UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA « ION IONESCU DE

LA BRAD « IASI
FACULTATEA DE HORTICULTURA
SPECIALIZAREA : HORTICULTURA

STUDENTA: MOCANU V. ALEXANDRA- ANDREEA

GRUPA: 493

SEF.LUCR.DR. ROBERTO BERNARDIS

TEMA PROIECTULUI:

AMENAJAREA UNEI
GRADINI PRIVATE

CUPRINS

2
 CAPITOLUL 1
CONDITII NATURALE

1.1. Asezarea terenului

1.2. Conditii geologice
1.3. Conditii geomorfologice
1.4. Conditii pedologice
1.5. Conditii hidrologice
1.6. Conditii climatice
1.7. Vegetatia

CAPITOLUL 2
CONDITII SOCIAL ECONOMICE

2.1. Amplasarea in intravilan

2.2. Justificarea amenajarii
2.3. Marimea localitatii
2.4. Posibilitatii materiale de executie

CAPITOLUL 3
MEMORIU JUSTICATIV

3.1. Justificarea principiilor de proiectarea si a solutiilor propuse

3.2. Justificarea vegetatiei propuse

CAPITOLUL 4
CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC

4.1. Lista materialelor necesare

4.2. Deviz de infiintare si intretinere

CAPITOLUL 5
PIESE DESENATE

5.1.Schita de amenajare

CAPITOLUL 1
1.1.ASEZAREA TERENULUI

3
Aşezarea Brăilei pe malul actual al Dunării n-a fost la întâmplare, ci rodul
însăşi al înfăţişării locului. Orice observator atent îşi dă seama că oraşul nu
putea să apară în altă parte decât în locul pe cer-l constatam astăzi şi care
este un promontoriu al Bărăganului, care domină apele fluviului ferindu-l de
inundaţii. Astfel, atât mai la nord sau mai la sud, o aşezare de acest fel nu
este posibilă datorita pericolului de inundaţii ce au loc în fiecare an. În acest
fel situaţia geografică a Brăilei, o face una dintre localităţile cele mai
favorizate de natură din România. Situată în est, sud-estul ţării pe
coordonatele 45s 16'17", latitudine nordică şi 27s 58'33", longitudine estică,
Brăila se află la zona de intersecţie a trei provincii istorice: Ţara
Românească, Moldova şi Dobrogea. Aşezată şi pe Dunărea inferioară acolo
unde ea se reuneşte prin cele două braţe ale sale, Dunărea Nouă şi Dunărea
Veche, natura a înzestrat acest loc cu daruri deosebite destinate Brăilei. Ea
are o terasă, o platformă şi un chei natural la care se adaugă malul adânc ce
ţine numai cât se întinde oraşul, iar şenalul navigabil face din oraş, primul
port maritim de pe Dunăre, devenind la peste 100 de ani, după amenajarea
bracului Sulina ultimul loc de acostare al navelor maritime ce pot sosi din
orice loc al lumii. Demne de subliniat sunt şi marile posibilităţi de legătură
ale Brăilei, atât pe uscat cât şi pe apă, iar în condiţiile viitorului aeroport
aflat în stadiu de proiect, acestea devin chiar nelimitate. Astfel faţă de
capitala tării, de curbura Cârpacilor şi de Marea Neagră, distanţele nu
depăşesc 200 km. Brăila se află la 170 km de Sulina, 200 km de Bucureşti şi
100 km de Focşani. În condiţiile în care, în afara Galaţiului nu există oraşe
mai mari, Brăila are posibilitatea să-şi exercite influentele directe asupra
unor vaste teritorii de mare importanţă economică. Dunărea de asemenea
leagă Brăila în jos cu marea, iar în susul ei în primul rând cu bogata câmpie
munteană, apoi cu Europa centrală şi recent prin construirea canalului de
legătură cu fluviul Rhin se poate afirma că Brăila are terminalul vestic, în
portul Rotterdam.

1.2.CONDITII GEOLOGICE

4
Cea mai importantă unitate fizico-geografică este Lunca Dunării care este
încadrată în Brăila, la est de Munţii Pricopanului, spre vest de Câmpia
Bărăganului, iar la nord de câmpia Şiretului Inferior. Diferenţa de altitudine
este între 4 m în Balta Brăilei şi 467 m. la vârful Ţuţuiatul în Munţii
Dobrogei, care se văd de pe faleza oraşului. Geologic - stratul de suprafaţă
aparţine depozitelor neogene formate din argile, pietrişuri şi nisipuri datând
din epoca cuaternară.

Zona cea mai joasă situată pe grindul fluviatil, are faţă de Dunăre 3-4 metri
peste nivelul mării în această zonă găsindu-se cea mai mare parte a
instalaţiilor portuare, inclusiv docurile.
Urmează Lunca Dunării, care face trecerea spre zona de terasă, ea fiind o
zonă umedă, cu lacuri permanente ceea ce face, ca locuinţele cartierului
Comorofca situat aici, să fie igrasioase. Aceeaşi zonă cu înălţimi de 4-6 m se
întinde în sudul intravilanului cuprinzând Uzina de Apă, o secţie a Uzinei
"Laminorul" şi continuând până spre satul Vărsătura.
Cea mai mare parte a municipiului Brăila se întinde în zona de terasă, ce are
înălţimea cuprinsă între 12-25 m. şi se ridică peste un versant, cunoscut sub
numele de faleză. Terasa Brăilei, este plană, coborând de la nord unde se află
Piscul Brăilei (33 m) spre sud atingând 15 m, iar de la est la vest, înălţimile
variază între 25 m la Grădina Mare şi 10 m, în cartierul Lacu Dulce. Cu toate
că prezintă unele ondulări ale intravilanului Brăilei, totuşi grosimea stratului
loessoidal a permis executarea unor fundaţii adânci pentru instalarea
întreprinderilor din localitate. Brăila mai este încadrată pe lângă lunca cu
acelaşi nume şi de luncile Călmăţuiului, Buzăului şi Şiretului aflate la
distanţe situate între 2-20 km. la care se adaugă Bălţile Brăilei, care astăzi se
numesc Insula Mare şi Mică a Brăilei. Ea are 60 km lungime, 22 km. lăţime
şi o suprafaţă de 100.000 ha. În urma îndiguirii şi a desecării sale s-au
obţinut 76.700 hectare agricole, constituind cea mai mare unitate agricolă
din Europa. Existenţa acestei forme de relief permite o strânsă legătură prin
drumurile existente cu toate regiunile înconjurăt

1.4.CONDITII PEDOLOGICE

5
 Solul ,prezenţa pe suprafeţe întinse, foarte slab înclinate sau orizontale
a depozitelor loessoide, lipsite în cea mai mare parte de drenaj superficial,
condiţiile climatice semiaride, cu o umiditate deficitară şi existenţa
oscilaţiilor vegetale ierboase de stepă, au determinat formarea solurilor
cernoziomice, în diferite faze de evoluţie, pe cea mai mare parte a
teritoriului judeţului Brăila. Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafaţa
judeţului şi cuprind o gamă foarte variată: cernoziomuri castanii şi ciocolatii,
cernoziomuri carbonatice (municipiul Brăila), cernoziomuri levigate
argiloase compacte, cernoziomuri levigate nisipoase, cernoziomuri aluviale
etc. Profilul de sol al cernoziomurilor este bine dezvoltat, reflectând o
evoluţie îndelungată. Orizonturile cele mai conturate sunt A, A/C, C şi D. În
orizontul superior A, cu o textură usor lutoasă se găsesc urmele activităţii
biologice. Toate orizonturile sunt afânate, ceea ce le conferă un grad mare de
porozitate şi deci infiltraţia pe verticală. Conţinutul în humus, acumulat
îndesebi în orizontul A, variază între 2,8 şi 5,7%, iar carbonatul de calciu
ajunge în orizontul C până la 14-23%. Dintre cernoziomurile menţionate,
mai răspândite sunt cele castanii, ciocolatii, carbonatice şi levigate. Acestea
au profilul de sol mai conturat, fertilitatea mai mare şi sunt răspândite în
toată Câmpia Brăilei şi în partea Centrală a Câmpiei Călmăţuiului. Însuşirile
fizico-chimice ale cernoziomurilor, ca şi condiţiile 19/202 climatice în care
se găsesc, fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate naturală din
ţară. Ca urmare a acestei însuşiri, cornoziomurile sunt folosite pentru o gamă
foarte largă de culturi agricole, dintre care locul principal îl ocupă grâul şi
porumbul. Modificările antropice puternice datorate construcţiilor (locuinţe,
platformele industriale, drumuri, etc.) au determinat destructurarea profilului
de sol iniţial (brun roşcat) şi apariţia aşa - numitelor „protosoluri antropice".
Calitatea solului în municipiul Brăila este scăzută, acesta conţinând foarte
mult pietriş. Pământul pentru plantaţiile de arbori a fost întotdeauna o mare
problemă în zona centrală a Brăilei (Grădina Publică, Piaţa Poligon, etc. );
deşi în fiecare an se plantau arbori în număr destul de mare, aceştia se uscau
din cauza calităţii slabe a solului, conform documentelor aflate la Arhivele
Naţionale.

1.5.CONDITII HIDROLOGICE

6
Dunărea este principala arteră hidrografică a zonei. Lăţimea albiei minore, în
amonte de Brăila, este de 420 m ajungând în aval la 463 m, secţiunea albiei
fiind de 7270 m.p., ceea ce reprezintă un record. Aceste date au o mare
însemnătate pentru navigaţie, în acest sector fiind mari posibilităţi de
manevrare a navelor. Adâncimile marine permit intrarea până la Brăila, a
navelor maritime cu tonaj de 6000 tdw şi un pescaj de 7 m. Debitul mediu
multianual calculat pentru o perioadă de 40 de ani are valoarea de 5989
m.c./s la postul hidrometric din Brăila, iar debitele minime ajungând la 2030
m.c./s pentru etapa decembrie-martie şi la 2230 m.c./s pentru etapa
decembrie-martie şi la 2230 m.c./s în lunile aprilie-noiembrie. Debitul
maxim a atins valoarea de 18500 m.c/s la Brăila.
Undele de viitură au atins cotele maxime în 1897, când s-a ajuns la 693 cm.
Cu ocazia inundaţiilor din 1970, cota de viitură a fost de numai 634 cm. În
privinţa afectării Dunării de către îngheţ, în acest secol doar 30 de ani au
cunoscut aceste fenomene. Dintre aceştia doar în 19 ani navigaţia a fost total
întreruptă, datorită fenomenului de pod de gheaţă, durata fiind de 47 de zile.
Cea mai timpurie dată a apariţiilor sloiurilor de gheaţă a fost, 11 decembrie
şi cea mai târzie, 5 februarie. În general se poate aprecia că în foarte mulţi
ani fenomenul are o durată de 3-5 zile. În privinţa zăpoarelor care pot duce
la inundaţii, cea mai timpurie dată, a fost în ziua de 13 martie, iar cea mai
târzie la 28 martie, cota cea mai înaltă fiind de 284 cm în 1962. Pentru
asigurarea navigaţiei permanente în regiune circulă spărgătoare de gheaţă şi
există puncte de prognoză hidrologică, astfel fiind create condiţii pentru
asigurarea navigaţiei permanente în tot cursul anului.
Tot din reţeaua hidrografică a Brăilei amintim şi lacurile existente: Lacu
Sărat, Ianca, Măxineni etc. Unele, ca lacurile din Ianca, Jirlău sau Măxineni
sunt amenajări piscicole, iar cele de la Lacu Sărat şi Câineni au caracter
balnear, calităţile lor fiind apreciate de localnici.

1.6. CONDITII CLIMATICE

Din acest punct de vedere, Brăila se află în provincia climatică continentală,

în ţinutul climei de câmpie, la contractul cu climă de luncă Dunăre-Siret-
Prut. Pentru clima acesteia, de mare importanţă sunt şi Munţii Măcinului
care prin orientarea lor NV-SE reprezintă un baraj natural în calea vânturilor
din est, determinând şi fenomenul de foehnizare a aerului care trece peste
Balta Brăilei, cu mari mase de aer cald şi uscat. Fiind mai la sud, unghiul de
incidenţă al razelor este mai ridicat, crescând astfel radiaţia solară, iar
terenurile sărăturoase din jurul său, mai ales Lacu Sărat, constituind alt
factor de încălzire mai accentuată a atmosferei. De aceea, verile sunt

7
secetoase, călduroase şi uscate, datorită maselor de aer continental, iar
iernile sunt reci şi au zăpadă puţină. Perioadele de îngheţ variază între 100-
110 zile pe an, de la începutul lunii noiembrie şi până la sfârşitul lunii
martie. Temperatura are o medie anuală de 11,1 gr.C, în timpul verii variind
între 22 şi 35şC, astfel că 112 zile pe an au o medie de peste 25şC vara,
dintre care 42 de zile ating valori tropicale. De aceea zona este asemănătoare
regiunii de sud a Dobrogei şi a Banatului, chiar dacă se află mai la nord. În
timpul iernii temperatura medie este ridicată oscilând în jur de 2şC. Astfel
media lunii ianuarie este de 2,2şC, iar a lunii iulie de 23,lşC. Maxima
absolută atinsă în oraş s-a realizat în iulie 1943, fiind de 40,5şC, iar cea
minimă a fost înregistrată în ianuarie 1947, fiind de - 26,5şC. Presiunea
atmosferică se caracterizează printr-un maxim în sezonul rece de 754,9 mm,
datorită unor câmpuri anticiclonice şi printr-un minim în sezonul cald de 754
mm.
Variata medie minimă se caracterizează printr-un maxim dimineaţa şi un
minim spre seară, nepunând nici o problemă deosebită pentru aclimatizare.
Radiaţia solară este mai mare însumând 123.000 cal/cm.p. o parte
propagându-se vara în sol, altă parte consumându-se prin evaporarea apei,
iar restul pierzându-se în atmosferă.
Nebulozitatea, adică gradul de acoperire al cerului, depinde de altitudine, la
Brăila fiind redusă. În timpul verii se atinge media de 60 de zile senine şi
numai 12 acoperite de nori. Anual câte 75 de zile sunt noroase la Brăila.
Precipitaţiile, nu depăşesc în timpul anului 500 mm. În timpul verii sunt
aproximativ 20 de zile ploioase, cele mai reduse fiind în perioadele de
toamnă şi iarnă, iar cele ridicate în timpul primăverii. Stratul de zăpadă este
redus ca mărime, 20 cm şi ca durată 45 de zile. Lunile mai, iunie, iulie, sunt
cele mai bogate în precipitaţii, iar septembrie şi februarie cele mai reduse.
Analiza arată o perioadă de secetă ridicată, nivelul minim al ploilor
torenţiale fiind atins în iunie 1926 cu 110,7 mm. Strălucirea soarelui este de
2200 ore anual, vara fiind între 90-100 zile foarte strălucitoare, ceea ce face
ca zona să rivalizeze cu litoralul Pontic ce dispune de un total de 2400 ore
anual. Acest lucru se datorează maselor de aer continental ce survolează
zona şi care ridică la 290 numărul zilelor însorite anual.
Vântul. Acesta reprezintă un element climatic de mare importanţă pentru
întreaga regiune. Cele mai frecvente sunt vânturile din N, NV Viteza medie
este de 3 m.sec, din direcţia N ajungând la maxime de 100 km/h. Vântul care
bântuie este Crivăţul, un vânt uscat, rece care bate iarna fiind provocat de
anticiclonul siberian. În oraş se înregistrează o perioadă de calm 12% anual,
frecvenţa cea mai ridicată fiind în septembrie-octombrie şi apoi în ianuarie şi
iulie. Umezeala este de numai 33%, fiind redusă vara când datorită căldurii

8
se ajunge la o mai mare intensitate a radiaţiilor. Ceaţa lipseşte aproape total
primăvara şi doar în lunile reci, mai ales de toamnă târzie şi iarna, este
sporadică îngreunând în special circulaţia fluvială şi trecerile cu bacul.
Manifestările electrice sunt constatate în lunile de vară, fiind însă reduse la
doar 2-3 lunar, numărul lor crescând în perioada ploioasă din timpul
primăverii.
Aerul. Datorită configuraţiei zonei există posibilitatea unor primeniri
permanente cu ajutorul circulaţiei curenţilor. Umezeala relativă nu depăşeşte
60% în zilele de vară. teritoriul învecinat cu oraşul are un climat specific de
câmpie, fiind apropiat de cel al Bărăganului, cu o dinamică a atmosferei mai
intensă, iar amenajările hidrotehnice din baltă şi de pe terasă unde sunt
numeroase canale de irigaţii, îndulcesc climatul, atenuând ariditatea şi
diferenţele de temperatură dintre sezoane.

1.7.VEGETATIA

In preajma orasului Braila predomina vegetatia de stepa, cea arborescenta

fiind reprezentata de salcam, localitatea fiind cunoscuta si sub denumirea de
„orasul cu salcami”. Mai intalnim si stejari, tei, ulmi si plopi in oras si prin
padurile judetului. Astfel, la Viisoara exista o padure de salcami si stejari de
1300 ha. la Camnita una de 500 ha de plopi, salcami si stejari, la Lacu Sarat
sunt 450 ha, de stejar, iar in balta, in rezervatia naturala „Insula Mare a
Brailei”, peste 12000 ha de salcie si plopi. Dintre plantele de cultura se
cultiva: graul, orzul, porumbul, floarea soarelui. Dintre celelalte plante
remarcam: coada soricelului, traista ciobanului, costreiul, iar dintre arbusti:
macesul, migdalul si altele. In zonele de balta creste: trestia, papura,
pipirigul, iar in zonele saraturoase ca acelea de langa Lacu Sarat, saratica si
ghiranul.

CAPITOLUL 2
2.1.AMPLASAREA IN INTRAVILAN

Locul de amenajare al gradinii este partea central-estica a terenului.Gradina

are o suprafata dreptunghiulara de 2000 mp, cu lungimea de 50m si latimea
de 40. Este amplasata pe un teren plan in orasului Braila.

2.2.JUSTIFICAREA AMENAJARII

9
Scopul acestei lucrari il reprezinta realizarea planului unei gradini
particulare. Rolul functional al gradinii este acela de realizare a unui spatiu
natural de recreere si relaxare.Spatiul ce trebuie amenajat este imprejmuit de
gard din zid de caramida, iar pe suprafata respectiva se afla o locuinta
situata in partea de nord-vestică a terenului, precum si in garaj situat in
partea sud-vestica. Elementele ce compun gradina sunt reprezentate de catre
specii floricole ,legumicole si arboricole, precum si un mic lac , o terasa , in
partea nord –estica de o portiune de Vitis vinifera.
De asemenea, o importanta suprafata din gradina este acoperita de gazon,
rolul functional al acestuia fiind de realizare a unui spatiu larg ce poate servi
drept loc de joaca sau pentru picnic.Accesul la gradina se face de pe aleea de
acces pentru garaj si locuinta. Gradina este marginita de gard in partile
estica,nordica si sudica, de aleea de acces la garaj si locuinta in partea
vestica si nord-vestica

2.3.MARIMEA LOCALITATII
Prin suprafața sa de 4765,8 km², reprezintă 2% din suprafața țării, fiind un
județ de mărime mijlocie. Reședința județului este Municipiul Brăila, situat
la 200 de km nord-est față de București.

2.4.POSIBILITATI MATERIALE DE EXECUTIE

In amenajarea gradinii individuale ca materiale posibile de executie se

numara specii de flori,arbusti,specii legumicole,seminte pentru gazon,vita de
vie.

CAPITOLUL 3
3.1.JUSTIFICAREA PRINCIPIILOR DE PROIECTARE SI A
SOLUTIILOR PROPUSE

Am ales ca stil arhitectural pe cel peisager.Prin acest stil se urmareste ca

elementele artficiale sa fie astfel armonizate cu cadrul natural incat sa para
integrate in natura,iar privelistile sa depaseasca limitele teritoriului
amenajat ,legand peisajul exterior de cel interior.
Principiul simetriei ,caracteristic stilului geometric ,este inlocuit cu
principiul echilibrului ,care presupune ca intreaga compozitie ,neuniforma
prin linii si volume,sa se incorporeze si echilibreze pe de o parte si de alta a
liniei perspectivei.
3.2.JUSTIFICAREA VEGETATIEI PROPUSE

10
 Speciile ornamentale amplasate in cadrul gradinii trebuie sa faca parte
din compozitia generala a proiectului. Se impune ca plantele sa se integreze
in ambient si sa se coreleze cu celelalte elemente, contribuind astfel la
unitatea compozitiei.
Marimea speciilor floricole de plante, dimensiunea petalelor,
alcatuirea si forma florilor, combinatiile de culoare sunt componente a caror
imbinare armonioasa imprima o anumita expresivitate.

Speciile decorative prin flori vor fi amplasate in locuri insorite,

ferite de curenti de aer puternici deoarece in aceste conditii inflorirea este
mai abundenta, florile sunt mai mari si dureaza mai mult ca perioada de
inflorire. Amplasarea lor se face in grupuri.Pe pergola ce acopera o alee a
casei se vor catara trandafiri urcatori.
Vegetatia lemnoasa contribuie la marirea impresiei de spatiu, incadreaza
elementele ornamentale, compartimenteaza spatiul, filtreaza lumina,
armonizeaza culorile, raspandesc arome.
Pentru marginirea aleilor au fost alesi arbusti cu coronament in forma
globuloasa, plantati in grup.

DESCRIEREA SPECIILOR FLORICOLE SI ARBORICOLE

UTILIZATE

1.Lavandula augustifolia-lavanda

Levănțica sau lavanda (Lavandula angustifolia sinonime: Lavandula

officinalis Chaix, Lavandula
spica L., Lavandula veraDC.) este o specie de
plante din genul Lavandula,
familia Lamiaceae. Este o plantă aromatică și
medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă
de 30–50 cm, frunze mici, înguste și flori
albastre parfumate. Originară fiind din
regiunile calcaroase și muntoase
mediteraneene, în România crește cultivată și
înflorește toată vara.

11
 2.Calendula officinalis - galbenele
Gălbenele (Calendula officinalis) este o
specie de plante de cultură anuală, rar
bianuală, înaltă de 40–80 cm, bogat
ramificată, pubescentă, cu miros balsamic
puternic. Gălbenelele pot fi cultivate
pretutindeni în România, fără să apară
probleme de climă sau de sol. Gălbenelele
fac parte din familia compozitelor
(Asteraceae).

3.Capsicum annuum-ardei iute

Ardeiul iute (Capsicum annuum) este o

specie populară a genului Capsicum care
face parte din familia Solanaceae. Această
specie este se dovedește a fi cea mai
cultivată dintre toate cele 4 tipuri de ardei
cunoscuți. Ardeii iuți se pot găsi în mărimi
și forme diferite, iar intensitatea iuțelii
acestora poate varia și ea de la slab la
intens: ardei gras, chilli sau ardei iute roșu. Proprietățile medicinale ale
ardeiului sunt limitate, în general, la proprietățile vitaminizante (îndeosebi
privind vitaminele A și C). În acest sens, varietatea de ardei iute este o
excepție datorită substanței iritante capsaicină, cu multiple indicații
terapeutice.

4.Brassica oleracea-varza

Varza (Brassica oleracea), cunoscută și sub

numele de curechi, este o legumă comestibilă
verde sau roșie, una din cele mai vechi legume
cunoscute de om. Era cunoscută în rândul
alchimiștilor drept materia primă a alimentelor.
Sucul verzei roșii poate fi întrebuințat
ca indicator pH.
Varza este plantă bianuală: în primul an
vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face
parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea de tipul patru, cu elementele
florale așezate în cruce. Florile sunt grupate în inflorescențe de culoare galbenă.

12
5.Prunus avium- cires

Cireșul (Prunus avium L.), este un pom fructifer care

face parte din genul taxonomic Prunus familia
Rosaceae. Termenul aviumprovine din cuvântul
latin avis - pasăre, denumire care datorează faptului că
cireșele sunt o hrană preferată de ele.

6.Betula pendula-mesteacan

7.Buxus sempervirens

13
 CAPITOLUL 4

4.1.Lista materialelor necesare

Nr. Specie Denumire Nr. Pret Valoare
crt. populara exemplare Unitar totala
1 Lavandula lavanda 15 10 150
augustifolia
2 Calendula galbenele 5 25 125
officinalis
3 Capsicum anuum Ardei iute 60 0,5 30
4 Petroselium patrunjel 3 2 6
crispum
5 Prunus avium cires 8 16 128
6 Betula pendula Mesteaca 4 13 52
n
7 Acer palmatum Artar 4 55 220
8 Malus domestica mar 6 16 96
9 Magnolia magnolie 4 100 400
10 Thuja occidentalis tuia 2 27 54
11 Vitis vinifera vie 36 12 432
12 Buxus buxus 10 30 300
sempervirens
13 Hydrangea hortensie 8 40 320
macrophylla
14 Salix babylonica Salcie 6 4 24
15 Philadelphus lamaita 6 20 120
coronarius
16 Rosa spp. trandafiri 28 55 1540
17 Brassica oleracea varza 10 0,3 3
tot 4000
al

14
 Plantari si transplantari de arbori si arbusti

Nr.crt Simbol Denumire U.M. cantitate Pret

pret lucrare Unitar Total
1 SvB1 puncte
Pichetarea
plantatiilor
A1 Pe aliniament 44 3 132
C1 Pe grupuri de 20 4,5 90
arbori si arbusti
2 SvB7 Plantarea puietilor Buc.
de talie mare
Foioase(3-6)ani cu 35 2,5 87,5
A1 tutore
B2 Conifere (4-8) ani 45 4,5 202,5
de 0,6-2mm
3 SvB8 Plantarea arbustilor Buc.
de talie mare
B2 Buxus 25-40 19 3,5 66,5
4 SvB29 Udatul plantatiilor Buc.

A3 Cu furtunul pana la 100 0,5 50

10 l
TOTAL 628,5

15
 LUCRARI DE INTRETINERE

Nr. Simbol Denumire lucrare U.M. Cantitate Pret

crt. pret Unitar Total
1 SvC1 Administrare ingras. ha
chimice
B1 Manual 0,10 20 132
2 SvC4 Plivirea gazonului ar 20 15 300
3 SvC5 Plivireasi sapalugirea ar 7 20 140
rabatelor de flori
4 SvC9 Tunderea Buxus buc 19 10 190
5 SvC11 Tunderea in forme a buc 12 15 180
Esentelor cu frunze
persistente
6 Taierea de corectie la buc
SvC12 Arbori si arbusti
A1 Pana la varsta de 10 14 15 210
ani
TOTAL 1120
TOTAL GENERAL 1223
8,5

16
 6.BIBLIOGRAFIE

1. www.gradinamea.ro

2. www.greenshop.ro

3. Notite de curs

4.”Arboricultura ornamental”,Roberto Renato Bernardis,volumul

1,2,3, Editura “Ion ionescu de la Brad” Iasi,2010.

5.The Garden Planner ,Robin Williams ,1990.

6.Handyman Gardener, David L.Bebb,1982.

17