispoziţia plantelor .
şi animalelor, inclusiv apa şi aerul necesar circulaţiei acestora. Omul care se hrăneşte cu plante şi
animale este total dependent de potenţialul productiv al solurilor.
Funcţia de filtru ecologic este datorată, în principal, faptului că solul este un mediu
poros. Apa din fântâni, izvoare şi râuri traversează în prealabil solul, care apare
84
ca un adevărat filtru biologic, asemănător unui sistem epurator. Apa, pe parcursul infiltrării în sol
se transformă astfel, încât calităţile ei chimice şi biologice, vor fi influenţate de proprietăţi le
învelişului pedologic.
Funcţia de materie primă este dată de folosirea lui în construcţii (nisipuri, cui rase le
feruginoase, crustele calcaroase, argilele etc.) şi diverse subramuri semiindustriale. Solul este
suport pentru construcţii, drumuri, baraje, canale. Multe minerale se formează şi prin procese pedo-
genetice, ca de exemplu bauxita, fierul etc.
Iată de ce cunoaşterea mai profundă a solului este de o necesitate stringete. Cum el se
--' constituie într-un înveliş distinct, situat la interfaţa celorlalte învelişuri terestre şi s-a format în
strânsă interdependenţă cu acestea, nu ne putem imagina complexitatea proceselor din natură şi a
unora din activitătile
, umane Iară existenta
, sa.
Factorii pedogenetici, rolul lor în solificare
Concepţia despre factorii de formare a soiuri lor, sau a factorilor pedogenetici, a lui V . V.
Docuceaev, rezultă din definiţia dată solului, care este privit ca un corp natural de sine stătător.
După cum se ştie, solul este rezultatul acţiunii îndelungat~ a organismelor vii asupra rocilor,
acţiune ce se desfăşoară în diferite condiţii de climă şi relief. In formarea solului intervin următorii
factori pedogenetici: rocile, organismele vii (vegetale şi animale), clima, relieful , apele freatice şi
timpul; la acestea se adaugă activitatea omului (factorul antropic) .
Concepţia ştiinţifică despre rolul factorilor pedogenetici a fost fundamentată de către V . V .
Docuceaev. El a stabilit pentru prima dată, că formarea şi evoluţia învelişului de sol se produce
într-o strânsă interacţiune cu condiţiile pedogenezei. În această privinţă el arată că "soIurile sunt
formaţiuni naturale, mineral-organice care au originea lor, peste tot şi întodeauna fiind rezultatul
acţiunii concomitente a rocii mame, organismelor vii şi moarte, vârstei ţării şi reliefului". El a
sintetizat această concepţie prin următoarea relaţie :
S = f(C, 0, R, Rf) T,
unde: S=solul; C=clima; O=organismele; R=roca; Rf=relieful; T=vârsta.
Aceşti factori sunt variabili în timp şi spaţiu. V. V. Docuceaev (1 ~83) arată că "solul este ca oricare
organism vegetal şi animal, care trăieşte şi se modifică continu". In concepţia autorului citat, solul
este un sistem dinamic şi complex, în care are loc o permanentă schimbare a compoziţiei
B
~\terdrea materialulu i
parefltal
Fig.nr.3. Schema principalelor procese biogeochimice ce intervin În pedogeneziz (după F.
Ramade,1993)
85
 proprietăţilor şia energiei. Aceste schimbări alcătuiesc esenţa procesului de formare a solului
d~n~it proces de solificare.Se constată că atunci când factorii pedogenetici, din areale geo~rafice
dlfente, au aceleaşi caractere, solul va fi similar, oricât de îndepărtate ar fi arealele respective. În
consecinţă, dacă se cunosc caracteristicile factorilor pedogenetici într-un anumit punct, putem
deduce care sunt particularităţile solului.
Contribuţii importante privind rolul factorilor de solificare au fost aduse de către S. A.
Zaharov (1927), care a propus o variantă de grupare a acestora în factori activi (biosfera, atmosfera
şi hidrosfera) şi factorii pasivi (roca parentală, privită ca sursă de substanţe minerale). A. A. Rode
(1947) consideră că această clasificare nu reflectă rolul şi importanţa factorilor în solificare. El
menţionează rolul apreciabil pe care îl au apele freatice şi activitatea antropică.
Factorii pedogenetici au o deosebită importanţă în pedogeneză. Diferitelor tipuri de sol, le
este caracteristică o anumită îmbinare sau asociere a factorilor pedogenetici, care formează peisajul
pedogeografic. Deoarece factorii pedogenetici se schimbă în spaţiu şi se modifică în timp, so"lul
format prin interacţiunea lor se va schimba, de asemenea, în spaţiu şi timp şi va evolua concomitent
cu dezvoltarea landşaftului (fig.nr.3). Prin acţiunea factorilor pedogenetici are loc formarea
diferitelor tipuri de sol. Într-adevăr, distribuţia tipurilor de sol pe suprafaţa uscatului nu este
întâmplătoare, ci depinde de modul de răspândire a factorilor pedogenetici, şi în primul rând a
climei şi a vegetaţiei.
BIBLIOGRAFIE:
Geosystems - R. W Cristopherson
The Geography of Soils pg. 549 - 579 (Adresa internet http:\\www.prenhall.com/geosystm).
Physical Geography - David Briggs et al. 1989
Soil formation pg. 461 - 477
Biogeochemical cycling pg. 493 - 506
Modern Physical Geography - Alan H. Strahler, Arthur N. Strahler, 1992
The soil-water balance and climate pg. 161 - 173 The soillayer pg. 445 - 457 World soils pg.
458483
Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
Pedosfera ca parte componentă a geosistemului pg. 207 - 219
Procesul de formare a solurilor pg. 247 - 259
Capitolul XI. DIFERENŢIEREA SPAŢIALĂ A GEOSISTEMULUI
Învelişurile Terrei (litosfera, hidrosfera, atmosfera şi biosfera) vin în contact, se
întrepătrund şi interacţionaezăputernic formând un sistem material, denumit geosistem, înveliş
geografic, înveliş landşaftic, mediu geografic etc.
Ca sistem material, geosistemul are alcătuire şi structură complexe. În componenţa lui intră
partea inferioară a atmosferei, întreaga hidrosferă, biosfera şi scoarţa terestră, cu învelişul de sol de
pe suprafaţa uscatului. Acestea sunt nişte învelişuri distincte, care intră în componenţa planetei.
S.ub acţiune.a atracţie~ terestre, învelişuri le componenete ale geosistemului sunt dispuse
A
concentnc, m funcţIe de denSItatea lor. Spre exterior este prezentă atmosfera, care are densitatea cu
mult sub 19/cm3, sub care se găseşte hidrosfera, cu densitatea de 19/cm3 .
Scoarţa terestră, inclusiv solul, pe care se sprijină aceste învelişuri are densitatea de
2,5g/cm2• Biosfera, ale cărei componenete au densitatea de cca Ig/cm 3, este situată pe scoarţa
terestră (pedosferă), în hidrosferă şi în partea inferioară a atmosferei.
Caracterul de sistem rezultă din interdependenţa părţilor lui componente. Între geosfere se
produce un schimb foarte intens de substanţe, realizându-se un vast circuit al materiei, dintre care
cel mai vizibil este circuItul apei în geosistem. Legăturile complexe dintre geo.sfere fac ca
geosistemul să funcţioneze ca un mecanism. Datorită acestor legături, orice schimbare a uneia
dintre geosfere determină schimbări ale celorlalte. De aici, decurge caracterul ,unitar al
86
geosistemului, fapt subliniat de geograful român Simion Mehedinţi prin afirmaţia "dacă una din
părţi se schimbă, în mod necesar se vor schimba şi celelalte". Cu toate modificările produse de
schimburile dintre învelişuri le planetare, în geosistem se instalează un echilibru dinamic. Orice
modificare a unei componente provoacă un răspuns în lanţ, care se materializează cu schimbări ale
celorlalte învelişuri, pentru a se realiza un nou echilibru. În acest mod, geosistemul se manifestă ca
un sistem autoreglabil.
Dată fiind complexitatea geosistemului, al a fost cercetat analitic, diferite ramuri ale ştiinţei
Pământului şi vieţii luând, ca obiect de studiu, diferite componente ale acestuia. Geologia studiază
alcătuirea şi evoluţia scoarţei terestre, biologia studiază fiinţele vii, pedologia cercetează învelişul
solului etc. Cu toate că aceste ştiinţe au în vedere şi legăturile componentei pe care o studiază cu
) restul sistemului, ele nu pot ajunge la cunoaşterea întregului, a geosistemului în ansamblu. De
aceea, se impune o abordare sintetică a întregului geosistem. Pentru geografia fizică este
caracteristică studiarea sintetică a geosistemului, adică cercetarea lui în toată complexitatea.
Cea mai caracteristică trăsătură a geosistemului este diferenţierea lui în spaţiu. Această
situaţie rezultă din faptul că elementele lui componente (troposfera, hidrosfera, litosfera, biosfera)
nu sunt omogene şi în plus, se combină şi se diferenţiază de la un loc la altul. Cele mai importante
cauze care determină diferenţierea spaţială a geosistemului sunt cele de ordin astronomic,
respectiv: forma planetei, poziţia axei polilor şi mişcarea de revoluţie care determină o distribuţie
zonală a energiei solare pe suprafaţa terestră. Există şi
alte cauze geografice care contribuie la diferenţierea spaţială a geosistemului, cum sunt influenţa
reliefului, a caracterului suprafeţei active şi a dinamicii atmosferice.
În urma combinării influenţei cauzelor astronomice şi a celor geografice, pe suprafaţa
terestră apar porţiuni care au caracteristici specifice. Teritoriile cu proprietăţi geografice bine
reliefate sunt denumite peisaje geografice, landşafturi sau regiuni naturale. Aceste unităţi teritoriale
şi în acelaşi timp tipologice, caracterizează spaţial marele geosistem al Terrei.
Particularităţile suprafeţei Terrei sunt deosebit de variate. O oarecare îmbinare a acestor
particularităţi se poate repeta de la un loc la altul pe suprafaţa unei porţiuni oarecare şi în felul
acesta creează un peisaj geografic sau landşaft natural.
Peisajul geografic (landşaftul geografic după S. V. Kalesnik, 1959) are următoarele
proprietăţi: este o parte a geosistemului (învelişului landşaftic); este o parte a cărui structură şi
alcătuire morfologică posedă trăsături individuale şi o anumită determinare calitativă care ne
permite să-I distingem şi să-I delimităm de un alt peisaj (lanşaft); în al treilea rând, peisajul este
legat de geosistemul (învelişullandşaftic) în ansamblu; particularităţile lui individuale se manifestă
pe fondul şi sub influenţa legilor proprii structurii şi dezvoltării geosistemului (învelişului
landşaftic). Dacă facem sinonomia între peisajul geografic (şcoala franceză) şi landşaft (sensu S. V.
Kalesnik, 1959) putem cita "landşaftul geografic este un sector al suprafeţei terestre, calitativ
diferit de alte sectoare, mărginit de limite naturale şi reprezentând un ansamblu firesc de obiecte şi
fenomene, integral şi reciproc condiţionat, care e caracteristic unei suprafeţe considerabile şi este
indisolubil legat în toate privinţele de învelişullandşaftic". După S. V: Kalesnik (1959), termenul
de landşaft poate fi folosit şi pentru a indica un element geografic, adică o unitate de bază a
raionării fizico-geografice şi a sistematicii. Trebuie subliniat că diferiţi geografi folosesc dre}:"!
noţiuni generale următorii termeni "complex natural", "complex geografic" sau "peisaj geografic".
Orice peisaj geografic (landşaft) constituie în fiecare moment dat un anumit sistem sau
grupare de elemente reciproc legate. Tocmai această structură, înţeleasă în sens geografic, îi
imprimă peisajului geografic (landşaftului) un anumit caracter calitativ bine determinat.
Peisajul geografic este format din părţi eterogene care formează o unitate, uniform răspândită pe un
anumit teritoriu. Peisajul geografic este neomogen, deoarece este format din părţi neomogene prin
natura' lor (relief, soIuri, vegetaţie) şi prin forma lor (versanţi, terase, munţi), însă în acelaşi timp
este omogen, pentru că îmbinarea acestor părţi neomogene şi unităţi morfologice neomogene se
repetă regulat şi sunt caracteristice unei anumite suprafeţe.
Peisaj ele geografice nu sunt izolate, întrucât ele se influenţează reciproc. De exemplu,
clima Norvegiei nu poate fi explicată rară a lua în considerare curentul Golfstremului care începe
87
 din Mexic. Influenţa unor peisaje asupra altora se realizează prin intermediul mişcării atmosferei, a
curenţilor marini, prin răspândirea gheţurilor plutitoare etc.
Peisaj ele geografice nu sunt izolate în spaţiu dar nici în timp, după cum rezultă şi din sensul
general al procesului de evoluţie. Moştenirea trecutului exercită o influenţă puternică şi asupra
structurii geografice actuale. De exemplu, litologia regiunii este întotdeauna o ' moştenire a
trecutului, iar rolul acestui trecut în procesele actuale se evidenţiază în relief (de pildă depozitele -
nisipoase).
În cercetarea analitică se plecă de la aserţiune a că peisajul geografic actual are trei feluri de
trăsături şi anume: actuale, relicte şi progresive. Trăsăturile actuale sunt cele care imprimă
peisajului geografic trăsături calitative bine determinate care pot fi analitic studiate.
Trăsăturile relicte s-au păstrat din fazele precedente de dezvoltare. Trăsăturile relicte
servesc pentru explicarea unei serii de particularităţi actuale. Văile uscate din deşert argumentează
că aici clima a fost în trecut mai umedă. Trăsăturile progresive sunt acel element nou care este
prezent în landşaftul actual şi care are tendinţa să se intensifice mereu (de exemplu acumularea
sărurilor în Oceanul Planetar). Trăsăturile progresive modifică în timp peisajul şi-l transformă într-
un alt tip de peisaj geografic. Trăsăturile progresive, luând locul celor actuale, modifică peisajul
geografic şi-l transformă într-un alt peisaj . Este evident cxă trăsăturile progresivve reprezintă
pentru geograful fizician un interes teoretic şi practic, deoarece serveşte drept premisă de prognoză
geografică. Problema finală a oricărei ştiin ţe este de a prevedea, iar scopul final este utilitatea.
Procesul de dezvoltare a geosistemului este un proces de evoluţie a lui, de complicare a structurii
lui.
Regiunile naturale au suferit în ultimile milenii influenţe antropice, încât se consideră că
cea mai adecvată denumire pentru ele este de peisaje antropice. Pentru cunoaşterea caracterelor
naturale primordiale existente independent de acţiunea antropică se foloseşte conceptul de peisaje
naturale. Asupra diferenţierii spaţial~ a peisajelor naturale îşi pune amprenta în mod definitoriu
zonalitatea geografică latitudinală. In consecinţă, pentru geografia fizică generală, cunoaşterea
tipurilor zonale de peisaje geografice naturale reprezintă scopul definitiv şi definitoriu al
demersului ştiinţific.
Pe' lângă diferenţierea spaţială complexă, geosistemul a manifestat şi o diferenţiere
temporală. Această diferenţiere este manifestată prin ritmicitatea diurnă şi de cea anuală, care sunt
determinate de mişcările Terrei şi de poziţia axei polilor.
Evoluţia geosistemului
Geosistemul planetei Terra este o formaţiune care s-a format treptat. Cunoaşterea diferitelor
peisaje ale geosistemului de-a lungul timpului geologic se face pe baza unor cercetări complexe
, care ţin de cosmologie, geologie, biologie, paleogeografie etc.
Pentru cunoaşterea evoluţiei în timpul geologic a geosistemului se foloseşte scara geocronologică.
Ea cuprinde nivele ierarhizate conform vârstei denumite ere, perioade, epoci şi vârste. Evoluţia
geosistemului de-a lungul timpului geologic implică şi o geneză a lui. Problema formării iniţiale a
geosistemului poate fi rezolvată numai de cosmogonie, prin descifrarea formării planetei. Cu toate
că ştiinţa a făcut progrese însemnate şi cunoştiinţele noastre despre cosmos s-au multiplicat, Încă
nu avem un tablou veridic al formării planetei noastre. Indiferent pe ce cale s-a format Terra, tot
mai mulţi cercetători consideră că iniţial temperatura planetei a fost mult mai mare ca în prezent,
char până la incadescentă şi sub influenţa forţei gravitaţionale s-au diferenţiat învelişurile
constitutive ale planetei. Pe măsură ce s-au individualizat, învelişuri le planetei au intrat în contact.
se amestecau şi se influenţau reciproc, conturându-se învelişul geografic (sau geosistemul). Odată
format, învelişul geografic şi-a continuat evoluţia prin modificarea continuă a fiecărui component,
a interacţiunilor dintre componenţi, fapt care a determinat o schimbare continuă a aspectului
scoarţei terestre.
O primă reconstituire credibilă a învelişului planetar, în principal, pe baza argumentelor
paleogeagrafice se referă la era arhaică. Atunci, uscatul era bine reprezentat, clima era mai caldă iar
biosfera se caracteriza prin prezenţa unor organisme acvatice, dar şi a unor vegetale care au permis
formarea'unor roci antracitoase.
88
În era proterozoică se produc primele mişcări orogenetice cunoscute (huroniene, karelide
etc) şi acum se manifestă clar zonalitatea climatică. Biosfera s-a diversificat ca speciaţie prin
apariţia brachiopodelor nerticulate, anelidelor, radiolarilor, moluştelor, crustaceilor etc. Era
paleozoică se caracterizează prin schimbări mari a geosistemului planetar, datorită unor numeroase
faze orogenetice (orogeneza caledoniană, hercinică) care au fost însoţite de vulcanism. Şi în
această eră a existat o zonalitate climatică, iar fauna şi flora s-au diversificat. Era mezozoică este
bine cunoscută din punctul de vedere al peisajelor geografice şi noi amintim numai despre
formarea predominantă a roci lor calcaroase, începerea formării Oceanelor Pacific şi Atlantic,
predominarea climatelor calde, formarea recifilor, dezvoltarea explozivă a reptilelor, apariţia
păsărilor etc. În era neozoică au continuat mişcările orogenetice alpine care au configurat marile
trăsături ale reliefului actual.
Zonalitatea climatică a fost bine exprimată, iar flora şi fauna a continuat să se di versirlce ca
număr de specii şi organizare a biomurilor. În perioada cuaternară s-au petrecut unele schimbări
importante în geosistemul planetei. În zona temperată, glaciaţia a fost cel mai spectaculos fenomen.
având consecinţe şi asupra peisajului geografic actual.
Unitatea geosistemului
Cu toată complexitatea lui, geosistemul este unitar. Unitatea lui este dată de interacţiunile
foarte intense dintre componenţii săi. Aceste schimburi de materie, energie şi informaţie fac ca
geosistemul să se comporte ca un tot unitar. Orice modificare a unuia din componenţii învelişului
geografic atrage după sine modificări ale celorlalţi componenţi şi prin aceasta a întregului
geosistem care se comportă ca un tot unitar. Geosistemul este un mecanism foarte bine pus la
punct. Topirea gheţarilor de la poli îşi găseşte mai curând sau mai târziu ecou şi în interiorul
continentelor, după ce în prealabil s-ar ridica nivelul Oceanului Planetar.
Circuitul materiei în geosistem
Geosistemul este entitatea geografică în care are loc un intens circuit al materiei. Dacă ne
referim la circuitul apei, la circuitul biologic sau al elementelor chimice, realizăm marea
importanţă a schimburilor de materie şi implicit de energie în geosistem.
Ritmicitatea în geosistem
Ritmicitatea se manifestă sub forma unor schimbări care se produc în starea
componentelor geosistemului şi în raporturile dintre ele. Ea se exprimă prin modificările periodice
ale intrării de energie solară în geosistem şi de manifestarea efectelor sale.
Ritmicitatea este determinată, în primul rând, de mişcările Terrei care determină variaţiile în timp
ale insolaţiei, ~ndividualizându-se o ritmicitate diurnă şi o ritmicitate anuală. Pe lângă aceste
modificări cu caracter periodic, geosistemul a fost şi este supus, în mod continuu, unor modificări
ireversibile, care se evidenţiază printr-o evoluţie îndelungată.
Clasificarea unităţilor geografice
În geografia fizică nu există încă o gradaţie taxonomică universal adoptată şi nu există încă
o anumită de regulă pentru stabilirea caracteristicilor, criteriilor, după care din noţiunea generală de
peisaj să se poată delimita peisajul geografic ca o unitate iniţială de raionare. Peisajul ca element
geografic nu poate fi descopus mai departe în părţi independente. Problemele de taxonomie au
ridicat numeroase probleme conceptuale, încât S. V. Kalenisk a simţit nenvoia să prezinte anumite
scheme de clasificare a unităţilor taxonomice. I
Zonalitatea în geosistem
Zonalitatea este una dintre cele mai importante caracterirsitici ale geosistemului (învelişului
geografic). Ea se datorează formei planetei, poziţiei polilor, mişcării de revoluţie, care toate
combinându-se determină răspândirea zonală a radiaţiei solare pe suprafaţa terestră.
Zonalitatea termică a planetei determină o redistribuire de energie şi materie la suprafaţa
terestră care în ultimă instanţă, se materializează prin zone climatice, zone de vegetaţie, zone de
soIuri etc, desfăşurate de-a lungul unor areale limitate de unele paralele. Pe suprafaţa planetei sunt
prezente peisaje geografice diverse care au răspândire zonală. Pentru o mai bună înţelegere a
legităţilor zonalităţii şi pentru a se elimina o parte din efectele acţiunilor factorilor azonali, s.e
recurge la generalizări şi extrapolări. Acestor zone din geosistem li s-au dat denumiri după
89
formaţiunile vegetale dominante din cuprinsul lor. Landşafturile sau peisaj ele geografice sunt păn i
ale geosisitemului planetei Terra şi ele se caracterizează printr-o mare diversitate tipologică, cu
structuri şi funcţionalităţi multiple.
JAzonalitatea în geosistem
Azonalitatea este o trăsătură importantă a geosistemului. În cadrul peisajelor geografice
zonale nu există o uniformitate a tuturor caracteristicilor, întrucât există o serie de factori azonali
care-şi pun amprenta asupra trăsăturilor geografice ale unor teritorii. Aceşti factori pot aparţine d~
scoarţa terestră, situaţie întâlnită în regiunile montane care atrage o adevărată etajare a peisajelor
geografice. Şi alţi factori, cum sunt rocile, ape de suprafaţă şi subterane etc, introduc aspecte
azonale ale geosistemului.
" Diferenţierea spaţială a geosistemului şi existenţa peisajelor geografice
In primul rând, diferenţierea se manifestă pe verticală ca urmare a diferenţierii gravitaţionale şi a
scăderii temperaturii aerului în troposferă. Diferenţierea cea mai evidentă este evidentă pe
orizontală, unde ea se manifestă prin existenţa Oceanului Planetar şi a uscatului şi apoi prin zonele
de peisaje geografice.
Principalele tipuri zonale de peisaje diferenţiate pe orizontală
Combinarea diversă a elementelor componente determină o mare varietate de pe1sale
naturale. Pe baza asemănărilor şi deosibirilor dintre ele, peisaj ele se pot grupa în tipuri mai largi
sau mai restrânse. Cel mai uzitat criteriu de grupare a peisajelor geografice este apartenenţa la
zonele latitudinale bio-pedo-climatice.
Peisajul calotelor glaciare
Se caracterizează prin întinderi enorme de gheaţă care acoperă Antarctida şi Groenlanda.
Calota d~n Arctica are practic aceaşi suprafaţă ca Antarctida, dar prima este formată din gheţuri
flotante. In Arctica există mai multe tipuri de gheţari, cele mai răspândite fiind banchiza, care apare
ca o imensă suprafaţă de gheaţă cu un diametru de 4.S00km, cu o grosime de SO-60 metri şi packul
care este o gheaţă sezonieră care înconjoară banchiza.
Mediul arctic nu beneficiază de o bună insolaţie anuală spre deosebire de mediul antarctic,
unde aceasta este mai mare iar temperaturile nu sunt mai puţin riguroase. Datorită condiţiilor
climatice, -practic nu există vegetaţie şi implicit şi animale ierbivore. Doar carnivorele de uscat
(urşi) sau de apă (foci, morse etc) pot fi rar întâlnite şi mai ales la marginea calotei.
Peisaj ele de tundră
Peisajul de tundră apare în regiunile subpolare. Climatul este rece, cu temperaturi medii
anuale negatice iar cantitatea de precipitaţii este redusă. Evaporaţia este foarte redusă, fapt care
determină instalarea excesului de umiditate. Făcând trecerea dintre două medii, deşerturile polare şi
pădurile boreale, tundrele circumpolare au o originalitate aparte.
Climatul este suficient de friguros pentru a impune în suma precipitaţiilor un mare
coeficient nival. Climatul subpolar prezintă mai multe nuanţe.
Clima subarctică (subpolară) este caracteristică regiunilor situate aproximativ între 60-75°,
latitudine nordică şi sudică, adică, la extremităţile continentelor Europa, Asia şi America de Nord,
ca şi unei fâşii litorale groenlandeze. În emisfera sudică, ocupă suprafeţe discontinui şi extrem de
reduse. Clima subarctică se poate diferenţia, în climă subarctică continentală şi climă subarctică
maritimă (oceanică). ',
Din punct de vedere floristic, tundra este săracă în specii, pentru că ele s-au instalat, destul
de recent. În tundra din Groenlanda au fost inventariate 282 de specii, iar pe faţada arctică a
Siberiei, numai 220 de specii. Plantele trebuie să se adapteze la rigorile climatului, la prezenţa
premafrostului şi la mişcările de crioturbaţie. Discontinuitaţile covorului vegetal, reflectă fidel
neregularitaţile drenajului. În tundră, putem vorbi de existenţa unor soIuri adevărate, chiar dacă ele
sunt slab evoluate. Scurtimea perioadei de vegetaţie, diminuează producţia de biomasă vegetală, la
cca 300-400kg ha, care reprezintă abia 10% din cea existentă, în pădurile din zona temperată.
. Absenţa arborilor, este singurul caracter comun al unei vegetaţii pitice, dar extrem de .
variată. Ea este compusă din: 1) tufişuri cu frunze caduce care nu depăşesc 2 m înălţime (sălcii şi
mesteacăn), câteodată aluni şi soc; 2) lande cu plante mici lemnoase (30-S0cm) care au frunze
90
groase şi mici: Empetrum nigrum, Vaccinium uliginosum, V. vitisidea, Cassiope tetragona,
Loiseleuria procumbes etc; 3) prerii mai mult sau mai puţin compacte, cu graminee, cyperacel,
juncacee; 4) vaste suprafeţe acoperite aproape exclusiv din muşchi şi licheni. Aceste plante, diverse
ca specii, sunt, cel mai adesea, amestecate. Ele se grupează foarte rar în asociaţii compacte. De cele
mai multe ori există suprafeţe vaste de roci la zi, care merită denumirea de deşert polar. O
caracteristica a vegetaţiei din tundră este carenţa în azot, care rezultă, ca urmare a influenţei mai
multor factori: temperaturile joase din sol; litiera restituită solului este în cantitate foarte mi\.:ă, ea
fiind evaluată la 90kg/ha; materia organică este mineralizată foarte lent în lipsa bacteriilor. O
frunză se descompune complet în 10 ani.
SoIurile reprezentative pentru zona subpolară sunt histosolurile. Întrucât ele sunt prezente şi alte
zone pedogeografice latitudinale, unde apar ca soIuri intrazonale, pe suprafeţe cu exces de
umiditate, proprietăţile specifice zonelor subpolare vor fi prezentate la capitolul privind
histosolurile.
Animalele ierbivore, cum sunt elanul şi renul sosesc în timpul verii dinspre sud, pentru
păşunat.
Tundrele sunt prezente în nordul Peninsulei Scandinave, nordul Câmpiei Ruse, nordul
Siberiei, în Alaska şi în Arhipelagul Canadian.
Mediul tundrei nu este primitor pentru oameni. Pentru a fi locuibil, sunt necesare cantităti
mari de energie pentru încălzire, construcţii de fundaţii profunde pentru locuinţe şi transportul de ia
distanţă a alimentelor. Mediul natural este foarte fragil la influenţa antropică şi acest fapt a fost 1
reliefat foarte bine prin urmările exploatării petrolului.
Peisaj ele pădurilor de conifere I
Pădurile de conifere sunt prezente la latitudinile cele mai mari din zona tem pe rată, w climă
rece şi umedă, ocupând o suprafaţă de cca 920 milioane ha. Climatul mediului boreal este dificil de
difinit. Patru luni din an, temperatura medie lunară este mai mare de 10oC, fapt care certifică
apartenenţa la climatul temperat. Perioada îndelungată de iarnă (6 luni din an cu media multianuală
mai mică de ODC, temperaturile minime foarte mici (-SODC), durata cu strat de zăpadă (de la 160 la
210 zile), atestă calificativul de rece, respectiv climat temperat rece. Climatul temperat rece,
respectiv boreal este modificat puternic de continentalism, întrucât el se extinde pe suprafeţe mari
în continenetele boreale. Acest lucru determină existenţa a trei nuanţe de climat boreal, respectiv:
oceanică (luna cea mai rece are media de -8,7 DC şi cea mai caldă are media multianuală 13,SDC -
Norvegia), continentală (amplitudinea termică creşte şi precipitaţiile se diminuează) şi
hipercontinentală (amplitudine termică de 61 DC).
Regiunile în care s-a instalat mediul boreal a fost în Cuaternar acoperite cu gheţari . În mai
puţin de 7.000 de ani, aceste suprafeţe au fost acoperite cu sol şi vegetaţie forestieră. Consecinţa
tinereţii biocenozelor este sărăcia în specii floristice. În Scandinavia boreală sunt Între 500 şi 2.000 I
de specii pentru ca în zona mediteraneeană, să întâlnim până la 8.000 de specii. Vegetaţia este
forestieră iar arborii sunt adaptaţi la frig şi la zăpada din timpul iernii. I
Fertilitatea solurilor este mică. Umiditatea ridicată a solului şi scurtimea verii nu permite
microorganismelor descompunătoare să transforme toată materia organică Într-un timp scurt.
Sub pădurea boreală avem podzoluri, cu humus brut şi foarte acide. Condiţiile pedogenetice
favorizează formarea unui orizont B spodic bogat în hidroxizi de fier şi aluminiu. Pădurile boreale
constituie peste 31 % din pădurile Terrei. Prezenţa permafrostului blochează dezvoltarea rădăcinilor
în adâncime, ele dezvoltându-se în orizonturile pe do genetice superioare. Pădurea boreală este
foarte sensibilă la atactul insectelor xilofage, iar în timpul verii se înregistrează incendii.
Biomasa animală a pădurii boreale este apreciabilă, fiind însumată prin existenţa
mamiferelor Gderi, samuri, veveriţe, urşi, vulpi, râşi, cerbi, elani), păsări (cocoşul de mesteacăn,
ierunca, forfecuţa), insecte etc.
Pădurea boreală este un mediu dificil pentru aşezările umane. Vastitatea pădurilor se
remarcă prin bogăţia în vânat şi peşte. Circulaţia este foarte dificilă, datorită fluvii lor şi drumurilor
impracticabile. Agricultura este slab dezvoltată, în primul rând datorită sumei
temperaturilor pozitive care nu permite ajungerea culturilor la maturitate.
91
L
 Pădurile de conifere ocupă întinderi mari din Finlanda până la ţărmurile estice ale Siberiei
şi, de asemenea, în Canada şi Alascka.
Peisaj ele pădurilor de foioase
J În regiunea temperată, în regiunile în care cantitatea anuală de precipitaţii depăşeşte
600mm, apar peisaje ale pădurilor de foioase. Climatul prezintă unele diferenţe, în funcţie de
depărtarea uscatului faţă de ocean.
Clima temperată oceanică se caracterizează prin faptul că în tot timpul anului predomină
masele de aer oceanice. Este specifică părţilor vestice şi estice ale continentelor. Din acest punct de
vedere, în cadrul acestui climat se pot diferenţia: clima oceanică de ţărmuri vestice şi clima
oceanică de ţărmuri estice. În general, temperaturiile medii anuale scad spre nord, iar amplitudinile
termice sunt mici, în primul caz (Bordeaux l3 0C) şi mari, în al doilea caz (Petropavlovsk 20 0C).
În climatul ţărmurilor de vest, iernile sunt blânde şi bogate în precipitaţii, iar verile sunt
moderate. Cantitatea de precipitaţii este mare, în ambele situaţii (800mm la câmpie şi 1000-
2000mm în regiunile înalte).
Clima temperată de tranziţie cuprinde centrul şi sud-estul Europei, bazinul fluviului
Mississippi. Temperaturile medii variază între Il °c şi 7°C. Media lunii celei mai calde
depăşeşte 20 0C, iar a celei mai reci, coboară sub OOC. Amplitudinile termice sunt mari, în general,
peste 20 0C, în 'sudul zonei şi 25 0C în nordul ei. Cantitatea de precipitaţii este destul de mare,
aceasta scăzând pe măsură, ce ne îndepărtăm de ocean.
Peisaj ele de stepă
Stepele şi regiunile stepice au precipitaţii medii anuale în jur de 400 mm. Caracteristic
pentru aceste regiuni este prezenţa lOessului, a depozitelor lOessoide, cât şi a altor depozite
sedimentare cu particule mai fine decât nisipul şi care au fost ţransportate la distanţe apreciabile
(de vânt, ape, remaniate etc).
Roca parentală este dominată în cea mai mare parte din lOess.
Vârsta minimă a lOessului a fost înregistrată în China, unde depozitele au fost depuse Între
400 şi 600 e.n, 1000 şi 1200 e.n. şi 1500-1900 e.n (mica glaciaţie). Cu toate acestea, marea
majoritate a lOessului existent pe glob are vârsta pleistocenă.
În 'pleistocenul târziu, cea mai mare parte a globului era ocupată cu tundre, stepe,. Loessul
este o rocă sedimentară bine sortată, obişnuit carbonatată, nestratificată, cenuşiu-gălbuie, fiind
considerată o rocă eoliană, clastică. Este constituit, în mod predominant, din particule prăfoase de
cuarţ (diametrul 0,02-0,05 mm), în jur de 20% argilă şi mai puţin de 15% nisip. Depozitul de lOess
apare ca un covor cu grosimi în jur de 8m în Olanda (excepţional 17 m), adesea de 40 m în Europa
estică, atingc1nd grosimea maximă în China de cca 330 m (fig.nr.64). Loessul este o rocă poroasă,
cu o stabilitate pe verticală foarte mare, dar uşor expusă la eroziune. Materialul mineral din lOess a
fost format prin abraziunea de către gheţari a rocilor de la suprafaţă. Este dificil de a identifica
arealele sursă pentru depozitele de lOess, întrucât acestea sunt foarte omogene din punct de vedere
mineralogic. Loessul este absent în regiunile care au fost acoperite cu gheţari în ultima perioadă
giaciară, el fiind situat la limita sudică a liniei de înaintare a calotei (în emisfera nordică) .
Vastele suprafeţe cu loess aparţin în prezent vegetaţiilor de stepă sau păduri de foioase şi pe
ele s-au format cele mai productive soIuri de pe glob, cunoscute şi sub numele de pământuri negre.
Cernoziomul ocupă partea centrală a Eurasiei şi preria americană; faeoziomurile sunt prezente în
zonele mai umde din prerie şi pampă; castanoziomurile ocupă stepele semi-uscate care fac trecerea
spre marginile semi-aride şi aride ale deşerturlor; soIurile cenuşii sunt prezente mai ales la tranziţia
dintre stepă şi pădure, cât şi spre regiunile temperate mai umede.
Clima temperată continentală se caracterizează prin frecvenţa mare a maselor de aer polar
continental, în tot timpul anului. Pentru acest subtip sunt specifice variaţiile mari de temperatură,
amplitudinile medii depăşesc frecvent 30 0C, iar cele extreme absolute, sunt în jurul a 70 0C. Verile
sunt călduroase (cu medii lunare de 25 0C), iar iernile friguroase, geroase (temperatura medie a celei
mai reci luni variază de la _5°, _10°, până la -25 0C în nord).
I '
Precipitaţiile atmosferice cad în cantităţi mici, înjur de 500mm, cu maximul în timpul verii.
Preriile din emisfera boreală. Preriile acoperă spaţii imense în câmpiile din interiorul
92
continentelor, fiind situate la. latitudini temperate şi subtropicale. În acest ultim caz ele pot trece
lateral în savane (S.U.A). Este vorba de formaţiuni ierbacee continue, a căror organe subterane ,sunt
aproape toate perene, pe când aparatul superficial se usucă la sfârşitul verii datorită umidităţii, şi în
timpul ierni din cauza frigului (temperaturi între ODC şi -30DC în ianuarie). Se Fmstat~ însă o
reveriscenţă autumnală, de mai multă sau mai scurtă durată, care se intercale~ă între .ce~e , cto~ă ..
perioade dorminde. După P. Birot (1964) această caracteristică este specifică ter~e~ulul de pr;ene i
pentru a o desemna. Totuşi, americanii nu folosesc în vocabu.larul lor fo:maţIunl. de gram~l1ee !
scurte. Se poate adapta termenul rus de stepă, care poate vem de la cuvantul StIpa (gramme~ ,
dominante) de origină greacă, dar această soluţie poartă inconvenientul că în vocabularul rus,
desemnează toate speciile din formaţiuni non
forestiere şi bineînţeles, şi semi-deşerturile. , ..
Solul de sub aceste formaţiuni corespunde unui cernoziom care are un orizont gros de
culoare neagră, bogat în humus (10% în medie).
Alături de câteva Dicotyledonate, Gramineele sunt dominante
Amestecul de genuri de origine subtropicală şi septentrională explică complexitatea
asociaţiilor din preriile americane. Factorul natural care influenţează decisiv formaţiunile ierbacee
americane este variabilitatea precipitaţii lor de la 3000 la 1000mm. Subdiviziunile formaţiilor
ierbacee, urmează cantităţile de precipitaţii şi se dispun după o direcţie meridiană (preria adevărată ,
preria mixtă şi câmpiile înalte).
Peisaj ele vegetaţiei mediteraneene .
Peisaj ele mediteran~ene sunt caracteristice regiunilor subtropicale, în care clima este de tIp
mediteraneen ' . . v • •• ~ o
Clima temperată caldă (SUbtroPICală; medIteraneana), este un tIp de tranzIţIe (mtre 30-40
latitudine nordică şi sudică) între grupa climatelor calde şi clima temperată propriu-zisă.
Temperatura medie anuală variază în jurul a 13-200C, dar amplitudinele sunt mari, fiind cuprinse
între 8° şi 25 0C. Precipitaţiile anuale sunt variabile, cu peste 1000mm în clima subtropicală umedă I
(Batumi), iar în cea cu vară uscată (mediteraneeană) de 500-800mm şi chiar mai puţin, în funcţie ~
de relief, de apropierea sau de depărtarea, faţă de ocean. . . . .
Pădurea mediteraneană. Climatul mediteranean (temperat cald) este caractenzat pnn Ierni
moderate şi prin veri seci şi calde. Aceasta explică soluţia de adaptare a vegetaţiei, constituită
dintr-o pădure destul de mediocră la talie, cu frunze xeromorfe, întotdeauna verzi . Asemenea
frunze, sunt necesare pentru a oferi o suprafaţă asimilatoare totală redusă.
Pădurile mediteraneene de pe vechiul continent. Domeniul este puţin extins în jurul mărilor
interioare (eponime). ..
; . În functie de starea versanţilor, soIurile sunt subţiri şi adesea discontinui. SolUŢÎle ,suqt
dezvoltate pe r~ci bogate în carbonaţi (mamo-calcare) şi sunt foarte puţin transformate din punct,qe ,
vedere chimic. Orizonturile humifere superficiale pot staţiona direct pe rocile bogate în Ca
(Leptosoluri rendzinice). Solul dominant este rendzina. Când vegetaţia este normal dezvoltată, terra
rossa este acoperită cu un orizont humifer negru.
Vegetaţiea specifică este pădurea de stejar. Stejarul verde (Quercus ilex) este însoţit de
Phillyrea media şi P. angustifolia) şi de arbuşti cu frunze largi şi strălucitoare (Arbutus unedo). Sub I
coroanele arborilor bătrâni este un strat arbustiv superior, care atinge 5m înălţime, format din specii I
de .foioase xeromorfe, lemnoase: Viburnum tinus, Rhamnus alaterus, Juniperus oxycedris etc. Peste
3/4 din speciile arbustive sunt cu frunze persistente. La parter se mai g~sesc strate cu tufişuri şi II
arbuşti mici, care au, în general, spini (Genista scorpius, Paliurus austrahs, Rus.cus ac~leat4şJc·, \(e l I
sol se găsesc câteva graminee şi euforbiacee. Pe rocile silicioase se găsesc arbuşti de Enca scopan~
(care nu suportă calciul activ, dar se acomodează cu complexul saturat în Ca) şi Calluna vulgaris,
mult mai calcifugă. Este însoţită şi de lavandă (Lavandula angustifolia).
Pe terenurile caIcaroase sunt repreze1!lţative formaţiunile de garriga, unde se instaJea.z.~,
stejari de Kermes (Q. coccifera) care se înrădăcinează şi utilizează diac1azele şi can,e.,l,uţ~)e
lapiezurilor. După incendii, rădăcinile propagă tufişuri spinoase, care se întind pe sol. Dacă
93
degradarea solului avansează se consatată ihstalerea lui Labiees ligneuses şi a unor specii de
Thimus. Aici se mai întâlnesc formaţiuni lemnoase pitice cu Cistus sp., Petrium sp., Thymus sp.
Peisaj ele de deşert
'I Deşerturile şi semideşerturile sunt teritorii cu climă secetoasă excesivă, unde precipitatiile
neregulate au valori anuale sub 200-2SOmni şi un~e ,PJ~po.wi,n~ evaporaţia. Învelişul veget;l şi
lumea animală sunt foarte sărace, iar în soIuri procesele de migrare pedogenetică sunt dominate de
prezenţa soluţiilor saline (atunci când au condiţii de funcţioanare), agricultura fiind posibilă numai
~~~. - precipitaţii depăşeşte lS00-2000mm. Ploile cad cu mare regularitate în fiecare zi după-amiaza.
Deşerturile sunt prezente în trei zone geografice ,latitudinale şi anume: temperată (7
milioane km 2), subtropicală (7,4 milioane km 2) şi tropicaIă(l7. milioane km 2). În total , deşerturile
ocupă o suprafaţă de 31,4 milioane km2 . În emisfera nordică, deşerturile se întind pe trei
continente: Asia, Africa şi America de Nord. În Africa sunt cuprinse între aproximativ IS-300
latitudine nordică; în Asia, între IS-3So latitudine nordică iar în Peninsula Arabică, între 22-48° lat.
nordică. În America de Nord, deşerturile sunt cuprinse în zonele temperată şi subtropicală, între 22
si 44° lat. nordică. Deşerturile şi semideşerturile Asiei şi Africii de nord formează un brâu care se
intinde pe aproximativ 11.000km (fig.nr.S9). Pe continentul Americii de Nord, deşerturile ocupă
platouri intramontane, podişuri sau depresiuni intramontane. În emisferea sudică, deşerturile sunt
răspândite pe trei continente: Australia, Africa şi America de Sud. Cea mai mare suprafaţă
deşertică se află în Australia, mai ales în zona tropicală între 20 şi 34° latitudine sudică. În sudul
Africii, deşerturile se află în partea de vest a zonei tropicale şi subtropicale, între 6 si 33° latitudine
sudică. În America de Sud, deşerturile se întind sub forma unei zone înguste pe coasta apuseană, pe
o lungime de cca 3000km, ocupând mai ales şesurile piemontane şi litorale. Aici deşerturile se
desfăşoară în trei zone climatice: tropicală, subtropicală şi temperată, de la S la 30° latitudine
sudică.
Cele mai reprezentative soIuri pentru zonele deşertice, conform Legendei F AO, sunt
calcisolurile, solonceacurile, soloneţurile şi gipsosolurile.
Peisaj ele de savană
Peisaj ele de savană sunt caracteristice regiunilor subecuatoriale, fiind răspândite, în general,
între 5 şi '12° latitudine nordică şi sudică Savana se caracterizează prin dominanţa gramineelor şi
rizomilor,a căror organe superficiale mor în timpul anotimpului secetos şi vegetează în fiecare an;'
plecând de la rezervele conţinute în organele subterane. Frunzele transpiră activ în timpul
anotimpului pluvial. Sunt două tipuri anatomice şi fiziografice principale: 1) când marile graminee
depăşesc adesea talia unui om şi au nevoie de rezerve de apă abundente. Cele mai multe specii
aparţin genurilor Andropogon şi Panium; 2) când gramineele xerofite trăiesc în condiţii mai dificile
din punctul de vedere al utilizării apei. Aici se încadrează genul Arista care abundă în formele mai
uscate ale savanei, intrând în mozaic cu brusa cu spini.
Tufărişurile şi micii arbori sunt repartizaţi în savană într-o manieră variabilă . Când proiecţia
cuverturii de coroane reprezintă jumătate din suprafaţa totală, arbuştii sunt separaţi pe sute de
metri, iar când ei au densitatea unei livezi sau se grupează în boscheţi, ei sunt de tipul savar:ta parc.
Când sezonul uscat nu depăşeşte S-6 luni, aceste vegetale au în majoritate frunze <permanente>
mai mult sau mai puţin xerofile (genul Combretum). Contrastele sezoniere ating maximul în
savanele sudaneze, unde anotimpul secetos este în acelaşi timp şi foarte cald. BilanţuJ
productivităţii materiei organice din savană apare destul de mic, în raport cu cel al pădurilor
tropicale umede. Greutatea materiei organice vii este între 20-70tone/ha. Dar acest volum este
întreţinut de o producţie anuală relativ importantă, pentru că tot aparatul vegetativ superficial se
reconstituie în fiecare an şi o bună parte din rădăcini mor anual.
Peisajele pădurilor tropicale umede (ecuatoriale)
Peisajele pădurilor tropicale sunt prezente între latitudinile de S~ şi SoS. Zonele tropicale
actual umede au suferit schimbări. c1imatice profunde în trecutul recent. Multe din pădurile
tropicale de astăzi au fost savane în timpul perioadelor glaciare recente şi savanele de azi au fost
regiuni mai uscate, decât sunt în prezent.
94
Fluctuaţiile climatice au jucat, de asemenea, un rol în formarea "platouri lor lateritice".
Scoarţa de alterare, îmbogăţită cu plintit şi intens spălată, formată în perioadele umede, devenea
dură în perioadele uscate. Astfel platourile reprezintă, fie orizonturi indurizate scoase la zi prin
eroziune, fie s-au format prin inversiune de relief, ele reprezentând foste văi indurizate prin
cimentare datorită fierului.
Climatul cald şi umed (ecuatorial) se caracterizează printr-o temperatură medie anuală
ridicată tot timpul anului, cu valori medii lunare între 24-28 0C. Cantitatea medie anuală de
Vegetaţia este prezentă în condiţiile zonei intertropicale umede cu optim climatic, în
absenţa sezonului defavorabil, răcoros sau secetos. Numărul de combinaţii vitale posibile este
foarte ridicat şi se exprimă prin existenţa unor numeroase genuri şi familii. Pădurea
sempervirescentă poate fi definită ca o pădure fără sezoane Atunci când condiţiile climatice sunt
optime, soIurile lateritice se dezvoltă normal sub pădurea sempervirescentă.
Grupările majore tipice de soIuri prezente în această zonă geografică sunt Plintosolurile,
care conţin plintit, Feralsolurile, profunde şi sărace în elemente chimice, Nitosolurile, mai bogate
în elemente chimice, Acrisolurile, cu orizont argiloiluvial, Alisolurile, cu grad scăzut de saturaţie în
baze şi argilă activă, şi Lixisolurile cu un grad ridicat de saturaţie cu baze şi capacitate redusă de
schimb cationic.
Diferenţierea geosistemului pe verticală
O altă formă majoră de diferenţiere spaţială a geosistemului este etajarea. Aceasta este
provocată de relieful montan, care ridică suprafaţa scoarţei terestre în straturi mai înalte ale
troposferei. În munţi, în cadrul ierarhizării factorilor, care dau condiţiile fizice ale mediulu;,
factorul topografic ocupă primul loc, un loc care nu mai este întâlnit în altă parte şi care
influenţează, în mod esenţial zonalitatea altitudinală. Muntele este de fapt, o lume în altă lume,
adică un mediu intrazonal. Această lume, prezintă Ia scară redusă o bună parte din marile medii ale
pământului . Adesea, se stabileşte o paralelă între etajarea montană şi zonele climatice şi de
vegetaţie latitudinale. Unul din caracterele proprii muntelui este prezenţa contraste lor de ordin
spaţial, legate de expoziţie sau de etajare şi de ordin temporar, de ex., instabilitatea condiţiilor
atmosferice. Intervenţia selectivă a omului amplifică aceste contraste, practic de la lIIi loc Ia altul.
Unele staţiuni (mai ales la marile altitudini sau pe versanţii slab expuşi) posedă o vegetaţie aproape
primară, dar în revanşă, în alte părţi, muntele este defrişat (mai ales că adesea a oferit refugiu, în
timpurile istorice). Caracterul de refugiu, de lume izolată, varietatea staţiunilor şi rigoarea
condiţiilor naturale, constituie principalii factori care răspund impresiei lăsate de munte.
Endemismele sunt o particularitate a munţilor.
În geosistemul montan intervine acţiunea mai multor factori: factorul topografic, cu cele
două componente principale, altitudinea şi formele de relief, care condiţionează particularităţile
climatice, de vegetaţie şi de sol, cât şi diferenţierile dintre ele. Este necesar de a analiza succesiv,
efectele altitudinii şi a topografiei asupra elementelor climatului, apoi asupra particularităţilor
, I solurilor montane.
Geosistemul Oceanului Planetar
Cu toată unitatea impresionantă a Oceanului Planetar, metodele ştiinţifice ale geografici
fizice, permit o analiză şi sinteză a unei părţi importante a geosistemului acvatic al planetei Terra.
Oceanul Mondial reprezintă ansamblul mărilor şi oceanelor de pe glob care acoperă 71 % din
suprafaţa planetară (360 miliarde km 2 ). Oceanul Planetar prezintă o mare adâncime, În medie
4.000m.
Apele marine şi oceanice prezintă o cirulaţie atât orizontală cât şi verticală. Curenţii
orizontali exercită o influenţă atât orizontală cât şi verticală. Curenţii orizontali exercită o influenţă
nu numai asupra ecologiei oceanului, ci şi asupra vieţii geosistemului.
Apele oceanice sunt sărace în săruri minerale nutritive. Oceanul Planetar prezintă o zonare
orizontală şi verticală. Continentele se continuă cu platoul continental, situat între O şi 130m şi
excepţional până la 200m. Platoului continental îi corespunde următoarea etajare
95
oceanică: etajul supralitoral (zona stropită cu apă), etajul medio litoral (zona litorală propriu-zisă, Christopherson W. Robert, 1997 - Geosystems. An Introduction to Physical Geography. Ed.
situată între nivelul maxim şi minim al fluxului şi refluxului), etajul infralitoral (sub litoral) şi etajul Prentice HalI. U.S.A.
circu91litoral. Strahler H. Alan, Strahler N. Arthur, 1992 - Modern Physical Geography. John Wiley & Sons,Inc.
Platoul continental se continuă cu tai uzul continental, unde fundul oceanului trece rapid de- U.S.A.
la 150-200m la 2500-3000m ,adâncime. Taluzului continental îi corespunde etajului batial. Briggs David, Smithson Peter, BalI Timothy, 1989 - Physical Geography. Copp Clark Pitman Ltd.
Urmează platoul abisal, care se întinde până la 6500-7000m adâncime, căruia îi covrespunde etajul Ontario.
abisal. Ultima zonă corespunde foselor abisale, cu etajul hadal. Miles Lisa, Smith Alastair, 1993 - Carte completă despre astronomie & spaţiu. Editura Aquila.
În funcţie de adâncime se distinge o zonare verticală, fiecare zonă având condiţii ecologice Romania.
diferite şi anume: zona epipelagică (eufotică), cu limita inferioară atingând 50-60m adâncime, Donisă Ioan, Boboc Nicolae, Donisă Angelica, 1998 - Geografie fizică generală. Ed. Ştiinţa.
definită prin limita minimă de lumină care asigură activitatea fotosintetică; zona mezopelagică (cu Chişinău .
limita inferioară la aproximativ 200m adâncime, supusă mişcărilor verticale şi variaţiilor de Kious W. Jacguelyne and Tilling 1. Robert, 1999 - This Dynamic Earth: The Story of Plate
temperatură); zona infrapelagică (între 200 şi 500-600m adâncime, caracterizată prin deplasarea Tectonics (trasă la imprimantă de Lupaşcu Gh.)
diurnă verticală a zooplanctonului); zona batipelagică (cu limita inferioară de 2000-2500111 http:\\pubs.usgs.gov/publications/text/dynamic.html
adâncime, corespunzătoare izotermei de 4oC); z.ona abisopelagică (între 2000-2500m şi 6000- Tarbuck J. Edward, Lutgens K. Frederick, 1988 - Earth Science. Merrill Publishing Company.
7000m adâncime); zona hadopelagică (merge până la cele mai mari adâncimi). Apele libere ale U.S.A.
oceanului constituie domeniul pelagic iar organismele care îl populează se numesc pelagice. Marcons Robert, 1996 - Introduction a la geographie. Armand Colin. France. (la dl. prof. univ. dr.
Fundul oceanului constituie domeniul bentic. m.c. Alexandru Ungureanu)
Spre deosebire de mediile terestre, oceanul planetar este continuu şi toate aceste zone şi Donisă Ioan, 1987 - Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. Universitatea IAl.I.Cuza" Iaşi.
etaje sunt conectate Între ele' şi fac obiectul unui schimb permanenet de ape. De aceea, este dificil Kalesnik S. V., 1959 - Bazele geografiei fizice generale. Ed. ştiinţifică. Bucureşti.
să se stabilească limite precise între diverse ecosisteme oceanice. Mihăilescu Vintilă, 1968 - Geografie teoretică. Ed. Acad. RSR. Bucureşti.
Organismele care trăiesc liber în mediul oceanic se încadrează la plancton (organisme
flotante şi cu talie mică) şi necton (cu talie mare şi mobilitate voluntară). Organismele imobile,
fixate pe fundul bazinului acvatic (sunt prezente şi în zona abisală) aparţin de bentos. Pelagică sau TEMĂ
bentică, viaţa submarină are condiţii ecologice extrem de diverse, de la pelicula superficială clară, 1. Descrieţi în maximum 3 pagini consecinţele mişcărilor de revoluţie şi rotaţie ale Ţ errei.
agitată şi cu temperaturi variabile, până la obsucuritatea, imobilitatea şi frigul, existente pe fundul 2. Evidenţiaţi principalele trăsături ale planetelor din Sistemul Solar (3 pagini).
oceanului. 3. Definiţi obiectul geografiei (2 pagini).
Structura trofică a biocenozei marine are următoarea organizare: 1) nivelul producătorilor
primari, reprezentat prin fitoplanctonul cantonat în zona eufotică, la 10-20m şi mai rar la 50-70m;
2) nivelulerbivorilor, reprezentat prin zooplanctonul erbivor, în care
domină crustaceele copepode şi ultra- şi nanozoplanctonul, constituit din protozoare ciliate; 3)"
nivelul carnivorelor de ordinul 1, reprezentat prin zoonectonul microfag; 4) nivelul carnivorelor de
ordinul II, reprezentat prin macrozooplancton; 5) nivelul carnivorelor de ordinul III, reprezentat
prin cetacee, peşti prădători etc.
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
\
- prezentarea unor părţi din geosistem;
- definirea peisajelor geografice şi descrierea lor;
- prezentarea geosistemului Oceanului Mondial
BIBLIOGRAFIE:
Geografie fizică - G. Posea, Iuliana Armaş, 1998
Medii extratropicale pg. 332 - 368
Geografie fizică generală - Ioan Donisă şi colab, 1998
Geosistemul şi caracteristicile sale pg. 58 - 65 ,
Diferenţierea spaţială a geosistemului pg. 220 -238 "
Diferenţierea temporală a geosistemului pg. 239 -244

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Mehedinţi Simion, 1994 -"Terra. Introducere în geografie ca ştiinţă. Ediţia a II-a. Editie îngrijită de
Acad. Prof. dr. VICTOR TUFESCU membru al Academiei Române. Editura Enciclopedică.
Bucureşti.
Posea G., Iuliana Armaş, 1998 - Geografie fizică. Editura Enciclopedică. Bucureşti.
Donisă 1" 1977 - Bazele teoretice şi metodokogice ale geografiei

96 97
I
I