Mi se pare mie sau o fi chiar cum aţi exploatat tim pul, aşa zi­ antetul revistei „Fem eia",
antetul revistei „Fem eia", cuvint lo r de la prim ii paşi pină la ăia
dum nealui? ll privesc cum se
apropie de poartă, siluetă so­
lidă, umeri grei de bărbat care
s-a înfruntat o viată cu otelul,
pas a p ă s a t, c a lm . n e g ră b it,
acum cînd i s-a term inat schim ­
bul. iar chipul — cine nu-i c u ­
noaşte din ziarele vremii chipul
acesta căruia un zîmbet hitru ii
sparge din cînd în cînd gravita­
tea?
— Mă iertaţi de întrebare, dar
ce faceţi aici, in C om binatul si­
d e ru rg ic H unedoara, m a istre
Ştefan Tripşa?
— Cum ce fac? Sínt la m i-
ne-acasă. Lucru. Lucru ca to t
om ul.
— Dar v-am văzut la televizor,
dind un interviu acum cîtăva
vreme şi spuneaţi că tocm ai ati
ieşit la pensie: eraţi acasă, prin­
tre d a liile d in curte-, cu un cline
dalmaţian splendid aţinm du-se
pe lingă dv.. şi gospodăreaţi
parcă pe lingă o cuşcă cu pa­
sări... De aceea mi-am permis
să vă întreb, mă înţelegeţi, nu?
— Vă înţeleg, nu-i bai de în­
trebare. fi dreptul dv.: meseria
ziaristului asta este, să luaţi
omul la întrebări, nu? La pensie
am ieşit, aşa e, c-am zis să mă
bucur şl eu de legile statului.
Dar cine putea sta acasă? Tot la
două zile mergeam la uzină, că
mă chemau tovarăşii să le mai
dau âlor tineri o mină de ajutor.
Şi-acum. de pe data de 10 sep­
tembrie, m-am întors să lucru:
cînd te rupi de muncă, de co­
lectiv, te cam duci la vale. Nu
mai ai decât să aştepţi polul ce­
lălalt. Nu-i de mine: eu m-am
întors la primul meu pol, la oţe-
lăria Siemens Martin I, unde
mi-am început munca în 1949
— dovadă că pămîntu-i rotund,
nu?
— Spuneaţi parcă, atunci, că
ati predat ştafeta...
— Spuneam că am predat-o
fe c io ru lu i meu ş i-i adevărat:
Ştefan Tripşa, june le meu. a in­
tra t în uzină ca subinginer, c-a-
şa-s vrem urile, acum in tri gata
şcolit la treabă: eu am făcu t mai
întîi muncă grea, de holangăr,
ştiţi ce-i aia, nu? Muncă de cor­
voadă, cum ar veni, de ucenic
alergat de ici-colo, lăsaţi, nu -i
nim ic, nu mi-a stricat, tînărul
trebuie să se-nveţe de la înce­
put cu greul.
— Ce-ati zice să vorbim des­
pre tin e rii de azi? Despre legă­
tura dintre generaţii, despre şta­
feta pe care le-o predăm, des­
pre crezul de viaţă pe care li-l
încredinţăm să-l ducă mai d e
parte? Deşi, m a istre Tripşa,
cînd vă priveşte om ul c it arătaţi
de tin ă r şi de sănătos, fără fir
de păr a lb şi fără zbîrcitură pe
obraz, cu to ţi anii petrecuţi în
fie rb in ţe a la cu p to a re lo r, n u -i
vine de loc să vă ceară sfaturi
de unchieş.
— Păi ce, v-ar da mine să mă
fa c e ţi u n c h ie ş ? D re p tu -i că
dacă am ajuns, ca oţelar, sănă­
tos la pensie — şi am ajuns! —
a s te i pentru trei lucruri: întîi, că
mi-am îndrăgit ca ochii din cap
meseria — plăcerea asta tine
om u' tînăr. nu? —. că am avut
co n d iţii bune de muncă, mai
ales de cînd am trecut la oţelă-
ria Siemens M artin II, şi trei. că
am ş tiu t să exploatez cum t r e
buie tim p ul. Eu am tră it m ult în
ăşti do i p o li şi încă zece ani ai
mei: am adunat 34 de ani de
muncă, am fo st declarat la 26
de ani Erou al M uncii Socialiste,
am fost la vremea aceea cei mai
tînăr erou din tară şi am to p it
oţel de să-i facă armătură pă-
m intului. să nu -l mai zdruncine
vreri şi vrem uri rele! Am crescut
m ulţi tineri, nu, nu m ă-ntrebaţi
d ţi, că dacă aş fi ţin u t vreodată
evidenţa la cite inovaţii am fă­
cut, cite cărţi tehnice am scris,
cîţi oameni am calificat, n-aş
mai fi avut tim p să mă tin de
treabă.
— E x a c t aceasta-i întrebarea:
ceaţi parcă, cum ati făcut ca sa
încapă în viata dv. atîta muncă
folositoare şi bine făcută?
INTERVIUL
— Vă zic: pînă să pui m ina la
treabă trebuie să pui întîi capul. LUNII
Să gîndeşti la ce ai de făcut.
Să-ţi dozezi efortul, aşa că nici
munca fizică grea nu mai e grea
dacă o gîndeşti întîi bine. Azi nu
m ai m e rg e n u m a i cu
„h e t-ru p '-u l. Azi, lu c ri întîi cu
dibla — dacă ş tiţi ce-i aia, cu
capul adică. Vedeţi, şi de aceea
POFTA
DE
c re d c ă -s b u n e fe m e ile în
muncă, şi-s bune şi cînd sínt
şefe . d a c ă -s c h ib z u it alese:
ideea asta ca femeia să fie p ro ­
movată, e pe drept. Am ajuns
aco lo cînd în tara românească
nu mai po ţi spune că bărbatul
MUNCĂ
are un drept şi femeia altul: asta
a căzut. Că nu-i deşteaptă sau
nu-i pregătită, la fel. Că nu
ne-am ocupat de pregătirea fe­
Şl
telo r ca şi de cea a băieţilor.
A tunci de ce să nu i se dea şi
femeii fu n cţie mare. dacă o me­
VIAŢĂ
rită, ş i-i în stare să o facă? Azi,
ca să fii şef nu trebuie să baţi
cu pum nul în masă, să urli, să
ESTE
tragi şi o înjurătură — cum mai
fac unii bărbaţi! —, azi trebuie
să te ş tii a im pune cu ce ai în
cap. Cu ce ş tii meserie. Cu felul
TINEREŢE
în care ş tii să te p o rti cu om ul.
Eu, la drept vorbind, suport mai
uşor c ritic a unui bărbat de cit a
CURATĂ
unei femei: mai bine mă bag în
c u p to r de cit să mă fa c de ris în
ochii unei şefe. Ce vrei, m îndria
de bărbat, care a crezut prea
multă vreme că num ai el e bun
la dat ordine.
— A ţi văzut, cre d. m a istre
Tripşa. cu cită grabă şi satisfac­
* doarmă sănătos noaptea, in tii
ţie a notat pixul în carnetul cu
cu cuvintel. to t ceea ce ati spus.
Mai ales că văd că şi soţia dv.,
care, iată, a venit şi dumneaei
alături de noi, confirm ă adevă­
rul celor nu numai spuse, ci şi
gîndite sincer de dv.
— Ei, nevasta mea e prim a
care m-a învăţat să-mi scot pă­
lăria în faţa femeii, a m uncii ei
de-acasă. muncă fără început şi
fără sfîrşit. în fa(a a ceea ce în ­
seamnă să fii mamă. De fapt, ca
să fiu cinstit, nu e prim a, ci a
doua, prim a a fost mama.
— O clipă, maistre Tripşa, să
term inăm întîi ideea cu exploa­
tarea tim p ului, cu ştiinţa de a-l
folosi cît mai bine in muncă. Şi
mai aveaţi parcă ceva de spus şi
despre tineri.
— Mai aveam eu m ulte de
spus in privinţa asta, pentru că
tin e rii sínt nădejdea de mîine a
ţării, nu zicem noi mereu asta?
Cu tim pul, aşa stă treaba: dacă
nu ştii să-l ţii tu în mină, te în ­
calecă el pe tin e şi te-a term i­
nat. O m ul deştept învaţă bine
cuvîntul prioritate: ce fac în pri­
mul rînd, ce fac în al doilea
rînd, în al treilea şi aşa mai de­
parte. Un om de ştept, dacă
doarme 5 ore, se satură de
som n, pentru că ştie cum să
doarmă. Dar unul mai tăntălău,
mai puturos — iertaţi-m i vorba
— 48 de ore să doarmă şi to t nu
se satură. Pe cop ii tre buie să-i
înveţi întîi cum să trăiască ziua,
cum să se poarte dim ineaţa la
şcoală, cum să-şi facă lecţiile
după-amiază şi pe urmă cum să
şi-ntîi, mama şi tata de-acasă
trebuie să le facă educaţie, să-i
înveţe să meargă pe picioarele
cu care intră în viaţă. Noi am
fost patru fra ţi acasă, trei băieţi
şi o fată, şi mama ştia şi pe ce
parte dorm im , şi cum respirăm,
şi cum învăţăm la şcoală. Ei, l-ai
pus bine pe cop il pe picioare,
acum trim ite-l în societate: aco-
lo-l verifici. Eu am păreri bune
despre tine rii de azi. şi ştiu ce
vorbesc, p e n tru că am avut
m ulţi tine ri sub mină. Tinerii de
azi sínt realişti, ei privesc lucru­
rile în faţă, nu la suprafaţa. în
fata adică în perspectivă Tina
rului îi place sinceritatea, va
spun eu mai bine spune-i în
faţă adevărul, spu ne-i care-i
problem a şi ce gîndeşti despre
el. şi nu o să se supere. Numai
să nu-l duci cu vorba. Cu vorba
um flată şi goală: nu o crede. Şi
încă ceva: nu -i cere lui ceea ce
nu faci tu. A re un şef p lictisit şi
care nu lucră cu plăcere? Gata,
se plictiseşte şi tînărul şi se le­
neveşte. Eu, sincer să vă spun,
n-am avut tînăr puturos lingă
mine. Nu l-am lăsat să fie. L-am
strîns tare, la o adică. Şi-a văzut
că dacă trage bine. cîştigă şi un
ban frum os. Şi încă ceva: tînă-
rului trebuie să-i creezi con diţii
de afirmare. U nii zic: lasă să-i
mai verificăm. Cînd să-i verifici?
La 40 de ani? Eu la 21 de ani
eram m aistru principal şi să ştRi
că eram copt şi la minte, şi la
răspundere. Pe tînăr trebuie să-l
faci să creadă în el şi în capaci­
tatea lui, dacă vrei să dea tot ce
are mai bun în el.
— M aistre Tripşa, să trecem
acum şi la o problem ă care in­
teresează în mod special pe c iti­
to rii noştri, cea a fam iliei.
— N u-i prim a dată cînd o zic,
v-o zic ş i dv.: pe nevastă trebuie
s-o iubeşti ca pe tin e însuţi. Me­
rită. Eu am lucrat cu Rozica
mea o vreme îm preună la uzină,
dar pe urmă eu am fost tot mai
prins cu m uncile mele profesio­
nale şi politice, şi, ca să fiu c in ­
stit, de casă am avut tim p to t
mai puţin. Acum. cînd am ră­
mas la pensie şi am stat trei luni
mai m ult pe-a casă. am studiat-o
pe nevastă-mea: ea e o eroină,
ascultaţi la mine. Ea se scoală
prim a in casă şi se culcă ultim a
şi nu stă o clipă loculu i toată
ziua: iar munca ei, la o adică,
nici nu se vede. Z ic eu că nu se
vede, dar nu-i aşa: pe băiat, ea
l-a crescut, ea l-a făcut serios,
cuviincios, vrednic. Investiţia fă­
cută de fem eie in co p ilu l ei e
imensă, e o investiţie de lungă
durată, de fapt, pe toată viaţa, şi
bine e ca ea să-şi dea roadele;
numai că nu şi le dă întotdea­
una şi asta e marea durere şi
marele eşec al părinţilor.
— Să cutez a vă pune o între­
bare mai pu ţin obişnuită pentru
un bărbat? Cutez: care credeţi
că e secretul fe ric irii fam iliale?
— A r fi mai multe, dar eu vă
zic unul: să nu încerce n ici unul
din soţi să-i demonstreze celui-
laK că-i mai deştept ca el. Că el
are dreptate şi ceiălaR nu — fie
că e bărbatul, fie că e nevasta.
Să nu vrea să-şi impună numai
el părerea. Să mai lase de la el.
Nu ş tiţi ce se spune? Două pie­
tre tari nu fac niciodată făină
bună. Aşa că cel deştept ce­
dează...
— Cu asta ne-aţi am biţionat
pe to ţi să cedăm, nu -t aşa,
maisbe Tripşa? Oricum , m u lţu ­
m iri pentru sfatul acesta înţe­
lept. Ce să vă urăm din partea
revistei şi a cititoa relor ei?
— Ce vă doresc şi eu dv.: să­
nătate ş i poftă de muncă şi
via|ă — că astea-s tinereţe o i
rată.
SANDA FAUR
15