FACULTATEA DE SILVICULTURA SI EXPLOATARI FORESTIERE

DISCIPLINA “ CORECTAREA TORENŢILOR “

TEMA PROIECTULUI

Să se întocmească proiectul de amenajare a bazinetului toreţial numărul 10.4 , situat pe Valea

Zimbrului, din bazinul superior al râului Tărlung, amonte de acumulare al Săcele, destinată alimentării
cu apă potabilă şi industrială a municipiului Braşov .
În acest scop:
1. Se vor studia condiţiile naturale şi social-economice în care s-au declanşat şi dezvoltat
procesele torenţiale.
2. Se vor evidenţia obiectivele periclitate de aceste procese , precum şi pagubele produse în urma
manifestării lor.
3. Se vor calcula debitele lichide maxime de viiturăşi transportul de aluviuni.
4. Se vor stabili şi justifica lucrările de amenajare necesare şi se vor dimensiona şi evalua aceste
lucrări.
5. Se vor întocmi piesele desenate necesare pentru execuţia lucrǎrilor.

1
 CUPRINS

A. PIESE SCRISE

CAP.1 Cadrul fizico – geografic al bazinului

1.1 Poziţia geografică
1.2 Geologia şi litologia
1.3 Solurile
1.4 Clima
1.5 Morfometria şi hidrografia
1.6 Folosinţele actuale şi comportarea lor
1.7 Procesele torenţiale
1.8 Obiectivele periclitate de viituri
1.9 Concluzii

CAP.2 Debitul lichid maxim de viitură

2.1 Probabilităţile depăşirii debitului maxim
2.2 Debitul maxim la probabilitate de referinţă (p=1%)
2.3 Debitul maxim la probabilitatile de calcul si verificare

CAP.3 Transportul de aluviuni

3.1 Transportul de aluviuni mediu anual
3.2 Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială
3.3 Volumul de aluviuni în aterisament

CAP.4 Soluţii tehnice de amenajare

4.1 Măsuri şi lucrări pe versanţii bazinului
4.2 Lucrări pe reţeaua hidrografică torenţială

CAP.5 Breviar de calcule

B. PIESE DESENATE

1. Plan special de situatie ( scara 1 :9.000)

2 Profil longitudinal al albiei cu lucrările hidrotehnice proiectate ( scara 1:500 pentru lungimi,1:100
pentru înălţimi )
3. Planşa barajului de priză ( scara 1:100 )
4. Planşa canalului de evacuare ( scările 1:100 )

2
 CAP.I CADRUL NATURAL ŞI SOCIAL ECONOMIC AL BAZINULUI

1.1 Poziţia geografică

Bazinul torenţial codificat sub numărul 8.1. reprezintă o unitate de rang inferior a bazinului
Valea Dracului, care se extinde în treimea inferioară a bazinului Văii Tărlung (B.H. Olt, Judeţul
Braşov). Potrivit raionării prezentate în Geografia României (1983) teritoriul pe care îl drenează Valea
Tărlungului se arondează în Unitatea Carpato-Transilvană (I), Subunitatea Carpaţilor Orientali (A),
Grupa de la Curbură (3).
Bazinul torenţial care face obiectul acestui proiect este localizat în versantul nordic al curburii
exterioare a Carpaţilor Orientali, fiind încadrat de două lanţuri mai importante de munţi: Munţii
Gîrbovei la est şi Munţii Ciucaş la vest.
Din punct de vedere morfo-structural, teritoriul la care ne referim se înscrie în arealul unităţilor
morfo-structurale de orogen (I), Unitatea Carpatică Muntoasă (A), Subunitatea de fliş extern (b2).

Coordonatele geografice aproximative ale acestui bazin sunt :45 ˚ 30′ latitudine nordicǎ şi 25˚ 40′
longitudine esticǎ

1.2 Geologia şi litologia

Dacă urmărim harta geologică a bazinului Tărlung (E. Avram, 1976), observăm că zona în care
se situează bazinul studiat aparţine entităţii litologice cunoscute şi sub denumirea “stratele de Sinaia”.
Acestea constau din gresii în alternanţă cu şisturi argilo-grezoase şi uneori cu marno-calcare.
Prezentând o rezistenţă scăzută la eroziune, aceste roci favorizează declanşarea eroziunii pluviale şi
amplifică fenomenul de transport torenţial.

3
 In plus, datorită cutării foarte pronunţate a depozitelor, rocile din aflorimente se desprind uşor
chiar numai sub efectul greutăţii proprii şi sunt antrenate gravitaţional spre aval şi alimentează reţeaua
hidrografică cu o mare cantitate de aluviuni.
Aşadar, se poate afirma că substratul petrografic reprezintă unul dintre factorii care creează şi
întreţin predispoziţia naturală spre torenţialitate a bazinului studiat.

1.3 Solurile

Studiile de teren şi laborator efectuate între 1975-1980 în bazinul hidrografic Tărlung au arătat
că pe complexul gresos al stratelor de Sinaia s-au format soluri cu procent variabil de schelet, care
datorită texturii relativ uşoare pe care o au (nisipoasǎ , nisipo-lutoasǎ), favorizează producerea
scurgerii şi amplifică transportul de aluviuni. Natura calcaroasă a rocilor din substrat imprimă
solurilor o aciditate moderată şi un grad de saturaţie în baze ridicat.
Potrivit datelor prezentate în planşa nr.1 se poate remarca că în spaţiul bazinului studiat avem
de-a-face cu soluri foarte puţin afectate de eroziune cât şi cu soluri care sunt moderat erodate şi
puternic erodate .

1.4 Clima

Declanşarea şi dezvoltarea proceselor torenţiale în bazinul studiat sunt genetic condiţionate de

factorii climatici, cu deosebire de către precipitaţii şi vânt.
După sistemul Koppen, bazinetul torenţial numărul 8.1. se încadrează în provincia climatică
boreală, cu ierni reci, cu strat stabil de zăpadă în lunile de iarnă, cu precipitaţii suficiente în tot cursul
anului şi cu un regim termic relativ moderat. Conform raionării climatice a României ( Monografia
geografică a R.S.R. ), acest bazinet se situează în sectorul climei montane, ţinutul munţilor mijlocii,
subţinutul expus advecţiei dominante vestice ( IV e E ).
Obs.imp: La ploi torenţiale excepţionale va fi inclusă şi ploaia din 31 august 1985 a cărei
intensitate medie a depăşit 3 mm/min şi care a generat viituri importante pe majoritatea pâraielor
torenţiale din bazinul Tărlung, cât şi pe afluentul Valea Dracului unde se află bazinul studiat.
Regimul precipitaţiilor prezintă o mare variabilitate în timp.
a) Cantitatea medie anuală de precipitaţii
Cantitatea medie anuală de precipitaţii creşte de la 800mm în Valea Tărlungului (800 m) până
la 1200-1300mm pe culmile ce ating altitudini de 1700-1900 m. Cantităţile anuale de prcipitaţii se
caracterizează printr-o accentuată variabilitate de la un an la altul. Din datele reţelei meteorologice de
4
stat reiese că în anii cu activitate ciclonică deosebit de frecventă şi intensă în toate staţiile
climatologice din apropierea bazinului Tărlungul Superior s-au înregistrat cantităţi anuale de
precipitaţii mai mari de 1000mm (Tărlungeni 1100mm, Predeal 1321mm, Sinaia 1246mm, Cristianul
Mare 1846mm). Dimpotrivă, în anii deficitari în precipitaţii, când persistă sistemele barice
anticiclonice, cantităţile anuale de precipitaţii nu depăşesc 500-600mm în etajul premontan din zona
Braşov-Tărlungeni, abia s-au ridicat la 650-750mm în etajele montane şi la 850mm în cele alpine (Vf.
Omu).
b) Cantităţile lunare de precipitaţii
Cantităţile lunare de precipitaţii prezintă deasemenea mari abateri faţă de mediile multianuale.
Ploile abundente din anii 1970-1971 căzute în zona Braşovului dovedesc că, în bazinul Tărlungului
Superior cantităţile lunare de precipitaţii pot depăşi 200-300 mm. Pe de altă parte, sunt posibile şi
perioade deficitare şi chiar excesiv de secetoase, în care precipitaţiile pot lipsi luni întregi sau mai
multe luni consecutiv. În general, în zona bazinului cercetat, perioadele deficitare sunt frecvente la
sfîrşitul iernii şi toamna.
c) Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore
Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore capabile să provoace apariţia viiturilor pe
cursurile de apă s-au ridicat la valori de ordinul 89mm la Braşov şi 134mm la Predeal. Cantitatea de
apă colectată în ziua de 20 august 1949 în staţia Timişul de Jos (161,7mm) cât şi cea din 19 iunie 1924
de la Fundata (306mm) avertizează că în bazinul hidrografic Tărlungul superior sunt posibile ploi
excepţionale care să însumeze peste 150-200 mm în 24 de ore şi a căror intensitate să atingă 0.5…2.5
mm/min. O altă ploaie excepţională este ploaia din 31 august 1985, a cărei intensitate medie a depăşit
3 mm/min. şi care a generat viituri importante pe majoritatea pâraielor torenţiale din bazinul Tărlung,
inclusiv pe Valea Dracului, unde se află bazinul studiat.
d) Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii ( P  0.1 mm )
Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este cuprins între 150 de zile în etajul montan inferior
şi 180 de zile în etajul montan superior.
In privinţa fenomenelor nivale reţinem că pe versanţii montani împăduriţi din bazinet, solul
poate rămâne acoperit cu zăpadă 3-4 luni, durata anuală a stratului de zăpadă crescând cu altitudinea şi
diminuând astfel durata perioadei de vegetaţie.
În cadrul regimului eolian se menţionează că în regiunea climatică în care se situează bazinul
studiat, circulaţia atmosferică dominantă este cea din N-V, cu particularităţi impuse de morfologia
bazinului. Uneori, spre sfârşitul iernii şi în cursul primăverii, în zilele cu vânt puternic dinspre culmile
muntoase cele mai înalte, pe versanţii opuşi vântului se produce fenomenul de foehn, care, fiind un
vânt cald şi uscat, provoacă topirea bruscă a stratului de zăpadă, apărînd astfel pericolul inundaţiilor.

1.5 Morfometria şi hidrografia

1. Suprafaţa bazinului
Suprafaţa bazinului de recepţie se determină corespunzător secţiunii de calcul. Deoarece interesează
suprafaţa întregului bazin secţiunea de calcul se amplasează imediat în amonte de conul de dejecţie.
Delimitarea suprafetei se realizează prin cumpăna topografică ce reprezintă o linie determinată de
punctele de start ale celor mai îndepărtate zone de scurgere tributare reţelei hidrografice luată în calcul.
Un alt mod de delimitare este prin cumpăna hidrografică ce ţine cont şi de alimentarea subterană,
provenită din bazinele vecine, dar aceasta este foarte greu determinat.
In delimitarea suprafeţei se ţine seama de configuraţia curbelor de nivel, se trasează
perpendicular pe curbele de nivel linia curbă închisă care porneşte şi se închide în amplasamentul
secţiunii de calcul considerate. Suprafaţa bazinului de recepţie aferentă secţiunii de calcul luată în
studiu, se poate determina prin metoda caroiajului, cu ajutorul hartiei milimetrice.
O alta metoda de calcul a suprafetei bazinului consta in determinarea automata a acesteia cu
ajutorul GIS. Delimitarea suprafetei se poate face prin vectorizarea cumpenei topografice sau prin
delimitarea automata a bazinului hidrografic.

5
 Delimitare prin vectorizare

In ambele situatii calculul suprafetei este realizat din coordonatele punctelor (vertex) ce
constituie conturul de tip vectorial.

Suprafaţa bazinului de recepţie reprezintă parametrul morfologic fundamental, deoarece acesta

intervine, direct sau indirect, în aproape toate calculele hidrologice. Calculele de determinare a
debitelor maxime probabile de viitură precum cele referitoare la transportul de aluviuni operează direct
cu suprafaţa bazinului de recepţie. Pe de altă parte, în funcţie de această suprafaţă, se dimensionează şi
restul parametrilor morfometrici ai bazinului ( panta, altitudinea, energia de relief, forma ).
In functie de suprafata bazinele se pot incadra in mai multe categorii conform clasificării
F.A.O. (Widmann – 1961).

2. Perimetrul bazinului
Perimetrul bazinului reprezintă proiecţia orizontală a cumpenei topografice a acestuia, aferentă
secţiunii de calcul luate în considerare.
Lungimea perimetrului se notează cu Pb, se exprimă în m sau km şi se poate determina ca o
medie aritmetică a trei măsurători efectuate cu distanţierul pe planul de situaţie.
Cu ajutorul sistemelor de informatii geografice perimetrul bazinului se determina simultan cu
suprafata, calculul acestuia facandu-se pe aceleasi principii.

3. Lungimea medie a bazinului

Pentru a înlătura subiectivismul introdus în calculele morfometrice şi hidrologice de către

lungimea maximă a bazinului, se recomandă a se calcula lungimea medie a bazinului notată cu L b .

În acest scop, se asimilează bazinul hidrografic studiat cu un dreptunghi de aceeaşi suprafaţă F şi de
acelaşi perimetru Pb ca ale bazinului considerat.

Lungimea rezulta din ecuaţia urmatoare:

6
 Pb P
 ( b )2  4  F 2 2
2 2 P  Pb  16  F Pb Pb
 b   F
Lb = 2 4 4 16

4. Forma bazinului
Această caracteristică morfometrică exercită o importantă influenţă asupra modului de
desfăşurare a proceselor hidrologice din cuprinsul unui bazin. Ea determină timpii de concentrare şi
debitul maxim de viitură. Determinarea formei bazinului s-a realizat cu ajutorul coeficientului lui
Gravelius, care se notează cu Gr şi reprezintă raportul dintre perimetrul bazinului studiat şi perimetrul
cercului de referinţă care are aceeaşi suprafaţă.

unde Pb - perimetrul bazinului [km]

Pc - perimetrul cercului de referinţă [km]
F - suprafaţa bazinului [km2]

5. Altitudinea şi înălţimea
În grupa parametrilor morfometrici referitori la bazinul de recepţie, altitudinea deţine rolul unui
parametru morfometric de sinteză, ea condiţionând în mod direct sau indirect principalele verigi ale
fluxurilor de materie şi energie specifice bazinetelor hidrografice torentiale. Altitudinea intervine
dominant în desfăşurarea proceselor hidrologice atât prin variaţia pe care o provoacă energiei de relief,
pantelor, solului şi învelişului vegetal, cât şi prin faptul că de altitudine sunt legate frecvenţa, durata şi
intensitatea ploilor torenţiale. Pentru caracterizarea condiţiilor hidrologice ale bazinelor în legătură cu
altitudinea s-a făcut apel la următorii parametri morfometrici altitudinali: altitudinea minimă (H min),
altitudinea maximă (Hmax), altitudinea medie (Hmed).
Altitudinea minimă a bazinului reprezintă înălţimea faţă de nivelul mării a celui mai coborât
punct din cadrul bazinetului, se exprimă în metri şi s-a determină cu ajutorul planului special de
situaţie al bazinului.
Altitudinea maximă a bazinului se notează cu Hmax. şi este dată de cota raportată faţă de nivelul
mării a celui mai ridicat punct al bazinului , situat în general pe cumpăna topografică.
În cazul bazinelor uniform sau relativ uniform dezvoltate şi cu relief omogen, altitudinea medie
Hmed se poate determina ca semisumă a altitudinilor extreme:
Hmed= (Hmax + Hmin)/2
Cu ajutorul modelului digital de elevatie, aplicand unealta Zonal Statistics se pot obtine valorile
minima, maxima si medie (ca medie ponderata) a bazinului.

Înălţimea cuantifică poziţia spaţială a fiecărui punct al bazinului deasupra unui plan de referinţă
convenţional, plan ales să treacă prin punctul de altitudine minimă. Fiind strâns legată de altitudine,
înălţimea bazinului condiţionează energia de relief, pantele, densitatea reţelei hidrografice precum şi
solul şi învelişul vegetal.
Înălţimea maximă a bazinului, denumită şi relieful bazinului, reprezintă poziţia spaţială a
punctului de cea mai înaltă cotă din cadrul bazinului faţă de un plan de referinţă convenţional ce trece
prin punctul de altitudine minimă a bazinului.
Rmax= Hmax - Hmin
Înălţimea medie a bazinului se determină astfel:
7
 Rmed= Hmed - Hmin

6. Panta medie
Panta medie dă indicaţii cantitative importante privitoare la desfăşurarea proceselor erozionale
şi a transportului de aluviuni din cuprinsul suprafeţei de recepţie a bazinelor torenţiale.Ea exercită o
mare influenţă asupra scurgerii, determinând o viteză mai mică sau mai mare de deplasare a apei pe
versanţi şi în albii, deci o capacitate de eroziune şi un transport de aluviuni mai slabe sau mai
pronunţate.
Un procedeul precis de estimare a pantei medii a bazinului se bazează pe calculul pantei medii
dintre două izohipse succesive, pantă care se ponderează cu suprafaţa dintre aceste izohipse.
ΔΗ
Imed=
F
∑ li
H – echidistanţa curbelor de nivel [m]
F – suprafaţa bazinului hidrografic [m2]
li – lungimea curbei de nivel i [m]

Cel mai precis procedeu de estimarea a pantei medii a bazinului il constituie algoritmul de
calcul al pantei implementat in sistemele de informatii geografice. Procedura de calcul a pantei se
realizeaza pe baza formulelor trigonometrice:

Diferenta¿ Diferenta¿
Panta %= ⋅100 ; tanθ=
Dis tan t a Dis tant a

Algoritmul de calcul al pantei se bazeaza pe manipularea modelului digital de elevatie stocat in

format matricial. Acesta deriva informatia altitudinala in panta la nivel de celula (pereche de
coordonate). Valoarea medie a pantei este redata printr-o medie ponderata.

7. Lungimea medie a versanţilor

Această lungime are semnificaţii hidrologice importante prin faptul că ea comensurează în

acelaşi timp şi lungimea medie a scurgerii pe versanţi, care la rândul ei influenţează atât regimul
hidrologic al reţelei de colectare, cât şi evoluţia de ansamblu a suprafeţei bazinetului de recepţie.
Lungimea medie a versanţilor din cadrul unui bazin hidrografic este legată de gradul fragmentării
reliefului acestui bazin şi deci de densitatea reţelei de drenaj.
F
lcv=5.5⋅
∑ Lr =160,7
unde F – suprafaţa bazinetului [ha];
Lr – lungimea totală a reţelei hidrografice [km];

8 Ordinul hidrografic

La determinarea ordinelor hidrografice s-a folosit sistemul Strahler, prezentînd următorul

procedeu:

8
  ordinul 1 se atribuie talvegurilor elementare, adică ramificaţiilor terminale care nu mai
primesc afluenţi.

 din unirea a două segmente de ordinul 1 ia naştere in aval de punctul de confluenţă un

segment de ordinul 2. În general, după unirea a două segmente de ordine diferite se menţine
segmentul cu ordinul cel mai mare. Aceste precizări sunt reprezentate schematic in figura
urmatoare:

Evidenţa pe ordine a reţelei hidrografice

tab. 1
Secţiunea Ordinul Numărul Lungimea segmentelor (m)
de calcul segmentelor segmentelor Totală Medie

I
Total

Cu ajutorul meniului Hydrology

9 Lungimea totală şi densitatea reţelei hidrografice

Lungimea totală este un parametru primar de calcul pentru alţi parametrii morfologici
( densitatea reţelei hidrografice, lungimea medie a versanţilor ). Ea se poate obţine prin măsurarea prin
fiecărei ramificaţii pe planul special de situaţie al bazinului şi transpunerea ei la scară, în cadrul unei
scheme denumită schemă hidrografică a bazinului.
Lungimea totala a retelei hidrografice se poate determina prin intermediul unui sistem de
informatii geografice prin :
 vectorizare
 delimitare automata in functie de valorile ariei tributare

9
Derivarea retelei hidrografice pe baza valorilor ariei tributare

LEGENDĂ:

729 Segment de ordinul 2

486 Segment de ordinul 1

198, 207, 261, 288 Lungimea segmentelor

reţelei hidrografice exprimate în
metri

1020, 1080 Poziţionarea confluenţelor pe albia

principală şi a secţiunilor de calcul

▬▬ Secţiunea de calcul a debitului

maxim

10
 Schema hidrografică a bazinului torenţial în sistemele de clasificare propuse de Panov (1948) şi
Strahler (1952).

Această schemă s-a construit trasând albia principală a bazinului în linie dreaptă faţă de care s-
au dus afluenţii de diverse ordine, tot în linie dreaptă, dar situaţi la un unghi de 45 faţă de albia
principală. S-a obţinut în final o lungime totală a reţelei hidrografice Lr=1273m.
Densitatea reţelei hidrografice este un parametru morfometric care poate da indicaţii asupra
evoluţiei şi fragmentării reliefului, a potenţialului de torenţialitate şi chiar asupra debitelor maxime ale
transportului de aluviuni din cadrul bazinului studiat. Densitatea reţelei hidrografice este dată de
raportul dintre lungimea totală a acesteia şi suprafaţa bazinului:
Dr=
∑ Lr =34,5[m/ha]
F
10. Lungimea şi panta albiei principale
Lungimea albiei principale intervine ca element indirect de calcul în determinare valorilor
debitelor maxime de viitură. Ca albie principală s-a considerat albia cea mai lungă din cadrul bazinului
şi s-a determinat prin măsurarea pe planul special de situaţie al bazinului cu distanţierul.

Lar=La/cos =1206 [m ]

unde: La-lungimea albiei redusă la orizont

Lar-lungimea reală a albiei
Panta medie a albiei principale intervine de asemenea în calculul debitelor maxime de viitură şi
în cadrul metodei de evaluare a transportului mediu anual de aluviuni de pe albiile torenţiale:
H am−H av ΔHa
Ia= = =0.318[%];
La La

Ham - cota extremităţii amonte a albiei [m]

Hav - cota extremităţii aval a albiei [m]
La - lungimea albiei, măsurată între cele două extremităţi [m]

1.6 Folosinţele actuale şi comportarea lor

După cum se arată în planşa nr.1, bazinetul studiat se dezvoltă în proporţie de 2/3 în cuprinsul
fondului forestier. Unitaţile 1, 2, 3 sunt ocupate cu pădure şi au o suprafaţă de 28,83 ha (82%). În
unitatea numărul 4 învelişul vegetal este reprezentat printr-o pajiişte naturală cu o suprafaţă de 6,42
ha(18%),utilizată ca păşune atît în trecut cît şi în prezent..
Pentru a studia rolul hidrologic şi antierozional precum şi dinamica lui în viitor, pe baza
datelor din tabelul anexă la planşa 1. s-a realizat o cartare a terenurilor din bazin pe categorii şi
subcategorii potrivit unui sistem elaborat de către I.C.A.S. În continuare s-au definit categoriile şi
subcategoriile întâlnite în bazin,astefel:
 categoria A ( eficienţă hidrologică ridicată) arborete mai mult sau mai puţin pluriene, din
clasele III-VI de vârstă şi I-II de producţie cu consistenţă plină, cu subarboret sau pătură erbacee, cu
litieră continuă normală sau groasă, situate pe soluri profunde, cu textură nisipoasă sau uşoară.
categoria B (eficienţă hidrologică mijlocie) arborete mai mult sau mai puţin echiene,
dinclasele III…IV de vârstă şi I…V de producţie, cu consistenţă variabilă cu litiera continuă normal
sau subţire situate pe soluri mijlociu profunde , uneori scheletice, cu textura uşoară sau mijlocie.
 B2 – arborete din clasele II sau III de vîrstă, cu consistenţă plină, care pot fi conduse prin
operaţiuni culturale, fie spre categoria A (dacă sunt situate în staţiuni de productivitate
superioară), fie spre subcategoria B3 (dacă staţiunea suferă o degradare în urma unor
calamităţi naturale sau a unor intervenţii antropice)

11
 categoria C (eficienţă hidrologică redusă) arborete din clasa I de vârstă (dacă
productivitatea este ridicată sau mijlocie), sau din clasele II…VI de vârstă, dacă productivitatea este
scăzută, cu litieră subţire sau fără litieră situate pe soluri superficiale, cu textură uşoară sau mijlocie.
 C2 – arborete cu reuşita regenerărilor sub 70% , care necesită completări şi care vor trece
sub categoria C1 după completarea regenerării
categoria D (eficienţă hidrologică scăzută)  suprafeţe cuprinse în fond forestier
 D1 – suprafeţe afectate împăduririlor ocupate de poieni de culturi de arbuşti fructiferi, de
pepiniere, care, dacă se plantează, evoluează spre subcategoria C1.
De interes pentru caracterizarea dinamicii de evoluţie a proceselor de torenţialitate şi stabilirea
soluţiilor tehnice în cuprinsul bazinului studiat este cunoaşterea şi analiza din punct de vedere
hidrologic al folosinţelor.În bazinul 8.1. folosinţa predominantă este cea forestieră (17.9 ha)
reprezentînd 70% şi în consecinţă modul de conducere şi administrare în viitor vor fi în măsură să
hotărască capacitatea de conservare a echilibrului hidrologic cât şi eficienţa economică a sistemului de
lucrări proiectate. De asemenea pentru fiecare suprafaţă de pădure pe baza datelor prezentate anterior
s-au stabilit următoarele eficienţe hidrologice:
Unitatea 1 de studiu este acoperită de un arboret cu eficienţă hidrologică mijlocie (B 2), relativ
echien, cu vârsta de 45 de ani ,consistenţa 1.0 ,clasa de producţie III, litiera continuă subţire.
Unitatea 2 are o eficienţă hidrologică ridicată (A), favorizată de existenţa arboretului cu o
vârstă de 65 ani , relativ plurien, consistenţă 0.8 ,clasa de producţie II, litieră continuă normală .
Unitatea 3 are o eficienţă hidrologică şi antierozională redusă (C 2), datorată arboretului cu
vârsta de 5 ani ,este monocultură de molid ,consistenţa 0.4 ,clasa de producţie III, fără litieră.
Unitatea 4 este o pajişte montană, de calitate mijlocie spre inferioară (D 1), utilizată ca păşune
( poate fi asimilată terenurilor ocupate de poieni din fondul forestier), într-o stare necorespunzătoare
atât din punct de vedere hidrologic cât şi antierozional. Din cele relatate anterior reiese că această
pajişte reprezintă un scut ineficient de protejare a solului şi a apelor.
Datele referitoare la folosinţele actuale şi comportarea terenurilor din bazinul hidrografic
8.1.sunt prezentate centralizat în tabelul 2.

1.7 Procesele torenţiale

Deşi în cazul de faţă nu avem de-a face cu un bazin foarte puternic torenţializat, acesta
reacţionează la anumite ploi atât prin variaţii mari ale debitului lichid, cât şi prin intense fenomene de
eroziune şi transport de aluviuni.
Predispoziţia la torenţialitate o creează cadrul fizico-geografice în care bazinul este localizat
(relief accidentat, substrat petrografic susceptibil la eroziune, ploi torenţiale relativ frecvente şi
agresive, strat de zăpadă cu grosimi apreciabile). Declanşarea torenţialităţii şi starea actuală a
proceselor sunt determinate de intervenţiile factorului antropic, concretizate prin modul de folosire şi
exploatare a terenurilor din bazin.
Datorită gradului de împădurire relativ ridicat (82 %), procesele torenţiale se desfăşoară în
general cu o intensitate moderată, dar afectează întregul bazinet de la cumpăna apelor şi până la
confluenţa cu pârâul colector.
Influenţele acestor procese se resimt însă pe o arie mult mai largă decât aceea pe care ele se
manifestă în mod efectiv. Studiile realizate pe teren (1975-1980) au demonstrat că pe versanţii
bazinului sunt predominante procesele de eroziune, ce se manifestă cu intensităţi diferite în funcţie de
natura, starea şi calitatea învelişului vegetal, natura şi agresivitatea tehnologiilor de exploatare aplicate
în bazin, lungimea perioadei în care s-a aplicat păşunatul excesiv.
Potrivit datelor prezentate în proiect (planşa 1) rezultă că terenurile de pe versanţi se distribuie pe
grade de eroziune în felul următor:

12
 Cartarea hidrologică a terenurilor din bazin
tab.2

Sup. Compoziţia Clasa de vârstă Consistenţă Clasa de producţie Lucrări Cartarea hidrologică
Ush
(ha) Mo Br Fa I III IV 0.6 0.8 0.9 I II III Propuse A B2 C2 D1
1 6,67 4,002 0,667 2,001 6,67 6,67 6,67 X
2 9,96 4,98 2,988 1,992 9,96 9,96 9,96 X
3 5,11 5,11 5,11 5,11 5,11 X
Total
21,74
F.F.
Pa-
5,62 X
jişti
Total 14,09 5,11
27,36 3,655 3,993 5,11 6,67 9,96 5,11 9,96 6,67 9,96 11,78 9,96 6,67 5,62
B.H. 2

13
 In reţeaua hidrografică din cuprinsul bazinului predomină eroziunea şi transportul de aluviuni.
S-a observat că eroziunea în adâncime se manifestă cel mai activ în zona de obârşie a pâraielor
torenţiale cu deosebire pe ramificaţiile terminale ale lor.
Un interes aparte pentru bazinul Tărlung ( deci şi pentru bazinetul studiat) îl prezintă aşa
numitele “pornituri de teren”. Ele constau din alunecări pe suprafeţe mici, surpări şi prăbuşiri de mal şi
constituie surse principale de aluviuni, fiind distribuite mai mult sau mai puţin uniform în lungul reţele
hidrografice din întregul bazin. Prin depunerea aluviunilor grosiere transportate de viituri se dezvoltă
conul de dejecţie deja existent în zona de confluenţă cu pârâul colector, în timp ce aluviunile fine sunt
antrenate şi evacuate în acest pârâu, care periclitează el însuşi obiectivele din aval.

1.8 Obiectivele periclitate de viituri

Poziţia pe care bazinetul studiat (8.1.) o are în ansamblul bazinului hidrografic Tărlung, este o
poziţie care amplifică gradul de periclitare a obiectivelor care sunt situate atât în raza bazinului cât şi
în zonele din aval interceptate de viituri. Dintre aceste obiective cele mai importante sunt:

1. Acumularea Săcele destinată alimentării cu apă potabilă şi industrială a municipiului Braşov

Acest obiectiv a fost pus în funcţiune în 1975 cu ajutorul unui baraj din pământ cu înălţimea de
45 m şi volum brut iniţial al acumulării de 20 mil. m 3. În prezent sunt în curs de executare lucrări de
supraînălţarea a barajului existent pentru o capacitate de retenţie de 25 mil. m 3. Pagubele pe care
viiturile le produc constau atât din diminuarea capacităţii de 1retenţie a barajului ca urmare a
aluviunilor transportate în lac, cât şi din uzura produsă instalaţiilor hidraulice de exploatare a
acumulării, ca urmare a gradului ridicat de turbiditate al apelor transportate de viituri (numai pentru
intervenţiile din 1973 – 1975, prejudiciile de acest gen au fost estimate la circa 5 mil. lei).

2. Drumul naţional DN 1A Braşov-Văleni

Acest drum urmăreşte îndeaproape conturul lacului de acumulare, după care se desfăşoară în
sens longitudinal fiind interceptat direct de o serie de afluenţi ai văii Tărlung, printre care şi afluentul
ce colectează apele din bazinetul studiat. Avariile la acest obiectiv sunt posibile mai ales atunci când
nucleul torenţial al ploilor căzute în bazin se extinde pe suprafeţe relativ mari, astfel că viitura ce ia
naştere în bazin se asociază viiturilor care se produc în celelalte bazinete care sunt drenate de Valea
Tărlungului.

3. Drumul auto-forestier Valea Dracului

Acest obiectiv este interceptat direct de pârâul torenţial studiat. Pagubele produse constau din
avarierea drumului pe tronsoane de diferite lungimi, întreruperea circulaţiei pentru diferite intervale de
timp, avarierea sau distrugerea podeţelor cu care acest drum este prevăzut.
Alte consecinţe negative ale viiturilor constau din:
— înălţarea patului albiei Văii Tărlung ca urmare a depunerilor eterogene de
aluviuni;
— distrugerea faunei salmonicole datorită gradului crescut de poluare prin turbidizarea
apelor;
— diminuarea valorii estetico-sanitare a peisajelor din bazin, cu atât mai mult cu cât zona la
care ne referim constitue o bază turistică şi de agrement nu numai pentru oraşul Săcele ci şi
pentru Braşov;
În concluzie, toate aspectele subliniate mai sus justifică nu numai necesitatea intervenţiei cu
lucrari de amenajare a torenţilor, ci şi oportunitatea intervenţiei.

1.9 Concluzii

15
 Datele prezentate în cadrul subcapitolelor precedente, permit evidenţierea principalelor cauze
care au condus la apariţia şi dezvoltarea fenomenelor de torenţialitate şi de degradare în cuprinsul
bazinului studiat. Aceste cauze aparţin pe de o parte cadrului natural al bazinului, iar pe de altă parte
cadrului social şi economic.
Mozaicul de roci întâlnite în cuprinsul acestui bazinet, precum şi natura lor(gresi în alternanţă
cu şisturi argilo-gresoase), gradul ridicat de fracturare şi cutare a rocilor sunt elemente care crează un
cadru general ce conferă bazinetului o predispoziţie ridicată la fenomene de torenţialitate. Panta
versanţilor relativ mare (49%), cantităţile însemnate de precipitaţii căzute în perioade scurte de
timp(150-200mm în 24 de ore), conduc la fenomene intense de eroziune, favorizate atât de
predispoziţia terenurilor ( dată de natura solurilor ) cât şi de modul defectuos de gospodărire al lor.
Exploatarea abuzivă a pajiştei ce deţine o pondere însemnată(18,2%) din suprafaţa bazinului ,
practicarea unui păşunat intensiv şi chiar extinderea lui în pădure duc la degradarea solurilor,
perturbarea dezvoltării normale a vegetaţiei până la eliminarea completă a acesteia cu consecinţe din
cele mai nefaste.
În concluzie, se apreciază că restabilirea echilibrului hidrologic în bazinetul studiat la nivelul
cerinţelor reclamate de protecţia eficientă, sigură şi permanentă a acumulării Săcele, precum şi a altor
obiective, impune următoarele acţiuni principale:
 amenajarea şi exploatarea raţională a pajiştilor din cuprinsul bazinului;
 reconsiderarea unor aspecte privitoare la gospodărirea fondului forestier, incluzând aici atât
problemele de silvicultură propriu-zisă, cât şi cele de exploatări forestiere;
 amenajarea albiilor torenţiale în vederea consolidării lor şi a diminuării transportului de aluviuni;

16
 CAP.II DEBITUL LICHID MAXIM DE VIITURĂ

2.1 Probabilităţile de depăşire

Potrivit normelor de proiectare în vigoare, debitele lichide maxime de viitură care sunt generate de
ploi torenţiale se stabilesc la următoarele două probabilităţi de depăşire:
1. Probabilitatea de calcul care corespunde condiţiilor normale de funcţionare a lucrărilor.
2. Probabilitatea de verificare care corespunde condiţiilor speciale de exploatare a lucrărilor.
In primul caz normativul nu admite producerea de avarii şi perturbaţii nici în funcţionarea
lucrărilor proiectate şi nici în funcţionarea obiectivelor de apărat.
In cel de-al doilea caz sunt admise unele avarii şi perturbaţii dar care fiind de mică importanţă pot
să fie remediate fără scoaterea din funcţiune a lucrărilor.
În ambele cazuri, adoprarea posibilităţii de depăşire se face în funcţie de categoria de importanţă a
obiectivelor periclitate de viiturile torenţiale şi de clasa de importanţă a lucrărilor pe care proiectantul le
propune în scopul apărări lor, iar această clasă se stabileşte la rîndul ei în funcţie de importanţa
economică şi socială a obiectivelor periclitate de viituri. Astfel, construcţiile hidrotehnice care sunt
aferente aşezărilor omeneşti (alimentări cu apă etc.) precum şi construcţiile care sunt aferente unor căi de
circulaţie publică (drumuri naţionale,etc.) sunt clasificate pe categorii de importanţă de către STAS 4273-
83.
Obiectivele cu specific forestier (drumurile forestiere) sunt clasificate de STAS 5576-88.
Obiectivele pereclitate de viitură, fiind în condiţiile de faţă cele precizate la punctul 1.8 din
proiect, încadrarea lor în cele două standarde menţionate mai sus precum şi în standardul referitor la
probabilitaţi s-a făcut în tabelul 3 prezentat pe pagina următoare.

2.2 Debitul maxim la probabilitatea de referinţă (p=1%)

2.2.1 Precizări metodologice

Metodologia elaborată în anul 1978 recomandă că pentru evaluarea debitului lichid maxim
probabil de viitură de probabilitate 1%, în profil de control (secţiunea de calcul ) al unui bazin hidrografic
torenţial să se aplice 2-3 metode de calcul dintre cele specificate în tabela 1 din lucrarea 8 (vezi
bibliografie).
În studiile preliminare ( studii de amplasament, studii de fundamentare a notei de comandă )
urmează să fie aplicate 2 metode, iar în proiectele de execuţie 2-3 metode în funcţie de clasa de importanţă
a lucrărilor proiectate.
Se subliniază însă obligativitatea ca în toate situaţiile, una din metodele aplicate să fie metoda de
calcul cu formula raţională - varianta 1.
 Încadrarea în standarde a obiectivelor periclitate de viituri
tab. 3
Obiectivele periclitate de viiturile torenţiale Importanţa Probabilităţile de depăşire ale debitului maxim (p
lucrărilor de %)
amenajare a Conform standardului Adoptate
Nr Incadrarea în Importanţa torenţilor In condiţii de De
. Denumirea specificările din STAS exploatare De verifi-
crt standard STAS Categ STAS Clas (tabel) Normale Speciale calcul care
. (tabel) . (tabel) a
1. Acumularea Săcele Alimentări cu apă
destinată alimentării pentru municipii cu 4273-83 4273-83 4068/2-82
cu apă potabilă şi peste 250 mii tabel 9 1 tabel 13 III tabel 1 2% 0,5%
industrială a locuitori
municipiului Braşov
2. Drumul Naţional 1A Construcţii 4273-83 3 4273-83 4068/2-82 2% 0,5%
Braşov-Văleni hidrotehnice pentru tabel 11 tabel 13 IV tabel 2 2% 0,5%
drumuri naţionale
3. Drumul auto Drum auto forestier 5576-88 4 4273-83 4068/2-82
forestier Valea principal cu trafic tabel 1 tabel 13 IV tabel 2 2% 0,5%
Zimbrului sub 50000 tone anual

Probabilităţile de depăşire ale debitului maxim adoptate sunt următoarele:

- probabilitatea de calcul 2%
- probabilitatea de verificare 0.5%
2.2.2 Formula raţională – varianta 1
1. Relaţia de calcul este:
Qmax.1% = 0,167 ⋅c ⋅i1% ⋅ F =0,167·0,25·2,82·27,365=3,22 m3/s
unde c - coeficientul de scurgere mediu pe bazin ;
i 1% - intensitatea medie a ploii de calcul de probabilitate 1%, având durată egală cu timpul de
concentrare a scurgerii în bazinul respectiv [mm/min];
F - suprafaţa bazinului hidrografic [ha];

2 .Timpul de concentrare al scurgerii din bazin:

Tc = Tv + Ta=5,88+2,74=8,62
Tv - timp de scurgere medie pe versant [min];
Ta - timp de scurgere mediu pe albia principală din bazin [min];

Termenii Tv şi Ta de mai sus se determină la rândul lor cu următoarele relaţii care sunt
recomandate de normativ:
Tv= 0.5
√ √
LV
√ IV
Lv – lungimea medie a versanţilor din bazin [m]
= 111 =5,88 [min]
√0 , 65
Iv - panta medie a versanţiilor din bazinul aferent fiecărei secţiuni de calcul (se poate lua
IvImed)
970
Ta = 0.00167⋅ =2,74 [min]
√ 0 ,355
La – lungimea albiei principale din bazin [m];
Ia – panta medie a albiei principale din bazin;

Prin urmare durata ploii de calcul va fi :

T = Tc = Tv + Ta =5,88+2,74=8,62 [min]

3. Intensitatea medie a ploii de calcul

Intensitatea medie a ploii de calcul se determină potrivit procedeului elaborat de Maria

Platagea în anul 1974. Potrivit acestui procedeu bazinul studiat se încadrează în una din cele 22 de
zone pluviale delimitate în cuprinsul ţării şi se folosesc valorile corespondente durată-
intensitate,obţinute de autoarea metodei prin diverse prelucrări.În cazul de faţă fiindcă bazinul studiat
se află în zona montană pluvială M4 valorile corespondente durată-intensitate pentru asigurări de 1%,
se prezintă după cum urmează:

T(min) 10 20 30
i(mm/min) 2,83 1,98 1,62

4. Coeficientul mediu de scurgere pe bazin se determină cu relaţia:

c = 1- cz - cI
cz - coeficientul retenţiei
cI - coeficientul infiltraţiei
Valorile celor doi coeficienţi se determină pe cale grafică utilizând diagramele date în
normativ.
Se va observa că:
— valorile coeficientului cz depinde de cuantumul ploii de calcul (H=i·T=2,82·8,62=24,30) şi
de categoriile hidrotehnice în care se încadrează terenurile din bazin.
— valorile lui cI se prognozează în funcţie de intensitatea medie a ploii de calcul şi textura
solului diferenţiată pe 4 categorii.
19
 Ţinând seama de cele arătate în proiect vom putea utiliza curba superioară (textura foarte
uşoară) pentru terenurile împădurite, şi cea de a doua curbă (textura uşoară) pentru terenurile ocupate
de pajiştile din bazin. Determinările coeficienţilor cz şi ci s-a facut pecategorii de teren, iar coeficientul
de scurgere pe întregul bazin (c), va rezulta în final ca o medie ponderată a coeficienţilor parţiali,
determinaţi pe categorii de teren.Modul de determinare al acestui coeficent este redat în tabelul
următor:
Calculul coeficientului de scurgere pe bazin
tab. 4
ci=1-czi-cIi
Specificaţii Pădure Pajişte
u.s.h.1 u.s.h.2 u.s.h.3 u.s.h.5 u.s.h.4
Fi (ha) 6,67 9,96 5,11 5,62
czi 0,43 0,49 0,30 0,23
cIi 0,37 0,37 0,37 0,33
ci 0,2 0,14 0,33 0,44
ci· Fi 1,33 1,39 1,68 2,47

c=
∑ c i ⋅ F i =0.25
F

5. Valoarea debitului maxim lichid va fi:

Qmax.1% = 0,167 ⋅c ⋅i1% ⋅ F =0,167  0,25  2,82  27,365=3,22 m3/s

2.2.3 Diagrama morfo –etalon

Diagrama morfo-etalon permite o prognoză expeditivă a debitului lichid maxim de viitură

având la bază o relaţie de tipul:
Qmax 1% = Kqmax 1%F=6.79 m3/s
Qmax 1%[m3/s] – debitul maxim corespunzator probabilităţii de referinţă (1%);
K - coeficient de corecţie care este dependent de zona pluvială în care se încadrează bazinul (K
= 1,000);
F - suprafaţa bazinetului [ha];
qmax1%[m3/sha] - debitul specific maxim la probabilitatea de referinţă. Acest debit se determină
în mod expeditiv folosind o diagramă care poarta denumirea de diagrama morfo-etalon. Prognoza ţine
seama de ordinul hidrografic al întregului bazin, de suprafaţă şi de coeficientul de scurgere mediu pe
bazin.
qmax1%=0.13 m3/sha

2.3 Debitul maxim la probabilitatea de calcul şi de verificare

Debitul maxim de altă probabilitate decât cel de probabilitate 1%, notat cu Q max,p% se obţine cu
formula: Qmax,p% = Kp%Qmax1%, unde:

Kp% - coeficient de trecere de la debitul maxim de probabilitate 1% la debitul de probabilitate p

%
Qmax,1% - debitul maxim de probabilitate 1%

Valoarea debitului maxim de probabilitate p=1% ce urmează să fie adoptat şi apoi introdus în
formula de calcul în vederea trecerii la debitele maxime de viitură de alte probabilităţi, este valoarea
cea mai mare obţinută prin una din metodele aplicate, cu condiţia să nu se depăşească cu mai mult de
20
30% debitul maxim calculat prin formula raţională varianta 1 (în proiectul de faţă este respectată
această condiţie).
În tabelul dat mai jos se prezintă atât debitul lichid maxim de viitură calculat prin cele trei
metode la probabilitatea de referinţă, cât şi debitele lichide maxime de viitură rezultate pentru
probabilităţile de calcul şi de verificare.

Adoptarea debitului lichid maxim probabil de viitură

tab. 5
Qmax (m3/s)
Nr.
Metoda aplicată de referinţă de calcul de verificare
Crt.
p=1% p=2% p=0,5%
1 Formula raţională 3,22
K2%=0.78 K0,5%=1.23
2 Diagrama morfo – etalon 3,28
Debitul lichid maxim probabil de viitură
3,28 2,55 4,03
adoptat

Prin urmare s-au găsit valorile:

-debitul maxim de calcul Qmax 2%=3,28 m3/s
-debitul maxim deverificare Qmax 0.5 %=4,03 m3/s

21
 CAP.III TRANSPORTUL DE ALUVIUNI

Pentru stabilirea soluţiei de amenajare a reţelei hidrografice torenţiale intreresează atât

transportul de aluviuni mediu anual cât şi transportul de aluviuni genert de o ploaie torenţială.

3.1. Transportul de aluviuni mediu anual

In proiectarea lucrărilor de amenajare a torenţilor, pentru calculul transportului mediu anual de

aluviuni s-a acreditat metoda propusă de R.Gaspar şi A.Apostol, metodă care este concepută pentru
specificul bazinelor torenţiale din ţara noastră şi care are la bază observaţii făcute în asemenea bazine.
Pentru o perioadă de timp relativ îndelungată, metoda Gaspar–Apostol permite evaluarea orientativă a
volumului mediu anual de aluviuni Wa [ m3/an ] care trece printr-o secţiune de calcul dată a unui bazin
hidrografic torenţial. Ea constă din relaţia:

Wa = Wav + Waa

Wav [m3/an] - volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea versanţilor
Waa [m3/an] - volumul mediu anual de aluviuni rezultate din erodarea albiilor

3.1.1.Transportul de aluviuni de pe versanţi

Pentru evaluarea cu caracter orientativ a volumului mediu anual de aluviuni

rezultate din erodarea versanţilor, autorii recomandă relaţia:

Wav=a ⋅b ⋅ √ I V ⋅ ∑ Fi ⋅ q1i =1,4 ⋅0,9 ⋅ √ 0,6504 ⋅ ∑ (6,67¿⋅0,1+9,96 ⋅ 0,2+5,11 ⋅ 0,5+5,62 ⋅ 1,2)¿=12,049

[m3/an]

a- coeficient adimensional cu valori între 0,7 şi 2,2 în funcţie de lungimea medie a versanţilor. Se
adoptă a = 1.4
b- coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe versanţi, în cazul când
aceştia sunt constituiţi dintr-o succesiune de terase sau au partea inferioară în pantă uşoară, condiţii
în care sedimentarea şi consolidarea locală a aluviunilor este posibilă. Pentru acest coeficient se
adoptă valoari între 0,5 şi 1,0. Se adoptă b = 0,9.
Iv - panta medie a versanţilor=0,6504
q1i - indicele speific de eroziune în suprafaţă al unei anumite categorii de teren din bazin (m3/an·ha).
Fi - suprafaţa în ha a categoriei de teren respective

Indici specifici de eroziune

qi m3/an*ha
1 2 3 4
0,1 0,2 0,5 1,2

3.1.2 Transportul de pe reţea

În scopul evaluării volumului mediu anual de aluviuni provenite din erodarea albilor W aa
[m /an], rezultate orientative se obţin prin aplicarea relaţiei:
3

√
W aa =b ⋅ ∑ ( Li ⋅q 2 i¿ )⋅ I a ¿ , unde:
i

b - coeficient adimensional de reducere a volumului de aluviuni antrenate de pe albie, ca urmare a

stocării unei anumite părţi din acest volum pe parcurs
22
b = 0,9
Li - lungimea sectoarelor reţelei hidrografice, dezvoltate în principal în depozite de aluviuni
neconsolidate, care pot fi uşor erodate, exprimată în km
q2i - indicele specific de eroziune în adâncime pe sectorul de lungime Li, în m3/an/km
Ia - panta medie a albiei principale pe sectorul de lungime Li
i - valoarea “etalon” a pantei albiilor de o anumită lăţime, avută în vedere la stabilirea valorilor
indicelui q2i-
i = 0,138
Waa= 0,9 ⋅ ∑ (0,706 ·145+ 0,650· 260¿)⋅
√ 0,355
0,138
¿ =390,77
Ia - panta medie a albiei principale pe sectorul de lungime Li
∑ Li = LI +LII = 1356
Pentru simplificare se admite că albiile de ordinul I luate împreună vor constitui un singur
sector a cărui lungime este LI şi că albia de ordinul II va constitui un alt sector având lungimea LII.
Vor fi luate în considerare următoarele precizări:
1. Pentru adoptarea diagramei care va permite prognoza indicelui q 2 se adoptă valori ale retenţiei
pe categorii de teren, iar apoi se face o medie ponderată la nivelul întregului bazin: Z =
∑ Z i ⋅ Fi
F

Indici de retenţie
Z1i m3/an*ha
1 2 3 4
17 15 12 4

Z=
∑ Z i ⋅ Fi = 17 ·6,67+15 · 9,96+12 ·5,11+ 4 · 5,62 =12,66 [mm]
F 27,365

Prin urmare folosim diagrama : 10<=Z<=15

2. Terenurile surse de eroziune de pe retea pot fi încadrate din punct de vedere granulometric
astfel:
- albii de ordinul I ;cu diametrul aluviunilor peste 7 cm;
- albii de ordinul II ;cu diametrul aluviunilor între 1 si 7 cm;
3. Latimea albiilor se poate diferentia in raport cu ordinul si suprafata întregului bazin:
- ordinul I: l1=0.10·F+1,5=0,10  27,365+1,5=4,23;
- ordinul II:l2=0.12·F+2,0=0,12  27,365+2,0=5,28;
Prin urmare transportul mediu anual de aluviuni pe hazinul hihrografic torenţial este :
Wa = Waa + Wav=390,77+12,049=402,81 [m3/an]
3.2 Transportul de aluviuni la o ploaie torenţială

Pentru evaluarea orientativă atransportului de aluviuni, normativul de proiectare în

vigoare recomandă aplicarea relaţiei:
Walp% = 50 b F ( P – Z – I )
Walp% - volumul de aluviuni transportate la ploaia având probabilitatea p% [m3]
b - coeficient adimensional ale cărui valori sunt în funcţie de panta generală a albiei
principale şi de procentul pe care-l ocupă terenurile excesiv degradate din suprafaţa totală a
bazinului,
P - înălţimea stratului de precipitaţii generate de ploaia având probabilitatea p% [mm]
Z - înălţimea stratului de precipitaţii reţinute de vegetaţie şi microdepresiunile terenului
[mm]
I - înălţimea stratului de precipitaţii infiltrate în sol la durata ploii de calcul [mm]
F - suprafaţa bazinului [km2]

23
 Pentru simplificare relaţia de mai sus va fi aplicată într-o variantă care se bazează pe
coeficientul de scurgere mediu pe bazin. În cazul probabilităţii de referinţă p=1%, vom avea relaţia:

Wal1% = 50 ⋅b ⋅ c ⋅F ⋅ H 1%

în care:
c - coeficientul de scurgere mediu pe bazin;
H1% - înălţimea ploii de calcul la probabilitatea de referinţă;
Se precizează că pentru adoptarea coeficientului b s-a considerat ca fiind excesiv degradate
numai terenurile de pe reţea. Pentru evaluarea suprafeţei acestor terenuri s-a ţinut seama de lungimea
reţelei hidrografice din bazin şi s-a luat în considerare lăţimile de albii diferenţiate pe ordine în tabloul
de mai jos:
Lăţimea albiilor (m)
F=27,365 ha; Ia=35,5%
Ordinul
I II
4,23 5,28

Wal1% = 50 ⋅b ⋅ c ⋅F ⋅ H 1%=50  11,06  0,25  0,27365  24,31 [m3]

Wal1%920 m3

Din considerente de simplificare, trecerea de la probabilitatea de referinţă (p=1%) la

probabilitatea de verificare (p=0,5%) care interesează în continuare, se face prin intermediul
coeficentului de corecţie K0,5%. Prin urmare volumul de aluviuni care ar putea fi antrenat din bazin în
urma unei ploi torenţiale a cărei probabilităţi de depăşire egală cu probabilitatea de verificare este
următorul:
Wal0,5%=K0,5%Wal1%=1,23  920=1131,6 [m3]

3.3 Volumul de aluviuni în aterisament

Proiectarea capacităţii funcţionale de retenţie în bazin se bazează pe cunoaşterea cantităţii de

aluviuni care se poate reine şi stoca sub formă de aterisament. În cazul de faţă aceast volum va fi
generat atât de transportul de aluviuni mediu anual, cât şi din transportul de aluviuni la o ploaie
asigurare.

a. Volumul provenit din transportul mediu anual de aluviuni

Pentru estimarea orientativă a volumului mediu anual de aluviuni care ar putea forma
aterisamente, R. Gaşpar şi A. Apostol recomandă la pante ale albiei de cel puţin 3% şi înălţimi ale
elevaţiei barajelor de până la 6 m, aplicarea formulei:
Waater = A ⋅ W av + B⋅W aa m3/an, în care:
Wav -volumul mediu anual de aluviuni provenit din erodarea versanţilor [m3/an]
Waa- volumul mediu anual de aluviuni provenit din erodarea albiilor [m3/an]
A şi B - coeficienţi tabelari în funcţie de diametrul aluviunilor care provin din erodarea
versanţilor şi respectiv a albiilor.
Întrucât în cazul de faţă lucrările hidrotehnice se vor amplasa pe albia de ordinul II unde φ =
1…7, coeficienţii de corecţie vor avea valorile:
A = 0,2
B = 0,6
Wa = A ⋅ W av + B⋅W aa=0,2  12,049 + 0,6 402,81=244,09 [m3/an.]
ater

b. Volumul provenit din transportul la o ploaie torenţială

24
 Pentru evaluarea orientativă a volumului de aluviuni generate în aterisament de o ploaie
torenţiale a cărei asigurare este p = 0.5%, se poate aplica relaţia:
ater.
W
W0.5ater = a ⋅W al0,5%,
Wa
în care termenii au fost precizaţi deja anterior.
ater.
Wa 0,5% 244,09
W0.5 ater
= ⋅W al = ⋅ 1131,6=¿685,71 [m3]
Wa 402,81

CAP. IV SOLUŢII TEHNICE DE AMENAJARE

Potrivit concepţiilor acreditate la ora actuală in amenajarea bazinelor hidrografice torentiale

soluţiile de amenajare trabuiesc stabilite si aplicate pe toată suprafata bazinului , de la cumpăna apelor
până la confluienţa cu colectorul.

4.1 Măsuri şi lucrări pe versanţii bazinului

Ţinând seama de condiţiile naturale şi social economice în care s-au declanşat procesele
torenţiale precum şi de dinamica probabilă a dezvoltării acestor procese, soluţiile tehnice de amenajare
pe versanţii bazinului vor fi diferenţiate în raport cu: natura folosinţei, natura şi structura vegetaţiei,
natura şi intensitatea fenomenului de degradare.
În prezent nefiind posibile şi nici necesare restructurări de folosinţă prin măsurile şi lucrările
preconizate pe versanţii bazinului vom urmări obiectivele:
1. Îmbunătăţirea structurii arboretelor îndeosebi sub raportul compoziţiei, consistenţeii, etajarii şi
al însuşirilor calitative ale arboretelor astfel încât pădurile din bazinul studiat (u.s.: 1,2,3) să poată
îndeplini în condiţii mai bune funcţiile de protecţie atribuite de amenajament.
2. Refacerea şi îmbunătăţirea calităţii covorului vegetal din cuprinsul pajiştilor (u.s4) precum şi
expluatarea raţională a lor astfel încât protecţia hidrologică şi antierozională a terenurilor să se
amelioreze în viitor.

4.1.1 Măsuri şi lucrări pentru ameliorarea hidrologică şi antierozională a pădurilor

Deoarece regularizează în cel mai înalt grad scurgerea pluvială şi întrucât stabilizează,
ameliorează şi protejează solul, pădurea constituie mijlocul cel mai important, complet şi definitiv
pentru combaterea torenţialităţii unui bazin şi implicit pentru redresarea regimului hidrologic din
cuprinsul lui.
Cum în cazul de faţă protecţia hidrologică şi antierozională are caracter prioritar, iar arboretele
cu eficienţă hidrologică mijlocie şi scăzută (B+C+D) ocupă împreună un procent însemnat din
suprafaţa bazinului 70% prin procesul de elaborare al aplicării amenajamentului vor fi promovate acele
măsuri şi lucrări silviculturae care să conducă către realizarea unor structuri cât mai adecvate funcţiei
hidrologice şi antierozionale prioritară in cazul de faţă.Obiectivul amintit esre cu atât mai important cu
cât toate arboretele din bazinul studiat sunt încadrate in grupa I (păduri cu funcţii speciale), subgrupa
1.1 (păduri cu funcţie de protecţie a apelor),categoria funcţională I.1.b.(păduri situate pe versanţii
direcţi ai unui lac de acumulare). Tipul de categorii strocturale este TIII.
Ţinând seama de situaţiile avute în vedere se impun următoarele aspecte:
a. Măsuri silvotehnice ce se pretează a fi aplicate arboretelor din bazin
Din acest punct de vedere considerăm util să propunem următoarele:
-reanalizarea tratamentelor adoptate în pădurile din bazin. Pe această linie considerăm oportun să
sugerăm încadrarea tuturor arboretelor pluriene neparcurse cu prima tăiere în subunităţi de codru
grădinărit şi deci, aplicarea acestui tratament pe scară mare
-să se menţină prevederea amenajamentului de a se constitui subunităţi de protecţie absolută, în care să
nu se aplice tratamente, dar suprafaţa acestora să crească şi să cuprindă staţiunile de versanţi cu pante
de peste 35
25
-în aplicarea tratamentului tăierilor succesive şi combinate să se interzică cu desăvârşire executarea
tăierii definitive în parchetele neregenerate, astfel încât terenul să nu rămână complet sau aproape
complet dezgolit. În acest sens, apare foarte important ca tăierile de insămânţare să fie executate numai
în anii de fructificaţie abundentă şi în conformitate cu doctrina tratamentelor, iar tăierea definitivă
numai după ce seminţişul a pus integral şi definitiv stăpânire pe sol
-tot în legatură cu instaurarea unei gospodăriri mai judicioase şi care să asigure o mai eficientă
protecţie, considerăm oportună reducerea cotelor de tăieri sub posibilitatea fixată prin amenajament şi
respectarea riguroasă a amplasării masei lemnoase, a mărimii parchetelor, a timpului de revenire cu
tăieri în parchete alăturate, în conformitate cu tehnica tratamentelor şi cu prevederile instrucţiunilor în
vigoare
-amânarea tăierilor definitive în parchetele neregenerate, ca şi în cele în care semintişurile existente au
devenit neutilizabile
-executarea lucrărilor de completare a regenerării, atât înainte de executarea tăierii definitive, cât şi
după aceasta, urmărindu-se ca solul să fie în permanenţă acoperit cu vegetaţie
-în cazul lucrărilor de substituire, pentru a nu se întrerupe deloc funcţia de protecţie, este necesar să se
evite executarea tăierilor rase de substituire; în locul lor se propun lucrări de substituire sub masiv, în
benzi sau coridoare
-în legătură cu reţeaua instalaţiilor de transport, opinăm pentru evitarea execuţiei drumurilor de vale şi
extinderea reţelei de drumuri pe versant
-evitarea, pe cât posibil, a folosirii tractoarelor în procesul tehnologic de colectare a masei lemnoase.
Funicularele care recoltează arborii prin suspendare sunt preferate în pădurile cu rol deodebit de
protecţie
-adoptarea a trei tăieri în cazul aplicării tratamentelor cu regenerare sub masiv, astfel încât tăierile să
fie mai închise şi deci, diminuarea rolului protector mai slab resimţită
-împădurirea golurilor, mai ales către şi deasupra limitei superioare actuale a pădurii şi mai ales unde
eroziunea a fost mai activă; în astfel de situaţii, lucrările trebuie să se execute pe benzi care să
avanseze treptat până la limita naturală a pădurii
b. Lucrări de împădurire necesare pentru a asigura continuitate funcţiilor de protecţie în bazin
Lucrările de împădurire prezintă următoarele caracteristici:.
-realizarea de completări prin plantaţii în parchete parcurse cu tăieri de regenerare naturală
-supuse tratamentelor bazate pe regenerare sub adăpost, anual rămîn suprafeţe însemnate incomplet
regenerate natural, care necesită lucrări de completare
-lucrările de împădurire ce se execută în amestecurile de fag cu răşinoase, în funcţie de calitatea
regenerărilor, în cazul în care seminşişul natural utilizabil este instalat în proporţie ridicată de formula
de împădurire, problema se rezolvă relativ simplu prin completarea cu puieţi de răşinoase a porţiunilor
neregenerate
-condiţiile de vegetaţie sunt bune în cazul lucrărilor de împădurire cu Mo şi Br
-prin lucrările de împădurire se urmăreşte realizarea unei capacităţi ridicate de protecţie a mediului
înconjurător

c. Măsuri privind aplicarea operaţiunilor culturale la arboretele din bazin

Operaţiunile culturale sunt şi trebuie concepute şi aplicate ca un sistem complex şi unitar de
intervenţii în toate arboretele începând de la constituirea stării de masiv şi până la cca 20 de ani înainte
de exploatare. Importanţa acestor lucrări decurge în primul rând din faptul că pădurile care reclamă
acest gen de intervenţii ocupă peste 30 % din suprafaţa fondului forestier. Pe această linie, propunem
ca în viitor să se aibă în vedere următoarele măsuri:
- elaborarea unui studiu analitic, bazat pe analize atente pe teren, privind stabilirea pe natură de
lucrări a volumului real al intervenţiilor. In acest scop, este necesar să se procedeze la proiectarea
anuală a operaţiunilor culturale
- executarea operaţiunilor culturale (degajări, curăţiri, rărituri), în subunităţile de codru regulat,
indiferent dacă arboretele care reclamă sunt sau nu accesibile şi dacă rezultă sau nu material
valorificabil. In acest sens, este necesar să se ceară derogări de la prevederile oficiale privind

26
 executare curăţirilor şi răriturilor doar în arborete accesibile (executarea de rărituri în unitatea
staţională hidrografică )
- executarea tăierilor de igienă în subunitatea de protecţie absolută, pentru instaurarea şi menţinerea
unei stări fitosanitare cât mai bune
- în subunităţile de codru grădinărit, indiferet dacă se execută tăieri grădinărite sau de transformare
spre grădinărit, odată cu punerea în valoare a masei lemnoase trebuie să se aibă în vedere şi să se
soluţioneze şi obiectivele operaţiunilor culturale
- pentru a servi cât mai bine interesele unei gospodării raţionale şi judicioase, aşa cum pretind noile
funcţiuni atribuite, va fi necesar să se majoreze suprafaţa parcursă anual cu operaţiuni culturale
d. Alte măsuri
Alte măsuri de gospodarire a pădurilor cu rol hidrologic şi antierozional :
-interzicerea păşunatului in pădure,
-întărirea rezistenţei arboretelor la vânt, zăpadă, boli şi dăunători, etc.

Pornind de la aceste considerente se va ajunge şi la o etapizare normală a lucrărilor silvotehnice

propuse. Un important progres pe această linie se va realiza prin elaborarea unor proiecte de amenajare
complexă, privind întregul sistem de intervenţii ce trebuie executate an de an, pentru instaurarea unei
gospodăriri judicioase. Aceste proiecte pot integra atât lucrările de amenajare a torenţilor, cât şi
întregul sistem de intervenţii silvotehnice reclamate de natura şi starea pădurilor.

4.1.2 Măsuri şi lucrări pentru ameliorarea hidrologică şi antierozională a pajiştilor din bazin
Pentru alegerea şi aplicarea soluţiilor de amenajare se va ţine seama pe de o parte de valoarea
hidrologică şi antierozională scăzută a pajiştilor din bazin iar pe de altă parte de faptul că aceste
formaţiuni vegetale se extind în cazul de faţă pe terenuri ce prezintă pericol de accentuare a eroziunii
în viitor.Din acest motiv vom avea în vedere aplicarea următoarelor categorii de măsuri şi lucrări:
a. Supraînsămânţări cu amestecuri de ierburi pe pajiştile din bazin
Pajiştile din bazin apreciate ca terenuri cu eroziune puternică şi pericol de accentuare a eroziunii
urmează să facă obiectul acţiunii de supraînsămânţare cu amestecuri de ierburi perene.
Se recomandă pentru aceste terenuri , în vederea obţinerii unor producţii de masă verde de circa
12 t/ha ,următorul amestec de ierburi perene: Festuca rubra (20 kg/ha), Phleum pratense (10 kg/ha) ,
trifoi alb (5 kg/ha).
Observaţie:Nu sunt recomandate fertilizări cu îngrăşăminte chimice datorită pericolului de a fi
poluate apele din lac.
b. Organizarea şi proiectarea păşunatului raţional
Din acest punct de vedere, trebuie respectate următoarele reguli:
- in fiecare an, păşunatul se va face conform unei anumite succesiuni, stabilite de la început şi care
trebuie respectată în toate ciclurile de păşunat
- după terminarea păşunatului într-o parcelă, se vor cosi resturile neconsumate pentru a înlătura
neuniformitatea vegetaţiei păşunii şi scăderea gradului de comestibilitate a ierbii
- păşunatul va începe când plantele au crescut de 12-15 cm, şi se va continua până ce iarba ajunge în
faza de maturitate, după care se va cosi pentru fân, masă verde sau siloz
- se va evita păşunatul pe timp ploios sau când solul este prea umed pentru a evita degradarea
păşunii
Păşunatul se va organiza în patru cicluri de exploatare de câte 35 - 40 zile (în total 140-160
zile, perioada de practicare a păşunatului înscriindu-se, în general, în intervalul 10 mai-15 septembrie.
Ea poate începe însă, mai devreme sau mai târziu în funcţie de starea vremii.

4.2 Lucrări pe reţeaua torenţială din bazin

Dinamica de dezvoltare a proceselor torenţiale din bazinet, corelate şi cu amplasarea terenurilor

surse de aluviuni precum şi cu natura şi importanţa obiectivelor periclitate justifică necesitatea şi
oportunitatea intervenţiei cu lucrări hidrotehnice pe reţeaua torenţială din bazin. Aceste lucrări vor
suplini într-o primă etapă efectul măsurilor şi lucrărilor proiectate şi aplicate pe versanţi, iar apoi vor
completa acest efect.
27
 Dat fiind importanţa şi poziţia obiectivelor periclitate, vom propune ca soluţia de amenajare a
reţelei torenţiale din bazin să cuprindă un sistem de mai multe lucrări hidrotehnice transversale(baraje),
prima dintre acestea fiind racordată în aval cu un canal.
Pentru amplificarea efectului hidrologic şi antierozional toate lucrǎrile hidrotehnice din acest
sistem vor fi îmbinate pritr-o bogatǎ vegetaţie forestierǎ ce se va instala pe terenurile sursǎ de aluviuni
de pe patul albiei şi de pe cele douǎ maluri aferente ei.

4.2.1. Proiectarea lucrărilor hidrotehnice transversale (baraje)

Funcţiunile pe care le vor îndeplini aceste lucrări constau din:

 regularizarea şi consolidarea albiei principale pe tronsorul ei inferior ce va fi acoperit de lucrǎri
 atenuarea viiturilor ce se produc în bazin şi retenţia aluviunilor grosiere transportate de viituri
 crearea de condiţii favorabile pentru instalarea vegetaţiei forestiere, atât pe aterisamentele create
între lucrări cât şi pe terenurile surse de aluviuni de pe malurile cu diferite degradări.
Elementele care intervin în procesul de proiectare al barajelor sunt cele specificate şi detaliate
mai jos:
1. Perioada de amenajare (de revenire cu noi lucrări).
Se adoptă egală cu N=5-10 ani şi se admite că în acest interval de timp se va
produce o ploaie torenţială a cărei asigurare este de p = 0,5%.În cazul de faţă se va lua N=5 ani.
2.Prin urmare în cei N=5 ani ai perioadei de amenajare,volumul de aluviuni capabil de a forma de
aterisament va fi:
Water5ani = N ⋅W aater +W 0,5% ater =5 244,09+685,71=1906,16 [m3]
3.Panta probabilă de aşezare a aluviunilor în aterisament (iat )
Aceasta se calculeazǎ cu o formulǎ stabilitǎ de cǎtre doctor inginer R. Gaspar prin stubiul a
peste 200 aterisamente din diferite zone ale ţǎrii.
iat=0,1·Ia· (Wa:F)0,2:(l+10)0,04=
=0,1 20,8  (402,81:27,365)0,2:(5,28+10)0,04=
=0,1·20,8·1,71:1,11=3,20
Ia-panta albiei în zona de amplasare a lucrǎrilor;
Wa-transportul de aluviuni mediu anual
F-suprafaţa[ha]
l-lǎţimea albiei în zona de amplasare a lucrǎrilor

4. Capacitatea de retenţie a unui singur baraj.Numărul, înălţimea şi amplasarea barajului

Pentru examinarea variantelor soluţiilor de proiectare, aspectele de mai sus vor fi abordate şi
studiate în planşa nr.2, astfel:
a.Se prezintă profilul longitudinal al albiei principale din bazin dar numai pe tronsonul ei
inferior amplasând primul pichet la confluenţa cu pârâul colector.
b.Se consideră şi reprezintă profilul transversal mediu pentru albia de pe acest sector. Pentru
simplificarea soluţiei de proiectare se va admite că acest profil este trapezoidal şi că lăţimea lui la
bază (b) este egală cu lăţimea patului albiei recomandat anterior pentru reţeaua de ordinul II.
Unghiul de taluz al malului va fi definit în felul următor : m=ctg=0.75+Iv, în care :
-Iv este panta medie a versanţilor din bazin
m=ctg=0.75+Iv=0.75+0.650=1,40
c.În tabelul constituit în câmpul profilului longitudinal, se studiază variaţia capacităţii de
retenţie a unui singur baraj în funcţie de înălţimea utilă Ym luată cu valori descrescătoare de la 5,0 la
3,0 m. Calculul volumului de aterisament se face cu relaţia :
y m2
Wat = ⋅ ( 3⋅ b+2 ⋅ m̄⋅Ym )
6 ( i a−i at )
Ym- înălţimea utilă a barajului [m]
b - lăţimea patului albiei în zona de formare a aterisamentului [m]
m = ctg - coeficientul mediu de taluz al malurilor albiei
ia = tga - panta albiei
28
iat = tgat – panta aterisamentului (panta medie probabilă de aşezare a aluviunilor în aterisament)
Pentru ia din formula de mai sus nu se va lua panta medie a albiei ci panta medie pe sectorul inferior
delimitat de primele două curbe de nivel (în acest sector vor fi amplasate primele lucrări).

b=5,28 ia=20,8% 2m=2.8 iat=3,2% 5 ani

2 W ater
Y m 3b+2m 
Ym Ym2 ia-iat 6(ia-iat) 3b 2m  Ym Wat W at
6(i a−i at ) Ym
3.0 9.00 0,176 1,056 8,52 15,84 8,4 24,24 207 9,20
12.2
3.5 0,176 1,056 11,60 15,84 9,8 25,64 297 6,41
5
16.0
4.0 0,176 1,056 15,15 15,84 11,2 27,04 410 4,64
0
20,2 15,84
4.5 0,176 1,056 19,17 12,6 28,44 545 3,49
5
25.0 15,84
5.0 0,176 1,056 23,67 14 29,84 706 2,69
0
4.9 24.1 0,176 1,056 22,82 15,84 13,72 29,56 675 2,82
23.0 15,84
4.8 0,176 1,056 21,81 13,44 29,28 639 2,98
4

d.În coloana finală a tabelului de mai sus se determina numărul de baraje de o anumită înălţime
Ym care asigură retenţia volumului de aluviuni precizată la punctul 2.
e.Se adoptă înălţimea Ym = 4,8 m ca înălţime de proiectare. Din considerente de simplificare,
această înălţime se va păstra constantă pentru toate barajele din sistem.
f.Barajele cu înălţimea Ym adoptată, se amplasează şi se reprezinta schematic pe profilul
longitudinal, începând din pichetul nr.2 ce coincide cu secţiunea pentru care s-a calculatdebitele
lichide maxime şi transportul de aluviuni.
Principiul urmarit în cazul amplasării este acela al susţinerii reciproce al lucrărilor astfel încât
la data colmatării lor aterisamentele create să acopere integral tronsoanele dintre lucrări.
Poziţia fiecărei lucrări din sistem este determinată de înălţimea lucrării situate imediat în aval
de panta longitudinală a albiei în zona de formare a aterisamentului natural şi panta probabilă de
aşezare a aluviunilor în aterisament. Întrucât toate lucrările proiectate vor fi prevăzute cu disipator
(radier) se va lua în considerare relaţia:
L r= 2·Ym=2·4,8=9.6 m
Lr - lungimea radierului
Ym-înalţimea utilă a fiecărei lucrări
Soluţia obţinută în ceea ce priveşte amplasarea lucrărilor este ceea precizată în planşa 2.

5. Adâncimea de fundare
Potrivit normativului de proiectare această adâncime (Yf) se diferenţiază în raport cu înălţimea
utilă a lucrării transversale(Ym), ţinîndu-se seama şi de faptul dacă această lucrare este prevăzută sau
nu cu radier. Pentru cazul de faţă vom aplica relaţia :
Yf = 1,0+0,2 (Ym-0,2)=1,0+0,2  (4,8-0,2)=1.92 [m]

29
 Observaţie importantă: Valoarea Yf stabilită mai sus poate fi majorată în cazul în care datorită
pantei mari există riscul ca fundaţia să fie dezgolită pe paramentul din aval. Pentru a înlătura acest risc
este necesară respectarea condiţiei:
Y f ≥ Y î+Y m ⋅i a [m]
Yî -adâncimea maximă de îngheţ (1,0m)
ia - panta albiei în aval de primul baraj

6. Adâncimea de încastrare
Se adoptă în funcţie de natura litologică a terenului şi de gradul de instabilitate a taluzului de mal.
Pentru cazul studiat în proiect vom adopta o adâncime de încastrare d=0,5+0,2·Ym=0,5+0,96 =1.46
[m].

7. Tipul de baraj şi materialul de construcţie

Barajele adoptate în proiect sunt baraje trapezoidale cu fruct mărit, ()≥0,3, dimensionate în
ipoteza dezvoltării de eforturi de întindere pe paramentul din amonte al acestei lucrari.
Propunem construirea acestor baraje din zidărie de piatră cu mortar de ciment, având în vedere
că această soluţie constructivă poate asigura o rezistenţă sporită la şocuri, vibraţii şi eroziuni. Piatra
necesară pentru construcţie se poate procura chiar din cuprinsul bazinului Tărlung,spre exemplu Valea
Babarunca unde există cel mai mare bloc de calcar din întregul bazin (cca.100000 m 3 ),accesibil la
drum auto forestier .

4.2.2. Canalul de evacuare

Dacă este bine conceput, proiectat şi amplasat şi dacă e întreţinut în mod regulat, canalul de
evacuare a apelor din viitură poate îndeplini următoarele functoarele funcţii:
1. Regularizarea şi consolidarea albiei torenţiale în zona în care acesta este amplasat
2. Evacuarea şi tranzitarea dirijată a apelor de viitură în scopul apărări imediate a obiectivelor
interceptate sau periclitate de viituri.
3. Refacerea peisajului local degradat de viiturile ce s-au produs anterior
În cazul de faţă canalul de evacuare se va amplasa în regiunea conului de dejecţie ( între
picheţii 1 şi 2 ) şi va avea lungimea în plan de 33.25 m şi o panta longitudinală adoptată în felul
următor:
ic = 0.5·i1-2=0.5·9,3=4,65 ≈ 5%, unde i1-2 reprezintă panta talvegului natural între picheţii
1 şi 2 .
Se va proiecta un canal prevăzut cu trepte de cădere, având secţiunea trapezoidală optimă din
punct de vedere hidraulic. Execuţia lucrării va fi făcută tot din zidărie de piatră cu mortar de ciment.
Pentru a mări efectul estetic şi decorativ al amenajării, în acele zone limitrofe ale canalului vor fi
prevăzute înierbări şi va fi propusă o plantaţie forestieră în alineament.
Toate detaliile constructive ale lucrării sunt prezentate în planşa nr.4.

4.2.3. Împăduriri pe reţeaua torenţială din bazin

Atât terenurile surse de aluviuni de pe mal cât şi depozitele torenţiale de pe reţea prezintă
condiţii staţionale foarte eterogene astfel încât instalarea sau reinstalarea vegetaţiei forestiere
constituie o operaţie extrem de dificilă,uneori chiar imposibilă dacă nu se apelează la executarea
prealabilă a unor lucrări de consolidare .
Datorită instabilitaţii accentuate a taluzurilor dar şi datorită forţei distructive a apei ce se scurge
pe reţeaua hidrografică nu pot fi instalate în aceste condiţii decât culturi forestiere de tip provizoriu
care să fie alcătuite din specii rustice capabile să reziste la condiţi de instabilitate pronunţată a
terenului,la dezrădăcinări temporare şi la acoperiri parţiale cu materiale de sol şi rocă.O consolodare
eficientă a acestor terenuri poate rezulta dacă sunt luate în considerare specii forestiere rapid
crescătoare şi care posedă o capacitate sporită de drajonare şi lăstărire.

30
 Pentru stabilirea unor soluţiilor tehnice de împădurire diferenţiate ,pe maluri şi pe depozite de
pe reţea ( specii , compoziţie , scemă de împădurire , procedee de plantare,tehnica de pregătire a
terenului şi a solului),vor fi avute în vedere criteriile genetice şi staţionale care sunt precizate in
îndrumările tehnice de specialitate (C.Traci 1981).
Astfel,în cazul terenurilor degradate de pe malurile terenurilor torenţiale ,criteriile de cartare ţin
seama de subzona de vegetaţie ,natura substratului litologic,gradul de stabilizare al taluzurilor de mal
şi modul de formare al taluzurilor de mal (predominant în sol sau predominant în rocă).Încadrarea în
funcţie de aceste criiterii ne conduce în cazul de faţă la următorul tip de staţiune : RC3rn.
 R – terenuri ravenate
 C – subzona fagului şi amestecului de fag cu răşinoase
 3 – alternanţe de gresii, marne, argile, şisturi argiloase
 r – soluri predominante în rocă
 n – terenuri nestabilizate
În cazul depozitelor de aluviuni de pe reţea şi con criteriile menţionate anterior au în vedere:
subzona de vegetaţie, compoziţia granulometrică a depozitului,grosimea, troficitatea şi umiditatea
depozitului.Considerarea acestor criterii ne conduce în cazul de faţa la următorul tip de staţiune: AC2.
 A – terenuri cu aluviuni
 C – staţiuni din subzonele fagului şi amestecului de fag cu răşinoase
 2 – aluviuni predominant grosiere
Pentru ambele tipuri de staţiuni identificate, îndrumările tehnice recomandă soluţiile tehnice de
împădurire(specii, compoziţii şi tehnici de împădurire), atât pentru taluzurile terenurilor ravenate (cu
care se pot asimila malurile albiilor torenţiale ) cât şi pentru aterisamentele lucrărilor hidrotehnice
transversale şi conurile de dejecţie ale torenţilor.
1. În cazul malurilor,soluţia tehnică pentru împădurire este condiţionată de natura
taluzurilor ,tipul de staţiune. Pentru terenurile ravenate de pe malurile albiilor torenţiale, specia pentru
consolidare este aninul alb(Alnus incana), care se adaptează foarte bine condiţiilor climatice şi
pedologice din acest bazinet. Acesta va fi plantat în cultură pură(100% An.a) cu un număr de 10000
puieţi/ha. Procedeul de plantare este cel în despicătură. Schema de împădurire este 1x1 m.
2. Pentru împădurirea depozitelor de pe reţea şi a conului de dejecţie se va folosi An.a , cultură
pură, cu un număr de 4000 puieţi/ha. Procedeul de plantare este cel în gropi mari 50x50x50 cm cu
pământ vegetal de împrumut. Schema de împădurire este 2,5x1 m.
Suprafeţele de împădurit se vor evalua după cum urmează:
1) În cazul conului de dejecţie cu ajutorul planului de situaţie
2) În cazul aterisamentelor ce vor fi create de lucrările transversale cu ajutorul profilului
longitudinal şi al planşei barajului .Se va păstra liber culoarul central al albiei pe o deschidere egala
cu deschiderea la partea superioară a deversorului.

31
 CAP. V BREVIAR DE CALCULE

5.1 Calculul barajelor

Întrucât înălţimea totală Y nu variază de la un baraj la altul, va fi detaliată soluţia de proiectare

numai pentru primul baraj din sistemul hidrotehnic, adica pentru barajul de priză.Indicativul acestui
baraj este 2 M 4.6 .

5.1.1 Calculul deversorului

Potrivit normativului de proiectare în vigoare deversoarele barajelor care funcţioneaza ca prize
de canale,se dimensionează în mod acoperitor,adică luând în considerare debitul lichid maxim care
corespunde probabilităţii de verificare (p = 0,5%). În cazul de faţa acest debit are valoarea de:
Q = Qmax.0,5% = 6.08 m3/s
Se consideră pentru proiectare un deversor de formă trapezoidală, având umerii înclinaţi la
45. Elementele de calcul sunt prezentate în figura următoare:

În cazul de faţă avem de-a face cu un deversor ce prezintă contracţie laterală,iar pentru calcul
va fi aplicată formula:
3
Q = 1,77 ⋅ ( b ⋅ ε + 0,8⋅ H ) ⋅ H 2
o

32
Q [m3/s] – debitul maxim lichid ce trebuie evacuat de deversor
b [m] - lungimea crestei deversorului
 - coeficientul contracţiei laterale
H [m] - sarcina în deversor
H0 [m] -sarcina totală a deversorului
Pentru aceasta din urmă, vom avea:

α 0 ⋅V 02
H0 = H + ,
2⋅g
unde :

0 - coeficientul lui Coriollis ; 0 = 1,1;

g – acceleraţia gravitaţională; g =9.8;
V0 - viteza de acces a apelor în deversor [m/s]
Aceasta din urma se va lua în cazul de faţă cu valoarea:V0 =1,0 m/s.
Din considerente de ordin economic (reducerea volumului barajului şi înscrierea acestuia în
topografia văii cu un volum cât mai redus de săpătură ) valorile b şi H care definesc geometria
deversorului vor fi alese cu respectarea următoarelor condiţii:
1.Sarcina H a deversorului să aibă valoarea cea mai mică posibilă în condiţiile date fără ca ea
să coboare sub 0,5 m .

2.Deschiderea deversorului la partea superioară (b+2H) să nu depăşească lăţimea patului albiei

în zona de amplasare a barajului ,adică 8.27 m.
Pentru găsirea unei soluţii care se apropie de soluţia optimă din punct de vedere economic în
tabelul dat mai jos sunt examinate mai multe variante de proiectare şi s-a luat decizia în ceea ce
priveşte soluţia ce va fi aplicată în cazul de faţă:

b=
( Q
1.77 ⋅ H 0
3 /2
)
−0.8 ⋅ H ⋅
1
¿ε
¿
Q = 6.08 m3/s V0 = 1.4 m/s 0V02/2g =0.11 0 = 1.1  = 0.9
H H0 b b + 2H Lăţimea Soluţia
H03/2
[m] [m] [m] [m] albiei [m] adoptată
0.5 0.61 0.48 5.81 6.81 b = 1.92 m
0.9 1.01 1.02 2.93 4.73 6.23
H=1m
1.0 1.11 1.17 1.92 3.92

Se adoptă o valoare b=1.92 m căreia îi corespunde o valoare H=1.0 m

5.1.2 Calculul static al barajului

Potrivit prevederilor normativelor de proiectare se consideră un tronson de baraj cu lungimea

de 1m,tronsonul e amplasat în zona deversată. Întrucât secţiunea transversală este trapezoidală,
33
calculul static al barajului se reduce de la o problemă în spaţiu la una în plan , se reduce la calculul
profilului trapezoidal al barajului.Prin urmare vafi prezentat în continuare schema de sarcini şi vor fi
efectuate calcule de dimensionare şi verificare.

5.1.2.1 Schema de sarcini

Fiind vorba de un baraj trapezoidal cu fruct mărit, acesta se va dimensionă în mod acoperitor
adică în ipoteza în care presiunea apei şi a aluviunilor submersate se exercită pe întreaga înălţime a
paramentului amonte al barajului.Sarcina în deversor este în cazul de faţă H>0.Detalierea forţelor din
acestă schemă care constituie cazul curent în proiectare se prezintă în cele ce urmează:

Schema de sarcini

5.1.2.2 Calculul de dimensionare

a. Metoda şi ecuaţia de dimensionare

34
 Pentru dimensionarea barajelor trapezoidale cu fruct mărit se aplică în mod curent o metodă de
dimensionare care este bazată pe expresia coeficientului de stabilitate la răsturnare (metoda K R). Pentru
schema de sarcini care a fost adoptată s-a dedus următoarea ecuaţie adimensională în :
2+3 ⋅a ⋅ λ+1,5 ⋅a −0,5⋅ K R ⋅γ ⋅ ( 1+3 ⋅ H )−0,5⋅ K R ⋅γ ps= 0 ,în care :
2
' ' n ' ' n '

 - fructul parametrului aval al barajului

a
a’ = = 0.1080 -grosimea relativă la coronament a barajului
Y
H
H’ = = 0.154 -sarcina relativă a deversorului
Y
γ
’ = γ = 0,4 -greutatea specifică relativă a apei
z
γ ps ⋅ λ a
’ps= =0,154 -greutatea specifică relativă a pământului submersat
γz
Alte notaţii şi semnificaţiile lor:
Y = Ym+Yf = 5.3+2.02=6,48 m -înălţimea totală a barajului în zona submersată
H = 1.0 m -sarcina în deversor
a = 0.7 m -grosimea barajului la coronament în zona deversată.
Se adoptă funcţie de Y şi H ,aplicând formula:
a=0.45+0.1·H+0.02·Y=0.45+0.1·1.0+0.02·4.6=0.68.
Astfel se adoptă a=0,70 m.
 = 10 kN/m 3
- greutatea volumetrică a apei
ps =16.5*(1-n) = 16.5*(1-0,3) = 11,55 kN/m3
-greutatea specifică a pământului submersat
n – coeficient de porozitate (n = 0,3),
a = tg2(45-/2) = tg2 (450-150) = tg2300 = 0,33
-coeficient de împingere activă a pământului submersat
 =30 0
- unghiul de frecare interioară
z = 25 kN/m 3
– greutatea volumetrică a zidăriei cu mortar
KRn = 1,20 – coeficient de siguranţă admisibil la răsturnare (se adoptă în funcţie de
schema de sarcini considerată în proiectare şi de categoria de
importanţă a lucrărilor proiectate).Clasa de importanţă este III.

b.Ecuaţia de gradul doi în  şi rezolvarea ei:

Se formează şi se rezolvă ecuaţia de mai sus adoptându-se soluţia pozitivă pentru .
2+3 ⋅a' ⋅ λ+1,5 ⋅a ' −0,5⋅ K Rn ⋅γ ' ⋅ ( 1+3 ⋅ H ' )−0,5⋅ K Rn ⋅γ ' ps= 0
2

2+ 3  0.1080   + 1,5  0.10802 – 0,5  1,20  0,4  (1 + 3  0,154) – 0,5  1,20  0,154 = 0
2 + 0,324 ·  ̶ 0.4258= 0
Δ=b2-4ac=0.3242-4·1·(-0.4258)=1.8082
1-2= ( -b± Δ0.5)/2a= (-0.324 ±1.80820.5)/2·1 ; >0 ;
 = 0.5104
c.Lăţimea barajului la talpa fundaţiei
Cu fructul  de mai sus se poate calcula lăţimea barajului la nivelul inferior al fundaţiei:
b = a +λ·Y = 0.7+0.5104·6.48=4.0074≈ 4 m .
Se adoptă b = 4 m .
Barajul de priză

35
5.1.2.3 Calculul de verificare

Se întocmeşte un tablou al forţelor, al braţelor şi al momentelor forţelor în schema de

sarcini.Fiindcă metoda de dimensionare se bazează pe coeficientul de stabilitate la răsturnare,se vor
calcula momentele forţelor faţă de punctul A (extremitatea aval a tălpii barajului).

Nr. Forţe Braţe Momente

Crt. [kN] [m] [kN·m]
1 G1 = z a Y = 113.4 LG1 = a/2+Y = 3.6574 MG1 = G1LG1 = 414.7492
2 G2 = 1/2 z  Y = 267.9
2
LG2 = 2/3+Y = 2.2049 MG2 = G2LG2 = 590.6927
γ ⋅ Y ⥂ ( Y +2 H ) Y Y +3H
3 P0 = = 274.8 LP0 = ⋅ = 2.4147 MP0 = P0LP0 = 663.5596
2 3 Y+2H
γ ⋅ λa ⋅ Y 2
4 E0 = ps = 80 LE0 = Y/3 = 2.16 ME0 = E0LE0 = 172.8
2
 MS(A) = MG1 + MG2 = 1005.4419 kN·m  F0 = P0 + E0 = 354.8 kN
 MR(A) = MP0 + ME0 = 836.3596 kN·m  FV = G1 + G2 = 381.3 kN

Cu datele calculate mai sus se pot verifica următoarele condiţii de stabilitate şi derezistenţi
prevăzute de normative:
1.Stabilitatea la răsturnare
Verificarea acestei condiţii se face prin calculul coeficientului de stabilitate la răsturnare (K R),
care apoi se compară cu un coeficient de siguranţă normat sau admisibil (KRn).

KR =
∑ M S ( A ) = 1005.4419/836.3596=1.2022 K n
∑ MR(A)
R

KR- coeficient de stabilitate la răsturnare

MS(A)- suma momentelor de stabilitate
MR(A)- suma momentelor de răsturnare

2.Stabilitatea la alunecare
Se verifică numai stabilitatea la alunecare plană pe talpa fundatiei.În acest scop se consideră
relaţia :
f 0 ⋅ ∑ FV
Kal= = 0.5·381.3 /354.8 =0.5373 < Kaln
∑ FO
36
f0- coeficientul de frecare statică dintre baraj şi teren, f0 = 0,5 .
Kal- coeficientul de stabilitate la alunecare
Kaln-coeficient de siguranţă admisibil la alunecare
Acesta din urmă se adoptă funcţie de schema de sarcini şi de clasa de importanţă a
lucrărilor(clasa de importanţă III).
Kaln = 1,02

3.Efortul unitar maxim de compresiune pe terenul de fundaţie

Întrucât barajul este construit într-un teren de natură nu se poate asigura o legătură rigidă între
baraj şi terenul de fundaţie . Drept urmare eforturile de compresiune se vor distribui pe o anumită parte
din suprafaţa fundaţiei (suprafaţa activă),iar valoarea maximă a efortului de compresiune va fi
înregistrată la extremitatea aval a talpii barajului (punctul A din schemă). Acest efort se poate calcula
cu formula :
2 ∑ FV
Areal= ⋅ = 577.73 kN /m2 , unde:
3 d
d - braţul rezultantei faţă de punctul A
Acest braţ se poate obţine ca raport dintre momentul rezultant şi suma forţelor verticale:

M ( A ) ∑ M S ( A ) −∑ M R ( A )
d= = =0.4434 m =0.44 m
∑ FV ∑ FV
Condiţia de rezistenţă este îndeplinită dacă acest Areal ≤ pconv ,unde pconv este presiunea
convenţională de calcul a terenului de fundaţie .Acesta se dă în standarde funcţie de caracteristicile
geotehnice ale terenului de fundaţie . Se adoptă pconv=850kN/m2 .

4.Efortul unitar maxim de întindere în corpul barajului

Acest efort se dezvoltă la paramentului amonte al barajului (punctul B din schemă) şi nu
trebuie să depăşească rezistenţa admisibilă la întindere a materialului din care este construit
barajul.Prin urmare se verifică condiţia:
B≤a.i.
Deoarece efortul B provine în cazul de faţă dintr-o compresiune excentrică,acesta poate fi
calculat cu relaţia:
∑ F V ❑ ⋅ 1− 6 ⋅e = -127.74 kN/m2 , unde
B =
b ( b)
b - lăţimea barajului la talpa fundaţiei
e - excentricitatea rezultantei .Aceasta se calculează cu relaţia :
b
e = −d = 1.56 m
2
Întrucât secţiunea de calcul a eforturilor unitare (AB) este orizontală şi deoarece barajul este
construit din zidărie de piatră cu mortar de ciment,pentru rezistenţa admisibilă la întindere se poate
adopta valoarea :
a.i.= 3.0 daN/cm2

5.1.3 Calculul disipatorului hidraulic de energie

Dată fiind alcătuirea constructivă a disipatorului de energie (radier cu dinţi disipatori, ziduri de
gardă, pinten terminal), se cer a fi precizate în continuare: dimensiunile radierului, dimensiunile şi
amplasarea dinţilor disipatori de energie , dimeniunile zidurilor de gardă şi dimensiunile pintenului
terminal.

5.1.3.1 Radierul
a.Lungimea radierului

37
 Se determină prin calcul, în funcţie de lungimea de bătaie a lamei deversante, de caracteristicile
geometrice şi hidraulice ale deversorului şi de unele caracteristici ale profilului transversal al barajului.
a
Întrucât în cazul de faţă a fost proiectat un deversor cu prag gros ( = 0,7>0,67), pentru
H
calculul lungimii de bătaie (lb) se aplică formula:
lb2-1.77 ⋅l b ⋅ H 0 ⋅i a −H 0 ( 1.77 ⋅Y m+1.77 ⋅ a ⋅ i a+ 0.53⋅ H 0) în care:
lb - lungimea de bătaie a lamei deversate [m]
Ym - înălţimea utilă a barajului [m]
H0 - sarcina totală a deversorului [m]
ia - panta albiei în aval de primul baraj
a - grosimea pragului deversorului
lb2 –1.77·lb·1.11·0.093-1.11(1.77·4.6+1.77·0.7·0.093+0.53·1.11)=0
lb2 –lb·0.18272-9.8185=0;
Δ = b2-4ac ; Δ=39.3074
lb =(-b± Δ 0.5)/2a ; lb>0 ; lb = 3.23 m

Mai departe lungimea radierului se poate calcula cu relaţia:

Lr = lb+Yv(1-)+H = 3.23+4.8977(1-0.5104)=6.63 m , Lr=7.7 m , în care:
lb -lungimea de bătaie a lamei deversate
Yv -înălţimea pragului deversorului deasupra punctului în care linia radierului se intersectează cu linia
paramentului aval al barajului
 - înclinarea paramentului aval a barajului
H -înălţimea umerilor deversorului
a - grosimea pragului deversorului
Y m +a ⋅i a
Yv = = 4.8977 m
1−λ ⋅i a
b.Lăţimea radierului
Se impune ca lăţimea radierului să fie egală cu deschiderea deversorului la partea superioară.
Fiindcă umerii sunt înclinaţi la 45, vom avea următoarea lăţime a radierului:
br = b + 2H = 1.92+2*1.0=3.92 m ; br =3.92 m ;
br -lăţimea radierului
b -lungimea crestei deversorului
H -sarcina în deversor

c.Grosimea radierului
Se adoptă grosimea uzuală de 50 cm, care va fi realizată constructiv dintr-un strat superior de
zidărie de piatră cu mortar de ciment clădit peste un strat inferior din beton.

d. Dinţii disipatori
Pentru disiparea energiei cinetice suplimentare, se prevăd pe radier două rânduri de dinţi
disipatori. Pentru precizarea unor detalii constructive şi de amplasare se prezintă schemele de mai jos:

Dinţi disipatori –vadere în plan

38
 Dinţi disipatori—secţiune

5.1.3.2. Zidurile de gardă

Rolul principal al acestor ziduri este acela de a încadra şi a dirija curentul de apă care
deversează peste baraj. În secundar, însă zidurile de gardă pot contribui la sprijinirea malurilor din
bieful aval.
Pentru proiectarea zidurilor de gardă vom stabili: înălţimea zidurilor Y z, grosimea la
coronament az a zidurilor şi forma secţiunii transversale a lor.

Pentru satisfacerea condiţiei hidraulice de încadrare a apei pe radier, elementele menţionate

mai sus se stabilesc potrivit prevederilor din normativ. Astfel vom avea:
Yz Yd + 0,5H = 0,6 + 0.5*1,0= 1.1 m. Se va lua Yz=1.1 m
Yd = 0,60 m ; Yd – înălţimea dinţilor disipatori din rândul situat în amonte;
az = 0,40 m;
39
 Observaţie: Înălţimea Yz stabilită mai sus din condiţia hidraulică poate fi majorată, dacă în
condiţiile de teren date va fi necesară şi sprijinirea malurilor imediat în aval de baraj. Soluţia adoptată
în proiectare este cea detaliată în planşa nr.3.

5.1.3.3. Pintenul terminal

La extremitatea din aval radierul se prevede cu un dinte înfundat în teren, numit pinten terminal
şi care are rolul de a feri întreaga construcţie de subminări.

Pinten terminal Zid gardă

radier Pinten
terminal

Se propune ca adâncimea pintenului terminal să fie de 1,5 m, iar grosimea de 50 cm. Lungimea
pintenului terminal este precizată în planşa 3. Se va executa din zădărie de piatră cu mortar de ciment.

5.2 Calculul canalului de evacuare

Canalul de evacuare al apelor de viitură se va calcula în ipoteza mişcării permanente uniforme

admiţând că secţiunea sa este trapezoidală, optimă din punct de vedere hidraulic.Elementele secţiunii
transversale se prezintă în figura care urmează:

Pentru aplicarea procedeului de calcul hidraulic şi pentru verificarea stabilităţii la eroziune a

canalului se cer a fi precizate următoarele elemente:
1. Capacitatea de evacuare a canalului este cea care corespunde debitului lichid maxim de
verificare.Q = Qmax 0.5% = 6.08 m3/s
2. Întrucât canalul va fi prevăzut cu trepte de cădere , panta longitudinală a acestuia se va lua mai
mică decât panta longitudinală a talvegului. Potrivit celor date anterior:
i
ic = 1−2 = 9.3/2=4.65%; ic =5% ;
2
3. Deoarece canalul este amplasat în regiunea conului de dejecţie, unde depozitul aluvionar este
constituit predominant din pietrişuri şi nisip, coeficientul de taluz al canalului poate lua cu valoari
între 1.0 şi 1.5 .În cazul de faţă:
m = ctg = 1,2
4. Coeficientul secund de taluz al canalului va fi:
m’= 2 ⋅ √1+ m2 = 3,1241
40
5. Parametrii relativi ai canalului deduşi din condiţia de optim hidraulic vor avea valorile:
-lăţimea relativă a canalului: 0 = m’- 2m = 0.7241
-coeficientul : k0 = m’- m = 1.9241
6. Cu ajutorul elementelor date mai sus, se calculează mai departe modulul de debit dat:
√2 ⋅ Q
Mdat = = 19.9851 m3/s
K 0 ⋅ √ic
7. Îmbrăcămintea canalului fiind realizată din zidărie de piatră cu mortar de ciment(piatră brută
rostuită sau bolovani de râu cu mortar), pentru coeficientul de rugozitate al zidăriei vom adopta
valoarea :
n = 0,028
8. Se determină prin aproximaţii succesive adâncimea curentului în canal:
R = h/2 M = C· h5/2
H C = f (n, R) h5/2 Observatii
[m] [m3/s]
[m]
0.8 0.4 28.830 0.5224 15.0608
0.9 0.45 29.747 0.7684 22.8576 Mdat=19.9851
1.0 0.5 30.585 1 30.585
h=0.9 m
Se adoptă h=0.9 m

9. Cu ajutorul adâncimii h, calculata mai sus, se determină în continuare ceilalţi parametrii

geometrici şi hidraulici ai secţiunii transversale ai canalului:
 lăţimea la fund a canalului: b = β 0 ⋅ h = 0.7241·0.9=0.65 m
 lăţimea la nivelul suprafeţei libere: B = b + 2mh = m’·h = 2.81=2.8 m
2
 suprafaţa udată: A = K 0 ⋅h = 1.56 m 2

 perimetrul udat: P =2 ⋅ K 0 ⋅ h = 4.7482 m

A
 raza hidraulică: R = = 0.33 m
P

10. Viteza medie a curentului în canal va fi:

Q
V = = 3.9 m3/s
A
11. Pentru a se decide în privinţa stabilităţii la eroziune, se compară viteza medie V de mai sus cu
viteza medie maximă admisă. Aceasta din urmă este precizată de normativ, în funcţie de natura
îmbrăcăminţii canalului şi de adâncimea medie a curentului în canal.
Vmax  3.9 m—6.5 m/s
În concluzie, deoarece VVmax, canalul este stabil la eroziune. Prin urmare soluţia obţinută din
calcule poate fi adoptată ca soluţie de proiectare.

5.3 Racordările canalului de evacuare

Pentru a se integra în sistemul de amenajare şi a răspunde funcţiunilor pentru care se

proiectează canalul de evacuare a apelor de viitură se va racorda după cum urmează:
1. În bieful din amonte, cu radierul barajului de priză, prin intermediul unei pâlnii convergente numită
confuzor.
2. În bieful din aval, cu pârâul colector, prin intermediul unei pâlnii divergente numită evazor.

5.3.1 Elementele confuzorului

41
 Elementele de baza ale confuzorului sunt unghiul de convergenţă dintre ziduri şi lungimea
confuzorului. Ambele elemente se stabilesc potrivit recomandărilor din normativ.

1. Unghiul de convergenţă dintre ziduri ()

Pentru asigurarea unei scurgeri liniştite în zona dintre radierul barajului de priză şi canalul de
evacuare a apelor de viitură, se recomandă ca unghiul de convergenţă dintre cele două ziduri ale
confuzorului să fie de 30. Aceasta înseamnă că unghiul  format de linia fiecărui zid cu axa de
simetrie a confuzorului trebuie să fie de 15. Pentru îndeplinirea acestei condiţii, zidurile confuzorului
trebuie să se racordeze cu zidurile de gardă ale radierului sub un unghi ’ de 165.
--Confuzorul--

confuzor

canal

2. Lungimea confuzorului
br −b 3.92−0.65
Lconf = = 2 tgθ ; Lconf =6.10 m
2tgθ
br - lăţimea radierului barajului de priză
b - lăţimea la fund a canalului de evacuare

5.3.2. Elementele evazorului

Pentru a reduce efectele de deformare a patului albiei, segmentul terminal al canalului va fi

construit sub forma unei pâlnii divergente asimetrice numite evazor. Această racordare este necesară
pentru a asigura o conjugare cât mai bună între curentul evacuat de canal şi cel transportat de pârâul
colector. In acest scop, zidurile evazorului se vor construi asimetric (cu unghiuri diferite 1>2) astfel
încât curentul de apă să fie direcţionat în direcţia de scurgere a părâului colector
Pentru stabilirea lungimii evazorului se recomandă relaţia:

Lev = 5h = 5·0.9 = 4.5 m

La vărsarea în pârâul colector, evazorul se prevede cu un pinten terminal construit din zidărie
de piatră cu mortar de ciment, în acest fel eliminându-se pericolul subminării evazorului de către apele
care se scurg in emisar.
Dimensiunile pintenului terminal sunturmătoarele:
-1.5 m adâncimea pintenului terminal
-0.5 m grosimea pintenului terminal
-6.63 m lungimea pintenului terminal

Evazorul
42

1. Avram E., 1976 :
2. Clinciu I.,Lazăr N., 1992:
3. Clinciu I.,Lazăr N., 1996 :
4. Clinciu I.,Lazăr N., 1997 :
5. I.C.A.S., 1978:
6. Munteanu S., Lazăr N., Cliciu
I., Cârcu E., 1975:
7. Munteanu S., Clinciu I., 1977:
canal
evazor
Bibliografie:
Harta geologică a Tărlungului superior. Institutul de
geologie Bucureşti (Catedră)
Corectarea torenţilor. Universitatea “Transilvania” Braşov
Corectarea torenţilor-Aplicaţii. Universitatea “Transilvania”
Braşov
Lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale. Editura
didactică şi pedagogică Bucureşti
Metodologia de determinare a debitului lichid maxim de viitură
generat de ploi torenţiale în bazine hidrografice mici.
Redactarea dr.ing.Radu Gaşpar – Catedră
Corectarea pâraielor torenţiale Doftana Ardeleană şi Tigăile.
Studiu tehnico-economic. Universitatea “Transilvania”Braşov.
Amenajarea torenţilor din bazinul hidrografic Tărlungul
superior. Studii de fundamentare. Universitatea din Braşov
43
 8. Munteanu S., Clinciu I.,
Gaspar R., Lazăr N., 1978:
9. Munteanu S., Clinciu I., Illyeş
I., 1980 :
10. Munteanu S., Clinciu I., 1982:
11. Munteanu S., Clinciu I., Lazăr
N., Illyes I., 1985:
12. Munteanu S., Traci C., Clinciu
I., Lazăr N.,
Cârcu E., 1991:
13. Munteanu S., Traci C., Clinciu
I., Lazăr N.,
Cârcu E., Gologan N., 1993:
14. * * * 1986 :
15. * * * 1986 :
Calcul debitului maxim lichid de viitură prin formula raţională.
Îndrumar de proiectare. Universitatea din Braşov
Morfometria bazinelor hidrografice torenţiale. Îndrumar de
proiectare. Universitatea “Transilvania” Braşov
Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale. Partea I: Studiul
torenţilor şi al amenajării lor. Universitatea “Transilvania”
Braşov
Proiectarea lucrărilor hidrotehnice transversale . Îndrumar.
Universitatea din Braşov
Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări silvice
şi hidrografice (Volumul I). Editura Academiei Române
Bucureşti
Amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin lucrări silvice
şi hidrografice (Volumul II). Editura Academiei Române
Bucureşti
Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor.
Ministerul Silviculturii Bucureşti
Norme tehnice pentru alegerea şi aplicare tratamentelor.
44