PEŞTERI DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN -

CERCETARI ARHEOLOGICE
(I)

Regiunea în dioouţie aparţine sectorulrui nordilc al marelrui sLnclina-

riru cutat Reşiţa - Moldova Nouă. format din depozite paleoroice şi
mezozoice, oaire aru. La bază şisturhle cristaline ale Semeniculrui, Calca-
rele aparţin mezozoicului (C'I"etacicului) şi reprezintă UTlla din cele mai
îrntinse suprafeţe carstice din ţara noastră.
Apele Caraşulru.i şi ale Nerei sttrăibat o regiune de chei sălbatice ade-
sea foarte îrutortocheiate, evolruînd cu peste 200 m adîncime su:b nivelul
general al platformei carstice. Aceste zone se cairecterirrează prin pre-
zenţa unor forme cairstice, îilJtre care lapiezurile, dolinele şi peşterile
sînt deosebilt de reprezerutartive. Lucrarea de faţă se ocupă de 1aoeas.tă
din mmă categorie - peşterile - singuria care prezintă un deosebit
interes arheologic.
Nu vom insista asupra descrierii geogra:fico-geologice a regiunii şi
nici awpra istoricului cercetărilor, probleme oe au oonstirtuiJt obiiectul a
o serie de liucrări apăirute deja 1 •
Cercetările noastre au aV1Ut loc după OUlm umiează: 1975, 1977 şi
1979 în Valea Caraşulrui, 1978 în Valea Cernei şi 1979 în Chei·lie NereF.

1 Lista selectivă a lucrărilor de geografie, geomorfologie, speologie care au

stat la baza prezentării generale a zonelor şi peşterilor prezentate în lucrare:
Şt. Avram, D. Dancău şi E. Şerban, Cercetări speologice în bazinul Cernei. Nata I,
în Lucrările Institutului de Speologie „Emil nacoviţă", III, 1964, p. 131-199; Val.
Pu~cariu, T. Rusu şi I. Viehmann, Peşterile din carstul craşovean, în Lucrările
Institutului de Speologie „Emil Racoviţă", III, 1964, p. 83-129; T. Rusu, Cheile
Caraşului, în Ocrotirea Naturii, II, 1967, p. 37-50; E. Balogh, Cseppko vilag. Bucu-
re~ti. 1969; V. Sencu, Şt. Negrea, A. Negrea et L. Botoşăneanu, Grottes explorees
d.ans le bassin du Caraş (Banat, Roumanie), în Travaux de !'Institut de SpeoLogie
„Emil R.acovitza", t. X, 1971, p. 43-70; M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa.
I. PO'Vară, I. Viehmann, Peşteri din România, Bucw"CŞti, Ed. Ştiinţifică şi Enciolo-
pedkă, 1976, p. 178--199. (Cheile Caraşului), 226-235 (Cheile Nerei), 259-273 (Ba-
zinul mijlociu al Cernei); M. Olariu - Şt. Cădariu, Peşteri cu urme de locuire
de pe Valea Nerei (Sectorul Chei), în Banatica, IV, 1977, p. 9-18.
2 La cercetările noastre au participat colegi de la Muzeul din Reşiţa., studenţi

şi elevi, cărora le mulţumim şi cu acest prilej pentru ajutorul acordat: V. Cara-

şului, 1975: Şt. Cădariu (Muzeul judeţean din Reşiţa), I. Şandru; 1977: P. Albu,
A. Frank, L. Usatenco; 1979: D. Barboni, S. Beg, I. Bunea, E. Dan, C. F.mric..!:!.,
A. Frank, H. Frank, V. Irlweg, I. Marta, V. Semcniuc, L. Veres; Valea Cernei,
19î8, în colabocare cu muzeul din Reşiţa (O. nozu. C. Săcărin, I. Voina); Cheile

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
230 RICHARD PETROVSZKY

Au fost vizitate principalele peşteri din văile amintite, excepţie fădnd

cîteva, pe care din lipsa unui ghid nu le-am găsit. De asemenea, in
V alea Cern.ei, s....au cercetat doar cîteva peşteri din zona Peci.nişca -
Băile Hercu1ane. In t.oaite cele trei văi aminrt;iite cercetările vor contiruua
cu intenţia de a cuprinde şi celelalte zone carstice din judeţ, astfel ca
în finral să putem mtocmi un repertoriu cit mai complet al acestora.
Cercetările au constat, în această primă etapă, în efectuarea de mici
sondaje pentru staibiliTea stratigrafiei şi reooltaTea de mcrteri..al.e arheolo-
gice. Astfel, s-au putut stabili peşterile ou urme de locuire, făcîndu-se
o primă delimiitare a acelora, care într-o a doua etapă vor fi cercetate
în mod sistematic, de cele care aru servit doar ca popasuri ocazionale şi
cele fără wme arheologire.
În continuare, vom prezenta peşterile pe văi, în ordinea în care au
fost verificate, începînd ou cele din Valea Caraşului, continuînd cu cele
din Cheile Nerei şi Valea Cernei.
Am socotit necesară menţionarea, ·la prezentarea fiecărei peşteri, a
poziţiei (altiltuclinea), dimensi.Junilor (în special a primei părţi a peşterii),
caraoterulrui (activă, subfosilă, fosilă; asoondenrt:ă, descendentă, orizon-
tală), datelor speoclima:tice (rece, caldă, C'UI'lenţi) şi faunistice, toate aceste
date putînd furniza .relaţii importante referirtor la posibilităţile de lo-
cuire. La acestea am adăugat planul (în unele cazuri şi profilul) peşteri­
lor publicaite în lucrările de specialitate, adăugind uneori şi schiţe de
mină la acele peşteri, care nu au apărut încă în lucrările de speologie-1 •
Prezentarea acelora care au fost menţionate în lucrări cu caracter arheo-
logic este însoţită de note cu referire la respectivele lU!Crări. Deoarece
re2JU.ltatele :perieghezei din anul 1975 au fost deja prezentate4, nu mai
revenim in ~lucrare asupra lor.

I. Valea Cara~ului (Pl. I)

Peşterile sinrt; localizate, aproape fără excepţie, în sectoorele de

chei sau în versanţii abrupţi ai depresiunii Caraşova. Lipsa unor cursuri
de apă mai impot1tlante la nivelul suprafeţei carstice niu a dat posibiUta-
tea dezvoltării peşterilor şi în altă paTte5.
OI'dinea prezenrt;ărli peşterilor este de lia. intrarea Oairaşului în chei
(înai.tnte de oonflru.enţ.a cu Comarnicul) pînă 1a ieşirea lui, în faţa comu-
nei Ca~wi..
Nerei, 1979: M. Adarnescu, D. Barboni, L. Cătană (muzeul din Caransebeş), C. Em-
rich. A. Frank, V. Irlweg, I. Marta, C. Munteanu, T. Popescu. R. Schuhmacher,
D. Stoichescu.
. ~ Planurile peşterilor sînt redate după M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea,
C. Pleşa, I. Povară, I. Viehmann, op. cit., şi A. Abramovioi, A. Sangheli, A. Faur,
M. Pomârlan, Noi contribuţii la cunoaşterea peşterilor din Cheile Caraşului, în
Banatica. Caiete de ştiinţe naturale, Reşiţa, 1978, p. 199-211.
~ Şt. Cădariu, R. Petrovszky, Cercetări arheologice în Valea Caraşovei, în
!Tibiscus, IV, 1975, p. 147-154.
5 Cf. Val. Puşcariu, T. Rusu, şi J. Viehmann, op. cit., p. 101.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCET ARI ARHEOLOGICE IN PBŞTER.1 (CARAŞ-SEVERIN)
231

1. Peştera Cerbului (Fig. 1)

Peştera a fost descope:riită şi descrisă de E. Bailogh (1940), care o
publică sub numele de „Szarvasbarlang" ( =
Peşt.era Cerbului). Este
săpată în Dea1l'U.l Navesu Mare, arvînd deschiderea în versranrt;uJ. drept,
abrupt al CheilOT Caraşul'lti, la 115 m a!ltitu.dine farţă dre rlu. Face ~
din categoria peşterHor mij1ocii (223 m 1unigime), este orizon:ba1ă - as-
cendentă, fooillă, ruscaită, cu depunere de păminit şi mult giuiano, fără
curenţi, caldă. Intrarea trirunghiuLairă, orientată spre vest, permiite o ,1u-
mina.ire difuză pînră la 35 m în profunzime. Din săpături mai vechi s-au
scos oase de Ursus spelaeus şi „dovezi de locuire a omului" 6 •
Sondajul efectwat în anllll 1977, în galeria din dreapta a drus la des-
wperirea de f1"agmenrte ceramice, aparţinînd culturii Coţofeni1 şi a citor-
va oase animaliere cu 'll!rnle de prelucrare. Nu s--a puttut confirnia -pre-
zenţa Ulllor locuiri, menţionate în biJbliogr"afie oa apairţinînd paleoliticu-

O S 1a 15 20 2S r
I ! I I I

r
Fig. l - Peştera Cerbului (după M. Bleahu şi colab„ 1976)
Die „Cerbului (Hirsch)" - H6hle (nach M. Bleahu und Mittarb.,1976).

6 E. Balogh, op. ci.t., p. 91; Fl. Mogoşanu, Date cu privire la paleoliticu.I din
judeţul Caraş-Severin, în Banatica, li, 1973, p. 13; R. Petrovszky, Contribuţii la
repertoriul arheologic al localităţilor din judeţul Caraş-Severin din paleolitic pînă
în secolul al V-lea f.e.n. (partea a II-a), în Banatica, III, 1975, p. 368 (XIV Cara-
')ova, pct. 1); Fl. Mogoşanu, Paleoliticul din Banat, Bucureşti, Ed. Acad. RS.R,
1978, p. 14; M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa, I. Povară, I. Viehm.ann, op,
ci.t., p, 188.
7 R. Petrovszky - Şt. Cădariu. Aşezări ale culturii Coţofeni în judeţul Caraş­
.Severin, în Banatica, V, 1979, p. 39-41 (pct. 2. Caraşova „Peştera Cerbului").

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
232 RICHARD Pl!TROVSZKY

lui (piese musteriene şi an.l:Iignaciene) şi epocii bronzului. Sondajul, de

di:mensiund :reduse (0,60X0,60 m) s-a oprit 1a nivelul căzăturilor cu
bolovani mari ce a apărut imedfart S'llb stratul Coţofeni, existînd astfel
posibilitatea prezenţei şi a unei locuiri anterioare. Locui:rea aparţinind
culiturii Coţofeni pare a fi destul de intensă după callltitatea mare de
urme maJteriale. Oasele prelucrate trebuiesc puse în legărtură cu amintita
cultură, deoaTeOe au apărut la acelaşi nivel.
Ceramica (Pl. V, 1-3): 3 fragmente de culoare bmn-închisă La exte-
rior şi interior {în spărtură cenn.IŞÎIU-negdcioasă), pastă semifină (pietri-
cele şi scoici pisa!te în amestec), suprafeţe netezi•te, ardere bună. Un frag-
ment din partea superiQlairă a 'l.ll!lJUi vas de dimensiuni mijlocii, C'l.l buza
rotunjirtă, sub buză un brlu alveo1ar, orn.iamentat prin incizii adînci, ver-
tica•le şi oblice pe gît şi umăr. Trei fragmente de culoare cărămiziu-des­
dtisă în exterior, în initerior cen~i.Ju-închisă, din pastă semifină, netezite
în exterior, ardere relativ bună, ornamentate cu linii incizate vertical şi
oblic.
Două oase animaliere cu urme de prelucrare: un os lung de aproxi-
mativ 8 om, cu virlul şlef!uirt şi .rotunjit; illll aLt os plat ou muchia şle­
fuită, ·rotunjită.
La ciroa 15-20 m mai jos de intrare, în dreapta, există o grotă mică.
In sondajul. efectuali; aici (0,40 x 0,30 X0,20 m) s-au găsit fragmenite cera-
mice feudal tîrzii. Grota a puM.!lt servi doar unei locuiri ocazionale.
Ceramica: mai multe fragmenlte de culoare brun-cenuşie, pastă fină,
pereţi subţiri, ardere bună, secundară, aspră la pipăit.

2. Peştera Popovăţ

A fost descoperită prin 1890, cu ocazia construirii liniei fer.alte în-

guste a STEG~uhri. Planul peşterii şi primele cerce1lări au fostt făioute
tot de E. Balogh, care menţionează aici prezenţa a numeroase resrurl de
Ursus spelaeu.s şi fragmente de OOl5e „sparte de mina omului" 8• Peşitera
este situată la aproximativ 45 m a:lrtitudine faţă de firul apei, în dreapta
Caraşului, fiind o peşteră ma.re (1.121 m lungime), suhortzonitală ascen-
dentă, alcăitui'tă dintr-'lllrl ertaj fooH şi alitul subfosil. Intrarea naturală a
peşterii a fost astupată încă din preistorie printr-un con de grohotiş.
Peştera prezinttă curenţi slabi, este foarte .răcoroasă şi wnedlă. Nu are
depunere, excepţie făcind doar un singur loc de vreo 2-3 m 2 dÎIIlJ etajul
superior, unde eslte un strat de 0,20-0,30 m grosime de aTTgilă gia.lben;â
în oaTe a'll apărutt, ou ocazia l\.lllJUi sondaj din 1977 (0,50 X0,40X0,30 m),
oase de Ursus spelaeus, sparte n.atn.Jra:l, fără urme de intervenţie umană.
Peştera este neloou.iJbil.ă şi nu :prezintă interes clin punct de vedere arheo-
logic. Va trebui scoasă din repertoriul peşterilor cu descoperiri :arheo:lo-
gice.
8 Vezi nota 6; FL Mogoşanu, op. cit., p. 14, arată că oasele sint sparte natu-
ral şi nu prezintă urme de intervenţie wnană.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE !N PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN) 233

3. Peştera Racoviţă (Fig. 2)

Săpată în versanrtul drept al Cheilor Garaşului, peştera a fosit oor-

eetată de speologi abia în anii 1963-1966, cînd i s-a atribuit această
denumire. Are două intrări: una principală, sub formă de gură de cup-
tor, la aproximativ 10 m altitudine faţă de firul apei şi alta sectlindară,
de formă tril\.lllghiuJ,ara, sittu:altă la 2,5 m altitudine faţă de firul :apei.
Este o ~teră mijlocie (350 m lungime), ascendentă în zona intrării,
apoi descendentă cu :porţil\.lni orizontale, fosilă, caldă şi uşor umedă (în
profl\.ln.z.ime), cu oorenţi foarte slabi. Peştera este locuibilă şi aire depu-
nere bogată, în special în zorua intrării principale. Straturile de căzături

I I 1' 24'1

Fig. 2 - Peştera Racoviţă (după M. Bleahu şi colab., 1976~

„Racoviţl" - Hohle (nach M. Bleahu und Mittarb., 1976).

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
234 RICHARD PETROVSZKY

şi scurgeri dinspre exterior au oprit continuarea sondajului la adinci-

mea de aproximativ 0,20-0,25 m., fără să fi dat peste vreun material
arheologic. In adînoul galleriei principale (la 50-60 m de La intrare)
s~u găsit la suprafaţă două fragmente mari ceramice, preistorice
(hallstailtiene tirzii?), de la două vase diferite, de dimensil.l!Ili mijlocii.
Ambele fragmente, atipice, erau acoperite cu un strat de calcar: pri-
mul fragment, de culOOTe brun-gălbuie la exterior (slip), cenuşiu-închisă
la interior, dintr-o pastă fină, lrustiruire ex.terioară, ardere bună; al doi-
lea fragment, brun-cărămiziu în exterior, brun-negricios în interior, din
pastă semifililă (cu nisip şi pietricele mărunrte), netezirt La exterior, ar-
dere incompletă.

4-6. Complexrul de peşteri „Cuptoru Porcului"

Este vorba de .trei peşteri situate în apropiere !\J![}ia, de alta. Local-

nicii înţeleg sub acest nume, peştera mijlocie nlUillită de speologi „Peştera
cu Oase", spre deosebire de alita situată în amonte (srpre sud) publicată
sub denumirea de „Cuptoru PorC'UJ.ui", mai intii de E. Balogh (1937)
şi aipoi de alţi speologi 9 • Noi preluăm deniumiirile peşterilor aşa cum au
apărut în lucrările de specialitate.

4. Peştera Cuptoru Porcului (Fig. 3)

Este săpată în versantul drept, abrupt al Cheilor CaraşuLui, sub

platoul carstk Crno Pole, la o ialititudine de peste 100 m faţă de firul
apei. Este o peşteră mijlocie (260 m lungime), orizon.tală, ou porţiuni
ascendente, fooHă, avind două initrări: oea dinspre nord, mică, cea
dinspre scud mai InaTe, ambel!e orientate spre vest. Peştera este caldă,
relativ umedă (în profunzime), srtrăbăturtă de curenţi foiarte slabi. Săpă­
turile speologi'lor au dat la iveală TeS/turi. fosile de Ursus spelaeus şi de
Crocuta spelaea şi aşa-zise „unelite ale omului primitiv", a:semănăt&are
celor din peşterile Popovăţ şi Cerbului1°. Sondajul arheologic efectuat
în anul 1979 ruu a: confirmat prezenţa a'CeSrtor unelte. Intrarea princi:pa:lă,
laită de 7 m şi înaltă de 2,10 rn, prezenrtind un stra.Jt gros de depunere
amestecat ou căzătfiuri pe podea, a fost sotndată prin două casete mici:
una în stînga (0,80x1,50 XO, 70 m) şi alta în dreapta, mai spre interiorul
peşterii (0,70X0,70X0,70 m). In prima casetă au apămt două ni'vele sub~
ţiri de arsură înrtre 0,10-0,20 rn şi 0,40-0,50 m, fără material databil

9 E. Balogh, op. cit., p. 87-91; M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa,

I. Povară, I. Viehmann, op. cit., p. 189-190.
10 Ibidem, p. 190.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
ARHEOLOGICE IN 235

O 5 lC 15 20 2S m

ţ"

B D E F

B c

Fig. 3 - Peştera „Cuptoru Porcului" (după M. Bleahu şi colab., 1976).

„Cuptoru Porcului (Schweineherd)" HOhle (nach M. Bleahu und Mittarb„ 1976).

(cu excepţia 'l.llllOr oase fragmentare). In nivelul superior şi pină aproape

de suprafaţă au apărurt citeva fragmente ceramice feudal tîrzii (sec,
XVI-XVII). Ceramica: fragmenftie de culoaTe albicioasă, ipastă fină, pic-
tate cu vopsea roşie; fragmerute de culoare cen.uşiru-închisă, pastă semi-
fină, ardere bună.
In a doua casetă a apărut 1a adîncimea de 0,40-0,50 m o vatră în-
tr-un nivel de loouiire (părnîrut de eul.Oare brun-închisă), ce se adînceş.te
pm la 0,70 m 'Ul1Jde apare ,UJn strat subţire de căzărturi, ce suprapune un
strat de pămînt steril, galben lutoo de peşteră. In straitul' de sius s-a gă­
sit un fragment ceramic feudal tîrziu (sec. XVI-XVII) şi o verigă din
fier, iar in str.atul inferior două fragmerute ceramice atipice neolitice.
Ceramica: foaigmenwl feudal: culoare cenru.şie, pastă fină, ardere bună,
aspră la pipăit; fragmentele neolitice: unul, brun-cărămiziu la exterior,

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
236 RICHARD PETROVSZKY

brun-deschis în interior, past.ă semifină ou pietricele, netezit la exte-

rior, ardere relativ bum; al doilea fragment, gălbui-deschis, din pa.stă
semifină. neiteziit, ardere rnlativ bună.

5. Peştera cu Oase (Fig. 4)

Planul şi descrierea peşterii nefiind încă ,publicate de speologi, vom

face o prezentare a acesteia, adăJuigînd şi o schiţă de mină. Deschiderea
peşrterii este orientat.ă spre vest, situată la baza uniui perete stînoos, la
o diferenţă de nivel de aproximativ 50 m faţă de pla'tool Crno PoJe.
Gura peşterii, asemăn.ăJtoore 'll!Ilei guri de CUJ11tor, are înălţimea de 5 m
şi lăţimea de 4,30 m. Este o peşteră mică (28 m lungime), orizontală, fo-
silă, uscată, caldă şi fără curenţi. Inoăperea principală are dimensiunile
de 13,50 X 7,40 m, inăil.Jţimea de 4 m şi este luminată pînă în profunzime,
unde se desprinde o galerie mi.că, asceRdent.ă, spre stînga. Podeaua are

.. z
o

~-sondaj h5

Fig. 4 - Peştera cu Oase - schiţă de mînă.

Die „Peştera cu Oase (Knochenhohle)" - Hohle - Handskizze. ~

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCET ARI ARHEOLOGICE lN PEŞTl!RI (CARAŞ-SEVERIN)
237

o depunere consif;teintă de păm1n.t şi relartiv puţine căzărtruri. Peştera

oferă condiţii excelenrte de locuire. In partea cln:!oaptă, la vreo 4 m de
intrare s-a săpat o casetă (0,90Xl,40X0,60 m). Stratigrafia este sim-
plă: intre 0-0,40 m este un strat brun-cenuşos de depunere, cu urme
de veitre în oare au apărut frogmente ceramice; de la 0,40 la 0,60 m
urmează un strat alb-gă~bui steril în oaire apair rare căzătu.Ti. ln sondaj
s-au găsit fragmernte reramice: U!IllUll aparţinînd culturii Coţofeni, o aşchie
de silex, dooă fragmente hallstattiene, patru fragmente feudale (sec.
XV-XVI), mai multe fragmente moderne smălţuite şi cm. pictură, mai
multe oase fosilizate (între care şi un colţ de Ursus spelaeus).
Ceramica: un firagment de bll7il dintr-1t1n vas de tirp Coţofeni: buza
dreaptă, u:şor .aplecată spre exterior, culoare brună la exterior şi irute-
rio:r, în spărtură cernu.şiu-negricioasă, pasta relativ fiină (în amestec ni-
sip şi scoici pisate), netezită pe ambele foţe, ard~ relaitiv bună; două
fragmen<tie hal:Lstaittiene: itmul de culoare neagră, pastă fină, l'USltrui;t pe
ambele feţe, aroere bună, atipic; oel de-ail doilea, fragment de buză ori-
zontală, a.plecată spre exterior, .culoare bn.m-negricioasă, pastă semifină
(nisip grosier în pastă), nEltezită rpe ambele feţe, ardere relativ burul;
patru fragmerute feudale de culoare ceruuşie închisă, pasită semifină, iar-
dere bună, aspru la pipăit (poros); un fragment de silex, de culoare
cafeniu-deschisă (ră.zJuiitor fTagmenrtar?) ce trebuie legat, probaibH, de
loou:iirea Coţofeni.

6. Peştera cu Puţ (Fig. 5)

Nici despre această peşteră nu cunio.aiştem vreo descriere sau car-

tare a ei. Peştera este ampLasaroă 1a aproximativ 40 m în aval de Peştera
ou Oase, la o diferenţă. de nirvel de 35 m faţă de platoul Crno Pole. Are
deschiderea: orientată spre vest, de foirmă d['eptun;ghiulară, cu colţurile
rotunjite şi di.mensirunile de 3,50 m înălţime şi 2,20 m lăţime. Este o
peşteră m~jlod.e (68 m lungime), orizontală, fosilă, uscată, caldă (mai
răcoroasă în profiunzime), '11uminia1lă naturail pÎină la adîncimea de 26-
28 m. Are 'l1Jil plan simplu, fiind for.mată dintr-o singură galerie în formă
de cldig. Ins~e capăt, unde se înguSltează şi devine, după trecerea un:ui
prag, ·ascendentă, sie deschide un puţ îngust adînc de min!imum 15 m.
Peştera oferă condiţii bune de ·locuire. Podeaua este acoperită cu o de-
punere de pămînt, guano şi dejecţii animaliere, multe căzături. Apar şi
multe oase, parţial fosilizate (Ursus spelaeus, capra ibex şi alte specii).
Caseta executaită (1 X 0,70 ~ 0,40 m), l:a 1,50 m, interior, în st1nga iln-
trării, prezintă UJrmăto:airea stratigralfie·: lUII1. striat de cru.Loare brun-gălbui,
între 0-0,20 m, în care .au iapărriurt; fragmenie ceramioe din feudalismul
mijlociu (sec. XIV-XV) şi cîteva aotiipice posibil prefeudale (sec. VIII);
urmează un strat găJibui...deschis, stefi.l (0,20-0,40 m), la oare sondajul
a fosit lntrerupt din cauza rantităţii ma'l'i de căzături

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHARD PETROVSZKY
238

im-sondaj

Fig. 5. Peştera cu Puţ - schiţll de mînll.

Die „Peştera cu Puţ (Schachthohle)" - HOhle - Handskizze.

Ceramica: două fragmente prefeudale (?) de oul.oare brun-închisă,

pastă semifină, netezită pe ambele feţe, pereţi groşi, lucrate la roată,
artlere rela:tiv bună, atipice; cîteva fragmente de ruloaire brun-cenuşie
la exterior, alb-gălbui la interior, pastă semifină, netezite, a'5pre la pipăiit
(poroase), neornamentate.

7. Peştera Omului (Fig. 6)

Nesemnalată încă în bibliografia de specialitate, a fost probabil,
ultima din această zonă, descoperită în anul 1976 de un grup de speologi
din Timişoara 11 , nefiind cunoscută nici de localnici. Este situată la aproxi-

11 A. AbNllllovici, A. Sangheli, A. Faur, M. Pomârlan, op. ctt., nu amintesc

această peşteră, dar numele scris la intra.-e cu acelea.şi caractere şi vopsea ca la
peşterile Ţapului şi Ibex, ne-au determinat să tragem această concluzie.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCl!TARI ARHEOLOGICE IN PEŞTBRl (CARAŞ-SEVERIN)
239

~ son d"
~- OJ

o 2

1-18

~'
'
~
~ 1"
1 fff
Ilig. 6 - Peştera Omului - schiţă de mini!. cu planul parţial al peşterii.
Die „Omului (Menschenhohle)" - Hohle - Handskizze des vorderen Teiles der Hohle,

m:ativ 40 m în amonte de Peştera Ţapului, la aceeaşi altitudine şi ou

cele trei intrări orientate spre vest. Peştera este accesibilă doar prin
intrarea I (cea mai nordică), mică, circulară, de la care porneşte o galerie
în .formă de :tunel, ou o lllllngime de vreo 20 m, ce dă în ,~tera propriu-
zisă, mare şi spaţioasă. Deschiderea mare (III), neaccesibilă, are aspect
de gud de cuiptor cu baza de 5 m şi înălţimea de 8 m. Peştera este
fosilă, orizontală, spaţioasă, caldă, uscată, fă-ră curenţi (ou excepţia zonei
dintre cele trei intrări), oferind condiţii excelente de 1oouire.
In cele două sondaje, unlll!l în stinga in.itrării mari (0,70 X 1,20 m),
iar celălalt în dreapta (la 7 m în profWl.Zime) nu s-a descoperit nici un

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
240 RICHARD PETROVSZKY

material arhoologic. IIlltre 0-0,20 m este un strat de 1depunere, în care

se observă clar urme de vetre (fără posibilitate de datare), sub care
urmează stratul găl!bui, l'll'txxs, steril ou căzături. Probabil viitoare cer-
cetări vor confirma existenţa ll.lru)r urme de locuire şi în această. 1peştera.

8. Pe$tera Ţapului (Fig. 7)

F.ste s1tuartă tot în versantul drept al văii Garaşului, la 65 m alti-

tudine faţă de 0Ul'Sul. aipei. A fost desooperirtă tot in anul 1976, IDl.preiună
cu celelalte două: Peştera Omului şi Peştera Ibex 12• Face parte din cate-
goria peşterilor mijlocii, avind o lrungime totală de 225 m şi intrarea
orientată spre vest. Peştera oriwrutală, în CUTS de fosilizare, este wnedă
(ou excepţia zonei de la initrare oare este uscată şi caldă), răcoroasă şi
cu un plian destul de complex. Irutrarea are un profil tr~ungh:iJU.:lar, ou
baza de 6- 7 m şi înălţimea de aproxima<ti:v 5 m. Imediiait de la întrare,
tavanul coboară, ca după 8-10 m să se apropie foarte mult de podea,
lăsînd loc pentru două intrări înguste şi joase, din care porneşte cite o
galerie, una dintre ele îruftulnrlinJdJu-se după 6-7 m. In zoo.ia intrării, po-
deaiua prezintă o depunere de pămirut şi foarte multe căzături. Sonda-
jul efectuat în zona centrală (1 x 0,60 m) nu a dat de nici o urmă arheo-
logică.
Galeria din partea stingă, joasă şi îngustă (poate fi traversată doar
tîrlş), după vreo 7 m, dă într-o :încăpere maTe şi inail1tă. de 6 m, care
comunică ou srupra.faţa printr-o des:chidere în. tavan. Mai mrult de jumă­
tate din încăpere este luminată prin această deschidere, tot pe aici că­
zînd continuu pietre, pămînt şi resturi vegetale, formind o haldă înaltă
de 1,50 m. Podeaua este aooperiită cu pietre şi căzături, peste oare s-a
depus un sitrat de calcar, gros de 1-3 mm. Printre aceste căzălburi am
recoltat run IlJWilăr mare de fragmente cemrni1ce dacice (sf. sec. III (?) -
sec. II i.e.n.) şi cîteva din epoca modernă (sec. XVIII-XIX). Ceramica
se concenrt11ează în zona de la ~a ha1dei, respectiv spre est şi $Ud-est
de .aceasta.
Ceramica (Pl. II, III) 1. Ceramica dacică este de dOIU.ă categorii: lu-
crată cu mina şi la ["OOtă. Din prima categorie apar străchini, vase-bor-
can, vase mari de provi zii şi l\.llil fragment dintr-o ceaşcă. Cromatica este
1

viari:ată.: brună, brun-cărămizie, cărămizie, negricioasă şi cu grafit. In

pasta de t:rei ootegorii {fină, semifină şi grosolană) apar ca degresanţi
nisi:p sau nisip cu pietricele de calcar. Pereţii sint neteziţi şi l\.llileori lus-
truiţi. Ca elemente decorative apar: brîrurile alveo:lare, butoanele-proe-
minenţe, benzile verticale incizate în reţea, canelurile verticale (la cera-
mica grafitaită). Citeva foagmente de strachină prezirută faţete l:ate oblice
pe umăr.

12 Ibidem, p. 205-210.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
241

1
î
A;~A'
Sc.1500 L.i
O 5
IM L , „
IOm

h- horn

x"x - fragment~ ceramice

++ - oase de Capreolus

Fig. 7 - Peştera Ţapului (după A. Abramovid şi colab„ 1978).

Die „Ţapului (Steinbock)" - HOhle (nach A. Abramovici und Mittarb„ 1978).

16 - Studii şi comunicări de etnografie - istorie voi. III

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
242 RICHARD PETROVSZKY

Trei fragmente ceramice sînt lucrate la roată: un furul dintr-un vas

din pastă fină, lustruită, de culoare brun-cărămizie (fundul este inelar,
profilat); buza UillUi vas mare de provizii, rotunjită, aplecată puternic
spre exterior, ambele feţJe ale pereţilOT groşi sînt de culoare n-eagră, în
spărtură cărămizie, dintr-o pastă semifină dar cu pietricele mai mari în
amestec; fragmerut dim. partea inferioară a unui vas, de C'llloare neagră
pe ambele feiţie, cu interiorul cărămiziu, din pastă semifină, lustruită.
2. Ceramica modernă. S-au descoperit f.raigmente din trei vase: un
ulcior fragmentarr-, de culoare cărămiziu-gălbuie, pasta semifină, arderea
bună, suprafeţe poroase; fragmentul unui vas cu deschidere mare, de
ruloare bru:n-negridoaisă, pastă semifină, ardere bună; fragmenlt de cu-
loare cenuşiu-gălbuie, din pastă semifină, cu pereţi subţiri deco:roţi prin
pictură cru negru (benzi) pe un fond roşiu, ardere bună.
Da•torită oondiţiilor speoclimart:ice existente în peşter-.1, aceasta nu
este locuibilă, neputind fi folosită nici macar perutru o loouiore temparară.
Este însă singura dintre peşterile cercetate de noi pînă în prezent în
Valea Caraşovei (excepţie făcînd poate Peştera Racoviţă), în care s-au
găsit fragmente ceramice sigur dacice, cru toate că foal"te multe dirutre
ele oferă condiţii de locun incomparabil mai bune. Şi totuşi, aici au
apărut foarte multe fragmente ceramice şi oase animaliere, la care <llre-
bruiesc adăugate cele trei vase mari de provizii descoperite tot aici şi
duse la Muzeul Baniatului din Timişoara 13 . Cele prezentarte mai sus, la
care adăugăm şi fomia peşterii (încăperea cu horn - în formă de clo-
pot), ne determină să ne raliem la părerea lui Fl. Medeleţ JX)ltrivit căreia
în cazul acestei peşteri avem de a face ou un loc de cult din epoca d:a-
cică14. In final trebuie spus, că pe lingă interesul arheologic peştera este
deosebit de interesantă din punct de vedere speologic şi pa.lieonitologic 15 •

9. Peştera Ibex

Această peşteră cu deschiderea spre vest, situată la drca 200 m în

aval de Peştera Ţapului a fost descoperită şi cercetată de speologii timi-
şoreni intre anii 1973-1976. Amplasată la 60 m deasupra nivelului apei,
înrtr-un perete calcaros aibrupt, peştera, din categoria oelor mijlocii (69 m
lungime) este orizontală şi fosilă, fără curenţi, re.IJartirv caldă şi 'llSCată
în zona intrării (umidiroaroea creşte uşor în profunzime). !nitrarea este
triunghiulară, cu baza de 4 m şi înălţimea de 2,10 m. In zona intrării
prezintă o depunere formată din părnînt, căzături, stalacttit.e şi stalagmite
rupte. In sondajul din st'inga inltrării (0,70 X 0,60 m) nu s-au găsit unne

13 Inf. amabilă FI. Medeleţ. Fragmentele celor trei vase au fost găsite în
partea finală a galeriei din stînga.
14 FI. Medeleţ, Descoperiri dacice pe Valea Caraşovei (Comunicare prezen-
tată la Sesiunea ştiinţifică a Muzeului de istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca,
25-27 mai 1978).
15 A. Abramovici, A. Sangheli, A. Faur, M. Pomârlan, op. cit., p. 205-210.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
243

arheologice. In schimb, esite foante interesantă din punct de vedere spe-

ologi-c (foarte bine conservată) dar mai ales paleontologic, prin marea
bogăţie de resburi scheletice aparţin:ind speciei Capra ibex carpatho-
rumt&.

10. Peştera Cuptoru Ciumei (Fig. 8)

Explorată pentru prima daltă în 1971 de către G. Karban (Reşiţa),

peştera are trei iJllbrări, dint~ care U!Illa (I) inaccesibilă. Săpată în versan-

Fig. 8 - Peştera „Cuptoru Ciumei"

(după M. Bleahu şi colab., 1976).
O 5 10 1S 20 m Die „Cuptoru Ciumei (Pestherd)" -
Hohle (nach M. Bleahu und Mittarb.,
1976).

11; Ibidem, p. 20:l.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
244 RICHARD PETROVSZKY

tul drept al Cheilor Caraşului, este situată la vreo 50 m al1iitudine faţă

de cursul rîiului şi faoe parte din categoria peşterilor mijlocii (170 m
lungime). Este o peşteră oriwrnta:lă, fooilă, ralcătuită din galerii înalte
şi spaţioase, în special în zona intrărilor II şi III, fiind luminată difuz
in această zonă. Bste o .peşteră cakl.ă, parcursă însă de curenţi destul de
puternici între aoesite din urmă două intrări. Lipsesc depunerile de pă­
rnint, podeau.ia fiind acoperită cu bolJOvani şi dejecţii de anim3:le (capre).
PUltea servi doar pentriu o locuirre itempoirară, de scurtă d!uraită mai ales
în zona desprinderii galeriei prilncipale de cea dintre intrările II şi III.
In zona intrării III .apare totiuşi multă cenuşă (pămînitul de depunere
este foorte afinat) şi cîteva fragmente ceramice feudale şi moderne,
toate atLpice. S-au găsirt: ciţiva colţi de Ursus spelaeus.

11. Pe~era Ţolosu

Fără urnie de locuire din cafl.lZia şuvoaielo·r de apă ce inlundă peş­

tera în .perroadele ploioase şi care, in 1ace1aşi timp spală orice fel de
depuneri anJterioare.

„ :z
o 10 20 30 '"

Fig. 9 - Peştera Liliecilor plan parţial (după M. Bleahu şi colab., 1976).

Die „Liliecilor (Fledermaus)" - Hohle - Teil·Grundriss (nach M. Bleahu und Mittarb.,
1976).

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
245

II. Cheile Nerei (PI. IV)

In sectorul de chei, lung de peste 20 km, între Driştie şi Sasca Ro-

mână, rlul Nera străpunge o serie de benzi calcaroose de diferi·te vîrste.
Şi iaici, una diirutre cele mai impomtan,te fenomene ale carslbului sîrut peş­
terile. Acesteia au atras în reipetaite rîndwi altenţia s,peologi'lor dar şi al
arheologi.tor, desroperindlll--se m Ull1.el.Je dintre ele rurme de loauire înce-
pînd din preistorie1 7 • In vara ianulru.i 1979 am reliuat cercetările în această
zonă, ·UJrmînd ca ele să fie contiJnuiate în anii urmăitori. Vom prezernta
în oontin'llare peşterile verificate prin sondaje, începînd din zcxna vărsării
Beului în Nera şi ;pînă La ieşirea d1n chei, la Driştîe (adică în sens invers
cursului apei).

12. Peştera Rolului (Fig. 10)

Este săpată în „Ci:rşia Rolului", pe malruL drept .!l Nerei, ou deschii-

derea. ariien<tată spre srud-est. Peştera se află la o alti:trudiine de aproximativ
20 m faţă de firul apei, este o peştera mică (32 m lungime), fosilă, uşor
ascendentă, 'llSCartă, fără curenţi. Inrtrarea es.te înalrtă de 6-7 m şi lată
de 4-5 m (:partea dreaptă ·este b.locartă de stînci căzute, iiar paritiea locui-
bilă profundă de 20 m). Sondajuil a conis1Jat din adîndrea şi lărgirea unei
casete mai vechi (2 X 2 m) 18 , am:pllasată în zona inrorării (paritiea Sltîngă).
Straitigrafia (Fig. 11): între 0-0,20 m este un strat de 3-4 nivele de
vetre Sltlprapruse în care au a:păI"UJt fragmente ceramice din feudalismul
mijlociu (sec. XIV). Sub .acesta apiaTe un 1alt strat desttul de gros (variaz.ă
înitre 0,15--0,25 m), marcat prin mai multe .lentile succesive de aJrsură
de ouloare ceillUiŞiu-ruegridoasă în care au apă·flllt fragmente ceramice
aparţirund culturii Coţof eni. Acesta supraprune la rîndntl său alit strat, de
culoare brun-cenuşie în caTe apar pietre (bolovani) de dimensiuni mici
şi mijlocii, care se înmulţesc spre baza straitrului - formînd un fel de
podea despărţitoare de stratul inferior (Iuit nisipos, steri.l de culoare gal-
ben-roşiatică de pe paitul peşterii). Acel strat mijlodru aTe grosimea va-
riabilă între 0,10-0,25 m şi conţine fragmen~ ceramice, un silex şi o
mărgea din oo, tairute aparţinîrnd culturii Sălcuţa (faza II spre III).
Ceramica (Pl. VI) a) Ceramica Sălcuţ;a este reprezernrtată prin oaite-
goriile fină, semifină şi grosolană (după caLirtatea pastei). Culorile pre-
dominante: brun.-megridoasă, brun-roşcată, cenuşiu-negricioasă, găLbuie,

17 M. Olariu - Şt. Cădariu, op. cit., p. 15-18, sînt prezentate rezultatele pri-
melor cercetări arheologice sistematice efectuate în vara anului 1972 de un grup
condus de Gh. Lazarovici. La cercetările noastre în Cheile Nerei de un real ajutor
ne-a fost participarea lui Traian Popescu (Oţelu Roşu), căruia îi mulţumim şi cu
această ocazie.
18 Ibidem, p. 16. Urmele casetei existau deja la cercetările efectuate in anul
1972. Cu acea ocazie nu s-au găsit materiale ceramice.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 Fig. 10 - Peştera Rolului - schiţă de mină.
Die „Rolului" Hohle - Handskizze.

Fig. 11 - Peştera Rolului - profil stratigrafic : a) stratul Coţofeni ; b) stratul Sllcuţa.

Die „Rolului" - Hohle - stratigraphischer Abriss: a) Coţofeni - Schichte; b) Sllcuţa -
Schichte.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
247

cărăm~,~e. In pastă s-au. fo1osirt nisip şi pietricele, fiind netezită, tU1eOrl

lu;>t;:wită, cu iardere relativ bună (cîteodaită seaundară). In categoria cera-
nu~n de _uz comun apair în pasttă şi pietricele mai mari, arderea fiind
~- slabă. ~ e~emente ~ecorative amintim: un brîu vertical pe corp,
lmn paralele incizate vertical; pe un fragment din rorpul unui vas a.pare
un şir de crestături scurte, pa'I"alele (verticale) iar pe alrbul baTbotină
neoo_gianizaită (ceramică de uz comun); un fragment de buză dreapltă. pu-
termc aplecată spre interior. Alte piese: un silex de culoare cafenie (Tă­
zuitor sau aşchie), cu o porţiune mică din coctex; o mărgea din os
(1,4 X 1,5 X 1,3 cm) bine şlefuită, ornamentată jur-împrejur prin linii
oblice inciZaJte şi cu un orificiu m01re ver:ticaJ..
b). Ceramica Coţofeni. Fragmentele aparţin unor vase de dimen-
siuni mici şi miijlociii.. Culori: căiră.mizie, bI'IUilră, brun-gălbuiie, brun-cenu-
şie, ceruuşiu-negricioasă. Pasta semifină, ca degresant folosindu-se nisip
şi uneori scoici pirsaite. Arderea TelaJtiv bună. OrnrunenteLe sînt obţinute
prin incizii vertioaile şi obllice (linii). Se remarcă: un fragmenlt din buzia
uşar rotunjită, omamen'bată cu linii incizate, oblice şi în reţea ce por-
nesc imediat de Sll.IJb buză; un fragment b:rrun-negricios, buză oblică în-
spre exrtierior, SIUlb buză un şir de impresiuni dreptunghiluilare (obţinute
cu o spatulă lată), urmart; de o m0.nluşă ou trei alveole, încadrattă în al
doilea şiir de impresiuni dreptunghiulare. Sub mănuşă, linii dese inci-
zarte verti:oal şi oblic.
c). Ceramica din feudalismul mijlociu: un fragment de buză de ul-
cior, rortru:njită, a.plecată SIPre exrterior, de oul.oare brun-cărămizie, pasta
semifină, ardere bună; un fragment de buză .rotunjită, apleoaită spre ex-
terior, de ouloore cenu;şiiu-găl!buie, în interior albă, ,pastă semifină bine
arsă; trei fr.agmenrt:e at~p.iioe: un.U!l. de C'Uiloore negricioa<>ă, celelalte două
gălbui-cărămizii, toate din pastă semirfină, cu pereţii relativ subţiri, bine
a:rse.

13. Peştera Gaura Porcariului (Fig. 12)

Peştera a fost cercetată de speologi în anii 1961-1967. Este situată

la altiitudinrea de 50 m faţă de ,cursul Nerei, în stîniga acesteia, la baza
unrui abrupt. Peştera este de categoria oelor mijlocii (152 m lungime),
uşor descendentă, cu po~'U!I1.i orizonttale, fosilă, uscată şi caldă. Prin
deschiderea ogivală, în.alltă de 7 m, lată de 6 m şi pr:iinrtr-o „fereastră"
din dreapta pătiiUinde lumina difuz în „Sala Cailor", de formă aproxima-
tiv circulară (8 m înălţime), pe podeaua aoestei:a fiind run srtratt gros de
depunere format din căzături, guano, pămîrut şi dejecţii animali1ere. Tre-
cerea în cea de a d011a. încăpere, „Sala OilJorr" este ingruisrtă (1 X 3 rn).
Această sală esrte uşor umedă, rrăcoroasă cu o depunere de cill'ca 30-50 cm
de guano, dejecţii animaliere şi căzături. In sondiajllil arheologic (0,50-
0, 70 m) din partea dreaptă s--a constatat prezenţa unrui nivel de a.rsură
(urme de vetre), fără să avem însă posibililtlatea datării liui. Nu am găsit

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHARD PETROVSZKY
248

O 12 15 m
t I I

Fig. 12 - Peştera Gaura Porcariului (după M. Bleahu şi colab., 1976).

Die „Gaura Porcariului (HOhle des Schweinehirtes)" - Hohle (nach M. Bleahu und Mittarb„
1976).

fragmente ceramice, cu toate că a foot senma.lartă aici prezeTuţa UllJei lo-

cuiri eneolitice (inf. Gh. Lazarovioci). In sondajele clin stînga intrării în
peşteră (1 X 0,70 X 0,70 m) şi din paritea stingă a sălii „Oailor" (1 X 0,60
X 0,80 rn) nu s-au găsirt; altă ceramică d!ecit feudal tîrzie şi modernă.
Sondajele s-au aprirt la un srtrat de căzătulri de bolovani mari. Cercetă­
rile vor trebui continuaite.

14. Peştera Gaura Hicleană (Fig. 13)

Această peşteră, de fapt o grotă, este situată în aprorpi1erea Locului

numit „La Cîrlige", în dreapta ogaşului Văii Rele şi a Ner€i, la altirtru-
dinea de 50-60 m faţă de firul apei. Peştera aire o deschidere mare (lă­
ţimea de 13 m, din care pantea dreaptă - de vreo 8 m - este blocată
cu stînd căzute), fiind bine luminată (daitorirtă l'lllngimii de nrumai 14 m),
uscată şi ferită de ploi. Podeaua, 1Uşorr asc.enden•tă, este acoperită cu un
strat gros de depuineri format din pămînt, căzături şi dejecţii de '31lli-
male. Sondajul efectuat în stînga intrării (1 X 1 m) a srurprirns mai muJ.te
vetre nedatabile. In strartrul brn.rn-oenuşiu, cuprins între 0,20-0,40 m,
s-aru găsit fragmente ceramice din feudalismul mijlociu (sec. XIII-XIV
şi XV-XVI). La adîncirnea de 0,60-0,70 m începe stratul steril, galben
deschis.
Ceramica: un fragment ceramic (sec. XIII-XIV), din pasrt:ă de cru-
loare ceniw;;ie, pasta fitn1ă, .acoperiJt în exteriO!t' au sitri'llri fine, orizontale,

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 <;:ERCETARI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
249

Fig. 13 Peştera Gaura Hicleană - schiţăde mină.

Die „Gaura Hicleană (Hinterlistige Hohle)" - HOhle - Handskizze.

dese, ardere complettă şi urme .de ra-rdere secunJdiară; trei fragmernte (sec.
XV-XVI) din pastă fină şi semifină, de culoare negricioasă. şi brwi-
cenuşie (pasta prezintă urme de neteziire).

15-16. Peşterile La Găuri.

Cele două peşteri sint situate pe malul sting al Ner.ei, pe panta opusă
locului n.umirt; „Catiu T1ulburii", J;a baza lllil'UÎ perete sitîncos, la altitudi-
nea de 150-170 m deasupra rlului.
Peştera Mare (Fig. 14), avmd ·o lungime totală de 67 m, este orizOIIl-
tală, fosilă, uscatei şi caldă, fără curenţi şi prezintă, deci, condiţii foarte
bune de locuit. I:rut:riarea ori.enrtiaită spre nord-est, inalrtă de 4 m şi liată de
7 rn, are o formă aproximativ triunghiulară cu Lart:urile ruşor arcuite spre
exterior. Adîncimea loC'llibiJă este de circa 20-25 m, .pînă unde este şi
luminată difuz. Prin sondajul efecluat (1 X 1 m) lingă peretele srting,
la 8 m profunzime (faţă de intrare), s-a constatat o depunere groasă de
0,70 m, de culoare brun-cenuşie. In depunere există mai muLte nivele
de vetre, oare înoep ·~a adindmea de 0,45-0,50 m, dar care, din lipsă
de malteriaL nu au putut fi daitate. Dar în stratul superior au apă·rut
fragmenite cer:iarnice feudal timpurii, iar de la suprafaţă .aim recoltat ma-
terial ceiramiic eneolitic şi un fragment ce pare a fi de sec. II-III e.n.
Ceramica. DOIUJă fragmente atipice din eneolitiicul timpuriu, de cu-
loare bl"UI1-cenuşiru-gălbui1e (la exiterior), negru (la interior), din pastă
fină (cu nisip fin), lustI"Uire extedoară, ardere bună; 11..ln fragment de sec.
II-III e.n. (?), lucrat la roată, de culoare galben-cărămizie, din pastă fină
cu nitsip în arnest.ec; cinci fragmente fellldal.-timpurii, de culoare cenru-
şiu-negricioasă, din pastă semifină cu ni:sip.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHA.RD PETROVSZKY
250

Fig. 14 - La Găuri
- Peştera Mare - schiţli.
de minli..
„La Găuri" - Die grosse HOhle - Handskizze.

t
~ scr;daj
~ rft!!OlO'iLC

Fig. 15 - La Găuri
- Peştera Mică - schiţă
de minl.
„La Gluri" - Die kleine Hohle - Handskizze.

Peştera Mică (Fiig. 15) este situart:ă La aproxima.tiv 30 m est, în

amonte de Peştera Mare. Este o peşteră de dimensiiune mică (18 rn hm-
gime), orizonibală, reLativ umedă, fără curenţi, cu o inrtra~e mică, pUtind
servi de adăpost unui grup redus de oameni (10-15). Sondajul efectuat
la 7 rn profunzime nu a procurat material m-heologic.

1·;.1.-.• ,
17. Peştera Boilor.
A fost cercetată de speologi între 1961-1963. F.ste situiaită la 7 rn
deasupra nivel1Ului apei, în stin.ga acesteia, lingă Ogaşu:l „Păgi.na Ulmu-
lui", făcînd pante din categoria peşterilor mijlocii (126 an lungime). Este

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETARI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
251

o peşteFă suborizonitală şi subfosilă. Intrarea destul de mare (4 m înălţi­

me) conduce prirutr-'UIJl culoar mic înrbr-o sală înaltă de 7 m şi lumina:tă
printr-o „fereastră". Uneori, în timpul unor viituri pulternice, apa din
interiorul peşterii oobooră în Nera trecînd prin această sallă şi spală orice
de.punere. Din acest motiv în respectiva sală IllU există depunere de pă­
mînt sau alte iresturi de loouire. Pe de alrtă pcuibe, peştera fiind umedă
şi străbătută de curenţi slabi, putea servi doar pentru locuiri ocazio-
nale.

18-19. Peşterile lui Vît

Ambele peşteri sînrt situate în stînga Nerei, pe valea în.gustă numiită

„ P ăgina UJ:mulrui".
Peştera Vît I (Fig. 16) are deschiderea. (2,50 X 4 m) înitT-U!ll perete
stîncos din Sltingia văii, la 8 m altitudine de cursul apei. Peştera mică
(15 m Lungime), orizontală, fosilii, uscată, caldă, fără curenţi are o de-
punere pe patul stînciî formată din ,pămînt şi foarte multte căzătu.Ti., ceea
ce îngreunează efedttllarea unor săpăturL Ou toate că oferă oondiţii ex-
celente de locuire, în sondaiju:l din dreapta :intrării (0,40 X 0,60 X 0,20 m),
amplasat la 2 m profuIIBi.r:me, IllU s-a găsit m.aiterial arheologic.

__ ___.::[;;-

hZ

-.

fZ1J ::.ondaj .
artieoloqL'

Fig. 16 - Peşterile lui Vît - Vît I - schiţă de mină.

Die „Vît (Die H6hlen des Vît)" - H6hlen, Vît I - Handsldzze.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHARD PETROVSZKY
252

Fig. 17 - Peşterile lui Vît - Vît II - schiţă de mînă.

Die „Vît (Die Hohlen des Vît)" - Hohlen - Vît II - Handskizze.

Peştera Vît II (Fig. 17) se află situată pe aceeaşi parte a văii, la

vreo 40 m în amonte de Vîit I. Este o peştera de dimensiuni mijlocii
(36 m) ou două să:li. Prima sală este mare, spaţioasă (lungă de 15 m). Se
ajl\JXlge în ea prin deschiderea peşterii înaltă de 6-7 m şi lată de 10 rn.
A doua încăpere este de dimensiruni mai mid, răcoroasă şi umedă. Peş­
tera, în general, este uşor ascendentă, fosilă, uscată, caldă şi fără curenţi.
Ar:e o depunere de pămint şi căzături. Caseta de 1 X 1 rn executată. la
mijlocul intrării IllU a dait reziu:litaite, cu excepţia unor fragmente cerar-

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
253

mice moderne. Patul de pimriş şi ndsip galben steril :apare la 0,30 m.

Cercetările vor ,trebui oontinll.llalte. Din punct de vedere paleontologit! peş­
tera es<te însă interes.antă, în cea de a doua sală existînd ·:riesbuTi fosile
de Ursus spelaeus şi Felix lynx.

20-22. Complexul de peşteri de la Lacu Dracului

Format clin <trei peşteri (14 m, 16 m şi riespeoti.v 68 m lungime) nu
oferă condiţii de loouire şi nici nu prezintă interes arheologic. Door ulti-
ma dintre ele (ceia mai mare) putea fi rutilizată, evenibulal, pentnl o locuiire
ocazională, n.edescoperlndu-se, în1Să, pînă în :prezent nici un fel de ma-
teriia.l arheologk.

III. Valea Cemei

Valea Cemei face parte din marile depresiuni teclonice Cerna, Me--
hadia, Timi1ş, Bistna şi Haţeg, care S-'aU format începînd de la &fîrşitul
mezozoiCJUhtl şi în deC'U!rSllll terţiarului. De la izvoare şi pînă aproape de
vărsa.reia Gemei, viersanibul estic îl formează Munţii Cernei, care sîn.11
calcar~i numa~ în aval de Vîrfru:l l'Ui Stan 19 •
Calcarele aceS'tei văi aparţin sedimentarului a'lLtohton de vîrstă ju-
rasic-cretadcă infierioară. Cercetările noastre din primăvara lui 1974 şi
1978 s-au rezumat doar la verificarea peşterilor din zona intrării în via-
lea Cemei, respectiv zona Plednişca - Băile Herculane.
23. Peştera Gaura Ungurului (a,parţirne sa1:Ju1ui Pecinişca) (Fig. 18).
Peştera este săpa/tă în versainiful drept al Văii Săliştea (Munroele Do-
mog~ed), afluent 'S'tîn.g al Cemei, la aLti·tudinea de 45 m faţă de pîrîu,
Este o peşrtJeră mijlodie (196 m), ·aisrendeniă, cu porţil.IJili descendente şi
verticale, fosilă, luminată direct siau difuz prin cele part;nu intrări pînă
în profunzimea etajulrui ei supe,rior. Galeria de la int1are este foarte
largă, pl'ină de blocuri de pră'bill?ire şi arte o dept.ll1.ere subţire de guano
usc.at. Peştera este 'C'aldă, uscaită, străbătută de run curent sliab în zona
in trăriloc.
A intrait în literatura: de speciialirta:te încă din 1955, cind C. S. Nico-
lăescu-Plo:pşo'l" menţionează descoperirea aiei a unoT foogmenrtJe ceramice
datînd din epoca bronzrulrui 20 . Incepînd de :atund a foo<t amintită de mai
multe ori în literatura de speciailitate21 , ou iUl'!Tle de locuirre aparţinînd
şi altor epoci. Oerr-cetări1e noastre din anrul 1978 aru procurait material
ceramk aparţirnînd culturilor Sălcuţa tîrzie (exclusiv faza IV), Coţofeni,
Basarabi şi feudalismului evoluat (s·ec. XV-XVI).
19 Cf. St. Avram, D. Dancău şi E. Şerban, op. cit., p. 133.
20
C. S. Nicolăescu-Plopşor şi col.ah., în SCIV, VI, 1955, 3-4, p. 394.
21 Pt. bibliografia referitoare la această peşteră vezi R. Petrovszky, op. cit.,
(partea a III-a), în Banatica, IV, 1977, p. 448 (Llll Pednişca); R. Petrovszky - Şt.
Cădariu, op. cit., p. 42-45 (pct. 5 Pecinişca).

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
254 RICHARD PETROVSZKY

... :z
OZ.~ 6 6m

~.I' ,I
'~~~/
intrare 1/ ' tnfrare li

cJ~ - sonde le
cirh~oto91ce
1

Fig. 18 - Peştera Gaura Ungurului (după M. Bleahu şi colab., 1976).

Die „Gaura Ungurului (Hohle des Ungarn)" - HOhle (nach M. Bleahu und Mittarb., 1976).

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN) 255

Ceramica (Pl. V, 4-11). Multe fragmente ceramice de tip Sălcuţa: ele

culoare brun-negricioasă, brun-roşc.ată, cărămizie, dintir-o pastă fină şi
semifină, unele lustruite, altele doar netezite, arderea în general bună,
orn.amerutate cu linii incizate orizontal şi obllic. Se remaircă: '1ln fraigmenţ
de buză în~, crestată oblic Ia exrte1ior, imediat sub ea o mănuşă cu
două orificii ver:tiicale (uşor oblice), pe gî,t {sub mănuşă) run şir de impre-
siuni dreptunghilulru-e, iar sub el alt şk de împunsătru.ri oblice; un frag-
ment brun-'roşcart; din bUZia şi gîtttl unui vas, lustruit la ex1lerior, pe gît
sînt două şiruri de împunsături orizontale executate cu un obiect din os,
ascuţit, al doilea şir fi!ind întreiiupt de o măn'lLŞ:ă ornamentată pe partea
ei superioară ou împunsăiUJri; un fragment acoperit la exteriO!r ou bar-
botină neorganizată; run fr.agunerut brun-cenruşiu dintr-un vas mic, din
pastă relativ fină, arsă bine, decorat prin registre verticale, succesive ele
împunsături şi linii inci~te. Ceramic.a Coţofeni: culooire brun-cărămi­
zie, pastă semiîinâ ou nisip şi pietricele în oornpoziţie, netezi!fe exteri-
oară, ardere bună, ornamentate cu linii incizate aelînc, oblice.
Ceramica hallstaitrt:i.ană: eul.oare negridoosă pe ambele feţe, cărămi­
zie în spă·Iltn.lră, pasrtă semifină, bine nebeziită pe ambele feţe, a:rderea
relativ bună. Se remarcă un firagmenrt din buza u:nui văscior dÎln<tr-o pa-;-
tă fină, subţire, raiplecată spre exterior, ornamentată la interior ou un
şir de „S"-uri culcate, ornament ce apare şi în exteriorul fragmentului
dispus pe două rînduri.
Ceramica feudală: de ouloare cărămiizie, cărămiziru.-negricioasă, pa-;tă
relaiti.v fină, arderea bună, pereţi rekm.v s'lllbţiri.

24. Peştera Mare de la Soronişte (Tatarczi) (Fig. 19)

Peştera este sitrualt.ă la sud de Băi'le Herrulane, fiind săpată în pere-

tele vestic al Masivulrui Darnogled, în calc.a·re :recifale alb--gătbuie de
virstă jurasic siuperior - aretacic inferior, la alrtitudinea de 630 m. Este
o peşteră mijlocie (192 m lrungmre, explorare neterminart:ă), IULŞOr descen-
dentă, în pati:ea finală, veritiiOală, fosi!lă, cu intrare scundă dar largă
(4 m înăJ'ţime, 14 m lăţime). Este irel:ativ răcoroasă şi l.l!m.edă pe măsunl
ce se înaintează în interiorul ei. Săpăturile mai viechi au dat La iveală
oase de Ursus spelaeus. Un mic sondaj (1 X 1,20 X 1 m) executat în
1978, în partea dreaptă a intrării prezirută următoar:ea siratigraf~: pînă
la adîncimea de 0,80 m s...aJU surprins vroo 5 vetre de foc sruiprapuse, dar
făr.d posibili!taite de datare (s-a găsiit run singur fragment ceramic feudal
timpuriu). Intre 0,80-1 m există un strat cenuşiu ou multe urme de a~­
sura. în care afll apărut :f.iragmenrte ceramice aitipice din eneoliticul tîrziu.
Stratul următor, format din bolovani m:ari şi mai mici, n-a mai permis
continuarea săpăitiurii.
Ceramica. Două fraigmenrte ceramice din eneoliti0Ul tîrziu: din gîtul
unui vas de dimensi'llll1i anijfocii, de culoare brună pe ambele feţe (în
spărtură neagră), pastă semifină în amestec ou scoici pisate, lust1"1U.it,

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHA:RD PETROVSZKY
256

('I " ~1 13 i; .......

_ __.__,1,-J

Fig. 19 - Peştera Mare de la Soronişte (după M. Bleahu şi colab., 1976).

Die „PeşteraMare de la Soronişte (Die grosse Hohle von Soronişte)" - HOhle (nach M. Bleahu
und Mittarb., 1976).

ardere bună; din fill.Ildul l\.lllui vas mic feudal timpuriru, de ou:l.oare brună,
din pastă semifină cu nisip, netezit, bine ars.
Celela1te peşrtleri din apropierea Peşterii Hoţilor (cercetată sistema-
tic de airheologi): Peşteria cu Aburi, Peştera de J.ai IzVloru:l HeroUile II,
Peştera Hygeea, Peştera de la Despicătură şi Peştera Diana n'll prezintă
interes din punct de vedere arheologic, fiind strălbărtute de aursuiri de
apă sau au intrarea bl.IOICată.
Cerceităril·e noasitre s-âlll oprit aici, urmînd a fi cerootaite în conti-
rnoore peşterille (in nil.limăr Ide peste 120) de pe OUII'SUil superior al Cernei.
*
* >:·

Din prezentairea r~tatelor cercetăriloir în peşterile mai sus amin-

tite, se desprinde existenţa a trei tipuri de peşteri în raport ou iruteresul
arheologic al aoesitora: a. peşteri fărr-ă urme arheologi.re sau care fi.g1Ulraru
în reper-toriru au unme de locuire ruanană; b. peşteri in care s-au găsit

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERIN)
257

puţine materiale aTheologice sau de loc, i03lre oferă înSlă condi.Jţii de hl-
cuire prielnice; b. peşteri ou urme intense de locuire, care necesttă o
cercetare sistemaitică şi în continuare.
ln prima categori.Je (a) intră, în special, peşterile active, umede, inru.n-
da:bile SaJU cu oursuri de aipă. Amintim aici peşteriJ:e: Comarnic, Popovăţ,
Ibex, Ţolosu, Peştera de SJU!b Cet:arte II şi Peşitera de după Cîrşe - din
V alea Cairaşului, Botlor, Fanna, cele de 1:a Lacu Dracruliui - din Cheill.e
Ne1rei, Peşrtlera cu Alburi, de La Izvo:riul Heroule II, Hygeea, de la Despică­
tură şi Diooa - din Via:1ea Cemei. UneLe dintre ia.cestea (Comarnic, Po-
povăţ) sînt amil!'1iilte în bLbliografia mai veche ou urme de loouire, tre-
buiesc însă scoase din repertoriul arheologic.
Din a doua categorie (b) fac parte majoritaJtea peşiterilbif fosiJe siau
subfosi'le, mcartie, fără cu'renţi şi cu depunere grnasă. In peşrteri1h!: chp-
torul Ciumei, OmuJrui, Peştera cu Piuţ, Peştera Cili Oare, Ouptoiru Porcu-
lru:i, Racovi.ţă - din Valea Careişru:l'lli, GaJUra Poreariultii, Dubova, GaJW'a
Hide-ană, La Găruri, Peşterile lui Vît - din Cheile Nerei, Peştera Mare
de la Soronişrte - dilll Valea Cern.ei s..a1U găsiit purţine urme arheoJ.ogice,
dar merită să fie cereetait:e a:nai ilI'lJtens.
Din u~tima categorie (c) f:ac pacte peşterile, Ulllele intrate deja în
liter.aJtura airheoiogică, ce prezintă urme de loCIUire dintr-o anrumită epocă
istorică, de d'llNlltă SaJU o suooesiUJlie de loouiiri apariţin!ind m:aii multor
epoci. Din acea.sită categorie fac pa'rte peşterile: Liliecilor (Fig. 9), Ţapu-
1ui - din Via:lea Cairaşullui, Rolului din Cheile Neirei şi Gaura Unguru-
lui din Valea Cerniei.
AnaliZÎ!lld din nou toate peşterile ou urme de loC'Uire, s--<ar pllltea
trage cîteva concluzii de o'rdi:n isrtoric, ţinm cont de epocile în care au
fost mai frecvent loouiite saru ·epocile în care .aJU fost preferaite alte ti-
puri de locuinţe - desigu'r toate .aoesrbe:a dleipinzînd de modul de trai, dall",
în special, de ooupaţii. Considerăm, însă, prematură o astfel de analiză.
pînă nlll s-a încheiat o primă trecere în revistă ·a tutumor peşteri!l.or din
judeţ, respectirv din sudul, cenrtrul şi esrtul Baniarbul'lli.
Tirebuie remalf'oart, însă, au fept: făcîndlu-se o parallelă înitre peşte­
rile din Va:lea Caraşrului şi cele din Cheile Nerei (Valea Cemei Îlese din
discuţie datorită nrumăru1ui redus de peşteri oercetate, dt şi a specifi-
cu.Lui geografic, dimaitk, fafUnic;tic deosebit aiJ. zonei) se desprind unele
asemănări dar şi deo'Sebiri. Peşrterile siituaite în zona intrăriJor şi teşirilor
din chei, ale oe1or dO!Uă văi iprezintă urme de loouire din mai mulrt:e epoci
(în special din enooliJtic şi perioada de tr.anz:iiţie spre epoca bronzului -
culitura Coţofoni). Ca exemple se pot da: P,eştera Liliiechlor şi ia CerbuJJui
din Valea Cairaşului, Peştera Rolului din Cheile Nerei, Garura Unguru-
lJuii şi Peştera Mare de I.a Soroni.şrte din Va~ea Gemei.
Spre deosebire de valea Caraşrului, unde şi peşteri'le din zoina cen-
trală a cheiJor prezi.Jntă urme de loouire (se fa.oe :aibsitraicţie de urme.le
feudale şi moderne), ce-i drept mai reduse can:tiitativ (în il1Jtensirt:ate), în
Cheile Neflei, pînă în prezent, aceste urme ltpsies.c saJU sînt sporadiice
- oo toate că, aid peşiteri-le prezintă condi·ţii de loouil"e miuJ.t sruperioare

17 - Studii şi comunicări de etnografie istorie voi. III

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 RICHARD PETROVSZKY
258

celor din prima zonă. Această situa.ţie se poate explica prin greaua ac-
cesibilitate a zonei şi pos~biliităţile mai girele de proowrare a hranei. ln
timp ce, în Valea Caraşulnli exiSJtă platol\.lri de înălţime ce se întind dea-
supra cheilor, oferiru:l oondiţii bune de vînătoare, creşterea animalelor
şi agricultură, pe lingă rpesouitul. din vale, în Cheile Nerei, reliefUl este
lipsit de această configuraţie, pescuirbul irăminînd sursa principală de
procurare a hranei, vînătoarea fiind practicată cu mari efontiuri (din
cauza parutelor a:bruipte ale văii).
Prezenta lucraire a Îlnsistait mai mult asu.pra prezentării peşterilor
din punct de vedere arheologic, maj.oritaitea lor prezerutînd însă u.n deo-
sebit interes speologic, paleorutoiiogic şi biospeologic, ceea ce îndeamnă
pe viiltor la o conlucrare mai intensă intre cercetăltorii din domeniile
amintite, 1a o cerretare oompl'exă, initetrdisdplinară a peşterilor.
RICHARD PETROVSZKY

HOHLEN AUS DEN KREIS CARAŞ-SEVERIN - ARCHĂOLOGISCHE

UNTERSUCHUNGEN (I)

(Z u s a m m e n f a s s u n g)

Eine der interessan::.esten Formen des Karstcs sind die Hohlen. Da im Kreise
Carwş-Sevcrin mehrere Karstgebiete existieren erscheinen die Hăhlen in sehr
grosser Anzahl. Wăhrend mehrfacher Forschungskampagnien untersuchte der Ver-
f.asser 24 Hohkn um Daten iiber menschliches Dasein zu erlangen.
In vorlicgender Abhandlung werden die Hohlen aus den drei Tălern in der
Ordnungsreihe, in der sie untersucht wurden, vorgetragen und zwar: das Caraş-Tal,
der Neraklamm und das Cerna-Tal. Jede einzelne Hohle wird vom Speo-morfo-
logischen Standpunkt aus prăsentiert, wobei auch die klimatischen, hydrologi-
scilen, palăontologisch&n Daten und die Ergebnisse der archăologischcn Unlersu-
chungen angefiihrt werden.
Aufgrund der Forschungsergebnisse versucht man eine Klassifizierung, vom
archăologischen Standpunkt, der Hohlen: a. Unbewohnbare Hohlen, ohne mensch-
liche Bewohnungsspuren; b. Bewohnbare Hohlen, ohne oder mit wenige, spora-
dische archăologische Spuren; c. Hohlen mit intensiven Bewohnungsspuren. Weiter
wird eine Paralelle zwischen den drei Tălern (weniger das Cerna-Tal - da hier
die Untersuchungen erst im Anfangsstadium liegen), gezogen. Die Abhandlung wurde
noch mit den Karten der drei Tăiem - mit der Lage der einzelnen Hohlen, Skiz-
zen und Grundrisse der Hohlen sowie T,afeln mit den gefundenen Materialien,
versehen.
Die Forschungen werden weitergefiihrt mit dem Ziel, ein Repertorium aller
Hohlen von archăologischem Interesse, aus dem Kreise Caraş-Severin, zusammenzu-
stellen.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ -SEVERIN)
259

Pl. I - Valea Caraşului - zona cheilor cu principalele peşterL

Daswww.cimec.ro
Caraş-Tal - / www.muzeul-caransebes.ro
Klammzone mit den wichtigsten Hilhlen.
 _ __.._ _ ·· ~l lit

' P. RoAJlv1
l P OfJb o ~a
J P. Gauro Porc OflV1'1' . ·- ..-~
" p HicftO ll â
S 6 P t. o Gcfor ,
. 1 P. Boilor
&- 9 P '"ivw
ro P. farrta
' ' P. ·1olnii
,'~ P. f!1'1 Pinla AlbmH
!J 5 P. 01 lo LacuOr ac vl1Ji

Pl. IV - Cheil .
Nera Kl amm -e Nmit
ere1den cu principalele
wichtigsten p e~ t eri.
H Ohlen.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
PI. III Peştera Ţapului - ceramică dacică lucratăcn m îna (1-6, 10, 11) şi la roată
(7 -9).
„Ţa pului (Steinbock)" H6hle - hangearbeitet e (1 - 6, JO, 11 ) und scheibengedrehte (7-9)
www.cimec.ro dakische
/ www.muzeul-caransebes.ro
K eramik.
 ,_____
------
..
1. &
o 1 2 3
PI. II - Peştera Ţapului - ceramică dacică lucrată cu mîna.
www.cimec.ro
„Ţapului / www.muzeul-caransebes.ro
(Steinbock)" Hohle - handgearbeitete dakische Kerami.k.
PI. VI. -
o 2 5cm
mmm111-====---•111L==-=-aDl

Peştera R olului
.7
ceramică Sălcuţa (1 -2, 4 - 6) şi mă rgică din os (3), Coţofeni
(7 - 10), s ilex (11) şi ceramică feudală (12 - 13).
„Rolului" Hohle - Sălcuţa (l-2, 4-6) K eramikscherben , Perle aus Knochen (3), Coţofeni
www.cimec.ro
(7-10) Keramikscherben, / www.muzeul-caransebes.ro
silex (1 1) und mittelalterliche Scherben (12 -13) .
PI. V - Peştera Cerbului - ceramică Coţofeni (1-3); Gaura Ungurului (Pecinişca) - cera-
mică Sllcuţa (4-8). Coţofeni (10-11) şi Basarabi (9).
„Cerbului (Hirsch)" Hohle - Coţofeni (1-3) - Keramikscherben; „Gaura Ungurului" -
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
Hohle (Pecinişca) - Sălcuţa (4-8) -. Coţofeni (10-11) - und Basarabi (9) Keramikscherben.
 CERCETĂRI ARHEOLOGICE IN PEŞTERI (CARAŞ-SEVERI N)
261

o 1111o "' ~f·

~
" '-------- ----
E

"

PI. VII - Valea Cernei - zona Peci.nişca - Băile Herculane.

Cerna-Tal - Pecinişca - Băile Herculane Gegend.

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro