UN ATELIER DE FÀURARIE 115

daco-rom an al lu i T ra ia n a p a re ca fo arte probabilă şi explică to to d a tă în cetarea

d efin itiv ă a ac tiv ităţii atelieru lu i. Tot atunci şi-au în ch eiat ex isten ţa şi locuinţele
ale căro r u rm e au fost co n statate în sondajele de pe celelalte te ra se (pe te ra sa IV,
p e lîn g ă ceram ica ex isten tă în descoperiri ca peste tot, au a p ă ru t restu rile unei
podine arse de locuinţă şi o p ia tră de andezit ruptă).
*
Provenienţa fierului. R ăm îne în co n tin u are n elăm u rit sistem ul d e depozitare-
p ro te ja re a lupelor de fie r descoperite la m arginea de est a terasei I. F irească a r
fi fost adăp o stirea lo r în tr-o groapă din p rea jm a ate lie ru lu i de pe te ra sa VI aşa
cum s-a procedat cu uneltele. P e locul găsirii lupelo r n u s-a observat nici u n fel
d e u rm ă de groapă şi nici re stu rile v reu n u i şopron de lem n ca re a r fi tre b u it să
a rd ă odată cu to a te celelalte construcţii de pe terase. Se adaugă fa p tu l că în u n u l
d in tre rap o a rte le în a in ta te T ez au raria tu lu i au striac la în cep u tu l secolului trec u t
d u p ă ex p lo rările n esistem atice de la G răd iştea M uncelului, m en ite să descopere
m etale preţioase, se m enţionează că fieru l şi celelalte descoperite acolo au fost
d epozitate în tr-u n loc8. N u este exclus, deci, ca pom enitele lu p e să fi fo st ad u n a te
pe te ra sa I de m uncitorii a u to rită ţilo r austriece în an u l 1804. D ar fie că ele au
fost dep ozitate acolo de daci, fie că au fost strîn se la u n loc la în cep u tu l secolului
trecu t, p rovenienţa lo r de pe te ra sele de la „ C ăp rărea ţa“ este în a fa ra oricărei
îndoieli.
T otodată este sigur că m in ereu l d e fie r n u a fost redus p e aceleaşi terase,
cîtă v rem e lipsesc urm ele cup to arelo r şi rez id u rile fireşti red u cerii m in ereu lu i
în asem enea ca n tităţi, încît să se obţină cca. 1 to n ă fie r b ru t. A vînd în ved ere
că în a n tich itate prin cip alele piedici ex isten te în d esfăşu rarea red u cerii m in ereu lu i
d e fier în a lt loc decît cel de ex p lo atare constau în d ificu ltăţile de tra n sp o rt ale
m in e reu rilo r — nem aiv orbind de am p lasarea acestora în tr-o zonă m o n tan ă cum
este cea a capitalei sta tu lu i dac 9 — este fo arte p robab il că procesul reducerii m i­
n ere u rilo r şi al o b ţinerii fieru lu i b ru t se desfăşu ra în im ed iata ap ro p iere a locu­
rilo r de exploatare, cum, de altfel, se proceda şi m ai tîrz iu în epoca ro m an ă10. L u­
pele o b ţin u te e ra u apoi tra n sp o rta te spre atelierele de fă u ră rie d in aşezările d a­
cice, în cazul în speţă spre S arm izegetusa.

8 S. Jaskó, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiştea Muncelu­

lui în anii 1803—1804 (IV), în ActaMN, X, 1973, p. 624—627 (p. 625: „ . . . z u G re-
disty e gefundenen u nd gesam leten A lte rth ü m e r. . . “).
9 T ra n sp o rtu l — u riaş ca p roporţii — al pietrii d e calcar şi d e andezit n ece­
sa ră rid icării cetăţilor, sanctuarelor, zid u rilo r de te ra să etc. nu p o ate constitui o
p ara lelă -arg u m en t în fav o rarea ipotezei tra n sp o rtă rii m in e reu rilo r de fier, ci
m ai deg rabă îm p o triv a su sţin erii ei. C onform tu tu ro r co n statărilo r d e ordin a r ­
heologic făcu te p în ă în prezent, p ia tra am in tită se aducea fasonată, p e loc fă-
cîn d u -se do ar re tu şă rile şi p o triv irile necesare, de un d e şi can titate a m ică de aşchii
rez u ltate în u rm a cioplirii calcarului şi andezitului. D e altfel, d u cerea p ietrii în
blocuri de ca rieră nefaso n ate a r fi fost o ch eltu ială in u tilă de efo rt şi a r fi nece­
sita t m ijloace de tra n sp o rt deosebite. In chestiunea în discuţie acum , can titate a
d e m in ereu necesară o b ţinerii lupelor, lingo u rilo r şi u n eltelo r descoperite p în ă în
p rezen t la G rădiştea M uncelului a r fi fost uriaşă. Se ad au g ă lipsa cu p to arelo r în
n u m ă r m a re (fiind de tip m onoşarjă ele a r treb u i să se n u m ere cu sutele), a u n o r
ca n tităţi considerabile de zgură şi reziduri, a m in ereu rilo r înşişi în ca n tităţi cît
de cît m ari.
10 Oct. Floca, „Villa rustica“ şi necropola daco-romană de la Cinciş, în ActaMN,
II, 1965, p. 165—166.