D. M.

TEODORESCU

CETATEA DACĂ
DELA

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI
(JUDEȚUL HUNEDOARA)

Extras din „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice,

SECȚIA PENTRU TRANSILVANIA* PE ANUL 1930/31

CLUJ
TIP. .CARTEA ROMÂNEASCĂ"
1932
 D. M. TEODORESCU

CETATEA DACA
DELA

GRĂDIȘTEA MUNCELULUI
(JUDEȚUL HUNEDOARA)
 7244

EXTRAS

din „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice,

secția pentru Transilvania" pe anul 1930,31

BIBL. IW. QMud I

Nr. ^^„.194 ^1
 BCU Cluj-Napoca

VIIIIIIIIIIHIIIIHIIIII
RBCFG202200379

In darea de seamă asupra Cetății dace dela Costești, publi­

cată în acest „Anuar” (anul 1929), am arătat care sunt cauzele
cari m’au îndemnat să încep studiul complexului de cetăți
dace, descris într’o broșură anterioară („Cercetări arheologice
în Munții Hunedoarei"; Publicațiile Comisiunii Monumentelor
Istorice secția pentru Transilvania, Cluj, 1923), cu acest post
înaintat dela Costești, părăsind astfel gândul care mi-a fost
sugerat dela început de a începe cercetările de-adreptul cu
Cetatea cea mai mare, dela poalele Muncelului, pe care am
considerat-o atunci — și sunt și acum de aceiaș părere — drept
refugiul de căpetenie, capitala unui mare stăpânitor. Hotă­
rârea aceasta am luat-o după ce am executat în 1924 câteva
sondagii preliminare la această cetate și, după ce am mai
adâncit cunoștiințele asupra acestor grupe de cetăți. Mersul
cercetărilor mi-au dat dreptate și m’au întărit și mai mult în
convingerea că numai o cercetare de ansamblu poate duce la
rezultatele riguros științifice (Anuar 1929, p. 263—298). De
aceia, după ce am mai pus la punct câteva din rezultatele ob­
ținute până acum la Costești, am hotărât ca obiectivul cam­
paniilor viitoare de săpături să fie desgroparea cetății din
imediata apropiere a celei desgropate, de pe dealul Faeragu-
lui, care este atât de apropiat de „Cetățuie", încât niște ochi
buni pot distinge bine de pe unul ce se petrec pe cellalt.
Pentru că, însă, această metodă, și mai ales împrejurările
economice, vor cere vreme și multă așteptare, e bine, credem,
ca să consemnăm chiar de acum cele câteva rezultate obținute
în cercetările sumare dela „Cetatea Muncelului”. Deși neîn­
semnate în aparență, totuși comparându-le cu cele aflate la
Costești, ele ne fac să întrevedem câteva aspecte foarte inte­
resante din viața spirituală a Dacilor.

*
• *
 Fig. 1, Strâmtoarea — numită de localnici „Portița" — pe unde trecea drumul spre Cetate, văzută dinspre Cetate.
Le defila, qu’on appelle aujourd’hui „Portița=\a. petite porte' par lequel passait la route vers la Cit& Vue de l’intdrieur
 In darea de seamă dela 1923, am descris în amănunte dru­
mul care duce azi din Valea Pârăului Grădiștea până sus la
Cetate la cota 1250, drum care în starea actuală este o simplă
cărare ce urcă pieptiș botul de deal care se sfârșește printr’o
pantă destul de abruptă la confluenta celor două pâraie care
formează pârâul Grădiștei. Cărarea aceasta servește numai
păstorilor și vizitatorilor cetății, cari însă nu pot întrebuința
alt mijloc de transport decât propriile picioare sau micii și
rezistentii cai de munte ai localnicilor. In antichitate, și poate
și într’o vreme mai nouă, au existat cel puțin două drumuri
carosabile, cari însă porneau de o parte și alta a culmii și
suind în serpentină se întâlneau abia pe la cota 780—800, con-
topindu-se într’un singur drum. Drumul acesta trece printr’o
strâmtoare naturală între două ridicături, strâmtoare ce a fost
întărită de apărătorii Cetății și care se cunoaște destul de
bine și azi (fig. 1) cam la cota 900, și pe lângă un rezervor,
alimentat de un izvor foarte slab, a cărui apă a trebuit să
fie drămuită cu mare scumpătate. După spusa bătrânilor, că
pe vremuri s’au găsit aici pietre bine cioplite, s’ar părea că
rezervorul a fost zidit cu toată grija cuvenită. Azi se cunoaște
bine excavatia pe care o umezește izvorul, făcând să crească
o luxuriantă vegetație aquatică aici în vârful muntelui.
(Fig. 2).
* *

Cetatea Grădiște este așezată pe partea dreaptă a culmii

pietroase și înguste care ceva mai sus se ramifică pentru a
se urca, spre Muncel și spre Godeanul. Astfel fiind, ea barează
pe deoparte drumul ce vine dinspre Mureș, pe apa Orăștiei în
sus, trecând pe lângă dealurile Costești, Faeragul și Blidarul
cu puternice fortificații, iar pe de alta închide accesul dinspre
Pasul Turnu roșu pe la „Vârful lui Petru“ și Culmea Godea-
nului1). Ca și la celelalte cetăți dace și aici ne întâmpină ace-
laș sistem de întărire: închiderea teraselor naturale ale dea­
lului printr’un val (aicea zid) care să cuprindă un sistem de
ridicături (în formă de terase) potrivite pentru a putea fi puse
în stare de apărare prin lucrări accesorii și care să se sfâr­
șească în partea superioară printr’o terasă în formă de platou
care să fie mărginită pe una din laturi de o prăpastie (cum

J) Vezi harta regiunei, dela sfârșitul acestei Dări de seamă.

e cazul la Grădiște) sau de o pantă destul de repede ca să
alcătuiască prin sine însuși o apărare de neînvins (cum e ca­
zul la Costești și aiurea). Planul provizoriu și Secțiunea din

fig. 3 arată destul de clar cum pornind din A, unde zidul se

înaltă pe o mică ridicătură, provenită din lucrări anterioare,
cum se va vedea mai jos, avem o mică terasă, mai mult o
adâncitură Ab, apoi o terasă foarte frumoasă b c, care a fost
Fig. 3. Planul de Situație al Cetății Grădiștea Muncelului, Împreună cu o secțiune longitudinală prin Cetate. Planul
este datorit gentileții d-lui inginer Gyărfâs Gondos din Orăștioara de sus.
Le plan de situation de la Citd de Grădiștea Muncelului, avec une section longitudinale.
 amenajată prin nivelare, apoi una mai neregulată, mai mult
un fel de pantă foarte repede ce se îndulcește în partea infe­
rioară c d, după care apoi se ridică terasa superioară d e,
mărginită de prăpastia care înconjură și terasa c d, până în
punctele g h. Deși mai puțin repede și nu atât de înaltă, o
pantă puternică apără Cetatea și pe laturea f A i, care însă
jos se pierde într’o altă terasă exterioară, pe care se găsesc
urme însemnate de construcții1). Astfel dai- cetatea, sau mai
bine zis, zidul cetății nu era accesibil pe drum neted decât în
punctele A și h. El se întindea de preferință pe muchiile tera­
selor pentru a fi el însuși cât mai puțin expus din exterior
la instrumentele de asediu ale inimicilor, și mergea fără între­
rupere de jur împrejurul Cetății în tocmai ca valul Cetățuei
Costești. De altfel din sondajele pe care le-am făcut rezultă
că el a fost construit pe urmele unui val la fel cu cel dela
Costești, adică din palisadă dublă, de pari cu împletitură de
nuiele și cu umplutură la mijloc de pământ și sfărâmături de
stâncă. Se pare că cele două fețe ale acestui zid primitiv au
fost cu îngrijire tencuite cu pământ bine netezit și chiar pa­
tinate. Zidul de piatră a fost ridicat direct peste rămășițele
acestui zid de pământ, care au fost în prealabil bine nivelate
și bătute, cel puțin în locurile unde am făcut noi cercetările,
unde s’au găsit urme suficiente pentru a putea afirma acea­
sta. Aceasta a făcut ca în interior temelia zidului să fie la
un nivel ceva mai ridicat decât prima terasă, așa cum se vede
foarte bine în fig. No. 4, care este vederea interioară a laturei
A f din plan, pe când în exterior el apare ca încununarea,
firească a marginei terasei și deci a culmei pantei, așa cum
se vede în fig. 5, vederea exterioară a zidului ceva mai la
dreapta de punctul A din plan2). Construcția acestui zid este

^•In darea de seamă din 1923 descrierea generală a sistemului de

întăritori cum și a construcțiilor exterioare, făcută după o vizită Ia
repezală a ruinelor, diferă de cea de aici, făcută după cercetări mai
amănunțite. Aceasta dovedește încă odată că arheologul, oricât de
isteț s'ar socoti, nu e bine să vorbească decât numai după ce va fi
epuizat toate mijloacele de cercetare, pe care știința i le pune la dis­
poziție.
2) In exterior zidul nu este vizibil decât în foarte puține locuri;
se pierde pe supt grămezile de crăci și frunze uscate. El apare mai
ales — ca și în interior de altfel — pe la rădăcinile fagilor, care se
înfig printre rosturile pietrelor, cum se vede în această figură. Tot
la fel cu a celui dela Costești: două fete alcătuite din pietre
de talie (calcar terțiar) și la mijloc o umplutură de pământ,
«fărâmături de stâncă și bolovani, care n’au putut găsi altă

întrebuințare. Ceea ce face ca acest zid să aibă altă înfățișare

decât cel dela Costești, deși numai în aparență, este faptul că
aici sghiaburile (numite de popor babe), în care erau fixate

așa de bine se vede și în fig. 6, unde se întrerupe pentru a lăsa loc

unei porți.
bârnele care asigurau stabilitatea zidului (vezi „Cetatea dacă
dela Costești", p. 9, fig. 5; Anuar 1929, p. 275) nu sunt aparente
la suprafața lui în aoeeaș măsură, astfel că zidul dela Grădiște
are o aparență mai puțin accidentată, dar și mai puțin pito­
rească1),
*
* #

Dacă zidul nu prezintă nimic deosebit nici ca material nici

ca construcție, în schimb porțile trebue să fi fost monumen­
tale. In două locuri, în punctele g și i se găsesc urme impo­
zante, din nefericire prea puține și în foarte rea stare. Astfel,
în punctul g, unde săpături anterioare scoseseră la iveală o
frumoasă cheie de boltă, am pus să se sape cu de-amănuntul,
însă aici zidul și poarta au fost atât de stricate încât a fost
cu neputință să dăm de locul exact al porții. Am găsit în
schimb o serie de fragmente arhitectonice, care poate că ar
tenta pe un arhitect să încerce o reconstituire. Ele sunt figu­
rate în fig. 7 și sunt, precum se vede, părți din pragul, din
ușorii și din bolta unei porți de dimensiuni destul de respec­
tabile. Cheia de boltă dela mijloc, este de andezit-dacit, o
peatră care se găsește tocmai pe lângă Deva, celelalte sunt din
acelaș calcar ca și zidul. Cheia de boltă este foarte intere­
santă. Anume, fața exterioară este prevăzută cu un fel de stra-
șină teșită pe partea ei exterioară, ceia ce face ca monumentul
să aibă un aier deosebit de eleganță, cu atât mai vârtos cu
cât lucrul este foarte îngrijit. In genere tăietura tuturor
acestor pietre contrastează puternic cu lucrul neîngrijit al
pietrelor din zid2).
In figura 6 avem urme din altă poartă monumentală care
este situată în punctul i din plan. Se văd fragmente din niște
coloane foarte frumoase, cu îngrijire lucrate din acelaș an-
dezit ca și cheia de boltă a porții precedente. (Mai bine se văd
aceste fragmente în fotografia publicată de Pârvan în Getica

’) In „Cercetări arheologice in Munții Hunedoarei' fig. 5 și 6 am

publicat două fotografii ale acestui zid. Fotografii inai bune a pu­
blicat V. Pârvan în Getica, pl. XXXI. Aici, în fig. 2, pe o întindere
destul de respectabilă a zidului abia se văd două babe. încolo, con­
strucția este aceiaș în intimitatea ei, ba chiar este făcută din aceiaș
piatră, adică din aceiaș carieră.
3) Fotografia luată cu ocazia săpăturilor a fost publicată de Pâr­
van, în Getica, pl. XXXV, n. 2.
 — li­

pi. XXXIV n. 2). Spre deosebire de cealaltă, această poartă

în loc de boltă va fi avut sprijinită pe puternicele coloane o

arhitravă tot din acelaș material lucru care ne sugerează gân­

duri pe care nu le-am putut avea la începutul acestor cerce­
tări. (V. mai jos la „Consideratii istorice").
 înainte de a ieși din Cetate trebue să mai amintim că frag­
mente de andezit se găsesc pretutindeni. Un foarte frumos vas
eliptic l-am citat în „Cercetări".
Monumentul cel mai interesant din toate cele aflate la acea­
stă cetate este, fără îndoială, „cercul dublu de piatră" situat
în afara cetății propriu zise (fig. 3). El a fost descoperit de
multă vreme, desigur de către căutători de comori, și a fost
studiat rând pe rând de toți învățații cari s’au ocupat cu anti­
chitățile Daciei, până la Pârvan, care în „Getica" sa dă o
descriere făcută după săpăturile noastre, și încearcă o expli­
cație. Monumentul acesta este o incintă rotundă, perfect ni­
velată, mărginită de un fel de zid care descrie o circomferență
perfectă cu un diametru de 30 m. dela fața exterioară a zidului
țfig. 8). Zidul este format din două rânduri de pietre groase
și late, așezate una lângă alta, fără a fi lipite prin vre-un
mijloc oarecare. Sunt atât de exact tăiate încât ai impresia
unui zid circular unitar. In exterior muchea acestui zid este
puțin teșită și partea de sus a pietrelor adâncită puțin pe o
lățime de c. 10 cm. încingând astfel cercul în exterior cu un
fel de chenar în adânc, destul de bine vizibil în fotografia
noastră, fig. 9. (O vedere din interior se găsește la Pârvan,
Getica, pl. XXXV, 1). înăuntrul acestui cerc și lipit de el,
se află un al doilea cerc, format din grupe de câte 7 stâlpi,
de asemenea din andezit, fiecare grupă formată dintr’un stâlp
lat de c. 0,60 m. și cam tot atât de înalt și din șase stâlpi
înalți, mai subțiri și mai adânc înfipti în pământ decât toate
celelalte elemente ale acestei construcții. Partea superioară a
acestor din urmă stâlpi a fost distrusă de oameni și de îm­
prejurări (pe la 1851 nu mai există). Am avut însă norocul ca
să găsim un fragment la o distanță destul de respectabilă de
incintă, lângă izvorul ce curge între acest monument și Cetate
(fig. 3), dus acolo de ciobani sau de vizitatori împreună cu
alte fragmente. Cu ajutorul lui am putut reconstitui acest stâlp
precum se vede în figura 10. înălțimea era de c. 1,15 m. Stâlpii
aceștia nu erau lipiți, ca cei din rândul exterior, ci erau des­
părțiti prin goluri de c, 0,050 m. Tehnica construcției pare a fi
fost următoarea: Mai întâi au fost așezate pietrele lungi, după
aceea au fost acoperite până la jumătate cu un strat de pă­
mânt galben care a fost bine bătut și nivelat pentru ca apoi
să fie așezate direct peste această pămăsteală pietrele late din
rândul al doilea cum și pietrele din rândul exterior, cari nu
sunt fixate prin nimic, ci se mențin prin regularitatea tăierii
și prin propria greutate. Interiorul acestei incinte fusese cer­

cetat înaintea noastră printr’o tranșee în direcția EV., dar

fără rezultate apreciabile. Reluând cercetările, noi am con­
statat următoarele (fig. 8): Mergând de sus în jos, avem mai
 — u -

întâiu un ușor strat de pământ vegetal sub care vine, de gro­

sime variabilă — suprafața în forma actuală este destul de
accidentată — un strat de pământ suprapus, rezultat, fie din
săpături anterioare, fie adus de vânt și ploi. Supt acesta, pe
o arie perfect plană, dăm de un strat de pământ cu bucăți de
gneiss, apoi peste un strat cam de aceeaș grosime de pământ
bătut și atât de bine ars încât ai impresia unei pardoseli de
cărămidă. In realitate este o vatră înroșită de un foc uriaș.
Vatra aceasta ocupă toată suprafața cercului. In fotografia
fig. 11, între cei doi asistenți, se distinge destul de bine o por­
țiune din această vatră, degajată din grămada de amestecă­
tură de tot felul. Supt vatra aceasta avem un strat de c. 0,60
m. de pământ galben bătut, supt care apoi urmează stratul de
pământ, care n’a mai fost explorat. In acest strat de pământ
galben s’au găsit patru rânduri de stâlpi așezați în linie
dreaptă (fig. 8). Stâlpii aceștia de dimensiuni foarte reduse
sunt, unii făcu ți din pământ ars, alții din piatră. In fig. 11.
în dreptul metrului, se vede un astfel de stâlp. întâmplarea a
făcut ca rândul de stâlpi de piatră de lângă stâlpul O să fie
regăsit la o distanță destul de respectabilă, acolo unde în pla­
nul de situație (fig. 3) scrie „Vila Elizabeta"1).
Pretutindeni în stratul de pământ bătut s’au găsit tot felul
de fragmente de cărămidă, țigle și cioburi de vase. De aseme­
nea s’au găsit și multe obiecte de fier mai ales cuie și cârlige.
Toate acestea însă nu au nici un rost aici, ele au fost aduse
odată cu pământul și provin din dărâmături și din „aruncă­
turi" anterioare.
Faptele acestea ne pun în măsură a ne da seama de felul
cum au fost construite aceste monumente și anume: Ca și la
Costești panta dulce a dealului în această regiune a fost ni­
velată cu îngrijire pentru ca pe ea să se construiască un ali­
niament (v. Cetatea dacă dela Costești, l. c. p. 17 sqq., Anuar
1929, p. 283 sqq.) din stâlpi de piatră și poate și din cărămidă,
aliniament de dimensiuni uriașe, dar care cu vremea a fost
lăsat în părăsire pentru ca în locul lui să se construiască noul
sanctuar de formă circulară, acel cu care ne ocupăm. Acesta
ocupă numai o mică parte din suprafața celuilalt și pentru
construirea lui a trebuit să se umple cu pământ galben până

’) Și care nu este altceva decât o biată colibă, cu ocazia construi­

re: căreia s'a dat peste stâlpii în chestiune.
 Carare
Fig. 7. Traseul zidului fg cu urmele unei porțLmonumentale și cu fragmente arhitectonice din această poartă.
Le trace de mur fg avec Ies restes d’une porte.
 deasupra stâlpilor în chestiune porțiunea ce trebuia să for­
meze cercul (v. în fig. 8 Secțiunea). Așa fiind, trebue să re­
nunțăm la gândul că această incintă ar fi un monument fu­
nerar, așa cum ar înclina a crede Pârvan în Getica, p. 634 sqq.
(cu toată bogăția de exemple comparative pe care o aduce și
care, în treacăt fie zis, nu se potrivesc cu ceeace avem aici).
Rămânem la părerea că totuși și aici ca și la Costești avem
de a face cu Sanctuare în legătură eu cultul soarelui, deși
Pârvan găsește că aceasta ar fi „mai puțin probabil și mai
mult o transpunere în vârsta a doua a fierului a teoriilor so­
lare, în care unii învățați au căutat să explice cromlech-urile
și alinierile megalithice“ (Getica, p. 635)1).
In ceeace privește aliniamentele dela Costești, am arătat în
„Cetatea dacă dela Costești“, p. 15—21, (Anuar 1929, p. 281 sqq.),
că ele sunt construite, în ceace privește orientarea pietrelor, în
legătură cu mișcările soarelui, și în ceace privește numărul
lor, în legătură cu numerile 7 și 12, „numere cu o străveche
semnificație mistică, în legătură cu mișcările lunei și ale soa­
relui”. In ceeace privește acest monument circular dela Gră­
diște, avem grupul de 7 pietre (numărul mistic, pe care l-au
adorat și pythagoricii, al căror profet Pythagoras este socotit
drept învățător al lui Zalmoxis), care se cuprinde în toată in­
cinta de 28 de ori (în 28 de zile își îndeplinește luna mișcarea
de revoluție în jurul pământului). Aceste particularități, am
spus atunci (p. 21), „nu pot fi considerate drept fenomene dato­
rite simplei întâmplări. Este im gând la baza acestor feno­
mene și acel gând de bună seamă este în strânsă legătură cu
o credință religioasă în legătură cu fenomenele cerești”. Pen­
tru monumentul dela Grădiște argumentele în favoarea ca­
racterului lui de sanctuar solar se pot înmulți: Mai întâi, din
descrierea stratelor, ce compun aria lui, se poate vedea, că
această arie este în întregime o vatră uriașă de aproape 700
mp. Pentru ca această vatră să se fi ars astfel ca să se trans­
forme într’un strat de cărămidă de c. 10 cm., pe alocuri și mai
gros, trebue să fi fost aici foc uriaș și destul de îndelungat
și știm doară că Tracii cinsteau pe zeii lor pe vârfuri de munți

i) Pentru a nu da un caracter de polemică științifică acestei sim­

ple dări de seamă,, rog pe cetitor să aibă răbdare până vom prelucra
întreg materialul arheologic descoperit la Costești, cu ocazia publi-
cărei căruia întreaga chestiune a civilizației dace va fi pusă din nou
în discuție.
 Planul de situație al cercului dublu de piatră.
Fig. 8. Cercul dublu de piatră. Linia întreruptă din plan, însemnează marginea
teritoriului săpat. Secțiunea AB se va citi în felul următor: Deasupra un ușor strat
de pământ vegetal supt care vine pământ provenit din săpături. Supt acesta, pământ
amestecat cu bulgari de gneiss în linia cu mici cercuri, apoi pământ ars: linia neagră,
supt care vine pământul galben bătut, în care se găsesc stâlpii de piatră: negri, si cei
de lut ars: hașurați.
Le cercle double en pierre granitique. La ligne interrompue du plan, marque Ies
limites du territoire fouilld. La Section AB doit se lire comme suit: Au dessus une
legare couche de terre v^g^tale sous laquelle il y a, sur des dpaisseurs variables, de
la terre râsult^e des touilles. Sous cette couche de date recente il y a une faible
couche de terre m^langâe de d^bris de roche (gneiss), marquâe par la ligne de petits
cercles. Immddiatement audessous vient, marqute par la ligne noire, une couche de
c. 0.1B m. de terre brulde, sous laquelle nous trouvons une autre couche d’argile
press^e dans laquelle se trouvent des petits pilicrs en pierres (Ies noirs) et en argile
cuite (ies hâchurds).
prin focuri mari, adevărate incendii. Afară de aceasta, monu­
mentul nu este de fel izolat. Astfel, înspre Vest, în locul unde
începe să se ridice panta dealului (în dreptul punctului A din
planul din fig. 8) se găsește o serie întreagă de fragmente

arhitectonice foarte curioase: arhitrave rudimentar lucrate cu

un fel de denticule ascuțite ea niște raze, colaci mari de piatră
ou muchiile împodobite cu aceleași raze enigmatice; tot aici
s’au găsit și pietrele de construcție cu litere grecești, semna­
late de Finaly (cf. și Pârvan, Getica, p. 480). Aici nu poate fi
vorba decât de o anexă, sau poate chiar de templul propriu zis
al divinității solare (razele, colacii de piatră), căruia cercul
îi va fi servit drept altar.
Altă construcție cu frumoși stâlpi de andezit și cu un zid
gros ce are direcția exact spre centrul cercului, se află în par­
tea de N. Construcția de pietre mari de talie, foarte regulat
tăiate, încunună marginea terasei artificiale pe care se află
cercul dinspre E., dominând prăpastia care începe aci. Muchea
a fost dărâmată de intemperii, iar pietrele, pietre de construc­
ție, sghiaburi, ete., sunt răspândite pe povârniș până jos în

0,98 0D92 ftO85

oz'O
S irb
Fig. 10. Stâlpul interior al cercului dublu de piatră, reconstituit.
Un pilier du Cercle double, răconstituă.

vale. Toate aceste construcții ne arată că monumentul circular

era complet încadrat de construcții de caracter religios și că
dacă nu era el însuși templul, era însă partea cea mai impor­
tantă a Sanctuarului.
*
• •

In privința datării monumentului trebue să fim deocam­

dată foarte prudenti, până ce nu vom fi în posesia tuturor ele­
mentelor necesare. Totuși, am putea presupune că el datează
în forma actuală din ultima fază a Cetătii, că adică, el este
contimporan cu ultimele reparatii aduse Cetătii și deci în
epoca lui DecebaJ. Faptul că ceramica romană se găsește în
stratul cel mai de jos al ariei, cred că ar aduce un puternie
argument în sprijinul acestei păreri. Lucrarea desăvârșită a
pietrelor, care trebue pusă, alături de cea a celor două porti

Tranchde par le milieu du cercle double de Grădiștea Muncelului. Entre Ies deux assistents l’on
Fig. 11. Tranșee prin mijlocul cercului dublu. Se vede vatra de pământ ars.

distingue asses bien le foyer de terre brulde.

descrise mai sus, ar putea fi pusă pe socoteala meșterilor ob-

tinuți de către marele rege dac dela Romani.
 Obiecte mărunte cu ocazia săpăturilor au fost găsite foarte
puține: fragmente de obiecte de fier, în special cuie de dimen­
siuni variabile, scoabe, ceva fragmente de vârfuri de lănci și
de săgeți din cele obicinuite în epoca în care civilizația dacă
și-a trăit ultimele clipe. Acelaș lucru se poate spune și despre
fragmentele de vase de lut, pe care le putem împărți în două
categorii: vase importate din sud — greco-romane sau mai
bine zis mediteraneene — și vase fabricate pe loc, după mo­
delul acestora. Studiul lor ar încăpea mai degrabă într’o isto­
rie generală a ceramicei decât în istoria civilizației dace.

Considerații istorice.
Din puținul ce am putut constata, reiese clar că cetatea și
anexele ei au trecut prin mai multe prefaceri până să ajungă
la forma în care a surprins-o catastrofa finală.
Dacă la Costești (o. c. p. 23 sqq., Anuar 1929, p. 289 sqq.),
am putut stabili din punct de vedere tehnic patru faze, cores­
punzătoare la patru epoci istorice, aici nu putem preciza cu
toată siguranța decât trei, bine înțeles sub rezerva unor cer­
cetări complete ce sunt de făcut în viitor și care pot schimba
cu totul cele spuse aci. Mai întâi avem epoca întăriturei de
palisadă și umplutură, care ar corespunde primei din cele
patru epoci constatate la Costești.
In locul acestei circumvalatii și peste dărâmăturile ei, s’a
ridicat zidul de piatră descris mai sus, odată cu care s’a con­
struit aliniamentul de sub sanctuarul circular. Acest alinia­
ment poate fi mai vechiu .decât cele dela Costești, judecând
după tehnica mai rudimentară a pietrelor, este însă expresia
unui aceluiaș gând religios. Zidul, construit ca un simplu val,
fără turnuri, a fost desigur prevăzut cu intrări simple, fără
nici o pretenție alta decât a solidității, prevăzute cu ușori și
praguri de piatră, pe care se rezemau porți masive de stejar
cu puternice armături de fier. Aceste porți nu puteau fi prea
largi, judecând după bucățile arhitectonice găsite la poarta
din punctul g (plan fig. 3 și desen fig. 7). Mai târziu porțile
au căpătat un element nou, decorativ, din stâlpi și bolți din
andezit, oferind astfel un aspect monumental ce contrastează
straniu cu simplitatea tehnicei zidului. Odată cu aceasta și
peste vechiul aliniament, lăsat în părăsire și acoperit cu un
strat de lut, a fost construit și sanctuarul circular și anexele
 de care am vorbit mai sus, toate din andezit și cu multă
dibăcie lucrate. întrebuințarea coloanelor și a arhitravei la
poarta i, a bolții la poarta g, ne îndreptățesc a crede că acuma
gustul evoluase, că pătrunsese până aici în ceace privește ar­
hitectura moda eclectică din primele timpuri ale imperiului
roman, iar sanctuarul rotund pe ruinele celui liniar nu poate
avea altă explicație decât în modificarea credințelor religioase,
în cadrai însă al aceleiași idei solare.
Tot atunci va fi fost construit și edificiul cu multe încă­
peri mărunte de pe prima terasă de lângă poarta i, al cărui
rost nu se poate încă defini.
Istoricește această succesiune de construcții s’ar traduce
astfel (v. Cetatea dacă dela Costești, p. 23 sqq., Anuar 1929,
p. 289 sqq.):
In sec. IV înainte de Chr., când puterea macedoneană
ajunge la Dunăre, odată cu cetatea de pământ și lemn dela
Costești Dacii construiesc după aceleași principii și pe aceasta
dela Grădiștea Muncelului, însă într’un stil mai mare, ea fiind
cea mai importantă din toate, reședința unui șef mai mare
peste Șefii triburilor din celelalte cetăți. Supt Buerebista, ca
și la Costești, deci în prima jumătate a sec. I a. Chr. cetatea
de lemn este înlocuită cu una de piatră și capătă un sanctuar
(de sigur vor fi fost mai multe ca și la Costești) linear în
afară de incinta cetății. Și sanctuarele dela Costești sunt afară
din cetate, ceeace ne-ar îndemna a crede că acesta este un
sistem. Porțile monumentale și construcțiile de andezit, ne duc
cu gândul la o epocă de mare înflorire, la o epocă de oare­
care rafinament artistic și mai ales de mari putințe tehnice,
în ceeace privește aducerea dela mari depărtări a unui mate­
rial atât de greu cum este andezitul și la punerea lui în lucru
eu deosebită dibăcie la această mare înălțime. Gândul ne duce
la epoca lui Decebal, pe care trebue să ni-1 închipuim ca pe
un stăpânitor, care înțelegea să impună și dușmanilor și alia­
tilor lui, nu numai prin strălucirea calităților lui sufletești,
cât și printr’un exterior impresionant, în primul rând piintr’o
capitală demnă de măreția planului, pe care voia să-1 înfăp­
tuiască.
Prin urmare am avea trei epoci de strălucire în ruinele
acestei cetăți din Grădiștea Muncelului.
 LA CITE DACE
DE „GRĂDIȘTEA MUNCELULUI“.

En faisant un compte rendu preliminaire sur Ies cites pre-

romaines des montagnes du district de Hunedoara, j’ai ecrit,
il y a quelques annees, sur cette cite de „Grădiștea Muncelului“
ce qui suit:1)
«La plus importante fortification est celle qu’on nomme
»„Grădiște“ (emplacement de cite) qui se trouve sur une ra-
«mification du Muncel appelee „Culmea Godeanului“, â 1100 m.
»au dessus du niveau de l’Adriatique (recte 1250 m.).
«Cette majestueuse forteresse paraît avoir ete habitee par
»un grand chef. En effet, on y trouve Ies restes d’une bâtisse
»de dimensions peu communes, avec des pretentions artis-
«tiques, avec des colonnes et des ornements qui rappellent plus
»ou moins des modeles grecs. On y trouve encore Ies restes
«d’une autre bâtisse avec des proportions et des allures plus
«modestes et Ies restes d’une enigmatique construction ronde
«au double rang de pierres formant â peine une paroi qui, en
»tout cas, ne s’elevait guere trop haut et qui ne soutenait pas
«un foit. Une sorte de sanctuaire peut-etre, dont Ies analogies
«ne manquent pas, â mon avis, sur le territoire de notre pays.
«Les pierres dont sont construite» Ies murailles de defense
«et des edifices ne se trouvent pas sur place, mais elles ont ete
«apportees de tres loin avec des difficultes infinies (un tam-
»bour de colonne mesure 1,20 m. en hanteur et 0,80 et 0,75 m.
«Ies deux diametres des bases).
«Cette forteresse a ete pourvue d’un grand bassin-reservoir
»et les routes d’acces ont ete fortifiees avec soin et rendues
«presque inutilisables pour l’assaillant.

!) Cercetări arheologice în munții Hunedoarei (= Recherches

urcheologiques dans les montagnes du district de Hunedoara), Cluj,
1923, p. 53 du texte franțais.
 »Toutes ces particularites nous portent â croire que e’est
»ici que Ies rois daces avaient, sinon leur capitale, du moins
»leur quartier general et leur dernier refuge, et que e’est ici
»qu’a eu lieu la deraiere scene de cette grandiose tragedie
»qui a ete la destruction du royaume dace.»
Les quelques sondages que nous avons pratiques en 1924
nous ont confirme dans notre premiere opinion, tout en nous
mettant â meme de completer dans une certaine mesure les
quelques maigres conaissances que nous avions pu recueiller
jusqu’alors. C’est ainsi que nous avons constate trois epoques
dans la vie de cette cite: Dans la premiere phase la cite etait
defendue par un grand vallum en palissade et en pișe, et cor-
respondrait â l’epoque de l’expansion macedonienne,, quand
Alexandre et ses suecesseurs gueroyaient avec les princes geto-
daces de la plaine valaque. Dans la deuxieme phase le vallum
en palissade a ete remplace par un mur en pierre de taille,
construit exactement sur l’emplacement et sur les debris memes
du precedent. La mur a une epaisseur de c. 3 m.; la technique
en est tres interessante: les deux faces du mur sont en pierres
de taille (calcaire) assez bien posees en assises horisontales,
mais sans aueun mortier ni crochet. Entre ces deux parois
on a entasse des debris de roche (gneiss) et de la terre. Des
poutres de bois sises transversalement assuraient la stabilite
et la solidite des diverses parties de cette construction. Cette
deuxieme phase correspondrait â l’epoque de Boerebiste, la
premiere moitie du premier siecle a. C. De cette epoque date
aussi un allignement, analogue â ceux de Costești1).
Enfin, dans la troisieme phase, la cite de pierre se pare de
constructions (portes, etc.J, en pierre granitique (andesite) et
sur remplacement de l’allignement de l’epoque precedente, qui
a ete couvert d’une couche d’argile, on construit un Sanctuaire
rond. Ce sanctuaire qui mesure 30 m. en diametre est com-
pose de 28 groupes de 7 pierres, dont six plus minces et la
septieme plus large. Son interieur, tres bien nivele, n’est qu’un
enorme foyer: la couche de terre brulee mesure par endroits
jusqu’â 15 cm. d’epaisseur. Des constructions tres curieuses en-
tourent ce monument.

1) Cetatea dacă dela Costești (La cite dace de Costești) dans

l'Anuarul Comisiunei monumentelor istorice pentru Transilvania pe
anul 1929. p. 265—298.
 — 24 —
T
Nous sommes arrives â la conclusion qu’il s’agit ici d’un
grand temple du Soleil, dont le cercle n’est que l’autel ou l’on
allumait de grands feux en l’honneur de la divinite. Cette der-
niere phase daterait du temps de Decebale, et Ies maîtres grecs
et romains qu’il a obtenu de Domitien en seraient peut-etre
Ies artisans. Une etude approfondie sur ces monuments sera
faite ă l’occasion de la publication de nos fouilles de Costești
qui est en preparation.

Notă. Fotografiile din această dare de seamă >unt făcute de autor.

Desemnurile sunt executate de răposatul desenator al Institutului
de Arheologie și Numismatică, Albert Manz, după măsurătorile d-lui asi­
stent Al. Ferenczi, conducătorul tehnic al săpăturilor.
 Sr^ăi^nuk a 12?»
Valea Măcu
V»/<2 .
a Je CcA ’0- ( ■ \ <6*256

,/ 769 <<
Ș.S Valea

mo 137*
r^CĂ r

■ .7?^ ^06 (danele \Dimbu/i K) X^S'

(> ura P«//i <1«ti 10<)3o' 5M
bol
VAb
yn^,' \v67^ \at<2.^
( -Vtawl^- A \ i096
.'Jf.'tti âtiilxu e
Talarail^
Q66 / 69^ 6176- 1 9Ua 1
3 ."Rd c«v
99* ; *i<w
hriețjr'eit &rtca Ineaeiea
9000 317'
văcA^st, '2798
591 &09
hnaselm-
635 1137.
Onpcl-^rei^
'7»y
6^ avăeriJ
y>Teh ' 75 S Conă vreac- x95* &ura Unul»!
</6»< 7O>9 9040 &6^ < 1 <_ 775
<67*
Vnj-, Solii
uneai 6- 1 o 96* T/ă^rf/e- \
70S' j)aba^ 630 v bQfl Glod ■^2o
(■mibdaăîtete >56* : 83’7 '
61012^’.
5 (,£
.'♦W,
•>^ 623 a ■
9'B '- - . iird
Siatrab '. 76i 7 Ardeulai
6039' «3S6
ri
«ii? âj. tflacn^alvi 4/o«5
7 o<H9‘ , V\'"
7<9 191
00U -l■,&'■><) °90h

-OVB-
Hiar^
7 >57?

bW, bgs
jî!
lina

Wr yă^fei^ 950

Tată V.ș 6752

&Hb& ardaPta^ \ 295
ții 53 256^ ^D.nti^slui
Tnâ^i-ica^ A3VI
ărsaa
« ^3\ Cornelul-

Cht-rninditL. ’

.637

^ar?g<7/&‘?777<'<S>
-
m <766
7‘?>o Toăorela- Tf. Va baldi
o03 .0,^
767 <• .

fnăc Mandra ■
.C^tfuiaHomk Zoipr>
5. Culv^^ a-2T7
ater^ «î W^-Apafii llatiduf-.
yr/.'^r^nlai^ 'i.La^icu Vale-
K^103K.
Trîințivl 9'2 A 517
^Ai
9/5 21
7082/ ▼955
82f >73*
D.^ 'Pkrocidv Calați
fSZO
^bl9
■106^ urara^
2W 1 6 5M roate-
7^.-
,•101* teWl,
10* -VăntAnăi
G.
aho MIM
1061 *4 X rlavaia^
O725S

*W0b
1030
•nor
1011
Vadu­ tț^bo 'tyisăcar''
>12150 1W DlanitiăTeezi
rebr^ '^■farM 69b7'
^?.b0 --l <1nob
□ */¥ ^81
$wqi
1116 \4lb 121* 1995 A'
PlltS ^âG
1M7\ PâJA V.Qirodfor. 0/
15SQ^
dWV/v ,
’ \jblo
<556- 2 Cernii țiztl
fpt HtL''
lincACepriH
1111
9^
Mei caww
•- 405^- ^£2>$ I• urtan^^^
x 599
o 7'
-feU
D Ahtndbd' Wb
-10&. - &
11«6i> &l7ăniul f«4t '<Ul

5
I 1b}7
10 3«
/ (
Mno

/1W
ti'arrhl
V. r-re
173*?
/IUI 7<5k 1609 .
ulm koKZ*
J). Cu^11

nbi* <n:.
'o:

’5!
^^1 ;H7

Ohaba' . •1n*^ Stării ^r. 6 51 601

“ '.Viniar
W'
e$ • W, <7M*

Scara. • ă:?(ioOoo