Révista hidrotehnica Mr.
з-1$5б
gazinarea viiturilor în scopul regularizării re­
gimului de scurgere. Pa Ialomiţa, de exemplu,
s-ar putea înmagazina un volum de lapăvde
686 milioane m3, la un volum mediu anual
scurs la Slobozia de 1 276 milioane m3 sau la
un volum mediu de viitură de primăvară, în
acelaşi loc, de 511 milioane m3, rar pe Buzău
sínt posibilităţi de a se înmagazina un volum
de 688 milioane m3 de apă, la un volum mediu
anual scurs la Buzău de 1 080 milioane m3, sau
la un volum mediu de viitură de primăvară de
432 milioane m3 de iapă. Pe aceste două rîuri
s-ap putea înmagazina întreaga viitură de pri­
măvară, iar din volumul anual, 54% în cazul
Ialomiţei şi 64% în cazul Buzăului. Se apre­
ciază [H] că, în aceste cazuri, regularizarea
anuală a debitului poate fi asigurată.
Nu trebuie uitat că, şi aici, primele măsuri
care trebuie aplicate pentru micşorarea toren-
ţialităţii rîurilor sínt măsurile agrosilvice pe
terenurile în pantă, în scopul micşorării scur­
gerii şi ia debitului solid şi a măririi infiltraţiei.
îndiguirile din podişul Moldovei
In podişul Moldovei, revărsările rîurilor con­
tribuie în cea mai mare măsură la suprasatu-
rarea cu apă, temporară sau permanentă, a
terenurilor agricole din lunci. După unele date
[6], 94% din terenurile cu prea multă iapă îşi
datoresc supraumezirea, revărsărilor din rîuri.
Suprafaţa aceasta, de peste 200 000 ha, se re­
partizează mai mult de jumătate pe Şiret, ur­
mat de Jijiia cu o cincime, Bîrladul cu a şa­
sea parte, şi restul pe Prut, Moldova şi cele­
lalte.
Cu toată importanţa problemei, în Moldova
s-au făcut puţine încercări pentru zăgăzuirea
apelor. Se cunosc trei lucrări de îndiguire fă­
cute pînă acum : una pe Şiret la Hălăuceşti,
una la Laza pe un afluent al Bîrladului şi cea
mai importantă pe Prut, la Brateşul de sus.
Lucrările nu sínt nici complete, nici definitive.
In ce priveşte regularizarea debitului, Mol­
dova oferă unicul exemplu din ţară, în bazi­
nul hidrografic al Jijiei. Hărţile vechi ale Bo­
toşanilor arată o salbă de iazuri, înşirate ca
mărgelele în lungul văilor ce brăzdează podi­
şul. Iazurile acumulau viitura şi apoi o scur­
geau treptat, în măsura capacităţii de trans­
port a albiei minore. Prin distrugerea majo­
rităţii lor, datorită ruperii iezăturilor sau col-
matării bazinelor, efectul regularizator al aces­
tor lucrări astăzi nu se mai simte.
Refacerea parţială a lucrărilor de acumulare
de pe Jijia a fost introdusă în planul Ministe­
rului Agriculturii şi va servi ca bază de ex­
perienţă pentru lucrări de acest gen şi în alte
bazine hidrografice cu condiţii naturale ase­
mănătoare.
175
îndiguirile din podişul Transilvaniei
Dacă în cele trei unităţi geografice prezen­
tate pînă acum revărsările din rîuri afectează
cea mai mare parte din suprafeţele agricole
cu apă în exces, pentru podişul Transilvaniei
situaţia este cu totul schimbată, deoarece din
cele aproape 100 000 ha [6] terenuri agricole
cu prea multă apă, numai 29% datoresc aceas­
tă situaţie revărsărilor. Cele m ai multe su-'
prafeţe se găsesc pe Mureş (59%) şi pe So­
meş (35 %).
Sínt cunoscute două lucrări de îndiguire,
ambele în bazinul hidrografic al Mureşului :
una pe Mureş la Ilia şi alta, mai recentă, pe
Strei, între Calan şi Simeria.
Ga şi în celelalte cazuri, soluţionarea defi­
nitivă a revărsărilor cere întîi lucrări de con­
servare a solului pe versanţi şi apoi lucrări de
regularizare a debitului, asociată în unele locuri
cu îndiguirea.
Ridicarea producţiei iagricole pe suprafeţele
apărate prin diguri cere definitivarea tuturor
măsurilor ameliorative în scopul regularizării
regimului apei din sol.
După datele Ministerului Agriculturii [6, 7,
9, 11], înafară de suprafeţele pentru care s-au
făcut unele investiţii, mai sínt încă aproxima­
tiv 930 000 ha terenuri cu apă în exces care
cer lucrări de ameliorare. Din acestea, aproape
90% primesc ape de revărsare.
Refacerea şi completarea unora dintre îndi­
guirile existente, precum şi îndiguirea a noi
suprafeţe în lunca inundabilă a Dunării, consti­
tuie pentru sectorul economic şi agricol obli­
gaţii faţă de cel de-al doilea plan cincinal,
pentru a cărui realizare trebuie să se găsească
din timp căile de acţiune şi colaborare între cei
ce sínt interesaţi.
Bibliografie
[ 1] Const. Chirifă D .: Pedologia generală, 1955.
[ 2] A. N. Costeacov: Bazele amelioraţiei, 1951.
[ 3] /. Gallacz: Monografia sindicatelor pentru apă­
rarea contra inundaţiilor pe văile Criş-Beretău,
1896.
[ 4] L. Varga: Istoricul desecării mlaştinilor din re­
giunea Someşului de jos, 1956.
[ 5] I. Vidraşcu: Valorificarea regiunii inundabile a
Dunării, 1921.
[ 6] * * * : Documentaţia tehnică privind hidroamelio-
raţiile în R.P.R., Ministerul Agriculturii, I.P.A.,
1955.
[7 ] * * * : Studiul general al amelioraţîilor din lunca
Dunării, Ministerul Agriculturii, I.P.A., 1952.
[ 8] * * * : Îndiguirile regiunii inundabile a Dunării,
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, 1929.
[9 ] * * * : Schiţa monografică a apelor Banatului,
Direcţia Generală a Economiei Apei, l.S.A.A.
[10] * * * : Documentaţie tehnică cu privire la exe­
cutarea lucrărilor de îndiguire la principalele rîuri
din China, 1955.
[11] * * * : Studiul general privind irigarea Bărăga­
nului, Ministerul Agriculturii, I.P.A., 1952—1953.
[12] * * * : „Probleme economice“, nr. 1/1956.