LA PORŢILE DE FIER:

o zi din cele 2 160 - 2 520

Multiplicată în tirajele ziarelor cotidiene, fotografia machetei de ansamblu
a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie a devenit foarte familiară. Două
ecluze, două hidrocentrale de o parte şi de alta a fluviului (cu cîte şase grupuri
generatoare antrenate de turbine care vor consuma fiecare cam de cinci ori
mai multă apă decit poartă Oltul la vărsare în anotimpurile ploioase) şi un im­
punător baraj, acestea sínt principalele lucrări pe care constructorii români şi
iugoslavi le vor ridica la Porţile de Fier. Altfel spus: se vor disloca 22 milioane
metri cubi de rocă, vor fi turnate betoane însumînd 3 milioane metri cubi. Fiecare
din zilele lui noiembrie 1966 se înscrie în acest bilanţ cu o participare demnă
numai de proporţiile, într-adevăr neobişnuite, a tot ce se face aici.
La baraj-hidrocentrală, pe malul stîng al Dunării, adică într-o uriaşă prăpastie
săpată cu excavatorul pe o suprafaţă smulsă apelor nu mai devreme decît în
vara trecută, fiecare zi înseamnă: în tone de rocă dislocată — peste 8 000; în
volum de excavaţie — cîteva sute de metri cubi. Coborîtă cu mult sub nivelul
vechii albii, groapa de fundaţie, tăiată în stîncă dură, este teatrul unor ample
acţiuni în care uneltele sínt excavatoare, autocamioane grele, foreze, explozivi.
Ziua are ore cînd forfota maşinilor încetează, cînd oamenii dispar ca prin far­
mec lăsînd într-o tăcere înspăimîntată întreg perimetrul încercuit cu taluzuri
înalte, pietroase. Atunci înfloresc pe fondul uniform al cerului norii de fum ai
puşcăturilor care cutremură pămîntul trezind prelungi ecouri în lumea de cremene
din jur. încă un metru,doi,cuceriţi, încă o cifră adăugată la un şir devenit de acum
prea lung ca să încapă doar pe o pagină de registru. Gonind cu maşina ale cărei
încheieturi scîrţîie sub greutatea încărcăturii, un şofer care a lucrat şi la Argeş
(se numeşte loan Stăncuţ) reflectează: «Sfărîmătura asta pe care o aruncăm
în Dunăre va fi peste două mii de ani tare ca granitul. Dar nu mai tare decît be­
tonul. Pentru piatră, apa a avut colţi s-o roadă. împotriva betonului e însă nepu­
tincioasă!» Şi ca o concluzie: «Formidabile lucruri mai sínt în stare să facă şi
oamenii!»
Judecata aceasta are o parte de referire chiar la el însuşi.

LA A D Ă P O S TU L ZIDULUI
DE PALPLANŞE METALI­
CE (vedere în ultimul plan)
excavatoarele şi uriaşele au­
tocamioane basculante pot
să lucreze în voie. Aici va
începe nu peste multă vreme
turnarea betonului la centra­
la de pe malul stîng, ale cărei
turbine vor smulge Dunării o
forţă mai mare de peste cinci
ori decît cea a hidrocentralei
de la Bicaz.

4 a În c e p u t t u r n a r e a
BETONULUI la tablierul e-
cluzei. Nu trebuie decît să ne
imaginăm trenurile de şle­
puri trecînd pe deasupra a-
cestei platforme ce va fi aco­
perită cu apă, spre a avea o
imagine întrucîtva sugestivă
a aceleiaşi lucrări peste două
mii şi cîteva sute de zile.

PE ACEST TRASEU AERI- ^

AN insulaGoluvafitranspor­
tată tonă după tonă în depozi­
tele balastierei de pe malul
stîng, de unde pietrişul sor­
tat şi spălat va merge la fa­
brica de betoane şi mai de­
parte la baraj, hidrocentrală
şi ecluză.