I.

GLODARIU
116

în a fa ra cunoscutelor m ine de la Teliuc şi G h elari ex p lo atate în epoca ro ­

m a n ă 11 şi presupuse a fi fost în fu n cţie şi în epoca a n te rio a ră 12, p rospecţiunile
geologice m ai vechi şi m ai noi făc u te în zona M u n ţilo r S ebeşului au dus la con­
sta tă ri rev e lato a re în p riv in ţa posibilităţilor de ex p lo ata re a m in e reu rilo r de fie r13.
Z ăcăm intele cu m inereu de fier din zona Sarm izegetusei regia s-au g ru p a t în
trei reg iu n i1415.
în p rim a d in tre ele in tră m in ereurile ex isten te pe coasta d e sud -v est a m u n ­
telu i B ătrîn a, pe coasta de nord -est a m u n telu i Ş teau a M are, pe culm ea d in tre
P îrîu l Şipcii şi P îrîu l Boşorogului, pe coasta de su d -v est a d ealului M ăgura şi în
D ealul N egru. A doua reg iu n e se află în su d -v estu l M u n ţilo r Ş urian, cuprinzînd
zăcăm intele de la sud-vest de D ealul S trîm b u şi de la poalele D ealului Rudele,
ia r a tre ia în bazinul riu lu i Sebeş, cu zăcăm in tele de pe d ealul M ijlocia, R uncu
C ailor şi V îrful S trîm b a M are. T oate cele d e m ai sus — cu excep ţia zăcăm întului
d e pe B ă trîn a — sín t c a n tita tiv şi ca litativ sub nivelul zăcăm in telo r fero ase de la
Teliuc, G helari, N ădrag etc.
U rm e care să ateste explo atarea zăcăm in telo r fero ase în a n tich itate în zona
G rădiştii M uncelului lipsesc deocam dată, d a r nici cercetări m en ite să le descopere
n u s-au în tre p rin s încă. Ş ansele de a găsi în am in tita zonă vestigiile u n o r ev en ­
tu a le exp lo atări dacice sín t m u lt sporite d e fap tu l că în cele m ai m u lte pu n cte
n u s-a contin u at ex p lo ata re a zăcăm intelor în epocile u lterio are, cum este cazul
m inelor de la G helari şi Teliuc.
In d ife ren t dacă m in ereu rile de fie r se ex trăg eau în zona S arm izegetusei ori
de la G helari şi Teliuc sau şi din u n a şi din cealaltă, im p o rta n t este că ex p lo atarea
lor era posibilă în im ed iata apropiere a capitalei sta tu lu i dac şi fieru l b ru t (în
lupe) descoperit pe D ealul G rădiştii, pe S trîm b u şi pe V alea T im pului, atestă
ex isten ţa u n o r exp lo atări considerabile în epoca prero m an ă, ch ia r d acă ele n u sín t
încă precis localizate.
Reducerea minereului15 constituia u n proces com plex şi n u m ai stă p în irea tu ­
tu ro r d etaliilo r de ordin m etalurgic p u tea asig u ra succesul op eraţiu n ii. M ai în tîi
e ra necesară construcţia cuptorului de aşa m an ieră în cît cel p u ţin u n u l din pereţii
lui să aibă în c lin a ţia talu zu lu i n a tu ra l al m inereului. C uptoarele, cvasicirculare,
puteau fi rid icate la su p rafaţa solului sau săpate, „c ru ţa te “ în p ăm înt. în acest
d in urm ă caz, din ele se ridica pe su p rafaţa solului d o ar p a rte a su p erio ară a
calotei cu deschizătura de alim entare.
P e v a tra (fundul) cuptorului se aşeza un s tra t de cărb u n e (m angal) in can d es­
cent peste ca re se adăuga u n a lt s tra t de cărb u n e d e lem n p în ă la orificiul de
su fla re (gura foalelor, p ro te ja tă de piesele m etalice d e sub n r. 1—2). Apoi se
clădea pe v erticală m angal şi m inereu în p ro p o rţie de 2 :1 şi g u ra de alim e n tare
se acoperea, răm în în d d o ar un orificiu p en tru ev acu area gazelor re z u lta te din

11 V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane, P iteşti, 1929, p. 30—32,

34—35, 77; M. M acrea, Viaţa în Dacia romană, B ucureşti, 1969, p. 304—305.
12 G. Téglás, A római bányászat, în BKL, X LI, 2, 1908, p. 67; cf. H. Daico-
viciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 168—169.
13 Şt. Ferenczi, Bazele geologice ale prelucrării minereurilor feroase şi ne­
feroase din complexul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, ms. (M ulţum im şi pe
această cale au to ru lu i p en tru posibilitatea d e a-i consulta m anuscrisul).
14 Ibidem. T oate d atele care se vo r da în co n tin u are au fost e x tra se d in lu c ra ­
re a citată.
15 T oate datele tehnice provin de la ing. V. Costea căru ia îi m u lţu m im şi pe
a c ea stă cale.