..

"" ,

BOABE DE GRAU
ANUL IV, N-rul 3 REVISTA DE CULTURA

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
BISERICA SF. MIHAI DIN CLUJ (cu
14 figuri) . . . . de L. KELEMEN

MUZEUL SĂSESC AL ŢĂRII BĂR5EI

(cu II figuri). . . . de JULIUS TE UTSCH
id n

UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRĂ-

GUŞUL (cu '3 figuri) de HENRI H. STAHL

STĂNCA ROŞIE (II) . . . de GRIGORIOS XENOPOULOS

(Cl.l 10 desene de 1. TlOdortstu Sion) din grccqte de Anton Misrachid,
CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrest., expoziţii: O politid a culturii; Fun·
daţiile Culturale Regale; Andreescu; John Galsworthy; Romanul ro­
mânesc; Artişti de ieri; Expo�iţii de artă; Heliconul ardelean. Teatru,
muzică, cinematograf. radio: Culisele cifrelor. Turism, sport, educaţie fi·
zică: Sporturi de iarnă; Valea Batovei.

cu 31 f i g uri

Planş3 colorată: Transilvăneni de 1s",

Redactor: EMANOIL BUCUŢA

Un exemplar 25 lei

Abonamentul pe an 280 lei

DIRECŢIA EDUCAŢIEI POPORULUI

BUCUREŞTI 11- STR. GENERAL BERTHELOT No• • 8

www.dacoromanica.ro
 Bsi er
BISERICA SF. MIHAIL DIN CLUJ
Călătorul care vine din spre Bucureşti, intrând
in valea Someşului Mic şi apropiindu-se de Cluj,
va zări, dela o depărtare de cel pUţin zece km.,
turnul care se înalţă impunător deasupra oraşului.
Intrat apoi în oraşul cu o sută mii de locuitori,
il va regăsi aproape in mijlocul lui, În Piaţa Unirii,
alături de una din cele mai mari biserici din ţară.
România nu are decât o singură biserică mai
mare in stil gotic: Biserica Neagră din Braşov.
Ca vârstă iarăş puţine monumente din ţară pot
sta alături de ea.
In sacristie se găseşte şi acum atârnată marea
diplomă de pergament, cam uzată de vreme, dar
cu frumoase ornamente, a cărei dată sigură abia
acum câţiva ani a reuşit să o deslege un savant
prelat maghiar. E dată din Avignon, in Ianuarie
1349. Intrucât prin diplomă se acordl indulgenţl
- printre alţii - mai ales acelora cari-şi vor da
www.dacoromanica.ro
c
ia
obolul sau Îşi vor testa averea pentru zidirea,
luminarea şi inzestrarea bisericii din Cluj, e lim­
pede că in această vreme clădirea ei era În curs.
!nce. puturile
Inainte de data diplomei. TemelIIle unei biserici
in astfel de proporţii, fără Îndoială, nu puteau fi
puse decât după obţinerea privilegiilor or3şeneşti
(1316). Inainte Clujul (ungureşte Clusvar=Ce­
tatea Cluj) era un sat de pe pământul regesc,
proprietate a cetălii, iar la 1275 a ajuns prin do­
naţie in stlpânirea Episcopiei catolice ardelene.
Zidirea bisericii s'a inceput deci în timpul
regilor din Casa de Anjou (Carol Robert 1308--42,
Ludovic cel Mare 1342-82), deodată cu ince-
t I e ti a
�� ��: (������!�;) ! ;e�uT�� :a� ��iŢ!���
ratului Sigismund de Luxemburg, printr:� nou
salt al vieţii or3şeneşti, a lăsat urme şi in/��dir �.
.,0 BOA BE DE GRÂU

Acest rege, începând cu anul 1405, a Întărit
oraşul cu ziduri de piatră şi turnuri de apărare.
Atunci s'a ridicat la rangul de oraş liber regesc
(civitas libera regia) şi rând pe rând a putut să
ia şi ca exterior înfăţişare de adevărat oraş. Mai
multe semne ne fac să bănuim că şi partea apu-
jurul acestuia s'au clădit apoi în timpul Reformei
mai multe prăvălii mărunte pentru sporirea veni­
turilor bisericii. Inlăuntrul acestui cerc în vea­
curile XVI-XVII mai exista o biserică, aşezată
aproape paralel cu absida celei mari, numitl
biserica mică, arsă in 1698 şi dărâmată apoi intre
anii 1710-13. Dar în locul ei s'au ridicat curând
alte clădiri. In faţa intrării principale, după marea
epidemie a ciumei din anii 1738-42, a fost con­
struit un portal pompos în stil baroc, încărcat cu
statuile sfinţilor ocrotitori impotriva ciumei, care
numai la sfârşitul veacului trecut, când s'a făcut
curăţirea radicală a pieţei, a fost mutat in faţa
unei biserici din mahalaua oraşului.

Clujul în 1617 şi bsi e ica

r Sf. Mihail cu turnul cel vechiu
(gravurl de Hofnagel, desen de Van der Rye)

seană a bisericii tot în acest timp a fost recon­

struitli şi Ilirgită in dimensiile de azi. Zidul însă
nu s'a ridicat deodată. Cele trei fracturi ale liniei
faţadei de vest, precum şi deplasarea intrării prin­
cipale, stau mlirturii ale avântului temporar al
lucrului, întrerupt de atâtea ori, de sigur din
cauza unor piedeci serioase.
Un lucru e sigur, că la 1444, când a fost aşezată
în luneta porţii principale statuia Arhanghelului
Mihail, peste stemele impă.ratului Sigismund, care
erau atunci acolo, fatada de vest era gata. Forma
şi ordinea aşezării stemelor dovedesc şi ele că
partea clăditi'! în timpul lui Sigismund s'a ter­
minat Între anii când acesta purta titlul de Îm­
părat roman-german (1410-37).
La mijlocul veacului al XV-lea biserica era
complet terminată. Zidirea a durat deci cu apro-
i O d r e u â a
: ���; ���� : �t:!; Prf
I it e c b a ât � �� :� i: ! �� �:
t i t
În interior.
Se prezenta cu totul altfel şi împrejurimea.
Azi e înconjurată de un mic parc, cu arbuşti Biserica
şi câţiva arbori decorativi în partea de nord,
inchis cu un grilaj scund, stilizat cu gust in mici Multele construqii inestetice umbreau cu totul
ogive. Parcul acesta însă a luat fiinţă numai în monumentalitatea bisericii. Incă În 1852 câţiva
veacul nostru. Pe vremea veche în locul parcului fruntaşi ai oraşului, cu vederi mai largi şi cu mai
era cimitir şi inainte să se fi ridicat zidurile mult gust, şi-au dat seama de acest mare neajuns
cetăţii, cimitirul va fi fost foarte probabil inchis estetic şi au iniţiat o mişcare de eliberare a clă­
cu un zid de apărare, după obiceiul vremii. In dirii, ceeace in următorii patruzeci de ani a şi

www.dacoromanica.ro
 K
LUDOVIC E
reuşit. Azi biserica e ° podoabă demnă a oraşului
de cultură şi de mare trecut, care e Clujul.
Biserica cu dimensiile ei �xtraordinare e impre­
sionantă privită din oricare parte. Naosul e de
5°, absida de 20 metri lungime. Fatada de vest
are in lăţime 24 metri. Zidurile se ridică la 22,
iar turnul la 80 metri înălţime. Cea mai largă
perspectivă i se deschide din spre sud, iar ca bloc
e mai interesantă din spre est. Din spre nord face
impresie mai greoaie din cauza masivităţii cu care
apasă partea de jos a turnului.
Defectele ei estetice sunt însă mai vizibile din
spre vest. In această parte e intrarea principală
şi aici are �i cele mai împodobite contraţorturi pe
care fnflornurile de piatră şi fiolele apar într'o
remarcabilă abundenţă. Brâul de sub cornişa de
s�, stilizat în triloburi însă, atrage atenţia aproape
ţJpător asupra provenienţei lui târzii şi decadente,
faţă de flamboyantul brâului care cuprinde naosul.
www.dacoromanica.ro
'3'
�ici intrarea principală nu cade în axa clădirii,
c! se retrage spre nord cu o asimetrie evidentă
şi se lipeşte de unul din contraforturi, ca să facă
loc Înlăuntrul zidului unei scări care duce la ga­
lerie, iar în afară celor două inscrip�ii. Această
asimetrie se accentuiază şi mai mult ŞI devine un
defect estetic şi de compoziţie deadreptul supă·
rător, prin pozitia arcurilor porralului faţă de
fereastra de deasupra lor: floarea in cruce care
încheie deasupra luneta În loc să se îndrepte in
axa ferestrei - care de altfel nici ea nu e chiar
la mijlocul spaţiului cuprins Între cele două con­
traforturi - cade pe colţul ei nordic. Deasupra
porţii de intrare, împărţită printr'un segment in
două, in luneta croită in acoladă, abia a mai putut
fi inghesuită statuia tipic gotică, slabă şi ţeapănă,
a Arhanghelului, patron al bisericii. Totuş e ne­
indoelnic că statuia a fost concepută pentru acest
loc. Numai că în timpul exeCUţiei în josul lunetei
au fost puse stemele împăratului Sigismund şi
statuia n'a mai putut fi aşezat3 in locul destinat
ei, decât jertfind partea de sus a stemei celei mari
de impărat roman-german a lui Sigismund. De
aceea din vulturul imperial a dmas numai partea
de jos. In aceeaş linie, spre nord, stema Ungariei,
iar spre sud stemele unificate ale Boemiei, Ungariei,
1" BOAaE
Motaviei şi Austriei sunt dovezi evidente că dom­
nitorul din timpul amplificării bisericii stă­
pânea şi aceste piri. Data aşezării statuei Arhan­
ghelului ne-Q indică inscripţia latină in litere
frâme dela dreapta portalului :
anno d(omi)ni m. ccce.
XLIII] posita e(st} h(aec) Ijmago
huic alme ecclesie s(an)c(l}i Mich
aelis archangeli
Intrarea principală de Vest cu por1alul baroc de odinioară. F%
(In anul Domnului 1444 pusu·s'a această icoană
acestei dătătoare de viaţă biserici a sfântului
Arhanghel Mihail).
Deasupra ei se afla odinioară basorelieful lui
Moise cu cele zece porunci, dar din acesta n'a
mai rămas decât o parte din ornamentica in fiole,
două banderole şi patru rânduri ciuntite de in·
scripţie.
lnconjurând biserica, in latura de sud, pe linia
de îmbinare a naosului cu corul întâlnim un
turnuleţ lateral octogonal, cuprinzând o scară
care ducea altădată În pod, dar astăzi nu mai are
nicio întrebuinţare. Ferestruile variat tăiate in
www.dacoromanica.ro
DE G RAU
diferitele lui laturi le-au invadat porumbeii, cari
trăiesc cu sutele aici şi În podul bisericii. In apro­
pierea lui e o mică intrare laterală de tăietură
ogivală, iar la mijlocul naasului intrarea princi­
pală de sud, cu două aripi, aşezată între două
contraforturi, iarăş fără să respecte simetria.
Patru din cele cinci ferestre mari În og�ve ale
naosului, au câte aproape nouă metri Înălţime.
A cincea, mai scundă, dar mai largă, se deschide
deasupra intrării de sud. Ornamenrica acestei
F. Veress, 1860
intrări ştim că a executat·o pietraru! Ioan Perpeti
din Cluj prin a doua decadă a veacului XVII,
de sigur adoptând măsurile şi motivele unui model
mai vechiu. Primele două ferestre din spre vest,
etajate in acelaş arc, nu deservesc naosu!, ci lu·
minează două încăperi boltite, dintre care cea de
jos serveşte de magazie şi cămară de vechituri, iar
cea din etaj de bibliotecă şi arhivă. Sus de tot,
în coasta unui contrafort, descoperim o statue fără
cap sub un baldachin de frunze, care ciuntită cum
el alături de cea a Sf. Mihail, e singura din sta·
tuele vechi ale bisericii care a mai străbătut până
la noi.
 LUDOVIC KE
Pe latura de sud mai sunt câteva mici resturi
sculpturale, in stil baroc, intre ele imaginile Se.
Mihail şi Se. Caterina, dar acestea nu mai sunt
ornamentele originale şi organice ale monumen­
tului, ci răspund lămurit, atât prin stil cât şi prin
felul lor de aşezare, că sunt de provenienţă târzie
şi că nu acesta era locul lor.
Intrarea
Cele patru ferestre de sud ale absidei sunt de
dimensii egale, nu prezintă deosebiri decât în or�
namentică. Aceeaş constatare şi pentru cele trei
ferestre care încheie spre est absida. Intre aceste
două grupuri de ferestre în zid e iarăş o scară,
cu luminişuri variat tăiate în perete, care duce in
pod, dar mai are şi meritul estetic că ';Işureaz.ă
masivitatea zidului împrejmuitor. Impropneastăzl,
e şi aceasta în stăpânirea porumbeilor ca şi co:
respondenta ei dela nord. Aici la absidă se mal
adaugă şi o sacristie proporţională cu mărimea
bisericii.
Privind mai atent biserica de pe trotuarul pieţei,
din direqia nord-est, vom surp
ţară Înclinare in afară a peretulUi, absldel. Aceasta
www.dacoromanica.ro
înclinare pizană e o consecin\ă a aşezării terenului
şi după cât se ştie aceasta s'a întâmplat din cauza
greutăţii enorme cu care apasă turnul clădit ală­
turi în 1837--60. Bolta şi zidurile, crl'ipate pe mai
multe locuri, sunt legate prin chingi de fier, care
toate converg spre discul de fier masiv din sa­
cristie, care le �ine la olaltă.
O bună parte din fatada de nord o acopere
turnul şi cu ea o intrare mare pompoasă care şi
dinlăuntru abia mai poate fi văzută. Parterul tur­
nului serveşte azi de capelă, dar numai de vreo
30 de ani incoace. Inainte era deschis şi se putea
trece pe sub el. Dela turn spre vest se află încă
o intrare mare, frumoasă, cu două aripi - închisă
acum cu zid pe dinlăuntru - având şi console cu
baldachin fin sculptate. Acestea Însă sunt libere şi
N;ava
b a roc,sanctuarul şialtarul princip;al. F%/ilm, Cluj
nu avem niciun indiciu material sau vreo pome­
,
nire că ar fi fost vreodată împodobite cu statUI..
De unde începe corul, zidul e mai gros �i orna­
mentaţia comraforturilor mai bogată. Cotitura de
sus foarte accentuată a zidului arată că a fost
<3' B OA
construit pentru a suporta o greutate mult mai
mare decât acoperişul. La început pe acesta se
înălţa turnul cel mare pătrat al bisericii, care se
mai poate vedea Încă pe desenul făcut în 1617,
la cererea oraşului, de către olandezul Van der
Rye. După incendiul din 1698 acoperişul turnului
Nava principaHl., V.hul.5. din sanctuar, cu amvonul şi
galeria orgei, Foto/ilm, Cluj
a luat form3. barocă, In 1764 a fost ruinat apoi
de cutremur şi de trăsnet încât a trebuit dărâmat.
Până când s'a ridicat turnul actual biserica a
�mas numai cu o clopotniţă, clădită in apropierea
faţadei de sud.
Interiorul se imparte in trei nave, având parti-
cutaritatea, nu prea frecventă in stilul gotic, că
toate trei sunt egal de Înălţate.
Pilaştrii svelţi şi fără capitele, cari susţin bol-
tele adunând în snop nervurile, prin ţâşnirea lor
verticală în spaţiul enorm cuprins Între ziduri,
Înalţă spre cer şi Dumnezeu privirea şi gândul.
Dar impun în acelaş timp şi o închinare în faţa
artei arhitectonice a evului mediu. Numai albeaţa
www.dacoromanica.ro
B E "DE GRÂU
sobr3. şi monotorm am dori s'o îndlzim puţin
prin culori. Acestea aici sunt Înd absente. Numai
vitraliile, cele trei altare aurite ataşate pilaştrilor,
cu icoanele lor şi amvonul mai produc o destin­
dere.
Altarele ce-i drept tulbură efectul întregului,
stilul lor e in disarmonie cu al bisericii, dar În
albeaţa aceasta obsedand şi rece aduc pUţină dl­
dur3. şi dispoziţie. Amvonul somptuos sculptat
trezeşte admiraţia sincer3. pentru arta barod a
veacului al XVIII-lea. Din nefericire numele
sculptorului a rămas necunoscut. In arhiva bise­
ricii nu găsim nicio urmă despre meşterii dintre
anii 1718-50, cari au Ucut aranjamentul nou din
interior. Doar unul din altare, prin faptul că
poartă armele conţilor Haller, ne face să-i b3.nuim
provenienţa: a fost pus foarte probabil de contele
Ioan Haller, guvernator al Ardealului În această
vreme.
Cu totul altă impresie trezeşte în privitor semi­
cercul turtit al arcului de triumf şi bolta în cruci,
scundă, a absidei. Pard o putere uriaşe ar apăsa
clădirea, care toată gravita În sus odinioară şi cu
ea deodată sufletul dornic de admiraţie şi in3.l­
ţare. La început şi această boltă se înălţa in ogive,
dar a fost distrusă în 1489, când nişte mâini cri­
minale au pus foc bisericii. Bolta cea nouă în
1498 era gata. Se mai păstrează din ea şi azi cheia
bolţii cu această dat3. şi un Agnus Dei în colecţia
de antichităţi a Muzeului Ardelean. Dar in 1655
Turnul baroc al bisericii (l7S9)
Dupd diploma unei brrsle
şi 1698 biserica a ars din nou, iar pe la mi jlocul
veacului al XVIII-lea a fost deteriorată de un
cutremur de pământ. In urma acestor nenorociri
a fost construită apoi bolta aceasta mai joasă şi
turtită, care a compromis estetica arhitectonică a
absidei, a ciuntit semipilaştrii şi a acoperit chiar
 LUDOVIC KE '"

şi o parte din ornamentica ferestrelor. Capitele1e vind ind in 1521 şi pentrudi Între anii 1524-27
semipilaştrilor au o bogată şi bine executată orna- cardinalul Alexandru acorda printr'o scrisoare in­
mentaţie vegetală, dar mai ales două din ele, dulgenţă celor cari vor împodobi biserica, preotul
unul la nord, altul la sud, prin scenele lor de acesta a crezut de bine să merite această ingă­
vânătoare reprezintă cele mai vechi probe ale duinţă şi să-şi perpetuieze numele cu această
plasticei decorative in Cluj. Păcat că toate acestea prelioasă operă a Renaşterii, care În genul ei a
stau azi îngropate într'un strat gros de var şi şi rămas unică in Ardeal.
numai o eventuală restauraţie le-ar mai putea
scoate la lumină şi pune în valoare�
Azi adevăratele valori artistice ale sanctuarului
a d r b cr i şi
�i[:� �( lu� �� : p!d:usS:, �!�� le m��r:;��� ���
numentalului Matei Corvinul din faţa de sud a
bisericii. Altarul principal nu e mai vechiu de un
pătrar de veac, o lucrare cu câteva motive gotice
şablon, fără niciun suflet sau avânt artistic. Tronul
şi stranele sunt şi ele produse mai noui, neogotice.
Cu atât mai mult surprinde şi reline atenţia cea
mai bogată uşă de sacristie creată de Renaşterea
din Ardeal. O aproape frenetică bucurie de viaţă
se desprinde din ea, deşi a luat fiinţă intr'un timp
foarte trist: tocmai pe când Ungaria trăia urmă­
rile dezastrului dela Mohaci (1526). Data (1528)
stă şi azi săpată sub lemnul care acopere partea
de sub chenar a intrării. Chenarul are la baza de
vest emblema orasului Cluj in scut Renaştere, iar
la cea de est pe' a donatorului - pelicanul hră­
nindu-şi puii cu sângele său. Deasupra lor pe
amândouă laturile se inşirue pe câte două rân­
duri, intr'o prodigioasă abundenţă, puni şi orna­
mentele vegetale. Capitelele ce se formează în col­
ţurile de sus ale chenarului au o ornamentaţie de
larve şi plante, iar În spaţiul care se întinde intre
ele dăn\uiesc şase ingeraşi. Deasupra lintelui, îl1:
arc, se îmbulzesc iarăş Într'un şir intreg putti
jucându-se cu ghirlande de flori. Podoaba de
ramuri şi pasări de pe cornişa. care:i Î,;chide. in
arc a că.zut în mare parte, de SIgur in tImpul 10-
cendiilor. Din luneta îngustă, care se formează

U,a sacrisliei din J597. Folo/flm, Cluj

In oricare parte am privi putem constata rotuş

că interiorul e destul de sărac in elemente deco­
rative de piatră. Excepţie fac numai intrarea sa­
cristiei, galeria orgei şi par�ea de s� a ':lpe1710r
laterale. Dar şi la acestea dm u�mă tntr.3rile şI-au
pierdut cu totul caracterul gO[!(:, ca. Ş.l arcul . de
Bisericanrl [um,pt:1a

triumf. In nava centrală nu g3Slm DlClun capitel

1800, vl%utl dinspre

sau cheie de boltă sculptată; cele câteva rozete

Sud-vest

Între cele două grupuri pline de mişcare� apare
capul serios, magistral executat, al U!1U1 pr�ot
care ţine in mână o banderol3 cu mscnpţla:
D.(ominus) Joannes Cly(n) (Klein). Nu,?ele ŞI
figura sunt ale unui preot, pe care-I găSim ser-
ale bolţilor din navele laterale şi de sub cor nu
pot trezi decât dor�nţa de � le vedea. în număr
mai mare. Decorunle eraldlce sunt ŞI ele foarte
puţine. Aşezate in interior, in locuri vizibile, sunt
abia patru steme. Din acestea dcu3 sunt stemele

www.dacoromanica.ro
", BOABE
ţării iar celelalte două sunt familiare, neidentj·
ficate. Semnul cuprins În scut de pe bolta bazei
turnului de odinioară e probabil semnul lapidar
al meşterului care l-a clădit. Se mai putea vedea
de altfel şi pe o piatră de mormânt, desprinsă
din pavajul bisericii, dispărută acum. .In camera
Semn lapidar-monogram din chenarul intrlirii celei
mici dala Sud. Desen de Ladistau Debreczeni
boltită dela sudul intrării principale stă şi astăzi
in cheia de boltă blazonul preotului Grigore
Slewnig cu literele iniţiale ale numelui său. Tot
aici se menţin Încă şi. câteva frânturi de frescă
din veacul al XV-lea, care cu toată probabilitatea
se dataresc tot activită\ii acestui preot.
Alte fresce, sculpturi sau orice fel de rămăşiţe
artistice mai preţioase decât cele pomenite nu
sunt; dintre altarele baroce se distinge puţin doar
www.dacoromanica.ro
DE GRÂU
al Sf. Iosif. Golurile artistice pe care le-au lăsat
incendiile pustiitoare din evul mediu şi apoi ico­
noclasmul protestant, zelul primei jumătăţi a
veacului al XVIII-lea, nu le-au putut umplea decât
în parte. Dar şi acesta s'a stins în curând, pentru
ca să reînvie abia la Începutul veacului nostru,
când cu o nouă sârguinţă s'a încercat, dacă nu
prin opere de Înaltă valoare artistică, totuş prin
câteva elemente structurale, o suplinire a negli­
jenţelor trecutului.
Biserica de şase sute de ani are o istorie bogată
şi variată. Câteva momente le-am şi văzut. Din
primele două veacuri ale existenţei ei ne-au rămas
prea pUţine date scrise. In afară de diploma din
1349 amintită, cunoaştem bula papei Bonifaciu
VIII, din Decemvrie 1400, în care acordă indul­
genţă pe o sută de zile celor ce vor jertfi pentru
intreţinerea bisericii; iar din altă bulă a lui ştim
că în vara anului 1401 într'o latură a bisericii era
o statue a lui Isus rugându-se pe Muntele Măs­
linilor. Din veacul al XV-lea au rămas câteva
testamente şi invoieli in legătură cu biserica. Al­
tarele erau ingrijite şi inzestrate pe atunci, după
obiceiul din evul mediu, de corporaţiile care-şi
luau anume această însărcinare. Astfel altarul Sf.
Mihail, deci altarul principal, încă in 1422 era
susţinut de măcelari. Breslele (coetus, cehatus)
constituite pe meserii identice sau deaproape În­
rudite, prin servirea în comun a câte unui altar,
şi-au păstrat până târziu caracterul eclesiastic ală­
turi de cel industrial. Cu totul l-au pierdut abia
după Reformă, rămânând de atunci încoace numai
industriale.
Adepţii Reformei au pus stăpânire pe biserică
pentru întâia dată in 16 Martie 1556. Preotul ei
era pe atunci înflăcăratul şi îndrăzneţul inovator
Francisc David. Elanul său reformator nu s'a
putut opri la învăţăturile lui Luther şi în curând
nici la ale lui Calvin, ci a străbătut inainte până
la unitarismul care opune trinităţii fiinţa unitară
a singurului Dumnezeu. Leagănul acestei creaţii
radicale şi puritane a Reformei, in Ardeal, a fost
această biserică, iar Francisc David a devenit
primul ei episcop. Incepând cu el biserica a rămas,
doar cu o mică intrerupere (Ianuarie r604-Iulie
1605), 150 de ani în stăpânirea acestei confesiuni.
Şi deoarece credincioşii erau parte Saşi, parte
Unguri, În biserică se oficia, alternativ, în amân­
două limbile. In anul in care judele oraşului era
Sas, dreptul de a servi în biserica cea mare era
al Saşilor, iar Ungurilor le rămânea biserica cea
mică de alături. In anul următor când, după con­
venţia încheiată încă pe timpul regelui Matei
Corvinul, judele era ungur, se inversau şi drep­
turile. După incendiul pustiitor din 1698 credin­
cioşii n'au mai putut reface, nici cu ajutorul re­
monstranţilor olandezi, Înrudiţi in credinţă, decât
biserica cea mare, rămânând ca cele două părţi
 LUDOVIC KELEMEN: BISERICA SF. MIHAIL DIN CLUJ
n e ia ş e ă
�i �� !:��rs��J ��a � a���:i �� ;i:�;jf: ���:
rilor. In cursul celor 150 de ani de stăpânire un
şir lung de episcopi şi preOţi renumiţi au propo�
văduit din acest loc sfinţit credinţa, intre ei pro�
filându-se mai ales figura lui Francisc David,
care prin activitatea şi moartea lui de martir a
ajuns să fie venerat de unitarii din lumea Întreagă.
Incepând cu anul 1690, decdată cu stăpânirea
Habsburgilor in Ardeal, s'a început şi acţiunea
de convertire a catolicismului şi abia după un
sfert de veac biserica a fost smulsă cu forţa din
mâinile unitarilor. Catolicii au găsit-o însă la
drept vorbind, aproape goală şi toată înzestrarea
interioară au trebuit să o ia dela Început. In această
muncă şi-a câştigat mari merite (dela 1738 încoace)
canonicul Ioan Bir6. Turnul cel mare s'a ridicat
in veacul trecut, sub abatele Ştefan KedlJes, iar
aranjamentul neogotic şi vitraliile sunt mărturii
ale activităţii abatelui Dr. Ioslj Hirschler.
De timpul stăpânirii de un veac �i jumătate a
protestanţilor se mai leagă şi alte ammtiri istorice.
Regina Isabella, văduva regelui Ioan Zapolya,
nu mult înainte (21 Iulie 1551) in această bise�
rică a deslegat pe Ardeleni de ;urământul de cre�
dinţă, iar la intoarcere (23 Octomvrie 1556) tot
aici a primit Închinarea lor şi a luat puterea.
Mulţi principi ardeleni aici au fost aleşi - intre . Cluj
cei mai de pe urmă (23 Octomvrie 1613) Gabnel
Bethlen, unul din cei mai mari.
In timpul Prindparului ardelean (1540--1690),
Altarul principal cu crucifixul lui Ioan Fadrusz.
www.dacoromanica.ro
din cele vreo 80 de diete cele mai multe s'au des­
făşurat Între aceste ziduri şi nu odat3 s'au adus
aici hotărîri decisive pentru soarta ţării �i locuito�
rilor ei. In criptele şi pământul bisericii, dela în­
temeiere şi până acum, au primit loc de odihnă
cu sutele preOţii şi laicii cari au contribuit la
clădirea şi intreţinerea ei. Multe personalităţi ale
vieţii publice ardeleneşti aici sunt Înmormântate.
Dar locul lor de odihnă - începând cu al lui
Petru PetrolJici, puternicul sprijin al Zapolyeşrilor,
şi continuând cu al marelui episcop unitar-azi
e, În cele mai multe cazuri( necunoscut.
Sutele de ani cari s'au perindat au zugrăvit in
brun zidurile bătrânei clădiri. Pe pietrele dela
uşi şi ferestre, ici�colo, semne lapidare cifrate
aşteaptă o deslega re. Lespezile de pe morminte,
intrebuinţate in pardoseala bisericii, ascund şi ele
pentru viitor, fără Îndoială, surprize interesante
despre trecut. Viaţa prezentului se deapănă în
jurul ei şi din sutele de credincioşi cari se roag3
zilnic in ea şi miile cari ii curg in jur, doar
câţiva se gândesc, privind acest monument . �e
şase veacuri, la micimea omului, la vremelrucla
fiinţei şi creaţiilor lui În raport cu Dumnezeu,
care singur e etern şi întru pream1irirea căruia se
înalţă şi acest templu.
LUDOVIC KELEMEN
Pro{uor ti .rhlvar
didftll�b;:r.;t��rJ
Foto/ilm, Cluj
 MUZEUL SASESC AL ŢARII BÂRSEI DIN BRAŞOV
Lipsa tot mai sim{ită a unui muzeu in Braşov,
a stârnit adesea, începând dela intrarea în secolul
nostru, părerea de rău a străinilor celor mulţi
aflaţi în trecere prin oraş. Aceast3 mişcare a
oaspeţilor se făcea tot mai mare şi cu toate d
primăriainfiinţase pentru ei un birou de informaţii
<lnume şi alte îmbunătăţiri, muzeul se arăta tot
mai trebuincios. In afară de Biserica Neagră,
cu odoarele şi covoarele ei, oaspeţii Braşovului nu
puteau să mai vadă decât coleqiile particulare
ale câtorva cetăţeni, ceea ce era destul de greu,
pentrucă proprietarul nu se găsea totdeauna
acasll sau n'avea timp să-şi arate lucrurile..De
aici a ieşit gândul punerii la un loc Într'un muzeu
a colecţiilor existente.
Acum 25 de ani, la 3 Februarie 19oB, şase bra­
şoveni au întemeiat Societatea Colecţionarilor Bra­
şovului, in scopul înjghebării cu puteri unite a
unui muzeu. Noi arătaserăm incă dinainte că el
urma să fie un muzeu local, şi ca atare trebuia să
fie desvoltat şi în viitor. In aceeaş primăvară. a
www.dacoromanica.ro
fost cu putinţă să inchiriem două mici odăi în
curte, în casa Rosenanger (Prundul Rozelor) Nr.
6, care, atât cât îngăduia cuprinsul, au fost um­
plute cu dulapuri şi obiecte. Totodată s'a anunţat
timpul de vizitare, s'a aşezat un registru pentru
străini şi « Muzeul Societăţii Colecţionarilor Bra­
şovului l) a putut să fie văzut. Insufleţirea şi dorul
de noui fapte Între membri s'au făcut tot mai
mari, mai ales când n'au întârziat răsunetele bine­
voitoare. Intre întâii vizitatori s'au găsit învăţaţi
din ţară şi din străinătate, care ne-au dat indemn
şi ne-au lăudat lucrările. Intre aceştia se număra
unul din Austria şi altul din Anglia, cari, când
au revăzut Braşovul şi Muzeul după câţiva ani,
s'au umplut de bucurie faţă de creşterea colecţiilor.
Dar în acelaş timp trebuia să se caute să se deş­
tepte luarea aminte pentru operă a unor cercuri
cât mai mari din populaţia săsească, să se desco­
pere mijloace băneşti şi să se afle încăperi mai
largi ca să se adauge celelalte colecţii. Greutăţile
se făceau tot mai anevoioase. Un pas mai departe
 JULlUS "�O

insemna mutarea în clădirea Rossmarkt (Str. Gh. riceşti care se aflau în el. Fără această mărini­
Bariţiu) Nr. 2, la Paştile 1909. O colectă ne-a moasă şi inţelegătoare bunăvoinţă faţă de dorin-
adus o sumă Însemnată cu care am fost în stare
să facem tot felul de cumpărături, dulapuri, mo­
bilă, scaune, scări, scânduri, rafturi, unelte deo­
sebite, dela cui şi ciocan până la cleşte, secure şi
foarfece, prosoape şi rufărie, eprubete pentru apa­
rate şi multe alte lucruri. Au luat naştere atunci
şi o secţie istorică, etnografică, preistorică, geolo­
gică, botanică, zoologică şi o sală de depozit.
S'a aşezat şi o cameră de lucru (Iaboratoriu) În­
tr'o fostă bucătărie.
Statutele Societăţii Colecţionarilor Braşovului
au fost aprobate la 25 Martie 1912 de Ministerul
de Interne ungar, şi întărite mai târziu În aceeaş
formă de Ministerul român. Incepând de atunci
Muzeul a luat numele de «Muzeul Săsesc al Ţării
Bârsei )). In acelaş an el a organizat o expoziţie
de insecte În sala de patinaj, care a deşteptat
mare interes in public şi a fost cercetată timp
de două săptămâni de 2.315 vizitatori.
Materialul a fost dat de colecţionarii Braşovului
şi a fost alcătuit din mai multe mii de insecte,
mai cu seamă cărăbuşi şi fluturi din toate conti­
nentele În mai bine de 200 de cutii. Numărul
membrilor ajutători a crescut in anul acesta la 246.
In anul următor 1913 Muzeul a fost aşezat pe
o temelie cu totul nouă prin unirea cu Muzeul
gimnaziului şi prin punerea la îndemână În acelaş
timp şi fără plată a catului al doilea atât al ve­
chiului gimnaziu cât şi al localului bibliotecii ve­
cine. El se putea intinde in voie in cele zece în­
Mu�eulSăse
sc
al Ţăr

căperi mari, cărora li se adăoga şi mai multe al- ţele membrilor, a comunităţii Honterus, de sub con­
ducerea vene­
Planul Muzeului ratolui domn
vicar episco­
1. BrasovuJ de aJl:ădahi V.VI. Colecţia zoologica
pesc şi pa­
roh al oraşului
II. Arme şi produse de alelăcSwsilor. VII. Preistorie Franz Her­
furth şi a celor
•
�i Aer.rilor. VIII. Etnografie
"I.Antlcl1it�ţ! biserICesti. IX. Colecţia zoologica doi epitropi,
1I�'laborator si biblioteca .. X. Botanica consilierul co­
IV. Secţia geoloyică. XI. folklor săsesc mercialSamoil
Schiel şi a
d-Iui Mihail
� Ongyert, ridi­
carea Muzeu­

ma
IX X

� VI I XI
� V'"
lui Săsesc al
Ţ3rii Bârsei
nu s'ar fi pu­
tut implini aşa
de repede. In
1 II
acelaş t i m p
III 1- IV V VlI onoratul pres­
biteriu a dat
Bastionul Ţe·
tele mai mici. Ceea ce i-a fost de mare folos a fost s3torilor cu Îndatorirea d se ad3postească
oferirea gratuită a localului şi a colecţiilor bise- în el obiectele din Muzeu potrivite cu acest

www.dacoromanica.ro
'40 BOABE
loc şi să se deschidă pentru copii. S'au aşezat
acolo Într'un lapidariu diferite pietre cu inscripţii,
cadre de uşi şi de ferestre de piatră, iar mai târziu
Intrilrca
bş iineunpăstrat
număr de unelte agricole. Bastionul Încă
În forma lui veche, din brâul de În­
tărituri al Braşovului, face s.3 fie v.3zut. El e des­
chis zilnic Între orele 9--16. In acest an şi in
anul următor 1914 societatea a fost foarte prinsă
cu luarea în primire şi cu mutarea colecţiilor bise­
riceşti sau ale sale proprii, când a izbucnit războiul
şi lucr.3rile s'au incetinit pentru ca peste pUţin
timp să fie cu totul intrerupte. Trec peste anii
rhboiului cari au adus multe neajunsuri, fără ca
Muzeul să aibă însă vreo pierdere sau altă pagubă.
Abia în anul 1920 s'a 'ajuns atât de departe ca
Muzeul, care a păstrat numele de « Muzeul Să­
sesc al Ţării Bârsei », să fie deschis wlemn in
încăperile de astăzi. Au fost faţă prea onoratul
Domn vicar episcopal Franz Herfurth, câţiva re-
www.dacoromanica.ro
DE G RÂU
prezentanţÎ ai autorităţilor, presbiteri şi membri
ai comunităţii bisericeşti evanghelice, mulţi spri·
jinitori şi prieteni ai acestor silinţe precum şi
membri ajutălori şi membri obişnuiţi ai
Muzeului. Directorul Muzeului, Julius
Teut�ch, a salutat pe cei prezenţi in
numele societăţii, a descris activitatea
ei în cei doisprezece ani dela înfiinţare
şi a arătat cele mai calde mulţumiri
prea onoratului vicar episcopal şi pa­
roh al oraşului, Franz Herfurth, ca şi
intregii comunităţi Honterus, pentru
sprijinul la lucrări. După aceea a luat
cuvântul parohul oraşului, Herfurth,
şi şi-a exprimat dorinţa, in calitate de
reprezentant al şefului comunităţii bise­
riceşti evanghelice, ca acele colecţii
să deştepte viaţă şi suflet în privitor
şi să ajungă o putere de apărare a
poporului săsesc.
Directorul Teutsch a poftit pe cei
prezenţi să viziteze Muzeul şi le-a
servit drept călăuză prin secţiile lui.
Vizitarea a ţinut două ceasuri intregi
şi a stârnit în cei mai mulţi oaspeţi
bucurie şi mulţumire, a adus societăţii
laudă şi recunoaştere şi a impus în
acelaş timp indatorirea ca să nu se
uite niciodată lozinca ei: cercetare,
strângere, învăţătură.
Vrem să încercăm să facem şi aici o
repede trecere prin toate sălile. Incă
dela intrare, la poarta de fier din catul
al doilea, se vede anul de infiinţare:
rgoB. Din această sală, care are nu­
mărul II, întâia uşe din s.tânga duce
in sala de lucru şi în bibliotecă. In ea
se găsesc 8 dulapuri cu vreo 4.000 de
volume, biblioteci de specialitate de
botanică, geologie, preistorie, etnogra­
fie, traru.ylvanica, muzeologie; un du­
lap e cu manuscrise, iar altul cu hărţi
şi fotografii. Intr'un dulap mar� şi
in trei lăzi sunt adăpostite monetele şi medaliile, cele
mai multe copii galvano-plastice de monete din
Transilvania, Austro-Ungaria, România (Ţara Ro­
mânească şi Moldova), Serbia, pe lângă un nu­
măr mai mare de monete greceşti şi romane, un
total de vreo 12.000 de bucăţi. In partea din faţă
a Încăperii e un birou pentru director şi o masă
mai mare cu două locuri pentru asistent şi un co­
laborator. In partea dinapoi sunt două mese de
lucru pentru preparator şi conservator. Aceasta e
singura sală În care se face cald şi există lumină
electrică.
Ne întoarcem În sala II, în care se găseşte, la
mijloc, in dreapta, intrarea in cea mai mare sală 1
« Vechiul Braşov ». Aici e aşezat modelul in gips
al oraşului, la care au lucrat un an profesorul
 JULIUS TEUTSCH: MUZEUL SASESC AL TĂRII BÂRSEI DIN BRASOV
de desemn şi sculptorul academic Friedrich Her·
mann împreună cu sOţia şi cu fiu-său. Macheta
arată oraşul interior din sec. al XVII-lea, cu intă-
riturile, bastioanele, cu turnurile, cu pOrţile cele
mari şi cu inaltele ziduri. El a fost asediat În mai
multe rânduri, dar n'a fost luat niciodată. In 1689
a ars intregul oraş, cu care prile j au murit 300 de
oameni şi au fost nimicite de foc nepreţuite ca·
mori, ca tipografia şi formele de tipar ale reforma·
torului Honterus, biblioteca lui şi mii de alte
lucrări. Pe peretele din stânga intrării se vede sub
sticlă şi in ramă steagul de mătase al oraşului din
anul 1686, cu stema pictată pe mătase: un trunchiu
de copac cu rădăcini şi de�upra coroana. Urmează
«
cele două dulapuri Cetăţeanul şi Cetăţeana ),
pline cu toate obiectele în legătură cu cele două
sexe. La bărbaţi, de pildă, se întâlnesc scrisori de
boierie, porturi, cântar de aur, instrumente ehi·
rurgicale, ceasornice · de soare - de buzunar, tu-
buri, microscoape, lupă, arătător de vreme, hărţi;
pe pereţi, deasupra dulapurilor, se găsesc portrete
• Vechiul Bf.1�Ov.: Stugul şi mini;uura BraiOvului
de femei �i bărbaţi in îmbrăcăminte săsească. La
peretele dm fund se găsesc lăzile de breaslă şi de
vecinătate, care sunt împodobite de cele mai multe
www.dacoromanica.ro
'4'
ori cu lucrări de aplicaţie sau in relief şi cu gar­
nituri iscusite, vrednice de marele rost pe care
l-au avut. Deoparte şi de alta a lungii vitrine dela
intrare se desfăşoară două steaguri roşii puternice,
la dreapta steagul de mătase al breslei măcelarilor
din anul 1730, cu emblema pictată pe el a mese­
riei lor, şi la stânga privitorului steagul ţesătorilor
din anul 1628. In vitrină sunt aşezate obiectele,
cele mai multe luate din lăzi, in legătudi cu bres·
lele şi cu vecinătăţile. In alte două dulapuri sunt
unelte de alamă, aramă şi cositor. Copiile mone­
telor turnate in Braşov la începutul sec. al XVII·lea,
dela 160r până la t69o, groşi, taleri, taleri dubli
de argint, t, 5, 10 ducaţi de aur se găsesc Într'un
pupitru, împreună cu monetele comemorative şi
medaliile celor mai însemnate intâmplări ale ora­
şului. Sub portretele judecătorilor de demult
se vede intr'o vitrină-pupitru mică sabia in
trei muchi şi teaca, sabia de onoare a fostului ju­
decător, dovadă a puterii de viaţă �i de moarte.
Gravar pe ea se citeşte anul 1549 ŞI numele foş·
t 1�' :
ăto'i i .Ot3 Ş UIU ·' · T o' ă �i° fu i � !�
,d II
, ă l eneTt ,. n e3 d , . '
, " nă
vederi din oraşul vechiu, de case de demult, dă·
'4' BOABE
• Vechiul Br�v.: Ceti\e;lnul ,i Cer'-Ieana
intrării dăm de arme: lăncii halebarde, căngi şi
fiinte de metereze, puşti cu cremene, iar in du­
lapuri, pungi de şei pentru pistoale, armuri, pis­
toale din toate timpurile, săbii, cornuri de pul­
bere din pământ, coarne de cerb, ghioace ghin­
tuite, lucruri care vorbesc de vremuri grele r,3,z­
boinice. Pe dulapuri stau căm.lişi de zale, căşti
şi couuri din sec. al XVII-lea. In stânga, pe pe­
rete, sunt aşezate uneltele de casnă şi paloşele de
călăi, păstrate din Evul Mediu. Cele patru «ste­
guleţe roşii ale bieţilor păcătoşi t, prinse afară
pe vitrine, se purtau inaintea criminaliJor duşi
către locul de execuţie. Pe pereţi sunt atâr­
nate firme de ospătării şi de cârciumi, legături
de fier de uşi, broaşte de porţi şi de uşi, la­
căte, chei mari şi pe podele se găsesc părţi de
g 1 ţ an din 1672 cu o
f��bi�i �: !��J� � ��i � �� � i
�a i ă ă t
Sala III adăposteşte antichităţile bisericeşti des­
pre care a scris la timp, cu pricepere şi în amănunt,
oprindu-se la cele mai bune şi preţioase bucăţi,
www.dacoromanica.ro
DE GRAU
cutul şi preţtiitul nostru pictor Eduard Morres a
a a t u
��� �ă!� :n��:i� f�:��! :�:::�' cl� ��� ;
acestei seqii. Un alt altar îmbrăcat in aramă şi pic­
tat înfăţişază pe Christos inaintea iadului, cum
stă sub crucea biruinţei În poarta crăpată şi nă­
ruită, iar bărbaţii, femeile ş i copiii nemântuiţi se
rostogolesc între monştri fioro�i, cari se Întind
către Mântuitor cu feţe groazmc strâmbate. Pro­
babil că e vorba de o operă de artă a unuia dintre
cei mai buni aurfăurari ai noştri.
De mare valoare sunt odăjdiile rămase in parte
încă din vremurile catolice ale bisericii noastre,
pluviale şi casule, din brocate de Damasc, de
mătase şi de argint, din sec. al XV până în al
XVIII-lea. S'a mai păstrat deopotrivă şi un fru­
mos crucifix, un potir şi un bogat acoperământ
') Dt, Erhatd Anton.i, I Munul shesc al Tlirii Blrsei
dupli cuprinsul lui. <10 limba germaoli), Kliogsor, revistli
lransilvlioeaoli, 1930, Nr, 6.
 JULlUS TEUTSCH: MUZEUL SĂSESC AL TĂRII BÂRSEI DIN BRAŞOV '43

de altar, cusut cu aur, din secolele al XVI-lea mai cu seamă insecte. In acest loc urmează să se
până in al XVIII-lea. Un mic altar dela Biserica aşeze vestita colecfie de gândaci Deubel, după ce
din deal Sf. Martin din Braşov, dăruit de Sara Rauss membrul societ31il Friedrich Deubel, fabricant de
În 1685, împodobeşte colecţiile bisericeşti. Familia salam, a murit de curând in vârstă de 88 ani şi
Rauss era foarte Îndmurată şi În vază la Braşov a Iăsat·o moştenire Într'o stare desăvârşită. Deubel
În sec. XVII, XVIII şi XIX. Martin Rauss, preot şi-a câştigat nepieritoare merite faţă de poporul lui şi
al Bisericii din deal orbit cu totul de pe urma faţă de Muzeul S3sesc al Ţării Bârsei. Sunt câţiva
unei boli grele Încă de copil, a învăţat ca atare ani de când el şi-a d3ruit liceului Honterus colecţia
în şcolile noastre şi a fost mai târziu, cu toată europeană de gândaci şi acum ne-a lâsat coleqia
această lips3, unul din cei mai înv3ţaţi şi mai iu­ transilvăneană împreun3 cu preţioasa corespon­
biţi predicatori ai Braşovului. denţ3 pe care a ţinut-o în cursul unei lungi vieţi
Printr'un coridor îngust ajungem in catul al cu mulţi savanţi cunoSCUţi. Dela Deubel ne vine
doilea al c13dirii vecine� care a fost plănuită şi şi o bogată colecţie de melci şi de scoici şi o coleqie
c1ăditâ ca muzeu, aşa cum se poate citi in litere tot aşa de mare de fluturi de zi şi de noapte din
mari pe fruntea casei. Pătrundem în secţiile de Transilvania. Intre preparatele in alcool se găs�c
ştiinţe naturale. In sala 1 Dr. Erich Jekelius, un mulli şerpi veninoşi, năpârci de diferite culori şi
membru preţuit al societăţii noastre,
râ ui i iin f b
�e� �i� �e�ţi� ���io�i��. i�:�'u� ���
lap se găsesc feluri de roce care au alcă­
tuit scoarţa pământului prin erupţii
vulcanice sau prin depuneri ale mării
şi ale vântului precum şi sedimente
vegetale şi animale.
Intr'alt dulap se poate urmâri distru­
gerea rocelor de apâ, prin schimbare a
temperaturii, îngheţ, organisme (ddă­
cini de plante) şi prin Întinderea re­
giunii carstice. Colecţia rocelor din
Ţara Bârsei numâră multe �i frumoase
P e r
f::e� ::;o�:�tl �a:���� rin:::
rul, ursul cavernelor, capra de piatră,
cerbul, căprioara, ne duc treptat În
epoca diluvială a Ţării Bârsei, in care
am d�coperit urme de nedg3duit ale
omului din vremea glaciară, contim­
poranul mamutului, cu uneltele de cre­
mene din valea Cremenei de pe Buzău.
Lămuriri scurte Îndrumeazâ pe privitor
În faptele �i manifestările naturii, aşa
as
��câ�el o��i"�c!r�at�im�-Ş�oţ��n�f: â;
căpetenie ale geologiei. O scurtă că­
lăuză a geologiei Ţării Bârsei, alcătuid
de Dr. E. Jekelius, uşurează inţele­
gerea celor văzute.
Colecţiile zoologice sunt adăpostite
in sălile V, VI şi IX. Sala a V-a (U- Amichillţi bisericqli
prinde păsările şi din lips3 de loc in altă
parte şi 2 dulapuri cu cranii şi schelete de ani­ vipera neagră a iadului, pe care i-a prins Deubel.
male. Păsările sunt toate din Ţara Bârsei, chiar El ii prindea de cele mai multe ori cu mâna şi pove­
acelea care îşi au patria departe În miazănoapte, stea adesea colegilor emo\,ia pe care a avut-o el
ca scufundarul polar şi lebăda cântâtoare, sau nu şi insoţitorul odat3 când şarpele i-a scăpat. Pupi­
rămân aici decât scurtâ vreme, cum sunt pescă­ trul adăposteşte colecţii biologice.
roşul şi alte asemenea sburătoare de trecere. O altă A treia sal3 a colecţiilor zoologice este a IX-a,
pasăre, care stă să piară, este foarte rarul vultu.r care adăposteşte mamiferele, ca: ursul, lupul, mi­
bărbos, care abia se mai întâlneşte în CarpaţI. streţul. căprioara, vulpea, viezurele, pisica sălba­
Toate au fost Împuşcate aici. In ,"ala a VI-a sunt tid, năpârca, biberul şi micile rozltoare, şoarecii,

www.dacoromanica.ro
'44 B O A B E
hârciogul, şobolanii şi apoi ariciul, nevăstuica,
hermelina, dihorul.
In sala următoare, X, mai mică decât celelalte,
se găseşte ierbariul membrului de onoare, Dr. h.
c. Praf. Iulius Romer, care cuprinde zece mii de
frunze de plante europene şi cele mai multe tran-
Altarul dlruit de Sara Rauss
in 1685 Bisericii din deal Sf. Martin
silvănene. Portretul lui Romer pictat de H. Morres
priveşte din perete. Tot aici se găseşte o colecţie
de seminţe ale copacilor noştri de pădure şi dife­
rite curiozităţi vegetale.
Preisroria se află În sala VII. La inceputul
secolului un grup de colecţionari mai în vârstă şi
mai tineri s'a indeletnicit cu «ştiinţa săpatului »
şi a incercat să cerceteZe practic Ţara Bârsei şi
ţinuturile vecine.
Pentrucă le lipseau mijloacele băneşti cerute de
săpături, fiecare a pornit singur cu sapă, lopată
şi târnacop ca să scobească pămânlUI, ceea ce din
punct de vedere al sănătăţii le-a prins foarte bine,
dovadă că şi astăzi după zeci de ani îşi aduc aminte
cu bucurie de zilele frumoase ale unor cercetări
folositoare şi altora şi lor. O deosebită bunăvoinţă
a soartei a făcut să putem arăta descoperiri din
toate culturile preistoriei, care pun în plină lumină
icoana trecutului.
Mergând dela stânga spre dreapta, dela dulap la
dulap, incepem cu omul care omora in valea Creme­
nei a Pasului Buzău, mamutul, bisonul, renul, calul
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
sălbatic, găsea acolo cremenea şi o schimba în unelte
pe micile poene înalte. La o adâncime de 163 de
cm. am găsit vetrele de foc ale omului Aurignac
şi lângă ele ciocanele de piatră, materialul brut,
multele lame, răzuitoare, dalte, scoabe, burghiuri
ş. a., şi multele ţăndări dela cioplitul uneltelor şi
armelor. Grupele următoare sunt descoperiri din
staţiile înrâurite de miazlnoapte sau chiar ale
emigranţilor veniţi din acele părţi, cari s'au aşe­
zat pe munţi in jurul Braşovului şi cărora le dăm
numele de « cultura Curmăturii Locurile săpate
fac parte din epoca pietrei şi aramei şi se aflau la
)}.
Carieră, la Dealul Sprenghiului şi la Curmătură.
Pe Olt s'au găsit oameni cari-şi zugrăveau corpul
şi aveau o ceramică bogat colorată de forme aparte
şi împodobită cu motive noui. Aşezarea de căpe­
tenie este Ariujdul din Trei Scaune cu cele trei
mici anexe : Gorganul dela Bod, Gorganul dela
Hărman şi Gorganul dela Feldioara, toate din
judeţul Braşov. Se poate presupune că un val mai
nou de cultură de miazănoapte le-a adus acestor
Traci iubitori de culoare casele pătrate şi gaura
de mâner a topoarelor de cremene, pe când poporul
Schelet preistoric: din Tara B.5.rsei
care urca dela miatăzi-răsărit Oltul le-a făcut
dar in schimb Împodobirea policromă, arderea va­
selor În cuptoare de olar, Înmuirea lutului şi tatu­
area corpului, pentru care putem aduce dovadă
culoarea roşie (ocru de fier), sigiliul şi âcele de os.
ca
 jULIUS TEUTSCH: MUZEUL SĂSESC AL ŢĂRII BĂRSEI DIN BRAŞOV
Fapt e că la multe aşezări cu ceramică pictată ră­
măşiţele unei «culturi a Curmăturii » se găseau
pe deasupra ca o rouă: Mai avem apariţiile din
alte părţi, cum sunt cele dela Feldioara şi din
peştera Amlaşului ca şi staţia de La Tene timpu­
rie la Stâncile lui Solomon, Intre pietre din Bra­
şov dar nu ne putem opri mai stăruitor la ele.
Mormintele descoperite până acum in Ţara
1
Bârsei pot fi împărţite in două grupe;
Morminte cu schelete.
a) In pământ deadreptul: Noua, Bartolomeu;
I.
b) In sicrie de piatră : Braşov, Stupini, Codlea,
Hălchiu, Vulcan, Ghimbav.
2. Morminte arse (urne).
Braşov, Dealul Sprenghiului, Bartolomeu, Cri­
stian, Sânpetru, Rotbav.
Câteva morminte arse şi părţi de morminte
cu schelete fără sicrie se pot vedea în dulapul
N-ruI 9·
La N-rul 10 sunt expuse lucrurile desgropate la
Grădişte lângă Râşnov, găvanul de frecat cu pi-
stil de marmură, două agrafe de bront, un vârf
de lance şi vârfuri de săgeţi, de fier, apo.i l,ucruri
răsleţe, un ulcioraş de bronz dela CflStlan, o Zizin în judef.ul Braşovului, figuri de pământ (ju­
tiparniţă de bani dela Bartolomeu şi reproducerile
după drugii de aur dela Crasna din Pasul Butăului,
La N-rul se vede chiar dela intrarea în sala
preistorică sarcofagul aşe4<lt deacurmetişul, cu
Il
un craniu bine păstrat, din curtea unei case dela
începutul străzii Voevodul Mihai. A fost găsit
de lucrători la nişte săpături de canalizare.
www.dacoromanica.ro
'45
Din lucrurile răsle�e amintim securea de aramă
din apropierea fabricii de 4<lhăr dela Bod, securile
de aramă dela Cristian şi Codlea, securile de
bronz dela Braşov, Stupini, Hărman, Hălchiu şi
depozitul de bronz alcătuit dintr'o sabie, teasc
şi două vârfuri de lance. Urmează şi o brăţară
dela Rotbav.
Vine acum sala VIII, în care e aşezată etno­
grafia Ţării Bârsei. Incepând dela dreapta întâl­
nim in dulapurile din colţuri icoane ortodoxe, în
e C e ă eţ
fe�;:ur� c� j���i �i�$ct����� o�ie�:e �: bu��
duganul, ouăle de Paşti şi crucea gătită cu beteală.
Apoi se ,vede troaca Românilor dela porţile Bra­
şovului, q unealtă de împletit pentru facerea găi­
tanului, însemnată probă de meşteşug de casă,
de unde vine numele de «trocar ». Tot acolo
Întâlnim o figură votivă săsească din Feldioara,
un trunchiu de copac scobit ca barcă, cin de
Ariujd, un disc de olar, o piuliţă de mac, mă­
ciuci de cioban frumos crestate, pe pereţi, furci
săseşti, româneşti şi ungureşti; rechizitele dansului
Borita şi a insoţitorilor lui «Cuca (caraghioşi) din
il
cării de COpil) şi strungul Ţiganilor lingurari.
Ca incheiere dăm două vederi ale odăii ţără­
neşti săseşti, cum se mai văd foarte rar din păcate
În Ţara Bârsei, cu vatra deschisă şi cu plăcile
alb-albastre cu flori, cu blidul de meiu, cu «porcul
, t r u l n o
��a�� �rbli� � c� s������ J� d��: ;� ���p�l
'46 B O A B E D E G R A U

de drJi, ceasornicul, tablourile şi cuerul cu blide murit, pe cât s'a putut, în limba proprie, şi ca
şi căni, cu patul încărcat de perne cusute. Intr'o muzeu particular a luat o mică taxi'! de intrare
odaie nevăzută, despărţită primc'un perete de pentru curăţenie şi cheltuieli de întreţinere. Ne
scânduri, sunt două dulapuri pline de olărit ar­ pare bine că profesorii şi învăţătorii au adus la

��!� � �!������ �f �� t���� J; ! �:� � �i

deleană, pe perete atârnă multe broderii şi in U co r c r i, e
faţă întâmpină un manechin Îmbrăcat in cel mai i d � b r
vechiu port săsesc. Intr'un al treilea dulap se află ne-a cinstit in deosebi că in vara 1932 am putut
diferite părţi de îmbrăcăminte şi plipuşi in port să căIăuzim prin Muzeu pe M. S. Regele Carol II.
săsesc. Sfârşesc arătându-mi dorinţa ca Muzeul să fie
Publica�iile Muzeului au fost rapoartele anuale, desvoltat mai departe- tot ca un aşezământ re­
anuarul ieşit numai odată, din lipsă de mijloace gional, ca să arunce lumină asupra patriei noastre
băneşti, in 1925, şi monografia Ţării Bârsei, edi­ celei mai apropiate, Ţara Bârsei, după lozinca :
tatli de De. E. Jekelius, din care s'au tipărit numai (( cercetare, strângere, învăţătură 1), spre lauda spri�
»,
trei volume: « Braşovul in 1928 « Satele din Ţara jinitorilor şi al tuturora folos. In felul acesta el are să
Bârsei », in 1929 şi « Istoria economică a Ţării fie ferit să ajungă un mausoleu de vechituri sau o
Bârsei l) in 1929, o călăuză specială pentru secţia ingrămădire de curiozităţi netrebnice, ci are să ră�
geologică de Dr. E. Jekelius şi Călăuza Muzeului, mână un Institut de învăţământ şi de creştere
scoasă in trei limbi. Din nefericire, criza financiad pentru tineri şi bătrâni.
poarti'! vina intreruperii tuturor celorlalte publicaţii. Fotografii: Atelierul JULIUS TEUTSCH
Dela inceput Muzeul �i�a deschis cu bucurie O. Netoliczko, Braşov DIrEctorul Muuului
porţile tuturor celor catl au dorit să�1 viziteze. din limba ,umani
Direcţia a avut grijă ca privitorul să poată fi Iă- de BMANOIL BUCUTA

www.dacoromanica.ro
U N SAT DIN TRANSILVANIA : DRĂGUŞU L
Drăguşul, a drui scurtă înfăţişare o facem,
pe temeiul monografiei sociologice Întreprinsă
acolo de Seminarul de Sociologie al profesorului
D. Gusti, este un sat dintr'o regiune foarte deo­
sebită a României.
Ţara Oltului, cuprinsă in fâşia de pământ
dintre râul Olt şi munţii Făgăraşului, nu este
şi nu poate fi socotită deplin ardeleană. Ardealul ))
incepe de abia dela dealurile din dreapta Oltului
(l
De sigur, pe linia chiar a OItului, de-alungul
drumului care leagă Făgăraşii de Braşov şi Sibii,
satele sunt Întru câtva influenţate de Saşi. Dar
cel de al doilea şir de sate, mai din spre munte,
au rămas deplin româneşti, de o românie Înstă­
rită care ne face să ne gândim cu Îndurerată
mândrie la ce ar fi putut să fie şi satele munte-
ne e m r e t
b���l iTa�� ���%�i ;!r�: j��� ���� !i ��:��

şi acolo, peste Ardeal », nu merg « Oltenii decât lanţ de sate, a căror aşe2:3re, la mijloc intre Olt
de nevoia arendării de pământ «la Sas Dar din­ şi munte, merită să fie lămurită.
«( »

coace, de pe stânga Oltului până aproape de poa­ Agricultura acestui ţinut inţesat de sate, nu
l).

lele munţilor ce se ridică abrupt. satele, înghesuite
toate în două şiruri dense, unul chiar pe marginea
râului, altul mai lângă munte, sunt pline de oa­
meni cari au stat şi stau in permanentă legătură
cu cei din Muntenia. Este de sigur nu numai
o urmare a vechii îndeletniciri a oieritului, care
strângea pe aceiaşi munţi, sătenii de pe cele două
este aceea a Vechiului Regat, unde, pe vremuri,
pământul fiind destul şi tehnica agrară rudimen­
tară, moina, cultivarea prin desţelenire succesivă
a unor petice mari de pământ, era cea mai des
folosită. In ţara Oltului, se întrebuinţea2:ă un
sistem de (ltarlale de « călcături l) (înainte vreme,
numai două; mai de curând, trei),in care se cul­
l),

culmi fi pe toţi îi silea să plece la iernat În părţile tivă prin rotaţie, grâul şi porumbul, a2:i Iăsându-se
DunărIi întemeind acolo şi sate roiu,
cum este de pildă satul roiu al Dră­
guşului, de lângă CăIăraşi, ci mai ales
o tradiţie istorică, din vremea când
Făgăraşul era sub oblăduirea Domnilor
munteni. Tredtorul neatent poate nu-şi
dă seama că se află aci intr'o regiune
de veche cultură românească. Se va
mira poate de frumuseţea portului şi
de starea ridicată a gospodăriilor. Dar
nu le va inţelege. Ţăranii însă păstrea2:ă,
şi-ţi arată cu mândrie uneori, semnele
trecutului. In satul Veneţia, în casa
unui gospodar, am vă2:ut astfel lespedea
mare de piatră, întoarsă cu faţa la pă­
mânt ca să n'o strice ploile şi nici să
n'o vadă oricine, căci avea pe ea, să­
pată in slovă veche, amintirea altor vremi.
Ici, colo, Biserici şi Mânăstiri, cum de
pildă Mânăsrirea Brâncoveanului dela
Drăguş, fac Însă vie, pentru toată lu­
mea, pre2:enţa Domnilor munteni. U1ilJ din DrJgu�

www.dacoromanica.ro
 B O A B E D E G R Â U

».
un an, o a treia taria in «(ogor Tarlalele, la fel unele intr'altele. E şi sistemul tarlalelor de vină, căci
de mari, cuprind pământul ca un cerc larg de jur el împiedică creşterea satului peste marginile lui din
vechi (harta cadastrală din anul 1860 arată absolut aw
»,
celeaşi margini ale « intravilanului adică ale vetrii
satului, care sunt şi azi). Casele nu se pot resfira'
pe câmp, tarlaua trebuind să rămâie nesfârw
ticată. Satul se înghesuie cât poate mai mult,
ghemuindu-se in formă de cerc, ca să lase cât mai
mult loc liber tarlalelor. Doar o singură mahala,
aceea a Grădinarilor, se abate dela regulă şi se înw
tinde dincolo de cerc; totuş, nu peste taria dewa­
dreptul, ci printre tarlale, pe drumul care leagă
Drăguşul de Sâmbăta de sus. Şi atunci când sunt
prea mulţi în aceeaş casă, când greutăţile au ajuns
să fie prea mari şi gospodăria le e primejduită,
Drăguşenii părăsesc satul. Parte pleacă în vechiul
regat unde Î.i Îndeamnă, poate, vechi obiceiuri
de transhumanţă păstorească. Dar majoritatea
pleacă, sau mai bine zis pleca, in America. E ne­
închipuit de mare acest exod. Iată, din socotelile
ce s'au făcut, din totalul de 32ode case, 167, adică
mai mult de jumătate, sunt gospodării din care
cel pu{in câte un membru a fost sau este încă în
America.
De acolo, se întorc Înapoi atunci când au strâns
ceva bani şi caută awşi salva gospodăria. Dacă noui
greutăţi se ivesc, pornesc din nou pe acelaş drum,
ducând viata paradoxală a emigranţilor, cari nu
se mai pot împăca nici cu viaţa de acasă, nici cu
cea departe de casă, ci aleargă fără răgaz dintr'un
loc in altul. Psihologie destul de bine cunoscută,
dar care la Drăguş are aspecte deosebite. Pentrucă
Întoarcerea la Drăguş, pentru un astfel de (1 ame­
Poart;t din Dr;tguş
rican ), este intoarcerea într'un centru de viaţă
rurală surprinzător de puternică.
împrejurul satului. Şi cum păw
mânturile din chiar apropierea
muntelui nu sunt bune de agriw
cultură - nu mai de curând cul­
tivânduwse acolo cartofi - tarw
lalele incep ceva mai jos. Iar
seria satelor dela poalele mun­
ţilor este aşezată acolo unde a­
pele ce curg in Olt, se întretaie
cu linia ideală indicată de cen­
trele sistemului tarlalelor.
Problema aceasta a muncii
pământului este de altfel hotă­
rîtoare pentru intreaga viaţă a
Drăguienilor.
DeşI puţini la număr, abia
1453 in totul, greutatea lor cea
mare este lipsa locurilor de cul­
tură. De aceea, în satul lor,
suprasaturat de popula{ie, fată
de întinderea mică şi sărăcia
pământurilor, emigrarea poate
prezenta o soluţie. Au ajuns ca­
sele în Drăguş să se înghesuie Joc din Drlguş

www.dacoromanica.ro
 HENRI H. STAHL: UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRĂGUŞUL ."

Oameni cari în America ajunseseră conducă. până şi «singularizarea » a ajuns o cale prin care
tori de �egri in min�, .«başi » la fabricile Ford, cineva poate răzbi, fiind «el insuş », în lupta
gangsten contrabandlştt de rachiu, umblând în
haine orăşeneşti şi la volanul automobilelor (unii
se întorc în sat cu asemenea (( motoare »), de în·
dată ce iau coarnele plugului, se imbracă iarăş
(( omeneşte » şi se amestecă printre ceilalţi. Câtva
�
timp i m�i deosebeşti. Ceva În conformaţia gurii,
rasă ŞI stransă parcă de efort, dau un aspect ciudat
acestor ţărani, cari în restul înfăţişării lor nu
amintesc nimic orăşenesc. Apoi cele din urmă
semne se şterg şi, făd a uita engleza şi dorul de a
pleca din nou - sunt iarăş la fel cu ceilalţi :
in stare să·ţi dnre autentic frumoasele me·
lodii ale Drăguşului, să vorbească aceeaş limbă
curată, să ia parte la viaţa ceremonială a satu­
lui, cu tot atâta bună credinţă în păstrarea tra­
diţiei ca oricare altul care n'a mers în viaţa lui
mai departe de Făgăraş. Chiar dacă sunt instăriţi,
idealul lor de viaţă nu e al oraşului, ci e tot un
ideal ţărănesc: cel mult caută să se apropie in felul
de construcţie a caselor, de ţăranul sas pe care pe
vremuri il avuseseră ca model de jinduir .
Acest fenomen trebue să n e dea d e gândit mai
ales atunci când ştim cât de dezastruoasă e in­
fluenţa orăşenească inalte regiuni. Şi explicaţia
nu o putem avea decât În inţelegerea copleşitoarei
realităţi care este satul el insuş.
La oraş, fiecare individ poate duce o viaţă indi­
viduală. Economic, îşi poate câştiga viaţa de unul
singur. Spiritual, poate trăi izolat, intrând În Copil din Driigu,
legături cu semenii săi doar prin mijlocul literei
scrise, cetite fără glas. Politic, poate refuza parti- dintre semenii săi. La sat insă, şi mai ales intr'un
sat puternic ţărănesc cum e Ddiguşul.
orice altă viaţă decât cea colectivă e cu
neputinţ:1. Intre familie şi între sat.
viaţa fiediruia in parte este prinsă şi
activitatea individuală nu e altceva de·
cât un grad de integrare a puterilor
creatoare ale fiecăruia in procesul de crea·
ţie al tutulor alor săi ».
In Dr:iguş, de pild:i, familia merge
până la a cuprinde aproape totalitatea
neamului. Sunt acolo vreo câteva nea­
muri (unele de «boieri », altele de
« obagi », de «provinţari ». cu vechi ro·
sturi sociale astăzi total dispărute), Tă­
tarii, Fogoroşenii, Rogozarii, Sofonarii,
Codrenii (din neamul cărora se tră­
gea şi scriitorul Ion Codrea Dr5guşanul),
Haneşii, Bunerii şi alţii. din cari unii
îşi au uliţele ce le poartă numele, locu­
rile precis delimitate in biserică, pe şi­
ruri, cu ierarhie internă ce se moşteneşte
într'un foarte ciudat sistem, până şi
i la mGari
Copi locuri la cimitir. Unitatea neamului
stăpâneşte în timp, fragmentele fami­
ciparea sa. Intreaga lui psihologie poate fi aceea a liale ca o realitate ce intrece viaţa de aci. Şi
singuratecu!ui. Şi lucrul e atât de adevărat Încât când o hotărire privitoare la un act in legătură cu

www.dacoromanica.ro
" 0 BOA B E D E G R Â U

acest neam, este de luat, atunci neamul se strânge piilor, averea se imparte, fiecare având drept
«În adunare Când a fost, de pild3, să ni se dea la inzestrare eg3lă, uneori dându-se in lotul de
zestre şi o cotă parte din d3toriile comune ale
».

gospodăriei. Feciorul cel mai mic « rămâne pe casă »,

Îngrijind de bătrâni şi moştenind toate sarcinile
spirituale 3le familiei, precum, de pildă, este aceea a
rudeniei din năşie; căci 3 fi n3ş este 3-ţi lua oblt­
g3�i3 ca din generaţie in generaţie, tu şi ai tăi să
botezi, să cununi şi să 3sişti la înmormântare, cu
rol ritual, nu de simplu asistent, pe toţi cei din
ne3mul finului şi pe urmaşii lor.
Iar dincolo de relaţiile care leagă 3stfel genera­
ţiile, gospodări3 ea insăş este o re31it3te de sine
stătătoare. Căci Drăguşenii trăind Într'un sistem
economic de gospodărie casnică închisă, ap3rţin
unui sistem in care un grup de oameni este legat
indisolubil de propria lor activitate. Ceea ce cum­
pără Drăguşenii din târg S3U dela «boltă )}, sunt
exclusiv 3cele lucruri pe care ei singuri nu şi le
pot face: sare, gaz, chibrituri, «(farbă)} pentru vop­
sire3 lânei. D3r incolo este de-3dreptul o ruşine
ca cinev3 să nu aibă în gospodăria lui tot ce ii
trebue. L3 câmp, atunci când fiecare poate controla,
in ceasul odihnei, ce mănâncă vecinul său, săteanul
rău gospodar căruia nu i-a ajuns «slana )} porcului
crescut în gospodăria S3, se ascunde ruşin3t ca să
mănânce slana cumpărată. Industria casnică, in
plină floare, îndestulează toate nevoile de îmbrăCă­
minte, astfel că banul ca mijloc de legătură cu o
piaţă furnizoare de mărfuri, nu există mai de loc
În acest sat al Drăguşului. D3d1 nu ar fi plata biru­
Copi
I i din DrJ.g� rilor care ii obligă să facă culturi speciale (mai ales
ovăz Într'o parte a celei de a treia tarIa), dacă nu ar
actul cel mare de boierie al neamului Tătarilor, a fi anii cei răi cari îi obligă să facă Împrumuturi şi
trebuit mai întâiu ca in zi de Duminecă să se adune să se inglodeze in datorii, banul nu ar apărea mai
toţi Tătarii maiori, să li se spună
pe indelete de ce ne trebue actul,
să (i se mai citeasd şi tălmăcească
odată, să li se dea făgăduinţa că
oricând l-ar cere, li se va restitui,
pentru ca fiecare din ei să poată
spune: «(mă învoiesc »,
Dar dacă in Via{3 de toate zi·
lele acest neam nu este totdeauna
o realitate vie, grupul familial
restrâns este legat de un nucleu
permanent, care este pământul.
Pe averea bătrână, heiu de casă
şi locuri de câmp, stăpâneşte in
devălm.1işie un singur grup de oa­
meni, purtând un singur nume.
Dad un neam nu are feciori, gi­
nerile care « imră În zestre care
se « mărită părăseşte numele său
1),

vechiu şi ia, in sistemul ono­

1),

mastic popular al policrelor

singurul intrebuinţat, numele so­
«( 1),

crului, adică numele pământului

acelui neam. La majoratul co- Bled.ne din Drlguş

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 HENRI H. STAHL: UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRĂGUŞUL' .,.

de loc În viaţa lor. Dar şi aşa gospodăria, cu divi­ ogor, în afară de conştiinţa unui drept al obştiei
ziunea muncii pe ani de vârstă şi pe sex, re­ la aplicarea unei «sile a pământului sunt şi
pre2;intă un atelier care, peste fiinţa individului, li,

este singura realitate economică.

Apoi, grupele acestea familiale, trăind În gospo­
dăriile lor, care pe vremuri, ne-o arată actele, erau
sub supravegherea « oamenilor buni şi bătrâni ),
sunt astăzi organizate pe «vecinătăţi ., 12 1a număr.
De sigur, o instituţie săsească, dar având faţă de
aceasta deosebiri care indică o tălmăcire nouă, in­
tr'un sistem geografic de vecinătate, a unor reali-
l i ri e c c u
���a��� �� �����; :��i�� s�;:l�: ;���:��:i� f�
aceste vecinătăţi, astăzi, se aleg «taţi de vecini )j
cari au grija să aducă ajutorul vecinilor oricui s'ar
afla in greutate: fie la săpatul gropii, la moarte,
fie la foc, fie la munci comune de interes obştesc.
Deşi necunoscute de dreptul nostru public, ve­
cinătăţile sunt folosite ca organe intermediare intre
sat şi * comuna administrativă )), al cărei rost, din
nefericire, este numai de a priveghea interesele
pe care le are satul, iar nu sătenii.
Aceeaş «vecinătate » e folosită ca instituţie de
asigurare mutuală şi casă de economie şi, mai
mult, ca o cas1'i de sfat şi de cultură. Pe vecinăt1'iţi
se adună iarna oamenii de citesc împreună şi se Buzduganul dt gr.1u
sfătuesc, şi ele permit consultarea rapidă a ob­
ştiei Întregi a Drăguşenilor. precise nevoi pe care le poate orişice Drăguşan
Peste aceste vecinătăţi, obştia ea însăş are o i u r r
existenţă hotărîtoare în viaţa oamenilor. Agricul­ j!:\ :r:;d�I��� �e :a�:Si;l�z0J: �it�����ăf��:. ��
tura pe tarlale, de care pomenirăm, îşi are impera­ aceea ritmul muncilor agrare este colectiv: oricine
tivele sale tehnice: ea presupune un plan de muncă s'ar abate dela regulă şi ar întârzia culesul, ar
sătesc. Nu poate fiecare om să cultive ce vrea şi risca să-şi vadă roadele mâncate de vite. Obştia,
unde vrea. In afară de indătinatul obiceiu de a deci, după laolaltă sfătuire, hotărăşte ziua În care
roti însămânţăriJe în aceeaş ordine, grâu, porumb, trebuie să Înceapă aratul, insămânţarea şi mai
ales culesul. Bătând din tobă, ve­
stitorul ei merge pe uliţele Dră­
guşului, din vecinătate În vecină­
tate, strigând ziua În care, de
pildă, Hotarul din Sus se Iasă
islaz
(f
1).

Aspectul câmpului drăguşan în

zi de muncă, mai ales primăvara
la arat, când poţi cuprinde cu
ochii mari întinderi de pământ,
este de aceea fermecător. Mişună
câmpul de furnicarul oamenilor,
tineri, bătrâni şi copii, toţi îm­
brăcaţi În haine albe, curate, toţi
indlţaţi În opinci, toţi cu pluguri
bune, trase de bivoli, de acele
*drugane care sunt temei al
gospodăriei din acele locuri. Şi
*

cum loturile oamenilor sunt mici,­

din pricină d sistemul acesta al
tarlalelor pretinde ca fiecare ob­
ştean să aibă pământ în toate tar­
lalele, şi in aceeaş taria in mai
CI�di dt CO.ld pentru prtot multe locuri, ca să aibă parte egală

www.dacoromanica.ro
" , B O A BE
din tot pământu!, şi bun şi rău, şi pentru ca o
grindină căzută intr'o parte a hotarului să iz­
bească, de-opotrivă pe toţi, dar mai pUţin pe fie­
care in parte, - când ies la muncă, plugarii lucrează
unii lângă alţii de-a-valma aproape, ajurându-se
şi îndemnându-se, ca la dacă.
Uneori se face �j dacă adevărată, pentru preot.
Se adună de cu ZIUă la el acasă, iau masa şi apoi
flăcăi şi fete pleacă cu lăutari, de (! strâng grâul
popii 1), Nu este numai o răsplătire in muncă a
părintelui, ci o Întreagă ceremonie magică, de
suăveche origină, în scop de a sili câmpurile la
NuntJ În biserica din Drăguş
roadă bogată. La sfârşit, în sunetul cântecului
(1 Dealul Mohului, umbra spicului. .. 'i) se face un
buzdugan de grâu, în formă de cruce, pe care apoi,
jucându·l, cu lăutari, il aduc in sat. Din buzdu·
ganul acela vor lua apoi miresele de peste an,
grâu de pus in beteală, ca să fie şi ele rodnice.
De asemeni şi alte munci sunt prilejuri de dacă,
cum, de pildă, daca de tors a femeilor, in serile de
iarnă, în locuri de Întâlnire unde viaţa sufletească
a fiecăruia se amestecă şi se simte solidară cu a celor·
lalţi, mângâiaţi de aceeaş literatură vorbită şicântată.
Poate că nimic nu ne face să inţelegem mai
adânc natura acestei vieţi colective decât laturea
sa artistică. Noi, orăşenii, avem desigur o artă
foarte Înaltă. Dar ea e dată pe mâna unor profe­
sionişti, cari furnizează opere publicului consu·
mator. In forme inchegate definitiv, în tipar, ele
se păstrează până in clipa când cineva doreşte
întâmplător să ia din bibliotecă o carte ca să ci·
tească. La ţară Însă, toţi oamenii trăesc intr'o
permanentă atmosferă de creaţie artistică. Arta
nu e pentru ţăran o ocupaţie Iăturalnică, deosebită
de cea a vietii, ci arta e o formă firească in care
trăesc viaţa. Dela botez, la dragoste, la nuntă, până
la moarte, nu e imprejurare pe care săteanul să
www.dacoromanica.ro
DE G R A U
o poată trăi altfel. Nu numai « nunta fără de lău­
tari ) nu este nuntă, dar nici Înmormântarea fără
de bocet nu e Înmormântare. Şi la Drăguş nu se
pomeneşte profesionist al muzicei, pentru faptele
esenţiale ale omului. De sigur la horă, un (<elana·
)}
retist le va cânta, ca să poată ei juca şi mustra.
Dar la nuntă, la (dmbrăcatul miresei ), fetele, toate
prietenele ei, sunt îndatorate să·i cânte: «taci, mi·
reasă, nu mai plânge ... ) . Flăcăii sunt aceia cari,
mergând în lanţ de oameni, spun strigăturile,
atunci când duc, În drumuri rituale, pe mire la
nun, la mireasă sau pe nuni la socri. Iar la masa
mare de după cununie, toţi cei
cari ospătează, şi sunt Întotdeauna
mai jumătate satul, trebue să cânte :
da·ţi, mireasă, ziua bună, dela
tată, dela mumă, dela fraţi, dela
surori, dela grădina cu flori » . Şi
asemeni la moarte, când trebue să
faci mortului tot ce i se cuvine, ­
dacă e tânăr, până şi simulacrul
nunţii sale cu bradul, - bocetul
trebue să·I spuie rudele, şi trebue
să·1 spue şi femeile străine, la a·
numite prilejuri din ritual, după o
melodie care este a satului întreg.
Până şi omul izolat, când cântă
«pe deal » este încă integrat în op·era
aceasta de creaţie artistică colectivă.
Căci in toată această artă, individul
este În acelaş timptotul şi mai nimic.
Atâta literatură populară există,
câtă ţin minte sătenii. Ei înşişi pă·
strători ai intregii tradiţii literare, ei
înşişi executanti, sunt În acelaş timp ei înşişi creatori.
Rămâi uimit când vezi numărul uluitor de ver·
suri pe care le poate şti un sătean. Dela o singură
bocitoare s'au putut culege in Drăguş peste 2500
de versuri ! Dar in acelaş timp rămâi. uimit să
vezi felul in care aceste versuri tradiţionale sunt
veşnic schimbate, după dorul fiecăruia şi împre·
jurările de fapt. Surprinzi câteodată improvizări
pe care le poţi determina precis ca atare, de pildă,
atunci când vorbesc despre tine, străinul care ai
pătruns În casa lor, în versuri de autentică factură
ţărănească. Şi adăogăm că frumuseţea lor nu are
de multe ori nimic de invidiat, ci dimpotrivă,
frumuseţilor literare culte, pentru ca să arătăm
cât de cu totul altceva este viaţa aceasta a satului
faţă de stereotipa noastră viaţă orăşenească.
Acelaş lucru se Întâmplă de altfel nu numai in
literatura şi muzica Drăguşenilor, ci şi în toate
celelalte domenii ale artei. Costumul, minunatul
costum, cum nu se mai află nicăieri, nici măcar in
ţinutul acesta al Ţării Oltului (poate doar la Arpaşul
de sus j dar totuş nu ca la Drăguş) are şi el aceleaşi
trăsături fundamentale. E un port al tutulora,
făcut de fiecare în parte. II poartă bărbaţii ca şi
copiii - cei sănătoşi şi mulţi ai Drăguşului -.
 HENRI H. STAHL: UN SAT DIN TRANSILVANIA: DRĂG
UŞUL ."

îmbrăcaţ.i ca nişte miniaturi de oameni mari. li intreg să asiste şi să contribue la oficializarea unei
poartă ş� fetele, cu părul tuns şi pălărie mică, îl
poartă ŞI bătrânele cu pom'eselnic in cap: la toţi noui căsnicii. Sunt pentru aceasta procedee sociale
aceeaş ţ�ătură aibă d: i�, în �re se întretaie roşul speciale,ngesturi colective caree trebuescnsă fie făcute
negrul, In desene �esfar.,Ht varIate ale aceloraşi teme. �is�j�ii. Da��e��c����� c��or?/ă ��::�tb�:
Iar casele sunt Ş.l ele imp?do�ite in chip deosebit, pentru a face nunta cea mare, cu �ilele ei intregi
ă t r d e t
�� blid�� �� �1;��: f� ���� s� �tf;�: ��i�I��ăf! de ospeţe, atunci nu mai trec nici pe la popă, nici
ţuite, .cumpăr�te. prin schimb în natură dela meşteri
săteşti sau primite pomană de către acei cari «şi-au
pus masa adică au făcut, pentru ei şi pentru
părinţii lor, ceremonia întăririi gospodăreşti a căsă­
*,

toriei şi pentru « ceia lume ).

Această grijă de cele spirituale în legătură cu
viaţa de apoi este iarăş de un caracter pe care nu-I
putem inţelege uşor. Pentru noi,orăşenii, problema
religioasă e întotdeauna o problemă de salvare per­
sonală, chiar dacă am dori-o altfel. Pe când sătenii
- şi Drăguşenii cu deosebire, - nu sunt incă
despărţiţi de obştia lor. Şi nici măcar despărţirea,
din massa mare a ortodoxilor, a grupului care s'a
unit cu biserica dela Roma, nu a spart nimic
fundamental În viaţa religioasă a obştiei. Intre uniţi
şi ortodoxi, absolut niciun soiu de deosebire nu
se poate face. Aceleaşi obiceiuri le au, aceleaşi cre­
dinţe, aceleaşi rugăciuni şi preoţii inşi�i fac slujba
după aceleaşi obiceiuri. «Unirea , fiind, pentru
ţărani, simplă problemă de administraţie, exte­
rioară sentimentului religios, aceasta face ca tre­
cerile dela un cult la altul să aibă loc necontenit,
fără de cri� sufletească, după cele câteva avantagii
pe care le acordă când Sibiul când Blajul, in aler­
garea lor după un prozelitism spărgător al unităţii Sub pomul l.limlduirii
neamului.
Şi mult dincolo de ceea ce poate da biserica, pe la ofiţerul stării civile. Insă absolut obligatoriu
viaţa religioasă a Drăguşenilor are un larg câmp . pentru ca noua căsătorie să nu fie rău văzută de
de înflorire, in toate gesturile şi ceremoniile vieţii. săteni este să se facă totuş o nuntă mică », o «nuntă
Fără indoială calea pe care o alege această nevoie de noapte )), care nu mai are nimic religios În ea.
(1

deo viaţă dincolo de cele pământeşti, în toote actele Deasemeni la moarte, ritul bocirii merge alături
vieţii pământeşti, nu este intotdeauna strict reli· de ceremonia religioasă, popa cu trebile lui, boci­
gioasă. Magia, amestecul cu rosturi st3pânitoare toarele cu ale lor. Şi grija de a face tot ce se cuvine
in desfă�urarea firească a evenimentelor, prin anu- mortului este in acelaş timp grija de a indeplini
mite mijloace tehnice, este foarte răspândită În tot ceea ce trebue pentru ca mortul «s3 nu se facă
Drăguş. Unele din ele au căpătat Îngăduirea bise- urât şi să nu devie «lucru slab )),această primejdie pentru
ricii şi şi-au pierdut caracterul lor iniţial. A!şa, de satul său intreg. Participă deciinlaamănuntele ceremonie
1)

pildă, este şi cazul c1ăcii la preot de care mai vor" mortuară, extrem de bogatăvecinele şi toţi oamenii ei, nu
birăm. Tot aşa e şi credinţa În puterile minunate de numai (lai mortului )), ci şi
vindecare ale jzvorului dela Biserica Brâncoveanului. cari « fac bine �. că traiul acestor fă­
In Vinerea lsvorului Tămăduirii - cu atât mai Toate acestea nu Înseamnă câtva timp incoace, o
mult anul acesta când s'a făcut de către Mitropo- rani nu sufere şi el, de mai simţită a oraşului şi
litul Ardealului, sfinţirea din nou a mânăstirii fluenţă din ce in ce
!O"

restaurate - sosesc, cu zile intregi inainte, pâ1curi a pieţei de schimb de mărfuri. Lăsaţi fără nicio
de săteni şi se duc, trecând prin Drăguş, la munte. priveghere adevărată lea nevoilor lor mărunte,
Beau acolo din apa acelui isvor, şi se spală cu ea pe care prea puţin viaţă, cunosc, transformarea
pe faţă, lăsând cârpa udă cu care s'au spălat, atâr· aceasta fatală spre o altă cap3tă uneori as·
nată in pomii din jurul fântânii. pecte displăcute, care s'ar fi putut evita. Să
Dar alte ceremonii îşi au un drum alături de cele ne gândim, de pildă, la ce înseamnă, pentru oaqiune
ale bisericii şi îşi păstrează valoare chiar şi fără de de ridicare a gospodăriei ţărăneşti, faptul d astă�i
ajutorul Bisericii. Iată astfel, nunta chiamă satul incă, agricultura lor poartă un caracter colectiv
www.dacoromanica.ro
'" B O A B E
sătesc. Pentru orişice încercare de raţionalizare a
culturii câmpurilor, faptul că există această veche
deprindere de muncă in comun, faptul că ast3.zi
indi, ţăranii continllli cu «tovărăşiile lor de plug .l)
a ed v ă a d t e ra
!�� �� � i��o��a��â �e��gi�ă� ���: ;u:e:, �ă»�
strându-se ce este bun în viaţa sătească, ce este
viaţă a obştiei, solidară in toate aspectele sale, să se
găseasdi pe aci drumul unei ţărănii ind mai ridicate.
Din nenorocire, Drăguşul Îşi pierde din ce in ce mai
mult toate vechile sale aşezăminte şi nimic altceva nu
se aşează, în schimb, decât certuri şi fărâmiţare.
Dar, chiar aşa fiind, nu de faptul acesta ne putem
mira, ci dimpotrivă, de acela că a mai putut rămâne,
Lamâ
nâs irl u B
r 5n
c o v
www.dacoromanica.ro
D E G R AU
până în aceste vremi târzii, o viaţ3 ţllrănească atât
de puternică, atât de creatoare şi care până în
momentul de faţă a ştiut să facă faţă tutulor schim·
bărilor mari dm jurul său, păstrându·se ca sat
ţărănesc pur, ridicându·se însă din ce în ce pe scara
valorilor omeneşti. Şi de aceea, pentru toţi cei cari
mai cunosc şi alte sate ,i cari sunt ingrijoraţi de
problema pe care ele le ridică şi care nu este destul
de luată în seamă, Drăguşul este nu numai un sat
cu care ne putem mândri, dar şi unul care ne poate
da nădejdi.
Fot
lnst.itllllli SocÎal Român
 S T Â N C A R O ŞIE
(ROMANUL FOTINIEI SANDRISj
II
Foti�i, fără. să-şi aşeze de loc p!i.rul vâlvoiu, il
acopen n'-!�3:1 �u o păIărioară de paie.
_ Nu-ţi Iei ŞI umbrela cu tine? o sflitui doamna
Sandris.
_ Da , " am s'o iau, insli ca s'o am de baston.
De soare mie nu mi-e teamă ! strigă Fotinl.
Şi Întorcându-se către Anghe!os:
_ Ştiţi, am mlir�i� or la mână! şi-şi �idică mâ­
neca p,ană , la cot ŞI-I arătă o brăţară mică şi deli­
catli dm fir de aur răsucit cu lazur.
- A, bravo ! flicu Anghelos râzând,
In acelaş timp se gândi: «ce copil, cu astfel
de statură ţ,» Braţ,:,1 acela a�b, cu pieliţa fragedă,
cu muşchu robuşti, acopent cu un foarte uşor
strat de ,puf, care blitea în auriu ca şi cum ar fi
fost lummat de soare, Îi făcuse o curioad impresie
cu atât �ai curioasă, cu cât frumoasa şi matur;
descopertre aldtuia O antiteză vie cu gestul şi
� : ��� � f�
or e � l:!reşti. Deodat:! ind auzi pe
ti l nd
_ Râdeţi de mine, ştiu , , , Acum ziceţi in gând:
«ce fat:! prostuţă ! J) Dar nu, n'aveţi dreptate. Nu
cred eli o buc:!ţică de aţă poate în adevăr să apere
,
pe clOeva de soare. Dar in fiecare an o leg la mân:!,
aş�, �e plăcere şi dintr'o veche obişnuinţ:!, Iată, şi
Mlm,ls Ia fel. " are m:!rţişor 1
• �Imls se făcu roşu ca racul şi se grăbi s'o ia
,
mamte ca sli scape.
_ Nu-i adevărat ! strigă din coridor. Ei, acum
haideţi. Vă aştept afară.
Ieşlră.
- De unde incepem? intrebli Mimis.
_ Vizităm gddina mai Întâiu, zise Fotini. Ve­
niţi sli vedeţi ce de flori frumoase am eu, Vă plac
florile?
www.dacoromanica.ro
- Dar cui nu-i plac?
- Aveţi dreptate " , Marieta, fata din casă
pe �re aţi văzut-o le zice mirositoare. Sunt însă
flon care n'au nici un fel de miros iar altele au
un , miros urât. Şi tocmai ele sunt' podoaba cea
mal frumoasă a grMinii" , Uitaţi-vă la rezeda
la mărgărite" la ,nalbe, la macii blituţi" , lar�
domnesc aiCI , cnzantemele " , Dacă n'ar fi fost
aceşti crini albi cu aroma grea care le încarcă
pe ce�elaite şi le ameţeşte, grMina ar fi fost numai
culon.
� Adevăr,at, zise Anghelos, ţinându-se după
ve�lşoara lut pe a.1ee�e pa,rcului, Totuş florile cu
miros, au o graţie mdoltă, Sunt ca nişte fete
frumoase care sunt şi bune,
_ Şi inteligente ! corectă Fotini.
An ghelos rămase o clipă cu gura căscată.
_ Da , " inteligente am vrut să zic, murmură,
_ Eu nu sunt inteligentli, O ştiu, zise atunci
Fotin!. Cel pUţin sunt frumoasă? Cum" , vli
par ?, " Dar sli-mi spuneţi drept !
e ă -a plilmuşoară,
An���t � �:� � � ��� : �;f :�I�
o �a i a
_ Asta n'o ştiu, ii zise, Nu te-am văzut incă bine,
- Ei, poftim, vedeţi-mă.
Işi sprijini mâinile pe umerii lui şi-l privi
drep� in ochi, cl! o grimasă de c10wn care aproape
o uraţea, AtunCI Anghelos văzu că fata cu rochia
scurtă, avea aproape aceeaş talie cu el.
_ Nimic, nimic I îi zise glumeţ, Faţ a e singurul
lucru care înşeală. Trebue să te văd de mai multe
ori şi in diferite ipostaze: veselă, supărată, mâniată,
necăjită, ,să plângi, să râzi, să cânţi, să-ţi fie somn,
să dorr�I , " Lasă, mai e încă timp. Mai târziu,
:��i�1 formulez vreo părere, am să ţi-o co-
." BOA B E
- Bine, zise Fotinl, şi-I lăsă. Dad. ţineţi sli mă
vedeţi plângând . Fie şi aşa ! Acum să trecem
puţin şi pe la chioşc.
- Cred că ai inţeles, Fotinl, strigă Mimis din
urmă, ce a vrut să spue Anghelos .
Vizităm grădina mai Intiiu, zise Fotinl
- Ştiu, răspunse fata, şi-şi Întoarse o clipă faţa cilor de mare.
prefăcându-se tristă ; domnul mă găseşte urâtă şi
nu vrea să mi-a spue.
- Ba, de loc ! prQ[estă tânărul. Dadi. era aşa, -
parcă eu-s străin ? - ţi-aş fi spus-o. Dar nu-i aşa.
De zece ori din momentul in care te-am văzut, -
sunt doul ore? (şi se uită la ceas), - am zis: (f e
frumoasă t; ş i tot d e 3tâtea ori am zis : (C n u e '.
Serios !
Fotinl nu spuse nici un cuvânt. Mergea inainte
spre chioşc. Anghelos se Întoarse dtre Mimis râ­
zând şi-i făcu semn cu ochiul. Iar Mimis ii răs­
«
punse la semn: Aşi ! pUţin ii pasă ».
Chioşcul, in mijlocul parcului, - octolateral, de . mai limpede în amurg, decât la amiază, tot aşa
lemn vopsit în verde cu podoabe in formă de
plasă, - era ridicat pe trei trepte de piatră. Avea fuseseră acoperiţi cei doi sori, cari-l umpleau de
trei ferestre şi uşa de sticlă. De jur-imprejur, pe
trepte, erau aşezate la rând mici glastre cu plante
rare.
- Dar dece n'aţi pus şi vre-o iederă să se
agaţe pe lemne ? Întrebă Anghelos.
www.dacoromanica.ro
DE GRÂ U
- Era plin peste tot, dar am scos tot, răspunse
Fotiol. Aşa gol imi place mai bine. Verdeaţa il
împovăra prea mult, acoperea ferestrele şi avea
ceva greoiu, urât şi supărător. Unui chioşc, in mij­
locul unei grădini, la ce-i mai trebue şi lui ver­
deaţă? Verdeaţa lui e grldina Întreagă. Nu-i aşa?
Anghelos îşi închipui chioşcui acoperit cu frun­
zişuri şi văzu că acolo într'adevăr ar fi urâţenie.
Şi recunoscu că vara lui avea dreptate şi gust es­
tetic.
- Bine el te-au lăsat ! ii zise.
- A! strigă Fotinl. Grădina eu o stăpânesc. E
a mea, o fac cum vreau. Nenea Anastasis are or­
din să nu asculte de nimeni afară de mine.
Intrară în chioşc. Fotinl, pe când spunea ace­
stea, se sprijinea Într'o mână de măsuţa din mijloc,
iar cu cealaltă se bătea - de două-trei ori - in
piept, ridicând capul cu o mişcare mândră �i
egoistă, care ii şedea de minune. Ochii, ai fi %15
că-şi schimbaseră culoarea, vărsau o strălucire
slabă ca de oţel.
- Ei, vezi ce-ţi spuneam eu adineauri? zise pe
neaşteptate Anghelos.
- Ce? se miră Fotinl.
- Ind n'am putut să-mi dau seama de ce cu-
loare sunt ochii tăi.
- A1ba�tri sunt ! zise cu o plăcere copilăre3!că
Fotin!. Uitaţi-vă la ei.
Şi se opri În faţa lui ca să şi-i arate la lumină.
- Tii ! strigă Anghelos ; toate culorile din lume.
la ! . . . stai pUţin să văd. Pupila e neagră cu raze
castanii. Apoi vine o zonă de un albastru inchis ;
apoi zona se deschide, devine blondă, mai blondă
şi la sfârşitul cercului ajunge să fie galbenă-ce­
nuşie. Ochii tăi amintesc mai mult marea decât
cerul. Albul îndină spre galbenul-auriu al plajei,
iar genele sunt negre şi bat in violet, ca ţepii ari­
Fotini râse râsul ei nebun.
- Dael inchid acum ochii, zise, vă mai aduceţi
aminte de toate culorile astea pe din afară ?
Ş i î i închise.
- Nu. nu-i deschide J strigă tânărul tare;
ţine-i aşa închişi câteva minute !
Fiindcă deodată faţa fecioarei cu ochii închişi
străluci Înaintea lui ca o frumuseţe mare şi neai­
teptată. Era ceva mult mai bătător la ochi, decat
clipa fugară în care rămăsese nemişcată în trăsură.
Mai ales nasul luase o formă curioasă care dlruia
figurii intregi curăţie şi senin. Şi toate trăsăturile
se limpeziră. Ca un peisaj pe care-l vede cineva
de limpede apăru şi obrazul acela, de indată ce
lumină şi de umbre.
Fotinl glsi lucrul amuzant şi urmă să ţină ochii
închişi. La urmă uită pentru ce îi închisese şi
începu să se joace de-a baba oarba. Se învârtea şi
căuta să prindă pe Mimis . Cei doi copii au
 GRIGORIOS XENOPOULOS ; STÂNCA ROŞIE .S?

alergat o bună bucată de vreme in jurul mesei rezeda? fineţa asta nu-i frumoasă? Culorile astea
râdnd şi strigând. Iar Anghelos, retras Într'un mate şi atât de nobile ? A, n'aveţi dreptate. Mi-ar
colţ, se uita la ei cu drag şi ii pizmuia. fi .plăcut rezeda, chiar dacă n'ar fi avut niciun
miros.
Alte mobile n'avea chioFI, decât masa, o ca- Şi luă dela vesta lui Anghelos bucheţelul pe
că I t tă a a e ti care i-1 dăruiseră dimineaţa, ca să-i arate fruml:­
��_t:� ��f �� tfa� �; =� :r: �r: :
c a ă c i seţea iubitei ei rezeda, o mirosi cu voluptate şi
un lucru de mână, - un acoperământ brodat, inainte să i-l dea îndărăt, rupse vreo trei muguri
din acelea care ai zice că nu se mai termină nici­ şi-şi impodobi pieptul.
odată. Ori de câte ori îşi aducea aminte de el, Atunci Anghelos descoperi cum că floarea
Fotini broda câte un feston. Era pentru Sfânta stâncii îi şedea de minune. Şi prin culoare şi ca
Masă a bisericuţei familiei Sandris, Sfânta Foti­ miros. Floarea de rezeda, avea mare legătură cu
ma, şi de aceea nu se grăbea prea mult să-I sfâr­ blonda şi inalta fată. Tânărul nu putea de sigur
şească. să şi-o explice şi s'o definească; dar în momentul
- Sfânta Masă poate s'o ducă prea bine şi cu acela i se păru atât de bătătoare la ochi, încât
acoperământul cel vechiu, care e nou-nouţ, - lă­ nu se putu ţine s11 nu i-o spue:
muri Fotinl ; - apoi mi-au dimas numai câteva - Ştii că floarea de rezeda seamănă cu tine ? . .
festoane şi oricât n'aş vrea, tot are să vie o zi în E floarea ta. Poate că ţi s'ar potrivi şi numele.
care am să pun cea din urmă împunsătură de ac. - A 1 Ucu Fotinl. Asta ar mai lipsi, să· mi zi­
Anghelos dmbi. Nici prin vis nu şi-ar fi putut ce�i Rezeda ! Foarte mulţumesc 1 Odată un domn
Închipui ce emoţie ii rezerva acel acoperământ. mi-a pus numele de Mac, - ştiţi, când eram mai
Intr'un colţ, jos pe podea, erau aşezate la rând
câteva săculeţe cu seminţe, precum şi câţiva bulbi.
Şi lângă fereastra unde stătea Anghe1os, se afla un
cerc de lemn roşcat şi lucios şi cinci-şase basto­
naşe subţiri şi lungi.
- Ce-i asta? întrebă tânărul, luând în mână
cercul.
- Un joc, zise Mimis ; nu-I ştiţi ?
- Nu; cum e ?
- S e joadi c u bastonaşele astea . . . Fiecare ia
câte două . . . Aruncă cercul În sus şi cine-I prinde ...
Aşa!
- Stai ! strigă Fotinl ; mai bine ieşim afară să
i-I arătăm, dacă vrea, şi să ne jucăm.
- Cu plăcere, zise Anghelos.
Inainte să iasă însă, din chioşc, se apropie de
toate trei ferestrele, ca să vadă grădina din toate
pOZiţiile. Il impresionă bogăţia şi varietatea cea
mare a florilor. Atâta verdeaţă, deasă şi bogată in
toate formele şi toate culorile, numa� intr'o gră:
dină puteai vedea. Şi in toată izbucn,rea acee� �l
.
in bel�ugul florilor, in minunile roşii, tranda�lru,
liliachli, galbene, era unică litania crinilor albi cu
seminţele galbene, ai fi zis că ardeau incet, de
ceară, pe ramurile drepte, aprinşi cu o flacăre pa­
lidă sub soare şi răspândind beţia unei arome pă­
trunzătoare.
- Ce floare îţi place mai mult, Fotini ? întrebă
Anghelos.
- De aici ? dispunse fecioara; niciuna ! Nu dau
pe toate la un loc nicio ramură înflorită de cais !
. ChiOfCul, In mjlocul parcului
_ Dar dintre mirositoarele, cum le Zice Ma­
rieta ?
- Rezeda ! e singura aromă care-mi place. mică eram roşie de tot, adevlrat mac, - şi nu
ştiţi �ât m'am muncit până să scap de el. Aşi !
- Ai dreptate . . . Văd însă, - �upă cum. sp�-
neam mai inainte, - că aici prefen o fată, Inteh-
ge m In jurul chioşcului era destul loc liber, presărat
i
�Z�� ; rr� t��ă dp� �t �}�� �!
ti p ' floarea de cu nisip şi cu prundiş împestriţat adU5 depe malul

www.dacoromanica.ro
.,8 B O A BE
mării. Fotin! şi Mimis începurlli sll se joace acolo
cu cercul. Anghelos se uita la ei ca să înveţe şi el.
Doar nu era cine ştie ce mare filozofie acest joc.
- E, l-am învăţat ! strigă după puţin timp;
acum joc şi eu.
- Acum! puneţi mâna pe el !
Fotinl îi arund indată cerculeţul. Anghelos însă
văzu că nu era tocmai aşa de uşor să-I treacă,
din zbor, Î.n ambele bastonaşe şi slli-l ţie la cele
două margini ale lor, fără s3-1 lase să cadă până
la mâini ca 53-1 arunce de-acolo din nou În sus.
Niciodată nu-i reuşi Încercarea cum trebue. De
cele mai multe ori nu putea s.li-1 prindă nici cu
un bastonaş ; şi dacă vreodată izbutea să-I treacă
� ! :; �:;j � �d� gwh � �����! ��i;
i nt a o ăI e i e c pe jumătat e ?
u i c l !
îl încuraja ; Fatinl însă îi râdea in faţă pentru
srângăcia lui.
- Un baston împiedică pe celălalt, dacă nu ştii
să joci, îi zicea cu viclenie.
- Adevărat, dispunse el; sau că unul vânează
mai mulţi iepuri deodată, sau că mai mulţi vâ­
nează unul singur, tot nimic nu fac.
Şi aruncă unul din bastoane, ca să joace mai
liber.
Şi într'adevăr, acum cercul îi scăpa mai rar, dar
Fotinl râdea tot mai mult.
- Aşa ştie şi pisica mea ! Î.i zicea.
In cele din urmă Anghelos îşi luă orice nădejde.
Şi a înţeles că mult mai amu�nt era să stea deo­
paf(e şi să privească.
- Pentru ziua de azi îmi ajunge atât, zise ; În­
cet-încet învaţă agiamiu!. Urmaţi voi doi.
La joc Mimis era mai Îndemânatic. Făcea dela
început socoteala unde avea să cadă cercul şi se
ducea să-I aştepte, Ură să alerge mult şi să se stră­
duiască. Fotini, dimpotrivă, alerga mereu ca o ne­
bună, se lupta şi se străduia până să-I poată prinde ;
dar in schimb îl arunca mai frumos, cu mai multă
graţie. Şi Anghelos se apropia din ce În ce mai
mult ca să-i observe mişcările. Când îşi ridica
mâinile în sus şi apoi le lăsa repede jos şi le adu­
cea Înapoi, tânărul ei piept sălta inainte, întindea
rochia de credeai că acu o rupe, şi apăreau o clipă
limpede, curbele celor două sfere gemene. Tora­
cele de efeb era lat, şi ele se umpleau la o depăr­
tare armonioasă una de alta. Nicio strânsoare,
niciun fel de strâmbătură nu urâţea plasticitatea
naturală a trupului, iar mijlocul liber, nu tocmai
�ubţire, amintea trăsături de fecioare de marmoră.
Viaţa însă, suflul, însufleţirea trupului in climă­
şUţa alb-albastră, era mişcarea veşnică, tremurul
acela care urmărea cu credinţă, repede sau incet,
violent sau lipsit de nuanţe, ritmic sau neregulat,
fiecare pas al fecioarei. In deosebi când alerga,
spectacolul era atât de atrăgător, încât Anghelos
îşi pironea privirile pe pieptul ei ca un aiurit, şi
numai când Fotinl se apropia prea mult, îşi adu-
www.dacoromanica.ro
D E GR Â U
cea şi el aminte să şi le ridice şi s'o privească in
faţă, care intotdeauna îi surâdea.
Şi acum ce facem? zise Fotini când li se urî cu
cercu!. Rătăcim în livadă sau coborim la malul
mării?
- Mai bine la malul mării, zise Anghelos.
- Haideţi. Aici aţi văzut tot. Aşa dar vă
place grădina ? . . A, să nu cumva să-mi spuneţi
că o ştiţi de rândul trecut, fiindcă eu eram Încă
mică şi n'o îngrijeam. Fie . . . Acolo se vede graj­
dul şi odăiţa lui Ni6nios, vizitiu!. In căSUţa de­
acolo şade nenea Anastasis . . .
- Dar in cealaltă, de colo din vale, care se vede
- A , şade cumătru. P e acolo, aproape, e ş i bi­
sericuţa noastră, Sfânta Fotinl, - ştiţi, Fotinl îi
ziceau şi bunichii - dar e mai de vale şi nu se
vede de aici.
Toate aceste accesorii, bisericuta, precum şi zi­
dul scund care înconjura grădina, erau în aceleaşi
culori cu vila, gălbue cu brâe trandafirii. Iar că­
suţele răsleţe păreau nişte copii ai celei mari, casa­
mumă, nesupuse şi neascultătoare în pustietatea
câmpului.
Colina depe malul mării, unde se află moşia
d-Iui Sandris, avea dinspre partea apuseană o)n-­
dinare uşoară, oarecum nesimţită spre livada şi
câmpul cel Întins ; din cea răsăriteană însă, şi mai
ales din cea de miazănoapte, forma o prăpastie
abruptă spre mare. Prăpastia aceasta începea de
unde se sfârşea micul podiş al dealului, adică la
vreo sută de paşi de grilajul vilei. De cum ajun­
geai la margine, vedeai toată coasta de răsărit,
stâncoasă, neregulată şi roşcată, prăbuşindu-se
până jos la mal, ca o scară gigantică, ciclopiană,
prăvălită şi răsturnată de un cutremur. Inălţimea
I fi
�: �:�X��:L� :!�� t!;� r:� :ar �: li����
t
r � t m ,
afară de faptul că scara avea înclinarea ei, - nu
era cu totul perpendiculară, - jos, intre poalele
dealului şi mare se întindea drumul depe mal,
care ducea la oraş, atât de lat in locul acela, incât
forma un fel de terasă. Era Piaţa Stâncii Roşii,
un cartier Întreg, cu biserica lui - Sf. Fecioara
Kokkinovrahi6tissa, - cu cafeneaua, cu căsuţele
lui albe in formă de cerc, din care multe erau
închiriate vara de străini şi localnici.
In partea de miazănoapte prăpastia era repede,
aspră, groaznică. Te apuca ameţeala când stăteai la
margine şi te uitai in haosul acela. Coasta verticală,
ca un zid, avea pe ici-colo nişte gheburi. Era cu
neputinţă să scoboare pe acolo un om, oricât de
sprinten şi de Îndrăzneţ. Jos marea uda stânci
roşi-verzui, după ce dădea ocol unor lespezi as­
cuţite, ieşite din apă. Drum aici nu se afla, căci
terasa se oprea chiar la colţ, fără să se ia după
curba dealului, care forma un fel de cap de
peninsulă. Acest loc se numeşte Stânca Roşie,
 GRIGORIOS XENOPOULOS; STÂNCA ROŞIE '"
fiindd, de departe, coasta de miazănoapte a dea­ să-ţi pierzi cunoştinţa, ţi se pare că pluteşti în
lului apare ca o stâncă gigantică, roşcată, înfiptă lumină, că visezi. Stâncile ascu{ite re găuresc, te
drept in malul mării, - şi cu acelaş nume e cu­ sfâşie, te ciopâqesc, însă tu nu simţi nici o durere.
nosc;ută toată. regiupea aceea, moşia. lui Sandris şi Iar cele câteva secunde cât ţine căderea, ti se par
cartierul de JOS, pană aproape de Jumătatea dru­ ani Întregi de fericire. Iti revezi întreaga viaţll, cele
mului de pe pla;e care duce la oraş. mai fericite clipe, renăscute in dulci vedenii. La
Anghelos şi verii lui se opriseră Întâiu la mar­
ginea coastei răsăritene şi se uitau în jos. Printre
treptele scării stâncoase, răsăreau fel de fel de
ierh1:tri de câmp şi d� �ori, - susai, muşeţel,
maCI, margarete, scaeţl, Iarbă neagră, burueni.
Verdeata înflorită făcea brâe, ca nişte ghirlande
decorative pe capod'opera aceea a naturii, iar o
potecuţă strâmtă, intortochiată, aplecată, capri­
cioasă o tăia de sus până jos, ca un culoar de am­
fiteatru, stricat, rupt şi hâţânat şi el de cutre­
murul străvechiu.
- Cine e capră sălbatică, poate scobori pe aici,
zise Mimis arătând inceputul potecii.
- Dacă nu, face un ocol şi . . . două ore ! adaugă
Fotini.
- Staţi să văd mai intâiu Stânca Roşie, şi pe
urmă vedem noi pe unde coborîm.
Şi inaintă spre miazănoapte.
- De jos aţi fi putut s'o vedeţi mai bine .
dar fie şi aşa ! zise Fotini urmându-l.

Tânărul se opri la capăt şi se prefăcu ameţit

de cum se aplecă şi văzu haosul. Dar nu era nicio
primejdie să cadă tocmai deacolo. Erau mai În­
tâiu nişte gropi ca nişte urne, cu destul loc ca să
stea in ele şi să calce chiar un om. Dacă ai fi căzut
cumva într'una, erai cel mult în primejdie să-ţi

���� d��f �� ! � � � ��� ���:� �� ��: ��

t iCi u ă u ş a
,t r p d a t , i � 3

; :� � :: � !{ : ��:i:i.
alta, se căsca Însă prăpastia cea mare.
E ! ă r t cu viaţa, n'are
cl
de t ă f u I t s Anghelos fi verii lui se opristr.1 inl!iu la marginea cOa,lei
Anghelos se intoarse spre ea. Spunea aceasta
cu atâta naivitate, cu atâta bucurie batjocoritoare,
cu atâta fericire chiar şi fără grijă, încât niciodată
n'ar fi trecut prin mintea celui mai pesimist om,
că ar fi putut ea Însăş într'o zi să se găsească
intr'o asemenea stare. Anghelos însă, care de multe
ori se gândise până atunci că viaţa e o povară, -mai
ales când era sărac şi muncea să se intreţie, ­
văzu prăpastia ca o adevărată ispită a morţii, şi
se îngrozi. Dar În faţa frumoşilor, nevinovaţilor şi
fericiţiJor veri, urmă să glumească şi să râdă.
- Pij ! sărăcuţul de el ! zise Fotini ; nici praful
rWriltne ,i sc: uitau ln j05.
urmă ţi se pare d intri intr'o mare lumină, in
cer sau În paradis, şi-ţi pierzi cunoştinţa pentru
totdeauna. Ajungi jos În nesimţire, pe jumătate
mort, Înainte să te faci praf cu cea din urmll
izbitură. Iar marea, - dacă jos este apă, cum e
aici, - are să primească un cadavru.
Fotini ascultă în extaz.
- Şi cum se ştiu toate astea ? -zise Mimis cu
neincredere; a fost Întrebat vreun sinuciga� ?
- De sigur, răspunse Anghelos. S'a întamplat

;7 : �;�� t�� Ta�d� �� � � �: Ft :fi���

nu s'ar alege de el. S a a cz e
Fata făcu un gest dureros : a sc şt p e ş _a n î
- ZAu, ce moarte grozavă ! au istorisit minuţios ceea ce au simţit in momen­
- Din înălţimea asta? zise Anghelos; nu cred ! tul căderii.
- Dar cum? - Veniţi acum sli ne arundim şi noi de pe
- Am cirit că aruncarea dela mare înălţime potecă ! zise Fotini, şi-l trase spre partea cealaltll;
este cea mai frumoasă, cea mai dulce moarte. Nu - să vedem, simţim şi noi la fel ? Sau d-voastrll
numai eli nu suferi, dar, dimpotrivă, simţi o plă­ nu puteţi?
cere nespusă. Ameţeşti, te îmbeţi şi, mai inainte - Cum să nu! zise Anghelos simţindu-se oare-

www.dacoromanica.ro
.60 B O A B E
cum jicnit j eu sunt obişnuit cu munţii; nu ştiţi
că m'am urcat şi pe Alpi ?
- Aşa dar, înainte ! strigă Fatinl. Hic Rbodos . .
- Hic salta ! întregi râzând Mimis.
Şi cu două sărÎturi, dela marginea podişului, se
găsi pe potecă.
De acolo o IU;lr� spre mare ,i rltlcirl, vorb3reli şi cu puul
târziu, pe stânci ,i pe nisipul !ărmului.
In urma lui se năpusti Anghe10s şi incepu să
scoboare. Fotinl îi Hisă puţin să Înainteze şi apoi
o luă dupl ei, dar cu atâta putere că îi ajunse
intr'o clipă, ii ciocni şi ii târî fkându-i să alerge
t� � \:�� �; � ;��� ��� � �::a ����i :��
a d a ' I l
c a e c r u n
case de umeri, îl ţinea şi-I împingea să-I arunce
asupra lui Mimis, care se oprea inadins ca să-i
ofere o contra-rezemătoare. Astfel unifi, aproape
îmbrăţişaţi câteşi trei, - cu Anghelos la mijloc între
cei doi copii, - scoboriră cărarea cu râsete şi
veselie.
- Ah, sufleţele ! psalmodie cu voce batjocori·
toare şi sleită de oboseală Fotini. M'am îmbătat .
am ametit . . . îmi pare că sbor . . că plutesc în
lumină ! . . . ..
- Şi eu . . . am vedenii dulci ! răspunse Mimis
cu acelaş ton. Ah ! . uite un pescar colo cum
scoate crabi ! .
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
- Pietrele ascuţite care rup pantofii, - reîncepu
Fotinl, - dar nu simt nicio durere . . . uite lumina
cea mare ! . Cerul ! paradisul ! . . . Ah, leşin !
- Ştrengarilo r ! strigă Anghe.los nemai putând
de râs.
Şi bătea pe umeri pe Mimis şi căuta să împingă
înapoi pe Fotinl, - dar nu izbuti să facă altceva
decât să·i cadă pălăria de pae. Numai că nimeni nu
înţelegea să se oprească pentru atâta lucru şi n'o
îngăduia aşa uşor nici «viteza căpătată )). Abia
după ce ajunseră jos şi piciorul căIcă drept, Mi·
mis se Întoarse sus şi o luă.
Scoborişul acesta nebun i-a distrat, i-a înviorat
şi i·a familiarizat mai mult. Imbrăţişarea, atinge­
rea corpurilor îşi făcuse efectul repede, aşa cum
n'ar fi fost în stare, poate, nicio simbioză de mai
multe zile laolaltă, nici chiar ideea strânselor le­
gături de rudenie. Din clipa aceea, În inima lui
Anghelos, curiozitatea simplă pe care o avea faţă
de verii lui, Începu să facă loc unui sentiment
mai sintetic, care aducea pUţin cu dragostea pă­
rintească. Iar copiii, pe de altă parte, şi-au dat
seama că-1 iubeau cu adevărat ca pe unul de-al lor
şi, ca şi cum s'ar fi înţeles între ei, încetară din­
tr'odată să-j vorbească la plural.
Adevărul era că Anghelos nu era dintre llcei
mai mari cari inspiră teamă. Faţa lui, încă fru·
moasă, - măcar că-i lipsea părul bogat pe care-l
admira Fmini În vechea fotografie, - avea ceva
copilăresc. Mustaţa bărbătească, neagră de tot,
numai cu două trei fire albe la mijloc, se lăsa
foarte paşnic şi foarte naiv în jos, iar orice moment
de seriozitate era neutralizat de un surâs des, su­
râsul unui brunet cu dinţii albi şi frumoşi, dulce
şi simpatic. Copiii, oricât de indiferenţi ar fi fost
la de-alde astea, nu puteau să nu recunoască aici
zâmbetul mamei lor. Era aidoma. Iar ochii lui,
mari, luminoşi, inteligenţi, Înfruntători, aveau
aceeaş formă, aceeaş deschizătură, aceeaş ex­
presie a ochilor Fotiniei, cu singura deosebire că
dincolo erau negre ca tăciunele. Din pricina ochi­
lor Anghelos şi Fotini semănau : aveau acelaş aer.
Uşor ar fi observat cineva amănuntul, dar greu
şi l-ar fi explicat.
Avea treizecişişapte de ani, dar nu-i d3deau
de gol nici faţa, lipsită cu totul de brazde, şi nici
corpul, slab, svelt, delicat. Părul negru, care albia
puţin la tâmpIe, nu spunea nici el nimic. Şi tre­
buia să cauţi mai jos de ochi, acolo unde pielea
bătea în albastru, sticlea, făcea o adâncitură şi se
lipea de oul orbitei trădător, ca să-i descoperi
vârsta adevărată. Dar Fotinl încă nu ştia cum se
ghiceşte vârsta . . . Şi vărul ei i se păru tânăr. Nu
de sigur ca Mimis şi ca Stefanos. dar aceştia
erau chiar copii. In sfârşit, seriozitatea de care se
temuse după fotografie şi dupl cei patruzeci de
ani ai lui, nu se arătă indj şi cu mare mirare şi
 GRIGORIOS XENQPQULO S: STÂNCA ROŞIE ,6,

bucurie, din Întâia clipă de când il urise în tră­
sură, Îşi dăduse seama d este de teapa ei.
Copiii îl aşezar3 la mijloc şi se plimbar.1i. pUţin
pe podişul pustiu. Apoi se duseră la cafeneaua
cea mică şi luar3 câte un rahat petrificat, pentru
singura pl3cere să bea apă rece. De acolo o apucară
spre �ar� ş� rătăci��, vorbăreţi ş.i cu pasul târziu,
pe stanCI ŞI pe nisipul ţărmuluI.
Anghe1 s admira panorama. In soarele de amiază
pământul0şi apa străluceau sub un cer foarte se­
nin. Din când în când sufla o bo<\re slabă, răcori­
toare, din larg, şi pluteau în aer nouraşi aurii,
urcaţi în slava albastră a zenitului. De jur-împre­
jur, căsuţele noui, albe, modeste şi zâmbitoare;
dincolo, inalt de tot, roşu şi egoist, coşul nou al
unei fabrici. Departe, Într'o ceaţă luminoasă, al­
bea un colţ pitoresc al oraşului cu clopotniţe şi
vârfuri de catarguri. Dincoace, dealuri verzi, iar
dincolo, in zările strălucitoare, munţii depărtaţi
albaştri-aurii, temelii smălţuite ale cerului.
- Uite, zise Fotinl, - şi arătă o căsuţă dela
marginea drumului de lângă ţărm care ducea la
oraş, - �colo şade o fată tânără, tuberculoasă. A
in jurul nostru e plină de viaţă şi veselie. Pri­
veşte !
Ajunseră sub stânca cea mare. Cu mare greu­
tate, că1când din piatră în piatră, printre alge, pe
nisip şi în apă, se strânseră toţi trei pe o stâncă
depe ţărm, care ieşea lată de vreo doi metri din
apă, se cocoţară sus şi se aşez.arli comod, In
ţafa lor, Stânca Roşie se înălţa ca un zid de ruină,
ICI umflat, colo scobit, gălbui în unele părţi, roş­
cat în altele, roşu adânc la mijloc şi jos. An�helos
îl cerceta cu admiraţie. Adeseori il v3zuse din
acelaş loc picurându-şi sângele, umed de ploaie,
şi luminat de ultimele ra�e ale soarelui; şi in
mintea lui, tabloul acesta rămăsese adânc infipt.
- Ce culoare curioasă ! murmură.
-Aici ţărâna are cea mai mare obrinteală, cise
Fotin.l. Obrinteală sau supărare se zice la aţâţarea
bubel, care se arată la inceput într'o roşeaţă pu­
ternică. Şi nu era greşită metafora. In toată re­
giunea, pământul intr'adev3r era ro�u, ca şi cum
ar fi fost viu, supărat şi întărâtat. ŞI punctul unde
rC?ş�aJa I,ui avea cea mai mare tărie şi se f3cea
vlşmle ŞI aproape neagră, era coasta aceasta nor­
dică a stâncii, măruntaele sfâşiate, care se
pdibuşesc năpraznic în apă.
cu

venit sărmana dela Pyrgos, ca să-şi caute aici să­
nătatea, dar de unde ! . . , Din zi in zi se ofileşte!
t e ' ' h' m când o văd
�:�: ;ă tr�c n�:i��:tă g: ��l�.
�':�-Fiindcă
ţi-e teamă că ai să te molipseşti !
zise Mimis.
- Ei, prostule !, Zău, Anghele, în legătură
cu ce ne spuneai adineauri. Am auzit că moartea
ftizicului e foarte dulce. Se topeşte, se stinge, fără
să-şi dea seama; şi moare tocmai in momentul în
care crede că s'a vindecat şi speră că are să tră­
iască o sută de ani.
- Da. , . aşa se zice, r3spunse tânărul. Dar ce,
numai de moarte o să vorbim noi astăzi? Natura
Ce înseamnă asta? se întrebă în sine Anghelos.
Data trecută, neexperimentat ind şi neştiutor,
nu văzuse in para Stâncii Roşii decât o curioasă
şi sălbatică frumuseţe. Acum însă, când după ani
de zile şi cu ştiinţa căpătată, concepţia vieţii se
Hicuse intr'însul mai adâncă şi mai înţeleaptă, şi
niciodată viata aceasta nu se suia până la nourii
meditaţiei lU1 decât ca un suflet variat, unit fără
putinţă de desfacere cu materia, cu pământul, cu
3 n Î Sâ v i
\ :! �ă� �a ; ���i�i��e ::ri�Iă � :��le�l�t
pe care nu era încă În stare să �i-o explice, şi lua
in imaginaţia lui proporţii uflaşe, acoperită cu
hieroglife fatale, pe care nu le putea descifra.

III
Douăsprezece trecute; se întoarseră la vilă. - Care mai e şi asta?
- Ştii d nu ţi-ai văzut incă odaia? zise FotinÎ - Că tu poţi fi . . , şi frumpasă.
vărului ei. Fotinl râse cu pofd.
Era in catul de sus o odae mare cu două ferestre - Serios, îţi spun drept. De atâtea ore de când
care dădeau in gr3din3. Fotinl Înaintă pân3 la te am în faţa mea, nici o clipă nu mi-ai părut
fereastră, deschise larg canaturile şi întrebă în urâtă. Nici nu ştiu incă dacă eşti frumoasă , . .
plină lumină: dar in sfârşit !
- Iţi place'? - Curios mai eşti.
- Minunată ! - Vrei să zici d nu sunt linguşitor. Asta o
ştiu. Spuiu întotdeauna adevărul. Lumea însă te
Frumoasă era odaia, dar şi căpşorui Fotiniei era socoteşte
frumos pe când îl aurea un mănunchiu de raze Faima ta caa oajuns fată foarte frumoasă. Şi asta o ştiu.
care năvălea pieziş pe' fereastră. Şuviţele răsvră­ domn la hotel, fărăchiar până la Patras. Iată, un
tite de sus, cunună de aureolă, străluciau cu uşoare făcea lauda frumuseţiisătale. ştie d-mi eşti vadi, Îmi
irizări, şi figura fetei desvoltate era năvălită de - Cine? Întrebă Fotinl, roşie de o vie plăcere.
soare şi veselie.
- Am o bănuial3, zise pe neaşteptate tânărul. _ Ia te uită !, . . Dumnezeule, cum se fac fetele

www.dacoromanica.ro
 ,6, B O A B E D E G R Â U

când aud aşa ceva !. . . Dar este o fericire aşa de Toate acestea Fotin! le spusese Înnecată in râs.
mare să fii frumos? -Dela una şi aceeaş erau toate?
- Vezi bine că da ! răspunse Fotini fără şovă· Fotini, râzând incă, îşi acoperi faţa cu mâinile:
ială. Mi se pare că cel mai bun lucru din lume este - Dela mai multe . . .
frumuseţea. Nu mă intreba de ce, - nu ştiu să-ţi - Măi, ce ştrengar !. . . Şi ce a făcut tăicuţu ?...
spuiu. Eu insă, din partea mea, aş fi vrut să fiu Fotin! se întoarse spre fereastră, ca şi cum ii
o lleană Cosânzeană. era ruşine, dar şi aşa, încă râzând, ridică mâna
şi făcu semn d tăicuţu j·a dat bătaie.
In aceeaş clipă se auziră pe scări paşii lui
Mimis.
Fotini se intoarse către Anghelos serioasă:
- Te rog, nu-i spune nimic I .
Anghelos îi făcu semn că nu. Şi când i i apăru
vărui, păru mai mare. Poate să fi fost însă de vină
şi tavanul, care la catul de sus era mai scund
decât la cel de jos.
Mobilierul camerei era de lemn alb, iar la
stofe domina albastrul. La mijloc o masă şi in
mijlocul mesei o mare glastră plină cu flori. In·
căperea nu era nici prea bogată, nici prea ele·
gantă; avea numai ceva fraged, ceva cordial şi
afectuos. Anghelos dela început o găsi simpatică
şi-şi dădu seama că putea să-i. plad tot aşa de
mult ca şi a lui.
o e o rd ă
nu� ;: Ji���1 d�t��� p�:i s� �;�i .�� F� �i�i�
supărare !
- Nu, nu I Toate sunt minunate.
- Este, după cum vezi, şi birou şi salon şi
dormitor şi de toate. Dac1i deschizi paravanul, pa­
tul 1i lavoarul se acopăr. Ne-am gândit la inceput
să-ţi dăm două camere mai mici; dar pe urmi'l
am preferat pe asta, ca să te avem la mijloc. Uite,
pe aici e odaia lui Mimis; o să putem să stăm
de vorbă din paturile noastre.
- Ce bine ! zise Anghelos. Dar . . . suferi câteo-
dată de nesomn? •

- Eu? niciodată.
La mijloc o masli şi in mijlocul mtui o mart glastrli cu flori - Ea? dar doarme buştean, zise Mimis. POţi
să tragi cu tunu şi tot nu simte.
- Uite, Mimis �te Făt-Frumos. - Vorbeşti de alţii şi nu-ţi vezi de tine ! strigă
-Ştiu; vrei să mă faci geloasă? ForinL Nu ştii, Anghele, ce somnoros e ! Inchi­
-Aşi, nu. n'ai nevoe . . . vreau numai să te puieşte-ţi, când e sărbătoare se bucură numai
intreb, ce câştigă el cu asta, după părerea ta? pentrucă o să poată să doarmă până la opt !
-Mimis? Dar cine I·a văzut vreodată fără să - Vai ! dar ce ai zice de mine, care foarte rar
se intereseze de el, fără sl·1 simpatizeze, sl-I iu· mă deştept inainte de nouă?
beasc1i? EI are cei mai mulţi şi mai credin­ - Până şi acuma, la vârsta asta?
cioşi prieteni. To\i mor după el. La şcoală e ca -Şi-acuma .
un Făt·Frumos. Profesorii il adoră, colegii ii tri· -Şi la ţară?
mÎt scrisori de crezi că's de dragoste. Ii fac şi -Şi la ţară.
poezii. Intreabă·1. -Asta rămâne de văzut ! ameninţă FotinL In
- Da . . . dar dacl nu era feciorul lui Sandris... fiecare dimineaţă, la şase precis, am să viu eu să
-Ba deloc ! Şi fiul pescarului
,văzut adineauri de ar fi fost, tot una era.pe care I·am te de�tept, şi dacă nu, las' pe mine ! Şi să ştii,
de maine incep. - Hai să mergem acum, Mimis.
- Şi fetele . . . îl iubesc? Poate Anghelos vrea să rămâie singur. Când o
Fotinl râse cu viclenie. Apoi ridică din umeri sosi tăicuţu, venim să-I luăm la masă.
şj.şi muşcă buza.
- Nu ştiu . . . Mi se pare. . Tăicuţu odată. Rămas singur, Anghelos stătu pUţin lângă fe­
l-a prins cu o cutie plină de răvaşe. reastra dinspre apus, nemişcat şi pe gânduri, pri-

www.dacoromanica.ro
 GRIGORIQS XENOPOULOS: STÂNCA ROŞIE '"

vind livada. Apoi închise pe jumătate canaturile, Plimbarea lungă de după masă cu tr3sura, îl să­
ca s3 îndulcească lumina amiezii, deschise geaman­ turase de toate nuanţele verdelui, in p3durice, la
tanele, îşi aşeză lucrurile şi puse de o parte unele vii, În livezi şi grădini. Inserarea fermecătoare era
daruri pe care le adusese pentru verii lui. Când atât de dulce, Încât multă vreme, după cină, au
au venit să-I cheme la masă, - la unu d-l Sandris stat pe balcon, ca să admire cu nesaţ luna care
se intoarse, - le-a dat. Fotin! fu Încântată de argima marea. Şi pe urmă, când se culcă, nu
un lanţ de aur împodobit cu nişte pietre al­ putea să doarmă. Tot aşa păţea ori de câte ori
bastre şi groase, iar Mimis de un frumos ceas de schimba obiceiul sau decorul. Dar cu toată ame­
buzunar, care bătea orele « ca şi o pendulă de ţeala şi neliniştea, in sufletul lui, adânc, foarte
perete » . adânc, era un simţimânt de seninătate şi fericire.
- Ştiam că Fotinl e blondă ş i că are să-i stea 0, de când nu mai simţise un astfel de lucru J
bine cu colierul ăsta, zise Anghelos. Nu ştiam însă Impreună cu istovirea trupului, il Îmb3ta şi o
că �mis e aşa de Înalt, ca să-i cumpăr un ceas oarecare frăgezime. Găsea o dragoste adevărat3
mal mare. din partea acestor rude apropiate, a acestor oa­
Au stat la masă foarte bine dispuşi. D-I San­ meni buni, pe cari abia îi cunoştea, şi incepu să răs­
dris, ca Întotdeauna, mai pUţin vorbăreţ, prefera pundă şi el ia iubirea lor. Şi era foarte caracteristic
să asculte şi să zâmbească. Nu stârnea nici discuţii pentru dispoziţia senină, pentru convingerea că va
�erioase şi nici cele politice nu-i făceau plăcere. trăi bine Ia-olaltă cu ei cele câteva zile pe care şi le
De aceea tot copiii aveau cuvântul, - cei trei copii, hotărîse, că in valul gândurilor tulburi, somno­
cum spunea doamna Sandris, care vedea cu bu­ roase şi fragede, treceau adesea figurile tatălui şi
curie că şi Anghelos se făcea copil cu copiii.
- Cu astfel de copii buni şi inteligenţi, pOli
petrece foarte plăcut, zise Anghelos.
Ii veni să spună « frumoşi », dar trecu vorba
sub tăcere. Pe urmă Însă se răsgândi. Dece nu?
Şi la Întâiul prilej o spuse.
D-l Sandris fu foarte mulţumit şi luă o poză
mai mândră decât s'ar fi aşteptat cineva.
- Ştii, AngheJe, că suntem socotiţi drept o fa­
milie frurrwasă( zise ca şi cum se mira mult de
lucrul acesta. Un ţăran, om simplu, vorbea mai
deunăzi de casa noastră şi zicea : (t Până şi mâţele
din casa aia-s frumoase . . . J). Inchipueşte-ţi !
Din felul cum le spunea, lui Anghelos i se păru
că deosebeşte o oarecare slăbiciune zacynthiană.
Şi rase în sine cu bunul lui unchiu . . . Oricum,
se gândi În acelaş timp, omul cel simplu făcu:se
o observaţie dreaptă. Toate fiinţele şi lucrurile
din casă Îţi lăsau impresia că erau pecetluite cu
aceeaş pecete a frumuseţii. Până şi fata din casă,
; n d
�:�� f � �f:�; � ��:���� ���:�� �� �il J�
I d
r ta e r p o z
ani, dela ţară, crescută În casă, subţirică, dulce
�i fragedă, ai fi crezut că fusese aleasă Într'adins i
Iar cele două pisici albe cu pete cafenii, până ŞI
ele aveau trăsăturile divine prin care se deosibesc
fiinţele alese.
Mimis era dintre toţi cel mai frumos; un ade­
vărat obiect de artă. Dar cu cât se uita mai bine
la verii lui, cu atât Anghelos simţea că, dela fru­
museţea mai sufletească şi mai caldă a Fotiniei! rumas singur, Anghtlos stJw pUlin Ungi fereastrJ,

�'! ;: :�rn��:: � � a:���: � r:;�� ��;�

ai l i nem�t , i p e glnduri
i t , u n
sebire ; şi Începu să recunoască, in urma impresIeI mamei lui. Eliza, care era În tot acest răstimp,
de la Început, care dădea efebului cele mai multe gândul tainic al singurătăţii lui, in seara aceea
voturi, că frumoasa fecioară, ca fată, era culmea, nu-i apăru niciodat3.
floarea, sublimul intregii frumuseţi care stăpânea Acelaş lucru a fost şi cu Fotini: Aproape toată
in jur, În natura bogată şi în viaţa lor retrasă . . . ziua şi toată noaptea, uitase să se gândească la
Târziu, se trânti În pat, copleşit de impresl1. Stefanos.

www.dacoromanica.ro
'.. B O A B E
Un pumn de petale de trandafiri, care-i fudi
plesnite cu putere in obraz, il deşteptă. Deschise
oc l I ei a u
� J��r:'�e tii��rig�: �eŞfe�:vj� ; !�:; p; J�ta?
Fiindcă e prima zi te-am lăsat o oră mai mult,
cu gândul di puteai fi atât de discret să te scoli
singur. Dar de unde ! e şapte şi dota Încă dormi...
= ��. bM�ea�}/n�e�; A
�u c u t���ild�şteptat de
atâta zgomot ce ţi-am Bieut din stânga şi din
dreapta. Inchipueşte-ţi, vorbeam cu Mimis. el din
odaia lui, eu din odaia mea. Strigam la dota,
strigam . . . degeaba !
Anghelos se uita la ea şi râdea, jucându-se cu
petalele de trandafiri. Ea deschidea canaturile.
- E, haide odată ! Te-ai trezit de-abinelea.
sau te pregăteşti iar să dormi?
- Nu, m'am trezit.
- Bine, atunci plec, te las să te scoli . . . Dar
mai repede, fiindcă astăzi avem planuri mari. A !
stai să-ţi spun bună-ziua.
Forinl se apropie repede de pat, îşi rezemă
amândouă mâinele de umerii lui şi-l sărută pe
obraz.
-La revedere ! strigă. Te aşteptăm.
Şi pieri după paravanul galben, cu florile fan­
tastice de culoare albastră.
O clipă, Anghelos văzuse strălucind aproape,
foarte aproape, gâtuI ei fraged şi alb-roz, ca pe­
talele unor trandafiri de culoarea cărnii, pe care
le văzuse ieri in floare În grădina Stâncii Roşii.
Purta o bluzuliţă de dimineaţă de culoarea dulce
a căpşunilor, mai deschisă la gât decât cămăşula
de ieri, iar partea grumazului şi a pieptului, atat
cât se desgolea în faţă, ziceai că avea aceeaş cu­
loare intr'o nuanţă mai uşoară. Era in adevăr ceva
frumos şi armonios. Dar mai mult decât apariţia
gingaşe a fetei, asupra lui Anghelos făcu mai mare
impresie nevinovăţia salutului ei frăţesc.
Poate, se gândi, dacă ar fi fost o altă verişoară,
ar fi şovăit să intre în camera lui, cât era încă in
pat, ca să-I deştepte cu un sărut.
Dar educaţia Fotiniei era altfel. Pentru ea,
rudenia era ceva mare şi sfânt, care-i îngăduia
orice manifestare de dragoste, fără nicio şo­
văială, fără teamă, fără gând rău. Şi apoi, cât
priveşte aceasta din urmă, Fotin1 era încă atât de
mică, iar Anghelos atât de mare ! Acest văr putea
să-i fie foarte bine şi părinte. Tinereţea lui apa­
rentă ar fi făcut-o tocmai să nu-i fie silă de el, iar
cUltenia, să nu-i fie teamă. La urma urmei, dacă
ar fi fost urât, cu barbă, greoiu, serios, un adevărat
cvadragenar, vara lui poate că n'ar fi avut atâta
poftă şi plăcere să se atingă de el şi să-I sărute.
Cu cât ar fi fost vinovată atunci pentru aversiune,
cu atât era acum pentru înclinarea ei. Rudenia
pentru cei mulIi, pentru cei mai mulţi, e desigur
ceva mare şi sfant. O altă rudenie Însă, sufletească
şi trupească, este pentru toţi mult mai mare şi
www.dacoromanica.ro
D E GR A U
mai sfântă. Pe cea dintâi mulţi o trădează, pe cea­
laltă cine ar fi în stare s'o ignoreze?
Anghelos se sculă din pat cu o uşurinţă şi cu
o bună dispoziţie neobişnuită. Aerul dela Stânca
Roşie, În douăzeci şi şapte de ore îşi făcuse efec­
tul. O nouă viaţă îl umplea, în piept simţea un
nou avânt. Iar când se apropie de fereastră şi
respiră adânc şi cu plăcere adierea matinală, par­
furnată de florile prirnăvăratice, avu impresia că
renăscuse.
In faţa lui se întindea livada cea mare de mă­
slini. Incepea chiar dela peretele grădinii şi se
pierdea incet, incet, o uşoară povârnire a te­
renului, aşa incât din ultimii pomi se zăreau nu­
C\l
mai vârfurile. Mai la vale vor fi fost şi alţii cari
nu se vedeau deloc. Urma un drum nevăzut şi
acesta şi apoi Începeau pe partea cealaltă alte înăl­
ţimi, alte dealuri, depărtate şi nesfârşite, răsădite
şi ele cu câţiva măslini bătrâni.
Anghelos, căzut pe gânduri, îşi aţintise privirile
pe cei mai apropiaţi. Cu trunchiurile lor măreţe,
înahe şi scorburoase, umflate şi strâmbe, cu frun­
zişurile argintii, rotunjite şi impuţinate, pomii
aceştia cu viaţa nesfârşită semănau cu nişte bă­
trâioare scunde şi grase cu părul alb, bune şi
vrednice, gospodine care muncesc fără Întrerupere,
aşezate la rând şi cu băgare de seamă să nu se atingă
una de alta. Soarele trecea prin frunziş cu uşu­
rinţă, iar umbrele lor cădeau pe pământul roşu,
subţiri, palide şi pline de găuri. Nimic din frumu­
seţea tinerească a pînilor sălbatici, din mlădierea
femeiască a plopilor, din măreţia bărbătească a
platanilor. Dar cu siguranţă că nicio pădure nu
avea pacea, fecioria şi cinstea care picura din bă­
trâna livadă de măslini.
js ă â r i
fu!�e �d� de ���a ��;ţir �ar';i�ol�rt� ��P:l �:
făcea sângele. Sus, cerul se întindea ca de
smalţ albastru şi plin de lumină. Atmosfera cu­
ca
rată şi străvezie de cristal; iar verdeaţa grădinii îm­
podobită peste tot cu florile multicolore ale di­
mineţii. Ciripirile pl:isărilor vesele şi zgomotoase.
Şi contururile dealurilor depărtate, uşoare şi ar­
monioase, ca nişte curbe de corp tineresc. Da;
cinstitele bătrâneţi ale Iivezii de măslini albeau cu
o frumuseţe distinctă in mijlocul tinereţelor infier­
bântate, ale vieţii, puterii, vlăgii. Vedeai acest
lucru, il simţiai imprejur, peste tot, dela ţărâna
înflăcărată a pământului şi până la razele strălu­
citoare ale soarelui.
Repede şi-a dat seama Anghelos că buna lui
stare era de natură amoroasă. Fără îndoială, na­
tura aceea îl făcea aşa, aerul, priveliştea. Acelaş
sentiment care-I năvălea in fiecare primăvară, acum
în primăvara dela Stânca Roşie, mai imbelşugat,
mai puternic, se revărsa din toţi porii lui. Şi
fără să vrea, din nevoia unei fragede evocări, Îşi
aduse inainte figura Elizei.
 GRJGORIQS XENOPOULOS : STANCA ROŞIE ,6,

Repede, fără să vrea iarăş, o aJungă. Nu se - Ei! nu te pregăti să bei, te pomeneşti că iar
potrivea cu ceea ce vedea el acolo ! Era ca o dis­ seacă ! ii strigă Fotinl.
cord�nţ3 faţa ei pală şi ochii negri şi părul de - Acum? imposibil să sece ! asigură tânărul.
ebomt ŞI. statura mândră, regească, in mijlocul -Şi de ce, mă rog?
roşu-blondului, alb-albastrului, elementele curate, - Fiindcă dimineaţa nu mi-e sete, pur şi sim-
blânde �i paznice ale acestei naturi. Şi inainte-i i plu.
se infăţlşă acum imaginea Fotiniei.
O, cum se potrivea ! Părul, bogatul ei păr, avea
ceva din aurul soarelui şi din albeaţa arginrie a
vârfurilor măslinilor. Ochii ei, de o felurime spec­
taculoasă, cari luciau in toate culorile şi în toate
apele nestatorniciei, ai fi zis că se născuseră din­
tr'o sărutare tainică pe care au schimbat-o cerul
ionic cu nouraşii aurii şi marea Stâncii Roşii cu
verzi-roşiaricile stânci din apă. Carnea ei, aibă,
dospită cu seva florilor zacynthiene şi catifelată cu
puful fructelor insulei, roşia ca pământul, mai
vişinie la obraji, ca la coastele Stâncii, mai [ran­
dafirie la gât şi la mâini, ca la cele dintâi culmi
ale dealului. Se potrivea cu ceva născut şi nutrit
din sânul lor. Era aceeaş natură, vie, metamorfo­
zată intr'o tânără femee blondă, albastră, albă,
roşie, paşnică, blândă, curată.
Î
c�� i� :.:� :� ���:; a�� � �� J:�����
h s
l�
t
a o
t '
ui
m i
Şi
fu cuprins de o neînţeleasă nerăbdare s'o revadă.
Şi se grăbi să pună capăt Îmbrăcatului şi să co­
boare În sufragerie unde era aşteptat.
D-I Sandris plecase disdedimineaţă, ca de obi­
ceiu la oraş. Şi Mimis lipsea de asemenea.
- S'a dus la şcoală, ştrengarul2 întrebă An­
ghelos.
- Este . . . începu d-na Sandris.
- Mamă ! strigă Fotini, şi-i astupă gura cu
mâna. Te rog, nu spune ! . . . Vino, Anghele, să-\i
bei laptele mai repede şi să nu Întrebi nimic. Pe
urmă ai să mă urmezi şi am să te duc unde vreau
O luad dela ÎncepuI pe drumul cel laI, m3rsinit de plalani
eu. Primeşti ?
- Am inţeles, sunt planurile cele măreţe. . . Nu
ştiam Însă că sunt şi secrete. Zicând acestea, - se porniră amândoi să râdă, -
- Da, sunt secrete. Nici un cuvânt, mamă ! Anghelos, cu o oarecare teamă, Îşi trecu mâna pe
vreau să-i fac o surpriză ! după mijlocul Fotiniei şi o ţinu aşa. Ea răspunse
- Foarte bine, zise Anghe10s râzând ; primesc indată, curajoasă, şi-l cuprinse strâns cu atâta
şi nu mai Întreb nicio iotă. mul\umire, cu atâta dragoste şi, fireşte, cu atâta
Luă loc in faţa Foriniei, care singură ea aş­ nevinovăţie, Încât tânărul aproape se ruşină de
tepta să-i ţie tovărăşie la gustarea de dimineaţă. mişcarea lui. Şi se sili, depărtându-şi gândul de
Băură câte un lapte cu ou bătut şi cu o chiflă. simţimânt, să-I facă tot atât de curat, ca al veri­
Nimic altceva. şoarei lui.
- Mâncăm mai târziu afară . . . şi, sper, straş­ Merseră aşa, ţinându-se de mijloc.
nic de tot ! explică cu viclenie Fotinl. Acum la La spatele izvorului începea un drum mic, care
drum ! PăIăriiie şi să mergem. trecea printre lanurile de grâu. O luară pe acolo.
Anghelos nu scoase niciun cuvânt. D-na Sandris Panta, nu tocmai repede, dădea În drumul de pe
râdea şi se uita la el ca şi cum i-ar fi spus: (! Ai ţărm care ducea la oraş. Fotini era grăbită. Nu
intrat în horă . . . trebue să joci » ! lăsa pe Anghelos să stea prea mult nicăeri.
Trebuiau să coboare la mare. Nu insă, ca ieri, - Ajunge ! ai văzut ! îi zicea de fiecare dată;
pe cărarea povârnită. O luară dela început pe şi-l trăgea de mijloc.
drumul cel lat, mărginit de platani, şi cu pasul Numai la un singur loc se opri şi ea cu bucurie.
�egulat, ţinându-se de mână, ajunseră până la De acolo, la o depărtare mid, se z.ărea o livadă
Izvor. pătrată/ îngustă, acoperită toată de flori sălbatice.

www.dacoromanica.ro
.66 B O A B E
Erau ml:irgăritt ş i maci. Ici, colo s e vedeau ti
f10ricele galbene de câmp, de cele care lucesc atat
de viu, de�ai zice că sunt ude. Macii şi mărgări­
tele le Înecau Însă pe toate celelalte, iar livacla
n3vălită de lumina soarelui, părea de departe un
covor gros, alb şi roşu. Nici urmă de smarald;
florile, nenumărate, dese unele peste altele, aco-
Ceva mai departe o barci se leglna alene pe api
periseră CU totul verdeaţa de dedesubt. Vântul
sufla; iar floricelele se legănau alene, strâns îm­
brăţişare şi se sărutau, ca şi cum ar fi fost imbă­
tate de bucuria vieţii.
Ajunseră jos la drumul de pe malul mării. Fa­
tini sări cea dintâi şanţul rnărginaş şi dădu mâna
lui Anghelos s.1i sară şi el. Trecură prin faţa că­
sUţei tinerei tuberculoase, cu o strâmbătură de
groază şi milă pe faţa Fotiniei, ieşiră pe podiş şi
inaintarli. până unde se sfârşea poteca de ieri a
stâncii.
- Mi-a fost milă s3 te mai desnod pe stâncile
astea, de aceea am ocolit atâta, zise Fotinl. Şi
numai pentru tine am dat pe la casa de colo .
Dă fuga acum, că ne aşteaptă.
II lăsă şi alergă drept la ţărm.
Exista pe toată lungimea podişului un diguleţ
scund, iar în spatele lui incepeau pietrele malului,
www.dacoromanica.ro
D E GR Â U
un spărgător de valuri improvizat, parte natural,
parte de mâna omului.
Anghelos văzu pe Fotini suindu-se pe dig şi de
acolo sărind jos pe pietre. Nu se mai vedea, dar
i se auzea VOCea. Iar când ajunse şi el până la
dig, constată că stătea de vorbă cu Mimis.
Ceva mai departe o barcă se legăna alene pe
apă, legată de o stâncă. Şi barcagiul era înăuntru
şi făcea pregătiri.
n r ă
f; ;��1: 9; � �� f� � �!�r �� �: :� �:�
jn a
ti
s u
st
v u
g lo
pe potecă, de teamă să nu-ţi văd barca şi să se
b
strice surpriza?
Zicând acestea, sări digul şi incepu să calce cu
băgare deseamă şi anevoe pe pietrele alunecoase.
Copiii râdeau.
- Ba de loc! răspunse Fotinl. Şi parcă puteai
tu să ghiceşti că barca ne aştepta pe noi?
- Nu era să văd pe Mimis ?
- Crezi? Şi chiar acuma când îl vezi, ştii ce
facem cu barca ?
- Ne plimbăm de sigur.
- Ba, de loc 1. şi nici n'ai să ghiceşti aşa
uşor. Mai bine apropie-te şi vezi ce are Înăuntru ..
Anghelos se apropie .
- Bună ziua, moşule ! . Nionio Îţi zice şi
d-tale?
- Bună ziua, boierule ! . . . nu, Stamatis - zise
barcagiul, un om între două vârste, cu faţa deş­
teaptă, privind curios şi cu respect în acelaş timp
pe străin. •
In barca, elegantă şi vopsită proaspăt, albă cu
dungi albastre şi cu covoare noui pe băncile pu­
pei, Anghelos văzu câteva coşuri pline cu de-ale
mânclrii şi băuturii. Exista Însă şi un grătar cu o
grămăjoară de cărbuni la pror3 şi un coş cu unelte
de pescuit.
- Ne ducem la pescuit ! strigă Anghelos.
- După cum vedeţi ! răspunse din spatele lui
vocea batjocoritoare a Fotiniei. Ei, ce-ai rămas cu
gura căscată? Vrei să spui că nu-ţi place?
- De unde vrei să ştiu? zise Anghelos; parcă
am mai pescuit vreodată?
- Cum ! ? n'ai pescuit niciodată ? strigă mirat
Mimis, care-şi trăise jumătate din viaţă în mijlocul
undiţelor şi nu-şi putea închipui că se află om
în lumea asta care să nu fi Încercat În viaţa lui o
asemenea bucurie. Auzi, Fotinl ? N'a pescuit nici­
odată ! .
- D e c e nu ? râse Anghelos; credeţi c ă toţi
sunt amfibii? Dar există şi animale de uscat.
- Dar nici atunci când erai mic, întrebă Mi­
mis, nu ţi s'a întâmplat să pescueşti de pe vreun
ţărm cu ţaporina?
- Se poate. nu-mi aduc aminte. te po-
meneşti.
- Te pomeneşti că nu ştii nici să înoţi ! zise
Fotini.
- O, cât despre asta, ştiu destul de bine.
 GRIGORIOS XENOPOULOS; STÂNCA ROŞIE
- Aşa dar. dacă răsturnăm cu nebuniile
noastre barca, nu-i niciun pericol să te îneci ? . .
- Niciun pericol, fiţi pe f!ace. Şi acum haideţi !
Să mă fac ŞI pescar la bătraneţe ! Asta-mi place.
Bravo, Forinl ; surpriza ta a fost frumoasă.
Trecu cel dintâiu în barcă şi dădu mâna Fo­
tiniei; ea Însă nu i-o primi şi cu o săritură se
găsi lângă el şi-l împinse de umăr atât de tare
încât puţin a lipsit să nu cadă amândoi.
' �
- Hm ! văd că o s'o ducem bine ! zise Mimis
peste măsură de mulţumit.
Şi intră şi el, dar ceva mai cuminte.
- Gata?
- Porneşte, birjar !
Barca fu deslegată şi lopata proprită de piatră
ca să se depărteze. Mimis se aşeză la cârmă. Sta­
matis incepu vâslitul, Încet şi ritmic.
Binr, zise Anghelos. Poate să fi pescuit vreodată,
când era copil, dar o amintire nu-i rămăsese, nici
bună, nici rea. Iar acum, când e mare, nu i s'a
Întâmplat să puie mâna pe undiţă. De aceea nu
era de loc necăjit că·l luau astăzi cu ei, verii lui,
să Încerce o emoţie iubită de toată lumea, cu
totul nouă pentru el şi necunoscută.
Barca înaintă aproape direct in larg şi după ce
făcu o bună bucată de drum, Stamatis lăsă vâs­
lele şi cufundă piatra. Locul acela, dintre toate
cele mai apropiate, era după părerea lui cel mai
nemerit. Şi pe când se pregătea să arunce nada,
Mimis, cu zgomot destul de mare, luă coşul şi
Împărţi uneltele şi hrana pentru undiţă.
Lui Anghelos îi dădură ce aveau mai bun. Ii
puseră hrană la undiţe, nişte râme roşii; le arun­
cară, îi făcură un mic laţ la firul de păr de cal,
Î-I puseră in mână şi-i ziseră :
- Fii cu ochii in patru . . . şi noroc !
- Ei, şi acum? zise Anghelos foarte hazliu cu
inexperienţa lui.
- Acum, zise Fotinl, ai să stai cuminte şi ai
să aştepţi să se dea peştii. Cum simţi cea mai
mică mişcare, trage cu putere ata şi ai să prinzi.
Aruncaseră cu toţii undiţele �i aşteptară . . . Cel
dintâiu Stamatis prinse un chiucel . . . Dupll pUţin
timp, Mimis prinse şi el o sarigă . . . Anghelos
aştepta într'una. . dar nimic ! Copiii, absorbiti
de încordare, nu-i prea vorbeau, abia îl băgau
de seamă. Iar el privea panorama ţărmului oglin­
dită în apele liniştite, se uita şi la verişoara lui,
extatică şi distrată, şi Începu să se cam plictisească.
Ceilalţi totu� prindeau . . .
In sfârşit îşI pierdu răbdarea şi trase afară in­
strumentul, ca să vadă de ce nu prinde . Dar vai !
Hrana era mâncată şi nici nu prinsese de veste !
Işi bătură joc de el şi-i puseră din nou hrană
la undiţă.
O aruncă din nou, - ce să facă ? - şi aşteptll.
Deodată, pe când, disperat, se gândea să se
lase păgubaş, simţi la deget o impotrivire. Aţa
era cât pe-aci să-i scape din mână . . .
www.dacoromanica.ro
,6,
- Ciupeşte ! strigă cu bucurie, cu Înfiorare' cu
blltăi de inimă.
Ţ
rase şi scoase afară o sarigă. Şi Încă ce sarigă !
mal mare decât toate cele prinse pânll acum.
�
Nu se poate descrie p13cerea, ner!!bdarea lu i
până să puie din nou hranll la undiţă şi s'o arunc
iarăş. Cu întâmplarea asta mică, se făcea În el
un el de descoperire. Niciodată în viaţa lui n'a
.
SImţit o astfel de emoţie ca În clipa când peştele ii
mişcă mâna ! Niciodată până acum n'a simţit o
atât de mare curiozÎtate, unită cu patimă, ca in
clipa când trăgea undiţa, fără să ştie ce a prins !
Niciodată În viaţa lui n'a simţit o mulţumire mai
vie, o mai mare mândrie, decât atunci când din
adâncurile necunoscute, apăru in sfârşit sariga şi
văzură toţi că el nimerise cea mai bună pradă.
Şi atunci Îşi explică patima pe care o naşte pes­
cuitul şi recunoscu spre ruşinea lui că succesul
în lupta asta neegală a omului cu animalul mării,
- mare plăcere, - era şi pentru el, după cum
încercase Întâia oară, o ispită nestăvilită. Şi poate
avea să-I cuprindă patima, dar nu pentru mult
timp. Era iute În toate ale lui . . . o ştia bine.
Fără să vrea, această impresie o puse indată in
legătură cu o alta. Mai adineauri, in pustietatea
drumului mărginit de platani, când, invins de
i
spita albei şi tinerei frumuseţi, apucase cu vi­
clenie pe Fotinl de mijloc şi Iipise o clipă coasta
ei de a lui, simţise o plăcere momentană, insă
atât de vie, cât nu mai simţise din timpul de
când vârsta ii tocise oarecum sentimentele. Era
pentru el ceva nou, neaşteptat şi apocaliptic. Nu­
mai un astfel de trupuşor, se vede, şi numai in
mijlocul acelei naturi care ii deştepta o dorinţă
erotică, era in stare să-i mai dăruiască o atare
Înfiorare voluptoasă. Ii aducea aminte mulţumirea
uşoară a zilelor lui efebice cu cea dintâi femee
care-i ieşea înainte, şi plăcerea curat!!, neprefăcută
şi integrală, pe care in zadar o căutau anii din
urmă, ca ceva pierdut pentru totdeauna, cu cele
mai frumoase femei, cu cele mai plastice tru­
puri . Simplitatea verişoarei lui, care credea
atât de mult in rudenie, îi răscolea adâncul şi
i
pentru alte clipe. Şi spita era greu de urnit. Avea
să-I cuprindă patima ; dar nu in chip înfricoşat,
nu pentru multă vreme. Era iute În toate ale lui . . .
o ştia bine.
Ceata cea proastă a sarigelor, pe care o atră­
sese spre locul acela momeala trădătoare, fu de­
cimată de veselii noştri pescari. Numai Anghelos
singur a prins trei, afară de cele care-i scăpau la
scoatere (Nu era uşor şi necazul ăsta, să tragi un­
diţa svârcolită şi deodată să te trezeşti cu ea
moartă şi goală . . . ). Stamatis prăji peştii la grătar şi-i
mâncară pe loc, împreună cu celelalte merinde,
pe care le aduseseră cu ei. Un prânz mai vesel şi
mai bun decât această gustare in larg a pescarilor,
,68 B O A B E
nu se poate inchipui. Subt umbrarul b�rcii, mân­
cad, bliură, glumid, râseră, cântară. Multă vreme,
pustietatea plină de lumină a portului, răsună de
strigătele cristaline de bucurie.
La urmli, Fotinl, îmbătată de bucurie, strigă
deodată:
- Anghele ! bagă de seamă ! se dă peştele !
Şi în aceeaş clipă îl ciupi de braţ.
- Ah! făcu Anghelos luat atât de plăcut pe
neaşteptate.
Mimis se prefăcu eli-Î e milă de el şi, ca să se
răzbune, ţipă mai tare, «se dă peştele »1 şi ciupi
mai tare pe Fotinl. Ca să se răzbune la rându-i
Fotini ii pişcă cu putere pe amândoi. Atunci şi
unul şi altul ciupiră iar pe Fotinl. Se ridicară in
cele din urmă câte şi trei, se făcură talmeş-balmeş,
pupa fu devastat.1i, barca se aplecă, farfurii şi
fructe căzură in mare. Bunul Stamatis, nemai pu­
tând de râs, îşi făcu cruce. Dar dela un timp îi
fu teamă cu adevărat, ca nu cumva in vâltoarez
Încăerării să cadă vreunul din ei în apă. Şi cu tot
respectul le tot cânta din locşorul lui :
- Băgaţi de seamă, boierilor, să nu vă căiţi pe
urmă ! .
Dar copiii işi vedeau inainte d e treabă. Gâdi­
latul, durerea plăcută, îi Îmbătase. Ţipau ca nişte
nebuni printre râsetele lor, abia se apărau şi ata­
cau orbeşte, fără să se uite unde calcă, fără să
ţie seamă unde ciupesc. Odată Fotini ciupi pe
Anghelos de nas şi Anghelos, la un moment, fără
să-şi dea seama cum În înghesuială, simţi un sfârc
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
de sân al fetei între degete. Işi trase mâna cu
groază. Fotini însă nu arătă nicio mirare. Poate
că nici nu inţelesese nimic.
In cele din urmă îşi vărsară necazul şi se po­
toliră. Lopeţile împinseră iarăşbarca spre ţărm şi
panorama ei oglindită, cu coşul roşu la mijloc,
începu incetul cu Încetul să dispară . . . Fotini îşi
freca din când in când braţuL O ustura încă o
ciupitură şi desigur ii lăsase urmă.
- Sunt curioasă să văd ! zise.
Şi-şi desfăcu mâneca şi o sui aproape până la
umăr.
In adevăr, acolo sus, braţul ei alb, rotund, era
pătat de o invineţire. Fotini o văzu cu greutate
şi-şi incrucişe sprâncenele.
- Vai, sărăcuţul ! zise Mimis.
.
- Răule ! tu mi-ai !ăcut-o ! incredinţă Fotmi.
- Se prea poate şi Anghelos ; de unde poţi
să ştii?
- Să mă ierte măria ta ! (şi dădu jos mâneca).
Anghelos ciupea uşor, cu discreţie. Asta e is­
prava ta !
.
Şi pe când Îşi încheia nasturele la mânecă, ri­
dică palma cu degetele unite, - nişte degete ca
.
de condeiu şi lungi, - şi o mişcă cu o amemn­
ţare glumeaţă spre Mimis:
- Lasă, că-ţi arăt eu ţie !
GRIGORIOS XENOPOULOS
(Utmeil7.1) din grec�le de Anton Mistachid,
desene de J. T�o'tUu-Sion
 CR ONIC A
CA/4i, conferinte, congrese, expozitii
O POLITICA A CULTURIL De obiceiu, and se vor- Nu vreau sa vorbesc insä despre once Stat, ci ma gandesc la
beste de o politia a culturii se intelege politica scolarä a tara noasträ. i nici nu inteleg sä caut dovezi din once timp
Statului. El nu s'a märginit ina niciodatd numai la atk. In sprijinul vreunei paren i dinainte fAcute, ci dau lucrurile de
Dovadd asezämintele de cercetäri si de aplican i in domeniul astäzi. E vorba mai mult de o cronia culturalä si de o orga-
stiintelor, ridicate i sprijinite din bani publici, interesul pentru nizare care se pregäteste. Ea se leagi de numele Ministerului
creatii literare, arätat in edituri de Stat, in premii de literaturä, Instructiei, Cultelor si Artelor si de titularul lui de acum, d-1
intr.° politicä a bibliotecilor, i in sfarsit imbrätisarea artelor Dimitrie Gusti.
de tot felul, dela muzia, prin orhestre, coruri, opere, premii Preocupärile de organizare culturalä au crescut atAt la noi
de compozitie, culegeri de folklor muzical, la coregrafie, at si in celelalte OH, mai cu seamä dupd räzboiu. Motivele
arte plastice i arhitectura, Cu un intreg program de pinacoteci, sunt de mai multe feluri.
de monumente si de burse de studiu. Statul apare la o mai de Inteo vreme and harta politia a suferit cele mai mari
aproape cercetare ca o adeväratä academie, din care niciuna schimbäri, o notiune nota si-a fácut loc prin ruina de drepturi
din sectii nu lipseste. Urzeala lui politicä i manifestarea mai mostenite sau de stäri de fapt. Ea insemneaa, pentru once
ales economicä nu trebue sä insele. Ele il ajutä sa se ridice formatie de Stat, o indreptätire la existentä care intruneste
sa se mentie, dar sufletul lui, ceea ce-1 invioreaa, ii da incredere toate sufragiile. Este vrednic de o viatä de sine stätätoare,
mândrie si se proiecteaa intre celelalte inchegäri de Stat ca pretuitä i apäratd de celelalte grupe in propriul lor interes,
o minunatä spectroscopie, dupà care poate fi
oriand recunoscut prin secole, este propria cul-
turk Nu este alatuire politick °rick de ina-
poiatä, care sd nu-si dea seamä de acest adevär,
dela primitivi, cari se lasä condusi de cei dintai
ai tribului, pastratorii bunurilor sufletesti din
bätrâni, pAnä la reprezentantii cei mai strAlu-
citi ai civilizatiei i notiunii de Stat europene.
Un Stat acultural nu se poate inchipui. Cel mult
pot fi interese care precumpänesc i oameni po-
litici in unele vremuri si la unele popoare cu
mai putinä intelegere. i sunt mai ales marile
personalitäti creatoare, cu nemultumirile lor fatd
de actiunea colectivd, anoninfä i integralä, care
nu cunoaste diferentieri i intrupeazd viata in
toate formele ei, privite Cu un ochiu egal, ne-
multumiri imbräcate 'fine° hainä de satirä si de
patimä fará moarte. Datorità lor Statul poate sa
se arate adesea ceea ce nu e si sd-si faa un nume
care nu e al lui. Se cuvine sa trecem dincolo
sä'-1 vedem in fiinta lui mai ad Ana si mai ade-
väratd. Cruce la treatoarea Turnu Rosu. (Foto Stauss)

www.dacoromanica.ro
'7' B O A B E
orice grup de umanitate care creiw o cultur" proprie şi par-
tieip3 prin u la In:lÎntarea culturii generale. Hrisoavele vechi
I�i pierd In partt literele ca s3 capete acest nou text. Toate
Statele au inceput să lucren la întărirea arm�lUrii lor culturale,
cele mari şi de tradiţie, prin reorganizări de 5ervicii sau de
aşeumintt şi prin alocare de mijloace bugetare, i..r cele noui
Ciad de tors in Trei Scaune. (Fato Stazm)
sau crescute teritorial, prin programe de lucru eroice, care sl
ajute la dştigarea timpului pierdut.
Niciodată poate ca in aceste timpuri de lipd universal3, nu
s'a jertfit mai mult pentru înaintarea ştiinţei, socotită nu ca o
podoab3 şi ca un lux, ci ca un izvor de putere şi de bogăţie
naţională. Fundaţii particulare, societăţi de savanţi sau auto­
rităţi de Stat, au contribuit la infiinţarea de ins tilUte de cer­
cetări sau la publicarea de lucrări grele de ştiinţă, individuale
sau in $�rii. Literatura, mu::.ica, t�atrul, arhitectura, artele
plastice şi decorative, au deşteptat un răsunet care !'it revarsă
ln voe peste hotare ,i d3 naştere la o noul soJidaritate şi întrecere
de ordin ideal, alături de competÎlii1e şi deosebirile de ordin
material. Elementele de cunoaştere şi de pătrundere in opinia
publicl a lumii nu mai sunt atâta coloanele de cifre statistice
din economia generală a unei pri, ci valorile ideale �i creaţiile
caracteristice din domeniul ştiinţei, literaturii şi artei. Orice
serviciu de propagandi in strlinltate cunoaşte şi foloseşte
astăzi in toate formele acest adevăr. Munca intelectuall a fost
chemată după dzboiu d lucreze alături de munca manual3,
la refacerea lumii.
Ca o exempificare
l internaţională a acestei năzuinţe s'a
înfiinţat şi lucreau Comisia şi Institutul de Cooperare Inte­
lectuală, a elIror acţiune e sprijinitl de toate Statele din So­
cietatea Naţiunilor. In marele . Plan de lucru t Ce Plan de
ttavail.) pe 1933, tiplrit de curând, delegaţii României, unul
dintre cei mai stdluciţi, d-şoara Elena Vădrescu, e tocmai in
ţară, după mulţi ani de lipd, apar la tOI pasul, cu propuneri
şi contribulii, ctea ce arată interesul nostru in aceastl instituţie,
peste hotare, şi datoria, la noi acasă, să străngem la un loc şisl
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
otgani%lm nişte forme de activitau� Ihate p5.n3 astliti mai mult
in voia imampllirii. Ace[aş lucru şi despre Irunitutul Imern;l-
ţional al Cinematografului educativ, dela Roma.
Odată cu această activitate desfkjurată in domeniul culturii
5uperioare s'a desvolla! o altă ilctivitate, tol aşa de viaat dac.i
nu chiar mai mult, in domeniul culturii poporului. Sguduirea
adusă de rhboiu il avuI urmiiri t�mute asupra
conformaţiei materiale şi spirituale a c1as�lor
sociale. Grupe întregi, care· uigurau o anumit3
r�gularitat� vieţii colective, au sabit sau au
dispărut, şi altele, noui şi nerăbdătoare, le-au
luaI locul. In luPla pentru o aşe�are economicl\
temeinic3 se încearcl o primejdioasă revi�uire
a luturor valori
l or. In alte ţări s'au tr��it con­
vieţuind allturi grupuri de populaţi
i, cu o cul-
1uri, şi uneori chiar cu o origină etnici şi cu o
limbă deosebite, complidnd problemele sociale
cu probleme nalionale.
Rare ori in istoria civilizaţiei omeneşti tre­
buinţa de punere in legllturll a atAtor puteri des­
Unţuite şi de armonizare a atAtor idealuri tulburi
s'a arltat tuturor mai mare şi mai grabnicl\.
Pedagogi sociali sun! la lucru ca sl descopere
nouile indrumlri. Statele intervin şi ele cu ul­
tima energie, ca d aducl linişte in aceastll fier­
bere univenalll, prin răspândirea de bunuri cul­
turale şi de idealuri de viaţl\ pentru toţi- Sufletul
social şi sufletul naţional trebue d-şi regl\seâScli
unitatea şi cumpllna. E singura stare În care
ele $unt destoinice sl creeze şi prin urmare d-şi
infigi rlIdăcinile in existentă. In unele ţări, cum e Republica
vecină şi aliatll Cehoslovacia, a luat naştere un adevlrat mi­
sticism al culturii poporului care uneşte pe toţi, Stat şi parti­
culari, intr'o acţiune cu rezultate mai presus de cele m;!.i
indrăzneţe aşteptări.
Din aceleaşi lipsuri şi năzuinţe, pretutindeni simţite, a ieşit o
Asociaţie Internalională a Educaţiei Poporului, cu sediul la
Londra şi cu seclii în toate ţările culte, alcl\tuite din reprezen­
tanţi ai serviciilor culturale de Stat şi particulare şi din per­
sonalităli ştiinlifice şi politice. Intre alte forme de lucru se intâl­
nesc 6 mari comitete, cu membri şi aCliune in toată lumea, şi care
însemnează, in acelaş timp, o delimitare de dom�niu de acti­
vitate : Comitetul Neştiinţei de carte intre adulli, cu Preşedinte,
Directorul Culturii Poporului din Ministerul Educaţiei din
Polonia; Comitetul Bibliotecarilor, prezidat de Directorul Bi­
bliotecilor Comunale din Saxonia; Comitetul Mu::eelor, pre­
zidat de Directorul lui Briti$h Museum; Comitetul Radiofoniei,
prezidat de Directorul Consiliului Radiofoniei educative din
Statele-Unite; Comitetul Educaţiei dela sate, prezidat de un
profesor dela Academia Cehoslovacă de Agricultură; Comitetul
Educaţiei Muncitoreşti, prezidat de Preşedintele Asociaţiei
Suedeze pentru educaţia muncitorilor. Iată dteva din pro-
blemele internaţionale ale culturi
i poporului.
Organizarea în toate prile a serviciilor de Stat sau a socie·
t1lilor de iniţiativll particularl pentru inaintarea culturii p0-
porului, cu tot programul de lucru, mult mai variat şi mai
intens dedt al invllţămAntului, pentrucă Imb""'lişeazl societatea
adultă care repre�intă viaţa productivă actual� a pământului,
se poate urmări mai bine decât oriunde din lucrarea scoasll
 C R O N I C A '7'

de Asociatia amintitl, International Handbook of Adult Edu· Tot pe atunci, Administratia Casei Şcoalelor, Infiinlatl In
cation. 18g6, cum se vede şi din nume, ca o anexl a Inv3ţlm1ntului,
România nu putea si rimJnl strllinll de aceastll evolutie in ca sli e11deasd localuri de şcoli şi slle in�estrue, se transforma
opinia publicll şi in politica Staulor din lumta intrtagl, mai in Casa �oalelor şi a Culturii Poporului. O noţiune nou3 aplrea
ales clI imprejurllri speciale istorice şi sociale o indreptau in nomenclatura serviciilor de Stat. Dupll preocuparea de
intr'acolo. culturi superioali, incadrat1 Int('o organizatie 3parte, fie
Prin Unire ramuri numeroase de Romlni, trlili secole deocamdati şi fragmentar, iatli preocuparea de culturl a �
intregi sub stiplniri strline, s'au adunat la un loc in marea parului, Ihal1 ind altui Departament şi cu o activitate care
comunitate romJnuscll. Ele urmau si fie inzestrate de a doua se intindea dela forme extraşcolate abia diferenţiate plnl la
ri cu aljedmintele culturale, de care fuseseri lipsite sau pe care editarea de intregi biblioteci ştiintifice şi literare sau la admi·
nu le putuseri desvolta, ca si rhpundl tUlUror cerintelor de nistrarea de mu�ee.
ordin ideal ale unui popor. IntJia noastr� politicll culturall In acelaş timp şi insufleţit de acelealji poruncitoare trebuinte,
trebuia s� fie o politic!! şcolari. Cu toate greut�!ile de care M. S. Regele, pe atunci Principele Carol, glndia plinll in
ne-am i�bit, ea a fost dusli la indeplinire Urli amânare. amllnunte o institulie cu un intins program cultural, at.1t la
�oala româneascll de toate gradele lucread de aproape sale cât şi la oraşe, de activitate intdectual1 şi arti5tic�, du şi
cincisprezece ani pe intreg plimântul ţlirii ca să preglteascll de educaJie fhid şi economid. Ea se numea Casa Culturii
o Romlinie nouli. Lipsurile mai mari sau mai mici sunt cu­ Poporului infiintatli prin legu promulgatli la 1 Noemvrie 1921
noscute şi se vor indrepta treptat, dar liniile programatice sunt ca _ Institutul Naţional pentru educaJia şi cultura maselor
trase. AşezlimânlUl a fost ridicat şi stli dlit�tor de incredere populare f. A lucrat cu un program mai restrâns ca t Fundaţia
inaintea noasttll . II umplu in fiecare zi cde aproape doul mi· culturall Principele Carol . şi se a,ea�l astfel ln fruntea 50·
lioane de şcolari, studenţi şi profesori. ciet1ţilor culturale cu o via!:! mai veche �i cu scopuri lnrudite,
Adt 03 politica şcolarl singur� nu e îndestullitoare; ea nu e dar care nu erau imbr5.ţifate nici cu o privire atât de cuprind­
decât un capitol, foarte Insemnat, dar numai un capitol dintr'o toare, nici cu atlta hotărîre şi insufleţire tân�r�. In faţa orga­
politid a culturii unui Stat. Creaţia ştiinţific�, literarl şi arti· niuf.iei de Stat, care incerca sl fixeze cadrul leg.1.I şi sl descopere
sticll ridid atâtea probleme pe care Statul Rom�n nu le poate mijloacele materiale, se ridicau organizaliile iniţiativeilibere.
nesocoti şi nici nu le poate tDta mereu numai intâmplitor, Transilvania ne d1ruise cu Astra, cea mai veche, mai bine
Uri o adevliratli pagubll. Pe de altă parte, cultura poporului, a organizatl şi cu mai mari merite culturale ,i naţionale dintre
celorlalte milioane de oameni, cari au ieşit din şcoal� şi alcll· sociel:!ţile de acest fel; Bucovina cu societatea pentru cuI·
tuiesc societatea productiv�, cu toate clIutllri
l e, şov1dile şi tUra şi literatura romlnli, cu un tot atit de ad1nc trecut şi
entusi
asmurile ei,inseamn� opreocup.ue de clipe·
tenie a Statului. EI are o răspundere şi o da·
torie prea pute mllsurl de mari faţl de credinţele
şi de indreptlrile acestei lumi, ca sl·i fie In·
�duit si stea numai ca un martor nepllslitor
deasupra frlimând.rilor ei. Tara are idealuri
puse de desvoltarea ei istorid sau de marii ei
gânditori şi trebue s1 fie ajutatl, din toate pu­
terile, ca sli gliseasd drumurile pânlila ele. De
aici trebu e s li iasli unificareasufleteascll a Naţiu­
nii, o mai înteleaptli folosire a i:voardor de ba­
glilii ale plimlntului şi o mai mare încredere în
sforţlirile proprii ale fieclruia.
România, dându-şi seama de toate aceste sarcini
şi posibilitliţi, a intrat de timpuriu pe calea le­
gislaţiei culturale unde glisea atJtea strllucite
pilde.
Incl din 1920, dtla intâia reorganizare a Mi­
nisterelor dupl rhboiu, ca o Incucare de adap­
tare împrejurlirilor schimbate, guvernul de atunei
s'a glndit sli treacl unui departament special
problemele de art�. Era ca un inceput al acelei
politici de Stat a culturii. Aşa a luat fiinl1 Mi- In marginea Lipnilei dobrogene. (FOIO Statm)
nisterul Cultelor şi Artelor, care a cuprins in
cimpul lui de activitate artde plastice cu mu�eele şi iDV�Jl­ cu rosturi asem1n1toare intre Românii Austriei; Basarabia cu
mlntul artistic, teatrele �i monumentele storice,
i şi din ce in cercul din Jurul • Cuvlntului Moldovenesc 1, care incepuse
ce mai mult şi literatura In genere. Ştiinla ca atare lim;lnea de lupta pentru limb1 şi deşteplare naJional1 l n plimântul de peste
caracter universitar şi se gbea Incadratl, prin Universitlţi,in Prut; in Romlnia veche lucra Liga Cultura15. şi atitea alte
Ministerul Instrucţiei, iar, prin alte instituţii superioare, in societlţi mai mici. Ele Intrupau inslş m�ea culturall

alte Departamente. rom5.ne;ucl avremjj, cu toatelntreb�rileşicu toateavânturi

l e ei.

www.dacoromanica.ro
 '7' B O A B E
Cupl aproape 10 ani de experienţA in aceste forme, SI,lIul
;Iiajuns la convingerea el .a sosit clipa unei sforllri noui. Cu
prilejul legii de reorganiure a Ministerelor din 1929 s'a in·
cercat o regrupare li serviciilor cu atribuţii culturale şi infiin-
!ilfU altora noui care au alclituit DireCţia Educaţiei Poporului
din Ministerul Muncii, Slnltlţii şi Ocrotirilor Sociale. Ea
a funcţionat cu un Serviciu al Prepagandei culturale, un Ser·
viciu al Spectaceleler ,i un Serviciu al Educaţiei fiuce şi al
Turismului. Teatrul şi cinematograful veniser1 aci dela des-
liinţatul Minister al Cultelor, dar artele şi munele r1mlseserl
Mini�terului Instrucţieii conlucrarea cu societ1ţile culturale,
bibliotecile, cursurile şi conferinţele, se împlrţeau Url o
dtlimitare precis1 !ntre Casa Şcoalelor şi noua Direcţieieducaţia
liud şi turismul erau singurul domeniu nou şi necontestat.
Deşi lovitli dela intâii ei paşi_de valul crizei şi peste un an
Caliacra. (Fofo SlaufI)
şi jumătate trecut3, in dimensii.sclzutc, la Min.istuul Instrucţiei,
i
DireCţia Educaţiei Peporului izbutise, In parte ş prin încadrare
Intr'un Minister unde nu toată lumea era convins1 d trebue
s3 se gllseascl, d sublinieu trebuinţa trat3rii problemeler
culturale aparte de cele şcolare. Activitatea extra-şcelară, cu
OltStea drepturi la recunoştinll, dar cu rosturi mai restrânse,
nu Iba d se erganizeze in acelaş Minister aCţiunea cultural'"
propriu l.isl, care nu numai Intugeşte, dar şi deplişeşte şC();lla.
Aceast3 aCţiune culturală, erganiUlli gata In altl parte, pl­
trundea acum in sUrşit In Ministtrul Instrucţiei cu inţelesul
ci mai larg. Ea pierdu Serviciul spectacolelor, care se trans·
formase In DireCţia Generală a Teatrelor, cu lege �pecială. dar
c�tiga În schimb atribUţiile fostei Direcţii a Artelor şi ale
ServiCiului Culturii Poporului din Administralia Casei Şcoaleler.
Insemna in această formă, cu toatl dependenţa de Casa ŞC();l·
lelor, cu ma.i cuprinutoare concentrare de pSnli acum a preocu­
părilor de culturl atât superioar1 cât şi popularl intr'un
serviciu român de Stat.
Ni �e pare venit timpul 53 facem un pas mai departe.
Trei sunt domeniile principale de activitate ale Ministerului
Instructiei, Cultelor ,i Artelor, care ies la iveaU şi din titulatura
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
lui. Doul din ele, invitAm'-n!ul �i cuhele, iiO un câmp de
aCţiune şi o organizare delimitate limpede prin lege; cel de al
treilea, care cuprinde nu numai artele, ci cultura în genere,
atât cea superioarl c:ll şi cea a poporului, e sflrâmat şi impr3-
ştiaI in toate pArtile. Nu ne Il îngăduit s5 prelungim o asemenea
stare, când prin simpla concentrare a unor servidi risipite,
prin legarea şi intregirea lor dup1 criterii raţionale şi prin
Invierarea cu un spirit neu, putem avea 1,1 erganizaţie destoinid
d se m1s();lre cu unele din cele mai grele probleme pllSe de
vremea de acum Neamului românesc. O Intreagi evoluţie,
pe care am Încercat s'o schiţlm în câteva momente ale ei, atât
în alte ţ1ri dl şi la noi, duce la această cristalitare înaintat1 şi
mai fericit1, iar o trebuinţl de cruţare şi de bunli gospodărie
indeamnl mai ales ast1:i la o punere la un loc a ceea ce, rlv�it,
costl tot atât şi aduce mult mai puţine rezultate. Pe Ungl
ţJ.rile care au pentru Ministerul Instrucţiei un
nume asem1nlitor cu al nOSIfU şi celelalte care-i
ucMinisterul Educaţiei Naţienale,existâ şi ţ1ri
ca Cehoslevacia, care, tocmai ca sl accentueze
aceasl!! preocupare primordiaUI., li :ic Ministerul
Şcolilor şi al Culturii Naţionale. Dup1 cum avem
in Ministerul Instrucţiei Cultelor şi Artelor, o
DireCţie a Inv1ţ1mântului şi o Direcţie a Culte·
lor, trebue s1 putem d avem o Direcţie a Cul­
turii Naţionale.
i
E ceea ce se preglteşte ş ar putn să dea, prin­
tr'o noul lege şi un Ugaş nou pe care dse in­
drepte silinţele culturale ale 11rii, o pecete de
frumuseţe şi de ideal vremii noastre, muncite de
alte dureri.
FUNDAŢIILE CULTURALE REGALE.
In curând, Fundaţiile Ucute de Regii României
pentru scopuri culturale vor avea 1,1 lege, care,
Usând, fiedreia câmpul de lucru hotlr!t dela
inceput de Inaltul Ctiter, va face din toate o
mare unitate pud sub conducern Regelui Carol
al II-In. Cu acest prilej vechea Fundatie Cul­
turall Principele Carol lşi va relua numele şi 1,1 nouă Funda­
ţie, de literatud şi art1, se va aşe1:a alături de celelelte,
incQifată cu aur şi cu spirit, ca :zeiţa tutclarl Pallas Athene.
Expunerea de mQtive care Inseleşte preeictul de lege pre­
:entat :ilele trecute Parlamentului de Ministrul Instrucţiei,
Cultelor şi Anelor, pune intr'e luminl de Incredere şi de
adnt fapta regall. ·
Proiectul de lege prevede strângerea Intr'un mlillunchiu a
Fundatiilor Culturale Regale, infi inţate de Regii RomSnÎei
in cursul vremii pentru inaintarea culturii şi aflate ast3zi
sub dUuurea suveran1 a M. S. Regelui RomSniei.
Pornind dela Fundaţia Universitarll. Carol 1, intemeiat1 de
fericitul Rege Carol I in cea din urmli decadl a secolului
trecut, cultura ţării, atât cea superioarl cât şi cea popularli,
a putut, in jumlltatea de secol din urml, hot1ritoare pentru
u, sl se bucure necentenit de Inaha ocrotire şi dărnicie a
Membrilor Dina.stiei Noastre. ArStRegele Intemu:tor Carol 1,
i
cât ,i Regele Unirii Ferdinand I ş Regele Restauraţiei şi
Ridic3rii culturale Carol al II-lea, n'au pierdut nici un pri­
lej ca s1 atragă luarea aminte a poporului şi a condudto-­
rilor lui asupra bineracerilor pe care Numul şi Statul romS-
 C R O
nesc le-au avut dela c:ulturli şi creaţiile ei de tot felul şi
asupra binefacerilor pe care le aşteapt3 dela ele în vi itor. La
temelia organiurii noastre de Stat se g3sesc valori suflete.şti;
valori sufleteşti deopetrîd trebue d aşezlm la temelia Înt3-
ririi şi unificlri
i noastre dupl marile $chimb3ri ale istoriei, în
care am fost colaboratori s..au martori. Regii României au
fost cele dintSi şi strilucite pilde ale acestei convingeri, nu
numai cu vorba, dar şi cu fapta. Fundaţiile lor culturale
sunt dovadl.
Fundaţia Univef$itari Carol I a dat o biblioted puternicI
studenţimii universitare din Bucureşti, ÎmpreunI cu burse de
studii şi ajutoare de pUblicaţii. Ea stl ca un model de Ofga­
niure bibliotecarl şi administralie şi a pltruns de mult şi
definitiv între aşedmintele de culturI ale 11rii.
Incepând dela intrarea in funcţiune a a�stei Fundaţii,
cue a sporit mereu, viaFl universitarI a dpltat, datorită ei,
o noul inf1ţişare, de muncI, de colegialitate şi de incredere.
Ea a ap3rut la un moment dnd tineretul avea nevoe de o
nou;1 îndrumare. Rlspântia de atunci a r3mas Indlrl! şi
tineretul universitar a intrat pe calea deschid cu ochiul clar
d.t3tOf şi ingrijat de clile- viitorului, ale intliulw nostru
Rege.
Aceast;1 tr1s�tur� uneşte tOilte celelalte Fundaţii Culturale
Regale, Cilre au urmat indemnul dat de cea dintâi. Ele
inseamnl, in Intâiul rând, o intervenţie programatică şi sim­
bolid Într'un domeniu de preocup�ri În care ţara sufere şi
trebue sli g1seasd un sprijin trainic.
Aslfel, • dou. zi dupl incheere;!. plcii, dnd ţan era
insUrşit unit�, dar inc1rCiltl de toate problemele acestei
uniri, actualul nostru Rege, atunci Principele Moştenitor
Carol, Udnd tradiţie din întâia faptli regall, a spus tare
cuvântul eare trebuia şi a infiinlat aşezlmântul cu numele
Slu, _ Fundalia CulturalI Principele Carol f, menitl anume
culturi i poporului şi ridic3rii lui prin organi.talii temeinice
la sate şi onşe. Lângl preocupilrea de cuhur1 superioarli a
marelui S3u Bunic, El, ca un sol al vremurilor, ridica,
Intr'o epocI de valuri sociale, un aşwmânt nou pentru
cultun celor mulţi_
Curând dup1 aceea, a l n a auzit de dania, care înfiOild
ind pe toţi Românii, Ucutl de Regele Ferdinand Uşului la
_ âtva timp de când Capitala Moldovei strânsese in ea, ca
Intr'un adăpost de iubire şi de luptI, tOiltl durerea şi tot
eroismul unui neam. En ca un nou indemn, venit de foarte
de sus, dtre o refacere prin valorile ideale. Fundaţia Regele
Ferdinand, care e in ajunul intr1ri i ei lotale în funcliune �i
are atâtea merite in publicarea de lucdri ştiinţifice �i în
premierea şi ajutarea de opere culturale, va pbtra totdeauna
şi acest inalt şi mişeltor inţeles.
Pas mai departe pe acelaş drum de mare pild1, cu prilejul
drbltorirÎi a tO ani de viaţl universitarI romJneascli in
Capitala Ţnosilvaniei, Regele Carol al II-lea a Intemeiat o
nouă Fundaţie, _ Institutul de cercetări ştiinţifice Regele
Carol al II-lea din Cluj., ca o August� consaCr.lre a aştep­
t1rilor puse in ştiintele potitive şi in tot ceeace pot de s1
adud bunei st5ri in1untru şi ap1drii la hOlare a ţArii
o al11 Fundalie, pentru literatur1 şi am, can va În�pe
d lucreze in curând, va purta acel.ş inalt In1eles ,i sprijin
in lumea creatoare de frumos a {lrii.
www.dacoromanica.ro
N I C A '13
Pentru imâia dat1 cultura româneasd se bucură, datoritl
iniliativei regale, de o consacrare a crealiei spirilUale naţio­
oale in toate formele ei de manifestare : ştiinţ1, Jiterilturl şi art5.
Este, la M. S. Regde Carol al II-lea, rodul unei adinci
convingeri care a apirut in cuvinte de adev1nte lo:inci de
incredere şi putere In nişte .tÎle de şov1eli ,i de dut3ri.
Cite% numai două propoziţii din marele discut! rostit de
Suveran la Aeademia Românli, in şedinţa dela 4 Decemvrie
'931: tEu nu pot concepe eli o Iară poate d Insemne:e ceva,
oricât ar fi de in valOilre bogJţia ei economid ,i oricât
de tate ar fi putere;!. ei armatI, dacI nu-şi spore,tt pănă
la eJ:tfem patrimoniul du n i telectual . . Cultur� nOilstr.1 nu
trebue s3 fie numai un import, ci �i produsul acestui neam
sprijinită pe trecutul nostru şi pe infinitele mijloace ale t�rii f.
E un adevlrat cuvint de Conduclitor sau Ctitor al atât,;)r
str�lucite Fundaţii.
Urmlrind ind obiectul Fundaţiilor Cultur�le Regale şi
momentul in istoria ţlrii pe care l-au intrupat, apare lim­
pede pentru toţi o unitate de preocup�ri şi o unitate de pro­
gnm de lucru pe care Regii noştri le-au avut dela inceput
in gând şi le-au realilat treptat, in aceste creaţii de mare
prel, puse ca nişte semne de drum in viaţa României din
ultima jumltate de uenl. Prin actualul proect de lege nu se
face altceva decât se dl o formă juridid unui fenomen, a
drui aparilie şi cre�tere am incercat s'o schiţe: In expune­
rea de faţ1. El face o uniune din Fundatiile Culturale Regale,
pud sub conducerea M. S. Regelui, care se ajuti In acest
scop cu un Consiliu alc1tuÎt din personalităţi reprezentative
ale culturi tQm�nq;ti, desemnate şi numite de El.
Din această Inm1nunchiere şi conducere unitară, Funda­
ţiile Culturale Regale vor fi in mbur1 s1-şi intensifice acti­
vitatea şi d-şi m.ireasd bineUclitoarele rnultate, pentru
folosul culturii CreatOilre şi al culturii populare din Româ­
nia. Gândul Marilor noştri Suverani se va face fapti, plecatI
din acelaş izvor pentru ca, al�turi de munca pentru cultur:i
a celorlalte aşedminte şi a gânditorilor şi creatorilor noştri
de valori ideale şi materiale, d ia parte la im�rirea şi in1l­
ţarea ţ,liri
i şi a neamului romSnesc. Ea vine din nou ca o
chemare la unire pentru toţi In fala unor neasem1nate greu­
t11i şi e cel mai frumos monument pe care dinastia noastrl
şi-I ridieli, mai tare dedt cele de aram3 şi mai vorbitoare
decât ele, peste secole.
ANDREESCU. - Avem În sUrşit o carte despre unul din
arti�tii noştri, cui, cu toa11 preţuirea aproape religioas1 a
cunosdtori l or, r.1mâne mai mult un necunoscut. E vorba de
pictorul Andreescu şi de monografia scrisă de profesorul de
istoria artei dela Universitatea din Bucureşti, d-I G. Oprescu,
in colecţia 1 Apello f (1Ramuri t, Craiova). 51 fie binevenitli !
Singun vin1 care i se poate aduce nu e o vid a ei, ci o vin1
a noastrl. Cartea e in limba franceu ,i gândit1 pentru str.1ini.
Nf-ar tnbui şi o editie In româneşu. Inainte sl-I purllim pesle
hotare, ar fi nimerit 51-1 imp1mântenim in sufletele alor lui.
Intâiul despre care �tÎu eli s'a bJtut cu gândul să ne dea o
vialli a lui Andreescu a fost Virgil Cioflec_ Manuscrisul,
cioclinit cu grije, tnbue sJ. stea Intr'un sli.lur de masl de nuc
la lar.1. Proprietarul lui S'il înstr1Înat de noi. �a din Calea
Dorobanţilor, care adlipostea ceÎ mai frumOfi Luchieni şi
Grigoreşti, a încJiput pe alte m5ini. Cine şi-a ma; aduce aminte
'74 B O A B E
cum uita atunci, n'o mii recunoaşte, in infliţiş;lrea iooil1
de asllzi. Sfinxul de bronz, incruntat şi inalt, al lui Padurea, a
plecat din collul zidului dela miu.hi de unde te prindea
deodatl, drumtl Intârziat, În ochii lui nemişcali şi {îoroşi.
Inluntru s'au ;!..ştiut alli proprietari, mai moderni, şi au cu·
rllat locul. Florile de lumin3 ale lui Luchian şi carele cu boi
sau dorobanţii de sat dUri ai lui Grigorescu au plecat la Cluj.
Coperta
Cionee insuş a ajuns o instituţie, cu buget şi custoti, într'o
aripă de institut de studii clasice. Lumea merge repede.
Dacă ne-ar fi dat insi Cioflec ceva despre Andreescu, e sigur
d ne-ar fi dat mai mult o viaIii, cu faptele ei de toată ziua �i
cu podoaba numai din dnd in dnd a creatiilor lui, ca nişte
ilustraţii Într'un text, şi mai pu\in o caracleritare şi o analiză
aproape tehnid, a.p cum face d-I Oprescu. Stau dovadl despre
�ceast� intelegere a unei monografii asupra unui artist cele
două volume stdlucit ilustrate despre Grigorescu şi Luchian.
Ne-ar fi fost drag si autim s
i toria cuiva care e mai mult o
legendl. S'au împlinit tocmai cinci�eci de ani de când a plecat
dintre noi măcinat de boala galben1 a toamnei. Mai sunl
câţiva b�tr;5ni cari \-au cunoscut. Urmele vielii lui prin pu-
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
bieal
1 iile timpului sunt puţine şi slabe. D;l.d nu culcgem acum
CC·;I rtt;lj rlmas, nu vom mai fi in stare niciodad
..
Ştiu cii scoborisem de cudnd in Buzău. Oraşul se intindea
inaintea mea cu slrlitile lui drepte şi cam pustii. Pe o straşin1
de casl, la doi paşi de garI, îşi deschidea la rlstimpuri oaripl
neînchipuit de largă un vultur, cine ştie cum imbUnzit şi
sitl�luit acolo. EI mitrea ind sÎngurittatea şi pUţin pitragina
locurilor. Omul insuş, care se putea deda la asemenea indelet­
niciri jupiteriene, era dintr'o lume cu vreme multi şi flră prea
strlns1 legitturit cu veacul plin de fierbere. Mă dusesem ca d
cercetez o bibliotecă a liceului, care are nume, mi se pare,
Hajdeu �i se poale flili d a dat inlâia caledrl de desen lui
Andreucu. Omul însuş, un profesor firav şi cu mullit rlvnit
pentru carle, care mă ispitise acolo, a murit. E ca o moarte
liniştilit intinsi peste tot acest colţ de visuri şi de exiSlenţe
r:isle1e.
Mi-aduc foarte bine aminte de un portret, care e numai o
schi!I, cu o tonalitate de ruginit �i de purpurl obositi. Acel""
Andreescu, aşa cum îl cunoaştem din portretele lui pitstrate
de Pinacoteca Statului şi de Muzeul Toma Stelian, ne priveşte
şi din acel perete rece de �II, pulin cu o privire intoarsitsau
dintr'o parte, de om care se desprinde şi plead. Era de pe
atunci postum. Nimic din luarea aminte sau din bucuria de
viaţă a unui auloportnl. O oboseall flrl durere, o slabă
compltimire şi o trecere pe glnduri prin poenele infloritt �i
prin ploaia de cioburi de curcubeu a pământului. Dedesubt,
c a o mlrturie. se vedeau c.lteva peisagii mici. Profesorii vorbeau
cu oarecare evlavie. Aveau aici, ca nişte icoane de altar scump
şi le arătau oaspeţilor cu mândrie şi convingere. Poate d şi
Buuul ar avea de destăinuit înd. Mi indoesc dacă l-a intrebat
cineva. Sunt incredinţat însă că Ciorlec ar fi poposit prin el,
dacă n'a şi Ucul-O. Cine ştie dad manuscrisul lui, in care a
ţesut, ca la un ghergh-ef Inalt, pe Andreescu, are să mai vadl
tiparul !
Trebue sl fim, deaceea, cu atât mai reCUnO!'lcălori d-Iui G.
Oprescu şi acestui frumos Andreescu incadrat ca într'un
chenar de jad, in canonul lui estetic. D-I G. Oprescu e ca o
cisteml romană, care se umple incet, pic cu pic. Treci astitzi
pe Ungit ea şi te depitrtezi cu pitrerea că n'ai 5'0 vezi niciodatit
piinii. Convingerile d-sale cer timp şi mai ales fapte. Lumina de
fulger, pe care ne aşteptitm s'o aibi din contactul cu o operii
de artii, nu se stitrneşte, sau e trecutl prin tot felul de sticle
litptoase şi sliibitoare. Dar intr'o singurii ti cisterna s'a umplut
cu cea mai limpede dintre ape. Ea e semea!1 atunci de lot cerul
pe care il poate riisfrânge şi de loţi inselaţii pe cari li poate
potoli. Aşa a fost ieri cu Petraşcu şi aşa e acum cu Andreeseu.
Rândul trecut a şi mlrturisit că pictorul la inceput nu-] inte-
resase. Despre Andreescu n'o mai spune, dar trebue sit fie cu
atât mai adevi5.rat. Tocmai deaceea a izbutit să ne dea, şi pentru
unul şi pentru altul, cele dintâi şi nLite foarte respectabile
monografii. Nimlnui poate dintre criticii �i eSleticienii noştri
mai proaspe\i de artii nu i se potriveşte mai bine dictonul d
geniul e rlbdare, deeât d-Iui G. Oprescu.
Dau câteva rânduri din partea biografid a cărţii. Traduc:
, S'a nitscut la l' Februarie 18'1. Numele familiei lui era În
ade"lr Dobrescu, dar pictorul a fost Înscris ca Andreescu in
registrul de stare civilă, dupii numele tatllui, Andrei. E bine
sitse ştie eli invitţittura Începătoare i s'a dat într'un pension
particular, ceea ce adta la piirinli, nu numai o bunăstare
 C R O N I C A '75

deosebită, dar şi dorinţa să-şi Înustrue copilul cu o creştue Budapesta, unde congresul P. E. N. Cluburilor a fost pus la at1t
îngrijită. Andreescu a continuat studiile la Liceul Sf. Sa'>'a, de grEa Incercare şi bunul prEŞedinte trebuia să nÎ SE arate pEntru
unde se Inai găseşte la 1868. In acest an părăsEşte cursurile, cu. din urm� oară, SE informa cind vor pute;l. scriitoru din tOOltli
fără să le fi dus la cap�t, ca să se inscrie la Şcoala de Arte lumu. să se adune şi la Bucureşti ? Scriitorii din toate Jlrile pl_
Frumoase. E un elev sârguincios, dacă e s1 credem pe C. I. m1ntului se vor puteastrănge in capitala Romaniei,maicur�nd
Stlincescu, unuL dintre profesori, pentrucă ispr�vEŞte numai sau mai târziu, dar fără eL. John Galsworthy ne-a părăsit pe
in patru ani studi
ile pe care allii le făceau in cinci şi e mai neaşteptate, cu tâmplele abia ÎncunUnate de Premiul Nobel.
invălat decât colegii lui. EI nu urmează, din fericire,
clasele de pictură, ci nUlnai pe cele de desen după natură,
perspectivă, anatomie, estetică şi istoria artei. In 1872
starea băneasd a familiei lui se inrăutăţeşte. Andreescu
concurează la un post de profesor de caligrafie şi de­
sen la Gimnaziul din Buzău •. Cei zece ani, cari ur­
mează, sunt toată viaţa lui de artist, pe care soarta li
vrut să i-o hotărasd, Paris, Barbizon, impresionism,
ExpOZiţia din Curtea bisericii Stavropo]eos in 1882, ca
un loc de mormânt.
Dar toate aceste întâmpLări şi zbuciumuri e mai
bine să fie urmărite deadreptul la d-I Oprescu. Fresca
e întreagă şi zguduitoare!

]OHN GALSWORTHY. � Iată că se apropie opt

ani de când I�am cunoscut pe scriitorul englez John
Galsworthy. Nu citisem încă nimic din el şi nu mi-!
inchipuiam în niciun fel. Eram in întâiele mele zile
londoneze, nişte zile strălucite de Maiu, cu adevărate
păduri de bujori înfloriţi in toate culorile, în Kew
Garden. FIămânzeam de vială engleză şi o dutam in
toate părli
l e. Şi într'una din seri Bua m'a dus la
o cină a P. E. N. Clubului.
Când am ajuns, Într'o sală lungă de restaurant la
etaj, grupuri, grupuri stăteau de vorbă, creşteau şi se
desfăceau. Intr'un colI al mesei plină de cristaluri se
frământa un domn îmbrăcat in haine de seară fără
greş, spunând ceva, când la dreapta, când la stânga,
răguşit, mai mult SCUrl, cu ochii albaştri, cu mustaţa
dE un galben copt bătând în r�u. � • Wel1s ! . Îmi
şopteşte însoţitorul meu. In mijlocul sălii, sub unul
din marile candelabre ca sub un duş de lumină, se
aşezase un adevărat uriaş. Vecinii îl ascultau şi iz­
bucneau într'un râs cu explozii. Numai el vorbea mai John Galsworthy Intr'un grup de scriitori, la mijloc : la stânga lui, J ules
departe liniştit, Ură să ia parte, cao recitare.Din dnd Romains şi dona Dawson SCOti, la dreapta, Duhamel
în c�nd îşi potrivea ochelarii sau mişca un picior
adăpostit Intr'o lărgime de pantalon că a(fi indput În el Nu ştiu dad trecuseră două săptămâni de c.:Ind Imi ră­
Cromwell intreg, aşa cum se vedea lângă Westmimter AbbEY, spunsese mulţumind la telegrama mea de felicitare. Mă gân­
cu pălăria cu margini mari şi cu pintenii lungi cu tot. • Che- disem chiar la intreprinderea de spaimă a unei • Forsyte
stenon ! . mă lămureşte aceeaş călăuză. Şi am trecut aşa, Saga f În româneşte, romanul cuprinzător cât o lume, aparte,
elut�nd pe gazda acelei seri, ca doi fiu inUlişat, pe dinain- dârd şi biruitoare, societatea de mijloc engleză, cu atâtn
tea întregii literaturi engleze oontimporane, adesea cu figuri rădăcini În viaţl. Cred el am stat de vorbă şi cu omul
pe care le recunoşteam din fotografii sau din cărţi, dar de dela noi, care trebuia să se Încingă la munca cea grea. Veţi
multe ori şi cu nume pe cart nu le aUZÎllem niciodată. zice do astăzi cu atât mai mult trebue să stăruim, pentru
Gazda acelei seri era John Galsworthy. amÎntirea bătrânului prieten plecat ptntru totdeauna dintre
După aceea l-am mai vhut atât la Londra cât şi aproape noi. Dar unde mai e dorinla ca sil-i facem o bucurie, gândul
in fiecare an tot în alt oraş al Europei, la Bruxelles sau la c3 intâiul volum avea să Încapă in mâinile lui, amestecul lui
Oslo, la Varşovia sau la Viena. M'am deprins cu apari1ia viu in toată această punere la cale şi implinire treptatâ a
lui înaltă şi dreaptă, cu vorba cumpătată şi împâciuitoare. ei, care, {ără el, Îşi pierd orice rea%im� Rl.s{oesc numărul
L-am cetit. In seara întâia ştia de o revÎlltl la c;1re scriam, din Februarie al revistei P. E. N. Clubului englez, .P. E.
cu un orizont larg, • Ideea Europeană •. Mai târziu putu,erlm N. News f. Două pagini sunt acoperite de telegramele de
să vorbim şi de alte lucruri româneşti. Se informa, după părere de rău, aşuate cinstit după alfabet. Intre Polonia şi

www.dacoromanica.ro
" , B O A B E D E G R A U
Spania o int-'lnesc şi pe a României, şi îmi recunosc textul
trimes cu durere adeI/lira/li, intr'o diminealli cu fulgi mari,
cari incepeau d aştearnll ca un giulgiu de uitate. O via13
frumoad şi mândri Se oprise in loc. Resortudle ei plesni­
seră deodatli.
John Galsworthy s'a născut, cred, la r867 şi a indplt la
O�ford ca d fie Jvocat. A desbrliclI ind curând toga, de
K. Storck de Th. Arnan
dragul căl�loriilor şi al literaturii. Intr'un drum, imr'adevlir
englet, Între Adelaida şi Africa de Sud, a Întâlnit pe Conrad,
care dacl nu i-a dat un model literar, pe care l-a avut mai
mult in Turgheniev şi in Maupassant, i-a dat un indemn
la scris şi o prietenie până la moarte, cel mai Engle::?: dintre
Engle:!;i şi acest polon 'oritani::?:a!. Romanul care il descopere
ca scriitor, dup� multe dibuiri, sub pseudonim, . Proprietarul .
(Man of Property), e din 1906. Era intiiul din seria fericită
• Forsyte Saga •. Pe cel din urmă • Deşertul inflorit o, il
dăduse la tipar cu puţin inainte de moarte. Ziua de 31 Ianuarie
1933 a pus capăt unei strălucite cariere literare.
Galsworthy era de mulţi ani preşedinte al P. E. N. Clu­
bului dela Londra şi ca atare, pre.şedinte!e Federaţiei P. E.
N. Cluburilor din toată lumea. Greu ne putem inchipui,
toţi câţi l-am vhut la lucru, asociaţia aceasta de scriitori,
Ur� omul de o vad recunoscută, cu un cumpăt Ură pereche
şi pătruns de jnsemnătate� celor puse la cale. Nelipsit la
şedinţe sau la plimb3rile de cunoaştere, prin ţara care ne
poftise, el se pricepea ca nimeni altul şi fără să se scoată in
vedere, să spună cuvântul potrivit la locul potrivit, sau să
dea ce! mai frumos element de decor, fie la o recepţie de
rege, Iie la o serbare populară. Il văd ind, privind cu un
ochiu destul de îndepărtat valurile unei şedinţe contradictorii,
stăpân pe sine şi hotărit să nu se amestece decât în ultimul
moment. Atunci citea o lămurire sau o declaraţie cu fraze
glndite, printre care sdpa grăunţe de umor. Zimbeau chiar
www.dacoromanica.ro
cei mai îndârjiţi şi impkau sau amânau ciocnirile cu un an,
pentru alt colţ al Europei. Adunarea sdpase însă, ară zgu­
duire, de vreo retragere sau dizolvare zgomotoasă.
Primise premiul Nobel, dar boala care-I slăbise, nu l-a
mai iertat să se dud in Decemvrie la Stockholm. Ceeace a
mai putut face a fost ca, din toate coroanele suedeze primite,
să aJcătuiasd un fond ale cărui venituri să treacă P. E. N.
Clubului. E vorba de vreo 250 de lire sterline anual. Oricât
de însemnată ar fi suma, ceeace trage mai mult in cumpănă
e darul acesta total. Poate că legăturile făcute prin P. E. N .
Club şi-au avut ş i ele partea î n repedea răspândire pe tot
pământul a operei lui Galsworthy şi el n'a vrut să se lase
îndatorat nici după moarte. Gândul a Iost insă bun şi mare.
Numele lui in primejdie să păleasc:i treptat, s'a aprins
deodată şi rămâne. Preşedintele nu mai e, dar continuă,
Comisia de cooperare intelectuală între popoare şi-a pierdut
pe unul din membrii subcomisiei pentru literatură. Ea il va
înlocui. Dar ce ne vom face noi, cari 'nu vom putea uita,
când nu vom mai descoperi pe nicăeri făptura, cu care ne
deprinseserăm şi care ne dădea încredere? Mi-e frică de
intâia intâlnire, fără el. Pământul Iostei republici a Raguzei
îl aştepta şi 11 aştepTam şi noi, iar John Galsworthy, de-acolo
de unde e, nu mai poate mulţumi nici portul cu ziduri de
cetate medieval3 şi nici mul,imea solilor de artă alergaţi din
toate unghiurile ca să-I înconjure din nou, cu acelaş inel mul*
ticolor al lui Saturn.
ROMANUL ROMANESC. - Literatura română se-des­
voită de 1$ ani in zodia romanului. Pentru privitorul mai
depărtat va fi ca şi cum Românii ar fi intrat în răsboiu
lirici �i ar fi ieşit din el epici. O cât de repede cercetare
bibliogralid descopere patruzeci de scriitori in viatli de ro*
maae, dintre cari unii scot în fiecare an câte un volum şi
allii chiar câte două. Orice bibliotecă poate să se Inzestreze
astăzi cu o sută de romane româneşti, care să n'aibă mai
mult de 10 ani vechime. Dintre acestea câteva au o stră·
lucire de stele de intâia mărime. Niciodată până acum scri­
sul nostru n'a pus în linie atăţia creatori în acelaş gen şi
n'a făurit într'un aşa de scurt răstimp atâtea lucrări. Oricât
de aspră va fi alegerea dela urmă, nimic nu va putea şterg�
impresia de înflorire tânără şi îndrăsneaţă a epocii in care
ne găsim. Ţara s'a Îmbogă\it cu toată această creaţie nease­
mănată. Puteau bunuri l e materiale să se macine şi atâtea
silinţe să dea greş; sufletul a răsfrânt din el înaintea noas·
tră această a doua lume de inchipuire şi de analiză. Cu
ochii la ea ne simlim mai siguri. E o avuţie mai mare decât
cealaltă, şi mai cuseamă mai trainică. Le-o datorăm scriito­
rilor, cari au ştiut in mijlocul dărâmări l or de tot felul d-şi
c1ădească sistemele lor ideale ca nişte cetăţi pe culme, de
pază şi de dlăuză.
Poate că e mai greu de lămurit şi temeiul unei asemenea
infloriri. Acum un sfert de secol între schilele şi nuvelele
·
nesf;l.rşite care umpleau revistele şi vitrinele, dojana abia cuteza
să-şi ridice glasul. Romanul nu se putea naşte pentrucă
societatea românească, prea crudă şi în necontenită prefacere.
n'avea de t:nde să-i pună la Îndemână materialul cuvenit.
Aşa, cel putin, se zicea! Ca şi cum tocmai starea ei de des­
cumpănire şi de căutare, cu tragedia lichidării, de-atâtea ori
sângeroasă, a unui intreg trecut şi cu ridicarea în prip� a
 C R O N I C A

:lllor qezlmime şi clase soei:lle, n'ar fi fosl cum nu se poale suşirile lui m.ai linişlile şi m.ai pieuoase, De acopern cu inel
mai nimerill d umple o adânc1 şi feluritI fuscl epicl r un val de daruri. Rebreanu a deschis atunci, Ud si şlie,
51 ne gindim numai la acea explozie, Impletitl din bucu- po.1rta spre roman celor cel pUlin 39 de colegi, cari i-au
rie plastici şi din paliml descriptivl, care a UCUI dm Nico- dlClt In urme minuD.11i de ce cale li se arit:llnainte de un
lae Filimon un Inaintaş al romanului social românesc. om Clfe nu �ruse, dupl experienla dela . Convorbiri critice 1,
t Ciocoii vechi şi noi, ai lui suu asthi scufundali pe tni cI mai are ceva de spus. Au venit apoi, Intr'o Incercare de
sferturi in istoria literar�, dar indrcltura e de preţ şi steagul inoire şi de adincire, care a fost a dnua uimire a fenome-
de dusupra vorbeşte de Iările de vis ale cnrăbierilor. Ei nului Rebreanu: • Pldurea splnzuralilor 0, roman din răsboiu,
au fost Incl destul de vii ca 53 spiteud
i pe doi scriitori nu de rlsboiu, cu cu mai zguduitoare zugr3vire a echivo-
de azi d-i pun3 În scenl şi pe un public de ald urzeală lului na1ional :luslro-ungar şi a sufletului rominesc transil-
sociaU, să-i urm3reascli. S� ne gindim mai alu la romande v�nean Încadrat in el; . Adam fi Eva., cu mai multii litera-
lui Duiliu Zamfirescu, incepând cu • Via1.l 1.1 1ull, urmând tud, .ltil In construclie, de cIUtorie prin storie
i a UDor
cu , Tlna$e SCitiu' şi revlrdndu-se In celelalte p1r1i ale apariţii de metempsihod şi teosofie, d' ,i In scrisul uai
ciclului. E de altminteri întâia compoU1ie ciclic1 .1 literaturii
epice româneşti. Ea prinde Dumai clipe din fdmântlrile
celor doulzeci de ani de dup1 rlsboiul neatira1rii, deşi
avea ambiţii mult mai mari, dar prin ele se striv1d şi fi­
guri scumpe, care vor fi reluate de alli scriitori. latl pe
Saş:!, lumea noul a unui b�riigan plbmuit şi moleifta!a fa­
taHI puţin tolstoian�, Sunt acolo, cu toatl Infrânarea voit1
.a tratlri! ,i cu toată limba de o curiţenie caligrafid, p.agini
de o mare frumuseţe şi de pild1 inci şi ;ut3zi. • Viaţa 1.1
tar� . e pentru romanul nostru clasic ceuce e _ Flclia de
P�te ' pentru nuvel�. Ele trebue mereu cetite, nu ca sl fie
imitate şi nici chiar meditate, ci ca si Imbete puţin cu mi­
reasma lor de Jiteralurl cumplnitl In toate plrlile ei şi st�·
pinit� Ur3 iŞOv�i.al� ;i Uri emolie, dintr'un ieţ înalt, de pro­
priul ziditor. E multl art� pentru .art� In ele, cu (Oii fiorii
omeneşti Circ le incing. Iar dup� romanele romantice ale
epocii eroice, dupli romanele realiste ale epocii junimiste,
sli ne gindim InsUrşit la romanele slmlin�toriste. Nimeni nu
le-a incondeiat mai meşteşugit, acum cu trblituri sumare ş;
m�rele istorice, acum cu punctliri de durere şi de umilinll
din viala mlrunt� provinciali, ca Mihail Sadoveanu. Caval­
cadele nebune din , Şoimi
i , mai rhunli prin priveliştile fu·
murii ale Moldovei şi înec.a.rea inceatil in dunidejde din
• Floarea ofilitli. şi din _ Insemnlirile lui Neculai Manea ,
m.li mlireşte dC$tui ochi In intuneric. Ele nu erau poate
dedt nişte nuvele mai lungi şi se mul1umeau prea uşor
numai cu Injghebana unei atmosfere, dar nu se giseau mai
pUţin pe acelaş drum de creştere epic1. Fapt e cI romane
ave.am, Ur� ca romanul s1 se poat� naşte, Rlsboiul ni I·a adus
amestecal cu daruriie lui sângerSnde.
Int:1ia Clrte a acestei epoci a romanului rominesc a fost
• Ion , al lui Rebreanu. S3 nu risfoim recenziile şi cronici
le
vremii, can jum3tate inaiili ş i jumltate t�g�duesc, dd ne
aduct:m aminte. A fost, dup� cuct:riru p:llitic1 a Ardealului,
ca a doua cucerire, suflete.ast1. Nu atlt dragostea de plm�nt
a Glanet;IŞului fi clte nelegiuiri a Uptuit pentru ea, ne în­
dnta, d toati acu lume neaştept.atli, la un loc şi duvalma,
firul, care cu toate ocolurile, nu se pierdea nidadatl, pasul
greu al scriitorului, care se auua umblind prin tot roma·
nul, flrl ca el si se arate undeva. Rebreanu a ptwestit mi Th. Aman de K. Storck
se pare că . Ion . a fost scris şi er:! gat.a inel inainte de
r1sboiu. Bine că n'a ap3rut .ltunci I Chiar dacă nici un om inalt, şi de aceea, cred, mai rece şi mai nearticulat; , Ciu­
cuminte n'ar putea st3rui c!i, Uri el, ceuce i-.l urmat ca la leandra " o probleml de ereditate patologid Intr'un mediu
o chemare, nu s'ar fi intâmplat s.au ar fi fosl altfel, noi ştim de conflict fi de incercare de amalgamare de clase soci;lie
In tOI cnul ce a fost. Ranori c.arte a aplrut la timp mai romine,';; ' Crlişorul f, o Întoarcere spre un .ardelenism pa.
pauivit fi a stirnit m.ai mult1 luare .aminte. Ardealul, cu tn- pular istoric; ' Rlscoal a " o reluare a unui Ion colectiv,

www.dacoromanica.ro
" , B O A B E
ducopf:tit dincoace de munţi. cu schitarea plrtii il doua il
unui triptic, din cart a treia s'ar PUlta sl fie în pregltire
,i să se int4mple mai strân9 in jurul Jui Titu Herdelea �i il
idu.lurilor literare ale generapei.
Sp!1taru1 Mihail Cantacuzino
Allturi de Rebreanu, cu toate el miU tină! şi mai n.halnic,
a crescut treptat Cezar Petrescu, scriitor de doubeci de vo"
lume in net ani şi care ctl dintii, intr'o mare pretall de
roman, ca un fel de manifest �rson.;r,1 adruat veacului, şi-a
rostit g�ndul şi liniile unui nou {el de comedie omeneasd.
balucianl. Ceeace a realiul plni astlzi il illOItl oridnd in
stare şi de atitea ori vudnic. EI a plecat din Moldova, sa­
dovenidnd pUlin, şi il ajuru:, prin lltgirea grabnicl a ori­
zontului, la o implCOIrt de contraziceri şi la o europeniure
care fac din el romancierul modern de mare circulaţie, al
Rominiei, cu ublturile de poetie Ung!!. tt!!.dturile senUlio­
nale, cu o menţinere Într'o atmesfer!!. mijlocie, de unde fur­
nicarul omenesc se nde mai urit ,i stelele pilpiie mai
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
curat, ,i cu Ingenuncheri publicului, care dau mai multi su­
ferinJă suspinului dupi vuul de ard. In'redrit şi adorat
la Inceput. , Intunecar e . e un studiu de o mare putere şi
mai cu seaml de o alellSl frumuseţe epi:rodid, un fel de
n.spuns cu lumea dela noi şi preocuplrile generaliei din
jurul rbboiului celui mare, pe care scriitorul de dincoace,
orlleniut In mare parte, il d�dea scri
itorului de dincolo,
rimas ţliran gr!!.nicer, din • P!!.durea Spim:uralilor ., cu va­
lurile ei de s!!.n�tate, de credinl!!. şi de jertfă. , Simfoni
a
bntllStic1 . e ca o mlsurare de puteri pe alt plan, cu • Ciu­
leandra .; t Comoara Regelui Dromichet . cu • Ion o • • Calea
Victoriei , şi • Baletul mecanic o, • Greta Garh-o. şi • Plecat
Ura adres!!. o, sunt alte, numai popasuri pe acelaş drum, cu
un amestec m1estrit, � care acum îl cunoaştem, de anchet!!.
,i de fapt trIit, cu fantasmagoria şi simplifidri
l e dutate
ale meşterului de judrii. In aceşti tece ani Rebreanu şi
Ceur Petrescu au trimu Impreun!!. pe piaţl un sfert de mi­
lion de volume şi au fIcut astfel creşterea pentru roman a
publicului mai mult decât toţi ceilalţi scriitori romini la un
loc. Oricit de deosebiţi, ei sunt c1pitanii luptei. care a fost
dştigatli, pentru îmbr1ţiJarea de Rominia cea noul a lite­
raturii b3,tinaşe. Formalia a fost cea mai grea şi menit!!. sl
izbeasd inchipuirile, aceea a romanului.
In acela, timp, Mihail Sadoveilnu i,i urma liniştit cursul,
cu izvoarele la 19(10 şi în dm3n3tori
sm. Cele trei mari
romane ilie lui de dupl r3sboiu, în trei domenii deosebite, arat1
limJXde atit Insuşirile de temelie, cu care a pornit, elI şi
toatli strllucirea lor, atunci dnd sunt adâncite şi Înrr�uţe­
i
sate. Sadoveanu, cu marea lui Înzestrare formală ş catifela­
tul lui liri
sm nu poate fi niciodat1 nou faţ!!. de sine Insuş,
şi e mereu nou faţli de ceilalţi. De-aici, po;Ite, greşita p!!.rere
de monocrom sau de monocord, la un artist care coloreazl
şi umple de sunete dep1rtale, ca de corn romantic, sufletele.
Toţi au ceva dela el, chiar cei care-I ignoread., pentrud
sunt cu toiul dcosebiti sau se ridid din alt3 vreme. In
schimb, vechimca lui Sadovcanu e şi o urmare a neinfluen­
tabilit!l.ţii lui, fie din inchidere şi mulţumire cu sine, fie
din Iips3 de re2:onantl. Stejarul din Orhei, de care scriitorul
amintea, mi se pare, In cuvintarea de recepţie dela Acade­
mia Rominli, nu este numai o imaginli obişnuit:!. El creşle
din sine şi e mereu Iii fel cu sine Insu�, Ud negreli Ita�
gice de brad, nici palori leşinate de m!!.slin evanghelic, numai
cu jocul tredtor al umbrelor şi luminilor, care aldtuiesc
istoria unei tile. Cele trei mari romane sunt . Zodia cance­
rului ., pentru înţelegerea motivului istoric, • Venea o moarli
pe Siret ', pentru Inţelegerea orizontului soci�I, şi , Balta­
gul., pentru intelegerea Moldovei şi a moldovenismului, 'nu
din adânc de veacuri, ci peste veacuri. Ele pot fi Întilnite,
la o mai deaproape dutare, in creaţiile de tinerete şi de
intie blirb1ţie, dar aici cu loată stlipirurea şi uşurinla de
minuire a mijloacelor, de scriitor ajuns şi deplin realiUlt.
Intre Sadoveanu şi Cezar Petrescu s'a strecurat ca o
tulpini dup3 soare, care a Inflorit cu nenumlrate şi Inmires­
mate flori, solul acesta al prim3verii romanului tom1nuc,
Ionel Teodoreanu, cu preocup1ri formale şi lirice intrednd
pe maestru şi cu o dragoste de anecdoll, de fapt divers şi
de pulbere a aminunlelor, I!!.sind In urml pe al doilea
romancier, In ilcelat timp m�re gazetilr. Nici un scriitor n'a
cunoscut la noi faima de peste noapte, unitli cu o adevlrat!!.
 C R O N I C A ' 79

dugoste frenecid din partea cetitorilor, Clre au Intimpinat lume româneasd de pe la Saraca, bltulli statornic şi cu
pe autorul • Medelenilort. Ele au fost destule ca 9l lnttelie Imbiere secularl de valul rusesc, din . Smar�gda Teodorov­
.şi • Balul Mascat. şi , Fata din 2latausu, cele douil romane nu sau din • Copilăria şi adolescenţi lui Vania lUutu f,
urmltoare, Clre nu puteau, la alja de scun răstimp, sil dud • Lutuh si • Hotarul., plnil In fundul Taigei siberiene; d
mai departe ciclul dintii. Dael ar fi fost mai bune, n'ar fi mă amestec Inlre prieunÎ şi cunosculi, ca Lascarov Moldo-
fost recunoscute, iar dacă erau stalionare sau mai slabe vanu, Marcu Beu, Gib Mihliescu, Daruian Stlinoiu, Aglir-
nimeni nu s'ar fi Invoit s'o spud, ca 5.li nu se sfilrlme far- biceanu, Matei Ion Caragiale, Ion Minulescu, Demetru Teo-
mecul cel mare �i ne pus tn cumplinl dela tnceput. Ionel dorescu, Pou, Corneliu Moldovanu, Demettius, Victor Ef-
Teodoreanu rămlne inel prins tn firele de miltase ale Me- timiu, Popescu-Telega, Dusila, Ionel Jianu, Bilciurescu, G.
delenilor. Liricii au ind pUleri nuUrşite, dael nu plastice, M. VIădescu, Mihai
l Dragomirescu i sau mai depSnali, ca
la C<lre frămlnt.li din greu tempeumenteJe cu deosebire epice, Ardeleanu, George Zamfirescu, Teodorescu Branişte, Aderca,
dar sentimentale şi de atmosferă. Ionel Teodoreanu e In Eugen Goga, Ludovic Dau" Eugen Lovinescu, Eugen Spe-
drumurile mari ale romanului, cu tinerelea lui ca un catarg. ranlia, Sergiu Dan, Peltz, Ion C�luglru, ReJgis ; sau intre
Cine ştie ce inclrelturl scump.li a pornit spre porturile
noastre in aşteptare !
Trebue să mli opresc insă la un nou venit in roman, care
părea fleut pentru oricare alt gen litenr afară de acesta.
Eseist aproape filolog, prin Inceputuri, dramaturg dela cro­
niC<!dptămlnall până la • Suflete tari o, ' Act venelian . �i
, Danton., poet cu ritm svâcnit de unulie tare, mai apoi,
aparilie miniaturiutil In monic blond, lep0:5, dar dmbitor,
prin literatura şi viala romlnuscă a celei mai pline de
curiozitate Capitale, Carnii Petrescu a dat drumul, unul dupil
altul, la cele douil romane ale lui, in clte douil volume fie­
care, ieri , Ultima noapte de dragoste, Int�ia noapte de
răsboiu • .şi ast�:ti • Patul lui Procustt, ca la dou3 rachete!n
intuneric pe un dmp de bătllie. Lupta In jurul romanului
e deschisil. Ea trebuia s� isbucneascil aici, In lag�rul intelec­
tualist şi constructivist, unde genurile literare nu piltrund
decit ca d tie supuse unui proces de disocieri şi analiu,
de cele mai multe ori seeptice şi desamilgite. Suntem in
turnul din Sighişoara, in odaia alhimistului din literatura
rom�nil. Totul poate fi aur şi totul înşelare. Simlurile tre­
bue asculite şi linute in frâu. Proustism, gidism, freudism,
magism, indianism îşi clatină pe perete lumina efemer�, care .
•poate fi însilşi aevea, cu mişdri obosite sau cu ulturi pri­
mitive, acum inecal3 in destrlimlri pufoase şi acum turnaU
in inchegilri de bronz avintat. Figurile care Irec sunt mai
�u stamil felnei, femei, femei, pentru viala lor de nervi, de
intuilie Uril de mijlocire şi de desnldejde patelicl. Blirbalii
sunt numai ochiuri de oglindl dliltoare, care rilsfrling, sau
puteri de vîscol care tulbud, pentru experienll, apele şi
sensibilit3ţile. Compozilia e roman, dar poate fi �i altceva,
mai puţin sau mai muh, autobiografii fanteziste, capitole de
pSihologie experimenulli, fragmente de cronici sau de discUlii,
in care intri Uril introducere şi din care ieşi Uril Incheiere.
E Lfrum05, mlret şi udarnic, ca o ploaie de stelt intr'o
no;lpte de var3.
Ar trebui poate sil mil opresc mai mult la scriitori iubili..
cum e Gala Galaction, cu scrisul lui sonor, de bunii marcă ,i an
de patimi nobile, dad ar fi ienat sil se spunl aşa, cum e şi
omul, cu ciudatul cu de conŞliinl3 al ' Roxanei . şi cu acea
transpunere a lui Nathan dE! Weise in TeJeroman, din , Pa-
pucii lui Mahmud . ; d merg pinii la Jean Ban, care dupil Domnila Bllaşa
fragmentele de roman din . Datorii uiute . şi din I Prinlcsa
Bibila. s'a hotilrlt sl ne dea un adevilnt roman al milrii, cel scriitouc, ca Hortensia Papadat Bengescu, Yvonne Stahl, Lucia
dintliiln acest Inleles, din literatura romlneascl, • Europois
l o, Mantu, Aida Vrionl, Sarina Cusvan, Irina Lecca; sau Intre
care sti să iad şi din care am citit capitole mlele prin tineri şi noui sosili, ca Horia Oprescu, F5ntlneru. loachi-
reviste; sli fnt5rziu la Constantin Stere, pe llngil toatl acea mescu, Romulus Dianu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade,

www.dacoromanica.ro
,80 B O A B E D E G R A U

George Călinescu. Ins�, chiar numai In�irindu-i. cu singură mul]umită, chiar şi aceea de criticI şi de urmărire .a incer·
muzic.a numelui lOr, care deştuptl amintiru atltor pagi
ni drilor de ieşire din sine ,i din propriile putin]e sau a tom·
frumo.ase, se vede că nu ne e Ingăduit să stlruim. Ar fi po2.i]iilor neizbutite.
nevoie de mai mult dedt de caracterizlri In trudt. E .aici De multl vreme, din zilele descoperirii, cu o bucurie
nu numai literatura care ,i·a dat to.adde şi şi·a Împlrt.lşit aproape copillrusd, a limbii romlnqti C2 unealt" de scris
tainele, dar şi toat" literatura plinli de intrebliri a viitorului literar in Intli.a ;umlt.ate a secolului trecut, litenuura noas­
apropiat. tril n'.a creat cu mai multl Incredere şi putere. Tot materialul
prefacerilor ruţionale şi .!iOciale, clase Colre .!it nliruiau şi
pături de populalienoui care .!ie apropiau buim�cite ca de o
lumină in no;apte, personalităţi coviIlito.are sau aventuriere,
crize morale sau financiare, suspine ale naturilor lirice
abătute din drum, ambilii personale ,i misionariat iterar
l au
intrat În aceste tipare, tăiate pe măsura lor, şi au dat naş­
tere noului roman romlnesc. In .atad de problemli cuut
literarli, el Inaintead in lntliul plan cu .acest inleles nepre·
vlzul şi, po.ate, supr.aordonat. Ca .atare şi mlrginit la acustă
decadă, romanul rom3nesc îşi va p.lstra nulterat.l Jnsemnă­
tatu, in ciuda oricărei controverse de valori in sine, dacă
nu cumva, prin trecerea vremii, nu ,i-o Voi creşte fnd..

ARTIŞTI DE IERI. _ Bucureştiul, în ciuda înoirilor,

mai poate sl arate colţuri care " aducă aminte că are un
trecut. Nu m� glnduc atlt la mlnăstiri şi biserici, pe care
sfinţenia lor le-a apărat. Ele se inşirl cele mai multe pe Dlm·
bovila, dnd pe un mal, dnd pe altul, ca nişte stri;eri 'u
privirea in josul şi în susul apei, Cotroceni, Mihai-Vodă,
Antim, Mitropolia, Radu·Vodă, Curtea Arsă, Ilie Gor g�ni.
Mi-e g;!;ndul mai incoace,
Avem un sculptor vechiu, po;ate cel dintliu, care face
trecuta dela cfest.ltoru] în lemn al satului plnă la arta cullă

Protopopul Tudor

Romanul romlnesc apare la cap:itul acestei repezi treceri

prin el, plin de bog.llie şi de putin\e. La o cJuific.re pe
�coli, iatl realismul cu al51ia reprezentanli puternici şi con­
vin�i, iată neoromOlntismul, autobiografic, memorialist şi du­
criptiv, fermecat de sine şi lermecând pe ceilal]i, iată psiho­
logismul �i intelectualismul, mIndru, asculit ,i selenar. La
o clasificare pe caractere etnice, iată romanul ardelean,
bucuros de fapte şi de probleme sociale, romanul moldovenesc,
indr�gostit de artă formal3, de via]il cu datini, de cronici
şi de folklor, ,i romanul muntenesc nu mai bine, bUCureş­
tean, muncit de probleme individuale, de indrlsneli de ros­
tire ,i de o formull de contopire a idealului literar ardele.n
cu idealul literar moldovenesc. OJmenii de cercetare î�i pot
incorda aten]iile şi cetitorii pot d se apropie. Interesul pen­ Morm3ntul dela Teiu
tru roman, captat de sistemul de publicitate contimporan, al geneulului Solomon
• dus la o Întreagă Intreprindere de traduceri in alte limbi.
EI a dus deopotriv3 la prelucr�ri in Olite genuri sau arte, a doplitului pll11nesc. Pictura se putea desvolta la noi m.ti uşor,
dramatice sau cinematografice. Orice curiozitate poate fi pentrud avea ÎndlrJtul ei zugdvirea, cu datini sfinte, a bi-

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A
,8,

stricilor. A.?euru cUlorilor, cu toat1� casa lor ,i In sldlu- n1ru, Imbuul cu 10i11 !;J.milia lui. Dela Viel1;J. se alIu1 In
cile boiuri, pe perelele dela jnllOlre. deprillstSe cu portrelul. dli
i genll ,i nu st opuşte dec.lt In Mfinchen, oraşul de artl,
Sculptura speria. Int1ii noşlri pictori s'au desflcut firesc ca s1 st Inscrie şi d lucreze trei semestre !OI Academia Re­
dintre zugnvji de biserici. Mqterul Nicu a plecat dela iCOOlne gal1 de Arte frumoase. Bucure'liul il chuml hul indlrlt şi
desflcute la bilciuri, dela minlstirile, amlndoul de nuid, !OI 1858, prin Oecemvrie, se Intoarce, eli si dmJnl pentru
care parci-i imbUn:esc şi feminitea:J sufletul pentru mai totdeauna �; si ajungl sculptorul pe care II cuno;l.ştem.
t.lrziu, Zamfira şi Agap;a, ca d aiung1 la Barbiton şi la Atunci f3ce bustul lui Schiller, cerut de Comunitatea evan-
Câmpina, pictorul Grigorescu. Sculptorul ne-a venit din alt1
lari. Vreau s1 scriu dteva rânduri despre el. E Karl Storck.
Nu peste mult, într'un sUqit de Martie, se vor implini
cinciuci de ani de cind nu mai e printre noi. O privire
asupra vielii lui îmeamnl aduceru din trecut a unui frumOl
t.1pitol din istoria sculpturii romlnqti. S'o Incerc1m.
Karl Storck ne-a venit din Germania, la vlnta de '23 de
ani, In ,849. Se nlscuse la Hartau, oraş de argintari şi de
giuvaergii, şi desprinsese de mic mqteşugul acesta subţire.
La :10 de ani a plet.11 de-acasl, t.1 un adevlrat lucrilor de
brusll medieval, şi a ajuns la Paris. RevoluţÎa din Iuie
l l-a
pus, dup3 zece luni, � drumuri. Drumurile l-au dus acasă.
Dar dupl pUlin a pornit din nou. Il chemase ca cizelor casa
Resch din Bucureşti şi n'a pregetat d truel prin Austria
plini de tulburlri COl 51 coboare intr'o zi uld1 de primlvarl
in uliţa Mogo,oaei. A fon dtva timp ceuce se pregllise
dela Inceput 51 fie, cioc1nar şi diltuitor de aur. Mai tlmu,
artistul mai indrlznet din ti a vrut allceva. Şi iatl-l mode­
lator de ornamente în atelierul de sculpturi decorativl al lui
Georg Fles, de$Cllecat şi el in capitala Va!Olhiei din Hamburg­
Altona. Bucurqliul se inoia şi avea nevoc de me,tqugul de­
coratorilor. A SIlI aki ca tovarl, ,i coproprietar pln� In

C. A. Rostlti bron:

ghelic3, şi r"-nd pe r"-nd busturile pictorului_Aman, care In

schimb li lucread ponretul, ale lui Mihai-Vituzul şi Ştefan
c1:\ Mare, al Prinlului Ghica, aşeUt la Pantdimon, al Domni­
torului Cuta şi al Domniţei Elena şi figurile clasice pJzite
de cei doi grifoni, de pe frontonul Univenit1ţi
i din Bucu­
reşti. Toale acestea nu-i ajung ,i in 18� Infiintuz1 pe Ung1
atelierul de $culplurl In ghips ,î piatt1 din strad� F;lnl�nei,
o sectie de sculpturi in lemn. De-aici a ietil mobilierul In
s:il gotic şi bizantin al m �nhl irii şi biseriCIlor Vifor�u,
Ghighiu, Amim şi Niculae-Şdari. In acela, an li murea întâia
Solie, dela taU nu i-a r�mas decât un bliat, Carol, nlscut
În 1854 ,i sculptor mai târziu el Insu,. Curtea lui se umple
Femee tord.nd, teracotl de marmorl de Carura, la indemnul unui sculptor în piatd,
abia pical din Italia, lpolito Lepri.
1855, dnd ,i-a deschis atelier propriu. A doua criu de dru- Cine cetceteau Muzeul nostru de anl bisericeascl se
melie din cariera lui se apropiase. opu,te mult timp Inaintu minialutii In lemn, destul de
In Maiu 18" Karl Storck e tntr'un vapor elIre sue Du- mare ,i!lucratl cu o mili:all Ud pereche, a Biseridi_episco--

www.dacoromanica.ro
 BOA B E
,8,
paie deb. Curlta-de-Argtf, care ni ,'a putut pllltra astfel In
InfAţişarea dinainte:! restaur�rii lui Lecomle du Noily. Ar-
tLttul a cioplit-o din teiu ,i din meste;icln, dupA planuri fi
destne luate pe loc, pentru E:r:pozilia imuna,ionall din 1887.
care a pus ca o apolto13 ultimI asupra domniei lui Napoleon al
III-Iu, plnditl de ;l.propiatele dezastre. Ca fi pute figurile
clasice din piatrA de Rusciuc ale frontonului c11dirii univer-
Era In v;\rstli de 43 de ani şi flicuse
Eforie. E marmora albl il marelui boer cu înfliţişare dom­
Alt�datli, allituri, se ridica
sitate a lui Alexandru Or3scu, şi spre durerea artistului,
pensule nepricepute au tras un strat de vlipsea, aici mai şi
colorlind dupl trebuinţ�. Pentru acelaş prilej, Stork a lucut
dintr'o singurli lespede de sare un bust al Domnitorului
Carol, care, pentru o mai bunli asemlinau, i-a venit in atelier
la mai multe şedinţe, precum şi un bust al Implratului, In
care scop s'a trimes dela Paris un bust de ghips, ca model.
Era atunci profuor de sculpturli la de curând infiioţata
Şcoalli de BeUe Arie din Bucureşti, pU
.m�dilli de dliv� ar­
tişti tineri şi însufleţiţi 10 alelierul lui Theodor Arnan, şi
ehemat� la viaţ1 oficialli, prin stliruinlele lor, de Minislful
Instrucliei Publice dela 1864, Niculae Creţulescu. In acelaş
timp şi In acelaş cerc s'a Ucul, cu un r�gulament special,
Intliiul Saloo oficial de piclur5, !Sculplură şi arhileclură al
artiştilor in viaţă. Şcoall �i Salon Oficial trebu� sli se pr�-
1�leasc1 de slirb�torirea a şaptezeci de aoi de viaţă. O expo­
zitie r�trospecliv5, logrijitâ �i prezintal� de titularii de asthi
ai catedrelor de sculptur5 faţli de tntlliul lor inaintaş, ar fi
foatle nimerilli, at11 pentru amintirea lui dl şi pentru
ctqterta publicului tn iubiru aşedminlelor noastre de �rd
şi a istoriei lor,
Impodobirea ciudat�, cu mOlive roşii de plimlint ars a
cuei pictorului Aman, Muzeul aSllizi cu acelaş nume din Bu­
cureşti, se datore,te unui �pizod din viala de �tlist, cu multe
www.dacoromanica.ro
DE GRÂ U
incdDg�turi spre. {thoid �i ..plldr; practice, a lui Storc:k. Se
rbfrtngnu tn aceasta, nu numa; amintirile şi Indemnurile
incepulului, dar şi trebuinţele de tcall tiua ale unei gospo·
dArii, care se reUcuse. Starea se cldtori:se a doua o.a"'- ,i
avea copii din bel,ug. Din nou:l c:lli au fosl cu 10ţii, şapte
sunt In viaţl şi unul, Fril2; Storck, duce Inai departe ,i
arTa plrintelui şi rosturile lui profeson.le, la acet.a.l/ ŞtOillli, in-
f5ptuitli In parte prin silinţele şi trecerea celui dint�i Storck.
Suntem aici În faţa unei adevlirate familii de artişti din tatli
in fiu, In aceea, n.murli, cum nu cunOilŞtem obişnuit dedt
din istoria artei şi a meşteşugurilot in Italia şi In Germania.
Veniserli prin 1868 la Bucur�ti nişte ten.cotişti sobari
austriaci, cari voiau sli Implimânteneascli Intre noi sobele de
faianl1 şi decorarea caselor cu motive de teracod
. . Intiiul lor
drum a fost la Storck, de unde au ieşit cu planurile înt;\ei
fabrici de teracotli din România. Casele mai vechi Impodobite
cu acest fel de ornamente au d Ii-I mullumeascl ei şi spi­
ritului intreprindtor al artistului.
Anul 186g insemnea:tli o mare datli În cariera lui Storck.
dovada Inzesttlirii şi
h�miciei lui, dar prilejul sli apar� tuturor, intr'o operli
netligliduit�, drept ceeace nlizuia, nu i se dliduse incli. Acest
prilej a fost monumentul splitarului Mihail Cantacuzino,
ctitorul bisericuţei şi spitalului Colţea, încredinţat lui de
neasă, pe care privitorul o vede la o parte de lume, in
mijlocul creaţiilor iubirii lui de Dumnezeu şi de oameni.
şi turnul de cetate al Colţii,
contimporan prin zidire cu Spltarul şi Udndu-I s1 se simtl
mai pUlin anacronic. ASllzi turnul a chut şi statuia creşte
dintre coloane noui şi vechi şi din verdeaţli, in parcul stu­
denţilor şi al bolnavi
l or, cu o viaţli a ei, cu 10lul aparte
faţ� de a statuilor dlruite anonimatului r�sctucilot. Aceeaş
Copilul cu gtsca
discrelie, care a păgubit poate pUlin faimei artistului,
inconjurl şi celelalte mari lucrări ale lui. Alţii au avut mai
mare noroc şi s'au g�il Îo drumul şi In gura tt�dlOrilor;
el a avut mai multă adâncime şi apropiere, care îl rac mai
scump citorva sau il desfiinlead chiar, flidod sli trliiascli
numai opera, flir� leg�turli cu omul şi cu timpul, ci numai
cu spaliul. E o soartli, pe care daclide obiceiu artiştii ou şi-o
 C R O N I C A '"

doftsc, arta ,i-o VÎsew, c1nd priveşte din parcuri cu blrbia bu care It duce cu o tavl la cuptor, g"ndind la ceva ,i
rezematl in palml plimbarea stelelor pe luciul unui lac. pard de aceea c11c1nd din piatd rn piatd, ca intr'o apl;
Artistul e numai un mediu de tral1$mitere, coarda care femeia In ughe IntoOlm, aşezatl, care-i bce judrie copilului
dntl. inf�t, str"ns la dn; bliatul cu o deiulA dt o o;ae, cue-şi
Lucr3rile intermediare, cu care artistul pltrunde În POilat, fereşte psca din braţe de un purcd� guilitor cu juj.liu;
in Academia Românl, i n Parlament şi in cimitire, sunt to;a.te dau grupuri cu mult.li mişcare şi cu o concentrare de
nenum.lirate, Domnitorul Carol 1, DQ;lmnOi ElisOIbeta, Dom- visltor. Sunt numai jucArii de etajen, dar priviti ochii buni
nilOi Maria, Domnitorul Cuu, Doamna ElenOl, Domnitorul
Grigore Ghica, de cue se lugA npiru Bucovinei, Mitropo­
litul Dlinic Miclescu, Barbu Catargiu, Costache Negri,
Cog3lnicunu, Costaforu, Panu, SteriOlde, C. A. Rosetti,
N1sturel Herescu, morm"ntul Aman din Craiova, morm.lintul
generalului Solomon dela Biserica Ghiculeştilor, ddOl Teiu.
Viaţa noastr.li public.li, la fel cu istoria artei statuare in Ro­
mânia, întâlneşte pretutindeni m.lirturiile trecerii printre noi
ale lui Storck blitrânu[, in nepreluite documente sau într'un
capitol frumos de Inceput ,i de Inflorire a sculpturii p3-
mântului. Firul nu se rupe. Sculptorul Georgescu e unul
din elevii intâiului profesor al Şcolii de Betie Arte. Gheorghe
Laur din bţa UniversitAlii OI[be,te marmorean sub umbra
vu[turului din fronton, Profesor şi elev îşi stau fală in faţl,
Trecătorul sli-şi ridice privirea la darul mâinilor lor bine-
cuvântate şi si-şi aducl aminte.

Lucr3rile mari urmea:l, punând popasuri de frumuse\e

in viaţOl utistului, In cei din urml zece ani ai ei. Ia!},
compoziţia patetici a singurului copil al perechei domneşti,
culcat !ntr'un pat de marmurl, In mausoleul din Parcul
Cotroceni; Mama rJniţilor, OIplecatl In mila ei femeiască şi
voevodatl asup'" suferinlelor unui soldat lovit de glonl, şi
ad.lipostit3 ast,hi Intr'o sali de POilat; Domni!OI B.lilaşa, cerut.li
de Eforia Aşedmintelor Br"ncoveneşti, şi cue îşi OIrOlt.li
mlre!ia aprQ;lpe MOirietere::iOln.li, stdns.li In paftOile de argint
şi cu hrisovul bisericii In m"nl, In grldina cu pomi de
Maml
pldure de pe malul Dâmboviţei; Ana DavillOl, cu cOlpul
infăşurat In maramA, cliluzind o orfan.li, de piOltrl COl şi ea,
pe dr3ri
l e sufletului, din curtu Atilului EleoOl DOOImnOl, intolli cltre noi, ai portretului lui Aman, şi veli inlelege
nlvAlit.li de pasul şi de râsul fetelor, ca o zilnid OIdorare; mai mult,
Protopopul Tudor, intemeetorul şcolii profesionale din Calea
Anii OIU treCul, Ne despOlft de 1887, rânduri de Q;lmeni
C313"'şi1or, dOltl In lucru de primarul POiche Protopopescu
şi schimblri nelnchipuite, In lumea largA şi la noi. Arta OI
in 1883, şi care, cu braţul lui drept Intins InOiinte cu toatA
îndr3snit de OItunci nespus şi a cunoscut InMI3ri ,i Infdngeri
m;!,neca largA a hainei preoteşti, umple de gânduri bune şi
de care, de unele ,i de altele, �e credu cl anevoe lşi va mai
de sfinţenie; bisericOi dela Griviţa, din acelaş an, In OImin­
veni In fire, DeiOi demnitOitea liniei şi I01bdtiŞOIru slrb3-
tina celor c3%Uli la porţile P[evnei şi unde OIst"zi se roagl
toreOIScli a stilului clasic şi de!OI dulceaţa lnt;\,ilor c313torii
deavalma Rom;!,ni şi Bulgari, cei dintâi la prilejuri, iar
prin rut cu ochi de pastorall, 0101 mers. Intre noi şi Storck
ceilalp In tOOlte zilele de slujbA; stâlpii deiOi SmârdOin şi
sunt tQ;lte aceste valuri de vremi. Dar trebue sl ne fie drag
Rahova, Ina1li de 9 metri, cu o Rom"nie de bronz deasupra
uneori sl-I dUllm, in firida lui de s
i torie, pe nedrept Ui10l13,
din cari n'am mOii v.li%ut decJt sfArâmlturi pe cJmp. Bul­
pentru viaţa minunOltl, pentru faptele lui de marmorl şi
garii, dOld ar vru s3 du O dovadl de omenie şi de bunl­ de pAmânl ars, pentru visul de frumuseţe, pe care le-a pus
veein3tate, ar trebui sl ridice din nou aceste monumeme
ca un du inOiintu societAtii eroice romlneşti, dintre 1857
ale morţilor, aruncate In aer cu dinOlmil3 In ziUOl declanrii
şi t887. A triit Impreunli cu cei mai mari ai noştri Ji a
rbboiului, Se poOlte zice cl Storek a IUOlI şi el parte la luple
umplut, allturi de ei, cu lidriri de nemurire nşte
i ani fin
şi OI suferit În ele, [a 30 OIni dupl ce se dusese intr'o lume
asemAnue ai Românilor. Faceţi o plimbOire prin grldini şi
mOii seninA.
prin curţi ferite. Storck vi VOi arlla Intr'o vedenie de tu­
Ailturi de aceste creaţii monumentale se Inşirl micile gedii br.lincoveneşti, pe mândrul Spltar nu pe Domnita
te",cote, pline de gingl�ie. E[e pun pe StorcI!: In r1nd cu 831ap, fArime din cel mOi; bun BucureJtÎ p.listrate de dalta
AlecsOindri, Arnan şi Grigorescu, idilic, subţire şi prolific. lui, lectii de aflI, POifi de munci şi de avânt. EI ne invOll.li
Femeia care toarce şi mai depOifle, deşi cinevOi cunoscut, pe şi ne % "mbe,te cu fall de trecut. Sl-I dutlm: stând de
cue nu se mOii Into;arce sl-I vadl, i-OI pus o m"n.li pe brOl!; vorbl cu el stim de vorbi cu OIcel trecut.

www.dacoromanica.ro
,,.. B O A B E D E G R A U

EXPOllŢll DE ARTA. - Cele trei sl1i, dtre �re se mai mult de5COpetta dedt acopereil dnii, dptuşeala r�i"
indruptl mai cu seaml piclorii �i sculptorii nOiltri astl%i, ca o Invlpliere de p.uiml in pel"5pectivl. Desenator mai
Oalles, Ateneul Rom}n, Ileana (Cartea Rom1nuscl), şi-au mult decit colorist. juded.nd după amintirea care se păstreau,
g1ti{ de lrei luni perelii cu tot ce are mai deosebit arta totdeauna mai mult de linie şi de punere In scen3, dec1t
de jocuri de luminJ şi de degradare a nuan1elor. Era carac­
teristic, adiel puternic şi in culori neutre, aUloportretu!. Au
fost şi Olteni cu giini de vânzare UtI Ardeleni, ca nişte
legionari intorşi dela fabrleii din America, tratali I:)[olic. O
guaJ5, pe un fond de ,ioull, se glseşte, reprodusă in culad,
in numlrul de b.lli al rnistei. Privili, pentru siguranp me:ş·
teşugului şi viala albului, cuttle cămălj:ii groase de in, lesute
la rhboi de cad, a I boresei f, iar pentru expresie, gura in­
crtţil� şi căut3tun. Incordat3 din ochi Uri sprăncene, a bIr­
batului, aşezat la spate intr'o perspectivl suitoare de basore­
lid. E ceva intre artă �i document, tratat iute şi Ură
simpatie, !;il o rhfr�ngere care ia nevinovăţia unei suprafeţe
prim.livăratice de ap.li. Sumăn.li cu o ilustraţie de !;ilmpanie
monografică de nt a Institutului Socia l Român. Are de aceea,
in schimb, toate insuşirile unei prinderi intr'o clipl de aspect
sufletesc. Iar intr'o zi Iser a pierit, pentru alli trei, patru
ani, in lumea de unde ne venise inclr!;ilt de frumuseli.
Oamenii l-au primit cu inţtlegere. Cele mai multe lucrări au
fost luate de cunoscători. Ministerul Instrucliei, Cultelor

D·na Delavrancea, bronz de Milita Pdtral'U

plastică rominească. A fost intr'adevir ca o Intrecere şi o

uimirt din iubire.
Au ap�rut aniştii cari se sores, sub alte latitudini şi n u fac
eX!lOZilii decât rar. !ser s'a intors dela Paris ,i a adus cu
infilişarea lui, Inaltă, rece şi nemllidioas�, o bănuială yankee
În neastâmplrul şi sdipirea de spirit bbtinaşe. Avea lucrIri
noui, in stilul şi culoarea ştiutl, dar cu o str�lucire sigură
şi m�ndră a mijloacelor. Turcoaicele s'au ivit din nou şi
s'au ivit aUturi de ele, Spaniolele, cu pieptăn!!!Ura lor ca o
aUffoll, ferestre cu nuduri in papuci, colluri de parc, vederi,
intr'o lumin!! african�, din Piaţa Mare, cu Hotelul Dada �i
gura plin!! de basmale fluturate dela Bazaca. TO;lIli sala era
Vasile Pârvan, bronz de Milita Pd1ralcu
cov;Srşitl de Dansatoarele aproape goale, intr'un cadru ne­
verosimil de verdeaţă, de Nudul pus pe roşu crud, întrerupt şi Anelor a oprit dou!! bucăli, dintre care una mare, de
numai de smal)ul verde al unui borcan cu pensule, şi de pinaCotec3.
Cadina rezemat!! într'.un cot, numai atit ca d i se simtI Intre . CriterÎoll t, organiut şi in forma plasticli, de o ard.
jocul osalUrii şi d izbucnească, la o clsc.are a ilicului, care ginditi şi indrl::ntaţl, t Grupul Nostru 0, cu O neaştepratl

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A .8 ,

fr1gezime ,i varietate, ti aproape in acelq timp cu EX]JOxip,a se ascundea iaU n adincea ea dintr'un cadru anume. Corn-
celor Patru, plinS de culoare ti de monumentalitate ofen,ivJ, ]JOxiţie erau fi grupul turtil de marmurl al Ledei, xg5.rierile
am avut ca un fel de Salon al celor Dou1, Expo::iţia Miii- stridente ti 5trepezite In plăcile de granit, cu cei doi cai re-
ţei P1traşcu ti Meridi Rlmniceanu. Pereţii erau ;!coperi1i de UllUli unul de altul sub o lum de copil şi o lung1 deşirue
acuarelele ti uleiurile pictoriţei, iar spa­
ţiul-propriu zis, distribuit In alei ,i In
piete de piedutalele cu p1mlnturi arse,
granituri şi bronzuri, fusese lu;!t In 5t1-
plnire întreg de sculptori!S.
Milita P1traşcu a dat mai cu 5e�m1
porlrete. Poate d :lIYea nevoie de ele, şi
;!rtista ti publicul. Tendinţ;! spre com­
po:tiţie nu lipsea nici de aici. Ar fi fost
greu şi ar fi pleal, pentrudea rbfr1nge
tot ce are mai nou,imai tarem.1na aceasla
cu degete lungi şi câteodatl de o nervo­
zitate aproape o,oa53. Era un brom: chiar
în mijlocul s3lii, in jurul elruia parc�
trebuiau d se aşeze şi d graviteze ce­
lelalte lucrlri. Dimensiile erau sc�xute,
dar g.1ndul sdpa in monumentalitate. In­
făliş;! o femee goal�, ncut� aproape din
dou� bud1i, dar cu o unitate Uuntrică
hollrit3. Nu mai ,tiu ce nume poard,
poate Duhul sau Puterea sau Visul Pl­
m�ntului, poate altceva. Partea de jos se
Leda cu leblda, ma.rmurJ de Mrli/a Pdualcu
proptea, grea şi groas.li, In llr.1nl, pIlml­
ditl din ea şi Ind nedeplin diferenţiaU. Labele picioardor de stele sau tU oaia (u l.1n1 miţoasl, sau cu secer�loarea
erau pe$te mbur� de late, 15.rloade oto\'a, genunchii mari, mlru11 Intre spice, tompozilie, ba;w-relidul de bronz al lui
pulpele ciol.linoase, �Idurile puternice. Iu ceeace se rezem;! Plrvan, (u tot fundul lui hiet.1tic de arheologie antropomor­
pe aceastl cherestea tehnicJi, ţinutl de incheeturi pe potrivl, ficl. Intre ele Ins3 capetele, nu capete de !tudiu fantezistt,

Cioban mu1g�nd, granit de Milita Pdtraşc:u Ca.i sub lunS, granit de Milita Plflraşc:u

era un bust feciore1nic, abia imponcÎ.J3t de doi sini mici, ci nitte portrete care In ciuda spiritualiz.lrii, urm.lreau cu
tari şi sUrcuiţi, dou1 brale ridicate peste cap ta. o ghirlalld�, un reali
sm ,i cu o asem!nare controlabil.l, domneau, risco-
dintre tare faţa tJn'r�, lIevinovatl ,i uimit! de tot ce vede, leau, clş!igau. latl doamna Oelavrancea, aproa.pe clasioli,

www.dacoromanica.ro
,86 B O A B E D E G R Â U

Maria Sadova. ;lpr�pe rococo ! Artista e ferit� de lls.lirile in
voie, care pot duce oriunde, iar publicul
şi cautl 51 in\elugl p"d şi lncerdrile cart nu sunt pentru el.
Părintele N. Popescu, uleiu de
cap.lită încredere
Merita Râmninanu
Tirajul acuta e apoi statornic şi nigurl existenţa . Helico-
nulu i . printr'un fel de apariţie prin subscriere. Sistemul e po:Ile
cam bltdntsc şi de cerc mai cur:lnd restrâns, dar aici izbu­
tqte. Pe lângi [aIurea curat comerciaU, el face şi legături
de alt fei Între eetitori şi publicalia lor. Editura infiinţată in
jurul revistei, publica apoi şi drţi, pe care le rbplndeşte In
acela, numIt fi cu aceeaş che:t3şie de desfacere. E vorba de
o organizalie, de care scriitorii unguri se simt mlndri, pentrud
n'o vId asemlinlitoare la niciun popor.
Scrutorii sunt prea individualişti, prin rost şi metodl de
viaţli, ca si se poatl uşor grupa, nu numai in jurul unui
ideal estetic, dar ,i În jurul unui steag de culturi, cu lozind.
editoriall. Lucrul s'a mai incercat şi existli şi ast!i�i in alte
pirţi, dar nu in aşa mlisurl şi nici cu atita durat!. Pentru
am.:l.ndouli acute Insuşiri, colegii noştri din Ardeal pot s3
fie oricât de Ulo,i, de vremece au, şi nimeni n'ar avea cum
si le tăglduiascl toate dupturile. Tliglduitorii cu orice preţ,
de altminteri, nu lipsesc. Din punct de vedere social, ei in·
vinuesc cercul HeJiconului cA ar fi o grupare de baroni, de
episcopi şi de acoliţi de·ai lor, .care ar duce Intr'o lume
schimbatI, obiceiuri de curte mici ardelean! sau de salon
criiesc, de unde a!:lt Voevodul dt şi Craiul au plecat şi
n'a rlmas si le plsueze tradiţia decât bufonul. Din punct
de vedere naţional, ei merg p;\.nA acolo sI spunl d. He1ico·
niştii pAstreazA prea strânse leglturi cu Budapesta şi, in loc
si ajute la o adaptare dupA imprejurAri
l e noui şi la o orga·
nizare a maghiarimii ardelene de sine stltltoare, se menţin
in pireri şi atitudini intâu.iate, care se explieli prin aceleaşi
lipsuri de structurI sociali. Invinuirile aCtl!IU le-am au�il
nu dela Români, ci dela Maghiari, şi tot dela scriitori. E
drept d aceştia tdiau mai cu .seam3 spre câmpie şi in centre
muncitoreşti. Orizontul lor se ridica peste cel din mie�ul
Ardealului, care e ţ3rlnesc şi tradiţionalist. Am discutat dese·
ori cu membri ai Heliconului, pe cui ii cunoşteam mai bine,
aceste argumente gingaşe şi mi-am dat seama ci ele trebuiau sA

Merica Rămniceanu li adus din dUtatia ei italian.li acua­ se nască in douli medii atit de deosebite. Sunt mai mult izbuC"
rele de apl şi de soare, proaspete şi vesele. Blrcile pesclreşti nirea p3timaşl a unei neînţelegeri de principiu, decit motive
cu pâru:e inalte trec prin fund arunc�nd câte
o umbrI pe case. Uleiurile sunt mai dense
prin colorit şi mai aspre prin linie. Tiria şi a
lor sunt portretele: pArintele N. Popescu, pri·
marul Dobrescu, cei doi copii.

HEL/CONUL ARDELEAN. -Deşa.se ani

iese la Cluj o revlstl ungureasd c Heliconul
Ardelean ., care ar fi mai greu de inleles, şi
ca nume �i ca alcltuire, dacI nu s'ar şti d.
Indlritul ei stI o grupare de câteva teci de
5criilori, iar indlr3tul acestora dealul de dea·
supra Mureşului, cu vechiul caslel al Keme·
nylor, unde lolul a fost pus la cale şi comu·
nitatea se reface in fiecare toamnl. La cea din
urmli adunare am luat şi eu parte. Imaginea
muntelui clasic al mu�elor in marginea ţării 51·
cuilor, are CleV,} eroic şi desnAdijduil.
Revista aduce in fieC<lre lunI povestiri, ver·
suri şi discuţii. Ea n'are un tiuj prea mau,
c[�d eli foarte aproape in jurul a o mie de
u:emplare, dar in schimb iese frumos şi la timp. Uliţ3 dsliriteanJ, acuarel3 de Merica RâmnicGallu

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A '"

ruemate pe un fundament de lapte. Heliconul rlm1ne înd o de stejar şi sare de pr o sp3rturl dr xid Ară treapt3 In
frumoad construcţie, nu numai de nori, de fantaue sau de alt1 îndpere. Pe unnde lui se ridic3 pulberea molozului.
amintiri istorice. E vorba de o Ir31ie de scriitori, Iiber3, in- Trecutul nu se mai intoarce. S� inţelegem cele dou3 simbo­
sufletÎt1 şi creatoare. Ea n'are nimic din întocmirile obişnuite luri şi s� t3cem. Nu se pot lua oamenilor cari au suferit,
profesionale ale scriitorilor, cu toat3 lipsa de interes propriu chiar dnd au llcut d sufere pe ceilalţi nespus mai mult,
zis pentru ceeace e rostul de via\ă al fiedrui creator de
frumos, arta lui şi jocul de p1reri al realităţii, şi e mai mult
decât ele. Membrii Hdiconului alc1tuesc împreun3 o comu­
t:1UJELYI

HELIKON
nitate, cu lepturi neîntrerupte, iar împrejurul ei se aşează
comunitatea cetitorilor subscriitori, ai celor o mie, aproape
tot aşa de cunoscuţi şi ţinind pe scriitori în contact viu cu
publicul, care nu mai este atât de amorf şi de anonim ca o
clientelă curentă de librărie. De-aci iese poate, în afară de
valoarea personală a fiec3ruia, vioiciunea şi puterea de înoire F6sZE.RKl'.SZT6: KrSIIÂN'-MIK!.6S
a m3dularelor acestui cerc de potţi, de romancieri, de dra­ fWo5Z.ERKI'.5Z.TI : KOS ' KA R.OLY.IO
maturgi şi de eseişti. Ceva din rapsodismul vechiu sau me­
dieval, se întâlneşte şi la ei, cântăreţul care-şi face cântecele
şi se duce singur din castel în castel sau din bâiciu de hram
In bâlciu de hram, ca să le spună. In acest inţeles, invinuirea

a
ammtită cu titlu de curioxitate, de aristocratism retrograd,
nu mai sună ca o născocire llr3 inteligenţă, deşi nu e mai
puţin absurd3.
Pe coperta revistei . Heliconul Ardelean t, stă cu turnurile
lui de pază, castelul care a v3zut nbcându-se mişcarea.
Baron era gazda, baron lntemeetorul, unul idealist, seraficşi
lrumos ca un sutaş creştin dintr'o miniatură de carte sfântă,
iar ceUlalt, rafinat, p1nă la puţină decadenţă, trecut ·prin
toate artele, cu ceva diletant şi salonar, ' pictor la trebuinţă,
muzicant câteodată, regÎsor-amator la prilejuri, dramaturg
prin destindere, memoralist din trecere de vreme, politician
in pauze, nobil ruinat intr'un cadru is!oric, paladin al vechii
Ungarii mutat intre p3gâni ca să dmânA lâng3 SUntul
Mormmt şi ca si dea inimă slujitorilor lui clizuţi ostateci,
o apariţie de amestec europenesc şi r3sii.ritean care se va
VL �VI'''p- SL4M 103!J. Mucwa
păstra în galeria vremii. Acest castel se poate să fic de dou�
i
ori simbolic. Zidurile lui ap3r3 arta ş s'ar putea s1 însemne CLUJ-KOL07.SVAIiEIU>UY1-sz.ln..nVES'cat
că ap3d şi altceva. Să fim �a ca şi cum nu ne-ar privi.
Coperta "Heliconului Ardelean"
Castelul de pe Mureş, plin de urmele vieţii de odinioar3,
nu va mai putea s� ajungă niciodată ceeace a fost. S'a dres nu trebue să li se ia toate mângăerile. Cu mai mare ,i cea
o arip� şi s'au pregătit câteva apartamente pentru trebuinţele mai puţin primejdioas� e iluzia.
unei familii moderne. Nu e decât un sfert din intreg. Sălile Intr'o colaborare care a inceput lnăuntrul P. E. N. Clu-
de arme şi căm�tile sau balcoanele turnurilor stau pustii. bului român şi îşi va g3si şi forme praClice in trime!erea pe
Caslelanul le spune numele sau povesteşte dte un epizod piaţ3 a unei serii de traduceri de literatud româneascli in
i
in legătur� cu un mare personaj pes!e care secolele au trecut ungureşte ş de cărţi ungureşti din Transilvania in limba
nepăs�toare, ca un ecou cu r3sunete neverosimile. Pune apoi noastr3, vom ajunge şi unii şi allii să ne cunoaştem mai
adesea, peste o deschidere, in loc de uşe nişte bl�nj grele bine. Vom fi mai bogaţi fiecare.

Teatru, muzică, radio, cinematograf

CULISELE CIFRELOR.- O parte din educaţia artÎSticl puterea 'oricui să numere spectacolele dintr'un an ale Iării
a unei ţări o dau spectacolele, de teatru, de concert, de şe­ şi d socoteascli pe cei foşti de faţ3. Ochii sunt ai Ministe­
zătoare, de cinematograf. In m�sura in cart aceste spectacole rului de Finanţe. Ei v�d şi aduni'!. de pretutindeni, cel puţin
sunt mai bune şi mai cercetate, ele îşi indeplinesc mai temeinic petrecerile unde se plăteşte o intrare. Fi
scul şade la ghişeu
rostul. Ca s3 le judecăm dt de bune sunt ar trebui să şi inregistreazi'l. pe oricine. Datele se aduni apoi din toate
avem toate programele şi să ştim pe executanţi; cât de colţurile p�m;lntuluj românesc In biuroul impozitului pe
cercetate, să numărăm pe cei ce iau parte. Statistica e încă spectacole. Iat3 ce graiu au ele pe anul 193:;1;:
odatl mai la indemânli şi mai sigură decât critica. E in S'au incasat in cele I2 luni 51.<}63.942 de lei. Dacă so-

www.dacoromanica.ro
.88 B O A B E D E G R Â U

colim Intre 2 �i 3 lei taxa pllitid. de fiecare bilet, aceuta legu �i sl aplice un alt criteriu de impunere. Dad. nici ti
inseamnl un numlr de spectatori Intr'un an de 20 de mili­ nu va da rezultate, fenomenul e mai grav �i trebue trecut
oane. Fiecare locuitor al Romlniei intri, prin urmue, in la alti rubrid dedt la aceea a evatiunii fiscale.
;leUl timp la un spectacol pllltit. Pentru cei cari, în ciuda Cind e vorba de con«ntrarea �i de distribUţia spectaco­
statisticti, nu intrll, se găsesc alţii d intre de doull, de ltce lelor, Bucureştiul sti, fireşte, in frunte, El aduce :20.331.8:26
sau de o sutli de ori In locul lor. lei, din cari cinematografele 15.218.466 şi celelalte spectacole
Criu de bani vliditli in alte domenii se simte şi aici. Im­ împreuni abia 5.113,360, Dupl aCESte cifre, Bucureştiul e
potitul pe spectacole t de c1livii ani intr'o necontenitl se!­ într'adedr oraşul care petrece. Dad am Iba deoparte
dere. De�i Dumltrul spectatorilor poate nu " ;1 mi�ral. dar populaţia flotanti, destul de vie, de lacomi de spectacole şi

INCASARILE IMPOZITUWI
PE SPECTACOLE
IN 1932

s'au miqorat incas3rile, pentrucl bi

l etele de nturc:
i s'au ncut prin urmare de cheltuitoare, ar Însemna d fiecare locuitor
din an in an mai ieftine şi jmpo�itul e proporţional. In 1930 al Capitalei pllteşte vreo 30 lei tad pe an pentru bucuriile
impo:dtul acesta il adus 98.107.937 lei, din cart numai cine­ carnavaltljti ale vieţii. Bucureştiul, oraşul bucuriei, cu diplom3
matografele, cu cei '$6.957.88'$ lei, mai mult dedt toate Iiberat1 de Ministerul de Finanle, scumpl ca orice dfUnire
spectacolele din J!h:l la un loc. In 1931 totalul înc;LSat a de boerie !
fost de 63.'587.7'):3 lei. Cinematograful singur <Udea fncl Departe Înd1r1t se Înşir1 Prahova, cu 3.6'°.644 lei, din
'50,669.114 lei. Anul 193<1 a însemnat o coborire neopritl cari Ploeştiul cu 78.000 de locuitori d1 789.390, adiel. 10 lei
pe aceuş pantl. Fiecare an vine cu o sddere de 2o---:i11'5 de cap, sau de trei ori mai puţin decit Bucureştiul, iar
milio;ane. Dad. ifilil dela suma din 1930 la aceu din anul Sinaia cu 4.000 de suflete d3 314.004. aproape 80 de lei de
urnUtor procentul era de 2'5, dela suma din 1931 la aceea cap, dacl nu s'ar sacoti zecile de mii de oaspeţi ai verii.
din anul urmltor, el se ridicl la 30. Clderu e mai dure­ Suma cea mare totaU se explid, nu printr'o contribUţie peste
roul la cinematograf, dela S7 milioane, la 501/. �i deodatl orice aşteptlri a judeţului, ci prin dmlişilt, Se vede el
la ceva mai puţin de 35, Mai înainte cinematograful se men­ Prahova a fost In alli ani cu deosebire un prost platnic. In
ţinea. Acum se duce şi el. Starea a plrut atll de îngrijito;are acd� an, Bucureştiul, de pildl, a plltit dn
i m
i punerea
ind! Ministerul de Finanţe a cuzut cl trebue d schimbe curentl pe 1932, 19.588.408 lei, iar din rlm1şile numai

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A ,.,

743.418. Prahova la t.3�.939 lei impunere curentă, a plătit sau că proprietarii de cinematografe sunt mai isteii şi se
2.307·705 rămăşiţe. Cine ştie ce datorie duce cu sine pentru pricep să se facă impuşi mai puţin. Răspunsul nu·1 poate
anul în curs ? Bucureştiul nu numai el pIăteşu mult, dar da dedt un inspector cultural ajutat de un inspector fisca!.
plăteşte la timp. Funcţionarii lui de percepere îş.i fac mai In tot cnul, imp::rl;Îtul pe spectacole e un impozit prin
bine datoria. excelenţă orăşenesc. La un total în 1932 de 47.612.:175 lei,
După Prahova urmează numaidecât Timiş.Torontalul cu restul până la 51.963.642 fiind rămăşiţe, rare trebue socotite
3.407.322 lei, din care Timişoara ea singu� cu 2.792.660 lei, în cea mai mare parte tot oraşelor, s'au incasat dela comune
adiel în al doilea d.nd dupl Bucureşti, cu 28 lei de cap de urbane 45.583.g80 şi numai :1.0:18.:195 dela comune rurale.
locuitor; Clujul deşi cu o populaţie mai mare, nu adună Dacă se ţine seamă d trei p1rli din impozitul pe spectacole
decât 1.500.:143 lei, Aradul 1.089.348 şi Oradea 1.002.878. se varsă la tezaurul Statului, iar o parte din ce s'a Inc.uat
Sibiul cu 991.181 întrece cu puţin Braşovul cu 905.136, in cuprinsul oraşelor li se Iad lor, în sropuri cultur.tle, in·
deşi întâiul are 50.000 de locuitori, iar al doilea 60.000 şi o stamnă d anul trecut ele au primit cam 1:1 milioane. Mi se
mai mare afiuenţă de oaspeţi de vară. După datele statistice, pare însă că in afară de Bucureşti, a drui parte a fost de
Braşovul ştie să petreacă mai pUţin sau să se strecoare mai 5 milioane, cele mai multe din restul oraşelor aşteaptă incă
bine prin plasa fiscului. o s:are mai infloritoare a veniturilor Statului ca să·şi inca­
In al doilea rând, dupl Bucureşti şi Timişoara, se aşeatll. seze cota asiguratl prin aceeaş lege care stabile.şte şi face cu
Cernăuţul cu 1.715.608 lei. Chişinăul, al doilea oraş din Iară putinţă perceperea impozitului. Nu e drept.
ca Populalie, nu plăteşte impo:tÎt pe spectacole dec�t l.12:1.89.l Clte alte observaţii n'ar mai putea deştepta aceste tablouri
lei. Pentru u:plicare ipotezele ar fi trei, dacă nu cumva de cifre, care ajung pln1 1a noi puţin cu prtlltigiul pri
l ejurilor
patru; sau că in Basarabia democrată preţurile sunt mai care le·au dat fiinţă ! Dar iatl el incep si se dea in spectacol
modeste şi deci şi impolitul; sau că trebuinJa cultural� de şi poate el e mai bine s� se lase şi asupra lor cortina,
spectacol e mai mică; sau că lumea e mai săracă şi se abline;

Turism, sport, educaţie fizică

SPORTURI DE JARNA . - Pânl în preajma lui Aprilie DtlIcoperirea aceasta şi îmbogăţirea cu tot acest �stimp
au stăruit %ăpezile in plrţile de Miadnoapte ale 11rii. Bu- ne·au venit odată cu sporturile, dar le·au dcpăşit ca Insem­
covina în deosebi a fost nh-ălită de lroiene. Nicăeri n'am nătate, creindu·le totodatl cel mai bun izvor de Inlelegere
v3zut o primharl mai feciordnică decât pe drumurile legă· şi de improspătare. Echipele noastre de hockey pe ghiaţl,
nate de sub munţii ei, între Rădluţi şi Solca. Numai brazii echipele de bob, echipele de ski se antrenează in Iară "i
stau acum la locurile lor, intuneca,i şi nepăsători, in haină ne· încearcă In străinătate, alături de ţări pornite pe aceleaşi
schimbată. Bănuiala de verde a copacilor şi tremurul de galben drumuri mult mai de vreme, o intrare în ritmul internalional
al intâilor flori s'au strâns indăr�t in muguri. C�mpul tot al sp:mulu:' Câmpurile de patinoti se Inmulţesc. Dela ve·
a,teaptl. denia exoticl, a docarului cu cai albi şi cu vizitiu os domnesc
Pe acolo am simţit intr'o iarnl, nu prea depărtatl, bucuria din veacul al optsprezecelea, cu barba aIbă pieptănată ca în
sporturilo! dpezii. Urmlresc frumoasele inceputuri ale Ofi· zilele divanurilor cu caftane, trlgând pe urma lui prin d·
ciului Nalional de Educaţie Fizică şi şcoala sau intrecerile pe�î!e şoselei Kiselev, dou3, trei petechi de domni, şi doamne
de skiori puse la cale in jurul Predealului de echipele lui de in pulovere englezeşti, cari alunecau acum câţiva ani pe in·
instructori. Am vlI,%ut la Sinaia pârtia de ghiaţă pe care şi·au tâile skiuri din Bucureşti cu ţipete de spaimă cochet3 In
dat drumul sănÎuţele cu rândul, atente la cotituri şi imbătate de limbi str1ine şi cu dispreţ pentru prosimea
t de gur3 cascl
iUleală. M'am abătut prin Poiana Braşovului, când era un din prejur, pân3 la populariurea de astlzi a tuturor spor·
viscol de zlpad3, nu stârnită de Crivlţ, ci de alunecarea in turilor de iarnă împământenite la noi ca şi iarna, a trecut
coloană şi de intoarcerile in loc sau de opririle din plină mai mult decât timp, a trecut o stare de spirit. Ne·au dat·o
fugă ale urmaşilor cu nume şi scule suedeze ai vârzobari
l or sportivii albi ai zlpezii fi ai gheţii,
noştri. Vaita Prahovei Îşi schimbă iarna înfăţişarea. Nu e Intlia mirare pentru această potrivire după poruncile
vorba atât de sportivi, cât de localnici cari încep d·şi in· timpului şi locului am avut·o, la noi, într'un cotlon de Bu·
calle lungile tălpi de frasin, ca să le întrebuinţeze In" vi�13 covin�. Plec.uem din R1dăuli pe o vreme senină de Februarie.
de toate zilele. Prin nămeţii cari se aşează după o viscolire In oralj locul era aproape curat. Ziua de târg fusese plinl
de trei zile, la Buşteni sau Azuga, mulţi bileli îşi caută de care venite din sate. Am luat şoseaua In arc printre dealuri,
şcoala pe skiuri lucrate de ei. Poşta rurală insilj, care trebuie care duce la Storojinel. Eram cu un automobil Înarmat cu
să lase acasă odcla şi clluţul ei, aJearg1 peste dealuri şi tot ce trebuie pentru primejdia zăpezii, lopeţi şi lanţuri. Nu
peste viii ca intr'un peisaj alb nordic, proptindu·se in beJele inţelegeam această pază, pe o vreme cu tot atâtu boabe de
cu rotilă de fier. Ţara se schimbă. Ea nu mai hiberntază ceaţă în aer, dte boabe de soare. Mi·am dat seama mai
trei luni de zile in aşteptarea vremii bune, ca o colonie me- târziu, peste vre·o cinci ceasuri, de simţurile mai asculite
diteraniană poposită de secole intr'un climat străin, ci îşi ale oameni
l or p1mântului. La Intoarcere aproape să nu mai
organizează o nouă viaţă, pentru această intreag1 perioad� găsim Rldăulul, schimbat, el şi toate şose!ele care duc
care nu mai trebuie 11sat1 să se piardă. intr'acolo, intr'un basm de dpadă, viscolitl de Crivăţ.'Nici

www.dacoromanica.ro
' .. B O A B E D E G R A U

uthi nu � pot dumeri cum .. m pUlut ajunge. Vlf,d numai se Intoard. T�tl vremea am fQ!i! înconjuraţi de actastli
l or, cliutSnd f�rlt aproape pe ÎOlII, o urm'"
lumina faruri lume, ca o navă de "i,lt pesdruşi. Trecu.m printre ei,
care nu se vede.., prin dderea mare şi vâm:olitli a fulgilor, spre nlizulnţa deplirtatli a dllitoriei noastre, cu imagina de
dutind ca un dine, cu claxonul plSnglitor prin întuneric, închipuire înaintea ochilor a unei repetiţii in toate- p3.rţile
asemenea unui l3.trat pierdut. Iării a unei asemenea vieţi.

VALEA BATOVEJ. - E undeva, În firida cea mai de

mia%l%i a ţirii, cu zarea de argint aMăriiîn lall, o vaiefericill.
Ciobanii noştri, cari ajungeau pe acolo ind de pe vremu
Turcului, trecindu-şi pe la Oltenila in caicuri mari turmele,
i-au zis valea Ud iaml. Au dlcat-o geografi, geologi, bOlanişli,
turişti, dela Murgoci Începătorul pin1 la d-I Consl. T. Ciulei.
inginer agronom iIllipeclor, care a scris despre ea de curând o
mid lucrare : I Valea Batovei şi Staţiunea maritiml Luca t,
mai mult' Un program de lucrări pentru punerea lor in val�re

Din munţii Flgliraşului, spre Bălta, iarna. (Foloprus)

Pânli atunci, pe toatt drumurile în..lte, prin satt şi aşedri

de fabrici, :.blirnliiau dniuţele, treceau chiuind cu o patinl!
nu douli !>leţii şi fettle, se avântau, sărind peste şosea �
peste un obstacol, skiorii cu mi.şdri şi apudturi de picin­
ro,;,nge mari dinlr'o familie de cocosdrci cari şi-au pierdut
aripile şi plistread amintirea şi trebuinţa %borului. Tot ţi­
nutul de acolo se mişd şi se bucur� ca Intr'o ţar� a iernii.
Nu erau numai câţiva, ca oriunde aiurea, şi mai ales In
marginea oraşelor, ci populaţia Inlreagl. Nu era numai un
spori de �meni cu dgn uu de copii flr1 lreab1, ci un
obiceiu şi o Îndeletnicire a tuturor. Nu er.llu numai fi
ii unei Zi de tirg în Ridiuli, la ieşirea din iarni. (Foto Krepler)
naţiunÎ cu aceast1 tr.lldilie, ci, dup1 t�na aşedrilor, RomSni
şi Ruteni, Germani şi Poloneri, creştini şi evrei. Cite unul din punct de vedere agricol, economic ,i turistic •• Mă bucur
siprindea În fugl de clanla automobilului şi alerga in rând cl ml pot intoarce, fie :!ti Iti gind prin acele iubite locuri.
'
cu noi o bucatl, cu obrazul plln de râs şi de roşeaţa fri­ To,;,tl aceastl parte de lume are pentru tloi mai '!lI,"U
gului,-pin1 cind la o cotiturl Îşi dlidea drumul şi se pierdea farmecul Miri i. Pe deasupra, Iti Caliacra, couta arati, spre
pe p'atine1e paralele, Ucindu-ne cu mSna pute �p, Brli !il deosebire de plminlul scilic dela miulno,;,pte, Inllţimi şi

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A '9'

vegetaţie. Din jurul capului Caliacra incepe p1durea de smo- D·I inginer agronom inspector Ciulei aduce acum o noul
chini. Balcicul se umple de vi
i şi pomi roditori. Valea Batovei lotinel. EI sufere propriu zis de aceeaş boal1 care ne roade pe
aşteapt1 mâna grldinarului iscusit. Dela Ceatalar se lndeseşte noi, pentru acest unghiu binecuvântat de Românie Noul,
codrul. numai el arati alte simptome, de specialist, nu in Iiteratur3,
Inel din 1�jI3, numaidecât dup1 ce România a crezut ci art.5. şi urbanistiel, ci în agriculturl. D-sa vrea si ne scoor.5. din
trebue să-şi Împingă hotarul pân.5. aici, oaspe{-ii au prins d vie,
la inceput cu sfială şi din ce in ce mai însufleţiţi. Artiştii au
descoper.i t ruinile de dealuri şi golful de safir al Balcicului.
Ţara s'a Îmbogălit cu un nou oraş de vară la Mare. Planuri de
tot felul s'au Ucut. O cale ferată avea d lege Baz.argicul şi
Bucureştiul cu Iărmul minunal. Imre plopii bătrâni dela morile
cu ape s'a ridicat alb palatul regal al Reginei Maria şi Ungi el
în fiecare an dte o oou.5. c1.5.dire sau lucrare, casa Principelui
Nicolae, pavilionul cu douli steaguri şi cu terasă cu piatră
trandafirie, al Asociaţiei Creştine a Femeilor, bisericula după
model cipriot, închinată Fecioarei Maria a marinarilor şi .::u-

�soc. �C;RICOU. . VALEA BATOV[I" COlo!. ITCNE, JUD. CALlACR,\.

No. l.

VALEA BATOVEI
"
STAŢIUNEA MARITIMA LUCIA
Un program de lucrdrl penlru punerea lor in ualoare
din punct de uedue agricol, economic # turlsllc

Harta Văii Batovei

cercul de vrajă al Balcicului şi s1 ne abată mai la miazlzi, in

Valea Batovei. Vina, care ni se aducea nou.5., nu Ha numai d
ne ÎmMtăm cu ap3 rece, dup� nişte fale�e care se n.5.rue mereu
ind de pe vremea coloniştilor milezieni, dar c3 tndrept3m
oamenii spre un loc s3rac şi sortit sărăciei. Ca s3 răspundem,
umblam după fâşiile tari de teren sau incercam să aducem pe
lângă veniturile celor câteva mii de cil3tori ai anului, vreo
şcoal� de pescari şi o inviorare a vechilor gr�dini şi podgorii.
Credeam chiar într'un mic export de m3g1ruşi, cel pUlin spre
Mangalia, unde un cerc turistic se gândea doi pună la îndemână
oaspeţilor de vară, pentru plimbări de glumă ! D-I Ciulei are
un plan care să facl din Batova linutul de bogălie şi de civiliz.alie
al Cadrilaterului, seci:iri de mlaştini, stârpiri de vetre de friguri,
Iăieri de noui şi înalte albii râuri
l or, dderi de apă care să dea
de C o n a t. 1. C l u l e l electricitate pentru un tren dela 8a�argic la Ecrene şi la 8alcic
10,1." "",0••
,,
,, 1••p«1o, prin Ceatalarşi pentru lumin3 in toate satele şi oraşele dimprejur.
Coastele pietroase s'ar acoperi de păduri, t�pşanele de vii,
de piersici şi de caişi, luncile de bumbac şi de ore�, v5zduhul
TIPARUL .OLTENrA' / STR. IIoIPERIALA 1 / BtK:UREŞTl
de albine, ia�ul de peşti. Visurile, pe care noi le puneam in
versuri, d-I Ciulei le aşeau. în coloane de cifre de hectare şi de
cai putere. Nici nu bănuiam el suntem numai solii adev.5.raţilor
Coperta la "Valea Batovei"
colonizatori. E vorba de o adevărată Californie a României.

grivită În culori şi fele de lumin.5. de Demian. Ceva mai departe, C'-t am dori să se poată împlini ! Ştim d dael toate bunJ­

la Tusla, s'a secat o parte din lac şi s'a adincit pentru un port voinlele, ale Statului şi ale gospodarilor locului, s'ar încorda,

ptscăresc, Nidieri nu s'a cbeltuit parel, nici chiar la Constanla, multe din cele crezute cu neputinţă, s'ar inUptui peste noapte,

care e din alt.5. vreme, atâta avânt t5n1r ,i at5tta speranle ca In ca podurile de aur ale basmelor, ci In Cadrilater n'am I1CUl

jurul Balcicului. încă nimic şi d o nouă lume se inchiag.5. pe acele locuri, dornid

www.dacoromanica.ro
." B O A B E
de fap!.;i �i în stare de orice indd
.sneli. Paginile acestei broşuri,
împodobite de ilustraţii pitoreşti, sunt ca o chemare. 0-1
Ciulei e un neast1mplrat, amestec de om practic şi de vizionar.
Să nu se lase [ Toli cili credem ca el şi mai mult şi de mai mult
deeit el, ii suntem allturi. Ministerele vor sta la îndoiaU şi
colegii vor zâmbi. Am auzit de unele conferinţe şi intruniri,
care vor da naştere la alte conferinţe şi intruniri.
Eu văd, după o clilitorie de un ceas cu trăsura printre gră-
dini, peste izvoare şi prin rupturi de mal dealungul Mării,
plaja nesfârşită dela Ecrene, cu jocul de mătase şi de spumă al
valuri
l or inserate. Ne-am oprit la o cişmea secată, sub un plop
răsfirat. Cai; nechead uşor şi bat din când în când din copită.
Vantul cade chiar lângă noi. Pe-aici a fost odinioar� o viaţ�
8 'i' O
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
mai boga�, care aşteaptă d fie scoasă din istorie ca din ni
şte
giulgiuri. O simţim, drumeţii serii, şi o simt telegarii opriţi la
rispântie, in marginea drumurilor umblate de altădată. Batova
curge dedesupt prin verdeaţa de baltă, iar valea se lărgeşte
indlr3t, cu poteci albe pe creste. E o linişte, Uri suflet de om.
Dar, printre pleoapele apropiate, se alege o lume neaşteptată,
căsuţe cu pridvoare, fortotă de copii şi de rochii albe frământate
de adiere, alei de parc, alunecare de vehicule. O macedoneancă
subţire, cu mijlocul strâns de un brâu cu paftale mari, Îndeamnă
un măgăruş înclrcat de garrule de lapte. Mi-e frică să deschid
ochii. Prin plopul de-alături se incurcl seara. Marea dotă
departe cu b3tae in3buşită de gong.
 INSTITUTUL SOCIAL ROMAN
POLITICA CULTURlI (N. Iorga, G. Br3.tianu, Dragoş Protopopescu,
N. Bagdasar, M. Sanîe1evici, AI. Claudian, P. P. Panaitescu, Traian
Bdileanu, D. 1. Suchianu, G. G. Antonescu, M. Ralea, F. ŞteU­
nescu-Goangl, C. Kiriţescu, C. R!idulescu-Motru, G. lonescu-Siseşti,
V. '-"âlcovici, Paul Ncgulescu, V. N. Madgearu, P. Andrei, Mircea
Djuvara, I. Pt:trovici, E. Racoviţă, Emanoil Bucuţ:a, 1. Simionescu,
Ion Marin Sadoveaou, G. Brea2:ul, Tudor Vianu, Eugen FiIoui, Fr.
MUller, D. Gusti) 558 pag. Lei 400

TRANS ILVA N I A
B A N A T U L, C R IŞ A N A, M A R A M U R E Ş U L
1918-1928
O monografie puternid. a pământurilor român�ti alipire ţării prin
hotlirârea Adunării dela Alba-Iulia, cu prilejul imphnirii a zece ani deJa
acest fapt. Scrisă de cei mai buni cunoscători ai problemelor şi îmbrăţişând
toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­
nistrativ, cultural, 158a de pagini În trei mari volume, cu nenumărate
planşe in afad de text, diagrame, hlrţi, ilustraţii, reproduceri colorate.
Preţul ctlor trei 1IOiume 2000 lei (la administraţia .. Boabelor de Grâu .)

Vor apărea in curând în editura Boabe de Grau şi în conlucrare cu

P. E. N. clubul român :
SĂLIŞTENCELE, Povestire de Coloman Mikszath,
din ungureşte de A. rodor, cu desene de DemÎan.
NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO, cron;cl­
roman de Iordan !OIJCOIJ, din bulglreşte de V. C.
Hrisicu, cu desene de !. Teodorescu-Sion.
RUVA, roman macedonean, de Marcu Beza, cu
reproduceri după dlători vechi englezi.

Din cuprinsul num�r�IQr viito;are: Bibiof�ca

l UnivenitA\ii din CernJuli; Biblioteca 1.
1. C. BrJtianu; Bibliot�ca Brubnthal; Bauhyanaeum din Alba Iulia; Colegiul Bethlen din
Aiud: Colegiul nalional SUnlu Sava; Liceul Andrei Şaguna din Br�v; Şcolile din Blaj ;
Scoala de agrieu1turi din Bucurqti; Şcoala de arhitecturi din Bucureşti; Conservatorul din
Bucurqti; Şcoala d� arie frumoase din Bucurqti; Tipogt'alia din Blaj ; Fabrica de hJrti� Bu­
!fteni; AşezAminlele munci'or�ti; Soc:i�!alea femeilor ortodoxe; �. K. V. (Societatea carpatinJ
ardeleanJ); Liga NavaU; Mu�eul de arti bistnceasci; Muzeul Kalindetu; Mu%eul Tini din
Cunlu\i; Muzeul sJ,CUltSC din SUnlu Gh�orghe; Muzeul Geologic; Coloana Traianl; Sarmiu­
gtlUU; Ada� Klissi; Castelul Pelq; Castelul Mogoşoaia; Castelul lui Huniadi; Castelul
Kemeey de pe Murq; Conacul CÎodnqti; Col«:ţia de picturJ Zambaccian; CeUlile ţJrloqtl
sAsq,i; Mitropolia din Bucurqti; �tedrala metropo!itaol din Sibiu; Palatul metropolitan die
Cerlllu\i; Biserica rombeasc:1 din Sofia; Tureu-Sevede; Delta: Valea Prahovei; DunJrea
noastrl; Piatra Craiului: Mangalia; UD sat din Basarabia (Comova); Urme de vialA romi­
eeascl la letuulim; Copacul romlnesc.

www.dacoromanica.ro
 AU APARUT :

ARHIVA PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SOCIALA

ORGAN AL INSTITUTULUI SOClA.L ROMAN

Director: D. G US T I

Anul X, Nr. 1-4. g87 pagini, cu un re2;umat france:z; de40 pagini,

şi un indice de 19 pagini, 48 planşe hors-texte pe hârtie cretată, 1 5
planşe i n culori, planşe geografice, muzicale, statistice. Studii (1-58
pag.); Arhiva monog,afică (59-587 pag.); Arhiva legislativd (588-
6:13 pag.) i Arhiva documentară (624-654 pag.) ; Mişcarea ideilor
(655-680 pag.); Recenzii (681-814 pag.) ; Cronica (81s-8gB
pag.)i Buletinul Institutului Social Român (899-918 pag.) ; Buletinul
Bibliografic: Sociologia 1930 (919 ----941 pag.); Buletinul Sălii de
lectură (942-987 pag.). Pretul 500 lei.

CATALOGUL BIBLIOTECILOR POPULARE

PROGRAM DE LUCRU
PENTRU SO CIETĂŢI CULTURALE

(se g3seşte l aDirecţia Educaţiei Poporului)

M O N ITORUL OPICIAL
ŞI lMPRIMBRlILB STATULUI
IMPRIMBRIA NATIONALA
PREŢUL LEI 25 B U C U R B S T I 1 9 3 3

www.dacoromanica.ro