011 Studii Si Cercetari Geologie Geofizica Geografie XI 1964

https://biblioteca-digitala.
ro
COMITETUL DE REDACŢIE
/lcdactor responsabil :
T. MORARIU, membru corespondent al Academiei
R.P.R.
Redactor responsabil adjunct :
I. RĂDULESCU
Membri:
V. MIHĂILESCU, C. HERBST, AL. ROŞU,
H. GRUMĂZESCU, I. VELCEA
Secretar de redacţie :
Ş. DRAGOMIRESCU
Pentru a vă asigura colecţia completă şi primirea la timp

a revistei, reînnoiţi abonamentul dv. pe anul 1965.
In ţai·ă, abonamentele se primesc la oficiile poştale, agenţiile
poştale, factorii poştali şi difuzorii de presă din intreprinderi şi
instituţii.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la
CARTIMEX, Bucureşti, Căsuţa poştală 134-135, sau la repre
zentanţii săi din străinătate.
Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, precum şi
orice corespondenţă, se vor trimite pe adresa comitetului de re
dacţie al revistei „Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi
geografie - Seria geografie".
Adresa redacţiei :
Str. dr. Burghelea nr. 1,
Bucureşti 20
https://biblioteca-digitala.ro
STUDII ŞI CERCETĂRI
'DE
GEOLO GIE
GEO FIZICĂ
GEOGRAFIE
SERIA
GEOGRAFIE
TOMUL 11 1964
SUMAR
� Y. MIHĂI LESCU, Regiune geografică şi regiune economică. Contribuţie la precizarea

unor lermeni fundamentali din geografia regională . . . . . . . . . . . . . 3
T. j\lQRARIU, L POPOVĂŢ şi Ai A CONEA, 1oi contribuţii la cunoaşterea formelor
periglaciare din faleza Mării Negre , la ud de Con tanţa . . . . . . . . . . 15
Y. MI HĂILESCU, C. HERB ST şi I. B ĂCĂNARU, Repartiţia teritorială a tipurilor
funcţionale de oraşe din R. P. Romînă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
H. GRUMĂZESCU, CO RNELIA STĂKCE CU şi E. 1EDELCU, Harta fizico-geo -
grafică a Dellei Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
PET RE G!ŞTESCU şi COR EL IA STĂ1 CE CU, Cîteva consideraţii asupra lacurilor
din Delta Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
I. GUGIUMAN , Contribuţii la cunoaşterea climei din zona oraşelor Galaţi şi Brăila 63
CONSTANT CO SMA, ALEXA, D RA GHE ovrcr, r. s. GRUESCU, D. I. OA -
CEA şi C R. STA 1, odul indu trial in formare Galaţi-Brăila . . . . . . . . 77
L CIA BADEA şi GH. �ICULESCU, Harta morfostructurală a Subcarpaţilor dintre
Slănicul Buzăului şi Cricovul Sărat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
l\IADELEINE ALEXAr D RU, Ş. D RAGOMI RESCU şi OCT VIA ŞEITA , Cîteva
observaţii asupra proce elor actuale de modelare a reliefului din Subcarpaţii dintre
văile Slănicul Buzăului şi Cricovul Săral . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
1
I. BĂCĂNARU, NICUL I 1A BARANOV SKY, D. B GĂ şi CO STA ŢA RU-
SE 'ESC , Contribuţii la studiul geografic al deplasărilor de populaţie şi
al aşezărilor rurale din Vrancea şi Subcarpaţii. dintre Şuşiţa şi Rtmna . . . 117
I. TELCEA, I. IO R DAN , IOANA ŞTEFĂNESC şi GH. JACOB, Contribuţii la
sludiul geografic al agriculturii din Subcarpaţii dintre Şuşiţa şi Rtmna . . . 135
Y ASILE SENCU, Cercetări asupra carstului din partea sudică a locali lăţii Anina (Bana�).
Peşterile din bazinele ptraielor Steierdorf şi Ponor . . . . . . . . . . . . 149
A;'JA P0POVA-CUCU, Observaţii generale asupra complexelor vegelale de pe ctmpurile
maritime din Delta Dunării . . . : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
I. 1\IAC şi GR. NU A, Studiul apelor arteziene din regiunea oraşului Zălau . . . . . 167
10;\J" CO NEAşi EUGEN NEDELCU Toponimice şi termeni geografici populari romtneşti 177
S T. Ş I C EPC. D E GEO L., GEOF., GEO GR., S E R I A GEO G R. T O MUL 11

P. 1-182, B UCUR EŞ T I, 1964
REGIUNE GEOGRAFICĂ ŞI REGIUNE ECONOMICĂ•
. .
CONTRIBUŢIE LA PRECIZAREA
UNOR TERMENI FUNDAMENTALI DIN GEOGRAFIA REGIONALĂ
DF.
V. MIHĂILESCU
(91)
· .Unitatea de studiu a geografiei este regiunea _geografică, adică regiunea natu

rală transformată de om. Regiunea economică e unitatea de studiu a e onomiei
regionale. Ea este o formă de organizare teritorială a producţiei, la a cărei depistare
şi cunoaştere geografia contribuie prin aplicarea metodei proprii (integrarea geo-
1grafică).
În sensul cel mai larg al cuvîntului, prin regiune se inţelege un spaţiu

individualizat pe baza anumitor caractere proprii. De la unele „regiuni"
cosmice (cum ar fi o galaxie) pină la unele regiuni, de pildă, ale corpului
uman (regiune frontală, regiune abdominală etc.) ori a.le unei vietăţi_ mai
mărunte, acelaşi cuvînt - regiune - este folosit pentru a indica limitarea,
in spaţiu a unor· caractere anumite. Deci nu atit intinderea, cit conţinutul
spaţiului respectiv intră in sfera noţiunii de regiune.
P_entru a trece mai departe era necesar să amintim aceste lucruri cu
totul genera.le, p.e. care nici ştiinţa, nici pra.etica nu le respectă totdeauna.,
provocind astfel. dificultăţi de inţelegere
.
in vorbirea curentă sau in texte.
• Redactare nouă a unei comunicări făcute ln Sesiunea ştiinţifică a Ins! itulului de geo
lpgi'e şi geografie al Acad. R.P.R. din aprilie 1962. Ţinlndu-se seama de opoziţia - aproape una
nimă - faţă de propunerea repunerii în circulaţie a termenului „regiune geografică", ln textul
de faţă se aduc noi argumente în sprijinul definirii noţiunilor fundamentale ln geografia regio
nală: regiune geografică şi regiune economică. Comunicarea astfel revizuită se publică însf1 doar
ca bază de discuţie şi ca o contribuţie la precizarea unor noţiuni care nu este suficient să fie
respinse ori acceptate, ci şi supuse - pentru discuţie - unui cerc m'ai larg de specialişti.
Bt. ,1 cerc, de ceol., seof. ,1 ceoer., �erla ceocrafie, Tomul 11, p, 3-it, :Bucureotl, 1964 ·
4 V. MIHĂILESCU 2
Raportată la sistemul solar, ,,regiunea" cea mai m�re car� _ c� nsţituie

obiectul geografiei este Păm� tul (pl_aneta Terra). _ Înca . dm antichitate,
grecii înţelegeau prin geografie numai descrierea ace�t11; întreg terestru.
Pentru subdiviziunile lui foloseau insă cuvintul chora şi da.deau numele de
chorografie ştiinţei care se ocupa cu c!-e�crierile _ regionale _ (ţări? loca�it�ţi
etc.). Informarea şi cercetarea g� ogr�flc3: s-� on�n�at d_eci d_? timpuriu �n
cele două direcţii cunoscute şi azi : drr�� ţi� smtetica:_ regional� (c�orograţi�
sau geografia regională) şi direcţia a:1-aht_ica planet�ra (�eografl� sis�ematic:3'
generală). Geografii vechi vjzau deci mai depart� ş1 m�1 s1;1:s decit cei de azi.
într-adevăr, adincimea la care s-a aJuns m mileniile de cei:cetare a
suprafeţei Pămîntului i-a făc�t. pe �eogr�f"; mode!1?-i -: şi cu atît �ai TI?-ult
pe cei actuali - mai prudenţi şi mai realişt1. D_eş1 m titulatura ştnnţei pe
care o servesc este. cuprins cuvîntul gea (Pămîntul în sens de planetă) şi
deşi nu s-a renunţat la sinteze finale privind acest corp ceresc, geografii
de azi îşi limitează - voit - domeniul sau regiunea lor de cercetare directă.
Au numit-o suprafaţa Pămintului, înţelegînd însă prin aceasta •.. r '·un
volum, şi anume pătura de interferenţă a celor patru învelişuri (atmosfera,
hidrosfera, litosfera şi biosfera) animată de forţe care acţionează asupra
ei dinăuntrul sau din afara planetei şi care constituie obiectul de sţudiul
al altor ştiinţe telurice sau cosmice.
Nemulţun1iţi cu numele de suprafaţă dat unui volum, geografii
caută şi azi un alt nume pentru această mare ,.,,regiune" considerat.ă ca
obiect general al geografiei. La noi, G. Vâlsan (1939) propusese incă din
1930 termenul „înveliş geosferic". Cu mult înainte, geografii germani
întrebuinţaseră cuvintul compus .Erdhulle. (înveliş terestru), englezii
Earthshell (scoarţa terestră), iar francezii en_veloppe terrestre. Geografii
sovietici (S. V. K a 1 e s.n i k, 1959) au. propus numeroşi termeni (înveliş
geografic, înveliş landşaftic, geochoră, sferă geografică etc.).
Cel mai simplu şi mai uşor de 'acceptat este desigur termenul învelis
terestru şi de aceea ne oprim la el. .
. învelişul terestru reprezintă deci „regiunea geografică" cea mai
întinsă. Ea îmbracă Pămintul pe o grosime optimă, (in special pentru
viaţă) cuprinsă între circa 4 OOO m în atmosferă şi cîteva sute de metri în
_uscat şi oceane sau pe o grosime maximă care, după S. V. K a 1 e s n i k
( 1959) _ nu ar trece de 30-35 km (dintre care 15 -. 20 km în geosincljnale).
• ReqţU?�e<:1' geog·1:afic�. Penţru · ca geografia acesţui „înveliş terestru"
V
sa fi� �t�nţ�ic· :ealiza�ila, v ?biect l respectiv trebuie să fie subîmpărţit

_ �
în umtaţi tentoriale mai _mici (localităţi şi regiuni). în acest articol neocu
pîndu-?e �e învelişul terestru în ansamblul său şi nici de localităţi, ci numai
de_ ·regmm_ în_ s�nsul cu�ent ?are �reţmie �ă li se dea în geografie, începem
prm a _am�t1:, ca e!e se mscrm - m i�vehş�l terestru - pe toată grosimea
acestma şi ca se mc?rpo�eazav fun�ţional m el, adică sint influenţate de
ansamblul planetar şi, la nndul lor, 1nfluenţea·ză, în diferite grade, învelişul
terestru..
. ·: Pentru că o şt�ţăv are nevoie de o. terminologie precisă şi consimţită,
e natural vca geogr�fn sa se în�rebe ce. ţînt şi cum să fie -n11:mite cît. mai
��respu_�zat�r, �e c�tre g�o�rafAi, ac�sţ� subdiviziuni ale învelişului t@restru.
:Nu ar trebm sa existe mc1 o mdo1ala- o dată ce ele aparţin Păm'î.ntului
3 REGIUNE GEOGRAFICA ŞI REGIUNE ECONOMICA 5
- că sînt, şi este corespunzător să fie numite astfel „regiuni geografice".

Totuşi există această îndoială, şi ea trebuie să aibă cauze temeinice, oricît
de curios ar fi ca o ştiinţă să se numească geografie, iar diviziunile teri
toriale ale obiectului ei - regiunile - să nu poată fi numite „geografice" .
D e pildă, c u prilejul comunicării făcute la I. G. G. în 1 962, aproape
toţi participanţii la discuţie şi-au exprimat părerea · că „nu există regiune
geografică", ci numai regiuni fizico-geografice ( sau naturale) şi regiuni
economico-geografice 1 .
Acestei negaţii îi opunem în primul rînd faptul că expresia „regiune
geografică" a circulat multă vreme şi mai circulă încă (Al. von H u m -
b o 1 d t , 1845), F r. v o n R i c h t h o f e n, 1883), (P. V i d a I d e
I a B I a c h e, 1911, 1922), (A. D e m a n g e o n , 19i5), S. M e h e -
d i n ţ i, 1930 ), (N. N-. B a r a n s k i , ;1948), ( B e n o i t B r o u i 1 1 e t t e ,
1959), T. W. F r e e m a n n , 1959), R o I a n d N i s t r i , O I a u d e
P r e c h e u - r, 1961 ) etc. în literatura geografică a multor ţări. Astfel, ca o
încununare a gîndirii sale geografice, cunoscutul geograf francez H, B a u -
I i g, mort în 1962, şi-a- formulat prin 1959 în chip de axiomă părerea ;
,,pour Ies geographes il n'y a · que la region geogtaphique".
De altfel necesitatea cp.rentă de a folosi - cel puţin cînd este vorba.
de ansambluri teritoriale - cuvîntul geografie, nu dubletul geografie
fizică şi geografie economică sau pluralul . ,geografii, este evidentă ;
societăţile geografice se numesc_ societăţi de geografie ; facultăţile, idem ;
multe reviste, de asemenea ; îfi lucrările intitulate de geogr�fie ne aştep
tăm să fie _ tratat întregul complex geografic ; cînd folosim expresia „din
punct de vedere geografic > ', gîndim la fel. Nu este indicat aşadar ca şi
atunci cînd spunem „rţgiune ge9grafică" să reflectăm tot la un cuprins
complex (trăsături şi procese fizice şi social-economice asociate în cadrul
regiunii respective) �
De pildă, Delta Dunării, cuprinsă între limite natuTale precise ( Cîm
pia Bugeacului şi Platforma Dobrogeană), este desigur o regiune naturală
pînă în P!'ezent puţin schimbată pri_n intervenţia omului. Totuşi acţiunea
milenară a acestuia a contribuit la modificarea peisajului şi proceselor
fizice, imprirp.înd deltei un mod şi un ritm de dezvoltare diferit de cel al
timpurilor cînd această regiune nu era de l�c populată. Mai mult, � chiar
schimbări de- echilibru ·geografic petrecute departe de ' ea (despăduririle
masive din Ca�paţi) au putut · influenţa viteza de · înaintare a deltei în
mare. Interferenţa - între limitel!3 naturale indicate - a legilor fizice cu
cele social-economice a dus aşadar la o rezultantă teritorială care nu poate
fi considerată nici exclusiv naturală, nici exclusiv social, ci şi una şi
alta. ' Pentru această rezultantă folosim expresia regiun·e eo rafică şi
motivăm această propunere nu -numai în - virtutea unei vechi tradiţii,
p.arţial încă respectată, dar şi pentru că - în etapa actuală a dezvoltării
învelişului · terestru - nota specifică a acestuia este tocinai această „ sim
bioză" om - natură, în care partea de contribuţie a energiei uma ne orga-
1 Si tu_a ţia este confuză şi in alte ţări. Pentru unii regiunea geografică este sinonimă
- prin conţinut -cu cea naturală (B e n o i t B r o u i 1 1 e t t e, 1959); ( G r i f f i t h T a Y -
l o r, 1 960) ; foarte mulţi opun însă-regiunea naturală celei economice, umanizate sau culturale,
pentru „regiunea geografică" negăsindu-se nici un loc.
V. MIHAILESCU 4
6
nizate creează deosebirea. dintre regiunea naturală propriu-zisă - origi

miră - şi cea transformată de o � (regiune geo�r�fică, f�ră alt ca}ilic a�iv).
Fără indoială şi regiunea natural=:i, est� geog:afica � data ce . s_e gaseşte_ t ?t
pe Pămînt şi o dată ce trăsătur�e � i se pastrea� a - m_odificate. - �i m
c adrul regiunilor geografice proprm-zis� . De a ceea i se �� i spune_ şi re�iune
.
fizi co-geografică. Pentru a celeaş.i motive toţ geografic� J Ste şi regiunea.
umanizată (antropogenă, sau re� 1une economi co-g� og:�fica), d�r ea repre
zintă c a şi cea natural•ă, numai un aspect al regi unu geografice ( cum se
vede,' expresie sintetică absolut ne�esară între alt�le şi _ pentru a n:u �e form�
convingerea că există o sep�rare �ntre natural . şi so �ia�-economic m reali
tatea noastră terestră) . Afirmaţia geograful� sovieti c A. M. R e a b -
c i k o v ( 1960) că, , , din momentul apariţiei societăţii omeneşti, landşaftul
natural a devenJ.t mediu geografic " vine - credem - în sprijinul părerii
mai sus exprimate. , Este drept că mediul geografic a fost interpretat
aşa cum aminteşte S. V. � a � e s _n i k ( 195� ) ca � noţ��e �ozofic�
generală, care n�1 poate c onstitlll . obiec� ul unei _ anu�ite şt1:ID� (m sp_eţa
geografia) ; dar mfluenţele acestm medm se resimt mtre limite spaţiale
determinate, adică în cadrul unor unităţi teritoriale pre cizabile, pe care
- şi din acest motiv - trebuie să le numim geografice.
Cei ce neagă existenţa regiunilor geografice, din motive pe care vom
încerca să le expunem mai departe, ar trebui să refle cteze şi asupra faptului
c ă, în speţă, nu este vorba doar de o problemă formală ( alegerea unor
termeni mai potriviţi ori mai puţin potriviţi), ci şi de o problemă de fond
plină de con ecţnţe. Într-adevăr, deşi nu se poate cont esta că pro cesele
naturale au, în principal, legile lor de dezvoltare şi cele social-e conomice pe
ale lor, pe teritoriu, c�le două categorii de procese se întrepătrund, se influen
ţează re ciproc şi formează un tot nediso ciabil în realitatea lui. Termenul
folosit pentru a exprima unitatea teritorială c omplexă şi organică trebuie
aşadar să nu sugereze tocmai contrariul aşa cum · sugerează dubletul :
regiune natlll·ală (fizico-geogr�fică) şi umanizată (economico-geo-
grafică).
Este în ă momentul ă analizăm motivele care, la noi în ţară c el
puţin, au dus la estomparea bazei comune a ştiinţelor geografice sau chiar
la lipsa de interes pentru integrarea elementelor în complexul sa u unitatea
teritorială aflată în studiu.
Iată aceste motive :
� � eacţia contra „determinismuliii geografic" ajuns la paroxism în
l�cran aproape necunoscute de geografii romîni ( de pildă H u n t i n g t o n
ş1 S e n: p 1 e E 1 1 e n ) , care depăşiseră chiar liniile trasate de R a t z e 1.
R:ep_artizarea „ c��p�lexul1v sa,� în_t�egului geografic" la două ştiinţe perfect
dist1_ncte : una_ f�zica (geograf �a fizică sau · naturală), cealaltă socială (geo
grafi_� e c onomi_ca}, ,a fo �t c onsiderată c a o garanţie împotriva acestei c on
cepţu , ,_oec,olog1 �e J ma1 cunos cută_ s�b numele de adaptare pasivă a omului
la m�dr?,l mc �mJ urator). În acelaşi timp în termenul „regiune geografică"
s : a. vazuţ :pen c_?lul_ de a subordona fenomenele social-e c onomice factorului
fizic, adi �a o mclmare spre determinismul geografic.
�p!icarea �ecoresp'U:nzătoare a principiului-axiomă : societatea se
dezvolta in funcţ1,e de legile sale proprii, iar mediul fizic înconjurător nu
5 REGIUNE GEOGRAFICĂ ŞI REGIUNE ECONOMICĂ 7
poate fi determinant în această privinţă. · Neţinîndu-se seama de faptul că

,obiectul geografiei umane (respectiv al geografiei ec6nomioe) nu es.te
societatea şi dezvoltarea ei ( cu această problemă ocupîndu-se sociologia),
ci - în geografia regională cel . puţin - complexul teritorial de locufre,
,circulaţie şi producţie ( cf. I. G. S a u ş k i n, 1962), adică urmărfrea relaţiilor
spaţiale dintre teritoriu şi populaţia prinsă_ în munca ei productivă sau
neproductivă ; neţinîndu-se deci sea,ma de toate aceste realităţi, specialiştii
în geografie economică au subapreciat, ori chiar au eliminat cercetarea
Taporturilor dintre condiţiile_ locale (fizice şi sociale) în studiul proceselor
- teritoriale de locuire, cfrculaţie şi producţie . .Astfel, un principiu filozofic
incontestabil, aplicat fără suficient discernămînt, a dus la . . . aproape de- .
-geogi:afizare{)i geografiei, iar pe specialiştii respectivi într-un domeniu
străin sau, în cel mai bun caz, într-o specialitate para.geografică.
Totuşi cîmpul comun de studiu - complexul teritorial · -, rezultat din
-asocierea elementelor fizice cu cele, sociale, nu a fost pierdut di.n vedere
-cel puţin de geografii care la experienţa lor de geogr fi au adăugat o bună
-0unoaştere a principiilor marxiste . .Aceştia, cel puţin aşa interpretăm noi,
-au refăcut unitat�a teritorială de studiu a geografiei, demonstrînd că
,din tabloul fizic al învelişului terestru (înveliş landşaftic la S. V. K a -
1 e s n i k ) nn po�te lipsi omul. î n studiul unei regiuni natu:r:ale sau fizico
:geografice fiind cuprinsă şi populaţia, nu s-ar vedea aşadar necesitatea păs
trării unor expresii ca regiune geografică sau complex geografic, a,cestea
· putînd genera confuzie între legile dezvoltării lumii fizice şi ale celei sociale .
.Aşa se poate explica de ce, în foarte multe lucrări de geografie regională,
folosirea termenilor „regiune naturală" sap._ ,,re�iune fizico-geografică"
-este curentă ; ba la unii autori acestea sînt sinonime cn cea de regiune
,geografi-Oă . ( B. B r o u i 1 1 e t t e, 1959), (B. N. S e m e v s k i, · 1960 ) .
într-adevăr, există doar doi factori principali care pot · crea şi de.limita
· regiuni pe suprafaţa globului nostru : factorii naturali - şi aceştia generează
regiuni naturale sau fizico-geografice- şi factorii sociali, şi aceştia generează
· regiuni antropogene, adică spaţii terestre organizate în scopuri pur sociale :
-politice, administrat'ive, militare, economice etc. Limitîndu-ne la ceea ce
-ne interesează în acest articol, ar trebui să deosebim deci numai două cate-
·gorii de· regiuni : . regiuni naturale sau fizico-geogra,fice şi regiuni antro-
pogene ( cele mai împortahte, regiunile economice) .
Pilnctelor de vedere mai sus prezentate, l i s e pot opune următoarele,
-păstrînd fireşte din fiecare tot ce au adus bun :
Da-că obiectul de studiu al geografiei regionale este complexul sau
întregul re·gional (adică regiunea geografică), cercetarea ştiinţifică a acestui
· întreg teritorial impune repartizarea, în vederea analizei elementelor corn-
. · ponente, la o serie de ştiinţe geografice particulare grupate în ceea ce, de
-pildă, I. P; G h e r a s i m o v numeşte „sistemul ştiinţelor gogr'a �ce".
Recunoaşterea, caracterizarea şi delimitarea provizorie a obiectului comun
-de studiu înaintea analizei nu împiedică deci analiza p.e �lemente, consi-
-�ierate ca obiecte particulare cuprinse în întregul teritorial. Folosirea în
. acest scop, a unor metode şi tehnici adecvate specificului -obiectului parti
-0ular şi legilor respective (fizice în cazul elementelor naturale, sociale în
�azul celor social-economice) nu este întru nimic împiedicată de asocierea
8 V. MIHAILESCU
acestor a în unitatea teritorială pe ca�e o :11umim_ r�giune geograf ică to �m�i

pentru a ne fixa asupra ansamb lului. D1mp?t 1?va, con?ept ul de regi une
geografică este o condiţie sine qua non a a �alize1 _geografice ca.re nu se fac.e
izolat, ci integrat, adică prin raport�rea fi� cărm el� ment la mtr_e� ul ten
torial . A nega sau a subestima acest intreg inseamna a nega specificul geo-
grafic si deci a renunta la geografie.
.Ăm văzut cum 's-a putut face legătlll'ă între realitate a complex ului
geografic om - .natură şi determinismul geografic. Puţe I?. înţ�le_ge chiar
necesitatea unei faze de „dezintoxi care" de boala adaptarn pasrve, contra
căreia în9epuse lupta, de pildă, şcoala fran�eză, . opunîndu: i principiul
adaptării active. Socotim însă că a tre ?ut criza �1 că a sosit 1:11 oment"?,l
întoarcerii la o bază comună în cercetările geografic�. Pe11tru no..1 ....e.xpresia.
cea mai scm·t � i --m:it 7>re-c-is-ă-a- a-cestei-- baze- com1Jn� este „ regiunea geo
grafica ' - unitate de studiu cu care începe şi se termină elaborarea.
geogra îcă dupa c13 -a- -trecut prin faza analizei integr--ate.
""'--Principiul�ax lomă ( dezvoltarea societăţii umane este determinată de
legile sociale, nu de cele fizice) nu este pus la îndoială şi nici subapreciat.
prin recunoaşterea existenţei regiunilor geografice, obiect concret de studiu
al geografiei regionale ( sau chorografie după un termen aproape uitat) .
Este drept c ă unele curente geografice a u încercat s ă explice prin influenţa
mediului fizic înconjurător pînă şi gîndirea, talentul, organizarea socială,
trăsăturile rasiale etc. Nu înseamnă însă că am fi susceptibili de afiliere
la astfel de curente, într-adevăr neştiinţifice, dacă susţinem necesitatea.
analizei relaţiilor spaţiale dintre societate, procesul de producţie şi mediul
fizic, adică dacă ne declarăm î�potriva renunţării l· integrarea elementelor
în complexul teritorial regional ( ceea ce revine la folosirea regiunilor geo
grafice ca bază de referire şi ca scop al sintezei geografice finale) . Şi tot.
astfel, dacă explicaţii naive, de mult perimate, au pus pe seama climei
umerii ridicaţi ai tăta,rilor ori pe seama crestătm·ilor ţărmului Eladei expan
siunea comercială a grecilor antici, aceasta nu înseamnă, de pildă, că ingi
nerii nu trebuie să cunoască bine natura terenului cînd ridică blocuri de-
11 etaje la Mamaia şi nici că realizatorii staţiunii balneare respective nu.
erau oblig8,ţi să e informeze asupra tuturor resm·selor locale din aria de
aprovizionare, care să a igure funcţionarea unui centru unde se adună,
zeci de mii de vizitatori în timpul sezonului . Lucrările de la Mamaia au
fost însoţite şi de o amplă documentare geografică (fizică socială economi
că�, S:ţ_>rijiniţă pe ideea integrării staţiunii balneare M�maia în ' teritoriul,
adica� m regrnnea geografică, din care face parte. Şi nimeni nu a calificat-
documentarea resp€ ctivă ca deterministă.
. Înlăturarea celui de-2,l treilea argument împotriva " reo- 6 i unilor geo-
grafice" pare să fie mai dificilă . :
Într-adevăr, după cum am văzut, în afara limitelor naturale rezultat
al pro �eselor fi �ice, · şi a celor convenţionale, rezultat al legilor s�ciale, nu
ne �a1 pu� em 1_])).ag1_.na altfel de limite te1:itori ale. S-a dedus de aici că, în
cuprms�l �nv�lişul�1 �erestru există doar regi ni naturale · sau „fizico
ge ?gi:afice , ş1 regrnm umaruz ? �
ate _sa_u , ,econom ice". �egiun ile terestre ,
.
ori �n .ce punct de ved�re l � -am p:1v1 mt�reseaz� · desigm şi prin întinde
_ _ :
rea .ş1 limitele lor, dar ş1. mai mult mea� prm conţmut, iar mtre denumirea.
7 REGIUNE GEOGRAFICA ŞI REGIUNE ECONOMICA
şi cuprinsul l�r ne aşteptăm să ne o corespondenţă. În realitate însă lucrurile

nu se petrec astfel.
Cu din ,ce în J1e mai puţine excepţii, pe suprafaţa continentelor au
rămas prea puţine regiuni care · să merite numele de naturale, cele mai
multe fiind în diferite grade, transformate de populaţie. Această situaţie ne
îngăduie să afirmăm că în regiunile transformate complet (într-un mare
oraş, de pildă, ori într-o arie industrializată) nu mai există peisaj• natural
şi procese fizice 1 Sau invers, în regiunile naturale mai puţin modificate că
nu există oameni şi procese social-economice asociate . acestora 1 Faptul pe
care trebuie să-l reţinem, fără să riscăm acuzaţia de determinişti, este însă
următorul : obiectul pro riu de studiu al eo rafiei r io.nale._J te - între.
limite natura e - eri ori m care anumite caractere şi procese fizice se
0 nexmne CU anumite Carac ere· Şl· procese ·sociaJ-eco:no mice,
f<ttmîrrd ceea ce se nume te com lexul -- gLune w afică.
N m a seama uneori ae la prima vedere, dar cu adevărat ştiinţific.
numai prin ans1,liză, de partea pe care o deţin, în acest ansamblu teritorial,
pe de o parte natura, pe de alta populaţia.
· N-0 iunea de re. i e _na�lă -intră d@ci în noţiunea .- mai largă -
- de regiune geografică rin limitele caract�I'cle şL procesele ei fizice şi
tot as e asocia a primeia, noţ,iunea_de regiune umanizată sau eoonomico
ge<rgra 1ca. o 111.iwa - ae regiune geografică este cu alte cuvinte_ o noţiune
�' specifică geografiei regiona1e, pe cînd noţiunile de regiune natu
rală şi regiune umanizată sînt noţiuni analitice, care pot fi şi obiecte de.
studiu ale unor ştiinţe cel mult parageografice, dar devin geografice (fi
zico-geografice, economico-geografic e ) numai dacă sînt raportate la între.-.
gul teritorial ·( adică la regiunea geografică). Pe scurt :
Regiunea geografică - noţiune sintetică de bază - este regiunea.
naturală transformată de populaţie. Ea constituie unitatea ( obiectul) de
studiu a geografiei regionale de ansamblu sau integrală. De fapt însă ajunge
să spunem geografie regională (fără alt calificativ) ca să se înţeleagă că
este vorba de tratarea în ansamblu sau integrală a complexului ' teritorial
respectiv. .
Regiunea fizico-geografică este regiunea geografică p1�ivită din latura
uneia din componentele ei, şi anume componenta ·fizică. Ea constituie
obiectul particular de studiu al geografiei fizice regionale, ştiinţă ce se
ocupă cu analiza integrală a peis�jelor şi proceselor fizice din cuprinsul
regiunii geografice respective.
JJ,egiunea ec_onomico-geografică este regiunea: geografică privită.
din latura ·componenţei sale social-economice. Ea constituie obiectul de
studiu al geQgrafiei �mane regionale şi al geografiei economice regionale,
care se ocupă cu analiza ·integrată a peisajului şi a proceselor social-e.co
nomice din regiunea geografică respectivă.
R egiunea economică. Pe canevasul regiunilor geografice - rezultat„
între limite naturale, al conlucrării · dintre factorii fizici şi cei sociali - popu-·
la.ţia îşi organizează teritoriul în vederea producţiei, administraţiei, apărării
etc. Pe noi ne interesează aici numai organizarea , complexelor teritoriale,.
de producţie care duc la constituirea regiunilor economice.
V. MIHĂILESCU 8
10
Deşi integrată într-� terito!.i u , reg_i u nea � c o n o mic�- - n� p o ate �i

V
-co n •iderată regiune ge ografica, ea fund nu o _ creaţie . a nat� u,A c1 a necesi

tătilor s o ciale şi ec on omice, u n pro dus al le�ilor _ s o ciale _ ac ţ10ru� d- sp o nta �
sa{i dirijat (planificat). Nici limitel� , ? are o bişnu it nu c o mciAd, şi rum c o nţi
n u tul ei (peisaj, forme şi ritm de activitate) n u c oresp u_nd - 1_n t o tul - c� lo �
ale u nei regiu ni geografice. Tot astfe! n_u . ar put� a f! � o �s1derat� ?'egi_u m
geografice, regiunile administrative, J u ridice �e 1?-vaţammt � ecleziast1ce 1
militare, p olitice etc. şi nu sînt ast !el �e reg� u ru pentru . ca ;-- t ot ca şi
regiu nea economică ,........ ele nu rez ulta dm acţi1:nea c o mb�nata a �uturor
factorilo r tel urici şi co s�ci (de la _c ăl_dura · s olara la · energ!a um3:na) �ar�
creează şi transfo rmă nemcetat peISaJ ul t_erestru . �apt_ul c� en�rg1a _ s ?mala
ajutată de tehnică ţine seamă, în_ o rg� n! zarea tent o r_i ului �1_ _ m �tilizarea
res u rselo r lui de realitătile l o c ul u i, adica de c o mpartrmentarile şi de c o n
ţinutul ge ogr�fic al acestora, indic� d o ar necesit� te3: ? u no a �ter� �elaţiil o r
dintre produ cţie şi mediul ge ografic, dar nu ar Justifica - m rum un caz
- confundarea realizărilor naturii cu cele ale muncii omeneşti, în speţă cu
limitele şi c o ntinut u l unei regiuni ge o grafice. De pildă, recuno aştem ca
Tap orturi ge ografice într- o aşezare rurală din Delta Dunării, alegerea unor
an umite l o calizări (pe grindi:ţri de pildă ), fql o sirea u no r anumite materiale
l ocale în c o nstrucţie (st uful ), a u n o r mijl o ace de circulaţie adaptate mediu
lu i (barca ) etc. Organizarea gosp o dăriei r urale c o lective, întinderea dome
niului de activitate al sătenilo r respectivi, asigurarea căilor de transp o rt
prin tăiere de canale sa u rectificări de gîrle, chiar deplasările zilnice între
vatra satului şi terit oriul „ru ral" , toate acestea desenează pe teren o arie
ec onomică în j urul sat ului respectiv, o arie ( sau mică reginne) care nu mai
seamănă ca limit_e şi co nţinut c u nici u na dintre diviziu nile fizice ale Deltei
Dunării. P utem avea o şi mai clară idee de nec o incidenţă _ între regiu nea
eco nomică şi cea ge ografică analizînd un complex terit orial urban mai evo
l uat, ca B ucu reşti de pildă : ariile sau zonele de relaţii recipro ce - imediate,
apropiate, depărtate - între nu cleul u rban şi p opulaţia aşezăi:ilo r din
hinterlandul oraşului respectiv sînt fără îndo ială strîns legate de c o ntinutul
terit o riul ui respectiv, dar Sînt determinate - chiar în utilizarea terenului
- �n primul rînd de atracţia şi infl u enţa o raşul u i : sînt deci realizări strict
s o cial-ec o n omice.
. ţe �curt, �e�a _ce nu _rezultă din acţiunea conjugată a tuturor factorilor
_cosmici şi telurici ( inclusiv om ul) nu este geografie, ci poate avea doar strînse
legături cu geografia. În speţă, regiunea ec onomică - un fel de eonstructie te
rit orială socială - nu este o rez ultantă ge o grafică în sensul propriu al �uvîn
t ul ui, dar nici nu po ate fi descrisă şi explicată integral fără o analizare a ei
şi din la !ura legăt urilor c u mediul ge o grafic înconjurăt or imediat, apropiat
sa u d_epa�tat . Acea_s �a este de altfel, alături de· alte nu mero ase discipline,
-c o ntnb 1;1 ţia ge ?grafiei la studiul complexel or terit oriale de pro ducţie, -adică
l a stu�u� reg10n�l al ec o n o miei ( ceea ce nu înlătură desigur c o ntribu ţia
geografiei la studiu l general sau tip ol ogic al fenomenel o r ec o nomice terit o
:iale ) . . , , Ge o grafia eco �?mică " , _î� acest caz într-adevăr ştiinţă s o cială,
V
md�plmeJte 3:,ceasta nns1�n � ��hcmd - în ,c o ntinu area analizei pr o cesel or

s ociale, fac_ uta de econ omişti şi 1mprumutată de geografi de la ei - metoda
'9 REGIUNE GEOGRAFICA ŞI REGIUNE ECONOMICA 11
geografică a integrărilor spaţiale la un obiect precis care nu-i este propriu :

regiunea economică.
Regiunea economică a fost redescoperită de curînd în timpul căutării
soluţiilor celor mai bune pentru utilizarea terenului. Omenirea, în creştere
numerică rapidă, cere revizuirea modurilor şi mijloacelor de punere în
valoare a resurselor geografice (legate adică de complexele teritoriale atît
de variate şi aflate pe trepte de dezvoltare atît de diferite). După cît se
pare, geografii, deşi . erau cei mai indicaţi, ţinînd pre_a mult la cadrele natu
rale în care au -apărut şi s-au dezvoltat econoIQ.P.le regionale, nu au putut găsi
soluţiile cele mai corespunzătoare. Au intenrenit atunci economiştii şi ei
au redescoperit regiunile economice, fără să le numească astfel şi fără să
ţină seama suficient� la început cel puţin, d� relaţiile lor strînse cu mediul
geogra,fic. Disparat, formele acestea teritoriale de organizare a producţiei
- mai ales ariile de convergenţă către marile oraşe - fuseseră semnalate
chiar de către unii geografi, dar, cum observa de curînd geograful francez
E. J u i 1 1 a r d ( 1962 ) , ele nu au făc-q.t obiectul unei discuţii teoretice.
Azi însă progresul în această problemă este atît de mare, încît a apărut
-şi o ştiinţă nouă (ştiinţa, regiunii) cu o „asociaţie" şi o publicaţie nouă
{W. I S' a r d şi T h. R e i n e r., 1962), iar termenul regiune - fără nici
un alt calificativ - pare să tindă a fi rezervat exclusiv ariilor de organizare
teritorială a producţiei ( K . . D . z i e w o n s k i, 1961 ) , (W. I s a r d şi
T h. R e i n e r, 1962 ), (A. W r o b e 1, 1962), ceea ce considerăm că iarăşi
nu este bine : cuvîntul „regiune" trebuie să-şi păstreze caracterul său
general, aşa cum s-a menţionat la începutul acestui articol. Din titulatura
noii discipline (ştiinţa regiunii) lipseşte un termen care se presupune. Este
vorba nu d� orice r giune terestră oarecare, ci de regiunea economică ; tre
buie să se spună deci : ştiinţa regiunii economice.
Definirea regiunii economice constituie în . prezent obiect de discuţie
în toate ţările globului, pentru că de conţinutul acestei noţiuni se leagă
- opera mare de planificare a economiilor regionale şi de integrare a acestora
într-un sistem de utilizare mondială a resurselor globului nostru. În lămu
rirea acestei noţiuni, trebuie să intervină şi geografia, arătînd diferenţele
dintre regiunea geografică şi cea economică, dar, în acelaşi timp, demon
-strînd că, pe canevasul regiunilor geografice, sînt trasate regiunile economi
ce fără ca acestea să fie frînate de condiţiile mediului geografic, însă inte�
grîndu-se - în măsura necesităţii şi utilităţii - în acesta. Niciodată
· colaborarea dintre �ografie şi economia teritorială nu a fost mai indicată.
Neînţelegerea acestei c�borări sau înţelegerea ei greşită, pot avea conse
cinţe foarte neplăcute loo�le, re�onale · sau chiar mondiale.
Orice contribuţie .}a d�inirea noţiunilor de regiune economică sau
•de. complex teritorial de producţie, sau oricum i s-ar spune, este deci bine
-venită.
După F r a n 9 o i s P e r r o u x (cita,t de P. E s t i e n n e,
R . J o 1 y, 1961 ) pot fi deosebite trei noţiuni fundamentale de „spaţii
economice", pe care · credem· că le putem numi tot atît de bine regiuni
. -economţce : spaţiul omogen, spaţiul polarizat şi spaţiul-plan. Primele două
tipuri de regiuni economice sînt cunoscute şi sînt de obicei realizări spon
tane ale populaţiei. Regiunea economică omogenă în producţie are caractere
V . MIHĂILESCU 10
12
a emănătoare sau înrudi te pe toată întind�re � . ei. D e :pildă, o regill?�

poate fi cerealieră, vit_ico! ă__, pi�cicolă? industr iala _ et � . Regmn�a econom ica.
polarizată este con t1tu1ta din mai Amu! te regm � econom ice 011:1-ogen�
complementare au care gravit � ză 1_,n Jurul _unui c_e �tru econom ic _ mai.
put rnic (de pildă întreaga n?as_trva ţ�ra poa �e f1 o? ot �ta ca o � are regiune
economică polarizată, con t1tu1ta d1 1;1 mar�e regmm eco1;1 ovnnce compl �
mentare grupate în jurul Carpaţil or, iar re�n�nea e ?on<:� 1c a_, - nu adm1 :
nistrativă - Ploieşti ca o regiune econormc a polarizat a m Jurul oraşului.
cu ac laşi nume). . A. . . .
Dar ce este regiunea ionomica-p lan ( sau, mtr-o transcnere mai
V
potriv ită limbii noastre, regiunea economică planif �cată) 1 Este _ rez �ltatu}
unor tudii de teren din toate punctele de vedere ş1 care trebuie sa duca
la delimitarea unei regiuni, ce va fi transforma tă şi valorificată după un
anu m it plan. St udiul cla ic al regiunilor geografice din punct_ de vedere
economic poate contribui la individualizarea ace tor regiuni de planificare
econ omică ; de asemenea studiul regiunilor economice omogene sau pola
rizate, spontane. Aceste studii- nu pot însă anticipa asupra rezultatelor
finale, care formează ·copul noii ştiinţe de cop.vergenţă a cercetărilor teri
toriale urbani tice economice, geografice, geologice, tehnice etc. Deocam-
dat ă acestei ştiinţe i se pune „ştiinţa regiunii" (economice), iar obiectul
ei e„te individualizarea şi organizarea „regiunii-plan", o formă planificată
a regiunii economice. Socotim că ucce ul acestei noi discipline complexe
atîrnă în mare parte de colaborarea înţelegătoare şi efectivă dintre econo
miştii, urbani tii şi geografii pecializaţi în studii de i tematizări teritoriale.
Pe scurt, regiunea economică - formă de organizare a teritoriului
în ve erea desfăşurării muncii productive şi neproductive - nu poate fi
con -iderată regiune geografică. Ea include însă un număr variabil de
regiuni geografice sau părţi din acestea cu care este strîn, legată. Cunoaş-·
terea exactă şi deci utilizarea justă a regiunilor geografice din cuprinsul
unei regium economice este o condiţie sine qua non pentru normala desfă
şurare a proceselor de producţie . din cadrul regiunii economice respective,
deşi ace te condiţii geografice nu sînt determinante - în chip absolut -
- nici în delimitarea şi nici pentru structura şi ritmul economiei regionale�
Analizate mai de aproap , regiunile economice e dovedesc formate
nu numai dintr-o serie de regiuni geografice mai mici (total sau pa:rtial
incluse în regiunea geografică respectivă) , dar şi - între aceleaşi limite
ale complexulu i _ �eritorial de producţie - dintr-un nutnăr variat şi uneori
numero � de „aru " ec_onomice secundare, care se întrepătru nd ori se jux
tapun ş1 care _ indeplmes c _ funcţiuni deosebite, independe nte ori comple-
mentare. Depistare a, .delimitarea şi caracterizarea acestor arii - toate
integrate în teritoriul r pectiv - cad în sarcina geograful ui economis t,
care folo eşte, în acest scop, metode şi tehnici deosebit e de cele ale fizio-
geo�rafului ori ale ge?grafului în_ general. A tfel, în tudiul geografic al
unui oraş _(feno11:1-en 1 !3-COnte tabil în primul rînd social -economic) . car
tarea, descrier�a ş1 explicarea zonei de convergenţă complex ă către centrul
u �' �an re, pect1v presupu � anchete directe pe teren asupra ariilor de apro -
v1z10�are cu apa, v
�atenale de con �trucţii, _ co �� ustibil, energie , forţă de.
munca, produs e alimentare etc. , fiecare d1fenta ca întindere ' continu t i·
,
11 REGIUNE GEOGRAF'.ICĂ Ş I REGIUNE ECONOMICĂ 13
posibilităţi, perspectivă. Însumarea tuturor acestor arii economice secun

dare duce, în sinteză, la delimitarea şi caracterizar�a zonei de convergenţă
complexe care este de fapt regiunea economică organizată şi valorificată de
,centrul urban respectiv.
· În concluzie :
. - Regiunea geografioă este regiunea naturală transformrită de om.
Ea rezultă din asocierea peisajelor şi proceselor fizice cu peisajele şi procesele
social-economice.
- Unitatea teritorială de studiu - regiunea . geografică - consti
tuie obiectul ' geografiei regionale, care-şi atinge scopul în trei etape :
a) recunoaşterea obiectului (localizare, limite, caracterizare complexă pro
vizor�e) ; .b) analiza integrată pe elemente (geografia fizică regională şi
geografia umană regională) ; c) sinteza finală geografică a întregului
regional respectiv (geografia regională, de ansamblu sau integrală).
- Pe cunoaşterea atît a regiunilor geografice, cît şi a necesităţilor
sociale locale şi generale se · sprijină depistarea, cercetarea şi explicarea
regiunilor economice, care sînt forme de organizare teritorială a mu ncii
pr_oductive şi neproduetive.
Mai complexe şi mai variabile în timp ca limite, conţinut şi funcţiuni,
regiunile economice nu pot fi considerate geografice, ele au însă legături
strînse - temporare sau permanente - cu cadrul geografic imediat,
apropiat sau depărtat. În măsura în care se integrează în teritoriu, regiu
nile economice formează obiectul de cercetare al geografiei economice,
ştiinţă care - alături de economie şi de alte ştiinţe - contribuie la divi
za:e� suprafeţei terestre în complexe teritoriale de producţie (regiuni
,economice planificate) de diferite întinderi şi valori şi la asigurarea - prin
organizarea lor - a, celei mai bune utilizări a resurselor planetei noastre.
Este ceea ce · îşi propune să studieze noua „ştiinţă a regiunii" 2 din al
căreiJ colectiv de muncă ştiinţifică geografii nu trebuie să 1ipsească.
B IBL IO GRAFIE
H UMB0LDT AL. V0N, (1 845), Cosmos, · Stuttgart.

RWHTH0FEN FR. V0N. (1 883), Aufgaben u.-td Mellwden der heuligen Geographie, Leipzig.
MA.CKINDER HAROLD J.'0. (1886), On lhe Scape and Melhods of Geography, Londra.
VIDA.L
· DE LA BLACHE P. (191 1 ), :-Tableau � la geographie de la France, Paris.
( 1922), Principes de geographie humaine, Paris.
DEMANGE0N ALBERT (1925), La Picardie, Paris.
HETTNE·R AL.FR-ED ( 1927), Die Geographie, ihre Geschichle, ilire Wesen und ilire Mellloden , Brcslau .
SPJ<JTHMANN H. (1928), D ina.misch.e Lănderkuride, Breslau.
MEHEDIN'rI S. (1930), Terra, Bucureşti.
V ÂLSA.N G. U.�.Sensul geografiei modeme (publicat postum), Bucureşti.
MIHĂILESCU VINTILA (1945), Considera/ii asupra geografiei ca ştiinţă, Bucureşti.
BAl�ANSKI N. N·. (1948), La Geographie regionale el la Geographie pllysique el economiquc, La
· connaissance de l'U. R . Ş . S .
.L E L ANN0U MAURICE ( 1948), La vocalion actuelle de la Geographie llumaine, Etudes RhOdaniennes,
. · IV (citat de Hartshorne), Lyon.
HAMELIN EDM. (1952), La Geograpllie dif(icile, Cahiers de Geogr. de Quebec.
2 'Poate mai j ust n umită „ştiinţa regionalizării" sa� ,,economia regională".
12
14
V. MIHAILESCU
LAUTENSACH i:rnnMANN ( 1 953), Uber die Begrif{ Typus und Individuu1

m i n der geographischen
Forschung, Miinch ener Geogr. Heft c, fasc. 3. . . ..
scm.nTTHENNER HEINRICH ( 1 954), Zum Problem der A llgemeine Geograph1e und der Landerkunde,
Milnchener Geogr. Hefte, fasc. 4 . . . . .
GHEltA, mov r. P. ( 1 956), Le râle de la Geographie dan� la conslruction . du social1sme en.
U. R.S.S. el Ies Lendances acluelles de son ei olul �on, Moscova- Lenmgrad.
1
STRZYGO\Y:'Kf WALTER ( 1 956), Die kiinf(ige Geslallung Oslerreichs, H undert Jahre geogr.
Gesellschaft, \Vien, 1 856 - 1956.
BOBEK HANS ( 1 957), Gedanken iiber das logische System der Geographie, Mitteil. geogr. Gesellschaft
Wien, fasc. I I / I II. . '
BAULIG I-I. ( 1 959), Geographie generale el Geographie regionale, Cahiers de geogr . . de Quebec,
an. I I I, nr. 6.
BROUILLETTE BENOIT ( 1 959), Les regions geographiques el Ies regions economiques de la province
de Q·uebec , Cahiers <le Gcogr. de Quebec, an. I I I , nr. 6 .
GRENIER FERNAND ( 1 958 - 1 959), L'e lude d u milieu esl-il possible ? Commenl proceder ?, Cahiers de
Geogr. de Quebec, an. I I I , nr. 5.
K ALESNIK S. V. ( 1 959), Bazele geografiei fizice generale, Bucureşti, Edit. ştiinţifică.
F REEMANN T. W . ( 1 959), The conurbalions of Greai Brilain, Manchester.
PLATT S. ROBERT ( 1 959), Field Sludy in A merican Geography, Chicago- Jllinois.
F AWCETT C. B . ( 1 960), Provinces of England, Londra.
M AYER HAROLD, · KOHN F. CLYDE ( 1 960), Readings in urban geography, Chicago.
R.EABCIKOV A . .M. ( 1 960), O puliah razvilia universitelskoi gheografii, Vestnik Mosk . Univ., seria
gheogr., nr. 1 .
SEMEVSKI B . N . ( 1 960), Obiectul, metoda ş i sarcinile geografiei economice, Anal . rom.-sov., seria
geol.-geogr., 4 . ·
GILBERT E. W. ( 1 960), Geography and regionalism, ln Geo(Jraphy in lhe ZOlh Cei1lury.
BARANSKI N. N. ( 1 96 1 ), Reţenzia knighi V. A. Anucina Teoreliceskie problem t gheografii,
Vestnik Mosk. Univ., seria gh cogr., nr. 2.
EST1ENNE P., JOLY R. ( 1 961), La region du Centre, Coli. ,,France de demain", Paris.
G EORGE PIERRE ( 1961), Exisle-t-il une geographie appliquee ?, Ann. de Geogr. , t . LXX, nr: 280.
H ARTSHORNE R ICHARD ( 1 96 1 ), Perspeclit1e on lhe nafure of Geograplty, Londra.
N ISTRI ROLAND, PR1'CHEUR CLAUDE ( 1 96 1 ), La region du Nord - 'Nord-�şt, Coli. , ,France de
demain", Paris.
SAUŞKIN I. G. ( 1 96 1 ), Introducere în geografia ecdnomicQ, Bucureşti, Edit. ştiinţifică.
D ZIEWONSKI K. ( 1 962), Theorelical problems i'n lhe develop'menl of Economic &gions, Reg. Sci.
Ass. Papers, voi . V I I I , Philadelphia.
GILBERT E. W. (1 962), T11e region as a concept; Geogr. Review, j an.
ISARD W., REIN.ER T HOMAS ( 1 962), Regional Science and Planing, Reg. Sci.-Ass. Papers„
voi. V I I I, Philadelphia. . .
JUILLARD E. ( 1 962), La region, essai de definiti'o n, Ann. de Geogr., t: L X X I; nr. 382.
S AUşKIN I . G . ( 1 962), Large areal complexes o f productive forces o n t h e S9viel Unfon, Reg. Sci.
Ass. Papers, voi . V I I I, Phila<lelphia .
WROBEL ANDRZEJ ( 1 962), Regional attaiysis and lhe gepgraphic concept of region, Reg. Sci. Ass.
Papers, · voi. VIII, Philadelphia. . ·
B ILLWITZ KONRAD ( 1 96 3 ), D ie Sowjelische Landschaflsokologie, Pel cnnauns geogr. Mitt.., an. 107„
fasc. 1 .
lnsliluluf de geologie şi geografie

al .Academiei R. P.R., Bucureşti
Primit tn rcdacţi c la 1 5· octombrie 1 963
NOI CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA FORMELOR
PERIGLACI ARE DI� FALEZA MĂRII NEGRE,
LA SUD DE CONSTANTA'
DE
T. MORARIU
membru corespondent al Academiei R.P.R.,
M. POPOVĂŢ şi ANA CONEA
(91),
In solurile fosile din faleza Mării Negre sînt semnalate forme criergice mai
la sud de punctele cunoscute pînă in prezent. In faleza de la 2· o stineşti apar attt
pene şi ptmgi de loess, cit_ şi neoformaţii, ultimele cu compoziţie granulometrică şi
mineralogică foar.te asemf111ă-loare cu a loessului, clar cu un procent mult mai
ridicat de C03Ca. Forme crforgice se observă numai într-un singur sol fosil, -c ores
punzătoare unei faze glaciare maxime. Prezenţa unor asemenea forme în faleza
de la Cosl.ineşţi duce la concluzia că limita sudică a domeniului periglaciar trebuie
situată în apropierea ·frontierei sudice a R.P.R.
.
, I
În decursul cuaternarului, climatul teritoriului dintre granitele
ţării noastre a suferit sensibile oscilaţii legate de retragerea sau înaintarea
calotei glaciare arctice. S-au succeda_ t astfel diverse landşafturţ, cu procesele
lor caracteristice, pentru care stau mărturii fie stmtele de loess şi soluri
fosile din cîmpiile şi podişurile periferice ale R.P. Romîne, fie o gamă
întreagă de forme criergice, .semnalate în anii din urmă de diferiţi cerce
tători pe întreg cuprinsul ţării. Dacă în regiunea carpatică s-au înregistrat.
faze de ev:oluţie a reliefului sub directa influenţă a gheţarilor simpli sau
complecşi care acopereau culmile înalte ale munţilor, regiunile pericar
patice , şi periferice au fost situate, în general, în fazele progresive ale gla-
ciaţie� în raza de acţiune a proceselor periglaciare.
ln primul caz, s-au creat o serie de forme glaciare tipice : circuri„
morene, văi Suspendate, · ,,spinări de berbec" etc. , caracteristice masivelor
St. ,1 eerc. de - leol., 1eof. ,1 leQCr., Seria 1eo1rafie, '.romul 1 1 , p. 1 6 - 23, Bucure,t i, 1964.
2
16
CONE A
T . MORA RIU, M . POPO VAŢ ş i ANA
i� contin�avrea ·căr ora se

înal te carpatice pînă la o anu � ită _altitu�in� 1, e diata v�cma�ate a ghe ţa
poate urmări seri� for�elor _ periglaciare, �m �r , aceasta
rilor. în cazul reliefului accidentat al Carpaţ� re ultat _?-i� o s_ene e ste rep re -
2-entată în primul rînd prin materi3:l acum ulativ , � dezagreg�rea
mecanică în regimul de îngh e ţ şi dezgh e ţ, _f ormm d m an
_ ?- e blocur i pe
ic;uprafeţele de ni_velare,_ rîu1·_i de pie tAr e, con�n . d� � r ohotiş � e ţc. A� fost
n
semnalat e însă ş1 solun_ P ?_ligo�al� , m s!ad u
1:_ � nc1pi e n ţ , re h vefur: rezi�uale
{rui niforme ) etc. în ultunn am 3:' mc e p � t sa fi e _ m e nţ10na ta , �n c e _m ce
mai des, şi prezenţa penelor cnogen e m sol 11; r il e te r a � e lor dm r �giunea
montană sau din im ediata ei vecină tate. P r ofil u l solu r ilor podzol ice pre
zintă pătrunderi sub formă de pen e ale mat er ialului din subo r izontul A 2 în
rc tăto i înclină a r e cunoaşte în as e m e n e a cazu r i
orizontul B. Multi ce e r
pen e criogene , dar tot· atît -�e mulţi sî�t încă_ � e pa r t � d� a fi convin�i ( nu
de p9sibilitatea manifestărn procesului la 1101 m ţar a, ci de concretizarea
1ui în aceste soluri) .
în al doilea caz, for mel e p eriglac;iiare nu au putut lua naştere în con
diţii optime, întrucît regiunea a fost situată totdeauna la o _distanţă relativ
mare atît de gheţarii carpatici, cît şi de calota glaciar ă. Totuşi, în condiţiile
climatice ale unui periglaciar marginal ext ern, în fazele maxime ale glacia
ţ iei, as emenea fenomene au putut fi posibile. Ele t rebuie căutate însă -în
.s ectoarele de relief mai vechi ale regiunilor · periferice ale ţării noastre
pent ru că numai în ace ste sectoare - în adevăr - a putut fi posibilă
înregistrarea unor schimbări climatice, dacă nu pe toată durata cuater
narului, măcar în cea mai mar e. par te a lui. O astfel de regiune este şi
Dobrogea, în care diferiţi cercetători, începînd cu C. B r ă t e s c u (1938),1
a u remarcat prezenţa a numeroase b enzi de soluri fosile, separate prin I
strat e de loess ; şi tot în Dobr ogea, în faleza Mării Negre, au fost observate
şi examinate, după aceea, o serie de forme periglaciare , mai întîi de cer ce
tătorii germani G-. H a a s e- şi H. R i c h t e r (195 7 ) şi apoi de cei romîni,
V. M i h ă i 1 e s c u şi Ş. D r a g o m i r e s c u ( 1959). Imediat la S de
punctul numit Tăbăcărie (la N de or aşul Constanţa), prim.ii au menţionat
p ene �e lo �ss, dal� �e calcar, b e nzi de pietriş, pungi de soluri şi crioturbaţii,
iar ?eilalţ1 pungi ş1 pene de loe ss ( cu asp ect de franjuri ) într -un sol fosil,
la · circa 4 km la- S de orasul . Constanta. '
. . U ! mă r ind :11-� i sp re sud succ e siun ea d e strate de loess şi solur i
fosile dm fale za Maru Negre , pînă în apropierea f rontierei R. · P . Romîne
cu . R. P. Bulgaria, ca şi în interiorul Podişului Dobrogii de sud, ulterior
noi_ a � p utut constata pr�z enţa unor as emene a forme criogene în soluri
fosil� ş1 -� n alte pun_?t� . Ma: atent am cer c etat punct el e Agigea (în dreptul
�taţ1un:1 de c�rcetan _ man .?-e „Pr of_. I. Borcea " ) şi Costineşti, amîndouă
m fale� a_, ca ş1 o secţiune m depozitele cuaternare ale podişului la ve st
de Ovidiu. · · '
· În pu��tul Agige� (fig.I) s-au observat pătr under i de lo�ss sub formă de
pene (uneon m reţea, fig. 2 ) în a rgilele r oşii r e ziduale care acoperă placa de
· 1 Circa 1 850 - 1 900 m in Carpaţi· 1· Me11• · d·10na 1 1· ş1·. mai· J· OS m

· · partea nordica .. ·
· • a Carpaţilor
0_11cnt � h , morenele termma le coboară in unele l ocuri piuă la ± 1 500 m c h'iar• i n crupa . ţn· · .i\"•,en· _
.· . • .
dionah.
3 FORME PE�IGLACIARE !N FALEZA MĂRII NEGRE 17
calcar sarmatic a Dobrogii de sud. Succesiunea de depozite' cua

te rnare este în acest punct incompl'etă. Deasupra argilelor roşii se
.situează numai un strat de material loessoid cu textură fină (tabelul
.nr. 1 ) , care constituie materialul parental al solului actual. Supuse
. Fi� . ·1 . - Orizont de sol fosil la s l u ţia Agigea.
,continuu eroziunii, solurile fosile şi celelalte strate de loess . au fost

1nd�părta, te 2 • Penele, late în partea superioară de 5 - 1 0 cm, uneori
Tabelul nr. 1
A lrăl nlrea graoulomctrlcA • (secţiunea Agi gea)
.
Fracţ iuni granulometrice ln % recalcula l e la partea
silicatată
CaC 03
�o 2 - 0 , 2 0, 2 - 0, 1 - 1 0 , 0 6 - 1 0 , 02
0 ,1 1 0,06 0, 02 , 0,00 2
-1
< 0, 00 2 < 0, 0 1 < 0, 0 01
1
111111 mm mm \ mm mm 1 mm mm mm
.Depozit loessoid (Agigea) 2 1 ,4 0 ,0 0 ,3 0,8 29,0 2 9,0 4 0 ,9 55,1 37,8

.Malerial l oessoid d i n pene ·
. periglaciare 23,7 0,0 0 ,3 1 ,0 29,6 2 7 ,7 4 1 ,4 54,5 38,:i
.Argilă roşie rezidualii în ·
care s-au fomrnt peno Ic
la Agigea 1 1 ,7 0,1 0 ,3 0 ,3 14 , 1 24,0 61 , 2 74,0 56,2
• Analist : P. V a s i i e s c u
2 O succesiune complexă de depozite cuaternare a fos t cercetată şi prezentată de M. P o -
Jl o v ă ţ, A n a C o n e a, I. M u n t c a n u şi P. V a s i I e s c u ( 196'1) l a V de Ovţdiu. S-au
separat 4 strate de loess şi 4 benzi de soltiri fosile, tnsumtnd 8 soluri, aparţinlnd ca tip genelic
-ue cernoziomurilor, fie un.or soluri s ilvestre roşii.
4-
T. MORARIU, M . POPOVĂŢ ş i A N A CONEA
18
ătrund subtiindu -se pînă la p e st e 1 m adîricime . For_ma, � a ş_i dire cţia,.

Îor arată că 'nu e ste .;orba numai de pătrunderea maţ e: ialul� i _ _dm st1:aţ �
loe;soid de deasupra în crăpăturil e formate daţ onta usca� u put e1 mce-
a -argilelor. Crăpături se formează şi azi ; unele taie _ �e rpen_dic�l ar pene -·
l e , altele pătrund adînc în jos, dar nu au forma ş1 d1mens1unile p enelor -
Fig. 2. - Reţea de _fiswaţ i e la Agigea (detaliu din fi g. 1 ) .
Comparînd compoziţia granulometrică a depozitului loessoid şi

cea a materialului din care sînt format e p enele , se constată o asemănare
perfectă între ele. Curbele de însumare a fracţiunilor (fig. 3 ) aproape se
suprapun. Datele analitice din tabelul nr. 1 arată nu numai . acelaşi
conţinut de particule argiloase sub 0,002 mm ( 40,9 faţă d€ 41,4), ci şi
predominanţa aceloraşi fracţiuni de nisip fin (0,06 - 0,02 ), ca şi total a
absenţă a particulelor de nisip grosi er. Mat erialu l a pătru n s în p ene prin
tr-o . acţiune mecanică,, compoziţia lui granulometrică nefiind de loc.
modificată printr-un proces secundar de alt erare . Chiar şi conţinutul în
Ca0O 3 e st e foarte asemănător. Net diferită este textura material ului în
care au pătruns penele (fig. 3 ) ; conţinutu l î n argil ă sub 0,002 m m depă--
şe şte . 60 %, scăzînd mult cantitatea de ni, ip fin.
În faleza de la Costine şti , succe siun ea de strate e st e lirmătoarea
(cul orile sî nt date după sistemul Munsell ) ;
O - 100 cm solul actual, un c ernoziom ;
100 - 200 cm l oe ss, gălbui_ pal . ( 2,5Y 7 /4 uscat), l ut poros, fria
bil, efervescenţă, put er nică, vinişoare şi c oncreţiuni
de CaCO3 , tre cere cl ară ;
FORME PERIGLACIARE lN FALEZA MARII NEGRE
200 - 250 cm sol silvestl'u fosil, slab evoluat, brun-gălbui în

chis (l0YR 5/4 uscat), trecere treptată ;
· 250 - 400 cm loess, gălbui pal (2,5Y 8/4 uscat), lut poros, friabil ,.,
efervescenţă puternică, trecere clară ;
%
100
90
80
70
60
50
40
JO
20
10
o
�- J I
I 0,002mm
0,001mm
z I abs ,
0.01mm mm I .
402 mm 0,1mm
ologD
Fig. 3. - Curbe de însumare pentru depozitul loessoid, m_ateria-_

Iul din penele periglaciare şi argila roşie (probe recoltate din
secţiunea Agigea).
400 - 510 · cm bandă de soluri îngropate ; solul superior este um

sol silvestru roşcat, iar cel inferior un cernoziom,.
trecere treptată ;
- 510 - 600 cm loess, gălbui pal ca şi celelalte strate de loess, lut
poros, friabil, trecere clară ;
· 600 - 640 cm orizont de tranziţie, gălbui pal cu pete brun-roşcate ; .
trecere clară ;
640 � 680 cm sol îngropat (probabil orizontul A) roşu-gălbui (5YR
4/8 uscat), argilă, structură nuciformă ; din stratul
de loess pătrund în acest orizont pene şi pungi de
material gălbui ; neoformaţii calcaroase de formă
alungită ; trecere treptată ;
-680 - 800 . cm orizontul B al solului . silvestru îngropat, roşu-gălbui
(5YR 4/6 uscat), argilă, structură prismatică, feţele
agregatelor acoperite cu o peliculă de argilă brună,
mici bobovine, efervescenţă puternică pe feţele agre
gatelor (în interior nu fac efervescenţă), trecere clară ;.
800 - 850 cm cernoziom îngropat, în_ care S 7 a format. orizontul
de acumulare a carbonatilor ' ,aÎ solului supraiacent.
>
, T. MORARIU, M. POPOVAŢ şi ANA CONEA 6
20
Cum rezult ă din de scriere, form e criogcne s� observă � umai î n

pa rtea superioară a . profilului , olu � u i în�ropat �e l a baza f� l_ez� 1 . Î� �o l ,
alături de pungi din ace laşi material , _Pa_tru � d ş1 _ �ene subţ1n din. loe s su l
supraiacent. Caracte ristice în ·ă acelu1aş� orizont m car�. apar ş1 P � ele
(c u care, de altfel, alternează ) sînt o se ne de neoformaţu, care la pn m a
Fig. 4 . - 'coforma ţ i i calcaroase în solul · fos i l d i n sec ţ i unea Cost i neş l i .
vede re aminte:::c crotovinele (fig. 4). În adevăr, în secţiune 0le apar fie
circulare, f ie oval e. Diametrul l or este de 5 - 8 cm. Culoarea ·este găl buie
albicioasă, uneori cu mici p te roşcat e . Conţin o cantitate foart e mare
d e CaCOa : p e st e 45 % la proba. analizată (uneori p rocentul poate fi mai
ridicat ), care serveşte şi ca l iant al particul elor minerale . Compoziţia
granulomeţrică a pă rţii l or silicatate este diferită atît de a .loessului , cît
şi de a orizontului de sol în care s-au format. Astfel , în comparaţie cu
stratul de loess, ele prezintă o textură mai fină : 35 ¾ argilă sub 0,002
mm, faţă de 23,8% în loess (tabel u l nr. 2 ) . Textura orizontul ui de sol
în care s-au format este însă mai fină ; 44,9 ¾ argilă, iar orizontu l B al
solµlui fosil cs.te şi mai argilos : 48,2 ¾ particule sub 0,002 mm.
O secţiune subţfre printr-o aisEmenr a neofo1 maţie arată sub mi
croscop o masă fundamentală constituită din CaC0 3 , pe alocuri cu limonit,
în care apar cristale rare de sericit şi cuarţ.
În ceea ce priveşte conţinutul în CaC0 3 , acesta este net diferit
de cel al loessului de de asupra , care conţine 1 7 ,8 %,. şi de ce l a l sol ului fosil,
care are 5,4 o/o CaC0 3 în orizontul cu neoformaţii şi numai 2 , 4 ¾ în ori
zontul B. Ş1 în ac e st caz, ca aproape pretutindeni în D obrog.ea , solul
f_osi l , iniţial spă.lat de carbonaţi , a fo, t supus unei' carbonatări secundare.
7 FORM;E PERIGLACIARE lN FALEZA MARII NEGRE 21
Rezultatele analizei chimice a probelor de argilă sub 0,001 mm sepa

rată din neoformaţii (tabelul nr. 3) sînt însă foarte apropiate de cele
obţinute prin analiza loessului (vezi rapoarţele moleculare din tabelul
Tabelul nr. 2
Alcitulrea cranulome&rlei • (seeţlunea tos&lueşU)
Fracţ iuni granulome trice tn % recalculate la partea

silicatalq
CaC03
% 2 - 0,2 0,2 - 0 , 1 - 0,06 - 0,02 - 0,002 0,01 0,001
0,1 0,06 0,02 0,002
mm mm mm mm mm mm mm mn11
Loess (Costineşti) _ 1 7,8 0,1 0,4 1 ,5 4 1 ;9 32,3 23,8 35,7 21 ,0-

Sol fosil (orizont cu neo-
formaţii) 5,4 0,0 0,2 0,5 25,0 29,4 44,9 58,7 4 1 ,&
Neoformaţii 46,1 0,2 0,8 1 ,1 33,3 29,6 35,0 47,3 3 1 , S.
Orizontul B al sol ului fosil 2,4 0,1 0,2 0,4 24,0 27,1 �8,2 62,5. I 45,4
• :\nalist : P. Y a s i I e s e u
Tabelul nr. 3
Analiza &o&ali a fruţlunll argiloase sub 8,991 mm din neolorma�I I • (setţluoea tosUneşU)
g/100 g argilă
recatculat Valori moleculare
uscată la
uscată la aer I climinlnd
I 1 05° c
- H 2 0 la 1 05 ° +
Si02 44,88 48,72 53,49 Si0 2 3,774

Al2 u 3 20,24 21,98 24, 1 3 Al 2 U3 1
I
Fe2 03 1 0,52 1 1 ,37 1 2,48 Fe 203 0,332

TiU2 0,67 0,73 0,81 TiU2 0,042
MnO 0,05 0,05 0,05 MnU 0,002
P20i 0,1 3 0,1 4 0"; 1 5 P206 0,004
CaO 1 ,63 1 ,77 1 ,94 Ca"O -
MgO 2,95 . 3,20 3,52 MgO 0,368,
K2 0 2,53 2,74 3,01 I< 20 0, 1 35
Na20 0,35 ·o ,38 0,42 N a20 0,030
H 20 105° - 8,33 Si02
- - 2,833
R20a
S iO �
8,22 2,30
H20. 105° + ' 8,92 - - Al 203
TOTAL 1 00,50 1 00,00 j. 79,27 me

, • Au&li&t : E I e n a S t o I o a
nr, 4)3 • Materialul din neoformaţii nu a fost supus aşadar uno1· procese
care · s ă producă modificări chimice, ci a fost translocat mecanic din
stratul de loess de- deasupra.
3 Probe de loess analizată ( . C e r n e s c u, 1952) a fost . recoltahl din Clmpia Romlnă,
N
de la Mărculeşti. Este de remarcat asemănarea foarte mare dinll·e cele două probe, reeoltale din
puncte situate tn două unităţi .naturale diferite.
T. MORARIU, M. POPOVAŢ şi ANA CONEA 8
Cercetînd cîteva din aceste neoformaţii, am co� statat că elew nu

reprezintă canale continue, ci sînt în?hise la un�l dm capete, . c�lalalt
. avînd de obicei legătură cu orizontul de loess supramr:en!· În maJontatea
-cazurilor sînt orientate oblic sau orizontal. În conseci1;1 ţ a,
_ acest� n� ofo:
matii nu pot fi considerate crotovine, atît prin compoziţia lor, _ c�t şi pr:n
. celelalte caractere. Orotovinele din solurile actuale au o compoziţie as�!Ila-
nătoare unuia din orizonturile şolului în care s-au format sau rocu pe
Tabelul nr. 4
A naliză globală ( date comparative)
Si02 SiO2
Argila < 0,001 mm din probele
Al 2 O3 R 2Oa
Loess Mărculeşli {Cîmpia Romină) 3,97 3,01 .

N eoforma ţ ii Costineşti (Dobrogea) 3,77 2,83
-care 's-a format solul şi sînt caracteristice solurilor de stepă. Or, neo
formatiile la care ne referim sînt situate într-un sol cu caractere specifice
unui sol de pădure, cu profil bine dezvoltat, cu orizontul B intens argi
lizat, foarte probabil cu orizontul A podzolit. Faptul că se întîlnesc
in acelaşi orizont " in care apar şi penele de loess presupune formarea lor
-concomitentă. În orice caz, materialul din care sînt formate nu poate
proveni . decît din loessul de deasupra (solul în care s-au format, avînd
-culoare roşcată şi fiind spălat de săruri, cum am arătat), din care Ca003
.a fost spălat, antrenat în soluţie (prinzînd şi unele particule minerale)
.ş i precipitat sub formă de pungi. Este mai greu de explicat forma lor,
totdeauna aceeaşi.
Asemenea neoformaţii au fost menţionate şi de G. H a a s e şi
H. R i c h t e r în sectiunea cercetată la N de Constanta. Ei indică
prezenţa într-un sol roşu (denumit Rankerrotlehm) a „unor forme con
cave, asemănătoare crotovinelor . . . , local numărul acestor pseudocro
tovine umplute cu material calcaros este foarte mare".
· În secţiunea de la V de Ovidiu (M. P o p o v ă ţ şi colab,, 1964)
s-au observat aceleaşi forme în solul fosil, situat la adîncimea de 670 cm.
Ca succesiune de orizo:i;ituri, acest sol poate fi paralelizat cu solul fosil
din faleza de la Co·stineşti, descris mai sus, şi probabil şi cu cel în care au
observat asemenea neoformaţii G. H a a s e şi H. R i c h t e r. În · con
secinţă, considerăm ca fiind caracteristică aparitia formelor periglaciare
în acest soJ fosil, ca�e, îml?reun � cu cerno�iomui subiacent, formea�ă a
d�ua_ �an� a de soluri (c_onsiderat � de la suprafaţa terenului în jos), con
stituita dintr-un sol silvestru şi un cernoziom. Considerată într-o des
chidere completă, ea formează a treia bandă de soluri (socotită de jos
în · sus, adică în raport cu vîrsta). ·
Urmărind a pariţia formelor periglaciare în diferitele sectiunr. · se
constată că ele sînt legate fie de această bandă fie de benzile de soluri
�nferioare. · În acest = din · urmă caz, sau lipsesc' . toa te benzile de· soluri
superioâ.te, sau nuniai prim�le trei (cele mai; ·vech i). · Nu s-au observat
FORME PERIGLACIARE IN FALEZA · MARII NEGRE 23
forme periglaciare în vreun sol mai tînăr decît orizontul al treilea. Aşadar;
pe teritoriul Dobrogii au existat condiţii favorabile apariţiei şi dezvoltării
u nor forme p.eriglaciare numai într-o anumită 'fază a cuaternarului.
.Această fază corespunde unui maximum glaciar, cînd teritoriul Dobrogii
actuale· s-a aflat la distanta cea mai mică de ·calotă. Acest maximum
a urmat formării ceiei de-â treia benzi de soluri îngropate. În celelalte
faze de înaintare a gheţarilor, Dobrogea a fost situată la o distanţă sufi
-cient 9-e mică pentru a se putea forma loess, dar insuficientă pentru a
fi create condiţii.le favorabile apariţiei de forme periglaciare. Existenţa
unor asemenea forme, în soluri mai vechi decît banda a III-a este posi
bilă, ţinînd seama de fapt ul arătat mai sus că în acest caz apar
,ca supraiacente numai benzi de soluri . mai tinere decît banda a III-a.
Ele s-au . format însă în aceeaşi fază glaciară maximă.
În ceea ce priveşte stal;>ilirea vîrstei, nu dispunem încă de un mate
rial care să · permită o datare precisă. Totuşi, dacă ţinem seama de
faptul că în Dobrogea nu s-au creat condiţii de apariţie a formelor peri
.glaciare decît o singură dată, putem paraleliza această fază cu cea de
:maximă înaintare a gheţarului din pleistocenul mediu (adică în Riss).
Apreciem însă că Dobrogea a fost situată în fazele glaciare în dome
niul ·periglaciar, la limita inferioară a acestui domeniu, în condiţiile
unui climat rece, dar mai puţin umed decît al Europei centrale, spre
-exemplu ( ca urmare a situării ei în interiorul continentului). Din această
,cauză nu s-au observat, cel puţin pînă în prezent crioturbaţii legate d e
,solifluxiuni, c i s-au semnalat, cum am văzut, pene, ,,franjuri", pungi,
neoformaţii · calcaroase etc.
BIBL IOGRA F IE
"BRĂTESCU C. ( 1 938), Pro'file cuaternare ln (alezele Mării Negre, Bui. Soc. rom. de geogr., t. III.
,CERNESCU N . ( 1 952), Studiul cristalochimic al argilei din loess, Dări de seamă Inst. geol. Rom.
· voi . xxxrv ( 1 94 5 - 1 946).
' HAASE G . u. RICHTER H. ( 1 957); Fossile Boden in Lăss an der Schwarzmeerkilste bei Constanta,
Petermanns geogr. Mit t . , fasc. 3.
.MIBĂILESCU V. şi DRAGOMIRESCU ş. ( 1 959), ,,Franjuri" periglaciare tnlr-un. sol fosil din faleza
Mării Negre, la sud de Constanţa, Com. Acad. R.P·. R., t. IX, nr. 4,
.MORARIU ' T., MIHĂILESCU V . , DRAGOMIBESGU ş . , POSEA. GR. ( 1960), Le stade actuel des recherches
sur .le periglaciaire de la R. P. Roumaine, în Recueil d'etudes geographiques . . . ,
Bucureşti.
MORARIU T. ( 1 959), Le stade actuel des recherches sur ies phenomenes per,iglaciaires de Roumanie,
Rev. de Geol . et Gcogr., t. 3, nr. 2.
POPOVAT M., CONEA ANA, MUNTEANU I. şi VASIL;ESCU P. ( 1 964), Loessuri şi soluri fosile ln Podişul
Dobrogei de Sud, St. tehn. şi econ. , setia C, Pedologie, vol. 1 2 .
Filiala din Cluj a Academiei R . P. R. ,

\ sectorul de geografie şi
_Comitetul geologic,
Sectorul pedologie, Bucureşti .
.Primit în redacţie l a 2 1 octombrie 1 963
REPARTIŢIA TERITORIALĂ A TIPURILOR FUNCŢIONALE
DE ORAŞE DIN R . P. ROMÎNĂ
DE
1
V. M I H ĂIL E SCU, C. H ERBST şi I. BĂCĂNA R U
Dintre tipurile flmciionale d e oraşe (complexe, industriale sau pe cal_e de

industrializare, de servire şi agricole), cele mai răsptndite ln R . P. Romlnă
aparţi n primelor două categorii . Condiţiile geografice ale apariţiei şi <_l ezvoltării
oraşelor, tipurile lor funcţionale, repartiţia individuală şi gruparea lor pe teritoriu
slnt arătate in cele trei hărţi care lnsoţesc studiul.
ln două articole publicate recent, am propus· o clasificare func

ţională a oraşelor după criteriile : geografic (poziţie şi integrare în teri-
toriu), statistic (structura profesională a populaţiei) şi economic (valo_area.
globală a producţiei). Pe baza acestor indici, am stabilit că, în condiţiile
dezvoltării . actuale a economiei naţioh,ale, oraşele din R. P. Romînă pot.
fi împărţite în două mari tipuri funcţionale :
: - oraşe cu funcţiuni multiple bine definite : oraşe cu funcţiuni com
plexe şi oraşe cu funcţiuni mixte ;
- oraşe cu o singură funcţiune principală, cu subtipurile : oraşe.
cu funcţiuni industriale, de transport, de servire, balneoclimaterice şi
de odihnă şi agricole. _
ln lucrarea . de faţă, vom încerca să aplicăm schema respectivă la.
teritoriul R. P. Romîne, folosind ca elemente de bază în analiza repar
tiţiei teritoriale a tipurilor funcţionale de . oraşe harta indicilor geogra
fici, harta structurii profesionale a populaţiei şi harta industriei .. Vom
accentua asupra criteriului geografic, nu pentru că el ar dete1·mina apa
riţia şi funcţiunile oraşelor - acestea fiind procese de natură social-eco- -
nomică - , ci pentru că el indică repartiţia oraşelor şi condiţiile teri- ·
toriale locale şi generale în care se realizează şi funcţionează acestea.
St.. tl nre. 41• reoi .• UI>f. ,; IM>1r. , hrla 1eorrafle, Tomul 1 1 , p. 25 - 33, B1111are,tt. 10Cl4.
V. MIHAILESCU, C. HERBST şi I. BACANARU 2
:26
Paralel,. �e va releva, în măsura cuve�ţă, importa!lţia a f:1ctorilor social

ap�riţ şi la evoluţia lor
-economici, care au contribuit precumpamtor la
functională. ..
' Nu există încă pubµcate suficiente stuill!- actu�1e �su�ra . eco-
nom.iei fiecărui oraş în parte, pentr� a putea preciz� în ce masura struc_:
tura populaţiei active oglindeşte Just . raportul <fi?tre forţa _de 1 munc�
.angajată şi importanţa reală •a ramurilor econormce respe�t1ve . �at::i,
fiind această situaţie, pînă la ela� orar�a pnor aseme1;1ea evidenţe, _ m�
catorul statistic al populaţiei active raID:IBe, _în _ contmuare, � crite�u
important atît în stabilirea -tipurilor !uncţ10n�le de oraş�, ciţ şi in �naliza
felului cum se asociază şi ·se grupeaza teritorial aceste tipuri funcţionale.
Analiza celor trei hărţi care reprezintă în formă sintetică poten
tialul urbigen al teritoriilor, adică totalitatea condiţiilor social-econo
mice şi teritoriale in care s·e realizează şi se dezvoltă oraşele, permite
unele concluzii de interes geografic. În acest sens, cele trei hărţi ara tă
:raportul strîns dintre functiunile dobîndite de oraşe şi factorii geografici
-şi totodată explică şi motivează - însă numai pînă la un anumit punct -
natura şi importanţa acestor funcţiuni, atît prin contribuţia lor efectivă
,(materii prime, produse energetice, forţă de muncă), cit şi prin condiţii
.generale favorabile (căi naturale de circulaţie, aşezare în zone de contact
cu economie complimentară etc.). Aceste hărţi ne arată, în acelaşi timp,
că, între potenţialul econom.ic al teritoriilor pe care se dezvoltă o reţea de
,oraşe şi tipurile funcţio:rţale care o compun, există un anume raport cauzal .
. Acest raport nu trebuie interpretat însă in sens determinist şi nici nu
trebuie generalizat. Funcţiunile create în unele oraşe noi de către pute
rea populară - ca de pildă industria constructoare . de maşini de
1a Bîrlad - au apărut in primul rînd din alegerea lor ca loc de producţie
in cadrul general al econom.iei naţionale (necesitatea de a schimba aici,
-prin dezvoltarea industriei, structura profesională a populatiei şi a eco-
no�ei regiunilor rămase în urmă). � •
a) Repartiţia teritorială a oraşelor cu funcţiuni complexe bine definite.
1n a?eastă c 3:tegorie au fost incluse acele oraşe în care funcţiunile pro
-ductive, �a şi cele cu caracter de servire, sînt bine dezvoltate şi evi
den_te. Ar_ia lor de convergenţ� sau de influenţă reciprocă este mult
V
-extinsa şi ar� _un �aracte� se!filurban, _ atît în ceea ce priveşte speciali

.zarea econormei agricole, cit şi portul şi felul de viată al locuitorilor · lor'
respectiv stilul arhitectural şi edilitar. , '_
_ �erit?:ial, oraş�le cu ţuncţi�ni . �omple::e . nu . constituie . în ţara
noastra ar� . geo�afice contmue şi mci grupar1 de aglomerări urbane .
E
. J e se infaţ1şe3:za sub forma centrelor izolate, a căror dezvoltare îşi
.gaseşte explicaţia nu atît -i n raporturile lor cu posibilitătile iimlandurilor
pe s �ama cărora se dezvoltă în bună măsură,, ci în ccm'ditiile social-eco�
nom1ce date I?e.ntr� situaţia din trecut, sau în cele specia.I' create de · dez
voltarea planificata a economiei noastre socialiste. Aşa,, de pildă, ,oraşele
·
E � � mplul � neştilor este_ � oncl � de1:1t în această privinţă. După structura pl'Ofesion:lă
.
populaţ 1e 1 sale a �t1v� el ar t �·-ebu1 considerat oraş cu funcţiune mai_mult agricolă şi de construc
1
_ ţ�ie . Imp od. an a noilor

•
ţ _ mdust � u pen_tru � are a fosl creat · oraş-ul este atit de marc însă, incit nu
pi1tcm ezi_ _ t a nici un moment sa-I cons1_dera m oraş industrial.
u.
1
I 3
. .
5
I 6
8
9
I 10
I 11
- --
--- 12
'-,
. 13
14
()
@ 16
•
� 16
17
<
s C A R A
o 5 10 k m R.
L
3 TIPURI FUNCŢIONALE DE ORAŞE DIN R.P.R. 27
cu funcţiuni complexe ca Bucureşti, Iaşi şi Cluj au fost, în lungi peri

oade de timp, centre politice şi administrative, care au organizat şi
condus viaţa economică şi culturală a unor teritorii relativ întinse. În
acelaşi timp, toate trei se situează la intersecţia a numeroase drumuri
mari (vechi vaduri de convergenţă comercială, de aprovizionare directă
cu materii prime şi de desfacere lesnicioasă a propriilor lor produse indus
triale). Era firesc deci ca, în această situaţie, pe care o datorează anumitor
împrejurări sociale şi naturale, ramurile productive şi neproductive să
capete aici un caracter complex şi un nivel de dezvoltare ·deosebit: ·
Nu tot- aşa stau lucrurile cu altă categorie de aglomerări urbane com
plexe, ca de pildă oraşele Ploieşti, Craiova-,· Braşov, Timişoara, Sibiu, Arad
şi Tg. Mureş. În dezvoltarea funcţiunilor acestora, pe lingă acele condiţii
social-economice favorabile încă din trecut, au acţionat însă şi unii fac
tori geografici care le-au înlesnit o integrare mai largă şi mai organică în
teritoriu. Într-adevăr,· . dacă · privim harta (fig. 2) . constatăm că aproape
toate aceste oraşe s-au dezvoltat unele în arii geografice cu o bogată bază
de materii prime (Ploieşti), altele în ariile de contact dintre regiuni ·
diferite ca potenţial economic (Arad, Timişoara) şi aproape toate în gura,
la capătul sau la încrucişarea unor importante culoare de legătură între
regiuni geografice diferite (:A.rad, Timişoara, Sibiu, Ploieşti, Braşov). În
lungul acestor trasee naturale s-a instalat reţeaua căilor rutiere, cu o cir
culaţie intensă, care a înlesnit şi înlesneşte aprovizionarea cu materii
-prime şi agricole sau 1a desfacerea propriilor lor produse. Q atare poziţie
a conferit acestor oraşe şi funcţiuni de transport 1 de noduri feroviare ,
şi de şosele. · _ .
Ceea ce - recent � a contribuit şi mai mult la amplificarea şi
definirea caracterului complex al funcţiunilor îndeplinite de aceste oraşe
a fost seria noilor realizări economice şi social-culturale înfăptuite de
-puterea populară în cadrul acestor centre urbane. N_oile obiective de
importanţă industrială sau cele cu caracter soacial-cultural din· Braşov,
Timişoara. Sibiu, ca să ne oprim la numai cîteva exemple, sau inclu
derea unor suprafeţe întinse şi a unui. număr · însemnat de sate în sfera
de. activitate nemijlocită a acestor oraşe, au constituit un pas înainte
în integrarea geografică _ organică a oraşelor în teritoriile pe care le orga-
nizează. _
b) Repartiţia teritoriţ1,lă a oraşelor cu funcţiuni mixte. Acestea aparţin
de fapt tot tipu_lui de aglomerări urbane cu funcţiuni complexe, dar se
deosepesc de primele atît _· ca mărime, cît şi în privinţa nivelului atins q.e
-funcţ'J.unile îndeplinite şi de intensitatea legăturilor dintre oraşele res
pective şi aria lor 'de convergenţă (umland).
Analiza hărţilor arată că în ca_zul acestui tip de . oraşe, alături de
�entre izolat�, . .sţ pot desprinde şi unele grupări de astfel de _ oraşe. Aşţ1, ,
de pildă, la exteriorul Carpaţilor se ·aliniază, începînd din nordul , ţării,
or�şele c� funcţiuni : mixte ca Su.c��va, Bacău, Piati·a Neamţ, Buzău,
Tîrgovişte, · Piteşti� · Rm. Vilcea, Tu.r'nu Severin şi Lugoj. Vechimea
hitorţcă (cazul �raşelor Sucea;v�, Piteşti/ Lugoj), cît şi faiptul că s-au dez
voltat �a puncte cte convergentă .m aria de contâc-fr a. două regiuni . -;iom
plemeniare e(?Onomic, �.p,e d.rum-ti1:ile care traversau-- radiar qarpaţii '·pentru
V. MIHĂILESCU, C. HERBST şi I. - BĂCĂNARU
28
a ajunge la Dună.re, au contribuit la fonna�e� funm?ţm }unilor mi� te, spe

.
cifice acestor oraşe. Pînă nu de' mult, vechi _ � a urilort1 r g cl:"re_ se mtîlnea�
produsele agricole de cîmp cu cele ale m'?-ntelu1 . ş1 d � � pentru a _ fl
schimbate cu produsele industriale ale �� ansilv am e
_ � , a9es ţ e_ oraşe din.
zona de contact s-au dezvoltat mult în anu eco � om101 I
:p ::i,nificat e ; într
ap.evăr, aici au sporit simţitor roh�l şi 1;ll i portan ţ � � m ustrie1 . Au prog �es�t
îndeosebi ramurile care găsesc dm ph� matern prime loc le
l:" � de pilda ::
industriile lemnului alimentară, materia lelor de · c onstr_ u cţie m centrele .
Tg. Jiu , Rm. Vilce�, Piteşti ; industri a chimică , _ în oraşele P iteşti, Rm .
w .
Vilcea. 1n 'fine, prin funcţiu�e lor de w ce? tre �eg1ona�e (Su�e�va, B �cau„
Piteşt i) sau raionale, un�le _dm ..el� �u ca� aţat ş1 o accentuata m_semnatate.
organizatorică, culturala ş1 admm1sţ rat1va. . . . .
Cea de-a doua grupare teritorială a oraşelor cu funcţ1um mixte se.
concentrează pe axul Dunării, î� sectorul WB�ăil_a .- �ulcea, incluzîniţ
centrele Brăila, Galaţi, Tulce a, prrmele doua mdiv1duahzîndu-se ca man
centre industrializate şi toate îndeplinind şi o funcţiune de transport feroviar
şi fluvio-maritim deosebit de importantă. Transportul pe apă şi faptul că,
aceste oraşe au fost centre de convergenţă a mărfurilor de export şi
import explică caracterul lor funcţional mixt. .
· În restul teritoriului, oraşele cu funcv!uni mixte apar în puncte,
izolate. Aşa sînt, de pil'dă, oraşele Piteşti şi Giurgiu în partea sudică.
a ţării, Constanţa pe litoralul maritim, Bîrlad, _ Roman şi Botoşani în.
partea de . est a ţării, Oradea, · Satu Mare şi J-imlrolia în partea de vest,,
Sighet, Baia Mare în _nord. Transformările economico-sociale din ultimul
timp fac ca în m ulte dintre aceste oraşe să se manifeste tendinţa apropi-·
erii de tipul o'raşelor cu funcţiuni complexe b,ine definite. Aşa, de exem
plu, larga dezvoltare a industriei din _ oraşele Bacău, Galaţi . etc.,.
devenite în ani1 puterii populare centre industriale şi de învăţămînt.
superior, va permite rînduirea apropiată a acestora între oraşele cu func-
ţiuni complexe bine definite. . 1
c) Oraşele ci, funcţiunea principală industria. Asupra localizării ş i
chiar �ezvoltăr_ii acestui tip de oraşe şi-au exercitat influenţa şi o serie de- ·
fact? r� g� ografic1.. Între aceşt-ia sînt de amintit îndeosebi . poziţia geo
grafica ş1 resursele naturale din regiunea urbană propriu-zisă sau din .
ţinuturi mai depărtate.
• Pe�t�u vre�urile actuale un rol hotăl'itor l-a jucat însă în primul
rmd pohtica 1:e�unulm: �emocrat -popular, . de valorific·
_ are a resurselor·
natur�le ş1 _ d� �1d1care a mvelului unor regiuni rămase în urmă. Rezultatul
!1'cestei . politici a fost _ nu numai creştere�
_ unor· . oTa·şe . �ai · vechi, dar. ş i
m�eme_ierea unora noi; precumpănitor industriale ca de pildă Oneşti,
Victoria etc. ' · · .
. !)�3:ş�l� industriale , du;pă cum_ se constată, , strîns legate de resursele
ŞI pos1�ilitaţ1le l_? cale, dar ş_ i de cermţele economice generale, se grupează.
,
. ��1 c}a1 demt în cazurile precedente - · în arii cu dimensiun şi spe-·
mahzar1. m raport d�. r�ct_ cu volumu! şi natura mate riilor. prime.i
Arealul oel mai mţms_ mcep _
u �mea:ză -yalea P _rahove1, aJunge m � dm pre ajma Braşovului, tre ce munţii ,..
cîiilpie şi. se termi
Giurgiu ŞI Olternţa. Centrele urbane care-l formează nă la Dunăre între.
,_ toate de- tip in-
R
IIIIll11111
[::,:,:,:-:-:-/:'-:-:! 2
I I 3
-
� 4
11111!1 1 1 1 1 1 1 1 5
6
7
�
,mm 8
peste 500 ooo

�
� -- SO OOO - 100 OOO
-- 2 0 000- 50000
1 0 000- 20 000
6 000 - 10 000
,."
Sub 51lOO
.,. ·
. ...........
·
\.\ @fD . .
.
. ..- :-
_:::::
.
• .._, Sinnicolaul Ma=
,.
"\...., Jimbolia � Agnita
\.
�
�
/ '\
'
/
\
I
ă'cel //
r .J
1_ _ \
\ �I
'- \
1(
I
I
l L upeni
..
Cimpulung
\·..... ..., Ca
·,�/·~
sebef
), _ _ _ Slănic
·, r{
Resita
.....,, __ _
/' Cur ea de Arge� ·
/ .., ...(:-," ':'· Văleni, de Munle
A n , 11 a
� imnicu Vi/cea
"-, <..,
�
Ora vdiJ
A\
- ·�
v �ţr---
,r----- �
o
,S
ţ;;;::"'----- �
------ �-
··: CONSTANŢA - � �
o
=====St::::=====1� km
0
R. P. B u L A R
. .
Fig. 1. - Structura profesională a populaţiei urbane după recensămtntul din 19 56
1. Pooulatla ooupatl tn Industrie : 2, tn "
(lntocmltă de I. B A c ă n a r U ŞI G h. I a e O b),
f',';;.''::�J;,.lot
.
oublle• : •ll•l,ultum: a. ln ,on,t,ue t,anaoo<tu,1 ,1 teleo munlcatll •. 5 . ln comert şi ln al1mentatl&
1 stat : 8, ln alte actlvltA.tl.
,, eultu,i: 7, ln admlnr.[;.ti.'"ce
5 . TIPURI FUNCŢIONALE DE (?RAŞE DIN R.P.R. 29
dustrial - se polarizează în jurul marilor oraşe : Braşov, Ploieşti, Bucu

Teşti. Existenţa unor materii prime locale şi surse de - e nergie abundente
{ cărbuni, petrol, gaz metan, sare) şi vechile drumuri de legătură între
Transilvania - pe valea Prahovei şi prin Bran - şi vadurile Dunării
-sînt cei doi factori geografici care au contribuit ·'Şi contribuie la aglome-
rarea de oraşe din acest areal.
.Al doilea areal de · concentrare a o�aşelor cu funcţiuni predominant
industriale este cel din bazinul Jiului superior şi de pe apa Streiului.
Rezervele mari de c2irbune şi existenţa minereului de fier au permis dez
voltarea principalelor oraşe carbonifere (Lupeni, Petrila, Vulcan şi
Petroşani) şî a ceh,1i mai mare centru siderurgic al ţării, oraşul Hunedoara,
reconstruit şi dezvoltat în anii democraţiei populare. Unite între ele prin
1eg�turi de producţie,. aceste oraşe ocupă o poziţie-cheie în producţia
-energetică şi metalurgică a patriei.
În partea sud-vestică ' a ţării, în zona Mu�ţilor Banatului, pe bniza
.aceloraşi resurse şi în condiţii istorice similare, s 0 au format oraşele in
dustriale Reşiţa, .Anina, Bo cşa şi, mai depărtat spaţial, Oţelul Roşu,
formînd împreună cea de-a doua bază metalurgică importantă a R. P.
Romîne. Dezvoltată în preajma unor relativ însemnate resurse mfo iere
şi carbonifere, această arie de aglomerări urbane este formată din CC'ntre
dominant-industriale. .Aici se remarcă specificul peisajului industrial şi
-caracterul accentuat al raporturilor dintre oraşele respective şi umlandiil
lor (evidente şi strînse legături reciproce în toate direcţiile şi sub aspect�
multiple şi variate). Influenţa centrelor industriale asupra zonelor agricole
şi rurale se resimte pe distanţe mari, satul, în construcţie şi în gen de
activitate, _împrumutînd mult din fizionomia oraşului. La analiza şi d es
prinderea particularităţilor funcţionare ale acestor oraşe, este necesar
a se avea în vedere însă şi condiţiile istorico-sociale, cu rădăcini vechi
şi adînc.i în .practica industrială şi în deprinderile forţe}, de muncă
-specializate. ·
În partea centrală a Transilv.aniei, oraşele industriale formează un
areal în apropierea confluenţei Tîrnavelor (Tîrnăveni, Copşa Mică, Mediaş),
o · influenţă considerabilă ._ asupra dezvoltării acestora avînd-o resursele
de gaz metan din împrejurimi, cele mai importante din ţară .. Tot ca oraşe
-cu funcţiuni predominant-industriale pot fi considerate .şi aglomerările
urbane din axul văilor Trotuş şi Bistriţa, cu . centrele Oneşti, Comăneşti,
Moineşti, respectiv Buhuşi, Bicaz, areal în continuă dezvoltare. Impor
tantele disponibilităţi de energie hidroelectrică captată în barajul de la
"Bicaz, construirea celor 12 hidrocentrale în cascade de pe Bistriţa, ca şi
resursele de cărbuni şi · petrol, -permit o largă dezvoltare a acestor ce ntre
urbane, cele mai multe, oraşe, socialiste noi. ·
d ) · Repartiţia teritorială a oraşelor cu funcţiunea principală de trans
porturi. În acest tip au fost · incluse numai acele centre urbane care
într-adevăr se integrează în teritoriu, în m:od evident . prin această func
ţiune; Pot fi citate Paşcani şi Tecuci în partea estică a ţării, Urziceni
în Bă"ţ"ăgan, Simeria în Transilvania, Caransebeş în vest, iar cu func
ţiune primă de port, oraşul Sulina.
V. MIHĂILESCU, C. HERBST şi I. BACĂNARU 6
30
e) Oraşe cu funcţiune pri�icip a,_lă d� s� rvire. A d�� funcţ�une t ipi�ă ?

pe care o îndeplinesc oraşele, ci1;1d smt lipsit� de c?_ndiţiile _unei dez:'oltan
industriale normale, este funcţiunea de sch� m� şi de se� v1re. Ele smt de
obicei localizate în zone de contact între regmm economic-complementare
sau în arii agricole , la răspîntii de drumuri import�nte (fig. 3)A. În tre? ut,
şi la noi în ţară aceste centre îndepli_neau funcţiunea de � rrg (deci de
piaţă comercială), care nu putea acop� ri caract_erul rural. Azi acest� oraş.e
·au o functiune mai . mult de schimb şi de servire (procurarea de marfuri,
servicii administrative, culturale etc. ), multe di n ele păstrînd funcţiunea
agricolă a locuitorilor.
Pe teritoriul tării, aceste aglomerări urbane sînt repartizate frecvent
în zonele specializate în producţia cerea1iero-zootehni c� sa� po1:ll i -viticolă:
în aceste regiuni, înapoiate din punct de vedere econonuc şi social-cultural
în timpul orînduirii burghezo-moşiereşti, oraşele duceau o v iaţă restrînsă,
cu o activitate puternic resimţită numai în timpul zilelor de tîrg săptă
mînal.
Procesul de industrializare socialistă. a ţării a afectat, în bună
măsură şi în grade diferite, şi viaţa economică a acestor oraşe, aşa că, faţă
de trecut, ele au înregistrat schimbări atît în structl?-. ra economi că, cît
şi în dezvoltarea lor edilitară. Datele de structură a populaţiei active
relevă la majoritatea acestora creşterea rolului activităţii industriale, a_şa.
că o parte a - locuitorilor are posibilitatea de a-şi prelungi îndeletnicirile
agricole în activităţi cu caracter industrial. La aceste schimbări, ' în egală
măsură contribuie şi faptul că multe dintre ele sînt centre organizatorice
de importanţă raională, cu unele atribuţii de ordin cultural pe plan
local.
Aglomerările urbane aparţim.nd acestu i tip formează o arie geo
grafică mai întinsă în unele părţi ale Cîmpiei Romîne; mai ales între
Teleorrp.an şi Turnu Severin, a doua în partea vestică a ţării ( Sînni co
laul Mare, Lipova, Salonta; Vaşcău, Zălau), în Dobrogea (Hîrşova,
Babadag, Isaccea, Măcin ), ca şi în podgoriile Odobeşti şi Panciu. Este
mai mult ca sigur că multe dintre aceste oraşe, mai ales cele situate în
ariile cu resurse bogate şi variate, îşi vor schimba structura economi că.
Aşa, de pildă, construcţia combinatului de · aluminiu de la Slatina, unul
din cele mai înapoiate oraşe din trecut, îi va permite acesteia să se dezvolte
în dire_cţia producţiei industriale. Totodată, necesitatea · · asigurării unei
baze bme dezvoltate a producţiei agricole va face ca multe dintre aceste
oraş � să rămînă în conti� u�re oraşe cu funcţiune principală agri colă,
asociate cu unele ramuri mdustriale legate de caracterul produc--
ţiei lor. . ·
f) Oraşele b.alneoclimate_rice şi de odihnă pot fi considerate o variantă·
a. oraşelo �· de serm,1:e. Multe dm acestea sînt specifi ce regiunilor de munte
şi deal �ri, unde �tit valoar�a ţera:peu�i că a apelor minerale, cît şi climatul
cre�aza _un mediu de cura şi odihna foarte căutat. Oraşele balneoclima
terice d�n �ceastă ?ategorie se �îndui��c î două inele : intracarpati c şi
extraca1patic, mai. importante fiind baile Smgeo �
rz Sovata Slănic aglo-
merarea din _ valea Oltului - Govora, Olăneşti, Călimăneşti '-, Băil� Her--
culane, Buziaş etc.
7 TIPURI FUNCŢIONALE DE ORAŞE DIN R.P.R. 3t:
A doua zonă de aglomerare a acestui tip de oraşe se întilneşte în.

lungul litoralului, unde statul democrat-popular a făcut investiţii de mari
proporţii, avînd drept rezultat apariţia unor oraşe moderne (Mamaiar
Constanţa, Eforie-Nord, Mangalia), care rivalizează cu cele mai cunoscute
staţiuni de litoral din Europa.
g) Oraşe cu funcţiunea principală agricolă. După numărul locuito
rilor ocupaţi în agricultură (peste 50 %), aşa cum am, văzut, foarte
multe din oraşefe ţării noastre păstrează şi azi un caracter agricol.
Acesta nu este totuşi uii motiv· să le numim nioi aşezări rurale şi nici
oraşe cu funcţiunea principală rurală, căci nu prin această ocupaţie a
locuitorilor sînt ele oraşe, ci prin funcţiuni specifice centrelor urbane
(schimb, servire, în.ceputuri de industrializare etc. ) . În situaţia actuală
rămîn astfel să fie numite oraşe agricole cele ale căror locuitori îndeplinesc
o funcţie agricolă prelungită într-una de prelucrare a materiei prime res
pective. În această situaţie se găsesc unele din centrele podgoriilor noastre 1
de pildă Drăgăşani, Odobeşti, Panciu etc. În tot cazul, faţă · de cele
lalte tipuri funcţionale de oraşe, cele agricole sînt prea puţin jmpOTta,nte.
atît ca număr, cît şi ca volum de producţie.
Analiza repartiţiei pe teritoriul R . P. Romîne a tipuriloi• func
ţionale de oraşe ne duce la următoarele concluzii, care oglindesc· şi evo
luţia actuală a oraşelor respective :
· 1) Oraşele - cu funcţiuni multiple sau cu o singură funcţiune
principal;'i - cele mai numeroase şi, economic, mai importante sînt
centrele care şi-au accentuat caracterul lor industrial (exemplu Reşiţa,
Petroşani, Hunedoara), ori au un· număr de lucr"ători . industriali mai
numeros decît în oricare ocupaţie urbană considerată separat. Ele se
·repartizează în mai multe arii (fig. 3). Raportate la datele din figura 2,.
pe plan geografic ele · se - dovedesc în strînsă legătură fie cu o serie de
resurse locale (materii prime subterane, izvoare de _energie, populaţie cu
_ eche tradiţie meşteşugărească), fi!:' cu liniile mari de comunicaţie (de.
pildă toate oraşele cu functiune complexă). Grupa cea mai însemnată a
oraşelor din R. P. Romînă' este formată deci din oraşe industriale sau
în curs de dezvoltare industrială.
2) Faţă de progresele din ce în c·e mai accentuate ale indus
trializării centrelor urbane din R. P. Romînă, ariile de repartiţie a
celui de-al doilea tip principal de oraşe - tipul oraşelor de servire
comercială, administrativă, culturală, balneoclimaterică - se restrîng
din ce în ce ma� mult. În prezent, · cele mai numeroase oraşe de servire,
care îşi păstrează încă, adesea dominant, un caracter agricol, se găsesc;
în Cîmpia Romînă (sectorul vestic şi sectorul estic, inclusiv Dobrogea).
Arii cu mult mai restrînse se întilnesc în nordul Moldovei (regiune de
veche tradiţie rurală şi de schimbu ri locale), în sudul Transilvaniei, în pod
goriile subcarpatice etc. Centre izolate se păstrează încă între arille cu
oraşe industriale sau în curs de dezvoltare industrială.
3) Despre oraşe de tip agricol propriu-zise . nu se poate încă vorbi
deocamdată la noi. Cel mult. pot fi puse în această categorie centrele ale
căror locuitori îndeplinesc o funcţie agricolă prelungită · într-una indus
trjală (de exemplu oraşele din podgorii - Odobeşti, Panciu, Drăgăşani.).
\
I
.,.
J·,
1/1
30
..,
�
o
..
o
,:)
J'
+
<
�
• ....
30
.I o
I,
/
�
�
,f
· so km
�-'
t
_,j
..,
R p
\)
B u
r.....� �.r
R ·-
A R
' .,.
, _ _ '-".
"'
"--�-��
A
tZ2l
�
•
•
•
1----- "
2
'
a:
I
w
1-.:l
9 TIPURI FUNCŢIONALE DE ORAŞE DIN R.P.R. 33
B IBL IOGRAFIE
• J
:KARTEVA _ VALENTINA şi BLASIU SOFALVI (1963), Cîteva probleme de clasificare economico

. geografică a oraşelor din R.P.R., în Comunicări de geografie, voi . I I, Bucureşti.
J\,{ffiĂILESCU V . , H ERBST C. şi BACANARU 1. (1963), Consideraţii asupra criteriilor complexe de
clasificare funcţională a oraşelor, în Probi. de geogr. , voi. IX, şi · (1962), Remarks
on the c<Ymplexitiy of town classification criteria, Rev. de Geol. et de Geog1;.,
vol. V I , nr. 1 .
(1964), Me(hods o f geographical research o f towns i n Rumania. Rev. roumaine
de geol . , geoph. et geogr . , serie de geogr. , t. VIII .
.-Ş ANDRU I . , cucu V. et P0GHIR0 P. (1961), Contributions geographiques a la classification
des villes de la R,P.R., Anal. şt. Univ. ,,Al. r. Cuza", laşi, voi. V I I, secţia a I I-a
( Ş t. nat. geogr.), f�sc. 2.
• • ( 1960), Monografia geografică a R . P . R. , ·vol. II, p. I, Geografia economică pe ramur i,
Bucureşti, Edit. Aq1d. R.P.R.
Instilutul de geologie şi geografie
al Academiei R. P. R., Bucureşti.
Primit în redacţie la 21 octombrie 1962.
Fig. 3. -::: Gruparea teritorială a tipurilor funcţionale de

.,oraşe din R. P. Romlnă (fritocmită de V . M i h ă i 1 e s c u) .
•
1 , Ari l c u oraşe dominant-i ndustriale sau i ndustrializate ; 2 , arii c u oraşe
•de servire ; 3, centre urbane tn ariile respective ; 4, oraşe de servire izolate .
. Arii şi subarH c,i orase industriale sau industrializate : I, Bucureşti - Braşov:
• a. Braşov ; b, Ploieşti : c. Bucureşti . II. Aria transilvană. ; a, Cluj - Sibiu -
'Tlrgu-Mureş ; b, cal'J)atlcli. ; c, Făgăraş. III. Aria sud-vestică : a, Hunedoara :
,b , Petroşani ; c. Brad ; d, Dr. Petru Groza ; e, Arad - Timişoara : I, Reşiţa ;
- o. Pnrţile de Fier. IV . Aria nordică ccrişano-maramureşană) : a. Bala.
Mare ; b, Oradea. V, Aria moldovenească. : a, Centrală (Bacău - Blcaz
Iaşil ; b, Vatra Dornei - Suceava ; c. Botoşani . VI. Aria sud-estică : a, G11latl
- Brăila ; b, · Buză.u - Focşsn i ; c. Blrlad ; ci, Tulcea ; e, Constanta - Cerna
vocla. VII. Craiova. Arii şi subarii cu oraşe de serviu : A, Getică :
.B. Bi!.răgan - Dobrogea ; O. Podgoria Curburi i ; D, Huşi-Vaslui ; E. Siretul
· ele Sus ; a. Ri!.dă.uti ; b. Fălticeni - Paşcani .
"
- HA RTA F I Z ICO-GEOGRAli' ICĂ A DELTEI DUNĂRII

DE
H . GRUMĂZE SCU, COR1 E L IA STĂ CESCU şi E. NEDEI .CU
(91►
\
Autorii _ prezint ă principi i le care au stat la baza întocmiri i hărţi i realiza t e
la scară mare, ca anex,1 a unui s tudiu a l condi ţiilor naturale cl i n Delta Dunări.i
cerut ele I. S.C.A. S . Fragm�nte clin foi le celor mai cai·act eri s l ice subunităţi fizico
geografico i lust rează principiile.
Harta - ca bază a_ unei sinteze explicative - porneşte ele la o i nventariere sis
tematică a obiectelor şi fenomenelor fizico-geografice, a t ît prin cerceliiri ele teren,
cit ş i prin descifrarea de labora tor a fot ografi ilor aeriene. Pe hartă sint redate -
clupă ridi6trile anului 1 959 - mediile ele viaţă (inclusiv cele submerse) cu arealul lor,
particularităţile şi procesele predominante ce se cle � făşoară în cuprinsul lor.
, Laboratorul de geografie fizică din Institutul de geologie şi geo

. grafie a întocmit în: anii 1959 - 1961, la cereţea Institutului de studii
pentru construcţii , arhitectură şi sistematizare ( I. S.C . .A .S. ), un studiu al
condiţiilor naturale din Delt� Dunării, la care este anexată ·o hartă
fizico-geografică.
Această hartă a avut în primul rînd un scop practic, acela de a
fi un document de bază pentru întocmirea proiectului de sistematiza.re
a aşezărilor din deltă şi de amenajare complexă a acestei unităţi natu
rale. Nu a fost neglijat nici aspectul teoretic, harta permiţînd o serie
de interp�etări referitoare la modul de 'interconexiune a elementelor fizico
geografice, la stadiul ..actual de dezvoltare a Deltei Dunării în general
şi a fiţcărui sector in parte şi la procesele fizico-geografice care modifică
înfăţişarea deltei în faza actuală de dezvoltare. Neputînd fi publicată
în întregime, datorită numărului mare de planşe şi a scării mari la care
a fost întocmită, în articolul de faţă prezentăm numai principiile care au stat
la baza întocmirii acestei hărţi, exemplificate prin cîteva fragmente din
cele mai caracteristice subunităţi fizico-geografice ale Deltei Dunării (fig. 1).
St. şi cerc. de geo! .. l(eof. şi geogr_, Serie. geografie , Tomul 1 1 . p. 35 - 52, Bucureşti, 1964.
şi E. NEDE LCU 2
36 H. GRUM AZESC U, CORN ELIA STAN CESCU
Principiul care a stat la, baz� întocmirii . acestei hăr�i -� fost acela.
de a realiza un document care să raspu_.nd� ser�nţelorretarilP:a�ticu, �oc�menţ
în care să intre într-o măsură cît ma.i mica mterp e subiective şi
Plecînd de la ideea că pentru întocmirea �:'ll pla,n de utili"zare !a-

interpolările. .· .·
ţională a deltei este necesară cunoaşterea c�n�iţiilor n_atm:a!e reale_ ş! a
resurselor ei ne-am propus să începem cu o mventariere sistematica a
obiectelor şi' fenomenelor fizico-geo�raţice. Ac�stv ��cru a fost realizat
atît pe baza cercetărilor de teren,v cit şi a desc_ifra:u de �aborator a fo
tografiilor aeriene. Aceast� �etoda n�-� per�i� sa ?artal?- toate me
diile p.e viaţă din del.tă, ·diferit� ca ori�me, marime şi . �tad _ i� de �ezvol
tare să redăm imaginea cît mai corecta a acestor medii şi dinannca lor,
să ;ealizăm o sinteză explicativă a condiţiilor naturale din Delta
Dunării.
· Harta fizico-geografică a · Deltei Dunării este alcătuită din 16 foi,
din care unele la scara 1 :_15 OOO pentru unităţile complexe, în ţare por
tiunile de uscat neinundabil sau foarte rar inundabil ocupă suprafeţe
�ari şi altele la scara 1 : 25 OOO pentru unităţile mai simple - de
presi�nare - , în care predomină terenurile acoperite permanent cu apă
şi foarte frecvent inundate.
Ca bază topografică a fost folosită harta în proiecţie Gauss la
scara 1 : 25 OOO, care a fost corectată şi completată prin descifrarea de
l a bQrator şi pe teren a fotografiilor aeriene.
v în harta fizico-geografică a Deltei Dunării sînt redate arealele · dife
ritelor medii de viaţă din cuprinsul deltei, cu particţtlarităţile lor condi
ţionate de varietatea interacţiunii diferiţilor componenţi ai cadrului na-
. tural şi cu procesele actuale specifice fiecăruia. Menţionăm că în harta
de faţă sînt redate condiţiile naturale existente în anul 1959. Gama va
riată a mediilor de viaţă din deltă a fost restrînsă la trei tipuri principale,
fieca-re dintre ele reprezentînd un complex de rp.edii bine individualizate,
care se succedă între partea cea mai adîncă a tinei depresiuni şi partea
cea mai înaltă a unui grind fluviatil; cordon maritim, cîmp aluvial sau
maritim. Aceste tipuri sînt : . ·
a) Terenurile ·permanent acoperite cu apă care corespund acelor
părţi ale depresiunilor dintre grinduri şi dintre cordoane care au o adîn
cime mai mare de 1,5 m . În aceste condiţii foarte prielnice dezvoltării
sţufului _ ( Phragrffites communis) nu se poate forma un sol propriu-zis,
c i nu�aţ un orizont milos organ�co-aluvionar. în lacuri şi bălţi locul
stufulm este luat de plante acvatice submerse sau cu frunze plutitoare
8 au de insule de stuf (plaur).
b ) Terenurile inundabile care se dispun la exteriorul terenurilor
perrr_ian�nt acoperite cu apă, sub forma unor fîşii înguste corespunzătoare
p orţmmlor submerse ale uscatului (grindm·i fluviatile cordoane maritime
cîmpuri aluvia�e şi maritime), _ aflate _la adîncimi �uprinse între 1,5 şi
01 5 m. În �uncţ1� de frecvenţ3'. şi durata mundaţiilor, terenurile inundabile
smt de trei feluri : 1) terenuri acoperite cu apă la fiecare inundatie în care
caz coresp�nd rar_nei înalte a depresiunii. Ele sînt la origine ' cîmpuri
de plaur fixate şi colmatate cu sol tu:rbo-humifer bogat în materii
� 1 :. /,�:. .-:.;1:
('\ · .· · • ·. - -
7
mmmmn- >I 2 � 8
IYV<- ,.:, 3 L!-411 9
I: . . . : . I 4 � 10
r - - - - - -- ,
I+ + + + +I 5 ' @ '' 1 1 �
™I
I
L-------J
-....'---7-------____:_--ll
R:---
Fig. 1 . - Delta Dunării, harta generală.

, 1 . Ctmp „martor" a.1 reliefului predeltalc cu de o·z1·te loesso1de la zi ; (li) : JO.
dintre sectorul fluvi o-Jimanlc (I) şi sectorul lagunar (maritim)
format- luni fluvlo•lacuetre ; a. grinduri fluviatile emeree• oe
2, clmp ••martor • • &I reliefului predeltalc cu dev ozite�oe olde acoverite 1 ma.re (cifrele
dig ; 11. porţiuni .,chele" din harta flzlco-geograflc!I la scarădin cuprin:ml
•1roave de toare
: 4, din careuri reprezintă numerele fhrurilor coi:esvunză
şi cordoane maritime (litorale) ; 5. devreei�nl acoverite cu stuf ( Phrclmi>1 1r1
te:rtul ul).
communis) : a. Ja,curl : 7. plaje lacustre • 8• brate• gtrle . canale ; 9.aam ites
limf
3 HARTA FIZICO-GEOGRAFICĂ A DELTEI DUNĂRII 37
organice şi sărac în detritus mineral ; 2) terenuri frecvent inundate cores

punzătoare porţiunilor submerse ale elementelor de relief cu sol aluvial
înţelenit către partea cea mai înaltă şi sol aluvial negru bogat în materii
organice către partea mai joasă şi cu o vegetaţie în care elementele hlgro
file sînt, din punct de vedere cantitativ, în echilibru cu cele mezofile 1
3 ) terenuri acoperite de apă numai la nivelele mari ale Dună1 ii, care coţes
r
pund acelor părţi ale elementelor de relief (grinduri fluviatile, cordoane

maritime, cîmpuri) celor mai puţin a.dînci (pînă la 0,5 m ) - acoperite
cu o vegetaţie mezofilă. · ·
Inundarea rară şi de scurtă dura.tă întrerupe procesul de soli
ficare, astfel încît nu Sţ · 'pot forma soluri conform tipului zonal, iar
'intervalul mare dintre două inundaţii su·ccesive favorizează salinizarea
solurilor în porţiunile periferice (joase) ale cîmpurilor · reliefului pre
deltaic.
De asemenea, variaţia nivelului freati c legată de aceste inundaţii
determină hleizarea solurilor aluviale de pe grindurile şi cîmpurile aluviale
şi lăcoviştirea solurilor nisipoase de pe cordoanele şi cîmpurile maritime.
1n legătură cu aceasta se observă şi o modificare a tipurilor · de .vegetaţie.
Astfel, în timpul inundaţiilor se instalează o vegetaţie higrofilă care piere
· în intervalul dintre · două inundaţii succesive, cînd locul ei este luat de o
vegetaţie erbacee mezofilă.
c) Terenurile neinundabile care corespund porţiunilor înalte ale
cîmpurilor reliefului predeltaiC: (Chilia, Stipoc), cîmpurilor aluviale (Tudor
Vladimirescu - Lascăr Catargiu) şi cîmpurilor maritime (Caraorman,
Letea, Sărăturile) .
' Varietatea . mediilor de viaţă corespunzătoare acestor terenuri
se datoreşte pe de o parte, lipsei inundaţiilor, care permit continuitatea.
procesului pedogenetic, iar pe de altă parte particularităţilor litologice
specifice acestor forme de relief : depozite loessoide pe cîmpurile relie
fului predeltaic, succesiunea de depozite aluviale cu textură Iuto-nisi
poasă, corespunzătoare revărsărilor succesive ale fluviului pe grind1uile
fluviatile şi pe cîmpurile aluviale, şi nisipuri marine cu compoziţie gra
nulometrică grosieră, pe cordoanele litoI:ale vechi şi pe cîmpurile mari
time. Permeabilitatea şi grosimea diferită a acestor depozite explică va
rietatea tipurilor de sol din cadrul acestor unităţi de relief : sol brun�des
chis
· de stepă, sol aluvionar, soluri nisipoase, sărături, lăcovişte.
Cea mai mare complexitate o ating mediile de viaţă de pe cîmpuril�
maritime, datorită dunelor de nisip aflate în diferite stadii de evoluţie,
de la cele mobile pînă la cele fixate, deoarece mai ales aici se pot sur
prinde cele mai mici schimbări care intervin în raportul dintre diferiţii
factori .fizico-geografici locali (litologie, soluri, vegetaţie, nivel freatic,
în harta fizico-ge_ogra.fică originală, mediile de viaţă indicate mai
climă). � ·
sus au fost !edate prin diferite culori. în exemplele din articolul de faţă
culorile au fost înlocuite prin haşuri şi semne convenţionale, aşa cum se
observă în fragmentele de hartă respective.
Faţă de hărţile existente, harta de faţă, întocmită pe baza foto
grafiilor aeriene, aduce cîteva elemente noi. Pe lingă cartarea detaliată
H. GRUMĂZESCU, CORNELIA . STĂNCESCU şi E. NEDELCU 4
38
I
a diferitelor medii de viaţă din delt�, se red_auare, şi unele e}-emente ale ca
drului natul'al, inexistente pe hărţile �nter10 cum smt �e exemJ?_l�
elementele de relief submerse, pe baza carora s-a "?-1 putut face mterpretari
noi privitoare la procesul de dezvolta r e a �eltei . V
De asemenea, reprezentarea pe o harta la scara mare a . procesel_or

fizico-geografice actu3:l� �i �ică o serie dve proble �e Aatît ?-e or �11:1. t � o:etic,
cît şi practic. E X:emplifrna�·il� ce urm�a�3: vo! s�oate m ev1de�ţ� !ndrv� �ua
lizarea celor mai caracter istice subd1viziun1 dm cadrul umtaţilor fizico-
geografice ale Deltei Dunării. . . . ..
Harta fizico-geografică a sector ului estic al depresmnu Rusca, la
scara 1 : 1 5 OOO (fig. 2), este un exemplu concludent în acest sens. De
presiunea Ru ·ca este situată în partea de SV a d� ltei, fiin?-- cuprinsă înţre' V
. braţele Sulina şi Sf. <;}heorgh�. Ea se car�cterizea z_ a prm marea e·xti1:1-

dere a terenm·ilor nemundab1le sau rar mundabile, . reprezentate prm
grinduri fluviatile emerse, cu înălţimi mai mici de 2,50 m - (fig. 2 /1) 2 ,
dezvoltate în lungul braţelor mai , us amintite şi al gîrlei Rusca. Pe aceste
grip.duri s-au format soluri aluviale puţin evoluate, pe care se dezvoltă
o variată vegetaţie ierboasă ( A grostis alba, Carex divisa, Poa palustris,
Galium palustre, Potentilla reptans, Lotus corniculatus, Trifolium sp.,
Poligoniim sp. etc. ) 3 şi întinse păduri în care predomină Salix sp. La acestea
se adaugă terenurile frecvent immdate, reprezentate pri11 grindurile sub
merse, care ocupă suprafeţe întinse atît în lungul braţelor Sulina şi Sf.
Gheorghe, cît mai ales în lungul gîrlei Ru ca. Adîncimea apei pe .aceste
grinduri variază de la O la 0,50 m (fig. 2/2) sau de la 0,50 la 1,50 m
( fig. 2/3), cum rezultă din componenţa fîşiilor de veg1ptaţie ce le acoperă
( Carex sp., juncus sp., Typha an gustifolia, T. latifolia) . Acestea fac
trecerea la depresiunele cu adîncimea apei mai mare de 1,50 m, acoperite
cu stuf ( Phragmites cornmunis) (fig. 2/4).
Din asocierea numeroaselor grindm·i fluviatile din lungul gîrlei
Rusca, a rezultat un întins cîmp aluvial ( cîmpul Rusca) cu soluri alu
viale crude, acoperite de o vegetaţie ierb_o asă higrofilă şi .m ezofilă. Dez
voltarea mare a grindm·ilor din lungul gîrlei Rusca, precum şi orientarea
acestora presupun acţiunea unui vechi braţ al Dunării. Acesta se ramifica
din braţul Sf. Gheorghe în dreptul localităţii Iolganul de Jos, urmărea
traseul actualei gîrle Rusca şi după ce traversa canalul Sulina se con
tinua pe Dunărea Veche care înconjură depresiunea Maliuc.
_în l artea d � sud a acestei subunităţi se află o ·z o:r;i.ă m_ai puţin
colmatata . (depr� smnea Carasuhat), alungită pe direcţie E -V, între
canalul L1tcov ş1 braţul Sf. Gheorghe (fig. 2). Ea este mai înaltă în
partea de· N şi de S, datorită proceselor mai active de acumulare, le:
_ . de deplasare � latera�ă a ? urentului fluvial din braţul Sf. Gheorghe
gate
ş1 d � n canalul Litcov, ş1 . 1?a1 � dî.nc� în partea centr �lă, ÎJ1 '--care pre
dornma colmatarea orga.mea. Grmdurile din lungul gîrlelor perpendfou-
V
1
_ H. G_ '.· u_ 1 �1 � z e s c _u, Elc'. pele de clezvollare a Deliei Dunării, Comunic a.re prezenla tă
la Ses1 �nea şt1 1nţ1f1c a a I_nsl 1tu
_ _ tul�1 1 de geologic şi geografie din mai. 1 961 .
In aces� articol c ifrele md1cale
_ . dup:'\ num:;trul figurii fac t rimitere la căsuţele clin legenda
harţ1lor respecl 1vc. ··
� Stu4iul ,vegetaţ iei a fost făcut el e A n a P o p o v a _ c u c u .
.., ..
.., ..,
"'· + .. • ..
... ..,
.,
... .. .. .. .., "' "' ..,
2 300
WM 9 150 o
Fig. 2. - Harta fizico-geografică a sectorului estic al depresiunii Rusca.

T e r e n n e l n o n d a. b 1 1 : J. grind fluviatil co altitudine relativă (devreelune) : 5. bra.te, glrle (a.ctoa.le ei părăsite). canale ; 6, la.euri; :7, por-
< 2,50 m (a. natura.I : b, a.ntrovic); t e r e n l n u n d a. b I I, grind flu- tionl din Ja.c oolma.ta.te vrin vţgeta.ţie el a.luviuni ; 8, păduri : 9, direcţia
vlatil cu adlnclmea a.pe! : 2, < 0,50 m : a, Intre 0,60 şi 1,50 m ; 4, > 1,50 m grindurilor fluvia.tile eub!lleree : 10. dlll,
canalul U tcov ' Sfintu!Gheorghe
bratul
,
M A H u o
Fig. 3. - Vedere de ansamblu, de pe Beştepe (243 m), asupra depresiunii Rusca, aflal ă ln l r-un stadiu av.ansat de evoluţie
(fo tQ H. G r u rn ă z e s c LI ).
�
.. .. .. ... ..
+
o
=
o:s
I
.. ..
,:,s
..
;,
>O:S
.. .. ..
=
::,
o
..
.. .. ,.__
I
::,
+
+ +
... ... ... "' ...
"' ...
.;. ... + + 'V + + ,i.. ,<·,
"'
... ... ... +
...
+
...
+ ... + -1- � + +
... "' "' +

+ ... + ... + ... .J,
+ � ""'
� "' +
�, +' .............
... � +
� 1 + + + \ .i, + +
+ + + ,q + +
... -+ � + ...
� 2 + +
� 3
LJ. 4 '
+
""
c-u- \ "' "' +
+
+ ·"'
\
'
�' s � "' +
!E:;! 6 +
-�
� ..
M1
Ua
�9
@3� 10
12.:jn
0 12
o 0,5 1 km
Fig. 5. - Harta fizico-geograficăf,a sectorului central al depresiunii Gorgova- Isac.

T e r e n n e i n u n d a b l I : 1, grind flnviatll cu altitudinea· relativii. colmatate ; a. în bro.t,ele n uv i ul ui . h. în cuvetele lacustre ; 8, plaur;
< 2.50 : t e r e n i n u n d a. h i 1. u:rind fluviatil cu adlncimea apei; 9, brate glrle (actuale şi păru.site). canale ; 10, 1•ădure ; 11 , dlreoţla
2, < 0,50 m : 3, Intre 0,50 şi 1.50 m : 4. cordon .litoral vechi cu adincimea grindurilor fluviatile submerse : 12, di,,.
apei Intre 0,50 şi 1,60 m : 6. > 1,6� m (depresiune) : 6. lacuri : 7. portluni
7 HARTA FIZICO-GEOGRAFICA A DELTEI DUNĂRII H
lare pe braţul Sf. Gh�orghe compartimentează această depresiune în

mici depresiuni izolate, cu aspect alveolar. Deplasarea laterală a curen
, tului fluvial din Gîrla ltti Popovici â dus la formarea unui sistem ramificat
de grinduri, cu ' aspect de <ţeltă secundară (ţig . . 2).
Distribuirea terenurilor .emerse şi submerse, dezvoltate în detri
m entul suprafeţelor depresionare, scoate . în evidenţă · stadiul avansat de
dezvoltare a depresiunii Rusca: Ea evoluează, în ansamblu, către o
cîmpie terminală (fig. 3).
Cel de-al doilea exemplu este luat din depresiunea Dunăvăţului„
din ca,re se redă spre ilustrare sectorul ei nordic, situat la SV de satul
Dunăvăţul de Jos, la scara 1 : 25 OOO (fig. 4 ) .
Acea.stă depresiune e'ste situată la S de braţul Sf. G,heorghe, între
dealurile Dunăvăţului şi cordonul maritim Cra·snicol . Ea este partea cea,
mai evoluată din cadrul unităţii sudice a deltei, datorită proceselor intense
de acumulare condiţionate (!e _deplasarea laterală a braţului Sf. Gheorghe
şi a gîrlei Duilăvăţ (H. G r u m ă z e s c u şi colab., 1963). Rezultatul acestor
procese se concretizează · în prezenţa grindurilor emerse, neinundabile,
cu altitudinea relativă mai mică de 2,50 m (fig. 4/1), grinduri care însoţesc
malul drept al braţului Sf. Gheorghe şi gîrlele Dunăvăţ şi Dranov. Acestea,
nu au însă complexitatea celor din depresiunea Rusca. Un fapt care se
remarcă aici este schimbarea _i::aportului dintre diferitele medii naturale
în favoarea depresiunilor acoperite permanent cu apă, avînd adîncimi mai
mari de 1,50 m (fig. 4/4)_. La acestea se adaugă terenurile periodic sau frec
vent inundate : grindurile submerse cu adîncimea apei mai mică de 0,50 m
(fig. 4/2) şi cele cu adîncimea apei între 0,50 şi 1 , 50 m (fig. 4/3). Stadiul
avansat de colmatare a depresiunii explică şi absenţ_a aproape totală a,
lacurilor. Din configuraţia actuală a depresiunii rezultă că evoluţia ei tinde
de asemenea spre formarea . unei cîmpii terminale. Aceasta1 se a.flă însă,,
într-un stadiu mai puţin avansat de evoluţie decît depresiunea Ruse�.
În paţtea de E a sectorului fluvio-limanic se pun în evidenţă depre
siuni mai adînci, în care predomină terenurile permanent· acope ·ite cu apă,
datorită. gradului de colmatare mai 1·edus. Este caracteristică în această.
privinţă depresiunea Gorgova -Isac, . cuprinsă între .braţele Sulina şi Sf.
Gheorghe, cîmpul. Caraorman şi depresiunea Rusca. Din aceasta redăm un
fragment de hartă, în care este reprezentată partea nordică a depresiunii
Isac, la scara 1 : 25 OOO (fig. 5 ) .
Stadiul mai puţin avansat de evoluţie al acestei subunităţi î n com
paraţie cu exemplele precedente se explică prin poziţia ei în sectorul
estic al deltei fluvio -limanice, ' unde nivelele apelor din braţele Dunări i
sînt mai scăzute decît în zona cea.talelor. · Acest fapt explică marea extin
dere a depresiunilor acoperite permanent cu apă şi a cuvetelor lacustre,
precum şi dezvoltarea mult mai redusă a grindurilor fluviatile (fig. 6).
Pe margip.ea lacm:ilo'r (Isac, Uzlina, Isăcel) se observă diferîte stadii ale
procesului de colmatare, predominant-organică. Partea sud-vestică a,
depresiunii este mai ridicată, datorită a.tît vechilor grinduri părăsite
succesiv de braţul Sf. Gheorghe, cit şi grindurilor recente ale gîdeloi:: rami
ficate din braţd.l. Sf. Gheorghe spre interiorul depresiunii. De asemenea;
în porţiunea. dintre canal1!1, Litcov şi cîmpul maritim Caraorman, procesele,
42
H . GRUMĂZESCU, CORNELIA STĂNCESCU şi E. NEDELCU 8
i l'acus tre, transformîndu-

de col matare au ri dicat fundul unor depresiun
le în jep, e (fig. 5 ) . . . . . 1 e�e• d ci·t a 1 �
.
d
.
epres m_nil or,
Part icular ităţi fizico -geogr afice, mai comp �
lm . lta1c - ,.
, · tav c·i mpUI'ile Chilia şi . Stipoc - marto ri .a1 reliefu
p 1,ezm e
• prede
r1
•
sm t mai
. de lt e1. A ces t c1mpu
cai.e· au avut un rol însem nat in evoluţ · ia t v � fluvm . .
1�1. D e aceea e1e
stabile şi mai puţin modifica t_e de a,cţn�nea recen a V
e caracterize ază pri:q.tr-o varietate mai mare a _ medu lor de viaţa.
Fi g. 6. - Aspect din depre�iunea Gorgova - l sac, mărginită, in prim u l plan, de grin-

.
ciul de pe maluţ drept al bra ţ u l u i Sulina ( fotot eca I. G . G .).
în figura 7 a este redat un fragment din foaia Chilia, la scara 1 :15 OOO,
reprezentînd partea centrală a cîmpului Chilia în care s� reflectă particula-
ităţile fizico-geografice ale întregii subunităţi. Complexitatea mediilor
de viaţă din această subunitate fizico-geografică este ilustrată de profilul
Â-B (fig. 7b), care străbate cîmpul Chiliei la S de localitatea Cişla Chiliei
pe direcţie V -E . Pe aliniamentul acestui profil se 'p oate m·mări mai întîi
succe iune.a diferitelor medii de viaţă, de la cele permanent acoperite cu apă
din depresiunile învecinate. ( Pardina şi Merhei ) cu grinduri -submerse de
- diferite adîncimi pînă la cele emerse, neinundabile. Acestea sînt puse în
evidenţă de schimbările care intervin în componenţa vegetaţiei, indicînd
adîncimi mai mari de 1,50 m (fig. 7 a/7), adîncimi cuprinse între 0,50 şi
1,50 m (fig. 7a/6) sau sub 0,50 m (fig 7a/5). .
Suprafaţa uşor ondulată a cîmpului coboară treptat de la V, unde
atinge înălţimi de peste 2,50 m, către E, ,unde este periodic sau Il'.ecvent
inundabil, cu âdîncimea apei mai mică de 0,50 m şi respectiv mai mare
de 0,5 � m (fig. 7a/2,3). De aceea limita estică a cîmpului variază în funcţie
de schimbarea nivelului apelor din' depresiunea Mei'heiului. Din această
-cauză-, pentru protejarea aşezărilor şi culturilor agricole, cîmpul a fost
îndiguit. În aceeaşi direcţie (V -E) înclină şi depozitele loessoide din care
este alcătuit cîmpul Chiliei. .Acestea se afundă sub depozitele mai noi
a_le depresiunii limitrofe. Succesiunea depozitelor indicate în profilul
lit�log1� de la S de Oişla 9"h �iei ( fig. _7 b ) arată că acest cîm:p de loess a fost
înecat, m parte, de aluViunile deltei. Pe seama depozitelor loessoide care
.a par la suprnfaţa cîmpului s-au format numeroase microdepresiuni de
I
�
1 l� 2
Ii
,� J
•
.,
,i,
"
<
"
v
"
.I, i�Sh
wkkJ
" ,j, .,
D
"'
�
"" � ....
... ... ,j,
1**1
8
9
"" � .. J,
.., ,t. + 4-
-4, ,I, .i, ... J. � IO

,t. 4, ""
0 11
"'
v
,&.. "' "' .,&, "
<, .1, ;,
� 12
:
.. <, ;, ,I,
� 13
� 14
IA--31 15
1'a!'b°tc1 i5
0 11
. ,a
� 19
0 20
!
GJ 2 1
'I' I 22
8 23
" . ,j, ,I, .. CJ 24
. ..,
-:'\ " ... � 25
" V +
V
0 26
... ...
' � ,t,.
8 21
♦ V + V
+
"
.. ...
,j, ..
0 2a
..
0 29
.., ..,
.. ... <,
,;, m Jo
Fig • . ?a. - Hartae fizico-gog1:afic ă a sec torului central al c!mpului Chiliei.

I. Clmp alcătuit din depozite Joessolde la zi (martor al reliefului pre pogene ; 10, lacuri ; 11, porUunf din Jac colmatat,e'prin aluvluni"şl vegetaţie ;
deltaf c). 12, gtrle (actuale şi pil.rii.sit,e), canale ; 13, mal abrupt : 14, dig ; 15, direcţi&
T e r e n n e 1n u n d a b 1 1 ; 1. clmp cu altitudinea absolută Intre 0,60 profilului l'Jzico•geograffc ; 16 ; a, sol deschis de st,epll,, pe alocuri llicOviştlt
a, > 0,50 m :
şi 6 m ; t e r e n I n u n d a b 1 1 - clmp ou adlnoimea apel : 2, < 0,50 m ; şi sărllturat, b, lăcovişte sll,rllturată, o. sol aluvial humifer, pe alootp:i mmş
tlnos : 17, aluviuni recente (nisipuri fine şi mlluril ; 18, sol !ngrop�t brun
li. Grinduri fluviatile. lnchls ; 19, depozit Joessolil ou cocllilJI de HelMll ap. ; 20, culturi de pcrumb ;
T e r e n n e l n u n d a b l I : 4, ou altitudine relativii. < 2,50 m ; 21. Puccinellia di1lan1; J/2, A,lur,n,us litorali• ; 23, .Auro•li• alba ; 24, .Ar-
___.__,.......,_ -;
____ ____ ;t ,.,o
e r e n 1 n n n d a b 1 1, ou adlnoimea apel : 6, < 0,60 m ; 6, 1n re ,60
.;_ 1,mlsia sp, : 26, Sallcornia ""'bacea ; . 26, Suaeda maritima ; er. Oare0 sp. ;
. . l,S-0 r ure)--; , 1 c e e n a
a, vechi (uscate) . b, noi ( umede), c, receute (mlăştinoase) ; 9, 1movlle antro'.
28, Juncus sp. ; �9. Tvpha 1atifolia ; 30. 'Pn.raomUes eommunis.
__ _
' EP R E S . P A R O I N A
--D ------------ C Î t-1 P U L CH I L I E I-----------, D E PR E S . MERHEI
I
canalul Repedea canalul Pandina Movila din Plaisica B
d�uJ,..:._
,
j � -�
Cisla Chiliei
, 6 10� .X. h'ltrb��"!h& . .,\ţh:i:,
-
- li hw
2, 2 m
.
'j( I . g t � .�J�;;'._'l'..iQ .v. -� �-�'h'�le�li ){i;(J: ){¾\I rid:i-t{!lt+

o.s
0, 90 � . ,
o 1,5 km
F i g. 7 b. - Profil transversal fizico-geografic ln parlca de sud a c!mpului Chilia (legenda la fig. 7a).
HARTA FIZICO-GEOGRAFICĂ A DELTEI DU�ĂRII 43
tasare cu aspect de crovuri, de · obicei de formă circulară, cu diametrul

de 500- 800· m şi adîncimi de 0,50-1 m. Pe suprafaţa cîmpului şi mai ales
în partea de E a acestuia se întîlnesc numeroase movile, în cea mai mare
·parte · de origine antropică.
. în porţiunea cea mai înaltă. din vestul cîmpului, datorită adîncimii
mai mari a stratului freatic şi salinizării mai puţin accentuate a apei, apare
-r - -�---:I
'
,.
!
;
I �.�
Fig. 8. - Aspect din cîmpul Chiliei în dreptul salului C!şla Chi liei . În primul
plan se obs�rvă t erenuri cul t ivate (cereal e) ; in dreap ta, apar microdcprcsiuni de
tasare, iar în ultimul plan se distinge par t ea mai inal t fl din nordul acestui cimp
(foto H. G r li m ă z e s c li ) .
o vegetaţie ie_rboasă de stepă, ce acoperă un sol deschis de stepă. Particu

larităţile fizico-geografice ale acestei părţi sînt concretizate în figura 8.
în porţiunile mai uscate se întilnesc tufişuri de Tamarix ramosissima
şi rare exemplare de Suaeda maritima, asociaţii de Puccinellia distans cu
.Aeluropus lito·ralis, printţe care apar sporadic exemplare de Salicornia
herbacea. Gradul ridicat de sărăturare a solului din partea mai coborîtă
din estul cîmpului • şi de pe fundul micr,odepresiunilor de tasare este pus
în evidenţă de prezenţa unei vegetaţii halofile (asociaţii de Salicornia
herbacea)
· şi pe alocuri de eflorescenţe saline.
În ·c�drul microdepresiunilor de tasare pe fundul cărora s-a format
un sol negru de lăcovişte sărăturată (D. T e a c i şi colab. ,1961), se remar�
că două sau trei porţiuni distincte, cu adîncimi şi caractere diferite : a)
porţiuni mai ridicate şi uscate ce corespund unor crovuri vechi, mai întinse ;
b) porţiuni mai restrînse, mai coborîte şi umede; mai noi ; c) porţţuni
mai adînci, uşor mlăştinoase, repre zentînd un stadiu recent de dezvol
tare · (fig. 7a).
· Particularităţi fizico-geografice asemănătoare celor întilnite pe cîmpul
Chiliei se · remarcă şi în partea centrală a cîmpului Stipbc. În figura 9a este
reprezentată partea cea mai lată · (3 km), cu înălţimilţ cele mai mari (3,5 m)
ale acestui cîmp. Acesta are o origine mai complexă decît cîmpul Chiliei,
. fiind _ un martor al vechiului . relief deltaic, de origine fluvio-lacustră.
Forma lui alungită pe direcţie E- V (29 km), între cîmpul Chiliei şi cel
.al Pardinei, face să se presupună originea lui : vechi cordon litoral limanic
H. GRUMAZESCU, CORNELIA STANCESCU şi E . NEDELCU 10
44
(H. G r u m ă z e s c u, 1963), (H. G r u m ă z � s � u � i colab. , 196� ) . Din

punct de vedere litologic, acest crmp �ste alcatu1� dmtr-o succes1un� de.
A
depozite fluviatile şi lacustre ce_ acoyera, în c_e� �a� mare parte, depoz1tele_
loessoide asemănătoare celor dm crmpul Chiliei (fig. 9). Prezenţa depozi
telor loes'soide explică formarea. unor microdepresiuni de tasare, dintre care
unele sînt acoperite cu apă.
Profilul transversal (fig. 9b) concretizează diversitatea mediilor de
viată caracteristice acestui cîmp. Partea mai înaltă din centrul cîmpului
este caracterizată prin prezenţa terenurilor neinundabile, cu altitudinea,
absolută mai mică de 2,50 m (fig. 9b/1). Suprafaţa cîmpului coboară spre
depresiunile Pardina şi Fur!un:i,, străb�tînd . su�c�siv te�enurile _ Periodic
sau frecvent inundate cu adîncimea apei mai mica de 0,50 m (fig. 9b/2)
sau mai mare de 0;50 m (fig. 9b/3) şi apoi pe cele acoperite permanent cu
apă (fig. 9b/4). · '
,
_ Microrelieful cîmpului Stipoc se caracterizează prin alternanţa unor
fîşii înguste de uscat, paralele cu direcţia cîmpului, cu depresiuni alungite
în general acoperite cu apă (O,50-1 · m), cu soluri de mlaştină puţin evo
luate, pe care se dezvoltă o vege.taţie higrofilă · ( Carex sp. , Juncus sp.,.
Typha sp. ). · '
În funcţie de varietatea microreliefu�ui, de adincimea redusă a stratu
lui freatic, de variaţia nivelului apelor din depresiunile limitrofe şi de gradul
diferit de sărăturare a solurilor �luviale slab humifere (D. T e a c i şi colab.,.
1961 ), acest cîmp se caracterize ză printr-o accentuată complexitate a,
asociaţiilor -vegetale. Astfel, în porţiunile mai uscate de la SE de Stipoc,
unde predomină solurile salinizate, cîmpul este acoperit cu asociaţii de.
Puccinellia distans, Juncus gerardi sau de Trifolium fragiferum şi .A gros
tis alba (in zonele mai joase cu soluri aluviale, slab humifere, Iuto-argi
loase, mai puţin salinizate (D. T e a c i şi colab., 1961) , precum şi cu aso-
ciatii de Salicornia herbacea cu Suaeda maritima sau de Salicornia herbacear
cu .Â.eluropus litoralis (în porţiunile mai înalte cu soluri p�ternic salinizate) .
În porţiunile mai ridicate şi uscate, cu soluri nisipoase, se întîlnesc asoci
aţii de Cynodon dactylon. în· microdepresiunile de tasare, . caract.erizate
prin soluri de lăcovişte sărăturată (L. G u ş t i u c şi C. C h i r i t ă, 1958),
(D. T e a c i şi colab., 19"61 ), se întîlnesc asociatii de Salicornid herbacea,.
.A gro�tis alba, Trifolium sp., iar pe locurile umede Carex sp: ·în zonele
m'.1'r�male, fr�cv�nt i�undate„ unde se formează soluri de mlaştină, predo-
_mma vegetaţia higrofilă. : .
Fig. 9a. - Harta fizico-geografic ă a sectorului central al clmpului Stipoc.

T e r e n n e i n u n d a b i I : 1. clmv cu altitudine absolută < 2.50 m : t e r e n i n u n d a b i I -
clmv, cu D:<1lnc1mea apei : 2. < 0,50 m. 3. Intre 0,50 şi 1,50 m. 4. > 1 .50 m (depresiune) : 5. micro
deptesi � m de _tasare (crovuri) : 6. movile antropice : 7. glrle (actuale şi părăsite). ca.na.le : 8. Jacuri ;
9. porţrn�u_ dm lac ?olmatate prin aluviuni şi vegeta.ţie : JO. direcţia. vrofilului fizico-geografic ;
11. soluri : a. a.)uy 1a.l humifer. Iuto-argilos, b. lăcovişte. c. aluvial sla.b bumifer. sără.turat :
12, lut brun-negr1_crn� cu eflo�escen fA: �a.line ; 13. nisip fin. gă.lbui cu pete roşea.te. uneori fosilifer
Cfra.gment_e de sco1� 1 ) . 14, a. onzont ms1po-lutos, b, or,zont Iuto-nisipos ; 15, orizont nisipo-argilos ;
16, Puccinelh_� aistans ; 17. Ar,rostis alba ; 18, Ovnoaon aact11lon ; 19. Heleochar-is palustris ;
20._ Hy.Zrocharu mors�s ranae ; 21 . Salicornia herbacea ; 22. Garez sv. ; 23. Juncus sp. ; 24. T11ph11
lahfoha ; 25, Phraonntes communis.
Fig. 9P. - Profil transversal fizico-geografic pe cimpul Stipoc (legenda la fig. 9a).
E:ZZI
� z
. �... ... ,,
-� . ...
�3
0 i.
� s
c:=";;'J
[!!] 6
� 7 �
� e�
r.;-;i - ·
�
L.J 10
� 11
fiIIIIlI) 12
� 13
mmrrn
� 1i.
5
�1
16 I•
:; :�
. ��
.. ' '',"'(.. ,
...••
17
V 1n
1·
.. . . . . . . . . . . .. . .• . • . .•
•
19
. ·-. . .. • .. . •. • .... .. . .. . • . .• .. .
♦ ♦
20
21
. • • • • . .. .. o JOd
♦
22
B .
ta
. .. •
V ♦
f zs· L ·. ..
I
n • 150
ts
.ii.iJi�; i"''�':"),;q V�lj'.fl\'i!!ru;t

A
DEPR. PARDINA 1 --- C Î M P U L ST I P O C ------. --- 0 E P R . F'
U RTU N l i
jl n jui
m
n
g luH:H_l H iH i
�
Ul
1, .
. .. '
,3 7 s
1� https://biblioteca-digitala.ro
H. GRUMĂZESCU, CORNELIA STĂNCESCU şi E. NEDELCU 12:
46
în figura 10 e te reprezentat un fragm en,t din . par�tea_ cent:ală �

cî mpului maritim Oaraorm an, fr�gm �nt care a� . socotit ?a � smtet1z eaz �
caracterele întregii subunită ţi. D_1 vers�t'.3't ea m edu�or de viaţa_ ale_ acest�e1
unităti poate fi ur mărită, în profilul fizico-geografic A - B , reprezentat u1.
parteâ inferioară a planşe i. . ·
Profilul are directia V -E şi străbate, mai întîi, o m ică porţiune de
pe ra a estică a depres_i_u nii Go�·go;ra - Isac, în care poate' fi ur� ărită
m
succesiun ea tuturor mediilor de viaţa : de la cele perm anent acopente cu
apă pînă la cele inundabile. Acestea sîiit l?�se în eyidenţ � num ai de sch �m
bările ce intervin în componenţ a vegetaţiei, care reflecta· de fapt totaht-a
tea conditiilor fizico-geografice, ce indică adînci m ea apei m ai m are de 1,5 m
(fjg . 10/6 )', înţre 0,5 şi 1 , 5 m (fig. 10/5 ) sau sub 0,5 m (fig 10/4).
Urmează o , uccesiune de fîşii înguste, insulare, de dune m obile„ fixate.
şi semifixate cu înălţimi care nu depăşesc 2,50 m , care - reprezintă part ea
a cî pului Oaraor an. · - · · .
cea m ai vestică m m
Pe dunele mobile care sînt şi cele mai ÎI:lalte, din cauza porozităţii
m ari a nisipurilor nu se pot iJ:!.Stala decît' rare exem plare de Elymus gîgan�
teiis. Aici lipseşte un orizont de sol, iar stratul freatic este la adîncimi
m ai m ari de 2 m (fig. 10/8).
Dunele semifixate (fig.- 11 ) prezintă caractere inter me diare între
dunele mobile şi cele fixate. Ele au în . me die 1 -1 ,50 m înălţime , stratul
freatic este , ituat la adînci m i c u prinse între 1 ,20 şi 2 m şi, ca urmare, înt
acoperite cu o vegetaţie ceva mai bogată, constituită din elemente stepice
şi de sep:iipustiu ( Secale silvestre, Euphorbia seq.uieriana, A rtemisia rnaritima,.
Festuca vaginata, Stipa penata, Koeleria glauca etc. 4, care fac ca nisipurile
- să fie într-un , tadiu incipient de olificar e. (fig. 10/9). Din· punct 'de ve dere
litologic ace te dune sînt alcătuite dintr-·o succesiune de orizonturi nisi
poase ale căror · gro i mi şi particularită ţi -pot fi - urm ărite profHele
litologice de pe profilul fizico-geografic din planşă (fig. 1 0 ). Pre zenţa celor
două orizonturi cu un oarecare continut de hu mus a fost atribuită unui sol
fosil, format în condiţii de u miditate şi vegetaţie mai bogat e , caracteristi
ce u nei perioade mai vechi . Acest' sol a fost fosilizat de nisipurile r eacti-·
vate probabil din cauza . tăierii m asive a pădurii sau a păşunatului inţens.
Dunele fixate (fig. 1 2 ) au de obicei înălţi m ile · cele m ai mici; stratul
freatic situat la adînaimi m ai m ici de: 1 ,20 m , o bogată vegetatie x erofilă
(Apera sp_ica venti, Brornus tectoruni, B. hordeaceum, Cynodon dactylon,
Secale sţlvestre) c_u rare exe mplare de Tamarix sp. şi Salix sp. , · ş i un grad
_
de solificare mai avansat (fig. . 10/10). · , ·· ·
·
Depresiunile dintr e dune, de m ărim i şi forme variate, care oferă
condiţii de u miditat e mai m are (stratul freatic la adînci m i m ai mici de l m )
per� i� inst�larea unei vegetaţii mai bogate m ezo-·şi higrofile, care influen�
ţeaza m mai mare mă.sură procesul de solifica,r e a nisipurilor _ (fig. 1 0 /11).
Înt1:e f � şiile de_ ?,Une a�intit e se iri_t e.r calea.ză depresiuni :'!,lungite,.
ţeprezentmd terenuri mundabile acoperite de stuf şi alt e asociaţii higrofile.
, 4 - � n a _ P o P o v a-C u c u, Observa/ii generale asu�ra complexelor vegetale de pe cimpu--

. manl1me
nle d111 Delia Dunării, in acest volum, p. 163 .
• • • .. • .. .. ... • e •
• ••
v ·♦ .,
'V
• • +
"V " .
•
: ♦ �: ♦ >
V . V -;� • • +
.._.,. • • .. ..
+ • ♦
•
... ... - ---
I i- 1' -Io ♦
·> +
i •••
• •
••
• "" •
" "V
+
+
., ••
•t ••
;-
+
• .. i·
• ;,
• + ;,
+
;
;,
•
• •♦ I ••.
♦
..
•
• ..
.;,
I
;, t • • .... • •
.;
•
11
t
.. + •
.. .. ••
t t ♦
• ...
+
•
;-
••
•
+ • •
.. • • .. • • + .. •
• ..
...
B
.
+
♦ •
..
•
.. • • •
t •
-----
-·- --- · t t.
· ·
A B
b:m:J::tmo==="55s.aa....ai:::
0,15 o,s
m
10
Lumina Putu
I
5
I
I I
-5
□ □
1,15
a
IT+!
L!._J 5 illIIll 7
o
9
�
�10
1/1/ll
� li E:'.1 12 13 � 14 � 15 8 16 B 17 - 18 � 19 lllliLo [8] 21 E3 B
22 23 � ;4
lv
vv
vl 2
s 026 I nYl�7 � 28 / H f'lw
Fig. 10. - Harta fizico-g·eografică a sectorului central al cîmpului Caraorman.

T e r e n n e I n u n·d a b I J - clmp maritim cu altitudine absolută : Profilului fizico-geografic ; 18." �rizont nisl;;'o'B"â�s : a, cu sflrlmăturl de
1,> 6 m : 2, Intre 2,60 şi 6 m : a, <2,60 m ; t e r e n I n u n d a b 1 1 - scoici, b, fără sfărlmături de scoici : 19, orizont nisipos cenuşiu ; 20, orizont
clmp, cu adlnclmea apel : 4, 0,60 m, 5, Intre 0,60 şi 1,50 m. 6. > 1,50 m (de nisipos brun-negricios (sol lngropat) ; 21. stratul freatic ; 22, vegetaţie Ier
presiune' : 7. grind antropic ; r e I I e f d e d u n e - cu adlncimea stra- boasă de pe clmpurile maritime : 28, vegetaţie Ierboasă de pe dunele fixate :
1 u 1 nl freatic : 8, > 2 m (dune mobile) : ,9. 1,20 - 2 m cclune semifixate) ; 24, vegetatie ierboasă de pe dunele semlflxate ; 25, vegetatie Ierboasă din
rn < 1.20 m (dune fixate) ; 11, < 1 m (depresiune I ntre dune) ; 12, dig ; clepreslunile dintre dune ; 26, Oarea, sp,; 27, Juncus sp. ; 28, T112iha sp. :
J.1. lacuri : 14, Porţiuni din Jac colmatate prin vegetaţie şi aluviuni ; 15, 29, Phraumites communis. ,
g lr'e, canale ; 16, orientarea cordoanelor litorale submerse ; 17, directia
13 HARTA FIZICO-GEOGRAFICĂ ··A DELTEI DUNARII 47"
Trecerea, la cîmpul maritim propriu-zis, unitar, neinundabil se face

printr-o fîşie de dune mobile înalte de peste 5 m (altitudine maximă 5,3 m),,
la E de care se desfăşoară o suprafaţă aproape pl� Iiă, uşor vălurită, cu mici
Fig. 1 1 . - Dune semifixat e l a ves t de satul Caraorman ( fololeca I. G. <;,.).
neregularităţi din cauza depresiunilor abia schiţate sau a duµelor fixate ale
.căror înălţimi nu depăşesc 0,50 - 0, 75 m. Condiţiile fizico-geografice dife
rite din cuprinsul acestei suprafeţe plane sînt oglindite de asociaţiile.
Fig. 12. - Dune fixale clin partea sudică a cîmpului Caraorman (folo teca I. G. G.).
vegetale specifice depresiunilor puţin adînci, uscate ( Cynodon dactylon�

Potentilla sp., Euphorbia sp. , Vicia sp., Mentha sp. , Trifolium sp.) şi celor
acoperite periodic cu apă (Juncus _sp. , Carex sp. , Phragmites sp) sau du
nelor fixate (Apera spica venti, Cynodon dactylon, Secale silvestre, Brornu�
hordeaceum 1 B. tectorum, Holoschoenus vulgaris etc. f
48 H. GRUMĂZ ESCU, CORNELI A STAJ.llCES CU şi E. NEDELCU 14
Din cauza adîncimii mai mici la care este situat stratul freatic, a,
_porozităţii nisipur�or şi a evap? raJiei puternice, determinată de clima usca
tă a deltei, pe margmea depresm� sau pe suprafeţe�e plane a:par zone de
.s ărărturi pu, e în evidenţă une? n de ef�orescenţe s3:line, alte? n de v�get�
ţia halofilă, reprezentată mai ales prm E! eleocharis f alustris, Puccinelli �
,distans Salicornia herbacea, J uncus gerardi. Ceva mai spre S, pe aceasta
supraf�ţă plană se află _ zona co�I_>aC\� a pădurii Caraorman, cun9scută
prin bogăţia şi vanetat arbo!ilor _sa1_.
ea V . V .
De aici către ,E , aşa cum reiese ş1 dm harta (fig. 10), se repeta aceeaşi
.. uccesiune de fîşii de uscat aproape plane şi fîşii de dune mo•bile, fixate sau
semifixate alternanta aceasta reprezentînd o caracteristică a cîmpului
maritim Caraorman.' La E de cîmpul Caraorman profilul străbate o zonă
mlăştinoasă, lată de aproape 1,5 km, care reprezintă partea submersă a cîm
})ului, temporar sa_u permanent mlăştinoasă, în cadrul căreia . s-a putut
distinge şi orientarea NV- SE � cordoanelor maritime vechi submerse.
Ultima fîşie q.e dune aparţinînd cîmpului Caraorman, pe care o tra
versează profilul, este grindul Şerec (fig. 10) , care se prelungeşte mult spre·
SE, unde se sudează cu alte cîteva generaţii de. cordoane maritime, aparţi
nînd subunităţilor mai . noi din E, care se întretaie între ele sub diferite
unghiuri. În linii mari şi pe grindul Şerec se repetă caracteristicile fizico
geografice ale cîmpufoi maritim, varietatea fiind dată de cele trei categorii
de dune-- mobile, fixate şi semifixate- , care se eşalonează de la V la E,
-cu altitudini din ce în ce mai mici spre E. .
Grindul Şerec se termină cu o zonă submersă lată de 400- 500 m,
acoperită de aceleaşi brîie de vegetaţie caracteristice terenurilor inunda
bile atît spre V cît şi spre depresiunea Roşu - Lumina din E, domeniul
.stufului. Uniformitatea acestei depresiuni este întreruptă din loc în loc
de cîteva cordoane. litorale vechi - de felul grindului Lumina, pe care-l
traversează şi profilul. Deşi lăţimea acestui grind este .de 1 300 m, numai
o fîşie de 70 - 90 · m se· află deasupra nivelului apei. Din cauza înălţimii
· mici el este aproape în întregime inundat, . fenomen care explică particula
rit�ţile fizico-geografice ale acestui cordon.
O altă unitate a sectorului maritim cu caractere fizico-geografice
· imilare cîmpului Caraorman este oîmpul maritim Letea, din oare pţe
ze �tăm o porţiune situată la N de satele Letea, C. A. Rosetti, Sfiştovca,
�nentată V -E şi traversată de profilul A-B (fig. 13) .
, Intera_cţiune� dintre componenţii · cadrului natural, GOnstatată la
-c�pul_ maritim Cara ?rman, se menţine şi aici. Ceea ce diferă este numai
extensiunea mult mai mare a suprafetelor plane sa·u foarte slab vălurite,
fără �upe. Cele_ trei cat_egorii de dune, mai înalte . decît la Caraorman, se gru
pea,za m special în partea centrală a unitătii. . ·
P
V V � ofil ul înto?mit începe din partea estică 'a depresiunii Matiţa - Mer hei,
:s ţ rabat1 �d succe�1v zona permanent acoperită de apă, cea inundabilă,
- �fernnţrnte cu aJutorul aso�iaţiilor vegetale · identice cu cele descrise la
, cunpul Caraorman ş1_ uscatul cîmpului maritim care spre deosebi
' '. re de
·Caraorman, nu mai. prezmtă .
acea succesiune de cordoane litorale cu alti-
tudi� re_lative în jurul de 2,50 m şi depresiuni late de 50 -300 m şi ocupate
de apa ş1 stuf. La Letea, pe o distanţă de mai bine de 10 km, profilul stră-
.
1;:M e rheiu1-Mic
......
B
Xvhvl lllllil ŢJJXIl•1 1,lI »,-
'. I
•�• �
I
"i 19,,.,. � 1 , ,.
� D
,
,,. -------------11
o
Fig. 13. - Harta fizico-geografică a sectorului central al cimpului Letea.
1 T e r e n n e i n u n d a b i I : ·1 . clmp maritim cu altitudinea absolută albicios : a, cu sfărlmături de s_coici, b, fără sfilrlmi\turi de sdolcl ; 18. ori•
< 2.50 m ; 2. grind (Juvlatil cu altitudine rela.tlvă<2 . 50 m ; t e r e n i n u n zont nisjpos, gălbui-cenuşiu ; 19, orizont nisipos brun so.u negricios (sol
d a b 1 1 - clmp maritim. cu adlnclmea apei ; 3. < 0,50 m ; 4. 0,50-1,50 m ; lngropat) ( 20, orizont nisipos pestriţ ; 21, orizont nisipos turbos ; 22. stratul
5, grind fluviatil cu adlnclmea apei Intre 0,50 el 1, 50 m : 6, depresiune (a.dln freatic ; 23, vegetaţia lerboaBă de pe dunele fixate ; 24, vegeta.ţie ierboasi>
clmea apel > 1.50 m) ; r e I i e f de d u n e cu ad!ncimea stratului freatic : de pe dunele semifixate ; 25, vege�ţle ierboasă din depresiunile dintre dune :
7 . > 2 m (dune mobile). 8 , 1,2� - 2 m (dune semifixate) , 9 , < 1,20 m 26, vegetaţie ierboasă de pe clmpurlle maritime ; 27, Careo: sp. ; 28. Juncus
(dune fixa.te). 10, < I m (depresiune.Intre dune) ; 11. dig ; 12, Jacuri ; 13, sp. ; 29, Tvpha sp. ; 30, Phraomites comm1<nis ; 31, \lirecţla pro(ilulul fizico•
nor�i u n i d i n la.c colmata.te prin veget,u.tie şi aluviuni : 14, J?frJe. canale : 15. geografic.
u?·a•11, an:m cur1!oanclc-lr marit i m e' : lfJ . orizont ni:;ipo-111 1,0:-1 ; 1 7. orizunt 1ii., ipo3
15 HARTA FIZICO-GEOGRAFICĂ A DELTEI DUNARII 49
bate mai înt.îi o regiune cu �ltitudjne absolută mai mică de 2,50 m, uşor
vălurită, cu stratul freatic situat la· adîncimea de 0,60 - 1 m, cu o vegetaţie
mezofilă şi halofilă, cu soluri nisipoase nesărăturate sau aflate în diferite
grade de salinizare. Acest sector reprezintă o alternanţă de vechi cordoane
maritime, alungite pe direcţia N - S, fixate prin Cynodon dactylon, .A elitro
pits litoralis etc. , fragmentate de numeroase gîrle mici, ocupate de Jitncits:sp. ,
.N·imphaea sp. etc: şj depresiuni între cordoane cu lăţ,imi şi adîncimi vari-
'
Fig. 14. - Partea vestică ?- cimpului Letea cu · relief aproape plan, în care
fîşiile de p ădure indic'ă depresiunile din t re cordoanele maritime (foloteca I. G. G.).
:abile ocupate sau nu de apă şi acoperite de vegetaţie higrofilă, mezofilă sau

arborescentă (fig. 14).
Din profilele executate s-a constatat că aceste cordoane litorale
sînt alcătuite dintr-o succesiune de orizonturi nisipoase solificate în primii
27 -30 cm, înţelenite, cu un slab procent de argilă galben-brună, cu pete
negricioase în partea inferioară (27 - 60 cm ),. La 60 �m, o dată · cu stratul
·acvifer, apare şi un bogat orizont lumaşelic.
Pe suprafaţa aceasta uşor vălurită se .dispun fîşiile de dune semifixa
te şi fixate, cu înălţimi mici. Zona dunelor semifixate şi fixate se desfăşoară
-c ătre E pe o distanţă de aproape 5,5 km, dispuse în fîşii orientate NV - SE,
.mai înalte către extremitatea vestică şi .estică a profilului şi mai joase
in partea lui centrală. Cele trei categorii de dune : mobile, (fig. 13/7),
.semifixate (fig. 13/8) şi fixate (fig. 13/9) descrise la cîmpul maritim . Cara
-0rman prezintă şi _aici caractere fizico-geografice similare.
Între fîşiile de dune se dispun depr�siuni înguste şi foarte lungi, în
-care condiţiile de umiditate (strat freatic la adîncimi cuprinse între O şi 1 m)
.au permis instalarea unei vegetaţii arborescente sau ierboase mezofile
�i halofile (fig. 13/J0).
4 - c . 3299
50 H. GRUMAZESCU, CORNELIA STANCESCU şi E. NEDELCU
.
Profilul litologic al unei zone depresionare prezint,ă o succesiune
de orizonturi ce poate fi observată in figura 13. De remarcat grosimea
mare a profilului, comparativ c� �el al d�pr�s�unilor de pe_ c�pul mariti�
Caraorman, şi condiţiile de urm�t�ate ?--if_er_1ta ,:11� depres1�nu, amp!asata
într- o regiune cu 3'.ltitudinea relativa mai ridicata ş1 la o departare mai mare-
de zona mlăştinoasă.
Către E cimpul Letea se termină printr-o suprafaţă aproape plană„
asemănătoare' ca aspect cu cea situată pe latura vestică a cîmpului, dar mult.
mai lată. în acest sector se poate urmări o foarte vari ată su c.cesiune de
orizonturi nisipoaş e (fig. 13), a căror alte rnanţă cu orizonturi turboase
constituie dovada evidentă a pendulării apelor şi deci a alternanţei faze
lor de uscat cu cele de mlaştină.
Partea cea mai estică a acestei suprafeţe plane, devenită emersă de,
curînd prin construire a unui dig, diferă ca geneză de cimpul maritim cu
care se. sudează. Ea reprezintă fostul teren submers rezultat al acţiunii
de acumulare a braţului Chilia. Porţiunea de la E de dig este neinundabilă�
are altitudinea absolµtă mai mică de 2,50 m, stratul freatic situat la adînci
me mică (0,50- 1 m) ; este acoperit de o vegetaţie _ ierboasă mezofilă şf
halofilă, care se dezvoltă pe soluri nisipoase sărăturate (fig. 1 3/4). Porţiunea.
de la E de dig est e încă domeniu inundabil, în care pot fi întilnite toate
caracteristicile proprii terenurilor cu aru,ncimi cuprinse-între 0,50 şi 1 ,50 m„
pe care se dezvoltă o vegetaţie reprezentată prin asociaţii de Ju�c'/,f,s sp.,.
Typha sp., Phragmites sp. (fig. 13/5).
Pentru a evidenţia caracterele fizico-geografice al� unităţilor depre
sionare din cuprinsul sectorului maritim am ales . două exemple : unul din
unitatea Ivancea şi altul din unitatea Crasnicol - Zăton.
;
Din primul fra;gment de hartă (fig. 15) reiese că în această unitate

fizico-geografică uscatul submers al cordoanelor litorale vechi, care se
succedă în grupuri mai mult sau mai puţin paralele, deţine un loc impor
tant. Succesiunea şi dimensiunile cordoanelor litorale submerse sînt
scoase în evidenţă numai de diferitele asociaţii,.vegetale descrise la tipu
rile de relief submers, situate la adîncimi mai mici de 0,50 m (fig.15/4), între,
0,50 şi 1,50 m (fig. 15/5) şi mai mari de 1 ,50 m (fig. 15/6), aşa cum reiese
şi din profilul alăturat.
Presupunerea că această depresiune evoluează către un cimp ma
ritim se bazează pe constatarea că cea mai mare extindere o au cordoanele.
litorale a�ate la o adîncime ce nu depăşeşte 0,50 m (parţial emerse în peri
oadele mai secetoase ale anului, la nivele scăzute ) şi că zonele depresionare.
mai adînci de 1,50 m ocupă suprafeţe mici. Harta mai scoate în evidentă
şi orientarea diferită a cordoanelor litorale submerse ce apartin unitătil�r
învecinate · ( Roşu - Lumina şi Sărăturile) , cu care se întretai� sub dif�rite
unghiuri.
Cordonul litoral actual, îngust şi nu prea înalt, dispus de la N la S,.
permite cu uş� rinţă sch�bul direct de ape între depre siune şi mare, în.
ambele sensuri, in funcţie de fluctuaţiile nivelului mării.
2 □·. .
. . u
iz � 11!
13 □
14 B
16 �
11 []]
Fig. 15. Harta fizico-geografică a sectorului estic al depresiunii Ivancea.

T e r e n n e i n u n d a b i 1 : 1, cordon litoral actual ; 2, clmp mari• 10, orientarea cordoanelor litorale ; 11, suprafeţe depresionare de pe ctmpul
tim cu altitudinea absolută < 2,50 m, acoperit de dune ; · t e r e n i n u n maritim Sărături-le : 12, direcţia profilului fizico-geografic ; 13, vegetatie df
d a b i I : 3, cordon lit ornl actual ; cordoane litorale vecbi submerse Ie. adln• flneatr. pe clmpul maritim Sărăturile ; 14, Carea, sp . ; 15, J1111cu1 sv. ; 1G
cimi : 4. < 0,50 m. 5, Intre 0,50 şi 1.50 m, 6, > 1,50 m (depresiune) ; T11vha ap. : 17, Phraomites sp.
7, Iacnri ; a, portiuni din Jac colmatate prin vegetatie şi aluviuni : 9, gtrle ;
17 HARTA FIZICO-GEOGRAFICA A DELTEI DUNARII 51
Cel de-al doilea exemplu de regiune depresionară din sectorul maritim

a fost luat din partea sud-vestică a unităţii fizico-geografice Crasnicol -
Zăton, acolo unde converg cele două aliniamente de cordoane maritime
(impropriu numite grinduri) Dranov şi Perişor (fig. 16).
Din alipirea acestor cordoane a rezultat cîmpul Perişor - Dranov,
cu suprafaţă mică, de formă triunghiulară, una din laturi coincizînd cu
actuala linie a ţărmului. Altitudinea sa, mai mare de 2 m, face ca aproxi
matţv jumătate din suprafaţă să fie ocupată de terenuri neinundabile.
Pe acesţea apar dune fixate şi semifixate, cu caracterele fizico-geografice
descri.se la unităţile precedente.
Înălţimea şi lăţimea acestui �împ scad către periferie. În linii mari,
profilul unităţii Crasnicol -Zăton se deosebeşte de precedentul numai prin
schimbarea raportului dintre suprafeţele de uscat emers şi submers, pe de
o parte şi cele depresionare, pe de altă parte.
Extinderea . mai mare a zonelor depresionare şi numărul mai redus
*
de cordoane maritime, dintre care unele au o morfologie puţin mai com
plexă, atrag după ele şi diferenţierea componenţilor fizico-geografici ,
strîns legaţi de reparţiţia acestor două forme de relief.
Din exemplele prezentate (schiţe şi profile) reiese clar că printr-o

analiză de amănunt se poate ajunge nu numai la deosebirea caract�risticilor
evidente ale celor două mari sectoare ale Deltei Dunării, ci şi la redarea
particularităţilor fizico-geografice ale celor mai mici subunităţi. ·
În redarea acestor particularităţi s-a ţinut seama de toţi factorii
cadrului natural, de legătura lor genetică şi de condiţionarea lor reciprocă.
Se explică astfel gama yariată şi complexă a aspectelor fizico-geografice
de amănunt ale întregii delte.
I
BIBLIO GRAFIE
ANTIPA GR. ( 1 91 7), ·Wissenschaftliche und wfrlschaftliche Probleme des Donaudeltas, An. Inst.
geol. Rom. , vol. V I I, 1 91 5, Bucureşti.
CONSTANTINESCU M. (1958) , Hidrografia şi hidrologia Deltei Dunării, tn Hidrobiologia, voi. I.
GRUlIĂZESCU H. ( 1963) , Procesele fizico-geografice actuale de pe teritoriul Deltei Dunării, l n
Hiărobiologia, vol. IV.
GRUYĂZESCU H., STĂNCESCU CORNELIA, POPOVA ANA şi NEDELCU E. ( 1 962), Delta
Dunării, Natura, seria geol.-geogr., nr. 1 .
GRUMĂZESCU H . şi STĂNCESC'U CORNELIA ( 1963), Folosirea fotografiilor aeriene in studiul
fizico-geografic al Deltei Dunăr.ii, ln Probi. de geogr., vol. X (in limba rusă, în
Revue de Geol. et Geogr., t. V I, nr. 2, 1 962).
GRUYĂZESCU H., $TĂNCESCU CORNELIA şi NEDELCU E. (1 963), Unităţile fizico-geografice ale
Deltei Dunării in Hidrobiologia, voi . IV. ,,
GUSTlUC L. ş i CHIRITĂ C. ( 1 958 ) , Solurile din Delta Dunării şi evoluţia lor, in Hidrobiologia,
voi. I.
LEPSI I. ( 1 924), Virsta deltei dunărene, Anal. Dobro g ei, nr. 4.
MIHAI GH. I., PlRVU E. şi IANC R. ( 1 960), Condiţiile naturale. �aractei'ist1c1le yeo
morfologice şi hidrobiologice, in Cercetă,ri forestiere şi cinegetice din Delta Dunării,
;Bucure şti. Edit. Agrosilvi că .
MIBĂILESCU V. şi BA.NU A . ( 1 958), Privire geografică asupra Deltei Dunării, ln Hidro
bi_ologia, voi. I.
52 H. GRUMAZESCU, CORNELIA STANCESCU şi E. N EDELCU 18
cu I . G u. ( 1 957), Delta Dunări i - geneză ş i evoluţie. Bucureşli, Edil. şliinţifică..

S VOPOL A., FLO A F L . şi NASTEA ŞT. ( 1 96 1 ), Consideraţii asupra clasificării
PETHE
TEAt'I D.,
genetice şi agroproducli"e a solurilor regiun ii Dobrogea, în Cercetări de pedologie.
Lucrările Conferinţei de pedologie, Bucureşti - septembrie 1 95 8, Bucureşti, Edi l .
Acacl. R . P . R .
Y. P. ( 1 956), Zagadka Dunaiskoi Delii, Priroda, nr. 3.
Amenajarea complexă a Deliei Dun ării, voi. I, 1 1, I I I , Bucureşli, A cad. R . P. R. , Comisia
ZENKOYIC'l
•
ele hidrologic, 1 !)58 ( L exl l itografi a t ) .
lnslilulul ele geologie şi geog;afie .

al A cademiei R . P. R . , Bucureşti.
Pri m i t î n redacţ ie la 1 6 mar l ic 1 962.
I
CÎTEVA CONSIDE RA TII
,
.A.SUPRA LACURILOR
DIN DE LTA DUNĂRI I *
DE
PE'.].'RE G î $TESCU şi COR EL IA STĂ1 CESCU
(91 )
Sînt examinate pe scurt clemen tele moriogenetice şi morfometrice ale lacuril or

din Delta Dunării . Variaţia lor este urmărită în funcţie de schimbările nivelului
apelor Dunării . Autorii deosebesc cin�i �omplcxe lacustre, dinlre care patru
( Gorgova, Sireasa, Furt. una -Mat ! ţa, Pardina) aparţin sect orului fluvio-limanic,
iar unul (Roşu - Lumina) sect orului lagunar (mari l i m ) . Caract erizări succinte,
ilustrate de schiţe de hărţi, însoţesc enumerarea.
- Analiza lacurilor din Delta Dunării prezintă o importanţă deosebit ă

atît sub raport morfogenetic, cît şi hidrologic.
Examinînd succint elementele majore, constatăm că, din suprafaţa.
totală de 4 340 kin. 2 a Deltei Dunării, 3 660 km 2 reprezintă lacurile, braţele,
gîrlele şi zona acoperită cu stuf şi plaur şi numai 680 km2 revin grindurilor
fluviatile şi cordoanelor maritime.
Lacurile, la nivelul cel mai scăzut al apelor Dunării, însumează
circa 255 km2 (fără complexul Razim), suprafaţa lor modificîndu-se în
funcţie de variaţia nivelului apei din Dunăre.
Observaţiile făcute la Tulcea, în intervalul 1879 -1897, au arătat
următoarele : la cota apelor Dunării de +111 cm (adică 1,669 m faţă
de nivelul Mării Negre) suprafaţa emersă a fost de 2 525 km 2, la cota de
+319 cm (adică 3, 749 m) ea a scăzut la 560 km2 , iar la cota de +477 cm
(adică- 5,329 m), înregistrată în 1897 - cotă care reprezintă nivelul cel
mai ridicat al apelor Dună.rii în intervalul de observaţie amintit -,
• Comunicare prezentată la Sesiunea d e comunicări ş tiinţifice a Institu tului d e geologie

.
şi geografie al Acad." R.P.R. , din 29 - 31 mai 1 961 .
S t. �i cerc. de r:eol.. i:eof. şi i:eoi:r .• Seri& lleoi:rafie, Tomul 1 1 , v. 63 -62, Bucureşti, 1064.
-'5 4
P. GIŞTESCU şi CORNELIA STANCESCU 2
·s uprafaţa emersă a fost de 1;umai 380

_ kll1; 2 : Atilll;ci a rămas de�supra apelor
,doar partea superioară a cimpurilor Chilia, St1poc, Letea ş1 Caraorman.
Lacurile din Delta Dunării se încadrează în tipul genetic al lacu
rilor de l uncă, cu care se aseamănă sub aspect morfobatimetric şi
hidrologic.
Ele au l uat naştere prin acţiunea aceloraşi procese de acumulare
fluviatilă, dar condiţiile în care s-au format sînt diferite faţă de cele din
lunca propriu-zisă.
Formarea cordoanel or marine care au barat ieşirea apelor Dun ării
în mare a fost posibilă datorită existenţei curenţilor litorali circulari,
-determ ţi de configuraţia cuvetei marine.
ina
o dată cu schiţarea cordoanelor marine, sectorul lărgit al Dunării
-din spatele cordoanelor a intrat într-o fa�ă �e� liman, în timpul c_ăr�ia, . s-au
J>rodus intense procese de _ac�ul3'.re fl�viatila. Â:ceste! �-u pernns, m �1mp,
individualizarea sectorulm fluvio-limamc al Deltei Dunarn. În faza de liman,
actiunea de barare a gurii fluviului de către curenţii litorali a depăşit
pe' cea de acumulare fluviatilă. Ca urmare, au apărut cordoane maritime
-dispuse aproxi'mativ N - S, iar pu.terea de eroziune a fluviului s-a micşorat
datorită ridicării nivelului de bază.
Apele fluviului, străpungînd cordoanele marine create, au extins
J>rocesul de acumulare fluviatilă şi în sectorul marin al deltei, creînd con
•diţiile schiţării altor cordoane marine, secundare, care au permis astfel
. individualizarea unor lagune marine, atît în cadrul deltei (laguna dintre
-cordoanele Letea, Caraorman şi Sărăturile), cît şi în afara ei (laguna
complexului Razim, fostul golf marin Halmyris) . Evoluţia proceselor
fizico-geografice din cuprinsul _lor a dus la individualizarea sectorului
lagunar (maritim) al deltei.
Procesele de acumulare fluviatilă au contribuit ulterior, prin crearea
grindurilor fluviatile din lungul braţelor şi gîrlelor principale, la compar
timentarea celor două mari sectoare ale deltei (fluvio-limanic şi lagunar
(maritim)) într-o serie de depresiuni mai mici. Se remarcă prezenţa nume
roaselor braţe secundare, pe lingă _ cele principale, care demonstrează
difluenţa apelor pe mai multe direcţii, fenomen condiţionat de micşo
rarea pantei de scurgere. În această privinţă, un exemplu îl oferă braţul
Chilia. Acesta prin repetatele bifurcaţii triunghiulare din lungul său,
începînd de la Ceatalul Izmailului, arată succesiunea longitudinală a acestui
proces, care a avansat pe măsura formării canalului de scurgere. Faptul
acesta dovedeşte că braţul Chilia s-a individualizat cel mai recent.
După schiţarea depresiunilor din deltă, procesul de colmatare mine
rală din cadrul lor a început să scadă în intensitate, evoluţia depresiunilor
fiind legată mai mult de procesul de colmatare vegetală.
Atît acoperirea cu vegetaţie şi în special cu stuf a grindurilor, mai
întîi, şi apoi a suprafeţelor mai puţin adînci ale depresiunilor, cît şi aluvio
narea în timpul apelor mari, a dus la aspectul actual al Deltei Dunării.
În condiţiile actuale, cînd cea mai mare parte a suprafeţei deltei
este acoperită cu vegetaţie acvatică (stuf), procesul de aluvionare în timpul
revărsărilor este limitat la zonele marginale ale braţelor şi la vărsarea cana
lelor în unităţile lacustre, formînd deltele submerse, după cum reiese
:3 CONSIDERAŢII ASUPRA LACURILOR DIN DELTA DUNĂRII 55
din schiţele anexa.te. Cea mai mare . parte a suprafeţei lacustre este colma
tată însă de resturile vegetale care· formează pseudogrinduri, plaur etc.
Se poate spune deci că în interiorul deltei colmatarea vegetală depăşeşte
J>e cea minerală.
Lacurile din Delta Dunării repreiintă punctele cele mai adînci ale
vechiului liman, care - raportate la suprafaţa depresiunilor - sînt mici
, -0chiuri de apă, înconjurate uneori de stuf, alteori de stuf şi plaur, . legate
între ele printr-o reţea de gîrle.
Forma individuală a lacurilor şi direcţia gîrlelor de legătură între
-�le arată, în linii generale, şi caracteristicile morfohidrogra.fice ale depre
·siunilor respective. Astfel, lacurile din depresiunea Gorgovei au un contu:r:
.aproape circular şi în ele converg numeroase gîrle, pe cmd lacurile din depre
siunile �ireasa şi Pardina sînt alungite, paralele între ele şi legate
--prin canale.
. Lacurile din Delta Dunării prezintă o serie de caracteristici morfo
batimetrice care le fac să se deosebească de lacurile de luncă propriu-zise.
Astfel, dacă cuveta lacustră a acestora din urmă este izolată de rîurile
în a căror luncă se găsesc, prin zona internă şi centrală a luncii, mult mai
"înălţată şi constituită din aluviuni, cuveta lacurilor din deltă esre separată
- de braţe sau gîrle printr-un grind foarte îngust, prin care legătura sub-
-terană a apelor se face foarte uşor în general, în sens direct de la braţ
-către lac. Cuvetele lacurilor din deltă &înt conturate în mod frecvent de
vegetaţie - stuf sau plaur. Numai pe zone restrînse sînt delimitate de pseu
-dogrindur,i submerse, formate prin consolidarea vegetaţiei cu materialul
.aluvionar împins de valuri spre marginea lacului. Conturul instabil al
lacurilor din deltă face ca şi calcularea unor elemente limnologice (volum,
-evaporaţie etc. ) să fie dată cu foarte mare aproximaţie. Fundul depresiu
nilor lacustre ·din deltă este situat sub nivelul mării şi chiar sub nivelul
braţelor principale, pe cînd cel al lacurilor de luncă este mult mai sus
-0.ecît talvegul văii.
O trăsătură caracteristică a lacurilor din Delta Dunării este aceea
că ·el� se asociază în complexe lacustre, care se suprapun peste marile
unităţi depresionare. Cu toate acestea se pot constata unele deosebiri atît
între complexele lacustre ale celor două sectoare (fluvio-limanic şi lagunar
{maritim) , cit şi între complexele din cadrul sectorului fluvio-limanic.
Astfel, în timp ce lacurile din sectorul lagunar (maritim) sînt can
tonate între vechile cordoane maritime, · au orientări diferite, sînt mâi
izolate şi comunică mai mult între ele decît cu braţele Dunării, lacurile
-din sectorul fluvio-limanic alcătuiesc complexe bine individualizate prin
caractere·proprii şi se află într-o permanentă legătură cu braţele fluviului.
' Ţinînd seama de aceste caractere - care rezultă din hărţile foarte
amănunţite realizate atît pe baza fotografiilor aerie:q.e, cit şi a observa
-ţiilor de teren - ca şi de gruparea şi forma lacurilor, în sectorul fluvio
limanic (I) am deosebit m:mătoarele complexe lacustre : Gorgova, SireasaJ
.Furtuna-Matiţa şi Pardina (fig. 1 ) .
. Complexuţ lacustru Gorgova (fig. 1 A ) este situat între grindul
:Rusca, braţul Sulina, braţul Sf. Gheorghe şi cîmpul Caraorman. Supra
faţa aproximativă' a· lacurilor din acest complex este de 5 700 ha. Ele sînt
P. GlŞTESCU şi CORNELIA STANCESCU 4
56
drenate de canalul Litcov şi , în mai mică măsuTă, de gîrlelc ca.re fac legă--
tura dintre lacuri şi braţ,el e Dunării .
Cuvetele lacustre din a·cest complex sînt bine conturate şi se carac-
terizează prin prezenţa pseudogrinduTilor.
Lacul Gorgova , cel mai mare· din acest complex (1 291 ha), are adîn
cimea maximă de 2, 75 m (fig. 2 ) . Analizînd harta întocmită pe baza foto
grafiilor aeriene, constatăm �ontUl'ul său aproape circular2 preze.1;1,ţa1 _ în
partea de E, a unui pseudo�rmd vsubmers_ în�ust, rest� ,,_ţarm�� fiind_
dat de vegetaţia de stuf ş1 legatura strmsa cu lacurile mconJUl'atoare :
Cuzminţa Mare, Cruglic, Corciova, Gorgovăţ, Potcoava, c�re au suprafeţe
şi adîncimi mult mai mici.
Procesele de colmatare din cuprinsul lacului se reduc la cele cîteva
petice de vegetaţie de pe marginile sale şi la delta submersă situată în
partea de N a lacului, creată prin aportul de aluviuni transportate pe gîrla,
dintre braţul Sulina şi lac. Acest proces este mai activ în lacUl'ile încon
jUTătoare, al căror conţur se micşorează treptat. În lungul gîrlelor mai
importante, ca şi al canalului Litcov, s-au format, în decUTsul timpului,
grinduri fluviatile permanent submerse, caracterizate printr-o veget3,ţie
acvatică specifică .
Complexul Sireasţ1 (fig. 1 B), denumit· astfel după gîrla care îl'
drenează, este situat în partea cea mai vestică a deltei şi este încadrat
de braţele Chilia, Sulina şi gîrlele Păpădia şi - Şontea. Carac teristica lui o•
formează numărul foarte mare de lacuri cu suprafeţe relativ mici, aflate .
într-un stadiu avansat de colmatare, datorită vechimii lor mai mari şi
deci acţiunii îndelungate şi intense de aluvionare. Aceasta a făcut ca lacu
rile complexului să aibă, în general, fundul deasupra nivelului mării_
Dintre cele mai importante cităm lacUTile Baciu (84 ha), Corciovata ( 72 ha),
Simionov (62 ha) .
Lacul Baciu, situat în mijlocul unităţii, comunică cu lacUTile Fătu,
Corciovata şi Latovata prin gîrle scurte (fig: 3). Comunicarea cu gîrla,..
Şontea şi braţul Chilia este mai slabă şi se face prin intermediul gîrlelor
şi lacurile învecinate. În felul acesta este redus şi aportul de aluviuni
pe care îl prim('}şte de la braţele şi gîrlele principale, iar colmatarea mine-
rală a lacurilor se face prin depunerea uniformă · a particulelor pe toată,
întinderea. Colmatarea vegetală a lacUl'ilor este şi ea redusă, iar conturul
lor este dat de stuf.
Restul depresiunii este compartimentat de grinduri fluviatile sub
� erse, dezvoltate numai în lungul gîrlelor mai importante care au legătUl'ă.
directă cu braţele principale ale Dunării.
. _C omplexul Furtuna -Mat i ţ a (fig. 1 O) este situat între braţul
suµ;11�, gîrl�le _ Păpădia şi _ Şontea, cîmpurile Stipoc, Chili�, Letea şi braţ.ul
Chilia. În limitele acestui complex întîlnim cele mai multe lacuri aflate
î�tr-o fază de ev:oluţie mai puţin avansată faţă de cele din depresiunea.
�rreasa. Ele prezmtă unele asemănări cu lacurile din complexul Gorgovei
ş1 au . fundul cuvetei sub nivelul mării. Complexul este drenat de gîrla.,
Şontea spre � ' care ? onfluează cu Dunărea Veche la Mila 23, şi gîrlele
Lopatna, Matiţa, Suhmanca, spre Chilia. Dintre lacurile mai importante.
[?:){HW] J k_.....1 s
t.. - ----1 s
Fig. 1 . - Schiţa complexelor lacustre din Delta Dunării.

1, Uscatul deltei ; 2, depresiuni acoperite cu etuf;
• · a, lacuri
· 5. lim!t1> dintre sectorul f!uvio-limanic (I) şi cel lailU.nar (marltl�) (II) ;
; 4, brate, glrle, canale ;
• eo afică la scară mare (cifrele din osreur! reprezintă numerele figurilor cores unzătoar
hi§ENDb
. . ' .., "on

\*�� . �· .
-� . · :J:J .
1
1111
i�
. u;1tlr.:\ ·.
2 r ,>,. ♦ •
·�
3�
,G:::]
..
o•·> o�
A C u l:. G R G ' •I
- 2, 7 5 712r:S:l
e�
�I
e(:=---j
10 �
�
2,0 O 250 500 ,n
•
Fig. 2. - Schqa ele har t ă a l ac u l ui Gorgova şi a împrej urim ilor. <:li
m; pse'uclo
fluviatil submers 1>lnă la 0,6 m : 3, grind fluviatil submers Intre 0,5 şi 1 : 9, 4.Oflcntue\\ --:i
I, Grind fluviatil emers cu altitudinea mai mică ele 2,5 m : 2, grinddelte secundare submerse : 8, zone de colmatare minerală şi vegetal!\
grind Intre 0,5 ,i 1 m i 5, depresiune acoperită cu stuf ; 6, Jac ; 7,
IO, glrle : a, permane!)ţe , b, inter•p1itţ nţţ,
�rinduriloţ f)uvjatilţ : https://biblioteca-digitala.ro
L E G E N O ,1.
□
B A C I
S cara
2 5_0 O 250 • 500 m
Fig. 3. - Schiţa d e hartă a lacului Baciu şi a împrej urimilor.
.,�
J., Grind fluviatil submers între O 5 şi 1 m ; 2. depresiune acoperită de stuf ; 3, lac ; 4, zone de colmatare
minerală• şi vegetală ; 5, girle : a, permanente, b, intermitente.
�2
�3
�4
L L E O E A N C A Ds
□ 7
E--l a
�9
I mPonm j
!---- .. 10
Fig. 4. - Schiţa de hartă a lacului Ledeanca şi a împrej urimilor.

1, Grind fluviatil emers cu altitudinea mai mică de 2,6 m ; 2 . grind fluviatil submers plnă la 0,5 m ; 3 , grind
fluviatil submers între 0;6 şi 1 m ; 4, uscat submers între 0,5 şi 1 m (ctmpul Stipoc) ; 5, depresiune acoperită
,cu stuf ; 6, deltă secundară submersă ; 7, zone de colmatare minerală şi vegetală ; 8, orientarea grindurilor
fluviatile ; 9, gtrle : a, permanente, b, intermitente ; 10, platformă de stuf.
7 CONSIDERAŢII ASUPRA LACURILOR DIN DELTA DUNĂRII 59
amintim : Merhei ( 1 050 ha), Furtuna ( 910 ha), Matiţa ( 625 ha), Le
deanca
· etc.
Lacul Ledeanca este situat între lacul Furtuna şi localitatea Mila 23
(fig1 4) . Apropierea de Dunărea Veche şi comunicarea dil'.ectă cu aceasta
250 O 2&0 &OO m

o
Fig. 5. - Schiţa de har t ă a lacului Matiţa şi a împrej urimilor.

I, Pseudogrlnd submers tntre 0.5 şi 1 m ; 2. depresiune acoperită. ·cu vegeta.ţie ; 3, lac ; 4. zone de colmata.re
minera.Iii. şi vegeta.Iii. ; 5, glrle.
prin gîrle· scurte au avut ca urmare aluvionarea mai intensă a laturii estice
a lacului şi apariţia micilor delte secundare submerse de la gura gîrlelor
afluente lacurilor. Conturul lui este dat de o centură îngustă de plaur,
Dimensiunile grindurilor fluviatile submerse sînt in. legătură directă
după care, către exterior, urmează stuful.
cu mărimea braţelor şi gîrlelor ce străbat această unitate.
P. GIŞTESCU şi CORNELIA STĂNCESCU, g:
60
şi urne, se carAacter�
Lacul Matita, din mijlo cul unităţii cu acel� r1� cu lacuri_ le mvec1
zeaza� pnn · scurtele i . foarte . numer oasele
ata
sale
etc.
legatu
(f ·
1g. .., ) . o ·
omumcarea cu
--
. . ghin
nate . R a� da� cinoasele ' Polu • ca
. }. Şerb D
· gir ' la L opa tna. O ont urul
celelalte lacuri ale aceleiaşi umta ţ1 se f ace prm
este dat de stuf. . . •
Slaba a comunicare cu braţele prmcipale face ca ş1 _ procesul de c_o1 -
rs, aflat
matare , ă fie mai puţin activ. Brîul îngu t de pseudogrmd subme
L A C U L
LE G E N D A Ş C A R A
I fil;&MJ 3 �M\11 ,1�1 250 O 250 500 '"·
2 WJq�] 1 [ • • • . . ·j ·I ,;f;., I a!f1/1

Fig. 6. - Schiţa ele har t ă a lacului Tatomir şi a împrejurimilor.
1, Grind fluviatil emers cu altitudinea mai mică de 2,5 m ; 2, grind fluviatil submers plnă. la 0,5 m ; 3. grind
fluviatil submers intre 0,5 şi 1 m ; 4, depresitme acoperit,, cu stuf ; 5, lac ; 6, de! te secundare submerse ; 7. zone
de colmatare minerală şi vegetală ; 8, glrle : a. permanente. b, intermitente.
în partea de SE, se datoreşte consolidării stufului cu material organic şi

aluvionar împins de valurile lacului în această parte. Lacurile învecinate,
avînd suprafeţe şi adîncimi mai mici, sînt supuse unei colmatări mai
mult vegetale.
Com p] exul Pardina (fig. 1 D) este denumit aşa după gîrla princi-
pală care drenează depresiunea dintre cîmpm·ile Stipoc, Chilia şi br�ţul
Chilia. Lacurile din acest complex sînt de formă alungită şi .se dispun întrec
gîrle paralele care au o mare dezvoltare. Ca principale lacuri cităm =
Tatomir (630 ha), Baciu (41 2 ha), Pojareţ (130 ha), Gr. Antipa (130 ha)�
Lacul _Tatomir, situat aproximativ în mijlocul complexului, între
gîrlele Pardina şi Getcova, are o cuvetă alungită, imprimată de parale
lismul numeroaselor gîrle ale acestei depresiuni (fig. 6). Ele comunică.
'9 CONSIDERAŢII ASUPRA LACURILOR DIN DELTA DUNARII 61
prin gîrle scurte cu lacurile Şirliani, Pojareţ, Hliboca, precum şi cu alte

lacuri mai îndepărtate. Prin intermediul acestora, primeşte aluviunile
ce se depun la marginile cuvetei. Colmatarea lui se face şi pe cale organică.
Conturul lacului este dat, în cea mai mare parte, de stuf.
t . t t
I.. A C U L p u
. .� �-
J.ill!6.
ta
� 1� e;::z) J� ,EL3
� ,CJ] i(Ba ..i;a
Fig. 7. - · schiţa de hartă a lacului Puiu şi a împrej urimilor.
1 . Cordon maritim emers cu altitudinea mal mică de 2.f> m ; 2, grind antropogen ; 3. cordon maritim submers plnă
la 0,5 m ; 4. cordon maritim submers Intre 0,5 şi 1 m ; 5. depresiune acoperită cu stuf ; 6, lac ; 7. zone de colma
tare minerali!. şi vegetală ; 8. orientarea cordoanelor maritime ; 9, glrle : a. permanente ; b. intermitente ; 10, canal .
Caracteristica acestui complex lacustru este, aşa cum se poate

observa din figurn, 6, marea dezvoltare a. grindurilor fluviatile submerse,
în. lungul tuturor gîrlelor importante.
62 P. GIŞTESCU şi CORNELIA STANCESCU 10
în sectorul lagunar (maritim) (II) am deosebit un singur complex,

şi anume Complexul Roşu - Lumina (5). Caracteristicile hidrochimice
şi fizice apropie aceste lacuri de sistemul lagunar al Razimului. Ca lacuri
mai important'e amintim : Roşu (1 331 ha), Lumina (887 ha), Puiu
(825 ha) .
Lacul Puiu are o formă aproximativ triunghiulară, imprimată de
direcţiile celor două cordoane maritime învecinate - Caraorman: şi Puiu
(fig. 7). Cu lacurile învecinate - Lumina. şi Roşu - comunică prin nume
roase gîrle. Legătura cu braţele principale ale Dunării fiind foarte slabă,
colmatarea lor se face mai mult pe cale vegetală. Dovadă brîul de vege
taţie ce înconjură lacul Puiu. Fenomenul acesta se observă şi la celelalte
lacuri mai mari ale complexului.
în concluzie, lacurile din Delta Dunării - care se încadrează în
tipul genetic al lacurilor de luncă - prezintă caracteristici proprii, pe baza.
cărora au fost deosebite mai întîi cele două mari unităţi lacustre (din
sectorul fluvio-limanic şi din cel lagunar (maritim)) şi apoi cele cîteva com
plexe lacustre care se suprapun unităţilor depr<;lsionare ale deltei. În
cadrul acestora lacurile evoluează în · mod diferit, datorită proceselor
de colmatare vegetală şi minerală.
Institutul de ge<Jlogie şi geografie
�l Academiei R: P.R., Bucureşti.
Primit în redacţie la 25 sept embrie 1 962.
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA CLIMEl
DIN ZONA OR.ASE
' LOR GAL.ATI
' SI
' BRĂILA *
DE
I. GUG IUMAN
(91)
Zona oraşelor Galaţi şi Brăila are· o · climă cu caracter temperat continental.

Clima locală prezinVă lnsă o seamă de particularităţi, urmărite ln raport cu con
diţiile naturale diferite din j urul celor două oraşe: Astfel, clima este mai mo
derată Ia · Brăila declt la Galaţi. In tncheiere, se deosebesc citeva subu nităţi
climatice.
Importanţa deosebită ce se acordă în etapa actuală dezvoltăl'.ii

economice a celo!'. două mal'.i porturi fluvio-maritime de pe cursul inferior
al Dunării, cal'.e se transformă repede în puternice centre ale industriei
metalurgice şi chimice din R.P. Romînă, impune o cunoaştere cît mai
amănunţită a ca.racteristicilol'. condiţiilor naturale din această parte a ţării.
între condiţiile naturale, clima, ca factor fizic ce influenţează per
manent şi multil�teral desfăşurarea activităţii economice, se impune a
fi cunoscută cît mai amănunţit. .Aceasta pentru a se putea lua o seamă
de măsmi de evitare a. unol'. urmări negative produse de climă în pl'.oducţie,
cît şi de amelior3il'.e a unol'. procese şi fenomene climatice dăunătoal'.e eco-
nomiei locale ori regionale.
Prioritatea cunoaşterii climei de aici se impune şi din cauză că cele
două oraşe mari, Galaţi şi Brăila, sînt situate într-o regiune în cal'.e extre- r
mele de temperatură ale aerului, deficitul pluviometric şi dinamica atmos- ·
ferei prezintă particularităţi rar întilnite în altă p3il'.te a ţării.
Existenţa celor . două staţii meteorologice, cu mare durată de func
ţion3J.'.e - staţiunea meteol'.ologică de la Brăila a fost înfiinţată în anul
* Comunicare prezentată la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Institutului de geologie
şi �eografţe al Acad. R.P.R., din 29 - 31 mai 1 961.
,
St. ş i cerc. d e ieol.. 11eof. şi geogr . • Seria geografie. I96f. Tomul 1 1 . p . 6 8 - 76, Bucureşti,
'6 4
I . GUGIUMAN 2
1878, iar cea similară de la Galaţi date�_ză_ ili:n 1883 --: , ca şi a un� r studii
vechi dar foarte bune, despre clima Braile1 ş1 a Galaţ1lor, uşureaza, �unea.
-de ce�cetare şi cunoaştere a climei din zona acestor oraşe cu largi per
.spective economice şi culturale.
10km
. .
.
. ,
. ·''------lilll'
--- . !-
, ---,--"-.,::,,�
,
. \
.
Fig: 1. - Schiţa raionării climatologice a teritoi'i ului

din zona oraşelor Galaţi şi Brăila.
1, Raionul climatic al luncilor Dunării şi Prutului ; 2, subraionul
climatic al luncii Siretului inferior ; 3, subdistrictul climatic al Olm
piei Brăilei ; 4, subdistrictul climatic al Cîmpiei !nalte, terasate a
Covurluiului ; 5, subdistrictul climatic al vestului llluntilor Măcinului
(o) şi al estului llfuntilor Măcinului (b).
AŞEZAREA GEO GRAFICĂ
Ca aşezare geografică, oraşele Galaţi şi Brăila sînt situate în zona

nodului hidrografic Dun:ţrea - Siret - Prut şi a confluenţei văilor largi
-de peste 1 0 km ale acestor trei artere hidrografice, care se întîlnesc aproape
în unghi drept, venind din direcţiile N, V şi S.
Pe lingă aceasta, în zona oraşelor Galaţi - Brăila se pun în contact
patru unităţi de relief cu caracteristici proprii : munţii . peneplenizaţi
.ai Dobrogii de nord în SE, cîmpia netedă şi Joasă, a Brăilei în SV, Cîmpia
terasată a Covurluiului, cu înălţimi ce depăşesc 100 m altitudine absolută
în NV, şi cîmpia similară a Bu6 eacului ( din U.R. S. S. ) spre NE.
Înaintarea spre NV a unor ramuri joase ale- munţilor peneplenizaţi
ai Dobrogii ( dealurile Orliga, Bugeac şi Isaccea) îngustează valea Dună,r ii
în acest sector la mai puţin .de jumătate de cum este pînă la Brăila (fig. 1),
I CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI ŞI BRAILA 65
prin aceasta introducînd un factor fizic (relieful), de mare importanţă

Jlimatică regională. Aşa s� explică faptul că, deşi distanţa dintre cele două
ientre urbane este mică (circa 20 km în • linie dreaptă), ele au totuşi con
iiţii naturale diferite . De exemplu, Brăila, care este situată pe supra.faţa
terasei inferioare a Dunării, a cărei înălţime relativă variază între 16 şi
l8 m, are un orizont larg deschis spre SE (Balta Brăilei), sp:r:e SV (Cîmpia
Brăilei (şi NV (lunca lată a Siretului inferior), iar spre E găseşte în Munţii
Măcinului un adăpost natural evident, pe cînd oraşul Gala.ţi îşi desfă
şoară construcţiile_ sale pe suprafaţa teraselor inferioară şi medie, comune
Dunării şi Prutului (mai înalte cu circa 7_-40 m ·decît aceea a Brăilei),
ca şi în lunca Prut -DUl}ăre. Afară de partea sa de SE, în care se 'resimte
influenţa vînturilor ce bat dinspre deltă şi Marea Neagră, în toate celelalte
.sectoare oraşul Galaţi este �xpus din plin vînturilor cu caracter continental.
Mica înălţime a reljefului (6-10 m altitudine absolută în albia.
majoră a Dunării, Prutului şi Siretului şi 18-467 m în cîmpiile Brăilei,
Covurluiului şi în munţii peneplenizaţi ai Dobrogii), ca şi foarte redusa
lui fyagmentare, nu favorizează producerea precipitaţiilor, cu toate că
suprafaţa acvatică vastă ce există în apropiere (Dunărea, Prutul şi Siretul,
cu mulţimea de bălţi şi lacuri) asigură permanent o mare umiditate atmos
ferei de deasupra sa. Din această cauză aici se află unul din sectoarele
cu cele mai puţine precipitaţµ din R.P. Romînă şi cu ma:r:e frecvenţă a
stărilor de vreme secetoase.
CARACTERISTICA FACTORILOR GENETICI AI CLIMEI 1N ZONA ORAŞELOR GALAŢI

· ş I BRĂILA
în condiţiile aşezării geografice regionale şi locale pe ca.re o au

:aceste două centre urbane, factorii genetici ai climei prezintă anumite
caracteristici.
a. Factorii- radiativi. Faptul că oraşele Brăila şi Galaţi sînt situate
"între 45°1 5 ' şi 45°30' latitudine nordică face ca insolaţia să fie destul de
.accentuată în tot timpul anului, unghiul de incidenţă a razelor solare
la amiază cu suprafaţa orizontală a reliefului variind între 67 °5 7 ' la solsti
·ţiul de vară, 44°30' la echinocţii şi 21°03' la solstiţiul de iarnă.
Considerînd ca valabile calculele referitoare la sumele lunare, ano
· timpuale şi anuale ale radiaţiei solare totale (;Kcal/cm 2 suprafaţă ori
.zontală) din partea de S şi SE a teritoriului R.1?.R., evaluate cartografic
-după lucrările G.G.O. din U.R.S.S., reiese că în zona acestor oraşe există
următoarele valori calorice (tabelul nr. 1) .
Dinamica regională şi locală a atmosferei, ca şi nebulozitatea pro
-dusă de aceasta ori de cantitatea mare de vapori de apă ce se ridică
.zilnic de pe suprafaţ� Dunării, Prutului, Siretului şi a numeroaselor bălţi
<de aici, modifică substanţial valorile diurne, lunare şi anotimpuale ale
radiaţiei solare totale.
Indicaţii preţioase în acest sens găsim în mărimea pe care o au valo
::rile lunare şi anuale ale unor eleme1;1-te meteorologice ca : durata de stră-
.i - c. 3299
I. GUGIUMAN 2
1878, iar cea similară de la Galaţi datează

_ _ m:n 1883 --:- , ca şi a un� r studii
vechi dar foarte bune, despre clima Brăilei ş1 a Galaţ1lor, uşurea7.lcl, 1!1unca.
-de ce�cetare şi cunoaştere a climei din zona acestor oraşe cu largi per
.spective economice şi culturale.
� 10km
Fig;, 1. Schiţa raionării climatologice a teritoi'i ului

din zona oraşelor Galaţi şi Brăila.
1, Raionul climatic al luncilor Dunării şi Prutului ; 2. aubraionul
climatic al luncii Siretului inferior ; 3, aubdiatrictul ci imatic al Ciru
piei Brăilei ; 4, aubdiatrictul climatic al Cimpiei !nalte. terasate a
Covurluiului ; 5, subdistrictul climatic al vestului Muntilor Măcinului
( a ) şi al estului Muntilor Măcinului (b).
AŞEZAREA GEO GRAFICA
Ca aşezare geografică, oraşele Galaţi şi Brăila sînt situate în zona

nodului hidrografic Dunărea - Siret -Prut şi a confluenţei văilor largi
-de peste 10 km ale acestor trei artere hidrografice, care se întilnesc aproape
în unghi drept, venind din direcţiile N, V şi S.
Pe lingă aceasta, în zona oraşelor Galaţi -Brăila se pun în contact
patru unităţi de relief cu caracteristici proprii : munţii peneplenizaţi
.ai Dobrogii de nord în SE, cîmpia netedă şi Joasă, a Brăilei în SV, Cîmpia
terasată a Covurluiului, cu înălţimi ce depăşesc 100 m altitudine absolută
în NV, şi cîmpia similară a Bu5 eacului (din U.R. S.S. ) spre NE.
Înaintarea spre NV a unor ramuri joase ale· munţilor peneplenizaţi
.a i Dobrogii (dealurile Orliga, Bugeac şi Isaccea) îngustează valea Dunării
in acest sector la mai puţin .de jumătate de cum este pînă la Brăila (fig. 1 ),
CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI ŞI BRĂILA 65
-prin aceasta introducînd un factor fizic (relieful), de mare importanţă

-climatică regională. Aşa s� explică faptul că, deşi distanţa dintre cele două
-centre urbane este mică (circa. 20 km in linie dreaptă), ele au totuşi con-
-diţii naturale diferite . De exemplu, Brăila, care este situată pe supra.faţa
terasei inferioare a Dunării, a cărei înălţime relativă variază între 16 şi
18 m,· are un orizont 1arg deschis spre SE (Balta Brăilei), spre SV (Cîmpia
.:Brăilei (şi NV (lunca lată a Siretului inferior), iar spre E găseşte în Munţii
.Măcinajui un adăpost natural evident, pe cînd oraşul Galaţi îşi desfă
şoară construcţiile. sale pe suprafaţa teraselor inferioară şi medie, comune
nunării şi Prut.ului (mai · înalte cu circa 7 -40 m 'decît aceea a Brăilei),
-ca şi în lunca Prut-Dunăre. Afară de partea sa de SE, în care se ' resimte
influenţa vînturilor ce bat dinspre deltă şi Marea Neagră, în toate celelalte
.sectoare oraşul Galaţi este �xpus din plin vînturilor cu caracter continental.
Mica înălţime a re4efului ( 6 -10 m altitudine absolută în albia
majoră a Dunării, Prutului şi Siretului şi 1 8 - 467 m în cîmpiile Brăilei,
-Oovurluiului şi în munţii peneplenizaţi ai Dobrogii), ca şi foarte redusa
lui fragmentare, nu favorizează producerea precipitaţiilor, cu toate că
suprafaţa acvatioă vastă ce există în apropiere (Dunărea, Prutul şi Siretul,
cu mulţimea de bălţi şi lacuri) asigură permanent o mare umiditate atmos
- ferei de deasupra sa. Din această cauză aici se află unul din sectoarele
-cu cele mai puţine precipitaţ_ii din R.P. Romînă şi cu mare frecvenţă a
stărilor de vreme secetoase. · ·
ICARACTERISTICA FACTORILOR GENETICI AI CLIMEI lN ZONA ORAŞELOR GALAŢI

' ŞI BRĂILA
în condiţiile aşezării geografice regionale şi locale pe care o au

.aceste două centre urbane, factorii genetici ai climei prezintă anumite
caracteristici.
a. Factorii· radiativi. Faptul că oraşele Brăila. şi Gala.ţi sint situate
între 45° 15' şi 45°30' latitudine nordică face ca insolaţia, să fie destul de
.accentuată în tot timpul anului, unghiul de incidenţă a, razelor solare
la amiază cu suprafaţa orizontală a re1iefului variind intre 67 °57' la solsti
ţiul de vară, 44°30' la echinocţii şi 21°03' la solstiţiul de iarnă.
Considerînd ca valabile calculele referitoare la sumele lunare, ano
·timpuale şi anuale ale radiaţiei solare totale (;Kcal/cm 2 suprafaţă ori
zontală) din partea de S şi SE a teritoriului R.P.R., evaluate cartografic
-după lucrările G.G.Q. din U.R. S-. S., reiese că în zona acestor oraşe există
următoarele valori calorice (tabelul nr. 1) .
Dinamica regională şi locală a atmosferei, ca şi nebulozitatea pro
-dusă de aceasta ori de cantitatea mare de vapori de apă ce se ridică
zilnic de pe suprafaţa Dunării, Prutului, Siretului şi a numeroaselor bălţi
-0.e aici, modifică substanţial valorile diurne, lunare şi anotimpuale ale
radiaţiei solare totale.
Indicaţii preţioase în acest sens găsim în mărimea pe ca.re o au valo
:rile lunare şi anuale ale unor elemente meteorologice ca : durata de stră-
.;; - c. 3299
66 I. GUGIUMAN
lucire a soarelui la Galaţi, numărul zile�o� �u„cer se1;1-in- la Galaţi şi Brăila„

numărul zilelor cu ceaţă, valoarea um1ditaţu relative etc.
Tabelul nr. 1
Sumele lunare anotimpuale şi anuale ale radiaţiei sol sre totale (Keal/cm'
' suprafaţă orlzo � tală)
S şi SE S şi SE
Luna luna
R.P.R.
li R . P.R.
ianuarie 4 200 i ulie 18 800

februarie 5 800 au gust 16 600
mart ie 10 200 septembrie 12 700
aprilie 12 400 octombrie 8 300 -
mai 15 800 noiembrie 4 1 00
iunie 17 300 decembrie 3 400
iarna 13 400
primăvara 38 400 li vara 52 700
toamna . 25 100
anual 129 600
Astfel, în perioada 1953 -1958 (tabelul nr. 2), durata anuală de,
strălucire efectivă a soarelui la Galaţi a fost de peste două ori mai mică.
decît durata posibilă la această · latitudine, lunile noiembrie, decembrie„
ianuarie şi februarie fiind cele mai deficitare în acea�tă privinţă.
Tabelul nr. 2
Durata de strălucire a soarel u i (pos�bili şi electivă) la Galafi ( 1953 - 1958)
Luna I I F J M I A I M I I I I ·j .A I S j O I N I D li Anual
Durata de
strălucire 284h 290h 369h 405h 4Glh 468h 473h 436h 376h 339h 286h 272h
posibilă a 18' 38' 04' 23' 08' 32' 26' 36' 55' 34' 26'
4 464h.
11' 41 '
soarelui
Durata de
strălucire 60h 7511 133h 16011 23911 26011 32'311 299h 233h 158h 58h 59h 2 059h.
efectivă a 26' 45' 14' 04' 22' '43' 46' 26' 16' 43' 34' 05 ' 24
'
soarelui
Acelaşi lucru se poate spune şi desp:re numărul mare de zile cu ceaţă„

ca şi despre munărul mic de zile cu cer senin, în aceleaşi luni la Galaţi
şi Brăila (tabelele nr. 3 şi 4), ori de valoar�a mare pe care o a.re umiditatea..
relativă (tabelul nr. 5 ) .
Din _faptul c ă l a Brăila umiditatea relativă şi numărul zilelor cu
ceaţă au valori mai mici ca la Galaţi, iar numărul zilelor cu cer senin este
cu 58 % mai mare ca la Galaţi, deducem că sumele lunare, anotimpuale..
şi _anuale ale radiaţiei solare totale (K cal/cm2 suprafaţă orizontală}
trebuie să, fie mai sporite la Brăila 1 . Aceasta este o urma.re a aşezării,.
. . .
1 Aceste valori . slnt şi mai sporite pe terasa
Br;iilci, unde se află oraşul, decit cele lnre-
iistrate la staţiunea sit u ată tn port, la 8 m altitudine absolută.
5 CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI ŞI BRĂILA . 67
geografice pe care o are oraşul Brăila :· spre SV şi V, o cîmpie joasă, netedă„

uscată, cu soluri cernoziomice şi cu vegetaţie . de stepă ; spre E, Munţii
�ăcinului, care silesc vînturile să urce spre vîi:furi, apoi să . coboare către
bălţile Dunării ceea ce are ca ·urmare încălzirea, aerului şi reducerea
ceţii şi a umidităţii.
Tabelul nr. 3
I I I I I I I ,A I I I I li Anual
Numărul de zile eu eeaţi şi eu eer senin la Galaţi ( 1 949- 1 958)
L una I F M J A M I I S O N D
Numărul
de zile cu 1 1 ,0 8,1 4,6 1 ,4 1,1 0, 1 0, 1 0,2 1 ,5 5,2 7,7 1 2,0 53
-ceaţă
Numărul
de zile cu 4,4 3,4 6,1 5,9 6,0 6,5 1 4,8 1 5,6 1 3,2 10,7 3,2 4,4 94,2
cer senin
Tabelul nr.' 4
I I I I I I I I I I J Anual
Număr,.u l de zile eu ceaţă şi en cer senin la Brăila ( 1 949- 1 958)
Luna I F M j A M I I A [ S O N D
Numărul
de zile cu 6,4 4,9 2,2 0,7 0,5 0,1 o 0,2 1 ,2 5,3 5,4 9,1 36
ceaţă
Numărul
de zile cu 7,1 7,3 9, 6 1 1 ,5 1 2,5 1 3,5 1 9, 1 21,1 1 9,2 1 5,3 5,8 6,6 1_48,6
cer senin '
Tabelul nr. .5
I . I I F [ M I A I M I I ] I I , A I S I O I N I D li Anual
UmidUatea rcla&ivă a aerului ( %) la Galaţi şi Briila ( 1 949- 1 958)
L una
Galaţi I 87,2 I 83,8 I 76,2 I 69,8_ I 66,0 I 67,4 I 63,4 ·1 64,3 ho,4 I 76,8 I 85, 7 - I 88,4 "l i 74:9
Brăila I 82,7 I 18,6 1 69,1 1 62,3 I 61,2 I 60,6 I s7,9 I s9,6 1 64,9 I n,5 I 19,8 1 85,o li 69,5
Diferenţa de încălzire a atmosferei din zona celor două oraşe se
mai datoreşte şi deosebirii de albedo, Brăila avînd spre S şi SV cerno-
. ziomuri carbonatate şi multe sărături, care vara apar ca imense pete albe,
pe cînd Galaţii au cernoziomuri castanii şi multe deschideri cu luturi loes
soide de culoare galbenă. · Lacul Brateş de la NE de oraşul Galaţi, deşi
al'.e un vast luciu de apă (peste 7 OOO ha), influenţează . mai puţin încălzirea.
atmosferei de dea.supra acestui centru urban, dinamic.a aerului fiind foarte
b. Factorii dinamici (circulaţia atmosferei). în zona acestor oraşe

activă pe valea inferioară a Pruţu1ui.
aeeştia au o caracteristică importantă, anume aceea a unei · mari şi per

manente activităţi (calm sub 10 %) , Situate în sectorul în care circulaţia.
I. GUGIUMAN 6
68
aer ului deasupra părţii de SE � ţ �r� n �a �tr� îD;_tîmp!nă cele mai reduse_
obstacole relieful _ avînd cele mai mici înalţimi, vmturile generate de anti
ciclonul �ontinental siberian (iarna), de anticiclonul oceanic al Azonelor
( vara) sau de ciclonii mediteraneeni şi islandici (primăvara şi toamna)
aici se dezvoltă cu maximum de frecvenţă şi viteză. Culoarele largi ale văilor
Dunării Prutului şi Siretului canalizează· curenţii de aer, imprimînd vin-
turilor direcţii dominante în special dinspre N, NE şi S, SV.
în zona acestor oraşe, primăvara este anotimpul cu cele mai nume
roase vînturi (calm redus 1a· 3,8-5,8 %), iar toamna (la Brăila) şi iarna
(la Galaţi) sînt anotimpurile cu cele mai puţine vinturi ; vara, la Galaţi,
ca şi la Brăila, se intensifică apreciabil vinturile de NV, ca efect al încăl
zirii accentuate a părţii de SE a . Europei, masele de aer mai reci şi mai
umede dinspre vestul ·şi nord-vestul Europei, care dau stări de vreme
noroase şi cu precipitaţii de origine frontală se îndreaptă încet spre dep!e-
siunile barice create aici.
în anii în care din luna mai şi pînă în septembrie vînturile de N,
NE şi S, SV totalizează peste 65 % din frecvenţă, fiind formate din mase
de aer puternic continentalizate, se produc stări de vreme extrem de sece
toase, cum a fost la Brăila în 1 951, cînd mulţi ai:bori şi pomi şi-�u lepădat
frunzele spre a rezista mai uşor uscăciunii.
c. Factorii fizico-geografici locali şi regionali. Şi aceştia îndeplinesc
un rol important în determinarea climatului din zona oraşelor Galaţi
si ' Brăila'.
Predominarea formelor plane, aproape orizontale, ale reliefuhu
face ca radiaţia solară directă să aibă în zona celor două oraşe o valoare
foarte apropiată de cea teoretic posibilă pentru latitudinea de 45°15' �
45 °30'. Oraşul Galaţi fiind situat pe un relief ceva mai înalt, mai . frag
mentat şi cu pante ce înclină spre S, SV Şi E, încălzirea solului şi a atmo
sferei de deasupra lui este mai variată decît în zona oraşului Brăila.
· Pe ,lingă aceasta, adăpostul pe care-l formează Munţii Măcinului
face ca la Brăila temperatura medie -anuală să fie cu aproape 1° mai ridi
cată ca la Galaţi, iar primul îngheţ de toamnă să se producă la Brăila
cu circa . două săptămîni mai tîrziu. Acelaşi lucru se poate spune. şi despre
ultimul îngheţ de primăvară, care la Brăila, Îl} ultimii 60 de ani, nu a
depăşit data de 29 aprilie, pe cînd la Galaţi a atins data de 5 mai.
Îngustarea spre E a văii Dunării în dreptul localităţii Isaccea produce
o oarecare reducere a influenţei Mării Negre asupra climatului acestor
două oraşe. Astfel, sînt frecvente cazurile cînd la Isaccea cantitatea
anuală de precipitaţii este de circa două ori mai mare decît la Galaţ1
şi mai ales decît la Brăila (ca în 1951).
Bălţile Dunării şi cele de pe cursul inferior al Prutului, cu toată
larga lor răspîndire, nu au condiţii de a influenţa prea mult clima terito
riilor_ din jur, din cauză că atît masele de aer ce vin din S şi SE, trecînd
pest_ � Munţii B�lcani şi pe�te Dobrogea, cît şi . cele ce vin dinspre Carpaţi
ş1 dmspre Podişul Moldovenesc, coborînd · spre relieful cu minimă alti
tudine din zona acestor oraşe, se încălzesc, îndepărtîndu-se astfel de punc
tnl de condensare şi precipitare a vaporilor de apă pe care:i conţin.
7 CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GA�AŢI ŞI BRĂILA 69
Acelaşi lucru se intîmplă şi cu brizele de zi în perioada caldă a anului, r

ce bat dinspre văile cu pălţi spr_e cimpffi'e stepice , de la V şi N {Cîmpia
Brăilei şi Cîmpia • Covurluiului).
Extinderea treptată a culturilor irigate {lucrări preconizate în planul
economic de perspectivă) va reduce mult intensitatea secetelor din această
parte a ţării, schimba.rea albedoului şi sporirea cantităţii vaporilor de apă
din atmosferă, slăbind tăria furtunilor şi producerea ploilor cu grindină.
REGIMUL MEDIU ANUAL AL PRINCIPALELOR E LEMENTE CLIMATOLOGICE
Deşi oraşele Galaţi şi Brăila sînt situate 1� mică depărtare intre ele,
totuşi deosebirea dintre condiţiile lor geografice face ca regimul lunar,
anotimpual, anual şi multianual al principalelor elemente climatice să
prezinte diferenţe care uneori sint foarte mari.
. Astfel, în timp ce la Brăila temperatura medie a.nual� este de 11°1·,
°
la Galaţi, oraş situat doar cu 0 11' mai la N, temperatura medie anuală
este cu 0°6 mai coborîtă (10°5 ) {tabelul nr. 6). Deosebiri există şi între
temperatura medie a Junii celei mai reci (ianuarie - 3° 1 la Galaţi şi - 2°3
la Brăila), ca şi între luna cea mai caldă a anului ( iulie + 22° 6 la Galaţi
şi + 23°1 la Brăila). La fel între amplitudinile maxime absolute de tempe
ratură deduse din perioada 1896- 1955 (67° 6 la Galaţi şi 67 ° la Brăila).
Situaţia este aceeaşi dacă vom compara şi mediile anotimpuale
( tabelul nr. 6) ale celor ·două oraşe (la Brăila fiind totdeauna mai cald
ca la Galaţi cu circa 0° 5 - 0° 7 ) .
Tabelul nr. 6
'lemperalora medie Ionari moUlanoali la Galaţi şi Brilla ( 1896 - 1955)
ianuarie
Luna
/
Galaţi
- 3° 1
Bd1ila
- 2°3
li Luna
iulie
Galaţ!
22° 6
Brăila
23° 1
februarie - 1° 1 - 0° 6 august 22°0 22° 6
martie 4° 1 4°9 septembrie 1 7° 6 1 s0 1
aprilie 1 0° 6 1 1°2 octombrie 1 1 °5 1 2° 0
mai 1 6°5 1 7°2 noiembrie 5°2 5•&
iunie 20°3 20°8 decembrie 0°0 0°3
iarna - 1 °4 - 0•9 vara 21 °6 22° 2
primăvara 1 0° 4 1 1° 1 toamna 11 ° 4 1 1 °9
anual 1 0°5 1 1° 1
Observaţj.i asemănătoare se pot face şi în ceea ce priveşte tempera

tura medie anuală cea mai ridicată (11°8 la Galaţi în 1951 şi 12°5 la Brăila
în 1936) sau cea mai coborîtă ( 8°2 la Galaţi ip. 1933 şi 9°3 la Brăila în 1942)
înregistrată aici în perioada 1921 -1958 .
La Galaţi numărul m�diu anual al zilelor cu temperaturi mai mari
de 30° este de 32,4, pe cînd la Brăila este de peste 40.
70 I. GUGIUMAN 8
Durata medie a intervalului anual fără îngheţ este de 215 zile la

Brăila şi numai de 208 zile la Galaţi. În această din urmă localitate în
perioada rece a anului fii_nd mai frig, num�rul medj-� al zilelor cu sol aco
perit de zăpadă este mai mare (41,3) dec1t la Braila.
Din înregistrările efectuate între 1924 şi 1958 la staţiile climato
logice din cele ,două oraşe rezultă că la Galaţi _inversiunile termice au fost
iri.totdeauna mai mari ca la-Brăila. Astfel, în luna februarie 1929, tempera
tura minimă absolută a fost de - 28° 6. la Galaţi ( 50. m altitudine absolută)
şi numai de - 25 ° la Brăila, unde staţia climatologică era · amplasată cu
42 m mai jos şi deci trebuia să aibă o temperatură mai coborîtă. Feno
menul s-a repetat şi în iernile cînd cele două staţii climatologice au fost
amplasate în alte locuri şi la alte altitudini absolute : de exemplu, în 1937
staţia climatologică de la Galaţi funcţiona la 39 m altitudine absolută ,
iar în 1958 era la 63 m altitudine absolută, pe cînd staţia Brăila a funcţionat
în port la 8 m altitudine absolută 2 • Răcirea mai accentuată a aerului
în văile şi luncile din zona oraşului Galaţi este o urmare în primul rînd
că la NV şi la NE de acest centru urban relieful este mai înalt, iar masele
de aer răcite noaptea pe culmi se deplasează spre părţile joase în lunca
Prutului, Siretului şi a Dunării, ca şi pe suprafaţa teraselor inferioare pe
care este aşezat în majoritate oraşul Galaţi.
Datorită acestor · caracteristici ale temperaturii aerului, din punct
de vedere climatic oraşul Galaţi aparţine sectorului sudic al Podişului
Moldovenesc, pe cînd Brăila, · prin adăpostul pe care-l fac Muntii Măci
nului şi vecinătatea cu marea întindere a bălţilor dunărene, se 'situe·ază
mai mult · în climatul din sudul şi sud-vestul ţării; ·
Frecvenţa vînturilor în dreptul celor două oraşe prezintă la fel unele
deosebiri interesante. ' ·
Astfel, din daţele înregistrate la cele două staţii meteorologice privind
frecvenţa vînturilor între 1941 şi 1955, rezultă următoarele (tabelele
nr. 7 şi 8) :
- anual, în ambele oraşe, frecvenţa maximă o au vînturile de NE
şi de N, urmate de cele dinspre SV şi S, cu deosebirea că la Brp,ila sînt mai
.::;::: .
frecvente vînturile de N, NE şi S, pe ,cînd la Galaţi cele dinspre NE, N
şi sv ; . _r I •
- calmul este mai mare la Galaţi ( 1 4,1 % anual), în octombrie

atingînd maximul (18,7 ()/4 ) , pe cînd la Brăila este mai redus (8,5 % anual),
luna cu atmosfera cea mai liniştită fiind însă t_ot octombrie (12,9 % ) ;
- pe anotimpuri, la Galaţi toamna este mai calmă (16,3 %) decît
la Brăila, dar iarna atmosfera este în schimb mai agitată ; ·
- cu toate că fa Galaţi calmul este ma� mare ca la Brăila, totuşi
vînturile de NV şi de N suflă cu mai multă tărie · (vi.teză medie de �proape
2 . ori mai mare la Galaţi), ca efect,· în primul rînd, al aşezării geografice
a acestui centru urban ; . . .
2
Din anul 1 96 1 , staţia meleorologică de la Bră.ila, din port, a fost desfiinţată ; în
locul acesteia funcţionează alta, la S de oraş, l a staţiunea experimentală a I. C.C.A., pe
terasa Brăilei (circa 20 m all itudine absolută).
71
Tabelul nr. 7
· I. I I I I I I I
Precnnţa Tlnlurl lor la Galaţi ( %) ( 1941-1955)
Luna E SE S SV V NV Calm
N NE
anuarie 1 8, 0 2 0 ,2 4,3 2, 3 6, 0 22, 5 2,1 6, 8 · 1 7,8 .

februarie 1 3,8 20 ,2 6, 8 3 ,3 7, 5 2 0, 8 4 ,6 1 1 ,2 1 1 ,8
:m artie · 1 8, 6 20 , 9 6, 8 5, 3 1 0, 6 1 5, 8 2, 8 9,4 9, 8
aprilie 14,1 1 9, 9 1 1 ,4 9,4 1 2,7 1 2, 4 2, 7 7,6 9, 8
. mai 1 5,6 1 9, 0 7, 1 1 0, 3 1 3 ,5 1 2,5 3 ,3 9,2 9, 5
iunie 1 6,9 1 7, 9 5,4 7,5 1 1, 1 9, 4 3,9 1 4, 5 1 3, 4
iulie 1 9, 0 1 6,7 3,9 6,2 9, 6 1 0 ,4 4, 6 1 1 ,9 1 7, 7
august 1 5,9 21 ,2 4 ,6 6,5 12,7 8, 1 4, 1 1 0 ,9 1 6, 0
·septembrie 1 5, 1 21,0 5, 7 8,9 1 2, 9 8, 1 2, 0 8 ,2 1 8, 1
octombrie 1 5 ,7 24 , 8 7,3 3, 7 7, 8 1 1 ,8 3, 8 6, 4 1 8 ,7
noiembrie 1 6, 1 1 9, 1 9,3 5 ,2 8, 1 2 0 ,0 3� 9 6,2 1 2, 1
-decembrie 1 4, 7 1 7, 1 8, 1 4,2 7, 1 25,0 2, 7 6,2 1 4 ,9
.anual 1 6, 1 1 9, 8 6, 8 1 6, 1 1 1 0,0 1 1 4,7 3, 4 1 9, 0 1 14 1

1 1 1 1 ,
iarna 1 5,5 1 9,2 6,4 3, 3 6, 9 22, 8 3, 1 8, 1 1 4 ,8

.P rimăvara 1 6, 1 1 9, 9 8 ,4 8 ,3 1 2, 3 1 3 ,6 2,9 8,7 9, 7
Vara 1 7, 3 1 8, 6 4,6 6,7 1 1 ,1 9, 3 4,2 1 2,4 1 5 ,7
:t oamna 1 5,(i 21,6 7,4 5,9 9, 6 1 3,3 3 ,2 6, 9 1 6, 3
Tabelul nr. 8.
·1 I I I I I I I · 1
Precnnţa Tln&nrllor la Brilla ( %) ( 1941 ::- 1955)
Luna N NE E SE S SV V NV Calm
januarie 20 , 8 1 7,6 1 ,5 6, 0 1 4 ,5 20,3 3, 0 8,3 8,0

februarie 1 9,7 20 , 8 1 ,8 4, 4 1 4 ,3 20 ,6 2,7 7 ,6 8, 1
.martie 21 ,4 21,1 2,3 5,4 1 6,2 1 6,6 3,3 8, 7 5, 0
aprilie 1 7, 1 2 1 ,9 4, 8 9, 0· 1 8 ,7 1 1 ,6 2,1 •8 ,8 6, 0
.mai 1 6,8 1 7,2 5, 3 1 3, 3 1 8,6 9,8 3 ,9 8 ,9 6,2
iunie 23,2 1 6,2 3,2 9, 8 1 8, 5 7, 1 3,7 1 1 ,6 6,7
iulie · 25, 1 ' 1 3, 8 2, 5 1 0, 3 1 6, 7 7 ,9 4, 8 1 1 ,0 7, 9
:august 2 5, 7 1 4 ,9 2, 8 8, 1 2 1 ,0 5 ,0 3 ,0 7,7 1 1 ,8
septembrie 22, 4 1 8,2 2,6 8, 1 19,7 6,2 1 ,2 9,0 1 2, 6
octombrie 23,2 1 7 ,4 4 ,0 5 ,9 1 3 ,3 1 0, 8 2, 8 9,7 12, 9
noienibrie 1 7 ,9 2 0, 7 2,6 8, 3 1 3, 3 19, 1 2,2 6,3 9,6
decembrie 22, 1 1 6,7 2, 8 7, 0 1 5, 3 1 8,2 2,2 8,3 7,4
anual I 21 ,3 1 1 8, 0
I 3,0
I 8, 0 1 1 6, 7 1 12, 8 1 2, 9 1 8, 8 1 8, 5
iarna 20, 9 1 8 ,4 2, 0 5, 8 1 4,7 1 9,7 2,6 8, 1 7, 8

primăvara 1 8,4 20, 1 4, 1 9 ,2 1 7, 8 1 2;7 3, 1 8, 8 5, 7
vara 24, 7 1 5,0 2,8 9 ,4 1 8, 7 6, 7 3, 8 1 0, 1 8,8
:toamna 21,2 1 8, 8 3, 1 7,4 1 5, 4 1 2, 0 2, 1 8, 3 1 1 ,7
72
I. GUGIUMAN
_ din cauza conditiilor fizico-geografice locale şi - regionale care.

imprimă dinamicii atmosferei din sud-estul ţării anumite trasee, vînturile .
de E şi SE, sa şi cele din V �i NV, au în d!eptul a ?estor <?r_aşe o · �re?v:en ţă
foarte redusa · (între 2,9 % ş1 9 %) ; numai m lunile aprilie, mai ş1 · iunie
se produce intensificarea � înturil? r dinspre E, SE şi NV, cu accentuare.
mai mare în zona oraşului Galaţi ;
- deşi înregistrările meteorologice nu dau indicaţii asupra vînturilor
locale create de diferenţa· de încălzire a Munţilor Dobrogii şi a celor două
cîmpii (Brăila şi Covurlui) faţă de aceea a supr:;i,feţei luncilor largi şi umede.
care le învecinează, totuşi astfel de mişcări zilnice ale aerului, cu carac
teristici de brize, există şi se realizează optim în zilele senine din perioada,
caldă a anului, boarea răcoroasă a Dunării şi a Brateşului resimţţndu-se
foar:te bine şi în cuprinsul oraşului Galaţi ;
- ca viteză, cele mai puternice sînt vînturile de N (6,1° Bf viteză,
medie maximă lunară la Galaţi în ianuarie şi aprilie şi 4,2° Bf viteză medie
maximă lunară la Brăila, dins·pre NE şi N în februarie şi martie) ; cele
mai slabe sînt vînturile de V şi de E la Brăila, iar la Galaţi cele de SE.
În ceea ce priveşte precipitaţiile atmosferice, şi acest element climatic
are aspecte diferit� de la o localitate la alta. Astfel, deşi, după cum am
văzut, la Galaţi (tabelele nr. 3, 4 şi 5) ceaţa, umiditatea relativă şi numărul
zilelor. cu cer acoperit sînt mai mari decît la Brăila, totuşi în zona acestui
ultim oraş cantitatea . medie anuală de precipitaţii este ceva mai spo
rită (tabelul nr. 9).
Tabelul nr. 9
I· I I I I A. I I I I
PrecipUaţille at mosferice (mm) l a, Galaţi şi Bră.l la ( 1 896- 1 915 ; 1921-1955)
Luna I F I M A M li Anual
I_ I
I I j S O N D
Galaţi j 2s, s 23, 1 \ 23, 7 , 34, � 1 46,6- 1 62, 1 1 47, 7_ 1 38, 1 2 6 , 4 1 32, 6 1 3 1 , 3 1 3 1 :o li 42 6
Brăila I 3o,3 I 24,6 j 2 , I 37,4 1 49,6 I 63,2 1 46,4 1 39,7 I 2s, 1

6 1 1 33,6 I 3 3,6 I 30,5 l i 440
·Aceasta se datoreşte în primul rînd faptului că în lunile de primă

vară cad la Brăila mai multe precipitaţii, ca efect al ploilor front.ale create.
aici în mai bune condiţii decît în zona oraşului Galaţi.
Oa regi� anual mediu, se constată că în dreptul ambelor oraşe
preci�itaţiile p�ezintă două maxime (un inaxim mai mare în iunie şi ua
al doilea maxim, mai mic, în octombrie-noiembrie) şi două minime.
aproape la fel de accentuate, în februarie-martie şi septembrie.
. Pe anotimpuri (tabelul nr. 10), cele mai multe precipitaţii cad în
semestrul ca�� al � nu!ui (59,4 % din precipitaţiile anuale la Galaţi şi
59,6 % la Braila), iar m semestrul rece toamna este ceva mai ploioasă
decît iarna.
Prezenţa maximului pluviometric din timpul toamnei datorit intensi
ficării ploilor frontale apropie clima din. zona acestor oraşe de aceea , din
partea de SV a ţării. ·
11 CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI ŞI BRAILA
Însă, existenţa unor mari diferţnţe pluviometrice anuale (între

1924 şi 1958, cantitatea anuală · de precipitaţii a variat la Brăila
. între
179,6 în 1951 şi 726,9 mm în 1933, iar la Galaţi între 256,1 în 193_4, şi
753,8 mm în 1933) ., alături de marea frecvenţă şi intensitate a secetelor-
Ta/Jelui nr. 1 O
Can&Uiţl ano&lmpuale de predpUaţll (mm) la Galaţi şi Brilla
I
( 1 896-19'1 5 ; 19%1-1 955)
Anotimpul iarna primă.vara vara toamna
Galaţi
Brăila
82,6
. 85,4 I 1 05,2
1 13, 1
147,9
1 49,3
90,3
92,2
ori de , producerea ploilor sub formă de averse (110, 7 mm în 24 de ore la

Brăila în ziua de 8 iunie 1926 şi 7 4,4 mm în 24 de ore la Galaţi în ziua.
de 26 iunie 1932), precizează caracterul continental de nuanţă excesivă·
a climatului de aici. Aceasta reiese clar şi din faptul că la NV şi la ESE
de Galaţi, ca şi la SE de Brăila, cantitatea de precipitaţii se reduce la
mai puţin de . 400 mm anual (de exemplu în dreptul localităţii Pechea,.
de la NV de Galaţi, media multianuală a precipitaţiilor este de-abia de.
380,8 mm).
SCHIŢA RAIONĂRII CLIMATOLOGICE DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI

ŞI BRĂILA
Din conţinutul datelor enumerate şi analizate aici, din harta şi

tex.-tul · raionării climatologice a teritoriului R.P. Romîne, elaborat . de
Ş t. M. S t o e n e s c u, ca şi din unele observaţii la teren efectuate între
1951 şi 1960, rezultă că în zona oraşelor Galaţi şi Brăila se pot distinge o
serie de unităţi şi subunităţi climatologice, bine deosebite între ele.
Astfel, teritoriul în care sînt situate aceste oraşe este cuprins în
districtul estic (II As 3) al · ţinutului de SE de cîmpie al provinciei conti
nentale din R.P.R., ale cărei caracteristici principale după Ş t. M.
S t o e n e s c u sînt următoarele :
- temperaiturile medii anuale ale aerului depăşesc 10° , iar ale lunii
celei
· mai calde (iulie) trec de 23° , în unii ani atingînd chiar 25° ;
- în semestrul cald al anului, timp de 100-120 de zile, tempera-
turile maxime depăşesc 25° , iar dintre acestea în 40-60 de zile se produc.
temperaturi de peste 30° ;
· - temperaturile maxime absolute pot depăşi chiar 40° la V de .
Brăila, în localitatea Ion Sion (Movila Miresii) s-a înregistrat cea · mai
urcată temperatu ră absolută din ţară (44°5) ; _ -
. prin toate particularităţile regimului termic şi prin marea frec
-
venţă a zilelor cu călduri tropicale, mai numeroase aici decît oriunde in
ţară, se pr.ecizează caracter 1 continental excesi climatul i, care numai
în sectoarele din apropierea Lu:r;tcii Dunării este ceva mai moderat ;
74
I. GUGIUMAN 12
- cantitatea anuală de apă' din precipitaţii este mai mică de 500 mm

.şi chiar sub 400 mm ;
_ din cauza temperaturii ridicate a aerului, evaporaţia potenţială
depăşeşte cu 300 -400 m°: cantitatea� a�uală de precipitaţii, ceea_ ce face
-0a seceta să fie, în aceasta parte a ţaru, un fenomen frecvent şi adesea
de mare intensitate ;
- efectele secetelor de vară (intervale de 80 - 100 de zile fără
-precipitaţii) sint mai acc�ntuate . în c 3:zul in:vaziilor d� aer c? nti?ental
uscat dinspre N şi NE on a 'Celui tropical dmspre S şi SV, foh mzat la
trecerea peste Alpii Dinarici şi peste Balcani ;
- deşi mici ca întindere şi înălţime, Munţii Măcinului din NV
Dobrogii, avînd orientare perpendiculară faţă de direcţia maselor . de aer
umed ce vin dinspre Marea Neagră, produc fohnizai'ea acestora în mo
mentul cînd coboară spre Balta Brăilei şi prin aceasta contribuie la accen
tuarea stărilor cu vreme senină şi secetă din partea de NE a Bărăganului
(Cîmpia Brăilei) ;
- mica înălţime, redusa fragmentare a. reliefului şi caracterul
stepic al vegetaţiei neconstituind o piedică în calea vînturilor dominante,
generale, ori a celor locale, dinamica atmosferei este tot timpul anului
foarte activă ;
- în cuprinsul luncilor Dunării, Prutului şi Siretului inferior, unde
relieful este mai jos, iar suprafaţa acvatică şi vegetaţia specifică. a acestor
unităţi morfohidrografice ocupă o mare întindere, clima are caractere
distincte, fiind în general mai moderată.
*
După particularităţile pe care le prezintă clima · acestui _d istrict în
-diferitele unităţi naturale de aici deosebim mai multe subdistricte şi raioane
-climatice. (fig. �).
I) Subdistrictul climatic al Cîmpiei Brăilei, situat lai V şi SV de acest
oraş, unde media anuală · de temperatură a aerului este cea mai ridicată
,(11° 1), sînt cele rp_ai mari amplitudini termice absolute (67 °1 la Brăila
şi 73° 5 la Ion Sion, cu 25 km mai spre VSV), un număr sporit de zile cu
temperaturi tropicale în semestrul cald al anului şi tinde numărul zilelor
- cu cer senin este de circa 1_5 0 pe an, iar secetele prelungi şi intense au
mare. frecventă
' '
II) S1tbdistrictul climatic al cîmpiei înalte, terasate, a Covurluiului;
situat la _ N şi NV de ·oraşul Galaţi, unde media anuală de temperatură
.a aerului (10°3), ca şi amplitudinea maximă absolută (în a,fara · oraşului
Galaţi), este ceva mai mică, acelaşi caracter prezentîndu-1 şi alte elemente
-c �i:natologice ca : numărul zilelor cu temperaturi tropicale (32,4), numărul
zilelor _ c� cer senin (94,2) ori cantitatea anuală de precipitaţii ( 426 mm la
�alaţi şi 381 mm la Pechea), spre N-V ; fragmentarea reliefului spre V
,şi NV de oraşul Galaţi şi creşterea altitudinii acestuia spre N favorizează
producerea inversiunilor de temperatură, văile fiind în timpul noptilo1�
de iarnă mai reci decît culmile dealurilor. · · ·
13 CLIMA DIN ZONA ORAŞELOR GALAŢI Ş I BRĂILA 75
III) La marginea de V şi NV a districtului climatic · al Munţilor

Dobrogii există un subdistrict climatic al Măcinului de vest (a), cu însorire
puternică, ca efect al expunerii spre soare şi al adăpostului faţă de vintu
rile de E , cu frecvente procese de fohnizare a maselor de aer ce vin dinspre
Marea Neagră, dar şi cu brize locale create între suprafaţa uscatului încălzit
puternic ziua şi zona Bălţii Brăilei, cu atmosferă mai răcoroasă şi mai
umedă, şi un subdistrict climatic al Măcinului de est (b), cu atmosferă mai
umedă şi cu mai mare frecvenţă a ceţurilor marine.
IV) Raionul climatic al luncilor Dunării şi Prutului inferior, prin
marea întindere a suprafeţelor acvatice şi a vegetaţiei de pădure, stuf
şi p�pură, are caracteristici în multe privinţe complet deosebite de cele
ale subdistrictelor vecine, şi anume : temperatura aerului este mai coborîtă,
dar şi cu mai mici amplitudini maxime -absolute, umiditatea relativă este
permanent mai mare, vînturile au mai accentuate schimbări de viteză -
după cum deplasarea aerului se face deasupra luciului de ape sau deasupra
pădurilor de luncă ori stufăriilor - , precipitaţiile atmosferice sînt mai
puţine, iar numărul zilelor cu ceaţă este mai mare, datorită evapotrans
piraţiei accentuate. Fenomenul de secetă nu se resimte, înrourările şi
infiltraţia apei din fluviu, rîu şi bă,lţi în zona grindurilor menţi_nînd
umiditatea necesară solului neinundat.
În lunca Siretului inferior fiind mai puţine bălţi şi terenuri mlăş
tinoase, climatul . este mai arid decît cel din luncile Dunării şi Prutului,
aici putînd fi vorba deci de un subraion climatic de luncă. Sînt ani cînd
Siretul şi afluenţii lui din acest sector avînd un nivel scăzut multă vreme,
iar lipsa precipitaţiilor fiind tot aşa de accentuată ca în Cîmpia Brăilei
ori a Covurluiului, clima din luncă diferă prea puţin de aceea a regiunilor
de · cîmpie , dinspre N şi S_.
*
- în cursul inferior al Dunării, în sectorul' unde acest fluviu primeşte
ultimii săi afluenţi mari, rîurile Siret şi Prut, iar cursul său se îndreaptă
Spre E, către Marea Neagră, în zona celor do1,1ă oraşe, Galaţi şi Brăila,
clima; deşi aparţine provinciei temperat-continentale, are o seamă de
partipularităţi interesante, unele elemente climatice prezentînd nuanţe
de moderare, iar altele de excesivitate. Cauza principală a existenţei
acestei particularităţi climatice o constituie mica altitudine a reliefului,
orientarea văilor, lăţimea mare a albiilor majore ale Dunării, Siretului
şi Prutului, -ca şi întinderea considerabilă a suprafeţelor acvatice.
Ţinînd seama de dezvoltarea deosebită pe care aceste două omşe
au luat-o în anii regimului democrait-popular şi în special de ritmul nou
de creştere început în 1960, o dată cu transformarea lor în mari centre
ale industriei metalurgice, ale construcţiei de maşini ·şi industriei chimice
(producerea de celuloză şi hîrtie din stuf etc. ), este necesar ca în jurul·
Brăilei şi al Galaţilor să se lărgească sistemul de culturi iri�ate, prin aceasta
contribuindu-se la moderarea climatul i local i 1·egional, care are încă
unele particularităţi continental-excesive.
76 I. GUGIUMAN 14
BIBL IOG RAF I E
HEPITES C . , ŞTEFAN ( 1 960), Materiale pentru climatologia Romlniei. Clima Brăilei, Anal.
Acad. Rom., seria a l i-a, t. X X I I , 1899 - 1900, Memoriile secţiei ştiinţifice�
Bucureşti .
(1915), Determ inări fizice la Gala/i, Bui. Soc. rom. de geogr., t. X X X V I.
STOENESCU M. ŞTEFAN (1960), Curs de climatologie a R. P . R. , Bucureşti.
• (1960), Monografia geografică a R. P.R., voi. I, Geografia fizică, Bucureşti, Edit. Acad.
R . P.R .
(1961), Clima R . P . R . , voi. I I, Date climatologice , Bucureşti.
Universitatea „Al. I. Cuza" laşi,

Cp.ledra de geografie fizică generală.
Primit in . redacţie' la 16 noiembrie 1.961.
NODUL . INDUSTRIAL ÎN FORMARE GALATI
' - BRĂILA *
DE
CONSTANŢA COSMA, ALEXANDRA GHENOV I C I, I. S. GRUESCU, D. I. OANCEA
şi CR. STAN
ln cele două centre portuare, Galaţi şi Brăila, caracteristica industriei o

constituia ln trecut predominarea celei alimentare şi uşoare. Legăturile econo
mice dintre cele două centre erau slabe. Autorii subliniază caracterul com
plex şi structura mai diferenţiată a industriei aces1:ui nod ln formare. in anii
puterii populare, pe baza importantelor legături economice stabilite. Construirea
la Galaţi a unei puternice baze siderurgice va dezvolta noi şi importante legături
economice atît ln cadrul n_odului ln formare, cit şi cu restul ţării. . ·
Noţiunea. de nod industrial este o categorie ştiiriţifică nouă în litera

tura de specialitate din ţara noastră. Introducerea ei în teri:ninoţogia
geografică actuală corespunde p.ecesităţii obiective de a- reflecta o formă
nouă de grupare (concentrare) teritorială a industriei, conform conţinutului
izvorît din .principiile socialiste ale dezvoltării · şi repartiţiei teritoriale a
obiectivelor industriale din R. P. Romînă.
Nodul industria.I se caracterizează prin concentrarea, _pe un anumit
teritoriu, a unor centre şi obiective industriale, de importanţă republicană
cu un grad înaintat de complexitate a legăturilor de producţie, în scopul
obţinerii unei eficienţe economice favorabile în dezvolta.rea întregii eco
�omii naţionale.
CARACTERIZAREA INDUSTRIEI DIN CENTRE.LE GALA'fI ŞI BRĂILA ÎN PERIOADA

CAPITALISTA
După tratatul de la .A.d.rianopol (1829), dar mai ales după înfiinţarea

Comisiei europene a Dunării în 1856, oraşele Galaţi şi Brăila, aşezate pe
. .
* 'C omunicare prezentată şi la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Institutului de geo-
l ogie şi geografie al Acad. R . P. R . , 29 - 3 1 mai 1 961 .
St. şi cerc. de geol. , geof. şi geO!fr. , Seria geografie, Tomul 1 1 , p, 77 - 88, Buc � reştl, 1964.
78 C. COSMA, A. GHENOVICI, I. GRUESCU, D. I. OANCEA şi CR. STAN 2:
cuisul inferior al fluviului, au devenit principalele · antrepozite pentru.

impOTt şi export ale regiunilor din sud-e �tul . ţării . .Aşa se e�p!ic� fapt�
că Brăila cel mai însemnat centru comercial ş1 port al Muntemei, şi Galaţi„
cel mai idi.porta'nt port şi oraş _?��ercial al Moldo:yei, situ3'.t� 1 � capătul unor
vechi drumuri de negoţ ale ţaru noastre la Dunarea mantima, au cunoscut
încă din secolul trecut o dezvoltare comercială şi industrială, legată· în
general de activi�atea portuară ş� de prelucrare a produselor provenite din
import sau destmate exp_OTtulU1. . . w . ,. • •
Şantierelor navale din Galaţi şi Braila, mfiinţate mai ales pentru.

repararea -yas�lor maritim� , lţ se adaugă, la sfîrşitul se �olul�i tr� cut şi î_n
primele decenn ale veaculm al XX-lea, numeroase întreprmderi de mdustrie
alimentară şi uşoară şi cîteva unităţi de industrie metalurgică.
Importanţa redusă a ind�striei din cele două centre menţionate se
poate deduce din ponderea mică deţinută de aceste oraşe în producţia.
totală industrială a Romîniei burghezo-moşiereşti. • .
în anul 1938, . centrele Brăila şi Galaţi deţineau 3,4 % din valoarea.
producţiei industriale, 4 % din numărul de salariaţi şi 3 % din forţa in
stalată din întreaga industrie a ţării (:lVI. H a ş e g a n u şi colab., 1957 ,·
p. 34 -35). în raport cu producţia metalurgică a Romîniei în 1938, pro
ducţia metalurgiei feroase de laminate a centrelor Brăila şi Galaţi reprezenta,,
la acea dată 15,2 % (. Monografia geografică a R . P.R., 1960, p. 1 78). Pe
plan regional, cele două oraşe însumau 90 % din valoarea producţiei glo
bale industriale a teritoriului
. cuprin,.s între actualele
. limite ale Regiunii
Galaţi. .
Oît priveşte legăturile economice dintre aceste centre sau între ra
murile fiecărui centru, în trecut ele erau slabe şi neesenţiale. Singurele,
legături economice ale centrelor Brăila şi Galaţi erau cele formate pe
linia desfacerii produselor prelucrate pe baza materiilor prime din. import
şi pe linia aprovizionării industriei cu materii prime indigene. _.Astfel lem
nul se aducea.i din Carpaţii Orientali, grîul din Bărăgan şi Moldova, iar din
zona apropiată unele materii , prime ca materiale de construcţii, produse
agricole etc., care, sub forma de produse semifinite, luau calea exportului
sau, în mai mică măsură, . erau destinate satîsfacerii consumului locaL
Pe baza acestor trăsături, se poaţe afirma, (leci, că cele două centre
Brăila şi Galaţi, deşi foarte apropiate, coexistau fără să aibă legături
econo�ice temeinice între ele, fără să formeze o entitate organic legată.
de cermţele. dezvoltării economiei naţionale. Mai mult chiar, ele se con
curau destul de puternic, întrucît capitaliştii înfiinţaseră_ în ambele oraşe:
_întreprinderi similare în ramurile alimentară şi uşoară. .
C ARACTERIZAREA NODULUI INDUSTRIAL IN FOfillARE, GALAŢI - BRĂILA,

lN ANII REGIMU LUI DEMOCRAT-P OPULAU
În �nii puterii populare, ind�stria oraşelor Galaţi şi Brăila a cunoscut

o puterrucă dezvoltare în cadrul industrializării socialiste a tării
După naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, · trecîn
du-se la reconstrucţia pe baze socialiste a industriei, o serie de întreprinderi
3 NODUL INDUŞTRIAL IN FORMARE GALAŢI - BRAILA
existente au fost comasa.te în unităţi mai mari, care au fost lărgite şi

înzestrate cu utilaje noi, ceea ce a permis o creştere rapidă a producţiei
şi trecerea la o specializare a întreprinderilor.
Din suma de circa 7 miliarde cît au reprezentat investiţiile reparti
zate regiunii Galaţi în perioada 1951 -1960, industriei centrelor Galaţi ,
Brăila i-a revenit aproape jumătate. Cea mai mare parte a acestora a fost
utilizată în reconstrucţia întreprinderilor industriei grele. Pentru asigID'a.
rea cu surse energetice capabile să susţină dezvoltarea industrială şi urba
nistică a centrelor Galaţi şi Brăila, micile termocentrale electrice existente
în trecut au fost în parte mărite, iar: pe lingă întreprinderile construite sau
reconstruite, s-au construit noi centrale, cum sînt : termocentrala. electrică.
din cadrul Combinatului de celuloză şi hîrtie de la Brăila şi aceea care ali
mentează, unele întreprinderi ale Combinatului de industrializare a lemnu-
lui din Brăila.
În anul 1958, prin prelungirea liniei de înaltă tensiune de 110 kV
Borzeşti_- Focşani, centrele Brăila şi Galaţi au fost racordate la sistemul
energetic naţional ;· din anul 1962 aceste centre sînt alimentate cu gaze
natu,rale din cîmpurile gazeifere ale Podişului Transilvaniei.
Pe baza principiului apropierii centrelor consumatoare de bazele.
de materii prime din zona apropiată au fost create puterbice şi moderne
unităţi industriale, dotate cu cele mai noi utilaje şi instalaţii, cum s'înt
Combinatul de celuloză şi hîtrie de la Brăila, situat în, sudul oraşului„
Fabrica de· conserve Zagna -Vădeni, amplasată la jumătatea distanţei
dintre Galaţi şi Brăila, şi două întreprinderi noi în cadrul Combinatului
de industrializare a lemnului de. la Brăila : Fabrica de plăci aglomerate
din aşchii de lemn (P.A.L. ) şi Fabrica de chibrituri, complet modernizate
şi parţial automatizate. . •
Toate aceste noi obiective industriale, valorificînd la un nivel supe..:
rior bogatele resurse ale zonei înconjurătoare şi intensificînd legăturile.
de producţie, atît în cadrul, cît şi în afara nodului, contribuie la contu-
rarea şi formarea acestui nod industrial.
O serie de întreprinderi din ra�urile metalurgiei feroase şi a construc
ţiilor de · maşini şi a prelucrării, metalelor, ca Uzinele „Laminorul" Galaţi
precum, şi „Progresul" şi „Laminorul" din Brăila, au fost reutilate„
modernizate şi lărgite cu secţii nou construite. Şantierul naval din Galaţi
a fost dezvoltat, în prezent el construind vase de mare tonaj (4 500 t),.
iar şantierele „1 Mai" şi „Viitorul" din Brăila au fost comasate într-o
unitate mai puternică, profilată pentru reparaţii de nave şi construcţii
de vase fluviale. La Galaţi s-au înfiinţat o fabrică pentru producţia de
piese de schimb necesare căilor ferate şi o staţie de sortare a minereurilor
de fier importate. 1n ramura materialelor de construcţii, pentru ,a se
sprijini dezvoltarea industrială şi urbanistică a ţării şi deci şi a celor două
oraşe B;răila şi Galaţi, s-a mărit şi modernizat capacitatea de producţie
a Fabricii de ciment „ Stînca" din Brăila şi au fost construite două fabrici
noi de cărămidă în acelaşi oraş şi una de cahle la Galaţi. În cadrul industriei
de .prelucrare a lemnului a luat fiinţă Combinatul de industrializare a
lemnului de la Brăila, cu întreprinderi reutilate şi organizate pentru
producţia de cherestea şi mobilă în centrul Galaţi, cu întreprinderi nou
C. COSMA, A. GHENOVICI, I. GRUESCU, D. I. OANCEA şi CR. STAN 4
:so
construite situate în oraşul Brăila, precum şi Fabrica de lăzi de la Şen

dreni. în industria celulozei şi hirtiei, ramură ;nou creată în regiune, a
intrat în functiune, încă din anul 1959, secţia de cartoane duplex-triplex,
iar din anul 1961 sectia de celuloză din stuf pentru fibre artificiale, ambele
din cadrul Combinatului de celuloză şi hirtie de la Brăila. În sectorul
industriei uşoare s-a creat, prin reorganizare şi reutilare, . o unitate textilă
\J
}
' . .
(�· : < :�: ,,
.,-:)}it }
. ---
1955 1960
�, t%�l -z B [ZJ , ffi s
□ as
3
• s IlIIIIIIID 1 s
Fig. 1 . - Structura i ndustriei nodului în formare Galaţi - Brăila,
în anii 1 955 şi 1 960.
J, Industria metalurgiei feroase ; 2, industria constructiilor de "maşini şi a prelu•
crii.rii met&lelor ; 3, industria chimică ; 4, industria celulozei şi hlrtiei ; 5, i ndustria
materialelor de constructii ; 6, industria de prelucrare a lemnului ; 7, industria
textilă şi a confectiilor ; 8, industria alimentară ; 9, industria săpunului.
integrată de prelucrare a bumbaculuf ...:.. Întreprinderile Texttle Galaţi- ,

,dotate cu secţii ,µoi de filat şi finisaj, şi s-a înfiinţat , o fabrică modernă
-de confecţii la Brăila. În ramura alimentară, pe lingă intreprinderile
existente s-au construit numeroase secţii noi, care au fost reorganizate
.�i
. specializate pe subramuri şi prod-µ,se noi (vinificaţie, produse lactate,
-conserve de legume, c�rne şi' fructe etc. ).
Astfel, reconstruită şi dezvoltată, industria c�ntreior din cadrul
nodului industrial în formare Galaţi-Brăila a căpătat un car�cter ll):ai
•Complex şi o structură mai diferenţiată. Pe lîngă· faptul că au apărut
.ramuri şi subramuri noi (industria hirtiei şi a celulozei pe bază de stuf,
industria de plăci aglomerate din aşchii de lemn, industria confecţiilor,
industria conservelor de legume, carne şi fructe), importante schimbări s-au
_produs şi în structura ramurilor industriale, schimbări reflectate în rapor
tul ponderilor deţinute de acestea în comparaţie cu vechea structură a
industriei din centrele Galaţi ·şi Brăila (1938) �
Dacă înainte de anul 1938 industria uşoară şi industria alimentară
ocupau primele locuri în · producţia globală industrială a acestor centre,
fo prezent, ca urmare a dezvoltării cu pi:ecădere a industriei mijloacelor
:s NODUL INDUSTRIAL lN FORMARE GALAU - BRĂILA 81
de producţie şi în această parte a ţării, locul întîi îl deţine industria con

strucţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor . .Acestei ramuri, în· anul
1960, îi reveneau 33,4 % din valoarea producţiei globale industriale a no
dului (fig. 1 ) . Locul al doilea îl ocupa, în acelaşi an, metalurgia ferml.să,
-cu 25,1 %- .Acest fapt se datoreşte creşterii, în anii puterii populare, a
.ramurilor industriei grele (fi�. 2).
'"'. l
m·1i le1
1 �- 2� 3. IITL½
5 . llllillll
,oo l 1B 2�
1!155
3.EJ mm1 4 [;:miil 5 IIIIIIIII] 6. a
6 .- 7.� 7. E:3 8� 9. �
8. � 9.�
•
iOO
"600 I
500
.,
400
JOO !
100
100
IJ
Fig. 2. - Dinamica industriei nodului in formare Galaţi'- Brăila, in anii 1 955 şi 1 960.
1 , Industria metalurgiei feroase : 2, industria constructillor de maşini 11i a prelucrări i metalelor : 3, industria
-chimică. : 4, industria celulozei şi hirtie i : 5, industria materialelor de constructl i : 6, Industria de prelucrare
a lemnului : 7, industria textilă, şi a confectillor : 8, Industria alimentară. : 9, industria să.punului.
În perioada 1950 -1960, indµstria metalurgiei feroase a crescut de

do;uă ori, iar aceea a construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor de
-4,5 c ri. Pe locul al treilea se situa industria -alimentară, cu ·o greutate
specifică de 23,4 %, urmată de industria textilă, care "împreună cu indus
tria confecţiilor deţinea· 9,4 % din valoarea producţiei globale industriale
.a nodului.
în anul 1960, nodul industrial în formare Galaţi -Brăila - deţinea
.87,4 % din valoarea producţiei globale a regiunii Galaţi şi circa 4 % din
.aceea a· R. P. Romîne. ·
Producţia industriei · nodului în formare Galaţi -Brăila, deşi deţine
<> pondere relativ mică din producţia ţării, se caracterizeaz,ă totuşi printr-o
.6 - C . 32911
C. COSMA, A. GHENOVICI, I. GRUESCU, D. I. OANCEA şi CR. STAN
82
greutate specifică mare a unor ram�i ind�striale de �'.1ză, :puternic ?:ez

voltate in anii puterii populare. În mdustr1a construcţiilor ş1 reparaţiilor
de vase el detinea, in anul 1960, mai mult de jumătate din producţia ramurii
pe ţară, iar ' in pr�d:i,icţia de _ laminate ?nit.e � Ş?aţe circa 1/5. Celelalte
produse ale industriei �od�m au ponderi �a1 mici faţa de valoarea yro�uc
V
ţiei respective pe ţara : e1ment 5,2 %, fire de bumbac 6,6 %, ţesatui, de

bumbac 4,3 %·, uleiuri şi grăsimi vegetale 9,2 %, produse zaharoase . 5, 5 %.
săpunuri 12_, 2 % etc.
. Sub ra.portul specializării producţie i, acest nod industrial in formare,
se remarcă prin fabricarea unor produse şi sortimente unice pe ţară ( car
gouri de mare tonaj, excavatoare, celuloză pe bază de stuf etc. ), , care·
reprezintă o trăsătură specifică industriei sale.
Uzinele „Laminorul" din Galaţi ' produc variate sortimente de tablă
subţire, Uzinele „Progresul" din Brăila fabrică excavatoare, screpere, .
compresoare, betoniere, vagoane siderurgice şi unele utilaje pentru indus-·
tria grea şi pentru recoltarea şi prelucrarea stufului. Ş antierul naval din
Galaţi, cel mai mare din R. P. Romină, construieşte vase de mare tonaj,
precum şi diverse tipuri de vase fluviale, iar uzina mecanică din acelaşi
.oraş produce diferite piese de schimb. Acestor unităţi li se alătură Fabrica..
de plăci aglomerate din aşchii de lemp., din cadrul Combinatulµi de indus
trializarea lem:p.ului de la Brăila, care produce 83 ¾ din producţia naţio
nală de plăci aglomerate, şi Combinatul de celuloză şi hlrtie de la Brăila,
ca principale intreprinderi de acest gen din ţară.
Raportată la mărimea teritoriului său, de aproximativ 180 km.2 , .
concentrarea producţiei nodului industrial - în formare Galaţi-Brăila apare
acentuată. Cea mai mare parte a producţiei industriale (97, 1 %) se află
concentrată în cele două oraşe-porturi --'- baze de atracţie şi dezvoltare a,.
industriei, apropiate ca distanţă ( c.irca 30 km) şi asemănătoare ca ·mărime
- Brăila, care deţinea 52,1 % in anul 1960, şi Galaţi, care, in acelaşi an,
participa cu 45 % la valoarea producţiei globale industriale a nodului ;,
restul · producţiei industriale aparţine, în proporţii mici, noilor centre
Vădeni, 1,4 %, Şendreni, 01 5 % etc.
Nodul industrial în . formare . Galaţi - Brăila are condiţii favorabile
de dezvoltare şi în ceea ce priveşte forţa de muncă. Astfel, în anul 1960,
populaţia lui . număra 219 OOO de locuitori, din care marea majoritate·
(96,2 %) revenea oraşelor Galaţi şi Brăila. Cele două oraşe, precum şi
localităţile Fileşti, Şendreni, Vădeni şi Chisea.ni, furnizează, în cea. mai
mare parte, forţa de muncă necesară marilor intreprinderi industriale ..
LEGĂTURILE ECONOMICE
Elementul esenţial care stă la· baza formării nodului industrial;

Galaţi -:- �răila il constituie legăturile lui economice. în caclrul acestora,,
cele m'.11. importante sînt legăturile . de producţie dinti'e · intreprinderile·
nodulm 1�dusţrial, pe linia cooperării şi specializărţi şi a aprovizionăl:ii
cu matern prime.
7 NODUL INDUSTRIAL IN FORMARE GALAŢI - BRAILA 83
Datorită dezvoltării puternice, în anii puterii populare, a obiecti

velor industriale, mai ales a acelora din cadrul metalurgiei feroase şi
industriei construcţiilor de maşini şi al prelucrării metalelor, între unităţile
industriale de aici s-au format şi se dezvoltă legături economice (fig.3).
. '
· Fig: 3. - Structura şi legăturile de producţie ale norlului

industrial · în formare, Galaţi - Brăila (1960). ·
1. Industria metalur&lel feroase ; 2, Industria constructlllor de maşini şi a
prelucrării metalelor : 3, Industria chimică ; 4, lndnstrla celulozei şi hlrtlel ;
5, lndnstrla materialelor de CODl!tructll ; 6, Industria de prelucrare a lemnului ;
7, indnstrla textilă şl a confectlllor ; 8, industria alimentară ; 9. indusţria
săpunului.
Astfel, Uzinele „Laminorul" din Galaţi fabrică şi trimit diferite sortimente

de tablă Şantierului naval din Brăila pentru construcţia şi repararea na
velor, precum şi tablă cositorită pentru producţia de cutii de conserve
' necesară fabricii de la Zagna-Vădeni. Uzinele „Progresut' din Brăila
cooperează cu,Şantierul naval din Galaţi, furnizîndu-i diverse piese pentru
C. COSMA, A. GHENOVICI, I . GRUESCU, D . I . OANCEA şi CR. STAN 8 .
84
construcţia vaselor şi alte materiale . De asemenea, aceeaşi uzină din Brăila

produce utilaje pentru laminoar� necesare_ · uzinelor _ ! ,Lamin?r�" din
Galaţi precum şi . utilaje tehnologice pentru mdustna alimentara dm cen
trele ;cestui nod. Uzinele „Progresul" furnizează, de asemenea, atît
diverse maşini şi utiţaje, care sînt folosite în reconstrucţia şi moderni
zarea oraşului Galaţi, cît şi unele utilaje pentru prelucrarea stufului şi
pentru industria hîrtiei ş� �e�uloz�i. Uzina „Laminorul" din _ �r�ila trin_iite
la Galati. însemnate cant1taţ1 de fier-beton pentru construcţiile mdustriale
şi blocurile de locuinţe, iar Uzina mecanică din Galaţi furnizează între
prinderilor din Brăila diverse yiese de - � c� m? ·
V
ţn
ramura !llateri3'.lelor de
construcţii se remarca expedierea unei parţi dm producţia de ciment a
fabricii „ Stînca" din Brăila şi a - unor însemnate cantităţi de cărămidă
către şantierele de construcţii de la . Brăila ��i Galaţi. ·
întreprinderea de industrie chimică „Policolor" din Galaţi aprovi
zionează cu 1acuri şi vopsele fabricile de mobilă şi şantierele navale · din
cele două centre ale nodului industrial. În cadr1.1l industriei de prelucare
a lemnului, fabrica din Şendreni trimite cherestea şantierelor navale Galaţi
şi Brăila pentru construiţea mobili�rului vaselor, precum şi lemn prelu- ·
crat fabricilor de mobilă din cele două mari oraşe. De asemenea;· centrul
Şendreni furnizează mari cantităţi de ambalaje din lemn Fabricii de con
serve Zagna-Văde� şi Combinatului . de celuloză şi liîrtie de la_ Brăila,
iar acesta din u rmă aprovizionează, la rîndul său, cu cartoane duplex
triplex di.verse unităţi ale industriei alimentare din Brăila şi, Galaţi. O
parte din produ cţia Fabricii de plăci aglomerate din aşchii de lemn de la
Br,ăila este utilizată de şantierele navale din Galaţi şi Brăila pentru cons
trucţiile interioar_e ale vaselor şi de către toate întreprinderile de mobilă
din cele două centre.
în ramurile textilă şi confecţii s-au stal;>ilit legături de producţie,
atît prin intermediul Întreprinderilor textile Galaţi, care trimit Fabricii
de confecţii din Brăila ţesătuTi fine din bumbac folosite ca materi� primă ·
pentru confecţionat lenjerie, cît şi prin întreprinderea „Năvodul" din
Galaţi, care liVTează sfoară şi aţă specială p·entru producţia de covoare
cooperativelor meşteşugăreşti de - artă populară din c�le două oraşe.
În cadrul industriei alimentare, Întreprinderea de morărit şi decor
ticare din Brăila trimite făină fabricilor de paste făinoase şi biscuiţi
,,Dunăreana" din Galaţi şi „ 7 Noiembrie" din Brăila. Pentru fabricarea·
biscuiţilor şi a produselor zaharoase întreprinderea de glucoză din Brăila
trimite glucoză şi amidon · fabricii de biscuiţi din Galaţi, iar cea de uleiuri
ve getale „Prutul" din Galaţi trimite plantol 1 fabricii de biscuiţi din
Brăila. Pentru Fabrica de conserve Zagna-Vădeni se aduce carne de la
abat.oarele din Brăila şi Galaţi, legume şi fructe de la unităţile socialiste
agricole şi de ?olectare din zona apropiată. Importante cantităţi de peşte
de la Întreprmderea piscicolă din Brăila se valorifică în cadrul a două
secţii de sărat şi co �se�vat peştele ale întreprinderii de industrializare şi
9-esfacere a peştel m dm Tulcea, amplasate în oraşele Galaţi şi Brăila.
1 Plantol ul este o m aterie alimentară asemănătoare untului si !nlocuitoar c
. ,
' a lui ' fabricat ă
din ulei vegetal hidrogenai. , . ,
9 NODUL INDUSTRIAL IN FORMARE GALAU - BRĂILA 85
Întreprinderea de morărit şi decorticai:e din Brăila trimite coajă de orez„

utilizată· ca izolant, Fabricii de plăci aglomerate din aşchii de · lemn . din
aceeaşi localita;te, iar amidon pentru apret Întreprinderilor Textile GalaţL
În cadrul celorlalte ramm'i industriale s-au stabilit unele leg�tlµÎ
pe linia aprovizionării cu materii prime sau cu materiale auxiliare. Astfel,
grăsimi animale · provenite din abatoarele Galaţi şi Brăila şi unele canti-
IJ '
.... h
...
{'"\.-::_ .
L E O EPI DA
4:-' .... ...\
..
/ -.- 2 .
_... 3 ,
---11- 4 .
- s.
--'-- 6 ·
-- ? .
-- 8
R. A
Fig. 4. - Aprovizionarea cu materii prime a întreprinderilor nodului industrial în formare

Galaţi - Brăila ( 1 960).
J , Cărbuni ; 2, produse petroliere ; 3, produse siderurgice, maşini şi utilaje ; 4, produse chimice ; 5, materiale de
construcţii ; 6, produse din le� ; 7, produse textile ; 8, produse agro•alimentare.
tăţi de uleiuri vegetale de . la Fabrica ,_,Prutul" sînt trimise Fabricii de

săpun „Apollo" din Galaţi, iar glicerina industrială produsă în această
întreprindere, uzinelor metalurgice din Brăila.
Alături de aceste. legături, formate · în cadrul teritorial al nodului
industrial, specializarea şi concentrarea producţiei au determinat şi le
gături strînse cu regiunile înconjurătoare şi cu alte centre din ţară_
Ariile de unde se aduc unele materii prime şi în care se desfac produse ··
finite alcătuies_c zonele apropiată şi îndepărtată.
Cele mai intense legături aparţin zonei apropiate; alcătuită din teri
toriul regiunii Galaţi şi nordul regiunii Dobrogea (raionale Măcin şi Tulcea,)
(fig. 4). Din cadrul acestei zone � cu numeroase căi de comunicaţie,
C. COSMA, A. GHENOVICI, I. GRUESCU, D. I. OANCEA şi CR. STAN 10
86
int re care curs ul navigabil al Dunării, patru artere feroviare şi 10 şosele -

o raşele Brăila şi Galaţi se aprovizionează cu variate produse şi materii prime !
printre care mai _ im p o1:tante sî�t. .: lemnul de esenţă_ _ mo:i,le, peş_tele ş1
stuful din delta ş1 balţile Dunarn ; legumele, struguru, vinul, arumalele
d in raioanele Galaţi, Bujor, Focşani, Panciu ; cerealele, animalele din ra
ioanele Brăila, Galaţi. ·
Zona îndepărtată cuprinde restul teritoriul}li ţării, legăturile econo
mice fiind foarte variate şi mai dezvoltate cu regiunile care reprezintă
vechea atie de influenţă comercială a celor două mari porturi, şi anume,
Bacău, Iaşi, Suceava, Dobrogea, Bucureşti şi Ploieşti. Din această zonă
nodul industrial in formare se aprovizionează cu : cărbuni din regiunile
Bacău, Ploieşti, Hunedoara ; cocs, fontă, oţel, laminate de la Hunedoara,
Reşita, Oţelul Roşu ; produse petroliere din regiunile Bacău şi Ploieşti ;
utilaJe şi maşini de la Bucureşti, Ploieşti_ şi Bacău ; materiale de construcţii,
produse chimice din regiunile Su ceava şi Bacău. În acelaşi . timp, zona
îndepărtată primeşte din centrele Brăila şi Galaţi o gamă variată de
produse, dintre care mai importante sint : diferite sortimente de tablă
subţire, produse trefilate, utilaje pentru construcţii, se:r;niceluloză, celuloză,
lacuri şi vopsele, produse metali<;ie, materiale d� construcţii, produse din
lemn etc. •> · •
Dată fiind specializarea pe plan naţional a intreprinderilor din nodul
Galaţi-Brăila în fabricarea unor anumite produse, se constată formarea
unor legături de cooperare ale nodului cu unele unităţi din cadrul acestei
zone. Astfel; u zinele de utilaj greu „Progresul" din Brăila cooperează cu
unităţi industriale . din centrele Bucureşti, Craiova şi Reşiţa la fal)ricarea
materialului rulant (locomotive Diesel electrice), iar cu şantierele navale
de la Turnu- Severin, Olteniţa şi Giurgiu la construcţia ,§i reparaţiile de
vas·e maritime şi fluviale. Întreprinderea de glucoză şi bere din Brăila
furnizează unor unităţi ale industriei chimico-farmaceutice din Bucureşti
gluten pentru fabricarea glutaeidului. Întreprinderile textile Galaţi primesc
peri.tru finisare ţesături de bumbac. de la fabricile · din Bucureşti, Arad şi
Roşiorii de Vede. Din intreprinderile nodului industrial Galaţi - Brăila
se trimit fabricilor de produse zaharoase din Bucureşti glucoză, Uzinelor
„23 August" dextrină, iar Fabricii „Zarea·" , to.t din capitală, distilat din
vin pentru fabricarea coniacului.
În general, legăturile economice ale nodului industrial in formare
Galaţi: - Brăila s-au dezvoltat, în anii puterii populare, pe linia legăturilor
de producţie şi a profilului de specializare, în primul rjnd, în ramurile in
dustriei · grele, ca urmare a cerinţelor industrializării socialiste a ţării, şi,
în al doilea rînd, in industria uşoară şi alimentară, pentru continua ridi-
care a nivelui de trai al populaţiei.
În cadrul legăturilor economice externe ale R. P. Romine, nodul
indu� trial în formare Galaţi - Brăila are un rol important. Prin inter
mediul acestor două mari oraşe-porturi _s-au stabilit · .multiple legături
economi.ce cu numeroase ţări, din care se importă minereuri de_ fier, ma
şini şi utilaje, bumbac, fire de nailon, sfoară de manila etc.
La exportul R. P. Romfue, nodul indust:r:ial în formare Galaţi -
Bră.ila participă cu însemnate cantităţi de . produse indu striale. Dintre
11 NODUL INDUSTRIAL IN FORMARE GALAŢI - BRAILA 87
:acestea menţionăm : celuloză din stuf în R. D. Germană, R. S. Cehoslo

vacă şi R. P. Polonă ; ciment în U.R. S.S: şi în unele ţări . din apusul Europei ;
"ţesături de · buml:>ac în R.F Germană, Italia, Irak, Indonezia, R. S. F.
.Iugoslavia ; le:rp.n în R. P. Chineză. Unele produse din lînă şi covoare
romîneşti şi orientale sînţ destinate exclusiv exportului. Calitatea supe
Tioară a plăcilor aglomerate din aşchii de lemn fabricate la Brăila a deter
minat exportul acestui produs în mai multe ţări, între care : R. S. Ceho
.-slovacă, R . S _. F. Iugoslavia, Anglia, Franţa, U.R. S.S., R.F. Germană,
·Grecia, R.A. Unită. Se mai .exportă carto:p. duplex-triplex în R.F. Ger
mană şi conserve de legume şi fructe în ţările socialiste.
Nodului inc\ustrial în formare Galati - Brăila i se -deschid însem
.nate pei.· spective de dezvoltare prin construirea marelui combinat siderurgic
de la Galaţi, care va intra în funcţiune în anii următori. Aici vor fi cons
truite laminoare pentru prelucrarea oţelului, o turnătorie şi o forjă, care
:S ă fabrice piese ecesare industriei constructoare de maşini grele. Ca urmare
:a construirii acestui mare obiectiv, industrial; se vor extinde toate între
- prinderile metalurgice din cuprinsul nodului industrial în formare Galaţi
- Brăila şi se . vor crea ample legături de cooperare cu celelalte întreprinderi
metalurgice din ţară, contribuind astfel la dezvoltarea industriei construc
ţiilor , de maşini din . R.P. Romînă.
O mare dezvoltare va înregistra industria construcţiilor navale,
-care va trece la construirea de cargouri mari de 1 0 000 - 1 2 OOO t. Vor
-cunoaşte o mare dezvoltare. şi Uzinele de utilaj greu „Progresul" din
.Brăila, care vor produce diferite maşini şi utilaje pentru construcţii,
·utilaj siderurgic, maşini-unelte etc. De asemenea, îşi vor mări capacitatea
· u_zina „Laminorul" din Brăila şi Uzinele „Laminorul" din Galaţi, pentru
:a corespunde necesităţilor mărite ale noilor construcţii.
O dată cu intrarea în funcţiune a marelui combinat siderurgic de la
Galaţi, legăturile de producţie ale nodului industl'ial se vor amplifica şi
intensifica mult, întrucît actualele întreprinderi metalurgice vor primi
metalul şi produsele semifinite necesare procesului de producţie de la acest
-combinat, care, · astfel, va ·contribui şi mai mult la consolidarea _nodului
industrial Galaţi - Brăila, în prezent în formare.
O contribuţie î,nsemnată în _dezvoltarea legăturilor exterioare ale
. .Q.odului' o va aduce, de asemenea, . intrarea în funcţiune, cu capacitatea
totală de producţie, a Combinatului de celuloză şi ' hîrtie de la Brăila.
În concluzie,i nodul industrial în. formare Galaţi - Brăila, dezvoltat
in anii puterii populare prin reconstrucţia socialistă_ a industriei, consti
tuie o bază indusţrială cu o structură variată, cu un grad de specializare
-care se acoentuează şi cu multiple l,egături economice, menit să contribuie,
într-o largă măsură, la ridicarea economică a regiunilor înconjurătoare
:şi la întărirea legăturilor economice externe.
B I B L I OGRAFIE
• * • (1960), Congresul al I Ii-lea al Partidului Muncitoresc 'Romln, B ucureşt i, Edi t . politică.

,GEORGESCU LILIANA (1941 ), Localîzarea şi structura industriei romlneşli, Bucureşti, Cartea
RQminească.
88 C. COSMA i A. GHENOVICI, I. GRUESCU, D. I. OANCEA şi CR. STAN 1 2'
HASJWANU M . şi colab . , ( 1 957), Geografia economică ci R. P. R. , B_ucurcşli, Edit. ş t i inţifică •

• ( 1 961 ) , A nuaru.I slalislic al R. P . R . , 1 9 6 1 , Bucur eşt i .
• • ( 1 959), Economia Rom lniei Intre anii 1 9 4 4 - 1 9 59, Bucureş t i , Edi t . Acad. R. P.R.
• • ( 1 938 - 1 939), Enciclopedia Rom îniei voi II şi voi. I I I,° Bucureş t i .
• • ·( 1 960), Monografia geografică �- Republicii Popu(are Rom/ne, voi. I I , partea I , GeografiCfl.
economică pe ram_uri, Buc_ureşti, E dit. Acad. R. P.R:
Institutul de geologie ş i geografie

al Academiei R. P. R., Bucureşti-.
Primit în redacţie la 27 noiembrie 1 96 1 .
HARTA MORFOSTRU0TURALĂ ·A .SUB0.A RPATILOR
' ..,.
DINTRE SLĂNI0U L BUZĂULUI ŞI . 0RI0OVUL SĂRAT
DE
LUC IAN BADEA ş i G H . N ICU LE SCU
( 9 1 ),
În sectorul subcarpatic menţionat relieful s � caracterizează prin abundenţa

formelor structurale şi, in general, prin adaptarea morfologiei la condiţiile geolo
gice. Cele trei zone mari morfostructurale analizate în articol se deosebesc şi
din p unct de vedere geomorfologic.
Variaţia litologică şi structurală, mişcăTile neo l cctonicc p use in evidenţă
de deformarea teraselor şi de b ombările sau l ăsă.rile axiale ale cutelor sînl prin
cipalele con di ţii sub care s-a desfăşurat eroziunea. Evolu ţia geomorfologică nu
prea avansată a regiunii arată vîrsta cu totul recent·ă a 1;elicfului subcarpatic din
regiunea studiată.
În timpul . cuaternarului, zona Subcarpaţilor de curbură a fost

supusă unei denudări puternice, manifestată atît sub influenţa înălţă ri-·
lor în bloc şi locale, cît şi a continuei c<;>borîri a nivelului de bază general şi
local. Acţionînd pe bazine hidrografice, această denudare (în ansamt?lul
căreia predominantă este eroziunea fluviatilă) a dat naştere unui relief
de dealuri, · masive deluroase, depresiuni şi · bazinete adaptate în mare
parte la condiţiile litologice şi structurale. Dar, cu toată intensitatea ei,
eroziunea nu a reuşit să modifice prea mult relieful tectonic creat în timpul_
mişcărilor pliocen-cuaternare, astfel că,, în aspectul general al reliefului.
actu�l, influenţele litologiei şi structurii sînt foarte evidente.
Referindu-ne numai la dealurile subcarpatice dintre Slănic şi Cricov: 1
şi comparîndu-le cu alte unităţi geomo:Ilfologice din R.P. Romînă, se-
-
· • Comunicare prezentată la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a I nsti l u l ului de geologic
şi geografie al Acad. R . P.R. · din 29 - 31 n'iai 1961.
1 Lucrarea a fost lntocmilă pc baza cercet iirilor de Leren întreprinse de L u c i a n.
B a d e ·a intre văile Buzăului şi Slănicului . şi de G h. N i · c u l e s c u inl rc . văile Buzăului şi.
Cricovului Sărat.
St. şi cerc. de geol . , eeof. şi eeogr., Seria geoeraflc, Tomul 1 1 , P. 811 - 1 05, Buc1,1reşti . 1964.
LUCIAN -BADEA �i GH. NICULES CU 2
'90
-poate afirma că aceste dealuri reprezintă un relief în ansamblul căruia

formele structurale au caracter dominant. Trebuie, de asemene a, sub
liniat că varietatea litologică a contribuit în mare măsură la punerea în
-evidentă a structurii geologice · şi la individualizarea unor u�tăţi şi sub-
unităti' moIJfostructurale (fig. 8).
'.Analiza raporturilor dintre structură (înţeleasă ca o condiţie princi
pală tectonică şi litologică în acelaşi timp) şi formele de relief a dus la
-separarea unor subdi�ziuni m_?rfo�tructurale �entru ? ar�cteriza!e�
,că, rora s-a tinut seamă m egala� masura de morfologie, de prmcipalele lmn
tectonice, de litologie şi de vîrsta forp:1aţiunilor din cam este constituit
relieful. în modul acesta s-au separat trei zone morfostructurale - zona
-monoclinală levantin°cuaternară,_ zona morfostructurală pliocenă cu cute
.largi şi zona mio-pliocenă _ puternic cutată --:-·, delimitate pe hartă cu o
linie groasă şi notate cu ·cifre romane încercuite. În cuprinsul lor, princi
palele forme de relief (dealurile şi depresiunile) sînt reprezentate pe harta
,generală prin fond . colorat, repartizîndu-se culori închise pentru dealuri
şi culori deschise pentru depresiuni.
Structurile şi litologia sînt reprezentate prin diferite signaturi de
.culoare roşie, iar raporţul reliefului cu structura (conform sau invers)
prin haşuri rare, verticale sau oblice, de culoare albastră.
1. ZONA DEALURILOR PIEMONTANE DEZVOLTATE PE iSTRUCTURA M_ONOCLINALĂ

LEVA,NTIN-CUATERNARA
Această zonă se situează la exteriorul Subcarpaţilor, începînd din

-dreptul v�ii Buzăului către NE. Este alcătuită în întregime din alt�rnanţe
-de pietrişuri şi nisipuri cu structură monoclinală (fig. 1 ). ·Prin poziţia ei,
face trecerea între dealurile subcarpatice propriu-zise şi cîmpie, repre
-zentînd un piemont colinar a cărui notă ca1·acteristică este dată de pre
zenţa unor _ întinse suprafeţe structurale de acumulare, delimitate de
.aliniamente de cueste orientate către V, NV şi N, iii funcţie de unghiul
,de incidenţă al văilor cu înclinarea stratelor.
II. ZONA DEALURILOR ŞI DEPRESIUNILOR COR ESPUNZĂTOARE

_STRUCTUR ILOR PLIO<;ENE
Zona morfostructurilof . pliocene se caracterizează prin cute simJ>le

;şi largi, aproape simetrice, pe aldcuri foarte puţin faliaţe sau decroşate.
în unele sectoare, cutele prezintă bombări şi afundări axiale. Întreaga
:zonă are o lăţime ce nu depăşeşte 10 km şi se desfăşoară de la N de- valea
Slănicului pînă în valea Teleajenului. La obîrşia Cricovului Sărat, această
zonă se îngustează treptat şi prezintă o întrerupere, datorită înlăturării
-complete . a formaţiunilor pliocel).e şi scoaterii la zi a celor miocene, în
dreptul unei probabile bombări axiale a· cutelor. . .
Constituţia litologică fiind foarte favorabilă înaintării rapide a erozi
unii (întrucît predomină marno-argilele şi _ nisipurile necimentate),- această
3 HARTA MORFOSTRUCTURALĂ A SUBCARPAŢILOR 91
zonă a fost diferenţiată în depresiuni şi masive deluroase; care se găsesc

în raport · direct sau invers cu · tectonica şi în foarte strînsă dependenţă
,d e natura rocilor . .
• A. D e a 1 u r i 1 e ş i m a s i v e 1 e d e 1 u r o a s e
a) Dealuri _ de anticlinal ( con(orme cu structura). Aceste dealuri
.corespund unor anticlinale în axul cărora de obicei sînt sculptate butoniere
1
Fig. 1. - Profil ln formaţiunile zonei- mono

clinale piemontane, situat ln versantul stlng <7
al văii Buzăului intre Săpoca : şi .,.1Jrlaţi. 4
.
1, De1>0zit Iuto-nisipos. gălbui-roşcat, cu aspect loes
eoid ; 2. pietrişuri puternic rulate cu stratificatte
·tncruclşatl!., cuprlnztnd pungi nisipoase şi argilo
nisipoase ; , 3, nisipuri fine, uneori · Jutoase, slab
cimentate, gălbui sau gl!.lbui-cenuşii ; 4, pietrişuri
ml!.runte, cu ·stratificaţie fin deltaică, cu treceri
treptate pe verticali!. tn nisipuri ; 5, intercalaţll de
orizonturi de soluri îngropate. cenuşii-gălbui sau
negricioase, de obicei compacte, care se rup tn buci!.ţi
prismatice ; 6, discordanţi!. (suprafaţi!. de ero� iunel.
şi văi de anticlinal, reprezentînd un relief . secundar, suprainipus. Din

-această categorie fac parte Dealurile Arbănasi împreună cu Dealurile
Pîscul Cerbului, dezvoltate pe anticlinalul Berca - Arbănaşi. Deoarece
în lungul acestui anticlinal s-a format o butonieră tipică (Depresiunea
Pîclele - Beciu), d_ealurile sînt separate în două şiruri secundare ce se
unesc la N într-un singur masiv prelungit pînă în valea Slănicului. Privite
în amănunt, cele două şţruri de dealuri apar ca dealuri de flanc, delimitate
de cueste clare, dispuse faţă în faţă, ca resturi ale anticlinalului Berca __:_
Arbănaşi. Cu toate că_ sînt · sculptate mai ales în depozite friabile (marno
argile nisipoase), datorită unei înălţări tectonice recente altitup.inile lor
ajung · la 540 - 550 m.
Dealurile · Urlaţilor ( Urloiului) se întind la E .."::de Cricovul Sărat .
{înglobînd bazinul superior ::t.l · Cepturei) şi corespund unui anticlinal
larg, cu direcţie SV-NE, faliat axial. Cele mai mari înălţimi din această
92 LUCIAN BADEA şi GH. NICULESCU 4-
portiune ( peste 400 m) se înşiră chiar în lungul axului acestuia. În partea.

de V spre Cricov, anticlinalul prezip.tă ,o lăsare periclinală, iar în dreptul
văii Ceptura ( către E) o uşoară bombare. Aici eroziunea a format butoniera
Sudiţi, scoţînd la zi nu numai dacianul, ci şi . de:p ?zitele mai vechi, al�
_
ponţianului. înclin�rea gen�rală a Dea�1;1rilor U�laţilor spre SV este con
formă cu afundarea treptata a structurn respective.
b) Dea 1 uri cu s t ru c t ur ă monoclinală, de flanc. În această grupă
intră .· dealurile formate pe flancuri de anticlinal sau sinclinal mai larg
dezvoltate . Morfologia de amănunt este foarte asem�nătoare cu cea din_
zonele monoclinale propriu-zise, aici remarcîndu-se o mar� frecvenţă
a cuestelor şi a suprţ1,feţelor structurale.
La N de valea Buzăului, -se întîlneşte un sector de dealuri cu înălţimi
de 450 - 600 m, care corespun(l flancului vestic, foarte dezvoltat, al
sinclinalului Joseni - Jiculeşti. În partea de N sînt Dealurile Bădi
neşti - Grabicina, - situate într� obîrşia Sărăţelului şi valea Slănicului.
în ciuda faptului că ele ating 600 - 620 m altitudine (reprezentînd cel
m ai înalt relief din zona pliocenă) , au forme domoale, cu pante convexer
specifice regiunilor marno-argiloase, lipsite de suprafeţe şi forme struc
t urale. În schimb, dealurile Sqhitu - Much_e a Stînii, constituite din forma-
ţiuni mai nisipoase ( daciene şi în special levantine ), au cu totul alte carac
tere. Altitudinea reliefului este mai mică ( 445 - 449 m ) , fragmentarea.
este accentuată şi apar nuµieroase cueste, dispuse ·mai ales într-un alinia
ment bine conturat pe stînga văii Aninoasa. Către V, aceste dealuri sînt. ·
delimitate de u n culoar depresionar, contactul dintre .acesta şi dealuri .
făcîndu-se în lungul unei linii de ruptură.
Caracterul de înălţimi dezvoltate pe structură monoclinală de-
flanc este şi mai evid·ent în Dealurile Bozienilor (porţiunea sţtuată la E
O. MalulNo�v
587
I
I
-- -- - - -----------
. .......
, - - --�
.
--
/ .. ,,.-, · - --------:-
-' . ,, _. _ · ,, -:,;.,- 61'1 N1cvlescu 1960 J
Fig. 2. · - Cues ta care delimitează Dealurile - Bozienilor de Depres.iunea Călucrăreni'

I
_
dezvollata pe formaţiuni p onţiene. Se remarcă abunden'ţa formelor structural�.
de v�lea_ Ceptu �ei _Pîn� la Tohani) , unde flancul sudic al a:r;tticlinalului

Urlo1ulu1, . consţ 1tu1t dm depozite levantine şi daciene, es� mult dez
voltat. Asrmetria generală a .acestor dealuri stă în raport direct cu încli-:-
-5 HARTA MORFOSTRUCTURALA A SUBCARPAŢILOR 93
narea formaţiunilor geologice. În partea de N ·dealurile sînt limitate de

·O puternică linie de cueste în unghi, tăiate în special în depozite nisipo
argiloase, care marchează de obicei contactul dacianului cu ponţianul
{fig. 2). Spre deosebire de acestea, pantele sudice ale acestor dealuri sînt
domoale şi prelungi. Afluenţii văilor consecvente care le traversează au
pus în evidenţă numeroase cueste paralele, orientate spre NV şi NE, în
i uncţie de direcţia acestora.
c) Dealuri dezvoltate pe structură complexă. Între valea Buzăului,
Depresiunea Nişcovului şi Dealurile Lapoşuhţi se află un grup de dealuri
• C u înălţimi de 400 - 550 m denumite Dealurile Ojascăi. Din punct de
vedere geologic, ele corespund formaţiunilor pliocene cu structură . cutată
-complexă. Aici se afundă periclinal anticlinalul Berca - Arbănaşi, iar
sinclinalul Joseni _: Nicule şti se redresează şi dispare. Culmea principală
-este orientată perpendicular pe direcţia cutelor, iar pietrişurile şi nisipu
rile levantine din care este constituită dau un relief cu versanţi abrupţi,
puternic degradaţi.Cuestele şi micile suprafeţe ..structurale se dezvoltă
,de obicei în funcţie de rezistenţa anumitor orizonturi litologice.
B. D e p r e s i ll n i 1 e
a) Depresiuni de sinclinal. La N de valea Buzăului:, în lungul
:sinclinalului Joseni - Niculeşti, se dezvoltă două asemenea depresiuni :
.Depresiunea Niculeşti, sculptată în depozite levantine, col'espunzînd
baţinului pîrîului Coca Seacă (afluent al Slă, n icului), şi Depresiunea
Policiori - Grabicina, cu care se leagă într-o· înşeuare pronunţată. Ac�asta
din urmă este mai mare, iar în cuprinsul ei· se întîlnesc suprafeţe struc
turale întinse, dezvoltate în special pe depozite levantine (fig. 3), Marginile
-e i sînt precizate de două aliniamente de cueste orientate către exterior,
.care marchează totodată şi contactul dintre depozitele levantine şi forma-
i
v Sorofelvlu1
•
r. Bol9osdor
,ţ t
I I
I
L uciall Bade-a
Fig.' 3. - Depresiunea Policiori - Grabicina văzu l ă de pe versanl u l estic al Dealurilor
Dilma.
ţiunile mai vechi. În partea de N a depr�siunii, sinclinalul Joseni -

Niculeşti se înalţă uşor· ca un capăt de albie, aşa încît alip.iamentele de
.cueste se închid formînd un semicerc. În felul acesta, cuestele subli1:1iază
94 LUCIAN _BADEA şi GH. NICULESCU 6-
mul t ma i bine caracterul st ruc tural al acestei depresi uni. Depresi unea.
Pol i ci or i - Grabicina este drenată de pîrîul Băligoşi şi apoi, în continuare„
de Sărătel, astfel că vă.ile lor sînt longitud i nale,conforme cu str:uctura.
Depresiunea· Nişcopului este · cea mai mare depresi une di n cuprinsul
dealur ilor de la S de valea Buzăulu i., dezvoltat ă pe depozite levantine
prinse într-un ·sincli nal larg. În partea de E a depresiunii _ predomină
p ietri şurile levanţinului _ sup�rior, ia: în _rest _se înt iln_eşţe un �orr�plex de
argi le, n isipuri ş1 pietrişuri l�vantme ·mfenoare. L1m1tele e1 smt clar
conturate prin deni velări, dezvoltate de obicei la contactul levantinului
cu celelalte formaţiuni pliocene; La 90 - 100 m altit udine relativă se
remarcă un nivel de eroziune fragmentat de Niş_cov şi afluenţii lui, acoperit
cu depoz i te deluvi ale pleis t ocene.
b ) Depresiuni de anticlinal ·( butoniere) . În zona• morfostructurală
pli ocenă se întilnesc două depresiuni. La N de Buzău, cu . orientare N - S,
se desfăşoară Depresiunea Pîclele - Beciu, care este drenată de pîrîul
Murătoarea Pîclelor (către S) şi de alte două pîraie (cu direcţie · E-V),
afluente pîrîului Băl igoşi. Fiind axată pe anticlinalul Berca - Arbănaşi
şi del i mitat ă la E ş i V de două aliniamente de cuest e care stau faţă în
faţă, această depres iune formează o evidentă inversiune de relief şi una
di ntre cele mai mari şi mai clare butoniere din zona subcarpatică. Valea
pîrîului Murătoarea Berc ii, care o străbate _de la N la S, constituie o vale
longi tudinală de anti cl i nal. Jumătatea ei nordică este drenată iateral
de două pîraie, aşa cum sînt drenate butonierele tipice. În lungul axului
ant icli nalului în care a fos t sculpt ată au apărut numeroşi vulcani noro'ioşi,
formînd un relief de acumulare, parazitar, cu aspect de „po!'J.uri" .
Depresiunea Sudiţi - Rotari, dezvoltată î n bazinul superior al văii
Cepturei , în lungul unor afluenţi secundari, se compune din două com
partimente parţial separate de pinteni deluroşi. Ambele compartimente
rf.Mt-�ru
,,1
, ·
I
$UDI_TI
I I
I
f,ţ�<.�it�. . ' , .: ·<---;\-=-�-:·,-· :.·: .

I
,.-�� - . ' -- ·

� -,
r/l I .. _. _ ,-.-- -:,".: . :-.. , . ·<
�- - ��-��' � -:. - .,,.. - .
1-/ ;
. . -
; - �- -
- '_¼
./�;..�
-
... · -
I'\ . -........
- / //
Ch. ,c �seu - - · ·�
- ....._
.
Fig. 4. - Butoniera Su diţ i sculptată în ant.icllnalul Urloiului. .
se dezvoltă în l ungul a · două anticlinale. Cel de la S reprezintă o bu

tonieră .t ip�că - _but_?ni_er� � Sudiţi - , sculpt ată în depozite argilo-m·ar
noase l?�nţie�e ş_1 m3:rgm1ta pe flancuri de două şiruri . de cueste, în care
apar lllS1purile ş1 argilele daci anului (fig. 4 ) .
7 HARTA MORFOSTRUCTURALĂ A SUBCARPAŢILOR 95,
III. ZONA DEALURILOR ŞI DEPRESIUNILOR CORESPUNZĂTOARE STRUCTURILOR

MI.O-PLIOCENE
În raport cu · iona morfostructurilor pliocene, zona morfostructurală.

mio-pliocenă ocupă o suprafaţă mai mare. Ea este străbătută de un
complex de anticlinale şi sinclinale simetrice sau asimetrice, de multe
ori faliate longitudinal sau transversal, dedublate sau decroşate, cu direcţie
NE- SV sau E-V. La acestea se adaugă un sistem de linii tectonice, în
lungul cărora se constată pe alocuri încălecări uşoare şi răsturnări de
cute. Toate acestea indică o puternică frămîntare tectonică, peste care
se suprapune o mare varietate litologică. Din legătura sţrînsă care există
între ·elementele morf9logice şi constituţia geologică, este necesar să.
subliniem faptul că uneori, mai mult decît structura, litologia a avut
rol determinant în stabilirea trăsăturilor exterioare ale reliefului. Ero
ziunea a avut aici o mare amploare · datorită nivelelor de bază joase şi
apropiate, ajungîndu-se uneori la importante inversiuni de relief.
în funcţie de direcţia cutelor, de gradul de tectonizare a r_egiunii
şi. de modul cum se reflectă structura şi litologia în relief, în. cuprinsul
zonei mio-pliocene se disting două subzone, şi anume : subzona internă,
dezvoltată la NV de Depresiunea Nişcovului şi subzona externă, situată,
.la S de depresiunile Nişcovului şi Sîngerului ( cu excepţia dealurilor Urla
. ţilor şi Bozienilor).
ix . SUBZONA INTERNĂ (nordică)
Din punct de vedere geologic · subzona internă se caracterizează.

prin ·structuri (anticlinale,. sinclinale, cuvete) ce pot · fi urmărite pe mari
distanţe ( sinclinalul Bălăneşti, anticlinalul Trestia, anticlinalul La.poşul).
U�eori sinclinalele se lărgesc şi au aspectul unor cuvete în care apar depozite
pliocene · ( cuvetele Calvini şi Scărişoara). Caracteristic pentru această
subzonă sînt înscrierea în relief a formaţiunilor conglomeratice şi gi::ezoase
ale sarmaţianului, care au o mare răspîndire, şi dezvoltarea mare a relie-
fului invers ( dealuri de sinclinal şi văi sau depresiuni de anticlinal) . · ....;..:�
A. ·n e a 1 u r i 1 e şi masive1e de1uroas e ·
a) Dealuri de anticlinal. Dealurile din această categorie corespund
unor anticlinale bine dezvoltate, orientate în general NE- SV, p.neori faliate
longitudinal, şi reprezintă un relief conform cu . structura: Menţionăm aici
Dealurile Păcurile - Pletari, cuprinse într� văile Slănicului şi Sărăţelului,
cu înălţimi de peste 800 m, dezvoltate în cea mai mare parte pe formaţiuni
helvet-tortoniene .
Dealurile Lapoşului, situate între depresiunile Nişcovului, Sînge
rului şi valea Buzăului, din punct de vedere structural corespund unui
mare anticlinal orientat SV-NE, în parte faliat longitudinal şi, transversal.
în ansamblu, aceste dealuri reprezintă un relief conform, - tipic. Totuşi,
1)6
LUCIAN BADEA şi GH. NICULESCU 8
in partea lor centrală se dezvoltă _trei buto:r�.i�re. Apariţ ia �ai:m�ţianuluţ

-calcaros şi grezos, rezistent
. la eroziune, explica prezenţa înalţ1milor mari
(de peste 600 m), care se înşiră pe circa _ 15 km în apropier� de _ axul anti
-clinalului. Limitele Dealurilor Lapoşulm corespund aproximati v cu con
tactul dintre meoţian şi restul pliocenului.
b) Dealuri _de � inclinal . , Ace�te dealuri sînt c �nsţit�te de obic�i
din rocile cele mai rezistente la eroziune. În unele porţium dm Subcarpaţi,
eroziunea a lucrat mai intens asupra formaţiunilor argiloase, · marnoase şi
ni ipoase, care apar în axul anticlinalelor şi a detaşat o serie de dealuri
corespunzînd unor sinclinale care formează un relief înalt. În r:;i,port cu
;Str.uctura, aceste dealu ri reprezintă un relief invers. Cele mai reprezentative
în această privinţă sînt Dealurile Chiliei (Muchea Chiliei şi .Muchea Mi chiei ),
cu înălţim i de peste 700 m, dezvoltate pe depozitele sarmaţiene ( conglo
merate) şi pliocene ( nisipuri şi argile ) din e�tremitatea . de NE a cuvete i
•Calvini. Aceste dealuri sint lim itate pe trei laturi de \ cueste, subliniind
structura de cap de albie a regiunii. - .
în continuarea acestora spre NE, dincolo de valea Bălăneştilor, se
întind Dealurile Breazu. Ele corespund sinclinalului Bălăneşti şi îşi dato
resc înălţimile de 650 - 700 m conglomeratelor şi . gresiilor sarmaţiene.
·Caracteri stică este pr_ezenţa şi marea extens iune a suprafeţelor structu
.rale şi a cuestelor în unghr care formează mai multe aliniamente în formă
de aic. La NE de Dealurile Breazu se întind Dealurile Trestioarei, cu
înălţimi mai mici ( 500 -550 m ) din cauza predomin.ării depozitelor argi-
1oasţ-marnoase helveţiene. Faţă de relieful mai înalt de la SV şi NE, aceste
-dealuri au aspect depresionar, deşi, la rîndţ1.l lor, ele constituie un prag
_proeminent ce . separă Depresiu�ea Trestiei de Depresiunea Văvălucile
Brăeşti ._
Alăttiri de acestea mai sînt unele înălţimi deluroase, integrate unor
.masive şi grupe de ·dealuri mai mari - dintre care me·nţionăm Dealul Ciu
tul1ti ( din Dealurile Ursoaia), dealurflţ Gonţeştilor şi Ţîrcovului - , dezvoltate
_pe sinclinale, dar ele au o importanţă cu totul secundară. Datorită exten
siunii lor· reduse şi, gradului avansat de fragmentare, . formele structurale
sînt mai puţin dezvoltate.
c) Dealuri cu struct ură monoclinală, de flanc. În această categorie
intră cele mai înalte dealuri din regiunea cercetată, aceasta . datorîndu-se
conglomeratelor şi gresiilor sarmaţiene care constituie flancurile unor
.anticlinale şi sinclinale bine dezvoltate. Amint i m aici Dealul Dîlm,a ( 804 m )
şi Dealiirile Blidişeluliti ( 825 m ) , situate, toate, p e stînga văii Buzăului.
·structura monoclinală a favorizat apariţia formelor structurale - cueste
s-1�prafeţe structurale şi hogback-uri, creste structurale_ - ; care sînt foart;
bme dezvoltate mai ales în Dealurile Bli dişelului (fig. _ 5). în general
. c� ste dealuri reprezintă _ regiunile cele mai puţerni p fragmentate, în car;
a
văile au caracter de tinereţe, iar energia de relief este maximă.
. d) . � ealuri dezvolt ate pe structură complexă. Aceste� reprezintă
•o_ catego�1� de înălţimi în care se întîlneşte o mare di_versitate litologi că
,;;1 tectomca. Un asemenea caz reprezintă Dealurile Ursoaia ( 721 m) de la
N de Depr�siunea Cislău. În timp ce partea lor de E (Dealul · Borului)
-corespunde unui anticlinal (în care sînt puse în evidenţă cîteva orizonturi
'9 HARTA MORFOSTRUCTURALA A SUBCARPAŢILOR 97
de conglomerate sarmaţiene), iar imediat la V de acesta se află un sinclinal

de proporţii reduse (Dealul Ciutului), partea vestică a acestor dealuri este
formată de flancul estic al sinclinalului Bălăneşti (Dealul Băidea, 662 m).
1..
Fig. 5. - Forme structurale î n Dealuril-e Blidişe'l,ului

(foto L. B a d e a).
B.: D e p .r e s i u n i 1 e
t
a) Depresiuni de sinclinal . Multe din depresiunile subzonei intern'3
sînt depresiuni tectonice şi de eroziune · conforme cu structura, parţial
cornţiţionate de litologie. Ele· se dezvolti în lungul unor sinclinale sau
-cuvete şi, în cadrul ace.stei subzone, sînt mai puţin extinse decît depresiu
nile de flanc şi de anticlinal. Între acestea menţionăm Dep1�esiunea Ghiooari
din bazinul pîrîului Slănic (afluent pe stînga al Sărăţelului) şi Depresiunea
Creveleşti, dezvoltată la conta·ctul miocenului cu flişul p·aleogen între văile
· Slănicului şi Bălăneşti (Pîrscovului). În afară de acestea mai sînt cîteva
bazinete formate de văile ce traversează sinclinalele principale (aşa cum
se constată la Bălăneşti, la V de Dealul Dîlma etc. ), dar toate ace-stea sînt
lărgiri locale, condiţionate în primul rînd de litologie. De o impo:r:tanţă
'1 - c. 3299
98 LUCIAN BADE A ş i GH. NICULESCU l(T,
\J //
�)
·1 .
rnalesl/
..'. .
C(J�.::::.::::::
'
: :-
�;/�< -<:.
• · · . - : : - :- .
�..:o..·:._,..
• .
.
. : . _o. _"Z�reşt/ : : : : :: : :: : : : : : : : :: : : : : : . :
. . . . . . . . . . . . .
. .. . .' . .. . .. . . . . .. . .. .. .. . .. . .. . .. . . . .. . .. . .. .. . .. .
'
' '
' ' ' '
'
. . . . . . .. . . . .. . .. . .. . .. . .. . .. . . .. . . . . . . . . '
. . . . . . . . .. .
' ' '
. . . . . . .. . . . . . . . . . . .
' '
. . ' . . .
' '
' ' '
' ' ' ' '
: · : · ·. o·Merei : · : · : · : · : · . . . · . · . · : · : · ·. · : · : · : · .
.:.:.:, :. ·.:.:.
. · : .. : · : .. : ., : .-. : . : .. : .. : . : .O LtP_t�
' ' ' '. . . . . .. . ' ' '
L E G E N D A
A.DEALURI B. DEPRESIUNI
D CJ 12 �
2 [DJJ 13 E:::3
a c=J CJ 3 [SSS) 14 t- 1
. . .. . . . . .
b OilJ .. !--.......,!
CJ
__
�
.
15
, ,
.....
,•
C � .
C7 CJ
. 5
. .
•.• • • . · 1•. ·• • ·. .• ·• .,@· ·• · ·. · •
a fA I
.
. • 16 �
[l1Q c:J
6
17
. . . . . . . . . . . . . . . . . . OID
. ,'. · :- · . .>. . : . ,: · : : : . <: > : : : : : < . :, .

'
. .·.·. V . -·-: -: -:- : ,·.· . . . . . : 7 �

I�
o(,
-@ : : : : : : : : : . . . . _:_ · : l�I
I
C C � 8 18
,_ ; -\- -t
ziL> . . : . : . · . . : : . . : . : . : : : : : .
. . . . . .
ra' . . . . . · . . . . . . . . . · . . . · . ... ...... ·. .... . I
.·.· . d g
> : :•. .
� 19
<: > .· · : :::::<:: : :::·:::.· > ·.·<·>: : --::.:-:-

I
CJ C:J
< ::
CJ a 10 .
[I[]
• • ' • •
20 1�
• • • • • • O • • O • •
• • • • • • I • ' • •
/a
CJ lo 0cl
.
b 21 �
. . : ·@ - '.:. - : >:.-: (3 b 11
l
��
O . 2 4 6 km
• : �RL A T
/ < � �7. �
>
C
Fig. 8. - Harta morfostructural� a Subcarpaţilor dintre Slănicul Buzăului şi Cricovul Sărat.

I, Zona plemontanil monoclinală Iu■ntin-cuaternar4. II, Zona dealu şi· masive deluroase ; a, dealuri de anticlinal, conforme cu structura ; b.
rilor şi depresiunilor corespunzătoare structurilor pllotene de cute simple. dealuri dezvoltate 1>8 structuri!. comvlexil. B, Deprea!u;ii şi ; bazlne\a : a,
deluroase : a, dealuri conforme cu structura (de anticlinal) ; <'b, dealuri cu
Iar�i. aproape simetrice, puţin lallatr şi decrqşate. A. Deil.lu_ri 0.şi masive depresiuni de slnclfnal ; b, depresiuni de anticlinal (butoniere) - stlngn
cu aspec e dealuri Joase - d1en11ta ; c, de.1>reş!_unl de flanc şi de contact
structură monoclinală, de flanc ; c, dealuri cu structură com1.Hexă. B. litologic 1, relief conform ; 2, relief invers (butoniere, sinclinale euSf\l!llllate);
De1>rcsluni : a, depresiuni de slncllnal, conforme cu structura :. .b, depre• 3. re 1e ezvoltat pe structură monoclfnnlă de flanc ; 4, cuestil 1>rlnnipali!. :
siunl de anticlinal (butoniere). III, Zona dealurilor şi depruiunifor eores• 6, cuestil secundarii : 6, suprafeţe structurale (de eroziune) ; 7, denl veh>re
punzătonre morlostructurilor mloplloccue puternic tecfouizate. li Svbzo11a tectonici> principali\ (sus), secundară (jos) ; 8, defileu, vale lngu&\i!. ; 9,
interna. A, Dealuri şi masive deluroase : a. dealuri de ant!clinal,lconforme lnşeuare largă ; JO, suprafeţe aluvionare (lunci. terase, agestre, ciupii) :
cu structnrn : b. dealuri de sinclinal (sinclinale suspendate !nalte - stlnga. II. vulcani noroioşi ; 12. limita externă a· Subcarpaţllor ; 13, limlti!. <le zon�
Joase - dreapta) ; c, dealuri cu structură monoclinalii, de flanc : d, dealuri morfostructurală ; 14, lfmlti!. de subzonil morfostructurali!. : 15, con�lome•
cu etructurr, complexă. B. Depresiuni şi bazinete ; a, depresiuni de sin
clinal ; b, depresiuni de anticlinal (but9Jlfere) ; c de1>resfun1 de flanc, dez
rate şi gresii ; 16, calcare şi lumafele ; 17, marne şi argile ; 18, antlolinal :
19, anticlinal faliat ; 20. sinclinal ; 21, falie ; 22, direcţia profile11'r din
voltate pe structurii monoclinală. '3 Şl(bzona ezternă (sudicâ). A, Dealuri figura 9.
11 HARTA MORFOSTRUCTURALĂ A SUBCARPAŢILOR 99'
alte accidente tectonice, caracterul dominant al acesteia este dat de

anticlinalul Trestia, care are o .lungime de aproximativ 14 - 15 km.
_ Formarea ei trebuie pusă în primul rînd pe seama formaţiunilor argilo
marnoase helveţiene, care, în această porţiune, pe lingă că au o dezvol
tare considerabilă, sînt asociate în mare măsură cu depozitele argilo�ni
sipoase ale sarmaţianului inferior (mai ales în sectorul Odăile): O bună
parte din limitele ei sînt jalonate de abrupturile unor cueste bine
dezvoltate, orientate către interiorul depresiunii,
Butoniera Lapoşului, sculptată în anticlinalul cu acelaşi nume,.
este formată din urii.rea a trei mici butoniere formate la obîrşia văilor
Tisăul, Podiştea şi Pietroasa. Aceste trei butoniere, între care cea mai
tipică este Fundătura Tisăului, sînt flancate la NE şi. la SE de două fron
turi continue de cueste dispuse faţă în faţă. Butonierele se leagă între
ele prin înşeuări şi formează un culoar depresionar de înălţime care · des
parte · Dealurile Lapoşului în dou� culmi paralele.
c) Depresiuni de flanc şi de contact , dezvoţtat e pe structur ă mono -r
clinală. Formarea acestor depresiuni a fost hotărîtă în cea mai mare
măsură de prezenţa- complexelor marno-argiloase, uneori nisipoase, fria
bile, în contact cu alte formaţiuni mai rezistente la eroziune.
Depresiunea Cornetul. - V.ăvălucile _:_ Brăeşti este . cea mai repre
zentativă şi apare ca un Cill;Oar continuu între văile Buzăului şj Slănicului,
la contactul dintre zona mio-pliocenă. şi flişul paleogen. Dacă imediat
.l a N de valea Buzăului acest culoar depresionar are o lărgime mai mică
de 1 km, spre NE se lărgeşte treptat pînă la 2 - 3 km, pe măsura extin
derii depozitelor helveţiene şi apariţiei celor burdigaliene. Depresiunea
Bălăneşti- Bozioru formează un al doilea culoar, paralel cu cel de la con
tactul zonei mio-pliocene cu flişul paleogen şi se leagă spre SE cu partea,
nordică a Depresiunii Pătîrlage, din lungul văii Buzăului . Depresiunea
Plopeasa, alungită pe mai mult de 12 - 13 km, din valea Buzăului pînă
7iivareasărăţelului pe sub versantul estic al Dealurilor Ţîrcovului şi Dilmei,
este . direct condiţiona.tă de extensiunea formaţiunilor ponţiene. Depre
siunea Muscelului apa.re asemenea unei lărgiri circulare în bazinul superior
a.l pîrîului Ruşavăţul, dezvoltată pe depozitele argilo-nisipoase care
aparţin ponţja.nului, meoţianului şi sarmaţianului superior.
[3. SUBZONA EXTERNĂ (sudică)
Această subzonă . se caracterizează prin prezenţa unui . fascicul de

cute strinse, orientate în 'general V-E, cu o uşoară · arcuire spre NE în
. regiunea Masivului Istriţa. Unele dintre ele sînt faliate pe distanţe mari,
iar eroziunea, pe alocuri, a pus în evidenţă abrupturi tectonice ( de exemplu
la Jugureni) . Individualizarea acestei zone de dealuri este subliniată şi de
litologie, prin prezenţa unor orizonturi : foarte rezistent� la eroziune.
Apariţia. sarmaţianului grezos şi calcaros pe mari suprafeţe a . determinat
înălţimea mare a reliefului (peste 550 m ) şi pe a.locuri masivitatea. acestuia.
Depresiunile sînt mai mici şi ocupă în general suprafeţe restrînse. Tecto
·niza.rea accentuată a regiunii a determinat contacte litologice foar te dife
rite, fa.pţ care se traduce în relief printi:-.o mare varietate morfologică.
100
LUCIAN BADEA şi GH. NICULESCU 12
A. D e a 1 u r i 1 e ş i m a s i v e 1 e d e J u r o a s e
a) Dealuri ·de anticlinal. Masivul Istriţa este un masiv · deluros
în adevăratul sens al cuvîntulµi, cu fragmentare redusă, situat între
văile Năianca şi Sărata. î.nălţimile de peste 600 m, cu cel mai înalt punct
în vf . Istriţa (754 m), se explică prin extensiunea mare a depozitelor
structurale (de exemplu în Dealul Ciuhoi sau sub v.t;. Istriţa). Eroziunea,
de gresii şi calcare sarmaţiene, care pe alocuri formează mici suprafeţe
mult încetinită de prezenţa rocilor dure, se face simţită de obicei prin
ravene şi ogaşe puţin adînci. în scbimb, aici se remarGă un început de·
microrelief carstic reprezentat prin lapiezuri. Masivul Istriţei reprezintă
în ansamblu un relief conform . Sectorul de bombare maximă a cutelor
corespunde cu partea cea mai înaltă a masivului, iar afundarea celor
două anticlinale spre văile Sărata şi Nişcov atrage după sine coborîrea
reliefului în această parte. Partea estică a Masivului Istriţa se separă
de restu� masivului ca o porţiune deluroasă mai joasă, cu structură mono
clinală ( de flanc de anticlinal), pe care am cuprins-o sub numele de Dea-
lurile Zorestilor.
Culm'ea Ciortea, desprinsă din Masivul Istriţei, se dezvoltă spre V
pînă în api:opierea localităţii Tătaru, cu înălţimi de 500 - 600 m . Ea
corespunde cu un anticlinal faliat longitudinal, în axul căruia -apar for
maţiuni tortoniene şi sarmaţiene, îmbrăcate pe flancuri de depozite nisi
poase _meoţiene. Calcarele şi gresiile sarmaţiene se înscriu în relief printr-o
culme înaltă, mamelonată, lungă de 13 km. Pe alocuri, atît pe flancul
nordic, cit şi pe cel sudic, se remarcă mici suprafeţe structurale, iar la
Tătaru eroziunea a înlăturat pe o mică porţiune placa de calcare din axul
anticlinalului, scoţînd la iveală depozite argilo-marnoase tortoniene. în
acest loc se constată deci o mică butonieră (�cadrată între două cueste
faţă în faţă), pe fundul căreia se· ;reIW1rcă un microrelief de alunecări.
Microrelieful structural se întîlneşte şi în v;i.lea Şcheii, singwa care a reuşit
să străpungă cµlmea Ciortei, la E de Oălugăreni.
Pe flancul sudic al culmei Ciortea, ·eroziunea a înlăturat o parte
din orizonturile nisipo-argiloase daciene şi a format depresiuni de· con
tact litologic pe seama depozitelor ponţiene-meoţiene.
b) Dealuri dezvoltate pe struttură complexă. În această categorie
menţionăm Dealurile Udreştilor care se întind - la V de culmea Ciortea.
pînă în valea Cricovului Sărat şi se dezvoltă pe o serie de cute strînse,
faliate longitudinal şi transversal. Influenţele litologice · şi structwale
se remarcă numai în microrelieful văilor ; · orizonturile de gresii tari se
pun în evidenţă prin pante repezi, uneori stîncoase. Tufurile · şi gipsurile
dau uneori un microrelief de stînci izolat.e, cum sînt cele din raza satului
Vai de El.
B. D e p r e s i u n i l e
a) Depresiuni de sinclinal. Depresiunea Sărata din cadrul Masivului
Istriţa s-a dezvoltat la obîrşia pîrîului Sărata, în lungul unui sinclinal
pliocen asimetric, faliat.· Falia pune în contact sarmaţianul şi meoţianul
grezos-calcaros cu nisipurile şi argilele pliocenului. Fixată iniţial, probabil,
13 HARTA MORFOSTRUCTURALA A SUBCARPAŢILOR 10 1 ,
în lungul faliei, Sărata s-a ad.încit în depozitele daciene şi ponţiene (fla.icul

sudic al anticlinalului), incit . astăzi ea curge la contactul dintre ponţian
şi meoţian. Totodată ea şi-a lărgit valea sub forma unei depresiuni-bazinet.
.·'
l\
. lstriţa
Fig. 7. - Formarea butonierei Jugureni · _ Breaza, prin lnlăturarea

· depozitelor dure sarmaţiene (blocdiagramă schematică).
b ) Depresiuni de anticlinal. între Masivul Isti:iţa, culmea Ciortea

şi Dealurile Tohanilol', se individualizează,. o regiune de dealuri joase, cu
aspect depresionar (în care cele cîteva pîraie au sculptat trei bazinete),
pe care o cuprindem sub numele de butoniera Jugureni- Breaza. Din punct
1 4·
102
LUCIAN BADEA şi GH. NICULESCU
de vedere geologic, regiunea constituie prelungirea spre V a anticlina

în ansambl� structura acestei regiuni se afundă periclinal la Tohani.
lului Istriţei căreia i se asociază alte cîteva cute cu importanţă secundară.
Placa de depozite dm:e, sarmaţiene, cal'.e altădată acoperea regiunea.
în întregime, a fost în mare parte distrusă, iar fragmentele acesteia se
. păstrează numai _ pe margi�. Ea_ se_ �sc�i� în relief, la N, �rin î_năl)im�e
culmei Ciortea, iar la S prm mici stmci izolate sau se eVIdenţiaza prm
îngust�rile bruşte ale văilor� În pa�te� de V s-a. men)ionat un petic ma!
dezvoltat din cuvertura dura, constitumd d�alurile stmcoase de la Toham
· (fig. 7). întreaga zonă depi:esionară este mărginită de cueste. : cuest::,i, din
Dealul Tohani (la SV), cuesta culmii Ciortei (la N), unde flancul sudic
al anticlinalului respectiv a - fost distrus, şi cuestele Istriţei (la E). Alti
tudinea mai joasă �i aspectul în general · domol al dealurilor se explică
prin rezistenţa redusă a formaţiunilor burdigaliene, helveţiene şi tor
toniene, constituite din ·argile, marne, nisipuri, cu unele intercalaţii sub
ţiri de gresii. Eroziunea pe bazine hidrografice a creat aici patru mici
depresiuni, din care amintim Depresiunea Finţeşti . ş i, cea mai tipică,
butoniera Istriţei (pepresiunea Vispeşti). în aceasta din urmă, inver
siunea de relief este foarte bine pusă în evidenţă prin cuestele de gresii
şi calcare dispuse faţă în faţă, care închid între ele partea de E a Depre
siunii Vispeşti, dezvoltată pe nisipurile şi argilele din axul sinclinalului.
c) Depres�uni de flanc şi de contact litologic. Bazinetele Şcheia şi
CăJ,ugăreni, situate la obîrşia . văilor Şcheia şi Budura, sînt sculptate în
flancul sudic al anticlinalului Ciortea. Ele sînt depresiuni de flanc, condi
ţionate litologic şi au profil asimetric. în partea de S ele sînt limitate .
de o linie de cueste în unghi care corespund în general cu limita dintre
depozitele ponţiene şi dacian-levantine. Aceste două bazinete s-au format
prin înlăturarea orizonturilor nisipo-argiloase daciene şi prin sculptarea
depozitelor argilo-marnoase ponţiene.
*
Din analiza morfostructurilor din regiunea subcarpatică de care
ne ocupăm se desprind cîteva concluzii : · •
1. Liniile mari, directoa1·e, ale reliefului corespund în cea mai mare
parte structurilor pliocene şi mio-pliocene. Di.r�cţia . generală, a cutelor
NE - SV se reflectă în relief printr-o orientare similară atît a culmilor
şi masivelor deluroase, cît şi a şirurilor de depresiuni. Acolo unde cutele
îşi schimbă direcţia de la E la V (în zona mio-pliocenă dintre Sărata şi
Cricov), culmile deluroase împrumută, direcţia acestora. în general, atît
în aspectu� structurilor, cît şi în acela al liniilor directoare ale reliefului'
se remarcă două direcţii predominante : ·
. - o direcţie NE- SV, paralelă cu direcţia de cutare a flişului pa}eogen
prms în pintenii de Văleni şi Homorîciu ; cuveta Calvini, sinclinalele
Bălăneşti şi Policiori ..,- Băligoşi, anticlinalele Lapoşului şi Berca -
Arbănaşi, anticlinalul Urloiu, cu relieful corespunzător, urmează această .
direcţie ;
15 HARTA MORFOSTRUCTURALA A SUBCARPAŢILOR 103
- o direcţie E-V, proprie cutelor şi reliefului subzonei mio-pliocene

externe, care se prelungeşte de la . S de· Buzău spre V, cel puţin pînă
la. Teleajen. De observat că acest fascicul de cute scindează zona de cute
cu direcţii NE- SV în două arii, · şi anume cea de la N de culmea
Ciortei• şi Masivul Istriţa şi cea din Dealurile Urloiului. Sub . acest raport,
sectorul subcarpatic dintre Slănic şi Cricov pare să fie un sector de ·
interferenţă · a unor influenţe de fundament, traduse în relief nu numai
-ca mod de orientare a unităţilor morfologice, ci, în unele cazuri, şi ca
limitare a-·lor spre regiunea de cîmpie (exemplu Masivul Istriţa, spre S,
printr-o falie) .
· Analiza cît de sumară a ' hărţii geologice scoate în evidenţă modul
•de individualizare şi. de izolare relativă a anumitor cute anticlinale (unde
faliile şi decroşările sînt frecvente), înconjurate de sinclinale foarte largi
sau de cuvete. Caracterul acestora pare să reprezinte o fază nu . prea avan
sată de cutare, cînd structurile în releu nu şi-au precizat contururile
decît în parte. Din repartiţia formaţiunilor geologice rezultă o serie de
bombări şi lăsări axiale, care, în general, dau un relief conform. .A.nti
· Clinalele Berca-Arbănaşi, Istriţa, Lapoşul prezintă,, bombări axiale în
J)ărţile lor centrale şi afundări periclinale la extremităţi. Ele se înscriu
prezenţa· unor formaţiuni litologice rezistente la eroziune. în caz contrar,
în relief, . în majoritatea cazurilor, prin înălţimi mari, favorizate şi de
· -eroziunea a putut acţiona mai intens, ajungîndu-se la. inversiuni de relief
în diferite faze de. eyoluţie (butoniere şi depresiuni mari de anticlinal),
unde formaţiunile mai vechi au fost scoase la zi, aşa cum este cazul depre-
:siunilor Trestia, Pîclele, Jugureni - Breaza etc.
De asemenea, sinclinalele şi cuvetele bine dezvoltate prezintă lăsări
:axiale în părţile lor centra.le şi înălţări la extremităţi, înscriindu-se în
relief prin depresiuni largi. Constituţia litologică a orizonturilor acestor
structuri a avantajat sau a limitat eroziunea, ajungîndu-se în unele cazuri
1a inversiuni
. .
de relief.. . /
2 . Bombările şi lăsările axiale au jucat un rol destul de mare în .

:stabilirea configuraţiei reţelei hidrografice. Semnalăm aici numai cursul
.sau se menţine, parţial, în lungul unor sinclinale. în general, valea
sinuos al Buzăului, ca,re,' în unele sectoare, taie succesiv cîteva cuvete
urmăreşte o zonă de lăsare şi afundare axială a cutelor. • sa
Reţeaua de văi este adaptată .la structură, uneori în cele mai mici
.amănunte. Aici distingem văi longitudinale de sinclinal, cum sînt văile
Nişcovului şi Cricovului S�rat în sectorul superior, valea Băligoşi şi
valea Sărăţelul, în partea ei inferioară, sau văi care se menţin în lungul
unor anticlinale, ca : Murătoarea Bercii, valea Trestia etc. Se disting ·
,de . asemenea văi transversale ca valea Slănicului (între Lopătari şi Vinti.J.� .
. Vodă), valea Bălăneşti (între Bălăneşti şi Pîrscov), văile Şcheia şi Cep
tura, Sărata etc. Unele văi au un caracter mixt, ele prezentînd o alternare
-de sectoare · 1ongitudinale, transversale sau diagonale, cum este cazul
văii Buzăului ş.a. (fig. 9B).
3. Influenţa litologiei în relief se resimte în mare măsură, în sensul
..că depozitele dure, rezistente la eroziune, constituie cele mai mari înăl-
104 · LUCIAN BADEA şi GH. NiCULESCU 16
ţimi ale reliefuh;ii, în timp ce orizonturile IJ?-Oi formea_z� fun_dul regi�nil�r

depresionar.e . în un�l� sectoare, natura rocilor exerc�ta o 1�luenţa at1t.
ele puternică în stabilirea caract�relor formelor · de, relief, înmt a precum
pănit asupra influenţelor tectomce. .Aceasta a avut drept rezultat pl'.e
zenţa inversi�or de relief se�nalate :., � . gen�ral, . se _obs�rvă că f�rma
ţiunile levantme, acolo unde smt alcatwte din pietr1şur1, se înscriu în
morfologie printr-un relief mai înalt (de exemplu, Piemontul Rîmni
cului, Dealurile Ojascăi) şi printr-un microrelief de văi t9renţiale, carac
teristice, chiar şi atunci . cînd sînt prinse în cute sinclinale sau cuvete.
Depozitele meoţianului şi ponţianului sub facies nisipo-argilos şi marno
argilos au favorizat formarea unor depresiuni largi sau a unor dealuri .
joase, domoale, rotunjite, cu pante evoluate. "
Relieful pozitiv cu înălţimi dominante este dat de depozite sarma
ţiene;-iub ţacies conglomeratic, calcaros şi nisipo-grezos, care; în_ zona
mio-pliocenă, constituie cele mai înalte culmi sau masive deluroase (dealu
rile Dilma, Breazul, Blidişelul, culmea Ciortei, Dealurile Lapoşului şi
Masivul Istriţa).
Pentru relieful depresionar, o importanţă deosebită au formaţiunile.
marno-argiloase helvet-tortoniene, asociate uneori cu cele burdigaliene
şi sarmaţiene sub acelaşi facies, pe seama cărora eroziunea a format un
relief şters de dealuri joase, depresiuni şi înşeuări (depresiunile Bălăneşti,
Trestia, Fundătura Tisăului, Finţeşti, Năieni etc.). ·
4. Mişcările neotectonice au avut .o mare influep.ţă asupra evoluţiei
cuaternare. a dealurilor· subcarpatice dintre Cricov şi Slănicul Buzăului..
În ansamblu, ele . s-au manifestat prin ridicarea în bloc a regiunii deluroase„
ceea ce s-a soldat cu acumularea unor tăpşane piemontane între Urlaţi
şi Buzău, puse în evidenţă şi prin convergenţa teraselor Cricovului şi.
Buzăului în zona de contact dintre dealuri şi cîmpie. În afară de înălta
rea generală a regiunii, mişcările· neotectonice s-au manifestat şi-local,-cu
· sensuri şi intensităţi diferite . . .Astfel, anticlinalul .Berca - .Arbănaşi s-a.
înălţat în cuaternar, deformînd în dreptul său terasele Buzăului şi ale.
Slănicului. Dacă la extremităţile anticlinalului (tăiate de Buzău în S şi
de Slănic în N ) deformările pozitive dovedesc o amplitudine de 15-20 m„
e de presupus că, în partea centrală a cutei, amplitudinea mişcărilor
trebuie să fie mult mai mare. Est� de presupus că şi celelalte cute au
suferit deformări în cuaternar, acestea avînd· ca efect şi o accentuare a.
bombărilor şi lăsărilor axiale. .
5. Deoarece structura geologică iniţială se·poate recui:10aşte cu uşurinţă.
şi se poate citi din simpla urmărire a reliefului, rezultă că eroziunea.
nu a fost atît de intensă încît să desfigureze prea mult relieful structural:
(şi nici nu a · avut timp suficient pentru aceasta), cu toată predominanta.
rocilor puţin rezistente la eroziune.
În consecinţă, se poate aprecia că dealurile subcarpatice dintre
Slănic şi Cricovul Sărat reprezintă un relief situat într-o fază de început
a maturizării lui, o fază . de adaptare generală la structură, litologie şi
neotectonică. . . · ·
6. Priviţi în ansamblu din pun<it de yedere morfostructural, Sub
H carpaţii dintre Crico;vul Sărat şi Slănicul Buzăului . constituie un sector-
© COAS TA
HOŢILOR
655
D E P R. T R E S T I A - O D Ă I LE
D D L M A
DEPR. P0UCI0RI-GRABICINA O E PR . PICLEL[

600
1.00
v_ Bi'Jlănesti Murăloarea TresHe, v_Sărătelul
@
V
'200
® vf_ Groş,
D.
aqo
B 'L
M u C h P. a
D Ş E L
M 1 c h 1 a
U L u D MESTECEN ILOR D
---- D CIUHOI
D E p R. L
756 745
800 1- I
hell'arl/
477 N Ş u u
600
400
200
o NV
vf.Băictea D- l A P O Ş U L U I
666 760
@ 1 P R . C S L Â U
@
600
400
200 SE
a ...:�=------------------------------------------------------------------------�
I " C C I O R T E A
L E G E N D A. /'v\vf.Runcu
\!./ 576 D E P R . S Î N G E R uiL U I · vf Ciortea
soo I
6)5
//adv-J,ipol
Cr1covulSOro� .
f------1 6
N 200
�DO
2 1-:: : :: -.-.-.-.-.-:I
3 1:-:-:-:J 8 I I N NV 400
F.:.:.1:::::1 9 l�I
200
4
El
--
1..-i-I s L-�- - - _-_-_J
D U R L A R
t 10 / t'efJlvra
1 1--+-I
I _............ I
2
3 11 1.....---1 11
10 km
4 9 [ZJ 2 3 5 k,n
Fig. 9. - A, Profilc prin Subcarpaţii dintre Slănicul Buzăului şi Cricovul Sărat :

1, paleogen (fliş) : 2. helvetian (predominant marno-argile) ; 3, tortonian (predominant marno-argile) ; 4, sarmaţian (conglomerate, gresii, �-•lcn.re) :
5, meotlan : 6,1 pontian ; 7, dacian ; 8, levantin ; 9, cuaternar ; 10, foile : U, linie de !ncălece.re. Dlrectia profilelor este indicată 1n figura 7
B, Raportul v ă ilor cu structura :

1, vale longitudinaiă ; 2, vale transversali!. ; .1, vale pleziel!.' (diagonală) pe structurile 'principale ; �4, vale ·consecventă. ; 5, ve.le suhs:cventă :
' 6, anticlinal ; 7, sinclinal ; 8, linia de lncălecare a fileului : 9, limita dealurilor subcarpatice spre clmpie,
(Datele geologice după lucrările indicate la hihllografle.)
17 HARTA MORFOSTRUCTURALA A SUBCARPAŢILOR 1 05-
de .tranziţie între Subcarpaţii de la N cu o structură mai simplă ( dezvol

taţi în bună parte pe monoclinul pliocen) şi Subcarpaţii Teleajenului
şi Prahovei, caracterizaţi printr-o tectonică mult tnai complicată de
intervenţia pintenilor de fliş paleogen.
B I BL I O GRAF I E
BADEA L, ( 1963), Terrast reki Buzău v Karpatskih predgoriah i neotektoniceskie dvijenia, Rev.:
de Geol. et de Geogr., t. V I I, nr. 1.
B ĂNCILÂ I . (1958), Geologia Carpaţilor Orientali, Bucureşti, Edit. ştiinţifică.
CIOC1RDEL R. (1949), Regiunea petroliferă Berca - Beciu- Arbănaşi, Stud. tehn. şi econ., seria.
A, Geol. economică, nr. 4 .
FILIPESCU G. M . ( 1 937), Etudes geologiques dans l a region comprise entre l a vallee d u Teleajen
el Ies vallees du Slănic el Bisca Mied, Bui. Lah. min. gen. Univ. Bucureşti ,_
voi. I I.
GRIGORAS N . ( 1955), Studiul comparativ al faciesurilor paleogenului dintre Putna şi Buzău„
An. Comit. geo!., vol. XX V I I I.
ILIE MIBCEA (1938), Sur la tectonique de la zone mio-pliocene de la curbure des Carpathes orien
tales, C. R. des seances de l'Inst. geo!. Roum., t. X X I I (1933 - 1934).
MARTONNE EMM. de ( 1907), Recherches sur l'evolution morphologique des Alpes de Tran- .
sylvanie (K arpates meridionales), Rev. de geogr. anuelle, t. I ( 1906 - 1907), Paris.
N ICULESCU GH. (1962), Terasele Teleajenului fn zona subcarpatică, cu privire specială asupra:
mişcărilor neotectonice cuaternare, în Probi. de ge_ogr., voi. I I I.
PAUCĂ M : ( 1952), Depozitele miocene presarmatice din regiunea de curbură a Carpaţilor, An.
Comit. geol., voi. X X IV.
POPP N . (1930), Citeva observări asupra Subcarpaţi/or buzoieni, Bui. Soc. rom. de geogr.,.
t. X L I X.
(1935), Clasificări geografice în Subcarpaţii romineşti, Bui. Soc. rom. de geogr.,.
t. L I V.
PREDA D. M. ( 1925),' Geologia şi tecto.n ic·a părţii de răsărit a judeţului Prahova, An. Inst ..
geol. Rom., voi. X.
STOICA, C. (1945), Paleogenul din valea Sibiciului (notă preliminară). Rev. Muz. min. geo!. Univ.
Cluj, voi. I I I, nr. 1 ( 1943 - 1944).
VALSAN GH. (1915), Clmpia Romfnă (Contribuţii de geografie fizică), -Bui. Soc. rom. de·
geogr. , t. XXXVI.
.. " • ( 1956), Harta geologică a zonelor de interes petrolifer 1 : 100 OOO, Lab . de cerc. geo!. al
M. I.P.C. ·
.. " .. ' (1960),' Harta geologică 1 : 1 00 OOO, Comit. geol.
.. " • (1960), Monografia geografică a R.P.R., voi. I, Geografia fizică, Bucureşli, E dit. Acad.
R.P.R.
Institutul de geologie şi geografie

al Academiei R. P. R., Bucure"}ti
Primit tn redacţie la 20 martie 1962.
CÎTEVA OBSERVATII
' ASUPRA PROCESELOR ACTUALE
DE MODELAR E A - RELIEFULUI
.
DIN SUBCARPATII
'
DINTRE VĂILE. SLĂNICUL BUZĂULUI
.
ŞI CRICOVUL SĂRAT *.
DE r
MADELEINE A LEXANDR U, Ş. DRA GOM IRESCU şi OCTAV IA ŞEITAN
(9 1 )
Pentru una din regiunile cele ·mai afectate - prin extensiune şi intensi" t a l e
- d e procese actuale d e modelare a reliefului, autorii a u adoptat o clasificare geî\e
t ică. S-au deosebit prin formele corespunziitoare de relief : procese de eroziune
şi gravitaţionale şi procese de acumulare. In încheiere, se încearcă o schiţare a
zoni\rii proceselor ,a ctuale, lulnd în consideraţie gradul de acoperire cu vegelaţie
lemnoasă.
În reghmea subcarpatică dintre valea Slănicul Buzăului ş{ ·valea

Cricovul Sărat, procesele actuale de modelare dau o notă caracteristică
reliefului. În literatura noastră de specialitate, regiunea a fost cunoscută
ca o regiune tipică de modelare activă, cu largă extensiune şi - intensitate:
Hărţile elaborate de M. M o ţ o c (1960-1963) încadrează regiunea în
categ9ria unei eroziuni puternice şi foarte puternice . . Semnalări, des·crieri
.analitice ale unor forme tipice de relief rezultat de pe urma proceselor
.actuale de modelare, au rămas cu totul izolate (V. M i h ă i l e s c u, 1939 b),
{L. B a d e a, 1957) pentru această regiune. Cartările mai detaliate ale
-eroziunii solului, întreprinse sub coordonarea Academiei, după 1946, au
rămas din păcate nepublicate. Alte fapte preţioase de observaţie datorate
'Prof. V. T u f e s c u de asemenea n-au fost valorificate.
* Comunicare prezentată la Sesiunea de comunic�ri ştiinţifice a Institutului de geologie

şi geografie al A·c acl. R.P.R. din . 29 - 31 mai 1 9 6 1 .
· St. ş i cerc. d e geo! . , geof. şi geogr„ Seria geografie.- Tomul 1 1 , p 107 - 115. Bucureşti, 1964
108
M. ALEXANDRU, Ş. DRAGOMIRESCU şi O. ŞEITAN z
în materialul de fată ne propunem să facem cunoscute, într-o grupare

genetică, citeva din procesele � ctuale de modela�e a regiunii pe fondul
dezvoltării reliefului subcarpatic. Cartarea s-a facut pe teren la s�ara
1 : 50 OOO iar în zonele de mare diversitate de forme la scara 1 : 20 OOO.
Schita d� hartă alăturată (fig. 1) sintetizează, pe seama formelor cartate,
procesele predominante. .
Zona cercetată se înscrie pe un fond compl'icat din punct de vedere
geologic-struct� ral şi litolo�ic � : cuţe st�înse şi falii _ şi o liţologie variată„
în care predommă formaţiunile m10-pliocene, puţm rezistente la ero
ziune pe care se grefează cele mai intense degradări. Extensiunea, natura.
şi vîr�ta diferitelor formaţiuni au condiţionat în mod hotărîtor desfăşura
rea proceselor de modelare. În aprecierea ritmului lor s-a ţinut seama,,
de frecvenţa şi intensitatea ploilor torenţiale, de oscilaţiile temperaturii,
de energia şi densitatea fragmentării reliefului (subordonat valoarea,.
pantelor) şi de modul de utilizare a terenurilor . (gradul de acoperire cu
păduri) , privit în special prin prisma factorilor social-economici„
păşunatul.
Un rol activ pe acest substrat litologic favorizant, în declanşarea
ulterioară a proceselor actuale, îl au factorii fito·climatici. Ploile toren
ţiale care se produc mai ales spre sfîrşitul primăverii şi în timpul verii:
activează întregul sistem de torenţi, sporind adîncimea fragmentării, dar
mai ales densitatea fragmentării pe de o parte, şi creind acumulări de
aluviuni în luncile principale, pe de altă parte. Ploile îndelungate, mai
ales după un sezon de topire lentă a zăpezilor, prin umectarea persistentă
a depozitelor, favorizează şi ele dezvoltarea proceselor de modelare şi
în primul rînd a alunecărilor.
' Fragmentarea relativ mare, atît pe verticală, cît şi pe orizontală.
( argită prin procesele torenţiale şi de alunecare), !J.U a reuşit să J:l,tingă
în general nivelul pînzei freatice. .Ac a ex lic � e.11.Şllte a rete-
lei idro rafice e mnte, �zvoltat � · llfillile�e, în genera
- pie nşuri, . nisipuri, marne msipoase), cu slabe intercalaţii argiloase, ce.
,nu pot reţine pînze de apă importante. Re�usa valoare a scurgerii medii
plurianuale (50 - -150 mm) 2 , raportată la cantitatea niedie de precipi
taţii anuale (550 - 600 mm'), ne dă măsura pierderilor prin . infiltrare şi
prin evaporare, în conditiile unui climat cu nuante de continentalism.
��_at, mai ales în urma defrişărilor practica e tif trecut.-- . --
Într-adevăr, astăzi, vegetaţia lemnoasă acoperă · numai 20 % din
suprafaţa regiunii cercetat�. Comparativ„ am urmărit arealul pădurilor„
redat de harta Szatmary_ (185 7) 3 • Locul pădurii în partea de E a regiuniţ
- unde astăzi se întîlneşte în cea mai mare parte un peisaj de silvostepă,
1 ·vezi în acest volum _ Harta morfoslruct_uralii. a Subcarpaţi/or dintre Slănicul Buzăului"·
şi Cricovul Sărat de L. B a d e a şi G h. N i c u 1 e s c u, p. 87.

2
Vezi pentru det alii Monografia geografică a R . P. R, voi. I, · Geografia fizică .
3 Vezi interpretarea cartografică (fig. 1 ) dată d e I o a n a Ş t e f ă. n e s c u şi N i c u
l i n a B a r a n o v s k y · în articolul Formes de l' e,xploilation. agricole dans les Subcarpates de la.

Prahova el Ies changements survenus ces derniers cent ans, Revue roumaine . . . de geographie„
1964, t. 8, p. 51-56.
2.5 SK111
-1-.,�,-T
e
.i
E�J
I,
�
I
--
� 2 9 . ,... ...,
r:� 3 10 8 ',
i:!s:] 4 li ,�r X ,
gs 12
8
.,
uK:J s 13
�
'
l> :1 7 14 k:<:.:;:J
Fig. 1. - Harta proceselor actuale de modelare a reliefului din S ubc arpa ţ ii dint re vttile · Sl ăn icul Buzăul ui şi Cricovu l S ărat.
8, alunecl\rl de teren[;,., vechi ; b, noi ; 9, rlJll de desprind�re : 10, abrup
t
z. Sul)rafete cu J)redomlnarea sislUi!.rllor ; 2. BUJ)rafete cu J)redominarea
firolrll ; 8, sul)rafete ou predominarea eroziunii torenttale ; 4, suprafeţe cu de eroziune ( cueste)'.; iJ . J)latouri de vulca111 n_oroi o,, . 12, contaotu1
predominarea. t&pşalielor de surpare ; 5. suvrafet,e ou nr�,j(\m l mir"'11, ncumu t
mn n t,ilor ru ,te�•ns'!,i; uhearP�ticQ ; ţii, c@tact11I dl" r� i:\"llo�rµa�i ,1
li!.rllor aluvlo-proluvlale (terase) : 6. suprafeţe cu predominarea acumulă• clmllle ; 14, 1'i\(\l1î_l , ..s·
rllor produTl&l i> ; 7, Bu1>r1>feţe ou predomlna,rea a,oumulfullor aluylale
:3 PROCESE ACTUALE DE MODELARE A RELIEFULUI IN SUBCARPAŢI 109
-eu foarte rare pîlcul'i de pădure . şi cu o vegetaţie ierboasă caracteristică,

-eu unele plante xerofile şi halofile - a fost ocupat de terenurile agricole
şi de păşuni, ca şi de perimetrele · petrolifere, în extensiune în regiune la
:începutul secolului nostru.
La rîndul său, suprapăşunatul local a constituit o cauză tot atît
de însemnată a degradărilor ca şi defrişările practicate în trecut.
Un raport strîns s-a putut stabili astfel între repartiţia celor mai
frecvente procese de modelare şi acoperirea cu pădure a regiunii cercetate.
Succinta prezentare făcută condiţiilor de dezvoltare a · proceselor
de modelare într-o asemenea regiune tipică ne îng�duie să le paralelizăm,
în acest caz, cu ceea ce sîntem obişnuiţi a numi procese actuale.
După repartiţia şi intensitatea proceselor de modelare (înăuntrul
�ărora procesele de degradare sînt cele mai intense), după particularită
ţile lor genetice de dezvoltare, grupai; acestor�, în p[._opunerea noa-st ă,
s-a făcut în : \\,\t.l.(, t..� > <.t-o \... lA4 IU
_ I. Procese de eroziune şi gravitaţion le : · , · � a unecă-
Tile de teren, rocesele' de răbu ire i sur a e, s ălările în su ra aţ!,
II. Procese de _,,acumulare : tă, anele de sur are, acurn.ulările p.r..oln- "'
'Viale _ �elu ·ale şi aluVJAl · şi, c,a un tip aparte, specific regiunii , vulcanii
nor01oş1. .�- '� "'�
·
Aceasta; gi'u.pare, încercînd delimitarea genetică a proceselor, nu
-exclude, ci, dimpotrivă, prin formele rezultate, presupune, în. natură,
.asocierea lor. •
I . PJlOCESELE DE EROZIUNE ŞI GRAVITAŢIONALE"
1. Eroziunea torenţială. Subcarpaţii -din regiunea studiată se prezintă

-sub forma unui relief puternic fragmentat, densitatea fragmentării fiind
frecventă între 3 şi 5 km/km2 .Eroziunea torenţială, desfăşurată pe acest
-canevas fragmentat, este - alături de alunecările de teren - procesul cel mai
intens dezvoltat (fig. 1). în regiune se întîlneşte întreaga gamă · de forme
de eroziune linia�� : mode?·ată (v�e, vîl�ele, vţro�ge şi accelerată (r�e,
ogaşe, ravene, vai torenţiale). -,,., -;._ �� <--
Desigur, de cele mai multe ori aceste for � se găsesc asociate. Dezvol
tarea lor făcîndu-se pe bazine hidrografice - în strînsă adaptare la str_p._2:_
tură i litolo ie - a fost urmărită ca atare,
Eroziunea torenţi� se dezvoltă îndeosebi �ie'1,ri .uri, rµsipuri,
marne, sarmaţiene şt�;�pine. Ea J;>redoriiina în zonele de contact dintre
-�� treţlte i!ifilinQ� de relie1, de exemplu glacisul roluvial de la contac
tudealurilor subcarpatice cu cîmpia, între7Jricovul Sărat şi valea Budu
nicul Buzăufu'1, cît şi pe valea Buzăului şi în Dealurile Ojascăi (în termino
reasa, sau pe fruntea teraselor - de mai largă extensiune -; de pe valea Slă
logia adoptată de autorii articolului precedent), în formaţiunile levant!P,e, .
-văile torenţiale sre adîncesc pînă la 1O-20 m asemenea unor şan uri uriaşe :
valea Nuce uluf un oaiinul Oricovului " ărat, • văile Vadul Săpat şi Sărata,
-ca şi unii afluenţi de p stî�'.văii Nişcov lui ; cităm 1e asem nea) văile
-I- l''\ • - •, ?
. - -I--- � ... ,-.,,,,A,/ . 1-, , ....L> � , l"'l,,tA,..;t� 1,.., /V1 -
. 4-
1 10 M. ALEXAND�U, Ş. DR·A GOMIRESCU şi O . . ŞEITAN
torenţiale din depozitele levantine, de la confluenţa dintre valea S ănicu-

lui şi valea Buzăului. . . V
• • • • • •
în formaţi unile sarmaţiene, alcatmte din pietr1. uri 1 rns1 u ri, n ene-
ral cimentate, larg răspîndite la N de valea Buzăulm, eroziunea de tip
torent1a este mai accentuată. În aceste depozite, văile se adîncesc atingînd
80' - '100 m, cum este ţazul în sectorul Bălăneşti- Odăile, din bazinul văii
Bălăneasa ; uneori se dezvoltă şi pe petecele de sarmaţian, scos la zi de sub
depozitele helvet-tortoniene, din nord-vestul regiunii, ca de pildă la Nego-
şina.
Un stadiu mai avansat al proceselor de eroziune, cu formarea unor
r1;p_e caracte,r i&,tice e_ obîr ie rei;!esive, ce fayoriz.e.ază_de.cla ar ulteri
oară a alunecărilor, se poate observa în bazinul văii Pănătăului. EroziMea.
, orenţială diJl această zonă este dezvoltata a con ac u aw.t.r.e dep.oz.i-
· tele de nisi uri i ie_ţrişuţi cimentate �ţ1,r�aţiene, şi cele argiloa�, mar-
1 oase meoţiene. Spre deosebire de profilul văilor torenţiale din sectorul
p('.1ura Văii - Negoşina, care prezintă versanţi abrupţi, în această zonă ver
"'sanţii văilor sînt mai puţin accentuaţi, ca. urmare a modelării lor de alu
necări.
M,
Pe de ozitele meoţiene. argilo-marnoase în rise în cute tectonice
mai Iar 1, e exe,mplu în zona uşava . u - C.i§lău, pe stînga Buzăulm, erozi
unea oren ia a a at naş ere la orme mai puţin adîncite, de tipul ravenelor-
de iroire. · · · .------
. Acţiunea de şiroire exercitată însă pe depozitele de marne calcaroase
a creat forme sculpţurale caracteristice de „şanţuri" şi „creste"., asemănă
toare lapiezurilor. Astfel . ·de forme apar în dealurile AlQ.enilor, pe dreapta.
Slănicului. C)
Pe cursul superior ar văii Slănicului, între Lopătari şi Beşlii, prin

acţiunea de şiroire în intercalaţiile salifere ale depozitelor �rgilo-marnoase
s-a pus în evidenţă un carst specific sării, cu numeroase forme superfici-
ale şi subterane. ·
2. Alunecările de teren. Această grupă caracteristică a proceselor de,
modelare din rngiune se extinde cu precădere e de · ozitele ar ilo-marnol:!,,.ş_e
elvet-tortoniene i ontiene. Dezvoltarea lor se ace to pe bazine hidro
grafice, în special pe versanţii cu pante mai accentuate, uneori, înaintînd
pe interfluvii .I!Înă s re cum v na · de a e, care rămîne sub forma unei s1m
p e creste de intersec ie a, doi versanţi.
. · După gradul de stabilitate, am deosebit : _ alunecările fixate, în gene
ra vechi şi cele active, recente.
4,lunecările vechi predomină în regiunea dintre valea Cricovului
Sărat şi valea Buzăului, fiind sta,bi]iza,te de pădurile mai larg extinse aici.
Pe alocuri, alunecările apar în · cuiburi, ca de pildă pe versantul sudic al
dealurilor Ciortea şi Istriţaî, tntre localităţile Rotari şi Pietroasele, apoi pe
valea Cricovului Sărat,. ţntre localităţile Apostolach� şi Tisa, pe valea Niş-
covului între Tisău şi Miluiţi etc.
Alunecările· recente . în regiunile de la sud de valea Buzăului sînt
rela_tiy_J).ll! ine_ i al!_ o�ploare redusă, dezvoltîndu-se de regulă pe seama.
a�ăr�m_ai ve_c_p.i e ca.re le reac ·ivează parţial, ca de pildă la Dobrota„
Malul Roşu, Finţeşti, Năieni-etc/-----____,
5 PROCESE ACTUALE" DE MODELARE A RELIEFULUI lN SUBCARPAŢI 1 11
Spre deosebire de această zonă, între valea Buzăului i valea Slănicu

lui redomină al!l!!ecările �nte_,. active, ocupînd suprafeţe mai întinse,
acolo · unde regiunea are o 1·edusă · acoperire de pădure. Întreaga gamă a,
formelor e lunecare, privite ca evoluţie în timp şi asociere în spaţiu,
este prezentă. Sînt similare multe din formele descrise cu minuţiozitate
- în mecanismul lor intim de producere· - de V. M i h ă i 1 e s c u (1959) în
preajma Pucioasei. Între alunecările ceţe mai tipice din regiune, cităm sec
toi:ul butonierei Pîcle e -Po mon - . . eci , de sm asocia e şi ciiăl e pro
· cese de pantă ( eroziunea torenţială, spălări în suprafaţă, şiroiri, procese de
surpare) ş� ? · oduri e ft -�e ale vulcall:1or noroioşi ; _ totodată,
sectorul Badila �avaţ� em unde extensiunea cea mar.e. de.
- 7 km l�gime o are ____!glecarea de a a a, descrisă de L. B a d_e a,.
( 19 5 .... . ·
în · zona Pănătău -Pătîrlagele, alunecările de teren oferă un exemplu
tipic de ezvo tă.re pe bazme torenţiale, unele dintre ele ,luînd aspectul
unor i _nQI.Q.i QşL �e �ur ere. În bazin� de acumular_e torenţială. 1
· "'. ,
� a debu-
şat într-un moment de suprasarcină. ·J..,.,,., ; ltJ M- k �
s-a adunat ma en argilo-marnos, care, îmbi,}:>at t�eptat de a.pa,
Cercetarea cauzelor particulare · ce aF favoriza aceasta m dela.re mai
rapidă în regiunea de la N de Buzău, nu ne conduce la date concludente.
Expoziţia versanţilor, de exemplu, nu imprimă nimic caracteristic. Ori
enta.rea sudică a celor mai importante organisme torenţiale, inclusiv a alune
cărilor, coincide cu direcţia generală de drenare a regiunii. Trebuie totuşi
admis, ca o cauză generală, prezenţa pentru această regiune subcarpatică.
a· unui nivel de bază coboi:ît, valea Buzăului ce im rimă re resiv o ten
din ă ermanent ac ivă modelării. n curs expuneni, vom prefera acest.
termen, în ruc suom elegem atături de procesele de eroziune şi pe cele
de acumulare. _La această eroziune, ,,normală", adăugăm încă labilitatea.
tectonică, pusă în evidenţă recent în deformări neotectonice pozitive ale
teraselor Buzăului din sectorul anticlinalului Berca -Arbănaşi (L. B a d, e a,.
1963 ) . J;nterpretarea morfologică a acestor mi cări de sens ascendent, de
re ulă en . u zona su �arpa ma, ne exp ca mtensi icarea procese or e .
eroziune, m gener l. - - - - - · ----;-·
3. rocese e de prăbuşire şi surpare. în zona cercetată constituie un�
factor relativ extins de modelare a reliefului. Făcînd parte din · grupa .aşa.
numitelor ornitu.ri uscate ele -a ar, i se dezvoltă în stdnsă le ătură c
iormele reliefului structural. Adeseori ele se grefează pe formele rezultate-�
diîl eroziunea torenţfală ş1 din alunecări.-As fel ele se întîlne u--imt�a.
superioara ·azine or orenţiăle, t ll7L a-numitele rî i de obîrşie, ca şi pe
lin:iiJ& de cueste din capetele de strat�le_an.ticlina elor .ş · ale or, în
gener� a e. e e mai frecvente sînt întîlnite în cadrul văilor : Nuce
tul, Dobrota, din bazinul Cricovului Sărat ; Valea Lepei şi Murătoarea din
bazinul văii Eălăneasa ; pe partea dreaptă a văii Odăile, în cuesta dezvol. .
tată pe pietrişuri şi nisipuri puţin cimenta.te, cu trova.nţi ; în bazinul vă �
Sărăţelul (p. Str1 u ea � bicina · în cursul superior a van lam-
eul Buzăului, între localităţile Apostan ş1 Vm a Vo a e .
· O dezvoltare mare au aceste procese şi în lungul abruptului tectonic
şi de .eroziune dintre . fliş şi depozitele mio-pliocene, pe limita nord-vestică
1 12 M. ALEXANDRU, Ş. DRAGOMIRESCU şi O. ŞEITAN 6
:a zonei dintre valea Buzăului şi valea Slănicului. Sur ări frecvente se na
lăm i e fruntea teraselor Buzăului i Slănicului., ca de pi dă la Grunj şi la
Beceni. De un tip aparte sînt procese e foarte ac ive de prăbuşire sufozio
_nară de pe masivul de sare de la Lopătari.
� 4. Spălăr� le ţn suprafaţă. S!nt P!oces� cu lar_gă desf_ăş'!?'are1 pe car_e
-s chiţa alăturata (fig. 1) le pune m evidenţa numai atunci cu;i d, smt donn
nante. Ele se înscriu în pătura de sol pe care o afectează prin . numeroasele
· ete de culoare al ată uneori a,lbicioasă, cu contur neregulat,
r ontfastant, u or de urmărit în zone e p,om�"fi.cole.Acestea traduc în-
'•de ărtarea orizontului de umus, ceea ce mlează-fertilitatea lui.
Spălările în suprafaţă ocupa spa , n iii mse. pe pan e1e relatîv nclinate,
neterasate, pe versantul vestic al Istriţei şi pe versantul sudic al Dealului
Urloi, unde_ se poate observa dezvoltarea formelor de şiroire din scurge
rea în, suprafaţă. Asocierea acestor rocese, dezvoltarea lor ..JOgresivă
se poat�mărj.. în �ero�� sec oare a e regiunn _ cercetate,_pe _ dif�(te
ormat�i,_dar cu deosebire pe cele miocene. · .
_
/tw.n-1 u1Mt' N. w..,v-cd_q_

I P OCESELE DE ACUMULARE
d � �
1. �'t'JiM-6· ';rrebuie urmărite, cu precă dere, ca _pro dus

-co 1 roceselor gravitaţionale de prăbuşire şi su are. Se întilnesc Ia
aza abrupturilor ec omce şi de eroziune sau aa
la baza ciîestelor şi a unor
fete s r mai mc ·nate ca e pi.I în ea ur e striţa,�ohani .
. Au forme neregulate şi o structur� neselecţionată gravimetric ; ating uneori
,.grosimi de cîţiva metri ocupîn d suprafeţe însemnate de ��uni, pe care,
d egra dîn du-le, le sustrag iolosinţei agricole.
Dintre exemplele caracteristice, -mai cităm poalele Dealurilor Cior
tea (culmile Gurguiu şi Rotari), baza abruptului tectonic şi ' de eroziune al
flişului - la Plaiul Hoţilor, baza cuestei Od ăile, Dealul Breazu, unde acu
mulările sînt formate în cea . mai mare parte din trovanţii
- desprip.şi din
depozitele sarmaţiene nisipoase. . 1
2. A cumulările proluviale. Sînt răspîn dite în lunca rîurilor principale
•din cadrul zonei subcarpatice, ca de exemplu pe văile B � Slănicului,
·Cricovului Săraţ şi Nişcovului, unde sînt mai recente, sau · 1 contactul
d intre Subcarpaţi şi cîmpie, sub forma unor largi _ tăpşane de -a cumulare,
mai vechi, între Urlaţi, Ceptura, Pietroasele, Şarînga şi Merei. Această
:ultimă zonă, de forma unui glacis prelung cu expunere sudică, prin valorifi
•carea optimă viticolă.., ��e , 1:>i � stabilizată.
3. A cumulările ��.Apar ca rezultat al roceselor de_ � lare
în su rafaţă de pe pan.te, întîlnin du-:..se pe po ur e _ţeraselor ]llai_ lai::g_ex-
1,inse în Iun ul văilor Buzăului, Slănicului şi Cricovului, spre ţîţîna lor.
n masura în care smt ixa e, sînt intens folosite de culturile cerealiere .
•-:' 4. Acumulările aluviale. Se întîlnesc în regiune strîns egate de con di-
1iile litologic�, morfologice (panta în special), dar mai ales de regimul hidro
logic al scurgerii, prin acţiunea de transport şi depunere, activă în sectorul
subcarpatic al văilor Buzăul şi Slănicul Buzăului, dar în mai mică măsură
:)_)e Cricovul Săr�t. Micile bazine de eroziune, ca de exemplu cele de pe
PROCESE ACTUALE DE l\'lODELARE A RELIEFULUI lN SUBCARPAŢI 1 13
· val�a Buzăului (Pă_tfrla ele Cislău - Păliciu) şi din sectorul Pleşcoi - Urlă
tori), servesc ca mvele e baza oca e ce activează depunerea.
� unde depozitele aluviale au un început de solificare, se :pra.etică
:�nmicultu ră intensivă, (lunca Buză,n lui în aval de Oîndeşti.. şi a Slănicu-
lui, aval de Săpoca ). .
Vulcanii noroioşi (pîcle sau fierbători) . Apar ca forme caracteristice
.ale reliefului de acumulare. Cea mai frumoasă dezvoltare o au în butoniera
-creată în axul anticlinalului Berca - Arbănaşi. Prezenţa lor este legat.ă de
·presiunea gazelor din interiorul structurii anticlinalului. Folosind în prin
•Cipal liniile de_ fractură şi de maximă porozitate, gazele se ridică spre su
J>rafaţă şi în drumul lor antrenează apa de 'zăcămînt şi cea din pînza frea
tică împreună cu un material argilos, încît ajung la zi „fierbînd" în noro
iul care se acumulează în zona craterului.
Materialul se depune concentric, sub forma unor pînze de noroi în
jurul unor mici conuri. Prin e�..._-t"-"'.........� apei din c r erile noroioase se
produc crăpături, asemănătoar tacfrelo.r cu eflorescenţe de sare-. Structura
reticulară a acestora serveşte la re ulterioară a materialului noroios.
După încetarea activităţii lor, care pare să fie efemeră, rămîn în relief conu
rile vulcanice de maximum 7 - 8 m înălţime, care sînt supuse acţiunii
,sculpturale a agenţilor externi . Cu deosebire intensă este fărîmarea conu
_rilor prin descuamarea şi îndepărtarea scoarţei de uscăciune.
În zona de care ne ocupăm, vulcanii noroioşi se întilnesc Jn număr_ de
10 - 30 la un loc, avînd . diferite dimensiuni : cratere între 0,5 şi 30 cm dia
metru pe o arie circulară de pînă la 250 m diametru (Pîclele Mari). Dacă
punctul Berca, din capătul sudic, periclinal, al anticlinalului Berca -Arbă
naşi, caracterizează faza de , ,stingere'' a activităţii -marcată prin cîteva cu -
]>Ole proeminente - , punctul Beciu se car'acterizează prin cele mai active
.,,fierbători". J:filn.l de noroi se ridică la unele crat�re mai expansive pînă
. la 30 -cm înălţ�Ni se pare evident a-i socoti mai recenţi ca cei de pe podul
Pîclelor. ,,Erupţiile" de la Beciu, aşezate pe fundul văii cu acelaşi nume,
nu au- reuşit să-şi clădească încă un pod distinct ; relieful de acumulare
-creat este îndepărtat prin scurgerea materialului pe făgaşele de eroziune
-cu un nivel de bază apropiat. Dimpotrivă, cei de la Pîclele (Mari şi Mici)
şi-au clădit veritabile poduri , care au devenit, prin ac umulările continue,
-cumpene de apă în cadrul butonierei, drenate de trei , văi, corespunzînd
la tot atîtea nivele de bază diferite. O întreagă reţea de rîpe şi ravene de
-şiroire scul_ptează aceste poduri.
Pitorescul inedit al peisajului, punctat de prezenţa unor. plante rare,
* . �
halofile, a îndreptăţit declararea întregului perimetru cu vulcani noroio i_
:m
-
onument al naturii.• . �
·c:11v�• v4.,..
. .
În • cele · ce urmează încercăm să sţhiţăm o zonare a proceselor des-
-c rise. Unei atare diversităti de conditii care favorizează dezvoltarea aces
tor procese nu-i poa_�gQ!,'e§p nde deciît O grupare Şi% diversă. Totuşî-;
.c ons1 eram că graaul de acoperire cu vege a , ie e n a, deci indirect
· . modul de utilizare a terenurilor sub dublul aspect - bioclimatic şi econ01;nico
social -,- tr_ebuie socotit criteriu esenţial pentru această regiune. Ceea ce ne
>8 - ,c. 3209
1 14 M. ALEXANDRU ,_ Ş. DRAGOMIRESCU şi O. ŞEITAN
îndreptăteşte să separăm o zonă între Cricovul Sărat şi Buzău, cu un ridi -

cat procent de acoperire cu pădure, şi o zonă între Buzău şi Slănicul Buzău-
lui, cu o acoperire redusă.
Prima zonă, în ciuda unei mari variaţii litologice şi structurale, ră
mîne totuşi îri aria zonei cu eroziune slabă, _moderată, dQar la contactul
cu cîmpia înscriindu-se procese de eroziune mai puternice. Gradul ridicat
de acoperire prin vegetaţie arborescentă păstrează şi echilibrul solurilor·
şi depozitelor de pantă.
Cea de-a doua zonă, cuprinsă între Buzău şi ·Slănicul Buzăului, co-
resp�nde uneia dintre ariile cele mai afectate de _rocese active de modelare ..
Caracteristicile unei eroziuni puternice, pe alocuri foarte puternice ( dupa
scara folosinţei lagricole) , se grefează pe o complexitate litologică, structu
rală, reflectată în fragmentarea orizontală şi verticală accentuat�. Distru
�ta,J JeroIJ.Q&, desfăşurată ţn trecut, a declanşatşiapoL
a accelerat procesele de degradare. Unele sectoare dţn această zonă poart�
trăsăturile caracteristice ale reliefului de tip badland (pămînturi rele ).
O zonare a proceselor de modelare, de astă dată în cuprinsul acestor·
arii, este destul de dificilă. După părerea noastră, ea ar trebui să pornească
de la complexele litologice principale, raportate la frecvenţa' şi intensitatea
proceselor. O asemenea zonare nu poate să nu aibă în vedere potenţialul
economic, în ultimă instanţă putinţa de a da utţlizarea optimă . diferitelor·
terenuri.
O prognoză a evoluţiei viitoare a acestor _procese de modelare nu
poate porni decît de la analiza situaţiei actuale, Măsurile · te,..luate în
anii regimului democrat-popular de recuperare a suprafeţelor afectate de
eroziune pentru folosinţe agricole au stăvilit . şi redus acţiunile distrugă
toare. Măsurile de terasare şi deci de fixare a unor pante puternic înclinate ,..
pe care se dezvoltau cele mai întinse şi totodată mai intense degradări,
ca, de exemplu, pe Dealul Breazu, Coasta Hoţilor, Dealurile Arbănaşi etc.,
au redat unei utilizări rationale zeci de hectare.
Predominarea r r fulu Ld e ern.zinne în dauna celui de amill1J lare va .
menţine şi în _vntor un sens activ proceselor de eroziune: Măsuri energice
de combatere, bazate pe o cunffa ş e cîtmai de detaliu a proceselor
actuale de modelare, se vor impune în continuare. În acest ens credem că,
este indicată adoptarea unei clasificări genetice.
BIBL IOGRA F I E
BADE (- 1 95r), --(Jbservaţii asupra-- u-na alunecări din bazinul Buzăului. Probl. de geogr.,.
voi. V . -
( 1 963), Terrasi reki Buzău v karpatskih predgoriah i neotektoniceskie dvijenia..
Rev. de geo!. et geogr., t. V I I, nr. 1 .
CIOCIRDEL R . 1 949' '.iJmeJLJJJ:1.[Qli eră Berca- J3eciu-Arbănaşi:
-- -- Stu dii-- şi econ., seria A ,..
t ehn ..-
geol. econ., nr. 4 . . ,
MIHAILESG'U V. ( 1 939 a), Porniturile de tere.n şi clasificarea tor, Rev. geogr. rom., an. I I, fasc • .
I I - l l l.
( 1 939 b), Porniturile de teren din regiunea Nehoiaş: Bui. Soc. rom_ geog1:., . t_
1:V l l l . . - -- -
( 1 959 ) , Porniturile de teren de la Pucioasa. Probi. de geogr., voi. V I .
9 PROCESE ACTUALE DE MODELARE A RELIEFULUI IN SUBCARPAŢI 115
MOTOC M. ( 1 963), Eroziunea solului pe terenurile agricole şi comba terea ei. Edit: Agrosilvică,
' Bucureşti.
POPP N . ( 1 930), Clteva observări asupr:a Subcarpa/ilor buzoeni. Bui. Soc. rom. de geogr.,
TUFESCU
X. ---- -----1..------
V . (1964), Typologie des glis.� ements de Roumanie. Revuc roumaine de geol. , geog.,
geogr. , serie de geogr., t. 8.
•:..--�_ �5�6� Ji.cc.
19 art a g"eolog ică• a regiunilor de interes �trolifer 1 : 1 00 OOO. Laboratorul de cerce-
;-;;"-':- '-:'c.:.'-; -:.:..:...:.:�� -·--
t ări geologice a -iw:T.P.C.
.. * • 1 960), Monografia qeografică a R. P. R. , V JL J, Geografia fizică, Edit. Acad. R . P . R . , Bu
(
cureşti.
Institutul d e geologie ş i geografie

al A cademiei R. P. R., Bucureşti
Primit în redacţie la 15 noiembrie 1 96 1
CONTRIBU TII
.
' LA STUDIUL GEOGRAFIC
AL DEPLASĂRILOR DE " POPULAŢIE ŞI AL AŞEZĂRILOR
RURALE DIN VRANCEA ŞI SUBCARPAŢII DINT::R,E
ŞUŞI ŢA ŞI R ÎMNA *
DE
I. BĂCĂNARU, N ICUL INA BARANOV SK Y, D. BUGĂ şi CON S TANŢA RUSENESCU
(91)
Autorii subliniază trăsăturile originale ale deplasărilor de populaţie din

zona subcarpatică a Vrancei, care - sezoniere sau definitive ·_ sint foarte vechi.
Se deosebesc : deplasări pentru munci agricole, pentru rnunci viticole şi penlru
e�ploatări forestiere. I� continuare, autorii urmăresc vechimea şi evoluţia satelor,
originea l or. Analiza funcţiunilor stabileşte lrei tipuri funcţionale de aşezări,
corespunzind zonei de creştere a animalelor, zonei de creştere a animalelor ş i
culturii pomilor fructiferi şi zonei viticole.
I. GEOGRAFIA DEPLASĂRILOR DE POPULAŢIE
Analiza izvoarelor documentare arată că Vrancea şi zona subcar

patică din E au fost întotdea_una unite prin legături economice, 'permanente
şi de durată, în baza cărora s-a realizat un schimb reciproc de populaţie
şi produse. Asocierea firească a cîmpiei, bogată în cereale, cu dealurile
şi muntele (caracterizat� prin culturi ·viti-pomicole şi creşterea animalelor)
constituie şi în prezent o trăsătură specifică, acestor regiuni şi justifică, din
punct de vedere economic, fenomenul încă existent al deplasărilor de-popu
laţie în această parte a ţării.
* Deplasările de populaţie şi aşezările rurale din cele două regiuni au constituit obiectul
a două comunicări prezentate l a. Sesiunea ştiinţifică a Institutului de geologie şi ·geografie al
Acad. R.P.R., •din mai 1961 .
St. f i cerc. de 1eol. • 1eof. ,1 1eo;r., Seria 1eosrr.fle, Tomul 1 1 , I> . 1 1 7 - 13(, Bucure,tl, lllU
I
1 18 I. BĂCĂNARU, N. BARANOVSKY, D. BUGĂ şi C. RUSENESCU 2
A. Deplasările ele popul a ţ ie în t rec u t . În cuprinsul celor două uni

tăţi geografice, acestea � u constituit un _ f�n?men relati".' frecvent şi . cu
directii în ambele sen, uri, cu caracter defmitiv sau sezorner.
'Documentele arată că provinciile istorice Munţenia, Transilvania şi
Moldova au fost principalele arii geografice care au alimentat deplasările
de populaţie căt�·e aceste regiuni : <;Je! mai �are �umăr 'de �migra1;ţi a pro
venit, se pare, dm satele Munternei, m special dm acelea situate m nordul
fost·elor judeţe Rîmnicu-Sărat şi Buzău, precum şi din satele de pe cursul
superior al Dîmboviţei (C. R ă d u 1 e s c u, I. R ă u ţ e s c u, 1936,
p. 33, 3.6 ), (A. S a v a, 1929, p. 57), (H: S t a h 1 , 1959, p. 164).
A doua regiune de plecare spre Vrancea a fost Transilvania. Infil
trarea populaţiei transilvănene a avut un caracter mai lent, continuu şi
de durată, datorită mai ales transhumanţei. Originea transilvană a - unei
părţi din .populaţia vrînceană se deduce din informaţiile documentare şi
din toponimie (exemplu satele cu numele de „Ungureni", .' a căror populaţie
a provenit din ciobanii transilvăneni 1 ) .
Grupuri d'e populaţie de origine sud-dunăreană sînt prezente în
această regiune, specific în acest sens fiind ,satul Sîrbi situat pe Putna, po
·m enit în documente încă din 1622.
Asupra migraţiilor populaţiei din Moldova nu dispunem de date docu
mentare, dar presupunem că acestea au existaţ. O dată cu începutul clă
căşirii într-o serie de sate moldovene de răzeşi, pentru a putea scăpa de
biruri şi dări, populaţia lor s-a refugiat către această regiune, care se
bucura de o libertate politică şi economică mai mare.
Caracteristic imigrărilor spre Depresiunea Vra:µcei · şi dealurile sub
carpatice este faptul că, în marea ei majoritate, populaţia venită a fost
asimilată de către aceea a satelor existente şi numai în cîteva cazuri izo
late străinii au reuşit să formeze sate noi. :Atîta vreme cît păstoritul şi
exploatarea pădurilor constituiau îndeletnicirile de bază ale locuitorilor,
populaţia din Vrancea se îndrepta mai mult către munte. O dată cu lărgi
Tea relaţiilor capitaliste de prodµcţie s-a slăbit însă contactul acestora cu
muntele, astfel că populaţia satelor vrîncene s-a orientat tot mai mult
către podgorie şi cîmpie. . . ·
Înăsprirea relaţiilor sociale, accentuată la începutul secolului al XIX
lea, cînd vrîncenii trebuiau să suporte povara boierescului, a dus la intensifi
carea acestui proces. În documentul din 1808 se dă chiar o listă a fugarilor,
din care rezultă că peste 33 ¾ din locuitorii satului Nereju, 10 ¾ din Năruja
şi circa 28 % din Nistoreşti (N. A 1. R ă d u 1 e s c u, 1937, p. 111) pleca
seră în satele muntene Slănic, Neculele, Roşca şi Chiojdeni (A. S a v a,
1931, p. 57 :-- 61) . Posibilităţile · economice reduse şi mai ales lipsa terenuri
lor arabile au făcut ca o parte a populaţiei satelor vrîncene să se angajeze
ca arendaşi sau ca lucrători pe moşiile boierilor din cîmp. Locuitorii satu
l ui Spulber,
. .
de exemplu, iau în arendă, în anul 1846, moşia satului Dumitreş-
1 Există indicaţii ·că populaţia transilvăneană s-ar fi lnfil l rat p înă in zona de podgorie;
.ajungind chiar in clmpie. 1ntre aşezările podgorene figurează astăzi şi satul · olteni, cu popu
laţie originară, după unii, din Ţara Oltului, iar după alţii din Oltenia. C. C. G i uresc u
1 94 1 , consideră că la originea satelor cu topicul Olteni, din sudul Mol dovei, se afl ă p op ulaţie
veni tă din Oltenia sau de pc malurile Olt u l ui. · .
3 DEPLASĂRI DE POPULAŢIE ŞI AŞEZĂRI RURALE lN VRANCEA 119
tii de Sus (A. S a v a, 1929) ; mulţi nu s-au mai întors, astfel că printre înte
meietorii unor sate din jurul Rîmnicului Sărat se află şi populaţie de origine
vrînceană.
O parte din plecările definitive ale vi;încenilor a m_ ai· fost legată şi de
mişcările de transhumanţă ale ciobanilor spre Dobrogea (cu urme în satul
Dăieni, I. D i a c o n u, 1930).
În ceea ce priveşte schimbul reciproc de populatie cU: ca�·acter defini
tiv între cele două regiuni, documentele arată nu numai că ele au fost
frecvente, dar că în multe cazuri au dus chiar la formarea unor sate (I. D i a
c o n u , 1930) (A. S a v a, 1931) (H. S t a h 1, 1959).
Numeroase sînt informaţiile documentare din care poate fi dedusă
şi prezenţa migraţiunilor cu caracter sezonier, între Dep:resiunea Vrancei
şi dealurile subcarpatice dintre Şuşiţa şi Rîmna, determinate de existenţa
proprietăţii priv�te a vrîncenilor în podgorii şi a podgorenilor în Vrancea
(A. S a v a, 1929, p. 62, 123, nota 1, p. 132, nota 1),
B. Deplasările de po 1mlaţie în pre;ient. Comparativ cu trecutul,
_ acestea se deosebesc prin caracterul, modul de organizare şi, mai ales, prin
scopul efectuării lor. În completarea surselor de venituri necesare traiului,
proprietăţile vrîncenilor şi ale podgorenilor din zona de cîmpie, comasate
şi organizate în gospodării agricole colective, continuă să deţină încă un
loc important. În timp ce caracterul restrîns al economiei din Vrancea nu
permite absorbirea integrală a surplusului de populaţie activă, economia
intensivă din zona de podgorie, cu o densitate mică a populaţiei active, nece
sită mi volum mare de forţă de muncă, asigurat în mare parte pe seama ex-
cedentului aflat în Vrancea:
în prezent, deplasările sezoniere au căpătat im caracter raţional,
-efectuîndu-se in general organizat şi în raport cu :µecesităţile economiei
locale . Astfel, pentru a. evita deplasarea populaţiei la distanţe mari, tere
nurile aparţ,inînd satelor vrîncene şi podgorene au fost comasate cît mai
.aproape de locul de baştină, iar prin organizarea unor lucrări de împădurire
;s-a asigurat, în parte, utilizarea locală a fol'.ţei de muncă.
în situaţia actuală caracteristice sînt numai deplasările sezoniere ale
l)Opulaţiei 2, care, după natura, scopul şi cauzele. · care le generează, . s�
• împart · in două categorii principale, şi anume : ·
l . Deplasări de populaţie legate de efectuarea muncilor agricole :
a) pentru efectuarea muncilo:v agricole la ogoarele din zona de cîm
-pie ; b) pentru efectuarea muncilor viticole în zona de podgorie Odobeşti-
-Panciu. . . ._
2. Deplasări de populaţie legate de efectuarea muncilor forestiere.
·. . .
2 Acest material a fost întocmit pe baza anchetelor de teren şi a dalelor' culese de la
-diferite Intreprinderi. Anchetele de t eren s-au efectuat în 1 960, · l a nivel __de _c_oprnnă _şi sat ;
pentru dcplas;irile° populaţiei la ogoarele din cîmpie s-a\l folosit şi dale furnizate de consiliile
agricole raionale şi de serviciul de organizare a teritoriului agricol al raionului Focşani ; pentru
migraţiunile legale de muncile în podgprii, datele s-au cules de la Trustul regional gostat, pre
-c um şi direct de la unele G.A. S., iar pentru muncile legale de ·exploatările forestiere de la
-ocoalele silvice şi Intreprinderile forestiere.
1 20 I. BĂCĂNARU, N. BARANOVSKY, D. BUGĂ şi C. RUSENESCU 4-
1 . Deplasările de populaţie legate tţe efctuarea muncilor agricole. sînt.

cele mai importante şi au antrenat în anul 1 960 circa 18 OOO de locuitori
numai din Vrancea şi bazinul Şuşiţei superioare 3 , dintre care cei mai mulţi
(peste 12 OOO) au plecat la ogoarele din_ cîmpie şi numai 6 OOO de locuitori
la muncile viticole din cadrul gospodăriilor agricole de stat din zona de,
podgorie.
· ·
a) Din datele culese de pe teren rezulta ca trei smt arealele geografice
V
V • A •
principale caracteristice deplasărilor populaţiei la ogoarele din cîmpie,

şi anume : un areal în N cuprinzînd satele de pe Şuşiţa, altul p·e Putna şi.
afluenţii săi, în partea centrală a regiunii, şi al treilea pe valea Milcovului,
in S. Zona de podgorie formează cel de-al patrulea areal, dar se deose
beşte de celelalte prin caracterul mult mai limitat al distanţelor parcurse ·
şi printr-un alt ritm de efectuare a muncilor agricole .
Potrivit aceloraşi date, fiecărui areal de plecare din V îi corespuµde ,
geografic un areal bine delimitat în zona· de cîmpie (fig. 1 ) . Astfel, locuitorii
satelor din bazinul superior al Şuşiţei ( Soveja, Cîmpuri, Vizantea, Răcoasa
etc. ) se deplasează 1a terenurile agricole, a caror suprafaţă era d� 2 300 ha
in 1961, situate în arealul din jurul oraşului Mărăşeşti (la Păduro-ni şi Mără
. şeşti) şi în lunca Putnei (la Bătineşti) . Deplasările populaţiei de pe valea,
Putnei şi afluenţilor ei au o amploare mult mai mare şi cuprind cel mai
mare număr de sate şi locuitori, care posedau o suprafaţă de aproximativ ·
2 OOO ha în nordul oraşului Focşani, pe raza corn.unei Făurei 4 •
Satele arealului situat pe :valea Milcovului, cu suprafeţe arabile ex-·
tre:rp_ de reduse, deţin în raza aceloraşi comune circa 500 ha terenuri arabile,.
ca şi satele de pe văile Putna şi Zăbala .
Arealul din zona de podgorie include .1 5 localităţi viticole, cu peste,
2 700 ha terenuri arabile în cîmpie. Deplasările populaţiei din satele podgo�
rene antrenează un număr însemnat de locuitori, dar sînt mult mai limi-
tate ca distanţă . (intre 5 şi 15 km) .
b) Deplasările pentru muncile viticole sint caracteristice populaţiei_
din Vrancea. Ele au loc primăvara la munci legat� de întreţinerea culturi
lor ( cînd vin mai mult bărbaţi) şi toamna, în special la recoltat ( cînd vin..
mai mult femei şi tineri ) .
După locul de plecare, în cadrul regiunii studiate se conturează.
·· şi aici trei areale principale de plecări : pe valea -Şuşitei, pe valea Putnei
şi afluenţilor ei _şi pe valea Milcovului, iar după cel de sosire se disting două.
areale principale, concentrate în jurul podgoriilor Odobeşti ( circa 2 900 de
locuitori anual) şi Panciu ( aproximativ 1 900 ) (fig. 2). . , ·
Către podgorie au loc deplasări de populaţie şi din zona de cîmpie a.
regiunii Galaţi, precum şi din alte regiuni ale ţării (Iaşi,• Bacău, Suceava,
Ploieşti).. · ·
2. Deplasările de populaţie legate de efectuarea muncilor forestiere se
practică pe timp mai îndelungat şi au două perioade de vîrf, le�ate de ano-
3 Trebuie menţionat faptul că membrii unei aceleiaşi familii pleacă de 2 - 3- ori pe an la_
cele trei feluri de munci. •

' O singură aşezare, comuµa Palti11, are terenuri in afara �cestui pei·imetru, ln comuna.1.
Goleşti. . _
·--"'- .... ......•-.,.
r·-'\ V)
®
•
.I
li
'
I
r·--�
-� ;....... -,
--
(''....�......
r--� _ --."'"'I 8 _ HI
I ,,/
,_;·/ ,l / \'· C1mpur1 \.
/ t
"' 5
/. ? �4
�
t��ici
t
, _ __
�\'.
/ ',\
- 6
-- - -... 7
J \ /\
Fig. 1 , - Deplasările
populaţiei clin Depre ✓-
//
�
'"
'. ✓
Pa
siunea Vrancei şi
/'· . \
dealurile subcarpa
(.•-•\ '-----..
tice dintre Şuşi'ţa şi
�erhlrlu
Rtmna· la ogoarele )·
din clmpie ( 1 960). / ..._____
. ',
·J
I. Comune din Vrancea
J ,-------
care au ln clmpie : 1, sub
50 ba ; 2, 50 - 100 ba ; I ,
· , \
3. 100 - 250 ba ; 4, \..
·\\
260 - 500 ha ; 5. peste
600 ba teren.
II. Comune din zona
eubcar1>atici'I. care au tn
clm1>ie : 1, sub 50 ha ; , _ __ _
�---✓
,,,...-·-- ', , _,-trn ,
. '- -,
� \ J' Odo bâs ca
\ _,
2, 50 - 1 00 ba ; 3, 1 00 - •
260 b a ; 4, 250 - 500 b a ; . • D ealu • Li.m
9 "
\ Co ·
... _
5, peste 500 ba.
III. Comune din clm1>ie pe
'-·-·...._/ \_
'\ <, A_ '
, � ��
��
·-·-•-. ·--
raza cârora locuitor i i din \__ __
/ U�e chejtl '
Vrancea şi zona eubcarpa �' La cu lu vt �; � - ----�
tici'I. au : 1, sub 100 ha ; Baban .- t Pieiti
Ci orhh
2, 100 - 500 ha ; 3. � ,/outel , I ' \', • .j
f- -
·- ·
'
__
( Bo rd eih , r al 1, G gesb
_
500 - 1 OOO ha ; 4,1 000 - ;-·- ..,.
, 1
1 600 ha ; 5, 1 600 - 2 OOO Scar. .

,
>::: ,,u vo'rayJ · ' - , .,/
.,,/_.,. •
........ \,/C''\tnde
. .' ,�
ha ; 6, locul de deplasare a
loouitorilor din Vrancea ; jb \_, .('
. !J k,,, IOk�
7, locul de de1>lasa.re & ..)
IQoultorllof clin pQd�orle, https://biblioteca-digitala.ro
Căiuti Caşin
. . \ I
Mo1neşt1 \ I r•-'.
l'�J/P m,tJ/«:.
\\ I/ .--t..)(·� .,,.,.,,,.,. .....\t
\ I '{
/\
.
.-.,
....,-.,r-.......,·-�
V)<
I
�
• r .--1..
✓• . ' /'f'
I ,'" ', I
\ ---- --
7, ', ',
I ,'/ ' '\
< \ I ' ', •
I
I\ ' '--- __,.,.,.......... '-, -- zso-soo

! \
I .'\ , . • r,---._ \ -,,, ···--."

I \ (
\ 'y� Z�P��·. ��
I \ . /
\!,
I 'i.... ,_ ---, ,,' \ . �o -zso
I.J
.
sovt.J• '- fi'\'--1-- S1rb to&
I . \\,\ �- -
I �
I Z bd
i
.l �m
---
--
/
/ 4 �
'-,·/'
�·o:::,..
. � co
y,
/
�
\...
Fig. 2. -Depl asările
\
\/
populaţ iei din Depre
siunea Vrancei l a
muncile vi l icolc şi
fores l i ere.
1. Centre din care se
deplasează populatia pen
/1 l'</--1,._/
>-�.1
tru munci forestiere ; . 2.
II I
--�
pentru munci viticole ; 3,
°
I II;I I
centre ln care soseşte po t /; /
pulatla pentru munci fo ,,/
restiere ; 4, pentru munci .
�e h OIU /
viticole ; 5, locul de depla �
sare a populatlei pentru ·'-"/'-' ·-, _,/
muncile forestiere ; 6', \ ;- -- ·-'-
✓
locul de deplasare pentru '- --. ·-..J...__.t

muncile viticole.
DEPLASĂRI DE POPULAŢIE ŞI AŞEZĂRI RURALE lN VRANCEA 1 23
timpurile reci ale anului, lipsite aproape total de activităţi agricole. La

aceste deplasări este predominantă forţa de muncă bărbătească, cea femi:
-nină fiind antrenată · mai mult 1a .replantări. .
Din totalul celor plecaţi la muncile forestiere, mai mult de jumătate
se angajează la exploatările forestiere din bazinul Buzăului (la Nehoiu);
·:al Trotuşului (la Caşin) sau in regiunea Braşov (la.exploatările de la Covasna
şi Breţcu) (fig. 2). Între .a.realele geografice de recrutare mai intensă a
�orţei de muncă, atît ca suprafaţă, cît şi ca număr de muncitori angajaţi
în exploatările forestiere, arealul de pe valea Putnei este cel mai important.
Din comunele Tulnici, Herăstrău, Spulber, Păuleşti, Paltin, Negrileşti
Nistoreşti şi Vrincioaia, se deplasează anual între 20 şi 70 % din totalul
. -populaţiei active. Populaţia acestor comune se îndreaptă îndeosebi · spre
-centrele de · exploatare din afara Vrancei, în bazinul Buzăului, unde lu
crează ca tăietori, . fasonatori şi sortatori.
Din arealul de pe valea Şuşitei (comunele Soveja, Cîmpuri şi Răcoasa)
·pleacă anual între 20 şi 40 % din totalul populaţiei active, care se anga
jează mai mult în exploatările locale şi în acelea din bazinele Trotuşului,
.Buzăului etc.
Din - arealul de pe valea Milcovului ( comunele .Andreiaşu de Sus,
. .Andreiaşu de Jos, Reghin şi Mera) pleacă anual între 30 şi 50 % din popu• .
laţia activă care lucrează la exploatările forestiere de pe văile Milcov şi
.Rîmna.
Deplasările populaţiei la munci foţestiere în cuprinsul regiunii au
1oc îndeosebi către exploatările de la Mera şi Căpătanu pe Milcov, Nereju pe
.Zăbala, .N ăruja şi Tulnici pe Putna şi către cele de la Varniţa şi Soveja pe
Şuşiţa. Locuitorii respectivi provin în cea mai mare parte din comuna unde
se face · exploatarea sau din comunele învecinate şi lucrează mai mult la
împăduriri. Aşa se explică faptul că în cadrul acestei categorii de munci se
înregistre�ză deplasări de muncitori cu un grad mai înalt ·de calificare,
-veniţi din alte părţi ale ţării. Astfel, după datele anului 1960, la exploată-
Tile forestiere din jurul Sovejei erau angajaţi muncitori forestieri veniţi
- din raioanele Muscel, Piatra Neamţ şi Tîrgu Ocna ; la exploatările "de la
·Tulnici- predominau cei sosiţi din regiunea Braşov şi cei din raionul Mus-
. -cel ; la exploatările- din cadrul Ocolului silvic Panciu lucrau muncitori so
siţi din raioanele Moineşti; Piatra-Neamţ, Adjud, Cîmpina, Rîmnicu-Sărat
-€te.
II. GEO GRAFIA AŞEZĂRILOR RURALE
A. Privire istorieo-geograiică
1) Vechimea .şi evoluţia satelor

a) p e r i o a d a d i n a· i n t e a d o c u m e n t e 1 o r s c r i s e.
:Materialele arheologice descoperite i!l vetrele satelor Topeşti şi Bîrseşti
:atestă prezenţa omului şi a aşezărilor omeneşti în Vrancea încă din neolitic
(S. M o r i n t 2'j' 1961, p. 201), ca şi în dealurile piemonta.ne pe locul
� unde se -află astăzi satele Faraoanele, Cirligele şi oraşul Odobeşti (0 . O .
1 24 I. BĂCĂNARU, N. BARANOVSKY, D. BUGĂ şi C. RUSENESCU 8-
G i u l' e s c u, 1937, p. 3). Toponimfa, (P. A r b o r e, 1930) (I o r g u I o r

d a n 1933) confirmă netăgăduit existenţa şi continuitatea neîntreruptă
a populaţiei şi aşezărilor ome?eşti în cuprinsul celor două regiuni înainte
de apariţia documentelor scrise.
. în sprijinul datării originii vechi, mult anterioară menţiunilor docu
mentare , crise, a aşezărilor omeneşti din acest ţinut concură atît tradiţia.
vrînceană, cît şi alte multe argumente istorice, sociologice şi geografice.
Că Vrancea, · pe vremea lui D. C a n t e m i r poseda împreună cu.
regiunile vecine dinsp:r:e răsărit, aşezări' omeneşti stabile înainte de înteme
ierea voievodatelor, ne-o arată însăşi existenţa episcopatului catolic de pe.
Milcov în secolul al XIII-l�a (N. · I o r g a, 1921, p. 16). Fără o orga:rµ
zare ţărănească străveche, cu sat_e numeroase şi înstărite din punct de vede
re economic, apariţia acestui episcopat este de neconceput. În sprijin-ul
originii străvechi, în cazul satelor podgorene vin şi lotizările săteşti, a,.
căror apariţie în timp este, după cum a demonstrat H. S t a h 1 (1958,
p.103, 116), anterioară primelor organizaţii statale. Pe aceste centre de orga
nizare socială (adică satele) şi-a sprijinit puterea economică şi autoritatea.
politică statul feudal, încă din prima fază a apariţiei sale. De asem�nea,
binecunoscutul regim de autonomie locală, foarte vechi şi înrădăcinat în
Vrancea, nu ar fi fost posibil fără ca aceasta să posede aşezări vee:hi şi
numeroase.
în ceea ce priveşte numărul şi poziţia geografică a satelor, . populaţia..
şi îndeletnicirile ei, în afara informaţiilor indirecte furnizate de toponimie,
nu cunoaştem aproape nimic înainte de prima lor consemnare docu-·
mentară 5 •
b) C r o n o 1 o g i a d o c u m e n t a r ă a s a· t e 1 o r se p·oate
urmări începînd djn s�colul al XV-lea cînd sînt menţionate în actele interne
şapte sate „la Vadul Putnei", dintre care patru există şi astăzi pe malurile,
Putnei -Băti e 1 Că 1man (M. C o s t ă c h e s c u, 1931, p. 153, 156),
:em:ooleşth C. C. G i u r e s c u, 1937; p. 14) şi Igeşti (I. B o g d a n, 1913,.
p. 138)- şi unul pe Milcov : Andreiaşul (M. C o s t ă c h e s c u, 1932, p. 229) .
În secolul al ·xvI-lea sm menţionate documentar 35 de sate, Pău
leşti, Muncel, Valea. Sării ( Gh. G h i b ă n e s c u, 1929; p. 87), Străoane,
Topeşti, Negrileşti, Bîrseşti, Spineşti şi Voloşcani (A. S a v a, 1929-,.
p . 25) etc., în secolul a.J XVII-lea apar în plus 36 de sate, iar în secolul al
XVJ:II-lea peste 20. Harta rusă de la 1835 înscrie peste 140 de sate, iar
recensămîntul din 1899 înregistra aproximativ 1 7 6 6 •
5 ca· aşez ă ri vechi sint considerate de I. D i a c o ri u ( 1 930 a ) satele ·din bazinul su-
perior al vă.ii Putna, cel mai vechi fiind salul B�ti, din care „curgătoare pe bătrlni" s-au
n�cut satele Herăstrău, Nereju, Nistoreşti, Poian.i şi V ăsui ; N. A I. R ă d u I e s c u (1937)
presupune satele .N �uja şi Poiana, născute şi ele d1n satul ipotetic Vrancea, · ca fiind primele
aşezări din care au descins toate satele vrincene. ln general, argumentele de urdin geografic ·
pledează pentru originea mai veche a satelor de pe terasele Putnei, ceea ·ce ne-ar lndrept ă ţi
s ă considerăm satul Btrseşti ca pe unul dintre cele mai vechi, deoarece ln arealul vetrei lui.
există şi· urmţ de civilizaţie cu o continuitate neîntreruptă 1n mai multe epoci ale comunei
primitive · ( S. M o r i n t z, 1961 , · I?· 201). ·
' s Numărul acestora era mult mai mare ; mt\1 1. e sate,' neavind o evidenţ ă · proprie a_
numărnlui ·cte locui lori, au fost lnrcgistrale sub o cifră globală ca o singură localitate.
9 DEPLASARI DE POPULA ŢIE ŞI AŞEZ ARI RURALE IN VRAN:CEA 1 25
· Documentele prezintă satele _ ca pe o concentrare · de populaţie legată

de un anumit lot de pămînt, cu hotare geografice strict delimitate, ,,dăi
nuind din nepomenit veac" şi ca pe o formă socială de bază în valorifica
rea terenurilor agricole, pe care s-au sprijinit efectiv · episcopatul din seco
lul al XVIII-lea şi statul autohton. La nona învoială de reîmpărţire a mun
ţilor între colectivităţile săteşti din Vrancea, alături de cele 14 sate tradiţio
nale cîte apăreau în procesul cu boierul I o r d a c h e R o s e t R o z
n o v a n u din anul 1801 se numărau •în 1833 încă 11" sate în plus (C. D.
C o n s t a n t i n e_ s c u-M i r c e ş t i; H. S t a h 1, 1929 p. 1 63) 7 ceea ce ne
arată că · în secolul al XIX-lea multe „cuturi" trecuseră deja la stadiul de
adevărate închegări săteşti.
. Din repartiţia teritorială a satelor iese în evidenţă rolul văii Putna
în concentrarea popul�ţiei şi aşezărilor omeneşti ; ca şi astăzi, cu cît ne
întoarcem în trecut, valea Putnei a prezentat condiţii deosebit de prielnice
dezvoltării vetrelor săteşti, practicării culturilor agricole şi creşterii ani-
malelor. ·
Satele din Depresiunea Vrancei şi dealurile subcarpatice dintre Şu
şiţa şi Rîmna au avut o mare stabilitate, atît în ceea ce priveşte terminolo
gia, cît şi localizarea lo� geografică. Puţine au fost acelea care au dispărut
ca localizare geografică, unele dintre ele contopindu-se într-o vatră comu
nă cu alte localităţi .(O. O. G i u r e s c u, 1937, p. 19) şi numai cîteva, în mod
întîmplător şi în cazuri cu totul izolate şi-au schimbat numele (D. O a n
ţ e m i r, 1961), (A. S a v a, 1929), (N. Al. R ă' d u 1 e s c u, 1937, p. 131).
_· 2. Originea satelor
Mecanismul general de formare a celor mai _multe dintre satele no
a fost roirea- cu caracter pastoral (H. S t a h 1, 1958 , p. 202). Satele roite
s-au dezvoltat initial în -acele „secături" din mijlocul pădurilor, în jurul
aşezărilor cu caracter temporar- tîrlele sau odăile-născute din necesitatea
valorificării fîneţelor şi locurilor cultivate la distanţe mari de satul-matcă.
O dovadă a roirii satelor este faptul că la un moment dat în cuprinsul
unui hotar vechi apar menţionate cu timpul 2-3 sate, care s-au constituit
după tragerea hotarelor pe vetre de moşii săteşti (H. S t a h 1, 195 8,
'p ; 293 ).
Ca exemple de sate roite din aşezări-matcă cităm : satul Văsui, roiţ
din Spineşti (I. D i a c o n u, 1930, p. XXXI), Paltin şi Spulber, roite din
. satul Nereju (H. S t a h.. l, 1958, p. '209), Lepşa, din satul Tulnici
(N. A l. R ă d u l e s c u , 1937, p. 128) etc.
Vrancea şi regiunile ei înconjurătoare cuprind şi sate formate pe
calea colonizărilor libere, a colonizărilor oficiale şi sate de băjenari. Sate
înfiinţate prin colonizări libere sînt Rucăreni şi Dragosloveni pe Şuşiţa, a
căror populaţie a provenit din Rucăr şi Dragoslavele (raioi:ul �uscel)
(C. R ă d ·u l e s c u, I. R ă u ţ e s c u, 1936, p. 33 - 36), Vîlcam, con
-stituit ca sat pe hotarul moşiei Năruja de populaţie venită din Ţara Romî-
7 Asupra acestui proces din care vr,incenii cu greu au i.;euşit să scape de primejdia clă- •
căşiei, vezi li. S t a h I, 1958, p. 1 5 1 .
1 26 I. BACANARU, N. BARANOVSKY, � - BUGA şi C. RUSENESCU 1 (}
nească satul Ungureni, aparţinînd comunei Herăstrău, şi satul Vizantea

Mănăstirească, ambele avînd la origine populaţie transilvăneană
(C. C. G i u r e s c u , 1917, p. 108) şi altele. De asemenea, în podgorie există
sate de colonizare oficială. Ca sate formate prin colonizare oficială se men
tionează : Slobozia lui Vidraşcu , Slobozia Cîmpineanca, Pînticeşti etc·.
(de lîngă Focşani) (I. D o n a t, 1962, p. 113 -115 ), ca şi sate cu băjenari
şi străini în vatra lor (, ,Băjenarii ot Bătineşti", ,,Băjenarii ot Oleşeşti",.
,,Băjf''llarii străini ot Mera" (O. C. G-i u r e s c u, 1940, p. 2�5), ,,Adunaţi ot·
Olteni" , ,,Adunaţi ot Odobasca", , ·, osebiţii �f. Ioain" - (Vîrteşcoi) (I. D o
n a t , 1962)) . · · .
în concluzie, în Depresiunea Vrancei şi dealurile subcarpatice dintre
Şuşiţa şi Rîmna, ţinuturi răzeşeşti, predominau satele formate pe calea
roirii pastorale.
B . Caracterizarea generală a aşezărilor rurale

Analiza raporturilor dintre aşezări şi mediul geografic scoate la ivea
lă deosebiri cu totul originale asupra modului de organizare a vieţii să
teşti, în cadrul celor două regiuni.
În cazul Vrancei un rol important în alegerea vetrelor de sate l-au
avut depresiunile de eroziune, contactul dintre depresiuni şi zona muntoasă
în partea de V, dintre depresiuni şi Subcarpaţi în cea de E. Î'n regiunea
dealurilor piemontane, în alegerea vetrelor de sat aceeaşi căutare, ca şi
văile, a avut-o piemontul cuaternar, cu un areal aproape neîntrerupt de
sate pe toată lungimea lui. Aglomerarea aşezărilor omeneşti în lungul ape
lor şi în zonele de contact se datoreşte multiplelor avantaje p� care le-au
oferit, în decursul istoriei, rîurile şi economia complimentară a celor două
unităti naturale învecinate.
'variaţia mare pe verticală constituie o altă trăsătură importantă a
aşezărilor omeneşti din această regiune. în general, peste 3 7 •% din satele
regiunii Sînt situate la. altitudini medii mai mari de 400 m, în această
categorie fiin,d incluse în special cele din depresiunile Vrancei şi Sovejei ;
63 % din aşezări se situează între altitudinile de 100 şi 400 m şi cuprind
în general satele · din n giunea colinară şi pe cele din piemonturi.
După numărul locuitorilor, circa 4 6 % din -sate au între 100 ş_i 600
de locuitori, 22 % între 600 şi 1 OOO de locuitori, iar restul între 1 OOO şi 2 OOO
' şi chiar peste 2 OOO de locuitori ; aşezările cu peste 2 OOO de locuitori, în
număr cu totul restrîns, sînt situate în majoritate în podgorie (fig. 3).
Structura , textura şi forma satelor prezintă aspecte deosebit de vari
ate, fiind în directă ·concordanţă cu principalele activităţi. economice ale
populaţiei şi cu particularităţile divers-e ale mediului geografic. Astfel,
în . zona viticolă şi pomicolă sînt . specifice satele cu structură răsfirată,
condiţionată de îndeletnicirile economice cu caracter mai mult sau mai
puţin intensiv (viticultura şi pomicultura) ; în partea de V, în Vrancea
propriu-zisă, structura răsfirată, şi aici cu caracter predominant, se îm-
bină cu tipul de structură risipit şi adunat. ,
Satele din lungul principalelor văi au o structu:.ă simplă, de multe
ori liniară, forme alungite, caracteristice pentru Vrancea şi zona colinară
nete
/111�/li!Mn
L E GENDA
8:,
-Tulei
C ,M "' /«IĂtlri
.....
111/jlocil • 601 • tDOO IIJCIJl/ori
lmld
•.,,, .. •
t: IATE : mari-�1-1a1111 " #
,. ,.
______...____.,.
f.m.?�tt lDI» ., ,.
t I 4 •. 11 km
I
Fi�. 3. - Mărimea satelor_ din Depresiunea Vrancei şi dealurile subcarpatice dintre Şuşiţa şi Rtmna.
11 DEPLASĂRI DE POPULAŢIE ŞI AŞEZĂRI RURALE lN VRANCEA 1 27
şi chiar pentru podgorie (Boloteşti, Purceleşti etc. ). Acestui tip predomi

nant i se mai adaugă satele cu texturi neregulate şi forme poligonale .
. .Aspectul diferit al satelor a fost condiţionat nu numai de raportul
dintre spaţiul locuit şi cel cultivat; ci şi de natura şi diversitatea materialului
din care sînt construite casele. În Vrancea predomină casa construită din
bîrne, pe postament de piatră şi acoperită cu şindrilă ; în partea mijlocie
a regiunii sînt caracteristice casele construite din piatră şi acoperite cu
tablă şi şindrilă ; în podgorie sînt predominante casele de cărămidă, aşe-
zate pe- postament de beton şi acoperite cu tablă sau ţiglă.
Tipurile funcţionale de sate

. Satul nu este numai o aşezare în sine, ci şi un centru de producţie colec
tivă, a cărui populaţie intervine activ şi conştient în•transforinarea naturii
înconjurătoare, fapt ·care asigu1·ă satului un anumit rol în producţia socială.
Iată de ce tipologia satelor se face în raport cu funcţiunile economice care
determină principalele lor trăsăt1:ţri geografice. Aceste "funcţiuni economice
nu au fost toţdeauna aceleaşi şi au evoluat, o dată cu schimbarea lor , produ
cîndu-se modificări şi în dezvoltarea satelor.
După funcţiuni, în regiunea studiată se deosebesc trei tipuri de aşe-
zări (fig. 4 ) :
- sate din zona .de ·creştere a animalelor pe păşunile de munte ;.
- sate din zona de creştere a animalelor şi de cultură a pomilor
fructiferi ;
- sat� din zona viticolă.
1 . Satele din zona de creştere a animalelor pe păşunile de munte.
O contribuţie substanţială în completarea surselor de venit ale populaţiei
din aceste sate ( circa 35 OOO de locuitori în 1962 ) o aduc muncile forestiere„
· care antrenează între 30 şi 80% -din populaţia activă, muncile sezoniere.
în podgorii, care absorb anual între 10 şi 30 % din populaţia activă, precum
şi veniturile realizate de pe· ogoarele din cîmpie. ,
Caracterul extensiv şi preponderent al creşterii animalelor, reliefal
variat, puternic fragmentat, cu mari contraste de altitudine, au imprimat.
anumite particularităţi în modul de forni.;l,re şi în evoluţia .teritorială a aces
tui tip de sat.
Determinat de fondul general al economiei, el apare, asociat teritorial
_cU: numeroase aşezări locuite temporar - tîrle sau odăi - , care sînt de fapt
formele iniţiale de închegare ale colectivităţilor săteşti. Aşezările locuite
temporar sînt uneori atît de numeroase încît, privite de la distanţă, au as
pectul unor adevă:r:ate sate, cu gospodării împrăştiate pe mari întinderi.
în preajma lor se află nu numai fîneţe din care se :recoltează cea mai mare
parte a nutreţului pentru vite, dar şi culturi de cereale şi pomi fructiferi.
Acest tip funcţional de sate este răspîndit la altitudini relativ mari„
limita lui inferioară variind între 200 m la Năruja şi 500 · ro la Nereju, iar
ce.a superioară tl.epăşind 800 m la Ţipău. ·
După raportul dintre vatră şi locurile de muncă, deosebim două sub
tipuri : a ) s u b 't i p u 1 î m p r ă ş t i a t, în care fiecare gospodărie for
:rp.ează un corp comun atît cu 'terenurile cultivate, cît şi cu fîneţele şi pă-
I
1 28 I. BACANARU, N. BARANOVSKY, D. BUGĂ şi C. RUSENESCU 12
şunile naturale. La această împră, ştiere teritorială, în care înt reaga moşie
a satelor apare ca o vatră continuă de aşezări (Nereju Mare, Nereju Mic,
Masa-Bira etc. ), au contribuit caracterul extensiv al economiei pastorale
şi condiţiile geografice, în special relieful accidentat. Risipirea se prezintă
sub două form_e : gospodării cu totul izolate sau grupări mici sub formă de
Fig. 5. - S-a te din zona: de creştere a animalelor pe păşunile de munte,

dezvoltate pe spinarea gruiurilor şi ln lungul văilor din d.epresiunile de
eroziune. Au
. structură răsfirată (la periferii chiar risipită) ş i textură
neregulată.
„crînguri", rare, dar totuşi existente îil Vrancea. Formate la origine din
tîrle sau odăi, aceste „crînguri" în care de obicei locuiesc indivizi aparţi
nînd unui singur neam, iau forme tipice pe cursul superior al Zăbalei, în
satele Nereju Mare, Nereju Mic, constituite din circa 13 cătu ne-crînguri
{H. S t a h 1 1959 , p. 157 ) ; b) s u b t i p u 1 a d u n a t, în care vatra sa
tului se detaşează net de terenurile de exploatare, ca de exemplu satele de
pe Putna şi Şuşita. , .
Alături de aceste două subtipuri de sate se mai mtilnesc şi forme de
tranziţie c ătre ·structura adunată, adică sate cu o structură răsfirată ( Spi
neşti, Hăulişca, Ghebari, Prahuda, Tojani.).
Ca localizare geografică, satele din zona de creştere a animalelor s-au
dezvoltat in partea vestică, la · contactul depresiunilor cu Carpaţii. (Tulnicj,
::1 3 . DEPLASARI D E POPULAŢIE ŞI AŞEZARI RURALE I N VRANCEA 129
Lune�, Valea Neagră, Vetreşti), iar în cea es-tică, cu Subcarpaţii (Năruja,

Negrileşti). În cadrul depresiunii propriu-zise vetrele satelor s-au localizat
ye, văi, în lungul unei singure linii (Nistoreşti, �îtcari), pe lunci (Coza,
Lunca) , pe terase (Podul Nărujii, o parte din satele Nereju Mare, Nereju
Mic şi Tulnici) şi pe versanţii văilor. Un număr însemnat de sate s-a dezvol
tat în depresiunile de eroziune, ca Păuleşti, Spineşti, Bodeşti, ale căror
. gospodării ocupă de obicei spinarea gruiurilor (fig. 5 ). Satele din zona de
-cr�ş tere_ � animalelor pe păşunile de munte sînt _ în �ajoritate mici şi foart_e
·mici, mai ales în partea de S (100 - 600 de locuitori). In partea de N a regi
unii se _întilnesc însă şi sate mari : Dragosloveni şi Rucăreni (1 OOO - 2 OOO
de locu�tori) pe Şuşiţa, Negrileşti şi Tulnici (1 OOO - 2 OOO de locuitol'i),
_pe Putna.
Satele dezvoltate pe podurile teraselor şi pe versanţi au· forme poli
. gonale neregulate. Prezenţa din abundenţă a pietrei şi a materialului lem
.nos face _ca în aceste sate casa şi dependinţele ei să fie construite din lemn
pe postament de piatră.
2. Satele din zona de creştere a animalelor şi de cultură a · p omilor Jruc
.,ti.Jeri. În măsură relativ însemnată, populaţia acestor sate îşi completează
.sursele de venituri prin participarea sezonier_ă la muncile forestiere în zona
·muntoasă şi la muncile viticole în zone de podgorie ; populatia unui număr
· restrîns de sate de pe Şuşiţa practică local şi cultura cerealelor şi se depla
-sează şi pentru mu11ci agricole la · ogoarele din cîmpie.
Acest tip de sate care se suprapune peste depresiunea deluroasă
.Bubcarpatică, limitată la V de dealurile subcarpatice şi la E de cele piemon
·tane, însumează o suprafaţă de circa 4·2 800 ba şi o populaţie de peste 36 8()0
-d� locuitori. Formele de relief prezintă contraste mici ; terasele au o exten
.siune mai mare oferind multe suprafeţe pentru culturi agricole, iar econ:o
.:mia are un caracter· mai complex, îmbinînd în proporţii diferite ocupaţii
specifice cîmpiei (cultura cerealelor), dealurilor (pomi fructiferi) şi munţi
Jor (creşterea animalelor). Datorită acestui fapt, aşezările rurale de aici for
..mează o grupă de tranziţie între satele din zona de creştere a animalelor
·pe păşunile de munte din V şi cele din zona viti?olă din E.
În general, limita inferioară a aşezărilor v�riază aici între 160 şi
:170 m la Boloteşti, pe Putna, şi Şotîrcari, pe Rîmna, în timp ce limita su
· perioară u rcă pînă la 460 - 500 m la Mărăşti şi Roşculeşti, pe Şuşiţa. Terito
-rial, ele se grupează frecvent în lungul principalelor rîuri (fig. 6), în special
tn lungul Putnei, unde sînt concentrate peste 42 % din numărul lor total .
- Concentrarea satelor în această parte se datoreşte, între altele, şi faptului
-că valea Putnei posedă aici terase foarte largi, formînd principala poartă d�
·pătrundere a populaţiei către satele din Depresiunea Vrancei. în · cadrul
văilor, formel_e de relief cele m�căutate de aşezări au fost luncile şi terasele.
· -Ca aşezări tipice de terasă cităm satele Vidra, Ticbiriş, Căliman, Voloşcani,
pe valea Putnei. Se găse·sc însă şi aşezări care au evoluat fie numai pe văi,
-cum este cazul satelor Roşculeşti, Cîmpuri, dezvoltate liniar în lungul
,.Şuşiţei,. fie pe versanţi, cum este cazul satelor Mabriu, Raşca, Petreanu,
d in bazinul Rîmnei.
130 I. BACANARU,' N. BARANOVSKY, l?· BUGA şi C. RUSENESCU- 1 -t-
·concentrarea mare ·a satelor pe un spaţiu relativ restrîns explică.

faptul că aici se �ăsesc 9,3. saţ� /km 2,_ depăşi1;� astfel de!lsJtatea ?1�die �- aş�:-
zărilor din ouprmsul reg1unn studiate. Aici predomina aşezarile- ID1Jlocn
cupr:inzînd între 600 şi 1 OOO de locuitori. Alături de acestea se întîlnesc
însă şi sate mari, cum s�t : Ră,coasa şi Vizantea Mănăstirească (cu p este
·...
...........
·•.
❖ SS !i
'"( . .:'�·
•.-· sf'
'••I\
~- •"' I
l �
;/ [ -<> ,t,j /, C
,.\
Va l ea S
.. ..
..
;,,, o. Q.
o. .. ..
o
Fig. 6. - Sate din zona de creştere a animalelor şi cultura pomilor fructiferi dezvoltate
1n lungul Putnei. , Se observă extinderea vetrelor pe suprafeţe mari, structura răsfirată
şi textura neregulată.
1 600 de locuitori), Cîmpuri (1 500 de locuitori), precum şi sate mici .şi foart� ·
mici (100 - 600 de locuitori) pe Milcov (Milcovel, Livada) şi Rîmna, (Pe
trea.nu, Şotîr.cari, Groapa Tufei, Bălăneşti). Aceste sate au în general struc
tură răsfirată, cu tendinţe spre cea adunată, la cele de pe terasele Putnei
(Vidra, Tichiriş, Voloşcani, Că.liman) şi Şuşiţei (Răcoasa, Cîmpuri, Roşcu
leşti) etc.
Ca şi în caz·ul precedent, în aceste sate alimentarea cu apă nu consti
tuie o problemă, cu excepţia unor sate, sit:uate la altitudini mai mari,
pe valea Ş uşiţei, care-şi procură apa din pînzele freatice aflate la 40 m
15 DEPLASĂRI DE POPULAŢIE ŞI AŞEZĂRI RURALE 1 N VRANCEA 13 1
adîncime. Casele, asemănătoare ca stil de constructie cu cele de munte

se deosebes c de ooestea totuşi prin materialul de constructie· şi aspectul
lor. Mare parte din C3'.Se sînt făcute din lemn (cum sînt cele de pe Şuşita)
aşezate pe temelie de piatră, din paiantă etc. ' '
3 .. Sa_tele din zona viticolă. Acest tip de sate înglobează peste 1 1 7 OOO
de locu1ton (în 1 962) şi ocupă feţele înclinate spre E ale dealurilor piemon-
Fig. 7. - Sat viticol, cu structură răsfirată,. cu aglomerarea gospodăriilor

in lungul mai multor axe, dispuse · tentacular, printre · care pătrunde
masiv viţa de vie.
tane, formînd o arie aproape neîntreruptă între văile Şuşiţa şi Rîmna. Pan
tele domoale ale reliefului, cu expunere estică şi sudică, oferă condiţii pri
elnice culturii vitei de vie şi dezvoltării aşezărilor omeneşti.
Pe lingă viticultură, o parte · din sate, în raport cu condiţiile geo
grafice locale, mai pr�ctică, unele, cultura cerealelor ( Muncel, Olipiceşti,
Boloteşti, Găge şti etc. ), iar �ltele cultura pomilor fructiferi (Faraoanele,
Dălhăuţi etc. ).
tri. scopul de a valorifica cît mai complet toate terenurile favorabile
culturii viţei de vie, aşezăl'.ile viticole s-au restrîns ca spaţiu, multe din
ele dezvoltîndu-se pe locurile mai puţin accesibile culturilor.
1 32 I. BACANARU, N. BARANOVSKY, D. BUGĂ şi C. RUSENESCU 16
în general, satele viticole au avut o evoluţie teritorială legată de

piemontul cuaternar, orientat spre SE. Ele ocupă fie suprafeţele mai mult
sau mai puţin plane ale acestuia ( Străoane de Jos, Străoane de Sus,
Jariştea, F�raoanele, Coteşti, Budeşti, Urecheşti), fie luncile şi terasele
-din lungul văilor transversale peste piemonturi (Olipiceşti, Vităneştii de
sub Măgură, Satu Nou, Repedea etc. ) .
Fig. 8. - Sate viticole dezvol lale în lungul principalelor văi care traver�ează piemontul.
Aceste sate şi-au grupat gospodăriile în funcţie de suprafeţele de

terenuri disponibile necultivate cu viţă de vie, fapt care a dat naştere
structurii răsfirate. Ou forme ten1faculare, r�sfirate divergent şi polinuclear,
înglobează în cuprinsul lor mari suprafeţe ocupate cu vii (fig; 7 şi 8 ). La
formarea acestei structuri a contribuit şi proprietatea privată, parcelară,
podgorenii preferînd să-şi construiască gospodăriile acolo- unde au avut şi
locul de cultură · a viţei de vie.
. . O tendinţă deosebită de grupare a gospodăriilor se remarcă la satele
din zona viticolă dezvoltate în lungul văilor. Acestea s-au grupat în lungul
unei . singure linii, cum este cazul satelor Boloteşti, Clipiceşti, Vităneşti
şi Sîrbi, aşezate pe Putna (fig. 9). Tendinţă evidentă de adunare mani
festă · şi unele aşezări de pe feţele piemonturilor, cum sînt : Faraoanele,
Muncel, Străoane de Jos şi Străoane de Sus, situate pe piemontul dintre
Şuşiţa şi Putna.
îndeletnicire cu caracter pronunţat intensiv, viticultura necesită
un număr mare de forţă de muncă, fapt care a făcut ca satele de aici să
ajungă unele din cele mai mari aşezări rurale din regiune. Oele mai multe
d intre ele au în medie peste 1 OOO de locuitori, aici întîlnindu-se şi aşezări
17 DEPLASĂRI DE POPULAŢIE ŞI AŞEZĂRI 'RURALE l N VRANCE'A 1 33
foarte mari, a căror populaţie depăşeşte chiar 3 OOO de locuitori, cum este
cazul satului Jariştea (3 325 de locuitori în anul 1956) .
Sa.tele din zona viticolă s e deosebesc de celelalte tipuri prin case în
general mai mari, solide, construite din cărămidă pe postament din beton.
Tipul de economie oferă satelor
şi posibilitatea de transformare
rapidă, cu tendinţe de urbanizare,
care se reflectă nu numai în modul
de viaţă, dar şi în genul de con
strucţie şi de sistematizare ..
Existenţa pînzei de apă freati-
că la adîncimi mari, între 40 şi 60 m,
pune pentru multe sate problema
greu de rezolvat a alimentaţiei lor
cu apă. De aceea, o parte a satelor
din această zonă au fost racor
date la reţeaua de alimentare cu
!ii stadiul actual, cele mai multe
apă a oraşelor Panciu şi Focşani . .
dintre ele însă folosesc apa nece
sară pentru muncile viticole şi
consumul animaleloT din rîurile
Şuşiţa, Putna şi Milcov sau folo Fig. 9. - Sat vit icol dezvol tat pe terasa de
sesc apa de ploaie adunată în ba pe stînga văi i Putna, cu textură simplă, liniară
zinele şi căzile special amenajate. şi cu tendinţă de aglomerare a gospodări ilor
În afara celor trei tipuri func în preaj ma muchiei terasei.
ţ�onale de -aşezări, în cuprinsul re
giunii studiate se mai află ·şi un număr restrîns de sate al căror specific
economic este legumicultura, favorizată de cerinţele pieţii oraşelor
Focşani, Panciu şi Odobeşti, precum şi de existenţa terenurilor cu soluri
fertile din lunca Putnei. în această catego:r:ie intră satele Băncila, Pur
celeşti, Căpoteşti, Ivănceşti, Igeşti, Bătineşti de pe Putna, cu forme
neregulate şi cu structură adunată._ Pe sca:r:ă largă, în cuprinsul acestor
*
sa.te se practică şi cultura cerealelor, care este predominantă în satele
din estul r�giunii studiate, adică în zona de cîmpie (fig. 4).
Mediul rural, în cazul specific Vrancei, una din regiunile cu cel mai
înapoiat nivel social-economic în trecut, a ridicat întotdeauna probleme
social-economice deosebit de acute. Dezvoltarea economică de ansamblu
şi ridicarea satului în Vrancea, pun p:r:obleme complexe a căror soluţionare
este de durată. Îp. scopul rezolvării acestor probleme, în_ anii regimului
de democraţie populară au fost luate o serie de măsuri. Astfel au fost
construite localuri de .învăţămînt şi cultură, s-au electrificat şi radio
ficat' numeroase aşezări rurale. Transformarea socialistă a agriculturii şi
revoluţia culturală, realizări mari a.le puterii populare, au creat şi creează
premise social-economice noi pentru ridicarea continuă a nivelului de
trai material şi cultur�l al populaţiei din această parte a ţării.
1 34 I. BACANARU, N. BARANOVSKY, D. BUGA şi C. RUSENESCU ' 18
BIBLIOGRAFIE .
ARBORE AL. P. (1930), Toponimie pulneană, Milcovia, an. I, v'ol. I, Focşani.

_ (1930), Populaţiunea judeţului Putna la jumătatea veacului trecut după Ion Ionescu
de la Brad, Milcovia, . an. I I, voi. I, Focşani.
BOGDAN ION ( 1913), Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. I, Bucureşti.
CANTEMIR DIMITRm ( 1961), Descrierea Moldovei, cu o prefaţă şi note de C. M ă c i u c ă,
Bucureşti.
CODRESCU TH. (1886), Condica liuzilor pe 1 803, Uricarul, vol. I I I, laşi.
C ONSTANTINESCU- MIRCESTI C. D. şi H. H. STAHL (1929), Documente vrtncene, vol. I, Bucureşti.
cosTĂCHESCU MIHAI ( 1931), Documentele moldoveneşti tnainle de Ştefan cel Mare, voi. I, laşi.
( 1932), Documentele moldoveneşti inainte de Ştefan cel Mare, voi. I I, laşi.
DIACONU IO.I'.-! (1930a), Tinutul Vrancei, Etnografie, Folklor, Dialectologie, vol. I, Bucureşti.
(1930b), Păstoritul din Vrancea, Grai şi suflet, an. IV, Bucureşti.
DQNAT ION (1962), Ctteva aspecte geografice ale toponimiei din Ţara Romlneast!ă, Fonetică şi
dialectologie, voi. IV.
GHIBĂNESCU GH. ( 1929), Surele şi izvoade, voi. XX'!, laşi.
GIURESCU CONSTANTIN C. ( 1937), Din trecutul judeţului Putna, Focşani.
(1940), Populaţia judeţului Putna la 1 8 20, Bui. soc. rom. de geogr., t. L IX.
( 1941 ), Oltenii, Colonizări muntene tn sudul Moldovei tn veacurile XI V - X V,
B�urqti.
(1957), Principalele roIIJine la incepulul secolului XI X, Bucureşti, Edit. ştiinţifică.
I ONESCU ION DE LA BRAD ( 1 869), Agricultura romină tn judeţul Putna, Bucureşti.
IORDAN IORGU (1933), Toponimie putneană, M ilcovia, an. IV, voi. 1 -2, Focşani.
I ORGA _ N: ( 1903), Documente cu privire la familia Callţmachi, v_ol. I I, Bucureşti.
( 1904), Studii şi documente cu privire la istoria rominilor, partea a I I-a, Bucureşti.
(1919), Un sat de vieri : Odobeşti, Revista istorică, an. IV, nr. _ 1 şi _ 2.
( 1921), Vrancea şi vrincenii, Bucureşti.
MIBĂILESCU V. ( 1926), Trebuiesc recunoscute trei tipuri de sale: salul adunat (sau concentrat),
salul răsfirat şi salul risipit, Bui. Soc. rom. de geogr., t. X IV. -
(1927), O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din Rominia, Bui. Soc.
rom. de geogr., t. X LVI.
M0RINTZ SEBASTIAN ( 1961 ), Săpăturile de la Birseşli, Materiale şi cercetări arheologice,
voi. V I I.
OTEL ION ( 1936), Cercetări asupra păstoritului in Vrancea, Bucureşti.
R ĂDULESCU CODIN C. şi RĂUTESCU I. (1936), Dragoslavele, Cîmpulung.
RĂDULESCU N. AL. (1937), Vrancea, Bucureşti.
ROTTA D. (1886), Geografia fizică, politică şi economi&. a judeţului Putna şi· cileva notiţe c u
privire specială pe acesl judeţ, Focşani.
SAVA. AUREL V., (1929), Documente.-puJnuie, voi. I, Focşani.
- �h- Documenreputnene, voi. 1 1, Chişinău.
STAHL H. H. (1958), Contribuţii la studiul satelor devălmaşe romineşli, voi. I, Bucureşti,
Edit. Acad·. R.P.R.
(1959), Contribuţii la studiul satelor devălmaşe romineşli. voi. IJ, Bucureşti, Edit.,
Acad. R.P.R.
TUFESCU VICTOR (1934), Răspindirea satelor de răzeşi, Arhivele ·Basarabiei, an. IV, nr. 1
Chişinău. .
VA.LSAN G. (1912), O fază in · , popularea Ţărilor Romlneşli, Bui. Soc. rom: de geogr.,
an. XXX I I I, nr. 1-2.
( 1926), Harta Moldovei de Dimitrie C'anlemir, Acad. Romînă, Memoriile secţiunii
istorice, seria a I I I-a, t. 6, mem. 9, Bucureşti .
• (1957), Documenle '])rivind istoria Rominiei, A, veac. XV I I, vol. V .
.. , • ( 1 820), #anuscrisul 3 3 0 al Academiei, Vistieria Moldovei.
al Academiei R . P. R., Bucureşti
Primit tn redacţie la 25 martie 1962. .

I
.
CONTRIBUTII LA STUDIUL GEOGRAFIC
ÂL AGRICULTURII DIN SUBCARPATII DINTRE
ŞUŞIŢA ŞI RÎMNA *
DE
I. VELCEA, I. IORDAN, IOAN� ŞTEFĂNESCU şi GH. IACOB
, (91)
După o prezentare succintă• a condiţiilor naturale, autorii urmăresc compa

r ativ structura modului de utilizare a terenurilor în 1 886 şi 1960, constatînd
radicale schimbări : suprafeţele arabile s-au extins pe seama păşunilor degradate
şi a reducerii suprafeţelor ocupate de păduri ; totodată s-au extins suprafeţele
ocupate de viţă de vie şi pomi. Pe baza repartiţiei teritoriale actuale a culturilor
şi · a gradului de specializare a producţiei vegetale şi .animale, autorii deosebesc
două zone de producţie agricolă.
Profilul economiei' agricole din regiunea cuprinsă intre Munţii Vran

,eei, contactul dintre Piemontul Odobeşti şi Cîmpia înaltă a Focşanilor şi
:riurile Şuşiţa şi Rimna prezintă aspecte variate în specializarea teritorială,
-ea. urmare a condiţiilor diferite de dezvoltare economico-socială în trecut
. şi a complexităţii factorilor fizico-geografici.
Astfel, teritoriul ce alcătuia odinioară „Ţara Vrancei" a cunoscut
•în trecut un ritm mai lent de dezvoltare economică, cu evidente rămăşiţe
:ale relaţiilor de producţie feudală, in timp ce teritoriul din zona piemon
- tană - cu podgorii întinse şi renumite - a fost atras mai intens în circui
·tul economic, datorită pătrunderii mai de timpuriu a relaţiilor de producţie
-capitaliste.
* Comunicare prezentată la Sesiunea ştiinţifică a Institutului de geologie şi geografie a l

.Acad. R.P.R. d i n mai 1 961.
St. şl cerc. de geol . , geof. şi geoer., Seri& eeoer&fle, Tomul 11, p . 136 - HS, Bucureşti, 1964.
1 36 I. VELCEA, I . IORDAN, I. ŞTEFĂNESCU şi GH. IACOB 2:
CONDIŢI ILE NATURALE
Pe teritoriul studiat se deosebesc patru unităţi de relief : Munţii

Vrancei, depresiunile subcarpatice interne (Vrancea şi Soveja), dealurile
subcarpatice cu depresiunile dintre ele (Clmpuri, Vidra, Răcoasa, Mera.. .
etc. ) şi Piemontul · odobeşti.
Munţii Vrancei, cu altitudine medie de 1 400-1 600 m şi' cu înălţimi
maxime de 1 783 m în vf. Goru şi 1 629 m în vf. Coza, se caracterizează,.
prin numeroase suprafeţe de denudaţie, local cu caracter structural sau
litologic, şi prin dezvoltarea etajului forestier (păduri amestecate de fag, .
molid, brad etc.), care alternează, pe alocu:r:i, cu pajişti secundare. Păşu-.
nile şi fîneţele naturale au în general o valoare nutritivă scăzută, datorită .
prezenţei unei vegetaţii subalpine formate din pajişti secundare şi tufă
rişuri, care sînt invadate de Nardus stricta, Festuca supina, Agrostis
rupestris etc. De asemenea, prezenţa unui microrelief de muşuroaie înier
bate influenţează asupra valorii furajere a pajiştilor. Cu toate acestea, el�
sînt folosite· în timpul verii de turmele de oi din depresiunile de la curbura .
Carpaţilor.
Solurile brun-podzolice montane, ce p redomină în această zonă,
sînt puternic acide, au o fertilitate scăzută şi deci sînt improprii pentru..
agricultură.
Depresiunile subcarpatice interne (Vrancea şi Soveja), cu o altitudine
medie de 600- 700 m, sînt limitate spre V de culmile estice ale munţilo:r
Goru, Coza, Sboina Frumoasă, Sboina Neagră, iar spre E de seria dealu
rilor subcarpatice (Răchitaşul - 937 m, Dealul Crucii - 855 m, Răiuţul.
- 96 7 m etc. ).
· Adîncimea şi desimea fragmentării sînt ridicate datorită rocilor
friabile din care este alcătuit relieful, ceea ce contribui e la dezvoltarea.
degradărilor de teren atît de frecvente în această regiune.
.
În Depresiunea Vrancei se manifestă activ pr ocesele de pantă şi mai .
ales alunecările de teren, ca urmare a defrişărilor iraţionale din trecut,
întîlnindu-se întinse suprafeţe degradate în bazinele văilor afluente Putnei
(din raza satelor Văsui, Păuleşti, Poiana), pe Năruja şi Zăbala, precum_
şi puternice alunecări de teren în lungul Ză,balei etc., fenomene care
influenţează negativ producţia agricolă din această parte. Prin lucrările
de combatere a degradărilor de teren, efectuate în ultimul timp, s-a reuşi t.
să se amelioreze parţial această situaţie. Datorită fragmentării puternice .
a reliefului, terenurile agricole sînt dispersate şi cu- utilizare diferită .. Cul
turile cerealiere şi pomii fructiferi pătrund doar în lungul principalelor · ·
rîuri (Putna, Milcov, Şuşiţa) . Terasele mai larg dezvoltate constituie sin
gurele suprafeţe folosite în cultivarea plantelor cerealiere. Luncile, cu .
toate că ocupă spaţii relativ întinse, sînt impracticabile pentru agricultură,
datorită revărsărilor şi inundaţiilor ce se produc pe1:iodic.
°
. Temperaturile medii anuale de 8-9 , cu amplitudini mai mari ca�
cele din munţi, dar care rămîn sub nivelul celor din piemont, prJcipita
ţiile medii de 800 mm anual; precum şi solurile brune de pădure şi cele
podzolice, sînt elemente care favorizează dezvoltarea cu precădere a păşu-�
3 "STUDIUL GEOGRAFIC AL AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 13T
nilor şi fîneţelor naturale, pe baza cărora creşterea animalefol'.- a luat o•

mare amploare încă din cele mai vechi timpuri.
Dealurile subcarpatice şi depresiunile constituie o altă unitate de relief,.
tan. 1n componenţa acestora intră un relief cu altitudini mai coborîte,

dezvoltată atît pe o structură cutată, cît şi pe un monoclin de tip piemon
( 400 -500 m), cu desimea şi adîncimea fragmentării mult mai scăzute,
ceea ce a favorizat dezvoltarea unor interfluvii mai lungi. Podurile, care,
corespund unor formaţiuni mai dure, precum şi terasele principalelor văi,
sînt intens populate şi utilizate mai complex (agricol, pomicol, pastoral) ..
Temperaturile medii anuale se ridică la 9 -10°, iar precipitaţiile la 500 - .
700 mm, favorizînd extinderea culturii pomilor fructiferi, a culturilor
cerealiere, precum şi a păşunilor şi fîneţelor naturale, a.cestea din urmă fiind.
mai răspîndite pe culmile mai înalte ale dealurilor.
Zona piemontană, formată dintr-un complex torenţial de prun
dişuri, nisipuri şi bolovănişuri, se caracterizează prin denivelări mari în.
raport cu Subcarpaţii ( Măgura Odobeştilor - 1 001 m), ceea ce dovedeşte
intensitatea şi ritmul acţiunii de eroziune, condiţionată de mişcările de .
ridicare recentă a acestei unităţi de relief. Temperaturile medii anuale ( 10° )
ş i amplitudinea termică sînt mai ridicate decît în zona dealurilor subcar
patice şi în depresiunile dinţre acestea, iar precipitaţiile mai bogate (peste-
700 mm anual) . Aceste elemente, la care se adaugă prezenţa solurilor brune·
şi a. cernoziomurilor leviga.te, precum şi interfluviile plane, uşor înclinate
în direcţia E şi SE, au permis extinderea culturii viţei de vie, a culturilor·
cerealiere cît şi a pomilor fructiferi.
E VOLUŢIA UTILIZAR I I TERENURI LOR ÎN VRANCEA Ş I SUBCARPAŢ I I

DINTRE ŞUŞIŢA ŞI RIMNA
în· economia agricolă a Vrancei şi a Subcarpaţilor dintre Şuşiţa şi

Rîmna, în decursul timpului, s-au diferenţiat două direcţii distincte :.
- teritoriul din partea central-vestică a regiunii studiate, ce cuprinde
în majoritate Vrancea, unde relieful montan şi depresionar este predomi
nant, iar caracterul economiei a fost preponderent pastoralo-silvic pînă.
către a doua jumătate a secolului al · xix-lea, după care se resimt aici
diferenţieri atît în structura profilului economic, cît şi în structura socială,
ca urmare a dezvoltării l'.elaţiilor de producţie capitalistă (H. S t a h l ,
1958) ;
- dealurile piemontane, caracterizate printr-un relief monoclinal
cu expun-ere V -E, cu condiţii pedoclimatice favorabile, unde economia.
s-a 'orientat · de timpuriu către cultura. viţei de vie.
Potrivit hărţii lui Hora von Otzellowitz de la 1790 şi a hărţii austriece
din acelaşi an, se. constată că pădurile· ocupau suprafeţe întinse, nu · numai
în zonele muntoase şi depresional'.e, dar şi în zona. piemontană şi chiar în
cea de cîmpie - pînă către valea Siretului.
Pădwile, care a.u fost mai întîi proprietate devălmaşă şi mai tîrziu
proprietate individuală, coborau, aşa cum se observă pe cele două hărţi�
pînă în marginea. satelor Bîrseşti, Năruja, Nereju, Nistoreşti, Tichiriş,
138 I . VELCEA, I. IORDAN, I . ŞTEFANESCU ş i GH. IACOB 4
Tulnici, Valea Sării, Soveja etc. În zona piemontană şi în împrejurimile

oraşului Focşani, se găseau unele suprafeţe acoperite cu păduri (păd,.ure
deschisă, stepizată), care nu mai apar azi, fiind defrişate. Suprafeţele
�rabile, destul de limitate ca areal, apăreau în Vrancea numai în preajma.
aşezărilor şi îndeosebi în lungul luncilor pi:incipalelor rîuri. Cele mai însem
nate suprafeţe arabile apăreau în Vrancea pe valea Putnei (sectorul
Tulnici - Bîrseşti unde lunca şi terasele aveau o uti).iza.re agricolă.
Împărţirea munţilor pentru păşunat (,,aruncătoarea munţilor pe
sate"), care s-a făcut de nenumărate ori în Vrancea către sfîrşitul veacului
:al XVIII-lea şi începutul veacului al XIX-lea (H. S t a h I, 1958), dovedeşte
,caracterul predominant pastoral al economiei Vrancei în acea vreme şi ca
-atare şi existenţa unei baze furajere corespunzătoare. Se menţionea.ză.,
de asemenea, în documente despre plîngerea vrîncenilor (22 noiembrie
1 806) împotriva vorniculu.i de Vrancea pentru faptul că i�a scos din fînaţele
lor (A. S a v· a, 1929, p. 46).
Aceasta nu însemna că aici, ca şi în regiunile cu condiţii naturale
identice, nu s-a practicat, pe suprafeţe restrînse bineînţeles, cultura cerea
lelor. Astfel, documentele din 1837 arată că încă din această perioadă în
Vrancea se punea problema unei culturi de cereale, de vreme ce se încheiau
-contracte cu cei de la Tich.iriş, nu numai pentru poame (perje),. ci şi pentru
:grîu (H. S t a h I, 1958, p. 1 7 7 ) .
Incepînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se extind
suprafeţele cu culturi agricole pe măsură ce se restrînge arealul pădm·ilor
din preajma aşezărilor. în această perioadă, şi chiar mai înainte, se dezvol
tau probabil şi culturile de hrişcă şi de mei, aşa cum precizează şi D.
-C a n t e m i r (1961, p. 58) că „meiul cre·şte în Moldova · de jos cum nu
se poate mai frumos", cum ne informează şi azi localnicii şi cum ne-o
dovedeşte şi toponimia locală 1 - în primul rînd existenţa toponimicului
Dealul cu Hrişcă din apropierea satului Spineşti.
în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, cînd fondul forestier
trece de la utilizarea casnică la caracterul de producţie-marfă, economia
forestieră aduce importante venituri pentru satele vrîncene.
în zona piemontană, zonă larg dezvoltată între Panciu, Odobeşti şi
Budeşti, cultura de bază o formează viţa de vie, cultură pe care putem
s-o considerăm, pe baza documentelor istorice, că şi-a făcut apariţia în
această parte încă din secolul al XV-iea, dacă nu chiar mai înainte. (G ' .
V â 1 s a n , 1926, p. 9 ) .
De altfel, lucrarea lui D,. C a n t e m i r datată la 1 716, deci la. înce
putul secolului al XVIII-iea, vorbeşte de _existenţa unei podgorii, bin�
constituite (podgoria Cotnari) din punct d� vedere teritorial, ceea ce ne
îndreptăţeşte să stabilim că ea avea o vîrstă de cel puţin 100 de ani, ca să
poată fi considerată una · din ţele mai importante podgorii ale Moldovei.
Astfel, la data apariţiei cărţii lui D. C a n t e m i r , podgoria de la Odobeşti
ocupa locul al treilea printre cele mai renumite podgorii ale Moldovei :
1 V eii I. C o n e a, Toponimia Vrancei, manuscris, I. G. G., 1962.
li , _:_.:�li
"- .,,. ) r
t- -� t_::i
. (..'-...J
u' ,.......
li I _: J
-�-�;��
li
ii
11\�>-
(�
�
. .. • .·
• :.., ,·_· ' � 1/
,
':
·.:
li
. , _:;, ::._,_,. \ '..

'
�
·.-
11
Bir
li
l i :11 Păşuni şi fineţe naturale
Vii
Sca ra
Localitaţ, f
�±====b==�
2 3 km
Fig. 1. -
_ I-Im·ta modului de utilizare a terenului (1961).
:5 STUDIUL GEOGRA.i'IC AL AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 139
. , , tn �tă du�ă ac� st:3' (a_dică du�ă vinul de la Cotnari - n.a. ) vinul
-d� la Huşi, în părţ�e F�lci�m, e socotit_ cel mai bun ; în al treilea rînd vine
vinul de Odobeşti, din ţmutul Putnei, pe rîul Milcov . . . "·
Pe har�a _austria�ă ,i pe harta llti: O t z e I I o w i t z de la, 1 790, pe
-care sînt delimitate prmcipalele podgorn. ale regiunii,_
se obsei:vă cum masi
vele viticole de I� Odobeşti, Jariştea, Ţifeşti, Crucea de Jos, Satul Nou,
-Străoane, Popeşti, Dragosloveni, Budeşti, Păţeşti etc. sînt bine consti-
-tuite.
Către sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului. aJ XX-lea,
-dezvoltarea relaţiilor d� producţie capitalistă antrenează şi cele două
:regiuni : Piemontul Odobeştilor şi Depresiunea Vrancei, care se comportă
în mod deosebit faţă de aceste relaţii (H. S t a h 1 , 1958).
1n zona piemontană, cultura viţei de vie se intensifică pe măsură ce
-prod,ucţia viticolă capătă caracter de producţie-marfă. Comparînd harta
utilizării terenurilor din anul 1960 cu cea din 1 790 (harta austriacă şi
: harta. lui O t z e I I o w i t z ), constatăm că cele mai mari schimbări au
-avut loc în zona piemontană şi a conurilor de dejecţie ale Milcovului,
unde suprafeţe întinse, acoperite la 1 790 cu păduri; sînt azi cultivate cu
viţă de vie.
Teritoriul care înglobează depresiunile intracolinare şi Depresiunea
-vrancei a cunoscut un ritm mai lent de dezvoltai:e economică, cu evidente
- rămăşiţe ale rela.ţiiloi: de producţie feudală. Aici, mari suprafeţe acoperite
-cu păduri au fost, supuse unei intense defrişări capitaliste, în vederea obţi-
nerii unor mari profituri.
Defrişările masive şi · păşunatul abuziv au avut drept consecinţă
intensificarea degradărilor de teren. Dezvoltarea relaţiilor de producţie
-capitalistă a dus la un proces intens şi rapid de diferenţiere socială. Astfel,
. asistăm la trecerea celor mai bune podgorii din zona piemontană în mina
,chiaburimii şi a moşierimii, iar în Vrancea la distrugerea fondului foi:estiei:
şi la pauperizarea în masă a ţărănimii.
La începutul secolului al x;x:-Iea, economia a,gricolă a teritoriului
cuprins intre Munţii Vrancei şi contactul dintre Piemontul Odobeşti şi
-Oîmpia înaltă a Focşanilor prezenta trăsăturile generale ale actualului
profil economic.
O dată cu colectivizarea agriculturii s-au creat condiţii pentru dez
voltarea economiei agricole din Vrancea şi Subcarpaţii dintre Şuşiţa şi
Rîmna. Prin punerea în valoare a terenurilor neproductive, efectuarea
-de defrişări a mărăcinişurilor, a viilor hibride, desţelenirea păşunilor slab
productive din zona piemontană şi din cea de cîmpie au crescut supi:afeţele
· -arabile (fig. 1).
CARACTERIZAREA GENERALA A AGRICULTURII
Analizind modul de folosinţă a terenului din regiunea studiată -

teritoriu de circa 2 200 km2 - , se constată că terenurile agricole repre
zintă doar 36, 7 % din suprafaţa totală, restul fiind ocupat de întinse supra
:feţe de păduri (54, 0 %), tei:enuri neprojluctive (5, 5 %) etc. în anul 1960,
1 40 I. VELCEA, I. IORDAN, I. ŞTEFANESCU _şi GH. IACOB
comparativ cu anul 1886 (D. R o t t a, 1886 b ), din datele publicate se

constată că suprafeţele de păşuni naturale a.u scăzut cu circa 14 OOO ha2.,
în schimb, în această perioadă au crescut suprafeţele terenurilor arabile cu
6 200 ha - extinse în parte pe seama reducerii păşunilor degradate - mai
ales în depr�siunile in tracolinare
_ şi _Dep!esiune� Vr3:nc�i, rm �e se resimţ� a.
lipsa culturilor cerealiere. S-au· extms ş1 culturile viţei de vie m zona pie A
montană cu peste 8 OOO ha şi cea a livezilor de pomi fructiferi în dealurile

subcarpatice cu aproape 400 ha (fig. 2).
Schimbări importante au avut loc şi în · structura terenului arabilr
determinate de condiţiile economice locale şi influenţate în mod direct de-
factorii fizico-geografici.
Regiunea studiată - exceptînd zona piemontană - se caracteri
zează prin suprafeţe restrînse de terenuri arabile destinate culturilor
cerealiere, în parte nerentabile datorită condiţiilor naturale specifice_. În_
perioada dezvoltării capitalismului se trece la o înlocuire treptată pe su pra.
feţe relativ mari a păşunilor natura.le cu terenuri ara.bile, pentru a se putea.
acoperi consumul local al populaţiei. Ace�t fapt a influenţat însă în mod_
negativ economia regiunii - şi în special ramura creşterii animalelor -,
avînd drept rezultat reducerea -efectivului- de animale, care constituia în.
trecut principala ramură a economiei Vrancei, fiind bine cunoscută con
tribuţia cu produse animale a Vrancei la comerţul cu produse agricole al.
Moldovei.
Prin reforma agrară din 1945, ţăranii din Vrancea 'fără pămînt saU:
cu pămînt puţin au fost împroprietăriţi în cîmp, primind în medie 0,50 şi
2 ha de familie .. Ca urmare a socializării agriculturii s-au creat în zona de
cîmpie gospodării agricole colective ale locuitorilor de la munte, în care.
culturile de cîmp predomină (în raza comunelo1� Mirceşti, Slobozia-Ciorăşti, .
oraşul Mărăşeşti etc.). Totodată, pentru principalele munci agricole, sta
ţiunile de maşini şi tractoare din imediata vecinătate (S.M . .T. Floreşti)·
au asigurat maşinile şi uneltele necesare. În acelaşi timp, în zona piemon
tană s-au creat puternice gospodării agricole de stat (Odobeşti, Panciu,
Coteşti) cu profil viticol, precum şi numeroase gospodării colective, ia1�·
în Vrancea gospodării agricole colective cu profil zootehnic ( Bîrseşti,
Păuleşti) .
în vederea recuperărilor de terenuri degradate; regimul democrat
popular a luat o serie de măsuri privind combaterea eroziunii şi prevenirea.
alunecărilor de teren, precum şi refacerea păşunilor slab productive şi
extinderea plantelor de nutreţ, care ar putea asigura baza furajeră necesară.
2 Proporţiile dinlre diferi l ele cal egorii ale tcre1\uJui agricol în anii 1 886 şi 1 960 se pre-
zentau astfel :
1 886 1 960
arabil 22,9 % 3 0 ,3 %
, păşuni naturale 45,2 % 28,6 %
fineţe naturale 1 9, 1 % 20, 1 %
vii şi pepini ere viticole 1 1 ,6 % ' 1 9,4' %
l ivezi şi pepiniere
pomicole 1 ,2 % . 1 ,6 %
I • ,-
..
·.; -�·· ·..

� ... .�:..,
:.\. /.::
f/-::.:
";"·!
·,•··.'� ')
li ..!!
'' .......if-��
li
-- -_. ';: ,1 ;_ .. '., . �11s:{[

·�- :� ...
-'::. i:...._ ��,-_,ţ;;......
:'
.1.., • : , l>�•-�\--?.·,:..
· - \ •�.
-�.....l!!";a,,._ .:=;:::::;=.;...c:r;:.· s •
-'/ :X>X·
-f.
. }C°J
I\ •
I
./
,.p'
,
,>1}J �'i-:::=;=!.:, E::==:::=ti'.
�i�i_;i_ft,r'·.,0il_§;, ,
r>
I f�1,-/
,
ţ·;
__.....,,,.,,, -:._.;'..�.(!. .....t?:..?.-.\'R••

,· ;·' .if• -e'·J •
;,<') li li
/ ./.:-.
�,-�;, '-:"•
,.,;>,A·>;l "\;( ·_� '<'.,,,..;,
:-·6..-:./,,;c,•-t
� ' '::,' ,.,) -,,
. -·., Y -.,.,.;, li
<.i ..-_.r,-.,..:�
,;;,� �-" . (:>( -� N 0 -:,:_,,-
. .. �"'<j l 1 ,,;;..�,.,..,.,·,,,-,.
t:Y�!.: ;:,,:•;
·'&'-',':,.,.
_____,��,��'.îlti�t ;;�
'\·-i')· ....: .
-"'-=� ----
' . ' .-· -..· _, ..- .. ..

1 . ;.---...,- .,;;;:;:==::::;�- .> /_:��-
L E G E N O I\
r-' ·•
Zono viticolă
Zona de creştere a animalelor pe hazo
:{_�}".·-c.....:--'"-"'""'=;
'-._ I ,►-,;.:• I
pbşunilor şi fineţe/or naturale '(1: I I ,,J.. .. --�\ · ·

- ===' . . . .):'=-
· �==�l�
�- . .
�--<
Zono de crl,Jştere o animalelor. de cultură
o cerealelor şipomioulturo -� �'.D\c,�;��
• 'Bo
Păduri � s
"'1 l � s
,,
S C A RA • s• s•
2 o 2 6ţm
ţilor, dintre Şuşlţa şi Rtmna (1960 ).

ole din Vrancea şl regiunea de la Curbura Carpa
Fig, 2. - Harta zonelor agric
7 STUDIUL GEOGRAFIC AL AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 14 1
-creşterii_ animale_lor: .Astfel, pînă în _ _anul 1960 s-au recuperat circa 1 5 OOO
h� de_sţmate prmc1pa�elor . categor� de terenuri ,arabil, păşune, fîneţe,
p�dur�) - P_entru p�eveID_;ea mundaţiilor, care scoteau· suprafeţe însemnate
din �rrc�tul agr�co�, m �nii regimului democrat-popular s-au efectuat
b 3!1:aJe . din le�n ş1 p1a�ră ş1 pl3:ntaţii din salcie (lucrări efectuate pe • CUI'.Sul
m1Jlocm al Milcovulu1, Putnei, Nărujei, Zăbalei etc. ) .
1886 1 9 60
• •
45.2 % I
I 1
• n a
1.2 ¾
I I I
..
� Ar,9btf
�' Pă�uni 1111111 Vii
� Fine(e Livezi
naturale
Fig. 3. - S l ruclura terenului agricol ( 1 960).
De asemenea, pentru refacerea viticulturii şi pomiculturii, s-au

:aplicat măsuri diferenţiate în funcţie de vîrsta plantaţiei. În culturile
mai vechi, unde rîndurile erau orientate pe linia de cea mai mare pantă,
·s -au executat lucrări agrotehnice pe curba de nivel şi s-au creat canale de
Teţinere a apelor Q.În scurgere. De asemenea, pentru sporirea producţiei
la hectar, s-au luat o serie de măsuri pentru îngrăşarea terenurilor cu
îngrăşăminte naturale şi chimice, întrucît în vii sărăcirea solţirilor este
mai accentuată. Toate aceste măsuri au avut drept rezultat reducerea
=s uprafeţelor neproductive şi realizarea unor producţii sporite.
CULTURILE DE CÎMP
în anul 1960 suprafaţa ocupată de culturile de cîmp însuma 22 700

da. în cadrul acestora porumbul deţinea cele mai mari ponderi ( 78, 2 %),
hupă care urplaU grîul ( 18 %), o văzul (3, 4 %) şi orzul (0, 4 %)-
1 42 I. VELCEA, I. IORDAN, I. ŞTEFANESCU şi GH. IACOB g:
Culturile ele porumb ocupă suprafeţe mai întinse în Depresiunea,.

Vrancei, cu deosebire în lungul principalelor ape şi pe interfluviile mai
largi, unde, datorită unei puternice tradiţii locale, porumbul este singura.
cultură, ajungînd să reprezinte 91, 4 % din suprafaţa arabilă. Greutatea.
specifică a suprafeţelor cultivate cu porumb scade în dealurile subcarpa
tice la 64, 6 % din suprafaţa arabilă, in timp ce în zona piemontană - spe
cializată în cultura viţei de vie - cultura porumbului reapare pe spaţiile-
libere dintre marile podgorii, menţinîndu-se în medie la 77,8 % din supra
faţa arabilă. Dintre soiurile de porumb, cel mai răspîndit este cel hîngă
nesc. Producţiile medii realizate sînt diferite ,între cele trei zone studiate,
variind de la 1 OOO kg/ha în Depresiunea Vrancei la 1 400 kg/ha în zona.
piemontană şi Subcarpaţi, fiind astfel sub media regiunii Galaţi ( 1 700
kgfhâ) . Producţiile cele mai ridicate s-au realizat în sectorul G.A. S. (1 750·
kg/ha) . Pentru sporirea producţiei la hectar se propune a, fi raionate
soiurile de porumb dublu hibrid şi aplicarea îngrăşămintelor naturale şi.
chimice. · · -
(!ulturile de grîu ocupă suprafeţe mai întinse în zona dealurilor sub
carpaţice (30,5 % din suprafaţa arabilă) şi· zona piemontană (14, 7 %),
scăzînd''mult în Depresiunea Vrancei (6,5 %), Producţia• medie la. hectal'.'
pe întreaga zonă s-a menţinut la 737 kg/ha, fiind astfel ·inferioară mediei
·regiunii Galaţi (1 180 kg/ha) . în zona piemontană şi' în Subcarpaţi s-au
realizat producţii medii de 1 800 kg/ha. Pentru perspectivă se propune
raionarea, soiurilor de grîu de toamnă de ma.l'.e productivitate, iar pentru
sporirea producţiei medii la hectar se recomandă folosil'.ea îngrăşămintelor
chimice pe bază de. azot şi fosfor.
Culturile de ovăz şi secară sînt sla.b reprezentate (3,3 % şi 0,05 % din
suprafaţa arabilă), deşi acestea ar da bune rezultate - cu deosebire ·m
Depresiunea Vrancei - , întrucît ele sînt mai puţin pretenţioase faţă de·
sol şi chiar de climă şi mult mai rezistente.
Analizînd producţia totală de cereale (grîu, porumb) realizată in
anul 1960, în cele trei zone studiate, se constată �ă producţia medie anuală
pe cap de locuitor a fost de 209 kg în zona piemontană, 145 kg în Sub
carpaţi şi 140 kg în Depresiunea Vrancei, oeea ce repl'.ezintă mult sub media,.
pe ţară (porumb 311 kg, grîu 21_9 _kg).
Necesa:r:ul de cereale (grîu, porumb) este acoperit în mare p arte. pl'.in
producţia realizată pe cele 2 194 ha pe care locuitorii din Depresiunea.
Vrancei şi dealurilor · subcarpatice le posedă în cîmpie.
Legumicultura oc�pă suprafeţe restrînse ( 460 ha), suprafeţe mai mari
întilnindu-se in lunca Şuşiţei ( Soveja, Cîmpuri, Răcoasa etc. ) şi a Putnei
(Vidra, Ireşti, Boloteşti). Ponderea cea mai mare I o are cartoful ( 68 %),
aproape în totalitate de toamnă, răspîndit cu deosebire în Depresiunea.
Vrancei, unde găseşte condiţii naturale favora-bile ( sol, climă). ·Urmează
apoi ceapa (14 %) şi roşiile ( 7 %) etc., răspîndite la · contactul zonei
piemon ta.ne cu cimpia, unde se întîlnesc întinse suprafeţe de legume
il'.igate.
9 STUDIUL GEOGRAFIC AL AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 143:
V I T ICUL TURA
. · _î n ca �_u l zonei studiate, viticultura este cea mai importantă ramură,

a agr1culturn, culturile de viţă de vie pi:edominînd în zona piemontană,
unde se întîlnesc condiţii de sol şi climă foarte favorabile dezvoltării
acesteia. După cum s-a arătat, D. C a n t e m i r , încă de la începutul:
secolului al · XVIII-lea, scria că podgoria Odobeşti era · deja\ închegată,
viticultura fiind principala ramură a economiei agricole din această parte·
a ţării. Către sfîrşitul secolului al XIX-lea suprafeţele cultivate cu vii
ajunseseră la 9 OOO ha. Se menţionează că în această perioadă podgoriile
de la, Odobeşti şi Coteşti concentrau peste 60 % din suprafaţa viticolă a.
zonei piemonta.ne. Dezvoltarea viticulturii a fost însă brusc întreruptă după
18'83 de invazia filoxerei, care a distrus· suprafeţe însemnate, refacerea.
acestora făcîndu-se destul de greu. Această principală ramură a economiei
agricole nu constituia o preocupare de stat, ea fiind lăsată la aprecierea.
producătorilor, fapt ce a dus la o continuă degradare a sectorului viticol
din această parte. 1n primele decenii ale secolului al XX-.lea, viticultura.
cunoaşte o puternică înviorare, datorită în special condiţiilor economice
nou create ( dezvoltarea oraşelor de la contactul cîmpiei cu Subcarpaţii şi
construire� căii ferate, care leagă podgoria cu oraşele din yalea Siretului
şi mai departe cu centrele mari industriale Bucureşti şi Ploieşti). ·
înainte de 1948� cea mai mare parte a viilor aparţinea unor mari
proprietari, în timp ce ţăranii muncitori deţineau suprafeţe mici, cu ran
dament slab. în perioadele de vîrf ale muncilor de întreţinere a viilor şi de·
recoltare a strugurilor, ţăranii din zona viticolă, cît şi cei din împrejurimi
moşierilor şi ale chiaburilor. în regimul _ democrat-popular s-a schimbat.
sau chiar cei din zone mai îndepărtate, se angajau ca zilieri in podgoriile
radical acest aspect social, podgoriile moşierilor devenind mari gospodării
agricole de stat, iar suprafeţele mici de vii ale gospodăriilor individuale
unindu-se în gospodării agricole colective bine organizate şi dezvoltate ►
1n anii puterii populare s-a dat o atenţie deosebită atît extinderii

suprafeţelor viticole, cît şi îmbunătăţirii masivului exfatent, cele mai
întense plantări noi fiind făcute în raionul Panciu - peste 2 OOO ha. Pe
mari suprafeţe a· fost înlocuită viţa de vie bătrînă cu randament slab,
introducîndu-se soiuri selecţionate de struguri pentru. masă şi vin . De ase
menea s-a început plantarea golurilor din masivele viticole, iar îngrijirea.
atentă dată sub conducerea unor cadre calificate a dus la mărirea consi
derabilă a producţiei viticole şi la obţinerea unqr variate sortimente de vinuri
superioare. Medaliil_e acordate v��ilor �e Odobeşti Ji„ Co�.� şti la _ ?,iferi�e
concursuri internaţionale arata lima noua a dezvoltarn vnrnulturu rom1-
neşti în anii puterii populare.
1n anul 1960, suprafaţa cultivată cu vii a fost de 17 OOO ha, reprezen
tînd astfel 5,8 % din suprafaţa viticolă a ţării, 94 % din acest masiv viticol
fiind deţinut de viile altoite. Cultura viţei de vie este predominantă în.
· zona piemontană, în celela.lte două z? ne viţa, ocupî� d suprafeţe �oart �
reduse (1, 7 % din suprafaţa agricolă m zona dealurilor subcarpatice ş1
0,1 % în Depresiunea Vrancei).
1.44 I . VELCEA, I . IORDAN, I . ŞTEFĂNESCU ş i GH. IACOB 10
Zona piemontană constituie una dintre cele mai mari zone viticole
.ale ţării, frecvenţa culturilor viţei de vie înregistrînd circa 54 % din terenul
-agricol al zonei. în unele părţi însă această medie este mult întrecută,
masi_yele viticole compacte întinzîndu-se pe întinderi considerabile. Aştfel,
·pe teritoriul comunelor Jariştea şi Vîrteşcoiu frecvenţa viţei de vie este de
peste 70 % din terenul agricol, pe cel al localităţilor Odobeşti, Păţeşti,
Popeşti peste 60 %, iar pe al localităţilor Panciu, Budeşti, Tµeşti şi
-Coteşti de peste 50 %·
Producţia totală viticolă a zonei piemontane se ridică în anii nor
mali la circa 110 OOO t de struguri, media producţiei la hectar fiind de
-peste 7 OOO kg de struguri. În cadrul G.A. S. Odobeşti, una dintre cele
.mai mari şi mai cunoscute gospodării viticole din ţară, se obţin în medie
peste 9 OOO kg de struguri la hectar.
Cele trei gospodării agricole de stat existente în 1960 în această zonă
- Panciu, Odobeşti şi Coteşti - , ale căror suprafeţe cultivate cu vii
reprezintă 30 % din suprafaţa viticolă a zonei piemontane, dau peste 35 %
-din producţia de struguri, iar vinurile lor sînt apreciate nu numai î-n ţară,
• ci şi peste hotare. De asemenea, sectorul G.A.C., care deţine peste 60%
-din viile zonei piemonta.ne, a devenit în ultimii ani sectorul cu cea mai
însemnată producţie-marfă de struguri şi vin. Cele mai mari şi mai renumite
gospodării colectiv� sînt Jariştea, Panciu, Ţifeşti, Vîrteşcoiu şi Popeşti.
Cele mai frecvente soiuri de viţă de vie cultivate în zona viticolă
-Panciu - Odobeşti - Coteşti sînt : Chasselas, Muscat Hamburg, Coarnă
şi Afuz-Ali pentru struguri de masă, iar pentru vin Riesling, Fetească,
..Aligote, Cabernet etc. .
în partea de N: a zonei studiate, cu centrul Panciu, se remarcă o
.: frecvenţă mai mare a soiurilor Chassela.s şi Fetească, iar în partea. sa
centrală, cu centrul în Odobeşti, şi de S - cu· centrul în Coteşti -- Budeşti,
.Fetească şi Galhenă de Odobeşti. .
În cadrul podgoriei Panciu, ceie mai bune vinuri se obţin din viile
--de la Străoane, în cadrul podgoriei Odobeşti calitatea cea mai bună o dau
· viile din Jariştea, - iar în podgoria Coteşti· vinurile cele mai· bune sînt obţi-
nute la Budeşti. .
În ceea ce priveşte dezvoltarea viticulturii zonei piemonta.ne, în ·
-viitor problema principală constă în plantar:ea golurilor existente în
:înlocuirea viţei de vie bătrîne şi a soiurilor necorespunzătoare.
POM ICUL TURA
O altă ramură a economiei agricole o c onstituie pomicultura, supra

- faţa totală a livezilor ocupînd 1 198 ha, ceea ce reprezintă 1,6. % din supra
faţa agricolă a regiunii studiate. Cea mai mare parte a livezilor se află în
zona piemontană Şuşiţa, Odobeşti - Rîmna şi în depresiunile Cîmpuri -
Răcoasa, Vidra, Reghiu -· Mera şi Odobasca - DeaJul Lung. 1
Din această suprafaţă, ponderea cea mai mare o p.eţine zona pie
montană, 72 % din su,prafaţa livezilor regiunii, după care urmează regiu-
STUDIUL GEOGRAFIC AL AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 145
nea de�lurilor subcarpatice cu depresiunile subcarpatice externe 26 o/c0 '

Depresiunea V rancei cuprinzînd numai 2 ¾ (22 ha) . . '
. î_n �nii . puterii populare s-au efectuat numeroase plantări de pruni,
�er1 . ş1 cireşi I_>e tere�urile supuse eroziunii, la : Coteşti, Cîrligele, Dăl
n�uţ!, . O�obeşt� . , Ja_nştea etc., precum şi pe terasele Putnei la Vidra,
T1chrr1ş ş1 _Pe va1le Milcovului şi Rîmnei la Mera, Petreanu_, Odobasca etc.
ln D�pr�smnea Vrancei s-a . trecut la o acţiune de replantare a pomilor
·fruc_tiţer1 �e . locul fostelor livezi de la Nereju, Paltinu, Vrîncioaia, BÎI'.
iseşt1, Tulmci etc_. în această zonă a fost creată la Vidra, în 1957 o pepi
nieră pomicolă (26 ha), pentru a produce variate soiuri de calitate '- îndeo
sebi meri, pruni, caişi şi cireşi - , adaptate la condiţiile pedoclimatice
loc�le : Cele mai întinse suprafeţe de livezi se găsesc în localităţile Gura
-Caliţe1 - 149 ha, Suvorov - 120 ha, Cîndeşti - 108 ha, Bordeşti - 102
ha, din zona piemontană, şi Lacul lui Baban - 82 ha, Dealul Lung -
�5 ha, Vidra - 50 ha, din depresiunile subcarpatice externe.
Sub raportul numărului de pomi, regiun�a totalizează circa 725 OOO
-de bucăţi, ceea ce reprezenta, în anul 1960, 1, 7 % din numărul total de
J)Omi al R.P. Romîne. Specia predominant ij, o formează prunul - 69 %,
-urmat de măr - 7,5 %, nuc - 6,5 %, cireş, vişin - 5 %, păr - 3,5 % etc.
· Livezi însemnate de pruni, 'meri şi cireşi se întîlnesc în zona piemontană
(p�rtea de SE), aceasta deţinînd între 67 şi 80% din numărul total al
:acestor specii .
Producţia totală de fructe realizată în anul 1960 în această regiune
:a fost de circa 1 5 200 t, cea mai mare cantitate (86 %) fiind obţinută în
. zona piemontană şi depresiunile subcarpatice externe, unde şi producţiile
-de fructe, pe pomi roditori, sînt mai ridicate şi ·mai staQile (19-27 kg la
măr, 15 -24 kg la prun, 20- 28 kg la cireş etc. ) .
Prelucrarea fructelor se face în fabricile de conserve de la Tecuci şi
.Zagna-.Vădeni. O bună parte din fructele de calitate (prune, pere şi cireşe)
-este livrată întreprinderii Fructexport din oraşul Focşani .
Un rol deosebit în -dezvoltarea pomiculturii îl au G.A. S. Floreşti?
· Coteşti, Dragosloveni, Panciu şi îndeosebi pepiniera de la Vidra, căreia îl
revine ca sarcină principală mărirea capacităţii de producere a puieţilor de
meri, pruni, peri şi cireşi, în vederea extinderii livezilor în Vrancea şi
-depresiunile intracolinare, pe seama terenurilor neproductive şi a păşu
nilor şi fîneţelor naturale slab productive.
CREŞTEREA AN IMALELOR
Condiţiile naturale favorabile au permis din cele mai - vechi ti!llpuri

J>racticarea păstoritului, -păşunile şi fîneţele naturale de munte ş1 deal
;asigurînd o bogată şi constantă bază furajeră. În Munţii Vrancei păşunau
însă un număr mult mai mare de oi decit capacitatea de păşunat a acestor
.munţL Numărul c�l mai mare de oi ap�rţin�a nu vr�_ncenilor,_ ci b:eţc�ni
lor şi covăsnenilor, . c�re are_ndau păş�mle din Munţ� Vran?e1. �atun ?:e
,ovine, bovinele ocupau un loc important m cadrul acestei ramun a agr1culturu .
.ao - c. 3299 https://biblioteca-digitala.ro
1 46 I. VELC_E A, I. IORDAN, I. ŞTEFANESCU şi GH. IACOB 1 2'
în depresiunile Vrancea şi Soveja, cu munţii înconjurători, în dealu

rile subcarpatice (inclusiv şi depresiunile) dintre Şuşiţa şi Rîmna, baza
furajeră este alcătuită astăzi, în principal, din păşuni şi fîneţ_e naturale de
munte şi deal şi apoi din furaje suculente, grosiei:e şi concentra.te. Avînd
proprietăţi în zona de cîmpie şi dealurile subcarpatice, vrîncenii îşi com
pletează baza furajeră şi cu furaje grosiei:e, i:ezultate din recoltarea cerea-
lelor. .
În zona piemontană şi mai ales la contactul acesteia cu cîmpia., unde
culturile cerealiere ocupă mari întinderi, baza furajeră este alcătuită în
special din plante de nutreţ cultivate. ·
în repartiţia geografică a pajiştilor naturale se observă o zonare netă :·
în V şi NV, adică în depresiunile Vrancea, Soveja şi munţii înconjurători,
pajiştile naturale reprezintă 81,4 % din suprafaţa agricolă, în dealurile
subcarpatice şi depresiunile intracolinare 65,5 %, · iar în zona piemontană,
16,5 °/4. Deşi în prima zonă pajiştile naturale ocupă o pondere însemnată
din suprafaţa agricolă, totuşi valoarea nutritivă a acestora este destul de
slabă, pentru o vită mare fiind necesare circa 2,5 ha _de păşune şi fîneţe
naturale, în lo� de 0,6 ha cît se repartizează în mod normal. F�cînd ra
portul dintre necesarul de hiană pentru animale şi posibilităţile existente
în Vrancea, se constată următoarele : · cantitatea de fineţe naturaJ_e recol
tată, care se ridică la circa 50 OOO t anual, satisface necesarul de hrană,
animală, păşunile naturale însă au o compoziţie floristică de slabă calitate,
cu productivitate redusă, datorită încărcăturii mari de animale la hectar ..
După datele anului 1960, în regiunea cercetată, efectivul d_e animale
se prezenta astfel : bovine circa 30 OOO, din care 14 500 de vaci, cabaline-
circa 9 · 000, porcine 10 700 şi ovine 85 OOO. ·
,
Oele mai mari densităţi de bovine se află în depresiunile subcar
patice (Vrancea şi Soveja) şi 'În depresiunile subcarpatice externe, unde se
înregistrează 60 -100 de capete la 100 ha teren agricol, iar cele mai mici
densităţi în zona piemontană (sub 35 de capete). Rasele predominante de
bovine sînt rasa de munte şi sura de st�pă, al căror areal se restrînge de la..
an la an, prih introducerea raselor de mare productivitate.
Cabalinele sînt reduse ca număr în toată zona am'intită. în ceea ce
priveşte densitatea la 100 ha teren agricol, se constată că cele mai mari
densităţi se înregistrează în zona piemontană, aceasta fiind în strînsă
legătură cu folosirea tracţiunii cailor în lucrările de pregătire şi recoltare a .
viţei de vie. Condiţiile naturale caracteristice zonei piemontane, din care
menţionăm gradul ridicat al adîncimii fragmentării reliefului, cer . încă
folosirea tracţiunii animale.
Creşterea porcinelor are o însemnătate \locală, efectivul fiind foarte
redus. Rasele predominante sînt mangaliţa şi marele alb.
în creşterea animalelor, locul cel mai important ·îl deţin ovinele. În.
depresiunile Vr-âincea şi Soveja şi în munţii înconjurători se înregistrează
densităţi mari, respectiv peste -180 de capete ovine/100 ha teren agricol..
Cel mai mare număr de ovine se · găseşte în comunele Păuleşti ( 4 173 ), So
veja (3 975), Negrileşti (3 753), Yrîncioaia (3 706), Tulnici (3 670), Răcoasa.
(3 577) etc., ca urmare a bazei furajere dezvoltate. În celelalte zone număruJi:
ovinelor este mai - redus. · ·
13 STUDIUL GEOGRAFIC A L AGRICULTURII DIN SUBCARPAŢI 147
Rasa predominantă este ţurcana, rezistentă la condiţiile climatice

de m�te, �upă care urmează rasele stogoşă şi ţigaie, cu lină grosieră. În
a.ceasta regiune se remarcă şi rasa ţurcană brumărie. Ponderea oilor cu
lină fi?ăJi s�mifină este redusă, mai ales în Depresiunea Vrancei, de aceea.
în ultimu aru se duce o acţiune susţinută de îmbunătăţire a raselor.
Z ONAREA A G R ICOLĂ
Ţinînd seamă de repartiţia teritorială actuală a culturilor şi de gra

dul de specializare a producţiei agricole, pe teritoriul regiunii studiate se·
deosebesc două zone agricole : zona viticolă şi zona de creştere a animalelor
pe baza păşunilor şi fîneţelor naturale.
Zona viticolă se suprapune peste zona piemontană, caracterizîndu-se
prin predomina:tea culturii viţei de vie, care are importanţa economică
cea mai mare. Mai mult de jumătate din suprafaţa sa este ocupată de
vii, iar în ceea ce priveşte valoarea producţiei-marfă viticultura contribuie
cu peste 90 %· Li această zonă se află 22,2 % din suprafaţa păşunilor şi
numai 5,8 % din cea a fîneţelor naturale, ceea ce explică slaba dezvoltare
a creşterii animalelor. Tot aici se află concentrată 72 % ·d in suprafaţa.
livezilor, 55,6 % din suprafaţa cultivată cu porumb şi 45, 7 % cu grîu. ·
Zona de creştere a .animalelor pe baza păşunilor şi fîneţelor naturale
cuprinde depre iunile Vrancea şi Soveja şi munţii înconjurători, precum şi
dealu.rile ubcarpatice şi depre iunile dintre ele. În cadrul acestei zone, cea
mai mare importanţă o are creşterea ovinelor pentru carne, lapte şi lină,
bazată pe puternica bază furajeră, aici concentrîndu-se 77,8 % _din supra
faţa totală a păşunilor ( din care numai în Depresiunea Vrancei 51 %) şi
94,2 % din fîneţele naturale ( din care 55, 7 % în Depresiunea Vrancei ).
Îil limitele acestei zone, se conturează o subzonă care se suprapune
cu dealu.rile subcarpatice şi depresiunile subcarpatice externe şi unde, pe
lingă creşterea animalelor, livezile de pomi şi cultu.rile cerealiere (porumb,
grîu) apar pe suprafeţe însemnate. Astfel, aici se află 26 % din suprafaţa.
totală a livezilor, 23,3 % din suprafaţa cultivată cu porumb etc.
în ceea ce priveşte pomicultura, se remarcă plantarea in masiv a
mărului, folosindu-se terenurile în pantă şi aplicîndu-se sistemul livadă -
fîneaţă. Condiţiile microclimatice din depresiunile subcarpatice, ca şi
cele din sectoarele adăpostite din Depresiunea Vrancei permit extinderea
livezilor de pomi.
CONCL Z I I
Din studiile efectuate î n această regiune e desprinde importanţa

deosebită pe care o prezintă viticultura în zona piemontană. Acea. tă
ramură cu o contribuţie remarcabilă în ca ul economiei naţionale, are
largi p�rspective de dezvoltare, datorită c_ondi ţiilor � at�ale favorabile,
cit şi cerinţelor mereu crescinde pentru piaţa mterna ş1 pentru export.
148 I. VELCEA, I. IORDAN, I. ŞTEFANESCU ş i GH. IACOB 14
·se prevede ca în ur:mătorii ani marile podgorii - Panciu, Odobeşti, Coteşti,

Budeşti - să se extindă pînă în apropiere de oraşul Focşani, deci pînă la
contactul cîmpiei cu Piemontul Odobeşti.
Pentru Vrancea, un rol important în cadrul economiei locale îl deţine
-creşterea animalelor pentru carne, lapte şi lin�. Pentru îmbunătăţirea
calităţii păşunilor naturale se impune aplicarea unei cantităţi mari de
îngrăşăminte naturale şi chimice, reînsămîiiţarea păşunilor slab produc
tive, efectuarea de plantaţii cu pomi fructiferi pe păşunile existente pe
-povîrnişurile Munţilor Vrancei, pe dealurile subcarpatice etc. , în vederea.
stăvilirii degtadărilor de teren. Tu felul a.cesta se vor putea reface şi folosi
păşunile afectate de eroziune, în vederea obţinerii unei importante producţii
J>Omicole·. Potrivit zonării producţiei agricole, Vrancea. se va specializa.
în creşterea ovinelor.
În zona dealurilor subcarpatice - şi a depresiunilor subcarpatice
�xterne dintre Şuşiţa şi Rîmna sînt condiţii de relief . şi pedoclimatice
favorabile pentru extinderea pomilor fructiferi. Numai între anii 1961 şi
1 965 se vor efectua plantaţii, în întreg raionul Foc,şani, pe o supra.faţă de
440 ha, ceea ce va permite in_dividualiza.rea. în perspectivă a unei zone
:po micole.
BIBL IO GRAFIE
CANTEMIR D. ( 1 96 1 ) , Descrierea Moldovei, Bucureş t i , Edit. tineretulu i .

DIACONU I . ( 1 9 30), · Păstoritul i n Vrancea, Grai şi suflet, an . I V , Bucureşti.
JON IONESGU DE LA BRAD ( 1 869), Agricullura romlnă in judeţul Putna de la 1 8 20,
Bucureşti.
.
N ADEJDE ION ( 1 893), Formarea marii proprietăţi la noi, Literatura şi ştiinţa.

RĂDULESCU N. AL. (1 937), Vrancea - geografie fizică şi umană, Bucureşti.
ROTTA DIMITRIE ( 1 886 a), Geografia fizicii, politică şi economică a jud. Putna şi cjleva notiţe
istorice cu privire specială pe acest judeciu, Focşani.
(1 886 b), Dicţionar geografic, topografic şi statistic al jude/ulu i Putna; Focşani.
SAVA A. ( 1 929), Documente putnene, voi. I, Focşani .
STAHL HENRI H. ( 1 958), Contribufii l a studiul satelor devălmaşe romlneşti, voi. I , Bucureşti,
Edil . Acad. R.P.R.
( 1 959), Contribuţii la studiul satelor d-evătmaşe romineşti, voi. I I, Bucureşti, Edit.
Acad. R. P.R.
V kLSAN G . ( 1 926), Harta Moldovei de D. Cantemir, Acad. Romină, Memoriile secţiunii
i s t orice, seria a I I I-a, t . 6, mem., Bucureşti.
• • • ( 1 886), Dicţionarul geografic al jud. Putna, Bucureşti.
• ( 1 960), Monografia geografică a R. P . R. , voi: I, Geografia fizicii, Bucureşti, Edi t . Acad.
R. P.R.

al A cademiei R . P. R. , Bucureşti.
Pri mi t în redacţie l a 2 5 martie 1 962.
I ' •
CER CETĂ.R I ASUP�A CARSTULUI DIN .PARTEA SUDICĂ

. A LOCAL� TĂŢI I ANINA ( BANAî') *
PEŞTERILE DIN BAZINELE P.J EAIELOR . STEIERDORF ŞI PONOR
DE
VA� ILE SENCU
( 9 1 ) .'
In continuarea . unui articol anterior ( Probleme de geog rafie, 1963, vol. X ) r

autorul prezintă rezultatele explorărilor sale speologice efectuat e in. pal'lea de Sud'.
a localităţii Anina, in · bazinele plraielor Steierdorf şi Ponor. Ridicări amănunţite
pun în evidenţă numeroase forme de eroziune şi acum ulare. Geneza · p eşteril or
descrise este urmărită ln raport cu tectonica regiunii. Concluzii asupra peşt erilor·
din regiune şi unele im p licaţii economice legate de ut i lizarea apei sint inserate î n
încheiere.
. . într-o lucrare anterioară au fost prezentate fenomenele carstice

subterane care apar în jurul localităţii Anina, în 'podişurile .calcaroase
· Colonovăţ şi Brădet (V. S e n c u , 1962). în paginile ce urmează vom căuta
să analizăm fenomenele carstice subterane 1 care apar în podişul . calc�ros
_Uteriş, continuarea spre S a podişului 0olonovăţ, . şi să tragem cîteva
· concluzii generale .
BAZINUL P]RÎULUI STEIERDOIIF
PEŞTERA MOR I I
Situată în pai.:tea dreaptă a văii Steierdorf, în calcarele malmului

şi formînd dre�ul unei ape permanente, Peştera Morii a fost supusă · une.i
• Comunicare prezentată .în şedinţa Institutului de geologie şi geografie al Acad. R.P.R.
· din 5 mai 1960.
1 . La ridicarea planului acestor peşteri am fost ajuta ţ i de ing . P a u/ N i c o l a c s c u,
F. r a n ţ B r e h e r şi K a r o l P e t r a n . . . .
St. şi cerc. de 11eol., 11eof. şi 11e o11r., Seri& ieo11r&fie, Tomu l 1 1 . p. 140 - 162, Bucureşti, 106f.
150 V. SENCU 2
parţiale amenajări hidrotehnice în vederea alimentării cu apă potabilă a

localităţii Steierdorf, unde este cunoscută sub . numele de „Grota Morii"
(fig. 1 ). .
Comunicarea peşterii cu suprafaţa se face prin intermediul unui
aven de dimensiuni reduse. Pe teren &e poate găsi destul de uşor, deoarece
din şoseaua Anina - Bozovici, singura cale de acces spre peşteră
lingă aven, se vede clădirea viitoarei staţii de clorinare .a . apei ce tre
buie să fie luată din peşteră. În acest scop, avenul a fost lărgit şi în partea
lui estică s-a executat o excavaţie pentru instalarea staţiei- de pompare
a apei . De asemenea, în peşteră, pe anumite porţiuni s-au făcut lucrări
de lărgire cu scopul amenajării unui lac de acumulare subteran.
Consecinţa acestor lucrări a fost micşorarea debitului pîrîului sub-
teran.
Peştera este constituită dintr-o galerie în care se. poate intra prin
avenul amintit mai sus, redus prin excavaţie la 2,5 m adîncime. Este situat
la 10 m distanţă de pîrîul Steierdorf, al cărui talveg, în sectorul avenului,
se află cu circa 6 m mai sus de talvegul pîrîului subteran şi în mare parte
paralel cu acesta.
Pîrîul subteran apare în galeria scundă B, situată la 191 m spre
N de intrare. La 15 m de la intrarea în galeria B, din peretele drept apare
un izbuc puternic. Datorită pantei descendente, apa nu vine în galeria
principală, ci într-o altă galerie laţerală, A, situată la 25 m în a.vale de
galeria B, şi de aici în galeria principală.
De la galeria A, pîrîul, avînd un · curs cotit, străbate tot traseul
peşterii, pierzîndu-se în baza peretelui frontal al galeriei sub formă de sorb,
situat la 73 m în aval de intrare.
Experienţele cu coloranţi au arătat că apa care se pierde prin acest
sorb apare în valea pîrîului Steierdorf sub forrria a două izvoare, distanţate
între ele cu circa 30 m, în locul cunoscut sub numele de „Fîntîna cu Frasini",
în avale cu 216 m de intrarea în peşteră.
De la canalul lateral A, peştera se continuă în amunte, cu o pantă
uşor ascendentă, acop�rită de nisip şi bolovăniş, iar la 35 m se ramifică.
În dreapta se află o galerie superioară, îngustă, care după 14 m se termină
printr-un horn colmatat ; în stînga, o altă galerie strîmtă dă după 4 m într-o
sală scundă. Din aceasta, spre dreapta, porneşte o galerie care se termină
după 10 m printr-un horn colmatat cu blocuri de calcar.
Din zona ramificaţiei, galeria principală mai continuă 1 2 m, termi
nîndu-se printr-un horn în formă de trepte, în parte colmatat.
Apa meteorică care pătrunde în peşteră prin hornurile din porţiunea
terminală este dirijată gravitaţional spre galeria laterală B., şi num�i la
averse mari pătrunde şi în galeria principală.
, Peştera Morii are o lungime totală de 340 m, traseul ei cotit are
înălţim� de 0,5-8 m şi lăţimi cuprinse între 2 . şi 8 m.
· Pîrîul subteran udă toată vatra galeriei, în care se observă fenomene
de eroziune sub formă de marmite, linguriţe şi creste · 1ongitudinale de
calcar. Rupturile de pantă sînt în număr mic, două din ele, situate la 40 'm
înainte de intrare, fiind mai importante.
�§��•/ //////,��
�,/. ,� ,,?½ �
(9\
� I/
W!,i
r¼
�-:.· -...-�.=
-✓ ,
-/ ://////,,0,,.
/'. •.)� ?/'/ Horn
�
-� /- �//,
1/�; ,�sura 1mpenetrabJ/i1

�
: ,
1/ 1
r·dor I
___
/ JJ
· //�
e,�
)...-
/ 1 '/ �
tl Ul - 11
1/ u l � c
I :!IJI •
. :/
✓ ✓,/ �/ / Ma/II (11'1 _.-
� � ·O i� - 50 m
� I � l . t2] j �� ) ��
Fig, 1 . - Peştera Morii.

J,
apel ; 6, bolovflnlş.
Puncte de vizare ; 2: a, intrare vertical!!. cu continuarea Peeterli, b, limita de p!!.trundere aj luminii ; 3, fisuri!. impenetrabil!!. ; 4 : 11, nisip, JI, pietriş : 6, curentul
....
....t/1
152
F ig . 2. - Peştera Mori i . C o l fosil.
Fig. 3 . -. Peştera Mori i . Nivel ş i mart or de erozi une.
5 V. SENCU
'
Pe traseul peşterii sînt foarte puţine forme concretionare. Deosebit.
de inţeres_ante . şi evide?te sînt însă formele de eroziune ;eprezentate prin.
coturi fosile (fig. 2), mvele de eroziune (fig. 3) şi alte forme cu contururi
deosebite. . · 1
Dacă p�nctele de ieşhe la zi a pîrîului subteran au fost determinate,

nu tot acelaşi lucru putem spune în prezent despre provenienţa apei în:
peşteră. În momentul de faţă, în această problemă sîntem în domeniul
presup unerilor .
în regiunea peşterii, la suprafaţă, după cercetările întreprinse, · nu a,.
fost depistată nici o pierdere de apă. Ţinînd seamă de fisurile evidente ale
depozitelor calcaroase în care se găseşte peştera şi de relaţiile pîrîului
Steierdorf cu pîrîul subteran, presupunem că acesta din urmă este ali
mentat, în afară de apele provenite din precipitaţii, din apa pîrîului de la
suprafaţă ce îşi are cursul în vecinătate.
Această presupunere este întărită şi de faptul că, după cimentarea.
unor ponoare din talvegul pîrîului Steierdorf în amun.te de aven, debitul
pîrîului ·subteran s-a micşorat simţitor ; de asemenea, pe traseul acestuia.
au fost găsite diferite obiecte care nu puteau proveni decît din pîrîul
StP,ierdorf, care străbate localitatea cu acelaşi nume.
Din punct de vedere genetic, peştera face parte din categoria celo!'."
dezvoltate pe diaclaze tectonice.
BAZINUL PIR�ULUI PONOR

PEŞTERA PLOPA
După ce parcurge traseul la suprafaţă, pîrîul Pon<;>r se pierde la baza.

unui perete de calcal' înalt de circa 30 m.
în acest loc, cursul subteran al pîrîului se poate urmări pe o _distanţă
de 53 m , după care devine inaccesibil din cauza apei care umple tot spaţtul
galeriei.
Experienţele cu coloranţi au arătat că apa care se pierde la baza,.
peretelui calcaros debuşează în valea pîrîului· Miniş, ur_µund traiectul
peşterii Plopa, a cărei deschidere se află la o di. stanţă de 20 m de apa.
Minişului şi la nivelul acestuia (fig. 4).
Intrarea peşterii are forma unei crăpături triung,hiulare, aplecată,.
spre E, cil baza de 4,5 m şi înălţimea de 14 m. _După un lac adînc de O, 7 m
şi lung de 18 in întilnit la intrare, la 54 m în partea stîngă a peşterii se �
află o galer�e cu două intrăr� s�unde, denivel�te, Acare �e unesc după �5 m:
Galer1a, de forma unei diaclaze tectomce, �na!ta �e 5 - 6 m şi l'.1ta
de 1 -2 m serveşte la ·drenajul permanent al pîr1ulU1 Ponor, devemnd. .
inaccesibilă după un parcurs de 150 m. La 43 m înainte, din partea stîngă,. ,
apare un izbuc.
Din examinarea planului peşterii, presupunem că apa acestui izbuc
provine din galeria D, iar apa di� _galeria de 150 � p�ovj ne din galeria � �
Pereţii sînt complet lustrmţ1 ; în unele porţmm smt dezvolt3:te dm
abundenţă linguriţele, dovadă că această galerie, la debite mar1, este
străbătută de un şuvqi puternic de apă.
1 54 V. SENCU 6
Revenind în galeria principală, lingă punctul de confluenţă intîlnim

un baraj stalagmitic, care are o dezvoltare neregulată pe direcţia lui. De
aici înainte vom întîlni încă 6 baraje stalagmitice, distanţate între 5 şi 36
m, fiecare din ele stăvilind apa, care formează _ lacuri cu adîncimi între
0,6 şi 1,5 m şi chiar 4 m, cum este cazul lacului dintre barajul I şi III, cu o
lungime de 150 m, fiind cel mai lung lac carstic subteran cunoscut pină în
prezent în ţara noastră.
Interesantă este dispoziţia în trepte a acestor lacuri pe traseul
longitudinal al peşterii. Cînd primul lac este umplut, surplusul de apă
trece peste barajul stalagmitic, umplind lacul următor, care prin deversare
umple alt lac din aval şi aşa mai departe, pînă cind apa depăşeşte ultimul
baraj stalagmitio. Această observaţie a fost făcută într-o perioadă de abun
denţă a apei, cînd datorită acestor baraje stalagmitice se formează un lanţ
de cascade pe traseul peşterii.
Înălţimea acestora, măsurată în locul de cădere a apei, este de 0,4.
-0,9 m. Lăţimea feţei superioare variază de la 0,20 la 0,40 m, la. bază
fiind mai îngroşate. Parte dintre ele sînt dedublate, în unele cazuri două
sau trei baraje apropiate datorită liniei lor sinuoase se unesc, lăsînd loc
unor ochiuri de apă.
În perioadele secetoase de vară, unele lacuri seacă complet, intot
deauna începînd cu primul de la intrare, în celelalte apa fiind la nivele
-diferite. Înfiltrarea vizibilă a apei prin baraj ·nu a fost observată. În această
situaţie, pierderea apei din lac este în funcţie de gradul de fisurare a
cuvetei lacului, de gradul ei de impermeabilizare cu mîl fin şi de tempe
ratură. într-o singură cuvetă a fost observat un ponor colmatat.
în amunte de barajul III, la 123 m de intrare, intîlnim un nivel de
eroziune situat la aceeaşi înălţime în dreapta şi stînga peşterii. Pînă aici,
galeria prezintă înălţimi intre 6 şi 9 m şi lăţimi de 4 - 5 m, iar în regiunea
de confluenţă a galeriilor ajunge la 10 m. Pe pereţi se observă ·concreţiuni
calC3il'.oase, iar stalactitele, în număr redus, au o dezvoltare masivă.
Nota caracteristică este dată de prezenţa lacUl'.ilor şi a barajelor
stalagmitice .
De la terasa de eroziune, în amunte, galeria începe să se strîmţeze
( 2 - 3 m), fiind ocupată de un lac. Pe porţiunea lacului, tavanul se află
la 6 -8 m înălţime.
La 190 m de la intrare, prin unirea a două scurgeri parietale opuse,
galeria a fost complet barată pe o lungime de 10 m şi o înălţime de 3 m.
În baza barajului concreţionaDl se află un canal impenetrabil, prin care se
poate drena apa. După acest baraj concreţionar, galeria se - lărgeşte brusc,
căpătind aspectul unei săli cu o lăţime de 8 m şi înălţime de 4 -5 m, iar
după 34 m se strîmtează tot aşa de brusc. În partea terminală a sălii, în
stînga, se află o abundentă acumulare de nisip.
De la sala cu nisip, galeria continuă cu o strangulare pe o lungime de
circa 3 m (lăţimea 0,6 m, înălţimea 1,9 m). La 260 m de la intrare, pă
tr,undem într-o altă sală, lungă de 17 m, lată de 6 m şi înaltă. de circa 5 m,
cu frumoase concreţiuni parietale. În partea ei terminală se găseşte un
8arv concret,10.nâ
i o 25 50 m
Z9
/ .
.
. . .
. 1/
28 ��
/ 1/
Stfo�/, :
, 1/,
/
rasădeeroZtune' /
.
�� --��g� d
/& ,/' � ,w /'

1/-
/\ ,;:; _
O / 1' S,fbn lermino// ',\,
D
/
� \
1
· ,�,
a - a1/,
1/,-/ ;:(///j:/� ' �, � ,,:,
f:y-
"\\�,, . ' "\�t,�,Y_->��--/ � �

' ,' , /:/ � � d �,
, :: .... ....
-- --
,, "" ".:. '
- - - --: - - - -- - - -
' , : : -, --:- - , - - ,, "" ,, ""
,
Fig. 4. - Peştera Plopa.

1. Punote de viare : z : a, Intrarea 1n peşteri pe plan o�laonte.1, b. llmlta. de pitrundere e. luminii : a. fisuri lmpenetrabllA : 4, ponor : 6, lzohl 1e; 11
6, curentul apel ; 7 : a, vatri de roci vie, b, vatrii. de 09noreţlunl oe.loaroaee 1 8, nivel de eroziune : 9 ; n, nisip, p, pietriş ; 10, lao : 11, harale stalapillice. _
7 CARSTUL DIN SUDUL LOCALITĂŢII ANINA 1 55
pono:. în parte colma_tat. Aici, din galeria principală, se desprind două

galern secundare (A şi B ) , cea din stînga, din dreptul sifonului devenind
impenetrabil_ă după 2,5 m .. '
G�leri� B e_ste acce �i�ilă şi - după 15 m se uneşte cu galeria A, aflată
13: un m:ve! �nfe�10r galeriei B . Confluenţa lor este realizată prin interme
diul unei sarit ?ri de O , � m. _Galeria A se desprinde din galeria principală la
278 m de la mtrare . şi 14 m amunte de galeria B . La data observatiei
pîrîul subteran urma traseul acestei galerii. ' '
La 15 D?: de la � onfluenţa;_ galeriilor A şi B , galeria C se J:)ifurcă, luînd
naşte�e galeriile D �i F, c_are smt drenate. de apa care vine prin galeria A.
Galeria D are debit mai mare ; ea devme inaccesibilă după 17 m de la
difluenţă, iar galeria E după 43 m.
, '· în
Galeriile . laterale arătate mai sus au peretii , complet -lustruiti
unele locuri se observă forme de eroziune, în special linguriţe.
înălţimea galeriilor nu depăşeşte · 1,3 m, pe cînd lăţimea variază
între 0,7 şi 1,0 m . Nu este greu de observat că urmează linia unor
diaclaze.
De la ramificaţia B în amunte, galeria principală prezintă pe vatră
forme de eroziune violentă, reprezentate prin excavaţii semisferice, creste
de eroziune şi linguriţe. La 3 5 m amunte de galeria B şi 292 m de la
intrare, în partea dreaptă şi stîngă a galeriei se observă o terasă de eroziune
.c are se menţine pe o distanţă de circa 50 m. În partea dreaptă, pe o por
ţiune mică, este colmatată de o scurgere parietală.
La nivelul terasei de ·eroziune, galeria este lărgită pînă la 8 m, iar
: mai jos, spre baza terasei, pereţii acesteia se află la o distanţă de 1 , 5 -3 m.
Terasa ne indică fostul nivel al pîrîului subteran, care, în prezent,
îşi are talvegul mai jos cu circa 2 m ; de ·asemenea linguriţele prezente pe
podul terasei şi pe pereţi ne arată că pe această porţiune galeria a funcţionat
în trecut sub formă de tunel de presiune.
La 347 m de la intrare şi 87 m de la sala cu ponor, galeria face un
cot brusc spre N . După ce trecem o ruptură de pantă la baza căreia se
află un lac, la 137 m de la sala cu ponor întîlnim un alt lac de formă
circulară, adînc de circa 1,2 m, care marchează sfirşitul peşterii şi apariţia
în subteran a pîrîului Ponor.
în regiunea cotului se află o galerie superioară, în formă de arc de
cerc, care comunică cu galeria principală prin amîndo"ţtă capetele. Aceasta
reprezintă un nivel de eroziune care se poate racorda cu cel descris ante
rior. Pe ultima porţiune, galeria are _o înălţime între 2 m şi 3, 5 m şi o
lătime
' de 5 m .
Crestele calcaroase aflate pe talvegul pîrîului, inelele de eroziune, lin-
guritele şi alte forme prezente pe traseul peşterii dintre galeria B şi ultimul
lac dovedesc că această porţiune este foarte activă (fig. 5).
Sala cu nisip şi sala cu ponor sînt frumos împodobite cu concreţiuni
de diferite forme şi mărimi (fig. 6), în contrast cu, restul peşterii.
1 56
Fig. 5. - Peştera Plopa. Ine l de er.oziune. În primul plan se vede suprafaţa

rocii sculptată de l inguriţe .
. Fig. 6. - Peştera Plopa. S talactite.
CARSTUL DIN SU DUL LOCALITĂŢII ANINA
_ 157
Din 'punct de vedere morfogenetic , în peşterea Plopa putem distinge

·trei tipuri de _galerii : . .
- galeria largă, concreţionată-, în unele locuri ajunsă într-un stadiu
.ayansat de colmatare prin concr_eţionare, cuprinsă între intrarea în peşteră
ş1 sala cu ponor ;
- galeria marcată prin existenţa terasei de eroziune, cuprinsă între
;Sala cu ponpr şi lacul terminal ; · .
- galerii înalte, strîmte, cu pereţi lustruiţi şi cu forme de eroziune,
· :reprezentate prin galeriile care se ramifică din _coridorul principal al
peşterii.
Galeria largă, concreţi<,>nată, reprezintă vechiul traseu . subteran al
-pîrîului Ponor, care şi-a găsit alt traseu mai favorabil. În stadiul actual al
-evoluţiei, din punct de vedere hidrogeologie are un rol secundar.
Al d oile� tip de galerie reprezintă un stadiu de evoluţie mai· puţin
:avansat. Porţmnea de deasupra . terasei de eroziune se lărgeşte datorită
:· fenomenului de alteraţie endohtonă, pe cînd în bază apa îşi continuă opera
începută.
Iniţial, drenajul apei s-a făcut prin galeria unde se văd terasa de
eroziune, sala cu ponor, sala cu nisip şi' mai departe pînă la confluenţa cu
-pîrîul Miniş. Ulterior, apa, găsindu-şi un alt drum, a părăsit traseul peşterii
dintre sala cu ponor şi intrare, drenînd această porţiune numai la averse
mari. Pe acest traseu, un. rol important îl are barajul concreţionar care
închide în avale camera cu nisip.
_La avei:se mari, galeria C, din.cauza secţiunii reduse, nu este capabilă
�să dreneze toa-tă apa şi o parte din debit u,rmea21ă, traseul sălii cu ponor şi
al sălii cu nisip, unde întilneşte barajul prin al cărui canal din bază o parte
din apă îşi continuă cursul alimentînd lacurile, iar restul apei se acumulează
•în sala cu nisip, sala cu ponor şi în amunte pe galeria principlă. În această
situatie, ultimele două săli formează cuveta unui lac de baraj natural,
.a căr{ii linie de nivel se poate observa pe pereţii sălii cu nisip la o înălţime
de circa 2 m.
După ce galeria C reîncepe să dreneze toată apa pîrîului Ponor,
.apa lacului va .continua un timp să compenseze debitul acestuia. Necu
_noscînd această situaţie, putem ajunge la concluzii eronate în cazul efec
-tuării măsurătorilor de debit la intrarea şi ieşirea apei din peşteră.
în timpul existenţei lacului subteran, peştera cu o lungime totală
de 7 10 m este accesibilă numai pînă la sala cu nisip.
Din punct de vedere genetic, peştera face parte din categoria_ celor
-dezvoltate pe fisuri.
PEŞTERA PONOR
Situată în apropiere de cantonul silvic Crivina, este cea mai vizitată

::Peşteră diµ regiunea Aninei, datorită faptu!ui că e�t� uşo! � ccesibilă ? iar
· traseul ei nu prezintă obstacole naturale. Dm nefencHe, me1 o formaţiune
-concretionară nu a scăpat de distrugere.
Peştera este constituită di°: tr-o galerie_ în care _ s� pătrunde printr: o
�dolină, a cărei pilnie ·serveşte ca mtrare. Mai comumca cu suprafaţa prm
�
CJ1
00
"° n.
. ffi ·
o u
N
s
Coloan� dt eroziune
-� "
�
• �1
' ' ' ' ' '� \�
11 " Fisură
1
imptntfrsbilă �
�
b-b'
�'-'-''''-� ""'"' �
. .,,,,�� "" :--.
-��"-: .
?�''''''''''''''��
�
��
� I �z
� 3 �4 ��
Fig. 7. - Peştera Ponor.

1 : a, Intrarea ln peşteră pe plan orizontal, b, l imita de pătrundere a Jutninii : 2 : a, Intrare verticală cu continuarea peşterii, b, puncte de vizare ; 3 : a, slalagmlte
domurf, b, ponor : 4, blocuri qe c,ilcar ; 5 : a, vatră de concreţiuni calcaroase, n, nisip.
11 CARSTUL DIN SUDUL LOCALITĂŢII ANINA 159
intermediul a încă trei av;ene adînci de 1 - 6 m, formate prin prăbuşirile

în tavan, în regiunea intrării (fig. 7).
De la intrare, spre E, după ce trecem pe sub un pod natural şi
coborîn1 o pantă abruptă presărată cu blocuri de calcar ajungem într-o
sală lungă de _35 m! !at � de 8 .ni · şi înaltă de maximum 3' m, cu pereţii şi
vatra concreţ10naţ1 m mtregrme. În sală se văd urmele unor frumoase
conc�·eţiuni acu � distruse. După 15 m, sala îşi schimbă direcţia spre N,
termmîndu-se prmtr-un canal, care devine inaccesibil după 6 m din cauza
colmatării. În partea: terminală a sălii, în dreapta, se află o nişă în care
debuşează un horn colmatat cu blocuri de calcar.
De la intrare, spre V, talpa galeriei pe o distanţă de 34 m este căp
tuşită cu blocuri mari de calcar desprinse din tavan. Pe această porţiune,.
lată de 14 m şi înaltă de 8 - 10.m, întilnim două avene şi o coloană cal-
caroasă de eroziune.
Spre S, după ce coborîm o săritoare de circa 6 m, în parte acoperită
cu grohotiş, amenajată pentru circulaţie, ajungem în singura ramificaţie a .
peşterii, lungă de 27 m, care are rolul de bazin de acumulare a apelor mete
orice. În porţiunea terminală remarcăm două ponoare, în parte colmatate.
Re-venind deasupra săritorii, după cîţiva metri, galeria se strîrn
tează brusc, ca după 7 m să continue ub forma unei galerii late de 9 m
şi înalte de 10-15 m, devenind inaccesibilă după 98 m. Partea terminală
este puternic colmatată prin depozite c<;mcreţionare ; tot aici se află două
hornuri colmatate cu blocuri de calcare şi argilă . .
Vatra sălii, pe care s-au format mai multe domuri stalagmitice, este
acoperită de o crustă stalagmitică. Pereţii şi tavanul sînt îmbrăcaţi cu
frumoase forme concreţionare, în parte distruse. De remarcat este un.
candelabru uria�, care se desface în 4 braţe. La intrarea în sală se observă
un nivel de eroziune, în parte concreţionat.
Peşte.ra Ponor, cu o lungime totală de 2 65 m, pune în evidenţă
cîteva fenomene interesante. Terasa de eroziune şi, în unele locuri, morfo-•
logia pereţilor dovedesc că aceasta a constituit drenul u1;1ei ape, care
apoi şi-a găsit căi de scurgere mai profunde. O altă observaţie ce se poate
face este că, deşi peştera în timpul averselor mari şi la topirea zăpezii
colectează o cantitate foarte mare de apă prin intermediul dolinelor din
jur şi al configuraţiei terenului, această apă nu persistă mult în ramifi
catia de S unde se acumulează, datorită faptului că cele două ponoare
existente a-ici au rămas în parte active. Este posibil ca ele să fie în legătură
�- peştera Plopa, care se află în vecinătate şi la un nivel inferior (fig. 8 ).
ln prezent, peştera este un fenomen fosil din punctul de vedere
al eroziunii. în ea a început colmatarea prin concreţionare: iar în regiunea.
intrării tavanul este ameninţat prin prăbuşire. Din punct de vedere gene- ·
tic este dezvoltată pe diaclaze tectonice.
Sistemul carstic Ponor-Plopa scoate în evidenţă cîteva fenomene
deosebite. înainte de captarea carstică de la Plopa pîrîul Ponor îşi avea
cursul mai spre V. Vechiul lui traseu este urmărit Î!1 :preze_n � de calea
ferată forestieră, paralelă cu un drum spre cantonul silvic Onvma. Aces·t
traseu vechi este atestat de pietrişurile rulate ce se observă în debleul
căii ferate forestiere.
1 60 , V. SENCU 12
1n evoluţia lui, pîrîul Ponor, după ce şi-a părăsit cursul de la supra

faţă, lăsînd nivelul unei trepte antitetice, a drenat peştera Ponor. Aceasta
.avea o lungime mult mai mare decit in prezent, lucru scos în evidenţă
Fig. 8. - Schiţa regiunii peşterilor _Ponor şi Plopa.

1, Ponor ; 2, traseul sigur al peşterilor ; 3, traseul probabil al peşterilor,
pe teren de anumite prăbuşiri în podişul Uteriş, care, în unele locuri,

trădează fosta boltă a peşterii Ponor. În alt stadiu de evoluţie, pîriul
şi-a găsit o cale de acces mai favorabilă şi, datorită captării carstice de
la Plopa, a părăsit traseul peşterii Ponor.
S-a arătat că în peştera Plopa, din punct, de vedere morfogenetic,
distingem trei tipuri de galerii, în primele două fiind prezentă o terasă
de eroziune, al cărei nivel se poate observa şi la intrarea în peşteră. . Geneza
acestor porţiuni ale peşterii credem că trebuie să fie pusă în legătură cu
apa ce se pierdea parţial p1·in ponorul semnalat in peştera Ponor atunci
cînd aceasta era drenată. Fenomenul a fost similar cu cel cate se obseryă
in prezeut in peştera Bohui (V. S e _n c u, 1963).
1 61
13 CARSTUL D I N SUDUL LOCALITAŢII ANINA
Captările carstice succesive epigenetice şi cohidrografice cer se observă

în sistemul carstic Ponor - Plopa au avut loc probabil în pleistocenul
mediu şi superior, cînd condiţiile climatice erau favorabile producerii
.acestor fenomene .
CONCLUZ I I
. . _9arstu J din j �rul �ninei pune în evidenţă o serie de probleme care

merita toata :,1,tenţia din partea cercetătoţilor, mai ales că aceste feno
mene se găşesc în diferite stadii de evoluţie.
Studiul fenomenelor carstice subterane din jurul localitătii Anina,
efe ctuat pe teren între anii 1956 şi 1959, a dus la cartarea şi întocmirea
hărţilor a 7 peşteri, ce totalizează o lungime de 4 964 m.
Majoritatea peşterilor ( 6 din 7 ) sînt situate în pqdişul calcaros
Colonovăţ, ceea ce ne arată, puternica carstificare a acestuia faţă de podişul
calcaros Brădet. Acest lucru se datoreşte faptului că flancul estic al anti
dinalului Steierdorf - Anina este mai puternic tectonizat decît flancul
vestic ; prin urmare şi fisurile upra,capilare care sînt favorabile circulaţiei
.apei prin calcare sînt mai numeroase.
Carstificarea avansată a rocilor calcaroase din podişurile Colo
novăţ şi Brădet a dus la infiltra,1,ea şi acumularea apei în golurile carstice
,s ituate la diferite adîncimi.
Pierderile d e apă în regiunea studiată se fac prin :
c-- pierderea în pat (pîrîul Steierdorf) ;
- ponoare (cazu� pîraielor Bohui şi · Certej ) ; .
- pierdere cu peşteră (cazul izbucului Ce1·tej şi pîrîului Ponor).
Prezenta, celor 10 lacuri carstice subterane naturale ( cel mai lung
:are 150 m) şi' a unui lac artificial (60 m �ungimr,) în peştera Bohui, precum
.şi a celor de baraj natural din peştern Plopa (cel mai lung are 150 m),
dă o notă specifică ace tor două peşteri. · ·
În cazul cînd se fac măsurători de debite al apelor ce parcurg
trasee subterane trebuie să se ţină cont de posibilitatea existenţei unor
lacuri subterane temporare de compensare, cum se observă în peşterile
.Bohui şi -Plopu.. Acest lucru este foarte important atunci cînd apa res
pectivă este captată pentru scopuri industriale sa,u potabile.
D eoarece şi în subteran pot fi întilnite apariţii _ de apă cu debite
mari (cazul peşterilor Bohui, . Morii şi Plopa) sau apa din peşteră se poate
pierde pe trase ul ei în baza vreunui perete sau în pat ( cazul peşterilor
.Bohuţ şi Morii), propunem xtinderea terminologiei de izbuc, pierdere
în pat, ponor şi �orb şi asupra fenomenelor respective din peşteri.
Racordarea nivelelor de eroziune
1
şi acumulare din peşteri cu nivele�e
de eroziune şi acumulare de la suprafaţă, care constituie o temă de lucru
-pentru viitor, poat� duce la concluzii interesante în ceea ce priveşte e o
luţia întregii regiuni.
162 V. SENCU
BIBL IOGRAFIE
BLEAHU M. ( 1 957), Captar.ea carstică şi importanţa ţi pentru evoluJia_ morfologică a regiun ilor
carstice, in Probi. de geogr., voi. -V.
CODA.RCE.A. AL. ( 1 940), Vues nouvelles sur la tectonique du Banat meridional el du plateau de
MehedinJi, An. Inst . geol. Roum., voi. X X. ·
R ĂILEANU GR., N ĂSTASE.A.NU S. şi MUTIHAC V. ( 1 957), Cercetări geologice fn regiunea A n ina-
� Doman (zona Reşiţa - Moldova Nouă) Banal, Acad. R.P.R., Secţia geol.-geogr.,
Bui. şt., t. I I, nr. 2.
SENCU V. ( 1 963), Cercetări asupra carstului din jurul localităţii A n ina (Banat), în Probi.
de geogr., voi. X .

al Academiei R . P. R., Bucureşti.
Primit il!- red_acţie la 1 5 ianuarie 1 96i.
OBSERV.A.TII
' GENER.A.LE '
.ASUPRA 0 �MPLEXELOR VEGETALE DE PE 0 ÎJ\1:PURILE

MARITIME DIN DELTA DUNĂR,II
DE
A A P O POVA-cucu'
(91)
Datorită microreliefului variat, dezvoltat pe dune, pe olmpurile marilirne

Letea, Caraorman şi Sărăt urile se pune in evidenţă o.alcă tuire com plexă_ a înve
-Iişului vegetal : pajişt e , stepă, mlaştină şi pădure . S int identificat e în funcţie
de gradul de fixare a nisipurilor patru complexe de v�getaţie (pe nisipuri fixa te,
semifixate, 1:n,obile şi di,n depr�s.iunile j oase dintre cordoane).
Dintre factorii naturali care influenţează asupra învelişului vegetal,

un rol important îl are relieful.
Schimbarea reliefului duce la schi mbarea altor factori naturali,
ca de ex�mplu a climatului, a condiţiilor hidrologice, · ele sol etc . , car�
la rîndul lor infl uenţează în mod direct asupra vegetaţiei.
O influentă însemnată au formele mici ele relief - microrelieful ;
crovuri, vîlcele ' şi depresiuni puţin adinci, dune de nisip, întredune etc.
Modificarea microreliefului pe un teritoriu restrîns duce la schim
barea rapidă a asociaţiilor vegetale, adică la complexitatea vegetaţiei .
Î n Delta Dunării există suprafeţe destul de întinse, acoperite cu o
vegetaţie complexă. Acestea sînt cîmpurile Letea, Caraorman şi Sărături le
din unitatea ei maritimă.
Din punct de vedere genetic, sectorul maritim reprezintă un complex
lagunar, la fqrmarea că, r uia a contribuit în mar� măsură marea , cel puţin
pentru orizonturile superioare, aşa cum rezultă din succesiune� depozitelor�
Sub raportul evoluţiei, sectorul maritim se caracterizează prin dez
voltarea
'
mai mare a uscatului , reprezentat prin întinse cîmpuri maritime.
.
St. şi cerc. de geol. , geof. şi geogr. , Seria geoi:rafie, To.mul 11, p. 163 -' 166, Bucureşt i , 1 964.
164 A N A POPOVA-CUCU 2
I
Oîmpul maritim Letea este situat în estul depresiunii Matiţa-Merhei
.şi delimitat la N de braţul Chilia, iar la S de cel al Sulinei.
Oîmpul maritim Oaraorman, situat în prelungirea grindului Răducu
(prelungirea cîmpului Letea), se desfăşoară de la Dunărea Veche pînă în
apropierea" braţului Sf. Gheorghe. Este cuprins între depresiunea Gorgova
la V şi depresiunea Roşu -Lumina la E. Are suprafaţă, _mai mică în com
paraţie cu Letea.
Oîmpul maritim Sărăturile, situat la N de gura braţului Sf. Gheorghe,
se deosebeşte de celelalte două prin suprafaţa mai mică şi mai puţin
accidentată, ca şi prin lipsa pădurii. · . ·
Vegetaţia de pe cîmpurile maritime este reprezentată prin următoa
rele tipuri : ierboasă de pajişte, de stepă, de mlaştină şi de pădure.
Din studierea acestor tipuri de vegetaţie se observă că un mare
număr de asociaţii vegetale se repetă cu destulă regularitate. Cauza prin
cipală a acestei alcătuiri comple·xe a învelişului :vegetal o eonstituie relie
ful de dune alcătuit din nisipurile cochilifere, marine, de pe ve,chile cordoane
film�.
· Dunele reprezintă elementul morfologic caracteristic al cîmpurilor
maritime. Variaţia înălţimii lor, ca şi alternanţa, în cazuri mai rare, a
ni ipurilor cochilifere cu mîluri explică variaţia adîncimii stratului freatic,
a învelişului de sol, a condiţiilor microclimatice şi a proceselor actuale,
fenomene de care este strîns legată complexitatea vegetaţiei de aici. Acest
lucru reie, e şi din fragmentul din harta fizico-geografică a cîmp;ului maritim
Oaraorman (fig. 1 ) , în care accentul este pus pe gruparea asociaţiilor
vegetale.
Ţinînd _ s·eama d� elementele dop_iinante ale complexelor vegetale şi
de condiţiile ecologice ale microreliefului ( dune aflate în diferite stadii de
fixare, microdepresiuni între dune, suprafeţe aproape plane, neacoperite
de dune, care reprezintă vechile cordoane litorale, ca şi depresiuni alungi.te
dintre aceste cordoane), au fost scoase în . evidenţă cîteva serii de asociaţii
vegetale. ·
Ace te erii de a ociaţii con tituie elementele principale · ale' comple
xelor învelişului vegetal de pe cîmpurile . maritime. În funcţie de gradul
de fixare a ni ipurilor am deosebit următoarele complexe de vegetaţie :
1 ) complexe de pe nisi1nuile fixate ;
2 ) complexe de pe nisipm'ile semifixate ;
3 ) complexe de pe nisipurile mobile ;
4 ) complexe din depresiunile joase dintre cordoane şi de pe cîmpm'ile
maritime neacoperite de dune. ' ·
1 ) Complexele de Jle nisi purile îixat e . Aceste complexe sînt dezvol
tate pe dunele fixate, teşite, care au un aşpect de cîmptiri nisipoase plane,
uneori slab vălurite.
Aici se întilnesc o serie de asociaţii, ce ocupă fie vîrfurile dunelor
teşite, fie poalele domoale ale dunelor mai înalte, cum sînt :
b ) a, . .Apera spica venti + Oynodon · dq,ctylon ;

a) a, . .Apera spica venti - dominant ;
c)_ as. Bromus .s quarrosus + Brornus te.ctorurn + .Apera spica venti ;
d ) as. Brornus tectoriim + B. sqiiarrosus + Secale silvestre. •'
.
!r·J!li·.;
I I .. .
•. •· · •. : ..... ... . . · . . ,t.]1 Ii�!:f

11
. .. : ·• , .
I I I I 1----
.
I I
I
I I
1 1 1---
l I
I 1
I I
1 1-------<1
I I
I
I
I
I I
I I
I I I
I I
I I
I I I
1 1 1 1 I
I I I I I I I I
1 1 19 I I I I
I I I
I 1 1 I I
I I I l i
1 1 I I
I
1·. ·. ·.·:f 1 � 7 t=:====11 s \"...,_I 10 1..-

- _____,
.,
11 0.25 o 0,50 l(.m
Fig. 1. - Fragment din harta fizico-geografică a c!mpu1ui maritim Caraonnan.

fixate ; 2, depresiunile ioase acooerlte Periodic cu aoă ; 7, vegetaţie din depresiunile
I, Complexele asociatiilor vegetale de oe nis!ourile
comolexele asoolatlllor vegetale de oe nlsiourlle semlflxate ; 3, complexeler
mobile ; 4, complexele asoc1atlllo
„
Joase Inundate 1n cea mal mare· oarte anului (Phraamile., şi Tin>ha) ;
8, vegetaţie hidrofilă şi higrofili!. din depresiunile Joase. aoooerlte oerma•
aeoola.tlilor vegetale de oe nlelourile
v•retale din deoreslunlle dintre dune ; 6, oomolexele asociaţiilor vegetale nent cu aoi!. lstufi!.rlşurl) : 9, vegetaţie acvatici!. din lacuri şi canale :
de oe otmourlle maritime neacoperite de dune ; 6, vegetatle hidrofilă din IO, direcţia cordoanelor maritime : 11, dig,
COMPLEXE VEGETALE PE CIMPURILE MARITIME DIN DELTA DUNĂRII
-
_ în borzeanum,
�lissum
C!Jmpoţiţia floristică a acestor asociaţii intră următoarele, specii :
. Plantago arenaria, M edicago minima, Silene conica etc ..
. �e vîrfurile dunelor fi�ate se întilnesc următoarele asociaţii :
a) as. Oynodon dactylon + _Secale silvestre ;
, ·1 b) �s. Secale silvestre . + Euphorbia sequieriana ;
c) as. Festuca vaginata + Euphorbia sequieriana + Secale silvestre ..
1n depresiunile dintre dune mai puţin adînci s-au dezvoltaţ asociaţiile :.
a) as. Holoschoerius vulgaris + .A.per.a spica venti ;
b� as . .A.pera spica venti + Poa bulbosa + · Oynodon dactylon ;
c) as. Chrysopogon gryllus. - dominant.
2) Complexele de pe nisipurile semiiixate . Sînt larg răspîndite aproape·
pe toate grindurile maritime.
.A.ceste coţnplexe sînt alcătuite dintr-o serie de asociaţii, ce ocupă
în special. poalele dunelor înalte, vîrfurile dunelor mijlocii şi depresiunile
mai puţin adînci dintre ele.
Mai ,frecvente sînt asociaţiile : -
a) as. ' Oarex ligeriea + Ephedra distachia ;
b ) as. Euphorbia sequieriana + .lrtemisia maritima ;
c) as. Oarex ligerica + Festuca vaginata ;
d) as. Festuca vaginata + Stipa pennata + Koeleria glauca ;
e) as. Festuca vaginata + .A.rtemisia maritima + Koeleria glauca ,.
f) as. Polypogon monspeliensis + Secale silvestre .
.A.ceste asociaţii au compoziţia floristică destul de bogată, constituită
din diferite specii de semipustiu şi de stepă : · Oam.p horosma annua, Dian-
thus polyrrwrphus, Polygonum arenarium, Fumana vulgaris, Centaurea are
naria, Kochia prostrata, Silene conica, Seseli tortuosum, Orlava grandiflora,
Delphinium consolida, Helichrysum arenarium etc.
3 ) Complexele de pe nisipurile mobile. Sînt caracterist_ice dunelol'."
înalte lipsite de un înveliş vegetal bine încheiat, care este constituit din.
următoarele asociaţii :
a) as. Elymus giganteus - dominant pe vîrfurile acestor dune ;
b) as. Oarex ligerica - dominant, pe poalele dunelor mobile ;
c). as. Salix rosmarinifolia ;
d) as. Tamarix ramosissima + Populus alba care uneori se insta,..
lează pe poalele acestor dune şi în depresiunile . înalte dintre ele .
.A.ceste asociaţii sînt foarte deschise, substratul nisipos fiind în con-
tinuă deplasare. . .
4) Complexele din depresiunile jo�se dintr_e _cordoane şi de pe cîmP,u
rile maritime neacoperite de dune. Nivehll. _ridicat al apelor freat� c�
salinizate in depresiunile joase are o mare influenţă asupra vegetayie�:
în funcţie de gradul de salinizare se deosebesc următoarele asociaţu
vegetale : , . . . .
-f- Cyn.odon dactylon ; . .
/ a) în microdepresium slab salinizate şi reavane - as.Agrostis alba + ,
V
.
b) în microdepresmm medm salinizate - as. Juncus . gerardi +Agro -
pyrum elongatum ; . . . . . . . . . .
c) în: microdepresmm mediu şi putermc salinizate - as. Pucine�lia.
distans + Salicornia herbacea + Trifolium fragiferum ; as . .A. eluropus lilo-
166 A N A POPOVA-CUCU 4
+
ralis + Statice limonium ; as. A eluropus litoralis -- dominant ; as. Puccinel
+ +
lia distans - dominant ; as. Puccinellia distans Statice limdnium .; as.
Suaeda maritima Salicornia h erbacea ; as. Atriplex tataricum A elu-
ropus litora lis. ·
Depresiunile mari sînt ocupate de vegetaţie forestieră. Excepţie face
grindul Sărăturile, unde pădurea lipseşte. Depresiunile mai joase, inundate
periodic cu apă freatică aproape de suprafaţă şi cu sol de lăcovişte, sînt
acoperite de vegetaţie higrofilă. În depresiunile joase inundate în cea mai
mare parte a anului, vegetaţia este reprezentată prin Phragmites sp. şi
Typ h a sp. ; · în depresiunile joase acoperite permanent cu apă se dezvoltă
stufărişuri pUl'e, iar în lacuri şi_ canale vegetaţia. acvatică.
Complexitatea învelişului vegetal de pe grindurile maritime din
Delta Du.nării apare foarte evident pe ;profilele îizico-geografice făcute pe
aceste grinduri şi pe harta fizico-geografică întocmită pe baza aerofoto-_
gramelor ( H . G r u m ă z e s c u, C. S t ă n c e s c u, 1963).
Asociaţiile vegetale, scoase în e�denţă pe baza observaţiilor de teren
într-un timp foarte scurt, nu sînt caracteriza-te pe deplin din punct de vedere
floristic. Am vrut totuşi să atragem atenţia - sub forma unei comunicări
preliminare - asupra complexităţii vegetaţie� într-o unitate fizico-geogra
fică relativ omogenă.
Studiul complexităţii învelişului vegetal prezintă o importanţă
deosebită pentru cunoaşterea succesiunilor asociaţiilor vegetale. Această
succesiune este condiţionată de- repetarea proceselor de spulberare şi
înţelenire a nisipurilor. Evoluţia asociaţiilor vegetale complexe de pe nisi
puri este legată de dinamica reliefului de dune şi tinde spre expansiune-a
unor asociaţii şi reducerea suprafeţelor altora. Acest fenomen trebuie stu- .
diat în scopul găsirii celor mai bune soluţii de fixare a nisipurilor, ţinînd
seama de strînsul raport ce exţstă între învelişul vegetal şi condiţiile mediu
lui ( stratul acvifer, dinamica reliefului, solul, clima _e tc.)_.
B I B L IO GRAF IE
şi STĂ.NCESCU C ORNELIA ( 1 963), Folosirea . fotografiilor aeriene în

studiul fi=ico-geografic al Deltei Dunării, în Probi. de geogr., voi. X .
GRUMĂZESCU HORIA
PR ODA.i."'< IuT�ru ( 1 923 ), Flora critică a Dobrogei, partea I , Constanţa.

( 1 93 5 - 1 939), Conspectul flore( Dobrogei, part ea I, partea a I I-a,, partea a HI-a,
Cluj .
RAJIIENSKI G. L. ( 1 938), Vvede,rie v kompleksnoe pocivenno- gheobotan iceskoe issledovanie
:::emli, Moscova-Leningrad, Selskhozghiz.
YASfU V I OREL, POP M IRCEA şi FLOCA FL.&Yru ( 1 963), Pajiştile naturale din Delta Dunării,
în H idrobiologia, voi. TY.

al Academiei R: P.R., Bucureşti.
Primit în redacţie la 8 martie 1 962.
...
STUDIUL APELOR .ARTEZIENE
D IN REGIUNEA ORAŞULUI ZĂLAU
DE
I . MAC şi GR. NUNA
(91)
Autorii analizează struct ura geologică şi condiţiile fizico-geografice ce .au

favorizat formarea în zona oraşului Zălau a unor ape arteziene. Debilul acestor
ape arteziene, pentru a căror determinare se stabilesc o serie de relaţii, ca şi
analiza unor caracteristici fizico-chimice le indică drept cea mai bună sursă locală
de apă potabilă şi industrială.
Regiunea studiată aparţine părţii centrale şi de S a Depresiunii

Zălaului, care, după Ş t . M a t e e s c u ( 1937 ), ocupă spaţiul extins
între două creste de cristalin : la E, Munţii Meseş, la V creasta măgurilor
cristaline : Măgura Şimleului ( 596 m ) , Măgura Coşeiului ( 420 m ) şi Mă-
gura Ţiganilor ( 3 7 3 m ) . _ _
Din punct de vedere hipsografie ea aparţine unor unităţi de relief
deosebite, individualizate în două zone distincte :
l . zona înaltă cu alt itudinea maximă de 716 m, .minimă de 450 m,
iar altitudinea medie de 585 m . Această zonă corespunde versantului
nord-vestic al Munţilor Meseş, între falia de la Moigrad şi vîrful Osoiul
C iontului (870 m.) . Spre deosebire de versantul sud-estic, care coboară
lin spre Depresiunea Agrij -Almaş, versantul nord-vestic e abrupt şi pră
păstios. Văile, adîncite în formaţiunile friabile, neogene, care au acoperit
cristalinul, au fragmentat acest versant, separînd culmi scurte, orientate
perpendicular pe direcţia crestei Meseşului.
2. zona depre.sionară, încadrată de izohipsele de 450 m şi 220 m,
-eu altitudine medie de 335 m . Aspectul vălurit se explică prin structura
în cute largi, paralele cri talinului, supuse acţiunii de modelare a reţelei
hidrografic�.
St. şi cerc. de geol . , geof. şi geogr., Seria geog�afie. Tomul 1 1 , p . 107 - 176 , Bucureşti, 1 964.
168 I. MAC şi GR. NUNA
I
Dintre aceste cute, sinclinalul de la . Zălau are importanţa cea mai
mare pentru stu,.diul de faţă. El urmează imediat la E de anticlinalul
Panic-Aghireş şi are cţezvoltare tipică pe teritoriul oraşului. Atît sincli
nalul, cît şi anticlinalul se întind pe o lungime de circa 12 km şi pe o lăţime
de 8 km. Suprafaţa cuvetei, deşi larg cutată, este .nivelată de eroziunea.
fluviatilă cuaternară care i-a dat o înclinare uşoară spre NV.
GEOLOGIA REGIUNII ŞI FORMAREA ORIZONTURILOR DE APA ARTEZIANĂ. ,
Formaţiunile din fundament aparţin cristalinului, care apare la zi

în Munţii Meseş, fiind reprezentat prin micaşisturi şi filite. Aceste forma
ţiuni au făcut -parte dintr-o m,asă c:r;.istalină la zi, situată la N de Crişul
Repede. Spre sfîrşitul cretacicului superior masa cristalină a suferit scu
fundări în blocuri, ceea ce · a favorizat naşterea depresiunilor Zălau„
Şimleu şi Huedin. Horsturile rămase în relief au suferit o puternică denµ
daţie sub un regim climatic tropical, pe cînd în zona scufundată, ocupată
de apele golfului panonic, extins pînă îi1 regiunea Zălaului, se depuneau.
argile roşii cu granulaţie fină, avînd şi elemente de şisturi cristaline. Ast;fel,
s-au format stratele danian-paleocene, care se dispun peste cristalin în.
regiunea Zălaului. Eocenul şi oligocenul lipsesc, dov�dă că în acest timp
zona era exondată. În schimb, miocenul prin formaţiunile burdigalia
nului (argile, conglomerate şi nisipuri) şi ale helveţianului (marne cu
diferite caracteristici) este bine reprezentat.
Deasupra marnelor gipsifere apar nisipuri,- pietrişuri, gresii, con-
glomerate slab cimentate, aparţinînd tortonianului.
Rocile de vîrstă miocenă şi mai vechi sînt· puternic cimentate şi se
prezintă discontinuu, datorită eroziunii din perioad,ele continentale pre-
pliocene şi frămîntărilor tectonice (S. P a p p C s i g a n y, 1915). Ele.
nu conţin ape arteziene, dovadă sondajul executat la Crasna în 1948,.
care pînă la adîncimea de 250 m ·a străbătut stratele cu apă ascendentă
ale pliocenului, iar pînă la 369 m (în formaţiunile miocene), nu a mai
întîlnit apă, arteziană .
Pliocenul are extensiunea cea mai mare (o grosime. maximă de 600 m) ,,.
ceea ce ne arată că. în timpul sedimentării lui :regiunea a- suferit o mişcare
de subsidentă.
În ge�eral, pliocenul este constituit din formaţiuni care au favori-
zat formarea orizonturilor cu· apă arteziană (nisipuri, pietrişuri).
Seria pliocenă este orizontată d e Ş t. M a t e e s c u (193 7 ) în felul
următor (fig. 1 ) :
a ) pliocenul inferior, reprezentat prin orizontul marnelor cu os
tracode, pus în evidenţă la forare pînă la 488,30 ni, are o grosime de-
30 - 60 m ; .
1
b) pliocenul mediu, care atinge o grosime de 300 - 400 m, la bază;
este format din argile cenuşii ori gălbui, plastice şi cu intercal�ţii .de nisi
puri. Partea superioară o formează nisipurile dispuse în bancuri groase„
cu o stratificaţie neregulată, separate prin argile feruginoase ori gălbui,,
caracteristice depozitelor lacustre ; ·
a APELE ARTEZIENE DIN REGIUNEA ORAŞULUI ZAL�U
. . c) ;pliocenu�
pietrişurilor
superior, dare se identifică în orizontul nisipurilor şi
fluvio-lacustre, este format la bază din puţine nisipuri argi.:..
L egen da -
c::J ml IT1II] �
1 2 3 4 5 . /
..
6
1111
7
�
8
tif'ii¾J
� � c::=:I
� C=:J .
c:=.:J E3
--
11 12 13 14 15
·5 4 3 2 t o 5 km
Fig. . 1 . � Harta geologică · a regiunii oraşului Zălau (după

Ş t. M a t e e s c u).
1. Aluviuni ; 2, formaţiuni de terasă ; 3, plioce!l nedivizat ; . 4, tortonian, 5, s�ratele cu
gips 6 stratele cu tuf dacitlc ; 7, burdigalian ; 8, ollgocen + acvitanian ; 9, eocen , _ 10, da
nian' +· paleocen ; 11. eruptiv andezitic ; 12, cristalin ; 13, falie ; 14, anticlinal ; 15, smclinal.
!oase, iar deasupra din pietrişuri, separate prin nisipuri, cu o stratificaţie

torenţială pe o grosime de 40 - 60 m.
170 I. MAC şi GR. NUNA 4
.Alternanta de roci permeabile· (nisipuri, pietrişuri ) cu roci impermea

bile (argilă, mârne ) şi tectonica în anticlinale şi sinclinale· au oferit posi
bilitatea formării orizonturilor acvifere arteziene.
De asemenea, în zona vechiului ţărm, reprezentat . prin versantul
nord-vestic al Munţilor Meseş, intercalaţiile de nisip şi pietriş se depuneau
în gro imi mai mari . .Această zonă constituie suprafaţa de alimentare. cu'
apă a stratelor captive.
Domeniul de alimentare se extinde între altitudinile de 350 m şi 650 m .
Infiltrarea continuă a apelor de precipitaţii î n stratele colectoare este
mult favorizată şi de vegetaţie. Zona de colectare a apelor subterane este
împădurită în proporţie de 50 %, restul suprafeţei fiind ocupată de
pajişti de pădure şi culturi.
În urma analizării unui număr . de 5 foraje, executate. în regiunea
oraşului Zălau, am putut stabili condiţiile bidrogeologice al� acestei zone
şi am evidenţiat următoarele orizonturi acvifere : _
1 ) orizontul de 6 - 10 m, influenţat puternic de condiţiile externe ;
2 ) orizontul cuprins între 40 şi 60 m , limttat mai mult la vatra
centrală a oraşului Zălau, cu un debit foarte variabil ;
3 ) orizontul cuprins între 100 şi 120 m, cu un debit · - de 10 I/minut
şi cu nivelul piezometric mic ;
4 ) orizontul limitat între 140 şi 157 m, cu un q.ebit de 440 I/minut ;
5 ) orizontul limitfl,t între 181 şi 190 m, cu un debit de 660 I/minut ;
6 ) orizontul limitat între 240 şi . 250 m , cu un debit de 120 I/minut ;
7 ) orizontul complex 300 - 312 ; 312 - 318 şi 320 m , cu un debit
de 720 I/minut , (o alternanţă de strate geologice cu orizonturi de apă,
într-o succesiune strînsă şi care se pot exploata sincron) . ,
Orizonturile de apă sînt strînse între strate de gresie, argile şi marne,
ultimele constituind formaţiunea impermeabilă. Formaţiunea .magazin
€Ste nisipul.
În general, grosimea orizonturilor acvifere variază între 5 şi 10 m .
Sinclinalul longitudinal a l zonei depresionare, c u o orientare SV -NE,
trecînd aproximativ _ pe la confluenţa văii Sărmaşului cu cea a Zălaului,
determină concentrarea apelor arteziene pe direcţia lui.
Un fenomen interesant a fost pus în evidenţă prin _ forajul de -ia
, C rişeni, şi anume : existenţa apei într-un anticlinal. Explicaţia constă
în aceea că anticlinalul de la Crişeni reprezintă o cută de importanţă
minoi'ă în comparaţie cu sinclinalul situat imediat la E. Aceasta din urmă
are flancul estic sprijinit pe culmea Meseşului, pe care urcă pînă la alti
tudinea de 500 m. La respectiva altitudine începe să se facă alimentarea
cu apă a - stratelo_r din sinclinalul Zălaului, în cantitate suficientă pentru
ca apa să aibă presiunea necesară l�rcării ei în anticli?alul m:inor de la
Crişeni pînă la altitudinea de 235 m. Prezenţa · apei îr;i. anticlinalul de la
Crişeni constituie un indiciu în plus care atestă existenţa unei niari can-
tităţi de apă în sinclinalul de la Zălau.
5 APELE ARTEZIENE DIN REGIUNEA ORAŞULUI ZĂLAU 171
DEBITUL APELOR ARTEZIENE
Determinarea debitelor apeior arteziene s-a făcut indirect scăzînd

•d in cantjta�ea a]?elor de precipitaţii debitele de scurgere ale �pelor .de
ţn. reg1u�ea Zălaului îşi _au origin�a · numeroase pîrîiaşe culese de

-suprafaţa şi _ cantitatea corespunzătoare de apă evaporată.
ri��_. l Za�au, tnh1�tar Crasn_e1.. Dmtre cele mai importante menţionăm :
vaile Sarmaşulu1, Holoş ş1 „ ub Brădet". Ele transportă debite foarte
mici, iar în perioadele secetoase seacă.
Din punct de vedere hidrografic bazi:o,ul de receptie al pîrîului Zălau
a• fost separat în trei zone, prin curbele de nivel de 350 m şi 450 m stabi-
lindu�se valorile din tabelul nr. 1. · '
-
Tabelul nr. 1
Elementele morfobidrogralice ale bazinului piriului Zălau
.. ' '
.:: o. -o ' E
(I)
(I)
.... o,
•:O
"'
i:: <1l ...;
�o. ·......- ·�
��
-o � ,::: ,c: -o s �
(I)
s
Zona
•
s
(I)
§' C
....;::l ';::
(I)
'--. _,
(I) - ,-<
tlO
=: -ci S· tlo:..
"O ·� �
o. ·- C _g @o C
� o.
(I)
� C.
rJ) ·�
::;
.5
::, o.
.... �
::; ::,
0 <
·- (I)
�
(/J -o
o
(/J t E � "' (.)
uo ·c u o.. o �
:S uperioară 6,40 6,20 0,97 585 720 700 450 0,34 7 1 1 4 ,49
mijlocie 7,40 3,90 0,53 400 710 450 350 0, 1 4 1 78,6 o
foferioară 20,80 0,50 0,02 313 9 400 350 220 0,0 1 4 66,2 o
To.tal 1 34,60 l 1 0,60 I o,3o I - I w 830] 700 I 220 I 0, 044 I -

Scurgerea superficială a fost determinată indireet cu ajutorul for
mulei lui R. I a c o b i , pe baza datelor referitoare la mărimea supra
feţei bazinului de recepţie (în m 2 ) , la temperatura · medie anuală a aerului,
la panta talvegului şi la coeficientul mediu de împădurire (fig. 2).
După . cum reiese din compararea debitelor, scurgerea superficială
pectiv 9;7 1/s, astfel că scurgerea zonei inferioare atinge 66,2 + 9, 7 1/s =
a primelor do-µ.ă zone către ·zona inferioară reprezintă numai 5 %, r_es :.
= 75, 9 1/s. . Explicaţia con. tă în faptul că zona mijlocie, cuprinsă între
curbele de nivel de - 350 m şi 450 m, constituie domeniul de alimentare a
apelor_ subterane. , .
· Pentru determinarea evaporaţiei ne folosim' de formula lui H ii t t e,
dat fiind faptul că regiunea studiată este acoperită de vegetaţie suficientă
� = 50%,
H
de unde
. E = 0,50 x 723 m = 361,5 · mm/an sau
E ·
0,3 615m/an.
în con·secinţă,, diferenţa O, 7 230 - 0,3 615 = 0,3 615 m/an reprezintă
-ordinul de mărime al apelor ce se scurg subteran şi la suprafaţă. Volu
mul de apă al celor două zone superioare, care qonstituie scurgerea super
ficială şi subterană, va fi . deci :
13 800 ooo· m 2 x 0,3 615 m/an = 49 887 OOO m /an = 13 668 m /zi.
3 3
172 I . MAC şi GR. NUNA 6
După cum am arătat, numai 5 % _sau 9, 7 1/s se scurg la suprafaţă.

din zonele superioare spre zona inferioară. Rezultă o cantitate de apă
infiltrată în pămînt de 13 688 m 3 /zi = 840 m 3/zi = 12 828 m 3/zi, ceea ce
constituie un flux subteran uniform orientat în direcţia NV, pe lărgimea.
DA
f'liocen nepermea/Jil
Zonc1 de colectare
fundamentprepontian
� -·-·Sinclinal
- --Antic/mal
. • fora;e executate
Fig. 2. _: Harta zonelor hidrograr'ice ale bazinului de recepţie a piriul u i Z ălau, ! n

raport c u structura _ geologi că a regiunii.
aferentă .zonelor de alimentare, măsurată transversal fată de aceast�

directie. Această lărgime este de aproximativ 5,8 km. Rezultă un flux..
specific de apă subterană ; · •
Q
= 1 2 828_ m a/zi = 2 200 ·m a/zi. .
5,8 km
Pe baza datelor furnizate de către puţurile ,arteziene existente s-a
determinat panta piezometrică a curentului natural ca fiind aproximativ··
de 2,3 0fo0 • .
Asigurarea unor debite destul de constante în stratele · acvifere cap-
tive se datoreşte, în mare parte, condiţiilor' climatice din regiune.
Predomină un climat temperat submontan cu precipitaţii bogate,
(în medie J22,9 mm/an) 1 _şi oscilaţii de · temperatură. mai mici decît în.
.
1 S-au prelucrat daţele pe i nterva�ele : .1896- 1915, 1926-1940 - ş i 1946-1959.
7 APELE ARTEZIENE DIN REGIUNEA ORAŞULUI ZALAU 173
Podişul Transilvaniei, amplitv.dinea medie anuală fiind de 21,8°0, iar

temperatura medie anuală 2 fiind de 9,7 ° 0.
Pr�ăv:ara şi începutul verii, regiunea oraşului Zălau se găseşte
sub d?Im?aţi� � aselor de a�r oceanic din NV, sub influe�ţa cărora în peri
oada mai - �urue, cad ploi bogate.
Tabelul nr. 2
Valorile medii ale 'precipUaiillor lunare, pe anoUmpurl şi anuale la Zălao
Lunile I Anotimpurile . I Anual

I I II I I I I I IV I V I V I I V I I I V I I I! IX I. X I X I I XII I p I V I T I I I
33,2 \s1,11 36,o\ 71,61 ss,41 133,o\ ?o,6 \ s1,4 1 43,6 \ 36,9 1 34,6 1 4s,s l193,ol2ss,ol 1 1s,1l129,sl 722,9
În perioada de vară cad ploi bogate, torenţiale, cu valori mari în

decurs de 24 de ore (de exemplu 71,0 mm în iulie 1938).
Numărul mediu anual al zilelor ·cu precipitaţii sub formă de zăpadă
este de 30 ; cu sol acoperit de zăpadă 62 de zile, iar grosimea medie a
stratului de zăpadă este de 85 cm.
Variaţiile mici de debite sînt legate de oscilaţiile climatice şi se
observă mai mult la orizonturile acvifere superioare : 6 - 10 m şi 40-60 m.
În perioadele secetoase, la orizonturile menţionate se observă o micşo
rare a debitului şi o scădere a nivelului pi�zometric sub plus 90 cm. Ori�
zonturile adinci nu suferă din cauza secetelor. Alimentarea lor se face
din porţiunea superioară a zonei de colectare (împădurită), iar traseul
mai lung spre baza sinclinalului duce la uniformizarea scurgerii subterane
şi deci • la o alimentare continuă. Se impune protejarea vegetaţiei de pe
rama nord-vestică a Munţilor Meseş, pentru a se păstra echilibrul hidro
logic natural. Defrişarea pădurilor ar · duce la accentuarea scurgerii super
ficiale, îndepărtarea formaţiunilor friabile din zona de colectare şi în
consecinţă la reducerea debitului de apă arteziană din si.o.clinalul Zălaului.
CÎTE VA CARACTER ISTICI FlZlCO-CHIMICE ALE APE I ARTEZIENE DIN REGIUNEA

STUDIATĂ
, Apele arteziene din bazinele depresionare de la V de Munţii Apusenj

.... se caracterizează printr-o temperatură relativ mai ridicată (17 - 18 0).
°
Temperatura mai ridicată a apelor arteziene de la Zălau este consecinţa

fenomenului chimic de oxidare a sulfurii de fier prin oxigenul introdus
de apele care circulă prin stratele de nisip (oxidarea sulfurii de · fier fiind
· un fenomen „exotermic" se pune în libertate o . cantitate mare de căldură).
Presiunea apei arteziene care dă înălţi�ea nivelului piezometric
natural peste sol (între 0,90 m la puţul din Piaţa Lenin şi 17, 30 m la puţul
de la Crişeni ) se explică prin structura tectonică şi prin uşoarele manifestaţii
de gaz metan, care ridică nivelul apei prin micşorarea densităţii.
Caracteristicile fizico-chimice sint ilustrate de analizele chimice din ta-
belul nr. 3.
2 S -au prelucra t datele pe inl_ ervalul 1 946 � 195 9 .
1 74 I. l\1AC şi GR. NUNA 8
Tabelul nr. 3
Analize fizico-chimice
(după analize \ e Cent rului de igienă din Zălau)
A mplasam e n tul puţului

STAS
S t rada 1 342/50
Piaţa Libe rtăţi,i S trada Petii fi
Republicii
( 1 3 . X I I. 1 950) ( 1 3. X I I. 1 950) Apă poit.abilă
( 1 3 . X I l . 1 950)
- Aspe<;:t lilTIJJede limpe de lii;npe_de bună

- iVUros- ino doră inodoră inodoră bună
- Gust insipidă insipidă insipidă bună
- Culoare incoloră incoloră incolor[1 bună
- Temperatură 1 8°C l 8° C , l 8°C ridicată (7 - 1 5° C)
- Friabilitate absentă absentă absentă bună
- Sedimentul mineral ·mine ral mineral
- Reacţia pH alca lină alcalină alcalină 7-8
- Alcalinitate 3,3 cm 3 HCl . n / 1 0 4,0 cm 3 HCl . n / 1 0 3,6 cm 3 H Cl.n / 10
0
- Reziduu fix 78,5 mg/I 7 5 , 6 mg/I 1 04,5 mg/I sub 1 00 şi 1 00 - 500

- Cloruri 1 5,0 mg Cl 2 1 7,5 mg Cl 2 20 mg Cl 2 20 mg Cl 2
- Sulfaţi ( S 04) preze n ţ i prezenţi prezenţi bună
- Calciu (CaO) 1 0 1 ,2 m g 90,5 m g 1_18,0 mg . 50 - 200
- Iod prezen t prezent prezent
- Magneziu (MgO) absent urme absent 40
- Fie r (Fe 2 0�) absent urme urme 0,2
- Mangan (Mn04 ) urme urme absent 0,1
- D uritate (grade
germane) 9°2 1 1°2 1 0° 5 - 20
- Amoniac absent abs.e nt absen.t lipsă sau urme
- N itriţi ·( 2 03) absenţi absenţi absenţ i lipsă
- Nitraţi ( N2 0 6 ) absenţi absenţi absenţ i 5
- Hidrogen sulfu-
rat (H2 S) absent absent absent lipsă
Mat erii organice
(exprimat în mg
Mn04 K) 2,4 mg/l 5,02 "rrig/1
Din cele trei analize se poate spune că apa f_ace parte din el� a bjc�r-
bonatate, grupa calciului. . . ·
Conform STAS 1 342/50 apa arteziană din cel� 3 puţuri indeplţneşte.
condiţiile de potabilitate din _ punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic.
Sulful conţinut de aceste ape îşi are provenienţa din concreţiunile
de marcasită existente în marnele ponţiene· ce au fost depuse pe fundul
unor ape lipsite de oxigen, aproximativ de tipul acelora din Marea Neagră
de azi . Apele art_eziene mai conţin şi cantităţi mici de săruri 3 ·(cloruri,
sulfuri şi urme de fier şi mangan ) .
l1'1PORTAJ."ŢA LOCALA A APELOR ARTEZ.IENE
De o jumătate de veac, oraşul Zălau foloseşte ca apă de băut apa

arteziană exploatată prin puţuri, al căror număr a crescut la· 15. Dintre
acest.ea, cea mai mare cantitate o produce puţul din Piaţa Lenin, cq.
3 D upă datele Centrului de igienă Zălau.
9 APELE ARTEZIENE DIN REGIUNEA ORAŞULUI ZĂLAU 1 75•
156,900 m 3 pe zi, puţul din str. Dobrogeanu-Gherea cu 76,320 m 3 pe zi,

puţul de pe str. Republicii cu 54,320 m 3 pe zi. .
Debitul acestora este insuficient pentru a satisface nevoile alimen
tării populaţiei şi întreprinderilor industriale, d�oarece amplasamentul
lor a fost ales la întîmplare, forarea s-a făcut. cu mijloace tehnice reduse
şi s-a lucrat cu diametre mici. Această insuficienţă se resimte din an în
an mai mult datorită creşterii numărului locuitorilor, ca urmare a dezvol
tării industriale a oraşului.
După cum rezultă din cele expuse asupra hidrogeologiei regiunii
Zălaului, apele arteziene alcătuiesc cea mai bună sursă de alimentare .
Ele prezintă mai multe orizonturi, dintre .care numai cele cuprinse între
140 şi 157 ro, 181 şi 190 m, 240 şi 250� 312 şi 320 m .pot fi folosit e
intens, posedînd un debit specific "de circa 2 OOO m 3 pe zi, presiune mare
şi fiind satisfăcătoare din punct de vedere calitativ. Conţinutul în elemente
minerale nu este mare, astfel că proporţia acestora dau ::i,pei calităţi bune.
În sistemele de fîntîni arteziene o dată cu apariţia la . zi a apei subterane
prezenţa uşoarelor manifestaţii de gaz metan nu se mai resimte. Nu pot
fi luate în consideraţie apele arteziene cuprinse între 6 şi 10 m, datorită.
atît gustului sălciu cît şi prezenţei infiltraţiilor organice de su prafaţă
B IB L IO G RA F IE
' CrocIRDEL R. (1 957), Hidrogeologia, Bucureşti, Edit. t e]mică.

LITEANU E . ( 1 935), Hidrogeologie aplicată, Bucureşti, Edit. t ehnică.
MATEESCU, ŞT. ( 1 937), Dale noi asupra structurii geologice · a depresiunii Zălaului, Rev. Muz.
min. geol: Univ. Cluj , voi. I I, nr. 1 .
MORARIU T . ş ţ IACOB D . ( 1 958), Cîteva observaJii hidrogeologice fn bazinul inferior al Arieşului,.
PAPIU C . V. ( 1 957), Sedimente marine actuale, Bucureşti, Edit. şt i inţifică .

Studia U niversit atum Babeş et Bolyai, series I T, G eologia- G e ographia, fasc 1 .
PAPP S. CSIGANY ( 1 9 1 5), Egrespatak es Szilagynagyfalu Kătnyekenek geologiai viszonyai

kălonăs tekintellel a (ăldgaz es petroleum kulaldsra. Bânyâszali es kohâszati lapok
(Consideraţiuni geologice asupra regiunii Ţigani, Agh ireş şi N uşfalău, i:u privire
mai ales la exploatarea de gaz metan şi de' petrol), Budapest a .
PAUCĂ M. ( 1 9 34), Eroziunea anteponţiană pe ţărmul mării panonice, B u i . Soc. r o m . geol.,
( 1 954), Neogenul din bazinele externe ale Munţilqr Apusen i, An. Comit. geo!.,
t. I I.
POP GH. ( 1 957), Contribuţii la stabilirea virstei şi a condiţiilor morfoclimalice in geneza

vol. XXV I.
suprafeţei de eroziune Mărişel din Munţii Gilăulu i - Munt_ele Mare, St. cerc.
POPESCU-VOITEŞTI, I. ( 1 923), Mangalia. S ituaţia sa geologică şi originea izvoarelor sale sulfu-.

geo!. geogr.; Cluj , nr. 3 - 4, an. V I I I.
roase, Cernăuţ i .
( 1 929), Privire s intetică asupra structur1 1 geolog1ce a s � bsolulu1 Trans 1lvanie1, CluJ .
__ _ . . _ . _ _ .

al Academiei R . P . R. , Sectorul Cluj.
Primit in redacţ ie la 23 noiembrie 1 962.
/
TOPO .rIMICE ŞI T ERME I GEO GRAFICI POPULARI ROMÎNEŞTI *
( 9J \
1 . UN TOPO N I M I C ŞI UN TERME G E OGRAFIC POPULAR, CARE SE INTÎL

NEŞTE, PROBABI L, NUMAI IN PARTEA DE MU TE A MOLDOVEI SUD-VESTICE ;
ŢICMĂ - ŢIGMĂ - ŢIGM A - ŢIGMĂU. în lucrarea Glosarul cuvintelor ţomîneşti din
documentele slavo-romîne (Bucureşti, 1946) a lui D a m i a n B o g d a n ne sint prezent a t e
( Introducere, p . 9 ) ş i o serie d e cuvinte romlneşti, care a u fost vii ln limba p oporului prin
veacurile X IV-XV I I, dar care, după aceea, ar fi dispărut din graiul zilnic. Reproducem
clteva din ele : a oaş, căutar, haracear, emărie, solovan . . . , ţicmă etc.
Desigur, nimeni - nimen i nici chiar dinlre învăţaţii specialişti în ştiinţa limbii rominc
- nu poate avea ( i n-a avut vreodată) pretenţia că ar cunoaşte absol ut întreg Je:i.:icul acesteia
şi nimeni nu poa le, în consecinţă, ·garant a că nu supravieţuiesc şi astăzi ln unele colţuri mai
,,retras " ale teritoriului ţării dacă nu toţi, măcar o parte din termenii de mai sus (şi din ceilalţi,
din li tă). Aslfel, de pildă, e foarte probabil că chiar cuvîntul aoaş, cu care începe lista la
care ne referim, n u e altceva <lecit cuvintul - viu şi astăzi l a Clop<>1tiva, ln Ţara Haţegului
- oaş, care lnseamnă exact ce însemna el şi în u nele documente moldovene (din secolul al
X V I I-iea, de pildă) : ,,loc · despădurit pentru a fi folosit ca !ineaţă sau ca teren arabil".
Şi aşa trebuie să fie, foarte probabil, şi cu alţii din serie (termeni).
Pe ultimul din cei reproduşi mai sus - anume pe ţicmă - l-am reţinut mai intii dintr-un
document vrlncean din 1837 (A. V. S a v a, Documente putnene, I I, p. 1 68 : ,, . . • şi in sfirşit
puind stăplnire mai pe t oată partea din sus a Călimanului, din ţlcma !arului şi pină în virful
Măgurii", şi l a p . 226 : ,, Iar din apa Putnei l a deal spre Măgură plnă ln Sămnili Săciul
Poienil or, Ţicma Jarului" etc.) şi după aceea l-am înregistrat şi pe teren, t ot în Vrancea -
sub forma Ţlgma - , încă de d ouă ori : o dată în denumirea geografică (spunem denumirea
geografică şi nu spunem deci nici apelativ, nici t oponimic, pentru că - aşa cum se va vedea
• 1n cadrul Institutului de geologie şi geografie al Acad. R.P.R. a fost constituit ,
ln ziua de 10 decembrie 1962, un colectiv de cercet ători cu sarcina de a culege - deocam
dată de pe hărţile t opografice existente - t oată terminologia noastră geografică p opulară,
care va fi apoi verificată şi completată in cadrul campaniilor de cercetări la t eren pe care
i nstitutul le lntreprinde in fiecare an, in diferite regiuni ale ţării. Scopul final al activităţ i i
colectivului constituit este acela al întocmiri i unui D icţionar a l terminologiei geografice populare
romlneşti de pe fntreg terilor-iul ţării. Colectivul se întruneşte in şedinţe de lucru tn cadrul
căxora slnt prezentaţi şi discutaţi termenii geografici mai importanţi. Prezentăm astăzi trei
din aceşti termen i : /iernă, tililă şi căţin.
St. �I cerc. de l:eol, geof. şi geogr., Seria geografie, Tomul 1 1 , Jl . 177 - 181, Bucureşti , 1964.
12 - c. 3200
178 I. CONEA şi E. NEDELCU 2
,
- el în adevăr nu este, precis, nici una, nici alta, ca unul ce este, ln schimb, şi una şi
alta în acelaşi timp sau, mai bine zis, ca unul ce se prezintă într-o formă care-l situeaJă
în stadiul său de trecere de la funcţia de apelativ la aceea de nume geografic propriu, adică
toponimic) si; h forma Ţigma din faţă sau Ţigma lui Bralie, ca nume al unui deal situat i mediat
la S de satul Văsui, şi a doua oară sub f o.rma Dealul Ţigmei sau simplu Ţigma, denumind
şi de da ta aceasta, după cum se vede, t o t un deal (sit uat la 4 -5 km de celălalt, mai spre
V, l ingă satul Pl oştina).
Iată, aşadar, trei actuale ţicme - ţigme în Vrancea (îl socotim şi pe cel din document),
dintre care primele două sînt mai mult apelative <lecit nume geografice proprii , iar cel de-al
t reilea, dimpotrivă, mai mult nume propriu (toponi mic) <lecit apelativ. Despre Ţigma din
faţă sau a lui Bralie, ni se spusese, mai înainte de a-l vedea la faţa l ocului, că „e un deal,
aşa, mai ascuţit şi mai prăpăstios", tot aşa prezentîndu-se (cum am constatat ulterior) şi
Ţîgma de la Ploştina. Bănuim că Ţlcma Jarului (pe care am declarat-o tot c a actuală, deşi
pe teren n-am căutat s-o i dentificăm) trebuie să fie, şi ea, tot un accident de relief de formă
ascuţită, însăşi fo'rma numelui vorbind în acest sens : Ţlcma Ia;ului. In afară de Vrancea,
l-am mai aflat ca existent după aceea încă de două ori : ln z9na s_ubcarpatlcă de la nordul
Vrancei, a Bacăul u i (sub formele : Ţicmele şi Ţicma ursului); ca şi ( dat ca atare în dicţio
narul lui A u g u s t S c r i b a n), sub forma ţigmău, in părţile subcarpatice ale Neamţului.
Aşadar, ca aspecte geografice in ceea ce priveşte acest termen este de reţinut : 1)
faptul că el a denumit ( şi denumeşte), se pare că totdeauna, dealuri de formă ascuţită, ,,mai
prăpăstioase" ca dealurile obişnuite, şi 2) că aria lui geografică acţuală se reduce (din cite cu
noaştem pînă azi, dar se pare că aceasta este realitatea definitivă) numai l a Precarpaţii din
sud-vestul Moldovei.
Necunoscut dicţionarelor l i mbi i romîne (cu excepţia dicţionarului lui A u g u s t S c r i
b a n , dar şi în acesta numai sub forma ţigmău), n-am putuf afla asupra originii, lui decît
tot numai ce spune acest din urmă dicţionar, care-l consideră drept o altă formă (nespunîndu-ne,
cum născută) a termenului geografic, de origine maghiară, ţiclău.
în ceea ce ne priveşt e, nu ne declarăm convinşi că ţigmdu ar fi o altă formă p entru
ţ iclău şi, ca atare, nu ne putem însuşi nici părerea că a._c est termen şi-ar avea originea în
limba maghiară (ci credem, în această ultimă privinţă, că e vorba de o origine m a i veche
care s-ar putea să fie chiar aut ohtonă).
2. UN APELATIV ŞI TOPONI MI C Î N TÎLN I T EXCLUS IV ÎN CARPAŢII MERIDI

O NALI : TITILA - TITILIŢA - TITILCA - TUTILA. încă un apelativ toponimic, adică un
termen geografic care încă funcţionează pe alocuri şi ca apelativ, dar care - in cele mai
multe cazuri - a.. devenit (îl surprindem ca atare) toponimic. Işi are principala ari e geo
grafică pe faţada externă a Curburii, atît în Carpaţi, cit şi, mai ales, în S ubcarpaţi.
în lucrarea sa Agricultura romtnă tn judeţul Putna, I o n I o n e s c u d e 1 a B r a d
scria - deci acum aproape un secol - că vîrful c e l mai înalt al Măgurii Odobeştilor se numeşte
Tilila. Cele trei D icţionare geografice ale fostul u i j udeţ Putna îl amintesc, şi ele, în aceeaşi
ipostază (cu aceeaşi funcţiune) de toponimic, deci de nume geografic propriu. In lucrarea
Vrancea - geografie fizică şi umană a l u i N. A I. R ă d u l e s c u (Bucureşti, 1937, p. 8)
citim însă : ,, . . . Măgura Odobeştilor îşi arată forma e i de dom enorm, cu vreo 10 vîrfuri,
Litile, care-i dau un aspect caracteristic". Vedem, · aşadar, că, la şapte decenii după I o n
I o n e s c u d e l a B r a d, un geograf foloseşte acest termen în funcţiunea lui originară de
apelativ, cu semnificaţia de titilcă „vîrf". Înseamnă că e vorba, în adevăr, de un termen
geografic care încă mai supravieţuieşte, ici-colo, şi c a atare (apelativ), dar care - aşa cum
am spus - îşi restrlnge azi existenţa tot mai mult numai l a rostul de toponimic.
3 TOPONIMICE ŞI TERMENI GEOGRAFICI POPULARI ROMlNEŞTI 1 79
ln vol umul al I I-loa al l ucrăr;i Nerej - un village d'une region archaique 1, api' ir ută curînd
după l ucrarea geograf ică cilală , între termen i i geografici locali ( d eci ca apelativ) ne este pre
zentat şi acela de lililă, cu semnificaţ ia de „vî1 f de deal sau de munte ascuţit, prăpăstios�'.
Prin u rmare la Nerej , u itimul sat vrincean d!! pe valea Zăbal ei, deci îndală sub munţi,
terme:nul e în adevăr viu încă ş i ca apetati v, ceea cc con firmă - t otodată - şi pe geograful
s us-nu mit.
Pentru geografi , im porl an ţ ă deosebi l ,i prezin l ii însă aria geografică a [ermenului, alît
în funcţia l u i de apelaliv, ci l şi in aceea de t oponim ic. Această arie se reduce, după ş tiinţa
noastră, la Carpaţi i şi Subcarpaţ i i Curburi i (faţada lor ex ternă), extinsă - această Curbură
- Intre văile riurilor Buzău · ş i Oi tuz. Frecvenţa maximă a termenului - în cadrul arie i -·
este în Vrancea. Exist ă însă şi o „excepţie de la regulă" : acea Teii/a (care nu poate fi altceva
dech t itila - Tilila, de care vorbim), care denumeşte un sat şi un lac (de fapt aici numele
e o singură dată, dat fiind că l ocul şi salul sînt unul l ingă altul), sit uate nu departe de ieşirea
Jiului dih munţi , deci aproape de Bumbeşti (şi mai e xistă încă, se pare, şi o altă excepţie :
vir[ul Tuci/a - Tutila din Munţii Ce rnei).
In Vrancea Tit i l a se' cheamă mai intii, aşa cum am văzut, virful cel mai lnalt al
Măgur i i Odo_b eşt i l or ; se cheamă după aceea, tot astfel, un vîrf - înalt de circa 1 300 m -
situat pe culmea muntoasă M uşa Mare - Muşa Mică - Vetrila din extremitatea su d-vestică
a Vrance i ; se cheamă iarăşi Tilila şi Tililiţa două dealuri s ituate în estul Vrancei, ln dreptul
satelor Spulber şi Paltin. Intr�un document ist oric din 1 765, citim : , , . . . de unde lncepe (mun
tele) Lepşa cea mică, tntr-un monte gol cu lililcă" ( Lepşa e munte vrîncenesc, sit uat însă în
extremitatea opusă, nord-vestică, a Vrancei, la N de rîul Putna). într-un alt document
vrîncenesc e vorba de un munte cu· ,,titilca cea nanlă". La SV de Vrancea, în părţile Rîmnicul u i,
la SSV de Dumitreşti ( vezi foaia t opografică s u b acest nume la scara 1 : 50 OOO), harta n e
arată virful Tililei. 1 n sfirşit , sat u l Vama Buzăului (deci aproape de izvoarele Buzăului ) e
situat între două culmi : una Urlătoarea ş i cealaltă Titila. Dacă la acestea mai adăugăm pe
Tilila gorjenească şi, fără să greşim (făclnd -aceasta), pe Tucila - Tulila din Munţii Gemei,
înseamnă că am epuizat întreaga l istă a toponimicelor Tilila - Telila - Tutila existente
(din cite cunoaştem plnă azi) în Carpaţii şi Subcarpaţii noştri, cei de l a Ourbură şi cei
Meridionali).
In ceea ce priveşte originea l u i tit iiă - Titilă, ea a fost discutată de acad. I o r g u
I o r d a n, care a arătat 2 că e vorba, l a origine, de un termen slav meridional (bulgăresc)
cu semnificaţia „parure, ajustement" (aşadar, , ,podoabă", deci o semnificaţie de ceva „frumos",
ceea ce se potriveşte pentru un virf ascuţit, de deal sau de munte).
Ion Gonea
3. DESPRE SEMNIFICAŢIA ŞI ARIA TERITORIALĂ A TOPONI MULUI ŞI A

TERM ENULU I GEOGRAFIC ' COMUN CĂŢIN - CĂ ŢIN. Intr-un studiu apărut ln anul
1959 s, G. G i u g l e a ş i N. O r g h i d a n discută pe scurt şi termenul geografic că/un, notat
de ei ca toponim in cit cva l ocuri de pe versantul brănean al Bucecilor ' (în apropierea
i mediată a văi i numită Găura).
1 Lucrare colectivă (3 voi.) elaborată sub conducerea lui H. H. S t a h l, Bucureşti,
1938-1940.
2 1n „Milcovia" , I ( 1 933), p. 20.
s Branul ln lumina toponimiei, Cercetări de l ingvistică, Acad. R .P.R ., Fii. Cluj, lnst.
de l i ngvistică, an, IV, nr. 1 - 2, ian. - dec: 1959, p. 128-1 �9: . _ . .
, Forma populară corectă Buceci (şi nu Bucegii) este folosita ş1 ln l � crar1le geografilor
G. V t l s a n , N. O r g h· i d a n , V. :M i h ă i l e s c u. Vezi şi G. G 1 u g l e a, � - O r
g h i d a n, art. cit., p. 132, ca şi C. Ş t ef ă n e s c u , Bugeac, Limba romtna, 1962,
nr. 5, p. 554.
180 I. CONEA şi E. NEDELCU 4
Spre deosebire de alte apelative cu circulaţie vie şi cu înţeles cunoscut in graiul

actual al populaţiei de aici şi din alte locuri ale ţării noastre, cuvîntul căţun - folosit, iniţial,
numai ca apelativ - face parte, în prezent, din apelativele noastre geografice al căror înţeles
începe să nu mai fie cunoscut şi care s-au fixat sau sînt p e cale de a se fixa numai ca
toponime.
în cele ce urmează vrem să arătăm că acest termen se întîlneşte - atit ca apelativ,
clt şi ca t oponim - pe o arie mult mai largă decît se crede, şi anume nu numai în Carpaţi,
ci şi in Cimpia D unării de j' o 's. Nstfel, în extremitatea estică a Munţilor Făgăraş, un frumos
circ glaciar, bine c.onturat de pereţi stînco'şi şi cu fundul neted, înierbat, asemănător unu i
„ceaun " , poartă numele de Căţunul văii Vladului (bazinul de obirş i e al Dimboviţei). Acest
apelativ a fost e xtins, - de astă dată însă ca nume propriu - •Şi asupra , muntel u i alăturat,
ca şi asupra pîriulu i care drenează ciÎ-cul : Călţunul (formă. sub. care apare pe hărţile fopo
grafice : vf. Călţunul 2 206 m) 5•
Mai la E, în Masivul fezer, u n munte (2 3 1 9 m) ş i •u n pîrîu care izvorăşte din acest
munte, ca şi· o pădure de pe versanţii acestuia, se numesc, fiecare, Căţunul.
Din faptul că atit în Buceci, cit Şi în munţii Făgăraş şi Iezer termenul căţun denu
meşte şi ca apelativ, şi ca nume propriu, în primul rînd forme de relief negative, a căror
înfăţişare sugerează forma unui vas, n-a fost greu, pentru lingvişlii-toponomaşti, să tragă
concluzia că el derivă din vechiul nostru cuvînt căţin 6, de origine latină (catinus sau catinum,
,,farfurie, strachină, troacă, scobitură"), care avea înţelesul de „strachină", ,,blid".
Tot în Munţii Făgăraş, mai spre V , la izvoarele Argeşului , se află cunoscutul lap glaciar
Călţunul, care - ca orice lac glaciar - este situat pe fundul unei mari excavaţiuni glaciare.
Tot acolo, acelaşi nume se găseşte de încă 4 ori (sub forma Călţun), desemnînd un munte,
un vîrf, o căldare glaciară şi ua pîrîu.
Toponimul Călţun reprezintă o formă alterată a Jui căţun - Căţun, la care s-a ajuns,
probabil, prin contaminarea acestuia cu numele de plantă călţun, 7,, ale căr e i flori au o formă
asemănătoare, oarecum, cu aceea a cuvetelor lacurilor glaciare (aşa cum şi forma căţun -
Cătun este o deformare a formei iniţiale căţin- Căţin).
Tot în Carpaţii Meridionali , şi anume în platforma Luncanilor din extremitatea nord
vestică a Munţilor Sebeş, acoperită aproape în întregime de aşezări omeneşti permanente,
răsfirate, se întîlneş te termenul de căţine (pron. loc. căţine, pi. căţini), desemnînd dolinele din
calcar, deci tot forme de relief cvasirotunde şi concave, foarte numeroase acolo. La Clopotiva,
la poalele Munţilor R�tezat, apare de asemenea oronimul Că/inele 8 • în ţinutul Hălmagiului
din Munţii Apuseni există în toponimie ş i diminutivul Căţînelql 9 • în sfîrşit, in Munţii Rodnei
termenul căţin, transformat î n căţim (plural căţimuri), a ajuns la semnificaţia de locuri stin
coase, ,,stîncării" 10_
Că, în mai toate regiunile citate, localnicii · nu mai cunosc sensul geografic originar al
cuvîntului căţin se vede şi din faptul că, in unele locuri, ei îl asocia;z ă cu unele apelative geo-
5 Desigur, forma Călţunul este rezultatul deformării, de către topografi şi cartografi, a
formei originare Căţunul.

6 A u g u s t S c r i b a n, Dicţionaru limbii romîneşti, Bucureşti , 1939.
7 Călţunul doamnei = plantă ierbacee cu flori galbene (Geum urbanum) - ngr. kaltsouni
( < it.), în Dicţionar1tl limbii romine moderne, Acad. · R.P.R., Inst. de lingvistică din B ucureşti ,
�dit. Acad. R.P.R., B ucureşti, 1958.
8 Clopotiva - un sat din Haţeg, monografie sociologică întocmită sub îngrij irea l u i I o n
C o n e a, voi. I, Bucureşti, 1940, p. 121.

9 T r a i a n M a g e r, A specte din munţii Apuseni. Ţinutul Hălmagiului. - Monografie,
Cadrul istoric, Partea I, ATad, 1938, p. 1 33.

1o G. G i u g 1 e a, N. O r g h i d a n, art. c it., p. 129.
----------------------------------------
5 TOPONIMICE ŞI TERMENI GEOGRAFICI POPULARI ROMlNEŞTI 18 1
grafice sinonime (căldarea Că/unului în Masivul rezer) ; asemenea împerechieri tautologice

(dealul Gruiului, dealul Măgurii, dealul M uncelului etc.) sînt, de altfel, obişnuite.
In bălţile Ialomiţei şi Brăile i însă; termenul că/in (pi. căţ ine) şi-a păstrat pină astăzi
sensul geografic de formă concavă, desemnţnd lacurile mici, de obicei de formă rotundă, puţin
adinci, pe cale de col matare şi acoperite în mare parte de vegetaţie acvatică. De exemplu,
în Balta Ialomiţei, Că/inul din Mijloc, Că/inul c u Butuci, Că/inul cu Stîrci, Că/inul lui Panait 11 ,
Căi/unul Mare (formă derivată din Găţun), Că/inele etc ; în Balta Brăilei : Căţinul Tinichioaia,
Că/inul Repej oara, Că/inul Boldul 12•
Existenţa acestui vechi termen geografic în cuprinsul celor două bălţi ale Dunării se
explică, probabil, prin transplantarea aici a termenului carpatic că/ in-căţun, de către păstorii
transhumanţi din Carpaţii Meridionali.
Eugen Nedelcu
Marele dicţionar geografic al Rominiei, voi. � I, �ucureşti, 1 8?9:

c. M. ş t e f ă n e s c u , Terminolog �°: geografică din Balla Brăilei. Gomuwcare pre
11
_
12
zentată la Sesiunea ştiinţifică a I. G.G., apnhe 1962 (manuscr1s).
Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie, seria
geografie continuă r evi sta Probleme de geografie şi publică
articole originale, de nivel ştiinţific superior din domeniile geo
gra fi c i fizice, geografi e i economice, geografiei regionale etc.
S umarele revistei mai cuprind, de obicei, rubrici ca : Cronica geogra
fică , în care prin scurte note sint aduse la cunoştinţa cititorilor unele
man ifestări ştiinţifice din domeniul geografiei - simpozioane, con
sfătuiri, schimburi de experienţă int re cercetătorii romîni şi cei stră
ini etc. ; în rubrica Recenzii sint prezentate cele mai recente lucrări
de special itate apărute în ţară şi peste hotare ; Revista Revistelor va
,consemna cele mai important e l ucrări apărute recent în periodicele
străine intrate în bibliotecile noastre.
NO TĂ CĂ TRE A U TO R I
A u tori i sînt rugaţi s ă înainteze articolele, notele ş i recen

ziile în trei exemplare, dactilografiate la două rînduri. A rticolele
vor fi redactate în limita ulrni spaţiu grafic de 1 5 pagin i dac lilogra
fiate. Ilustraţia, numerotată cu ci fre arabe, va fi executată în luş,
pe hîrtie de calc, potrivit STA S-uri lor în vigoare. Fotografiile,
-care trebu ie să fie extrem de clare, se vor depune în dimensiunea
9/12. N u merot area lor se face în conlinuarea ilustraţiei grafice. S e
-v a evita repetarea aceloraşi date î n text, t abele ş i grafice. S e va
evita astfel înscrierea de texte în figuraţ ie, trimit erea la legendă
făcîndu-se p rin cifre sau litere la explicaţia de figuri. Aceasta se va
dactilografia pe pagină separat. Ci tarea bibl iografiei în text se va
face prin indicarea numelu i autorului şi anului apariţiei lucrării, de
exemplu (G. Vâlsan, 1915). L ista bibliografidi se va da în ordinea
a!Iabe lică, iar l ucrări le acelui aşi autor în ordine cronologică.
Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi pre curtate conform
uzanţelor internaţionale.
· A utorii au dreptul. la un număr de 50 extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conţ inutului art icolelor revine !n
exclusivitate autorilor.
Corespondenţa privind manuscrisele, schimbul de publicaţii
.etc. se va trimite pe adresa Comitetului de Redacţie, s tr. dr. Bur
,ghele nr. 1, Bucureşti , 20.
LUCRĂRI APĂRUTE 1N EDITURA ACADEl\'IIEI R.P.R.
ION VELCEA, Ţara Oaşului. Studiu de geografie lizicli şi economici, 1964,

168 p., 4 pl., 9 lei.
G H. BOMBIŢĂ, Contribuţii Ia corelarea eocenului epicontlnental în
R. P. Romină, 1963, 115 p. + 8 pl., 6,45 lei.
P. GÎŞTFSCU, Lacurile clin R.P.R. - Geneză şi regim hidrologic, 1963,
295 p. + 7 pl., 22 lri.
N. VLAICU-TĂT ĂRIM, Stratigrafia eocenului din regiunea de la sud
vest do Cluj, 1963, 182 p. + 24 pi., 16 l ei.
ION PREDA, Studiu geologic al regiunii Roşia-Mcziad (llunţii Pădurea
Craiului), 1962, 108 p. + 11 pl., 8,85 lei.
VICTORIA STIOPOL, Studiu mineralogic şi geochimic al complexului
filouian din Munţii Ţibleşului , 1962, 95 p. + 3 pi . , 4,80 lei.
AMALIA SZOKE şi LIVIA STECLACI, Regi unea Toroiaga- Daia Borşa ,
Studiu geologic, petrografic, mineralogic şi geochimic, 1962, 240 p .
+ 2 5 pl., 1 9 lei.
T. IORG ULESCU, N. I. NICULE CU şi MARIA PENEŞ, Virstu unor
masive de sare din R.P.R. , 1962. 122 p. + 1 pi., 6,10 lei .
ION ATANAS I U, Cutremurele do păminl din llominia, 1 961, 196 p. +
17 pi., 13, 70 lei ( epuizat).
VALERIA MICALEVICH-VELC EA, Masivul Bucegi. Studiu geomorfo
logic, 1961, 162 p. + 18 pl., 1 6,90 l ei.
vv1J1
I {\
ST. ŞI CERC. GEOL. GEOF. ŞI GEOGR. SERIA G EOGRAFIE

Tomul 1 1 , P. l -1 82, Bucureşti, 1 964
I. P, .,lorormaţla . . - o. 8290 I ,a 885 1 Lei
' li
;,
G B
1
1
.
77.[P.u
- 2
� ' 3
•
�
'JWiil 4
�
� 5
◊ Gresu sd
.
�
R
o
l\'
o 10 20 km.
�1
F-----3 E--3
·
. funcţ!on�'� e aşezllrI rurale din Depresiunea Vrancei şi dealurile subcarpatice dintre· Şuşlţa ,1 Rtmna.
. Fig. 4, - Tipurile d·
•· ' . __,L,e1or p pltUnll .
e er elo I de culturi p • omilor fruollleril a, sate
41D
1 Bate din aona de _Or8'teN • -. d n e e de munte : 2. sate din �! oreet :im�=�
IIOha de Olllturi a cerealelor el u,...,-re • an • �\e l fllntate prin olonldrll 'f, � li de
•�na vUloolil 4, late 181nU11ioolel •�Site i • • n o
• , roire a satelor.
I L
, ,
11 I https://biblioteca-digitala.ro

011 Studii Si Cercetari Geologie Geofizica Geografie XI 1964

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

011 Studii Si Cercetari Geologie Geofizica Geografie XI 1964

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Pentru a vă asigura colecţia completă şi primirea la timp

� Y. MIHĂI LESCU, Regiune geografică şi regiune economică. Contribuţie la precizarea

S T. Ş I C EPC. D E GEO L., GEOF., GEO GR., S E R I A GEO G R. T O MUL 11

· .Unitatea de studiu a geografiei este regiunea _geografică, adică regiunea natu­

În sensul cel mai larg al cuvîntului, prin regiune se inţelege un spaţiu

Raportată la sistemul solar, ,,regiunea" cea mai m�re car� _ c� nsţituie

sa fi� �t�nţ�ic· :ealiza�ila, v ?biect l respectiv trebuie să fie subîmpărţit

- că sînt, şi este corespunzător să fie numite astfel „regiuni geografice".

nizate creează deosebirea. dintre regiunea naturală propriu-zisă - origi­

poate fi determinant în această privinţă. · Neţinîndu-se seama de faptul că

acestor a în unitatea teritorială pe ca�e o :11umim_ r�giune geograf ică to �m�i

şi cuprinsul l�r ne aşteptăm să ne o corespondenţă. În realitate însă lucrurile

Deşi integrată într-� terito!.i u , reg_i u nea � c o n o mic�- - n� p o ate �i

-co n •iderată regiune ge ografica, ea fund nu o _ creaţie . a nat� u,A c1 a necesi­

md�plmeJte 3:,ceasta nns1�n � ��hcmd - în ,c o ntinu area analizei pr o cesel or

geografică a integrărilor spaţiale la un obiect precis care nu-i este propriu :

a emănătoare sau înrudi te pe toată întind�re � . ei. D e :pildă, o regill?�

posibilităţi, perspectivă. Însumarea tuturor acestor arii economice secun­

H UMB0LDT AL. V0N, (1 845), Cosmos, · Stuttgart.

2 'Poate mai j ust n umită „ştiinţa regionalizării" sa� ,,economia regională".

LAUTENSACH i:rnnMANN ( 1 953), Uber die Begrif{ Typus und Individuu1

lnsliluluf de geologie şi geografie

i� contin�avrea ·căr ora se

· 1 Circa 1 850 - 1 900 m in Carpaţi· 1· Me11• · d·10na 1 1· ş1·. mai· J· OS m

calcar sarmatic a Dobrogii de sud. Succesiunea de depozite' cua­

. Fi� . ·1 . - Orizont de sol fosil la s l u ţia Agigea.

,continuu eroziunii, solurile fosile şi celelalte strate de loess . au fost

.Depozit loessoid (Agigea) 2 1 ,4 0 ,0 0 ,3 0,8 29,0 2 9,0 4 0 ,9 55,1 37,8

ătrund subtiindu -se pînă la p e st e 1 m adîricime . For_ma, � a ş_i dire cţia,.

Fig. 2. - Reţea de _fiswaţ i e la Agigea (detaliu din fi g. 1 ) .

Comparînd compoziţia granulometrică a depozitului loessoid şi

200 - 250 cm sol silvestl'u fosil, slab evoluat, brun-gălbui în­

Fig. 3. - Curbe de însumare pentru depozitul loessoid, m_ateria-_

400 - 510 · cm bandă de soluri îngropate ; solul superior este um

Cum rezult ă din de scriere, form e criogcne s� observă � umai î n

Fig. 4 . - 'coforma ţ i i calcaroase în solul · fos i l d i n sec ţ i unea Cost i neş l i .

Rezultatele analizei chimice a probelor de argilă sub 0,001 mm sepa­

Fracţ iuni granulome trice tn % recalculate la partea

Loess (Costineşti) _ 1 7,8 0,1 0,4 1 ,5 4 1 ;9 32,3 23,8 35,7 21 ,0-

Si02 44,88 48,72 53,49 Si0 2 3,774

Fe2 03 1 0,52 1 1 ,37 1 2,48 Fe 203 0,332

TOTAL 1 00,50 1 00,00 j. 79,27 me

Cercetînd cîteva din aceste neoformaţii, am co� statat că elew nu

Loess Mărculeşli {Cîmpia Romină) 3,97 3,01 .

Filiala din Cluj a Academiei R . P. R. ,

Dintre tipurile flmciionale d e oraşe (complexe, industriale sau pe cal_e de

ln două articole publicate recent, am propus· o clasificare func­

Paralel,. �e va releva, în măsura cuve�ţă, importa!lţia a f:1ctorilor social­

-extinsa şi ar� _un �aracte� se!filurban, _ atît în ceea ce priveşte speciali­

_ ţ�ie . Imp od. an a noilor

cu funcţiuni complexe ca Bucureşti, Iaşi şi Cluj au fost, în lungi peri­

a ajunge la Dună.re, au contribuit la fonna�e� funm?ţm }unilor mi� te, spe ­

peste 500 ooo

dustrial - se polarizează în jurul marilor oraşe : Braşov, Ploieşti, Bucu ­

e) Oraşe cu funcţiune pri�icip a,_lă d� s� rvire. A d��� funcţ�une t ipi�ă ?

A doua zonă de aglomerare a acestui tip de oraşe se întilneşte în.

:KARTEVA _ VALENTINA şi BLASIU SOFALVI (1963), Cîteva probleme de clasificare economico­

Fig. 3. -::: Gruparea teritorială a tipurilor funcţionale de

- HA RTA F I Z ICO-GEOGRAli' ICĂ A DELTEI DUNĂRII

, Laboratorul de geografie fizică din Institutul de geologie şi geo­

Plecînd de la ideea că pentru întocmirea �:'ll pla,n de utili"zare !a-

Fig. 1 . - Delta Dunării, harta generală.

organice şi sărac în detritus mineral ; 2) terenuri frecvent inundate cores­

· .Unitatea de studiu a geografiei este regiunea _geografică, adică regiunea natu

nizate creează deosebirea. dintre regiunea naturală propriu-zisă - origi

-co n •iderată regiune ge ografica, ea fund nu o _ creaţie . a nat� u,A c1 a necesi

posibilităţi, perspectivă. Însumarea tuturor acestor arii economice secun

calcar sarmatic a Dobrogii de sud. Succesiunea de depozite' cua

200 - 250 cm sol silvestl'u fosil, slab evoluat, brun-gălbui în

Rezultatele analizei chimice a probelor de argilă sub 0,001 mm sepa

ln două articole publicate recent, am propus· o clasificare func

Paralel,. �e va releva, în măsura cuve�ţă, importa!lţia a f:1ctorilor social

-extinsa şi ar� _un �aracte� se!filurban, _ atît în ceea ce priveşte speciali

cu funcţiuni complexe ca Bucureşti, Iaşi şi Cluj au fost, în lungi peri

a ajunge la Dună.re, au contribuit la fonna�e� funm?ţm }unilor mi� te, spe

dustrial - se polarizează în jurul marilor oraşe : Braşov, Ploieşti, Bucu

e) Oraşe cu funcţiune pri�icip a,_lă d� s� rvire. A d�� funcţ�une t ipi�ă ?

:KARTEVA _ VALENTINA şi BLASIU SOFALVI (1963), Cîteva probleme de clasificare economico

, Laboratorul de geografie fizică din Institutul de geologie şi geo

organice şi sărac în detritus mineral ; 2) terenuri frecvent inundate cores

o vegetaţie ie_rboasă de stepă, ce acoperă un sol deschis de stepă. Particu

în figura 10 e te reprezentat un fragm en,t din . par�tea_ cent:ală �

aeeştia au o caracteristică importantă, anume aceea a unei · mari şi per