02 Buridava Studii Si Materiale 02 1976 PDF

• STUDII Şf MATERIALE •
www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro
~ ·--------- ·----
COLECTIVUL DE REDACŢIE AL LUCRĂRII:
1. BERCIU DUMITRU
2. BALINTESCU ALEXANDRU
3. PĂRNUŢĂ GHEORGHE
.4. PURCĂRESCU PETRE redactor de carte
5. FIRTAŢESCU NICOLAE coperta
6. PIRVU MIHAI grafica
7. ILCENCO $_ EREMIA tehnoredactor
"MUZEUL JUDETEAN VÎLCEA •
> ·-
.„. .
. ..
SUMAR
PAG.
PETRE GHEORGHE : lnol!puturlle epocii bronrulut 111 .notei-estul Olteniei 7
ANA VIOLETTA GHELMEZ : Toporul de bron.l de Io Borbe,ti • • • l5
Prof. dr. docent DUMITRU BERCIU : O frootieră pkâotii Io 8urido•o
dacică . 37
Prof. dr. docent DUMITRU TUDOR - prof. P611tE PURCARESCU : Primo
compo nie de săpături orheologite de Io BuridO'la docă • • • 41
DUMITRU BĂLAŞA : Etnogenezo JI contin.uih:lto. ldent!ficoreo cetăţii
Ru$ldaYO cu Gi<Oe1t.1. Un toponim necunotcut • "'5
ADINA BEROU : O lncote!Dn> de l.W1i6c:cwe o celor trei !Oii române
in I.impui domniei lui Despot vodQ. 1'561-1563 • S1
FlORENTINA CAZAN - ANETA BOIANGIU : Vulturul fi ca.bui ~
CO~ELI U TAMAŞ : Marefe spălaf Rodu Goletcu JI curentul onti-
fonorK>t fl1
ALEXANDRU BALINTESCU : lnse,,,,....,,. pe că'11 11eehl tipărit& Io Epls·
copia Ri.mniou Vilcea 7'l
COSTEA MARINOIU : Z70 ani de ooti!Ailcte tlpogrolică Io Rimnicu
Vllc:ca. Elemeote d• folclor ;n rnc:nuocrisele J Î tipllrltunle· w1cene
dio sec. XVII - XVIII 81
Prof. CONSTANTIN DINCULESCU : Dfmiirie Cantemir, o puternică per-
sooolitote i>(O<icll 85
ALEXANDRU DUŢU : Po!A;co JI cultuto Io Mlim hllreonu • tJ9
NICOLAE VASILESCU - CopsaW.: l4a Brezolonu • 91
AUREL DlfMITRA$CU : Un tezaur monetar dOrl sec. XVII - XVIII de„
coperit 'la Rimnicu Vilcea 101
Di. GHEORGHE MĂMULARU : Aspecte din Istoricul cpelor minerale
din Câlimon•Jll 11(17
ION GH. BANU : Studii llloj()Cjol09;.;. i11 slog<\etele de la locul Doam-
nei '' loc.ii F!umos H3
Dr. PETRE MAlDAAESCU : kiloone in preistoria muntelui Callo 125
A. a. : <Joo~ă . . • • • • • • • • • . • . 129
Prof. dr. GHEORGHE PAANUTA : Din is!oria culturi! şi şcolii din iu-
de1ul Vîlceo. soc. XVI - XIX 133
ASPECTE ALE INOEPUTULUI EPOCH BRONZULUI
. IN NORD-ESTUL OLTENIEI
GH. I. PEtRE - Govora
Din lipsă de cercetări, pînă nu de mult, epoca de tranziţie de la

bronz şi perioada timpur ie a bronz.ului erau destul de puţin •cunoocute
în zona .nordică a Olteniei. &ceste :perioode au început să fie ·cunoscute
odată ·CU documentarea unor a.~e-ză.ri :aparţinind .culturi.lor · Coţofeni ')
sau GI:ina I!II 2).
Cercetările întreprinse de noi lărgesc aria de răspîndfre a .culturii
Glina III, înmulţesc materia1v.l arheologic ·şi datele privitoare iJ.a ·aşeză
rile 1acestei ·culturi. aşezări care sie gă.<Jesc .răspîndite pe ter.asele 11urilor
sau piraielor, pe boturi de dealuri - unele destul de înalte şi apărate
prin pozHia lor naturală - , în .peşterile din munţii 'Bistriţei şi Lotrului
(vezi harta).
In -cele ce urmează vom prezenta princi;p alele dBoccperiri şi ma-
terialele .arheologice mai condudente privind inceputurile epocii bron-
zului în nordul Olteniei.
1. Govora Sat ((!om. Mihăeşti - Vtîlcea). In centrul satului. Guri-
şoara, pe terasa dreaptă a 'PÎriului Govora. în grăd inia casei locuitorului
D. Chi ţişi, care săpase o groapă ·pentru a lua lut să facă cărămidă, am
des.crype.ri,t în anul 1970, o aşezare Glina III. ln peretele- Iutăriei, lung
de >Circa 6 m. :am observat. le 1,20 m . .adîncime, existenţa unui strat de
oultură, gros de 0,30 m .. din ·care am adunat multe fragmente ceran1i-
ce. oase de animale şi fragmente de . vatră, indkînd o a.-:.c.".t.are stabilă.
Depunerea care suprapune stratul de •cultură se datorează scurgerilor
de pantă. A,5 ezarea ~ i n tinde ipe o su:praf.aţă nui,i mare. de-a lungul pî-
nului Govora, după ·Clitn '8tn •cOnstatat inică din anul 1964, cind, ·CU oca-
zia să:pfu"ii unor gropi de siloz pentru depozitat furaje am ,.cules din curtea
br.igă7.ii C..A.P. fragmente eeramke d ecorate cu ,.găuri-buton". Recent, cu
ocazia săp~.rii temeliei de f.undaţ~e .a •casei sale, de · către locuitoru1 1-iihai
Bălan. situată tot p e această terasă .a rîului. de }a 1,40 m. adincime am
scos fragmente oeramice decorate ·cu „,·găuri-buton" şi perforate (fig. 1/5).
Materialul arheologic 1cel n1ai reprezentativ eşte oel ceramic. S-a~
i:;ăsit de aae1nenea şi ciţeva une1ţe litice.
• Gh. r. l.>etr<?
Uneltele au f<>st oonfecţionate din silex şi cuarţit. Amintim aici o

lamă de sile..'C de .culoare gălbuie ·CU pete albe iil lungime de 9, 7 an. pre-
zentlnd, în special pe latura uşor curbată, forma dinţilor (le :fierăstrău. Pe
a~ margine se observâ un luciu 'Ce indkă intrebuinţarea ei .ca seceră
(fig, 6113). De asemenea s-au oeules şi o lamă de 'CUaJ»tit întrebuk1ţată •ca
răzui tor (fig. 6117).
Ceramica se poate in1părţi în două categorii : ceramică fină si cea
de uz •comun. 1n prima categori'e se încadrează vasele uniform .~e, de
culoare cenw;;ie-închisă mai .a·Jes 'Pe ·partea i'n1erioară şi oenuşiu~gălbui
sau cărămizie in spărtură, prezentînd o uşoară s]ipuire a pel·eţilor. Pasta
este de bună calitate, bine frămîntată, .avînd ih amestec nisi.p fin , rar pie-
tricele mărunte şi paete de m1că . tn această categorie se poate reconstitui
tipul de vas o0ană. cu gitul cilindric, marginea uşor ev.a7.ată (fig. 111) şi
~ plată. Corpul vasului este mai mult (fig. 612) sau mai 'PllPn bombat
(fig. 611) uneori avînd umăru l ridicat, pe care se -spdjină gitud înalt, cu
maTginea dreaptă (fi~. 612). De asemenea. se poate ami.nti şi furma de
canfc, asv.ind o toartă ·în ban~ă lată tirasă din marginea v~ului (fig. '616).
can.a cu gîtul scurt şi ma:rginea eva1..a.tă de sub <:are pleacă o toartă tn
bandă ce o uneşte <:U umărul vasului (fig. 614), iirecven1 ă în aişezlh'ile de
J:a Glina 3) si Cuciul:afa. '), -este rle .asemenea, iprezenta. Din •cate~m·.ia cera-
mi:cli fine fa.c .paa-te s1 străchi rrlJe 'CU margin-ea li.naltă (fig. 6.114). s'.lu uşor
adi\Js'ii• 6p1•e inflerior (flig. 619'), l<JGU cel~ cu •oorpu:l ba:mbat şi f undul •oon-cav
{fi'g. 1:/3~. Un fra_gment din. pa.'ltă fi.nă. de cul·oare ·cărămiziu-e:ălbuie, PTO-
vfne· de la o strachină ·cu margi nea înaltă şi a.PCUită sore intedoo:- (fig. 118).
fn aşezare s-a desroperit şi un văscior-bol, lucrat din pa,-;tă fină. moale
la p fpăit. ae culoare ·cenuşiu-gălbuie, avînd pe umăr o m i<:ă tosrtă ~ure
cbi-uşe" (fi.fl. 61!'\\. &te tipul de vas minwtudă, descoperit fre::ven't tn aria
Scline'Cken:berg 5).
Ceramic.a de U7. eomun, mu11t mai numeroasă în raoort -cu ~ fină.
conţine in amestec pietricele de diferite mărimi, <:ioburi "Pisat e şi j)3ete
de mica. dihd ţ>.astei un aspect grosolan .
.Pei-eţii vaseloi- sînt mai :J?rosi, fiind în general nelustn.\iti, ode r11-
Toare nearnă-cenuşi·e 'în spărlură şi cărămizie în exterior. O oarte din
:ft<aP.menote1e ceramice provin <l~ 1a vase •cu -pe.retii mai subţiri, de culoare
=că„tin1izie m spărtură si ·cărămi1,iu-~ălbui in exterior. Pasta i:ontine o can-
titate mai maTe de doburi p isate si piekicele mărunte. O subf;(rupă a
cel'amicll de uz comun o formează specia aşa-zisă ,.beton", avind oeom-
ţ>ot:iţla past~i ac~i >eu nis'ip şi multe pi~icele în amesl'el:, pereţii fiind
de culoare cenuşie-deochisil, iar în spărtură cenuşie-închisă .
Pe baza fra~en1elor ~amit~e putem ·reconstitui vasul borcan cu
gttul ?nalt, cilindric şi marginea dreapta (fig. Jl6, 7) sau cu g:îtui scurt
şi marginea uşor a't'CUită spre exterior (fig. J14). Fonna aceasta este in-
t'ilnlt.!i 1n nivelul II (superior) d·e la Cuciulaia 6 ). Vasele au în general
fundul plat, uneori avînd marginea U.'10r trasă în afară şi r.a ~ concav
(fig. 618).
ihceputlll'ile epocii bronzului tn nord-eetul Olteniei
Io afară de torţile in banrllă dispuse vertical, sau· de toarla ure-.

chi~e, în aşezar-e s-an ifeseoperit şt torţf. tubulâre (fig. 1)/.12} pe care :te-
httîhlim mm ales in aşezarea- de la 6 1ina 7):
Decorul esre m general rat· şi diferă de lia o grupă la .atta-. V~le>
din grupa ceramiicii: li.ne au ca motive decorative· proeminenţele mici
coni<:e, izolate (fig. 611} sau g.rupatae ierte două şi- dispuse s.ilmetric pe wnă
rul vasului (fig. 111). Uneori aceste •proem·lnenţe ·s înt plasate imediat sub·
mrgrnea: vasurui: {fig. 6114)'. Elementu1 acesta or'n amentat este ea'I'acte-
ristic nun1ai -cer.amicii din prima gl'1Jp,ă şi are analogii Cl1 decorul· <eera-
mldi fine· de Ia GJina 6) şi C'u.eiulata ). Un mdtiv ornamental rar îhtîlnit-
fu· aria de răspîndire a •culta.l 'if Glina este .cel d fspus pe· umăr:ttl' unuf
fragment de cană, format din şiruri paTaf.eie de găuri împinse din ex'l:e-
rior spre interiQI', fără ia se forma pe partea opusă butoni, peretele va-
sului 'rămînînd neted (fig. I l2). Şiruri de găuri singulare s-au mai întîlnit
la GT'ma 1D) şi Cuciuiata 11) .
Decorul ceramicii de uz comun, deşi simplu. este t<>tuşi mai va-
riat. Elementul decorativ Clll'acteristix: a-l ambelor grupe n -constituie ,,,gă
urile butoni" .şi „găurile străpunse".
Acest ornament este executat eu un i-nstrument cu vir-
ful b ont (în tehnica r~pousse) în pasta crudă, di:n interior spre exteTior
(:fig. 114, 5, 7, 617) sau, mai rar, din exterior sprt:! interior (fîg. 118} Or -
namentul ii1 găsin1 eîte -0dată asociat cu incizii ner-eguilate (fig. 6/.:}) sau
cu proemi-nenoe {fig. 6116). Gi:iu~·ile--:buton 5,î'lit .dispus.e de •regu~ă în Ş,i:r
sub marginea vasului, oarecum la egalii distanţă şi aproape totdeattna pe
cenamica .de uz comun. Totuşi decorul „ţţăuriîor buton" apare şi pe mar-
ginea unui vas-castron din pastă fină. Î n ~azuri mai rare, găurile-buton
sint îimpinse eu vîrful d'egetu'lui (fig. 6116, 18, 19}. Tot ~ elemen•f orna-
ment.a} caracteristic a'.l ceramicii de uz <:ornun il constituie şi găw-Ue strâ-
pu111Sc diupUf>e întotdeauna sub marginea vasului (fig. 611!>) şi tnrt:ilmm mai-
ales în aria culturii Glina--Schneckenberg m nivelul I şi n ~.
Un ornament pe c;ne n vom intnn.1 desM de frecvent în aşezările
de tip Glina din zona nordică a Olteniei şi care devine .aproape un motiv
ornamental <Caracteristic ica şi 1-{ăut'ile buton, îl iconstitu~e decorul efectuat
în tehni<:.a. impresiun:llor cu vkfu1: degetului (fig. 116) sau cu presat'ea
peretelrui din părţi apuse cu două degete. Amintim de asemeni ca motiv
ot·namental alveolele efectuate d!J'lect pe marginea superioa:r§. a vasului
ex·eCU'tate prin apăsarea <:u degetul (fig. 115) sau simple crestătu ri ('fig.
114 617, 15). $.i acest ·mot~v omamente.1 i1 tntîlnim în aşe7.ările d-e iJ:a Gli-
na 13) şi Cu~iulata 1~) . T ot pe ceTamlca de uz <:omun se intilneste oa orna-
ment briul alveolar. apliicat ·p e umăruil vasu~ui (fi~. 61J 0) sau briui ·crestat
cu unghia (fi/,?. 6111). lntr-un singur oaz, brîul alveol'l·r aste tras direct
din buza vasulUi sub oare stnt plasat.e găurile buton (fig. 117). Brîul al-
veolar simplu sau asociat at alte elemente decorative s-a găsit frecvent
in aşezăa'ile <ie la Cuciulata '; şi Glina ~.
2. Runcuri (Govora Sat). In anul 1963, <:u oca;ria am€'Ilaj~ii dru-
mului forestier dintre MănăstiTea Govora şi dea1ul Ciuoiuroiu în PonC-
tul numit „Ciobea" am Ldentificat vetroe de f~ cu multă arsură, oase d~
10 Gh. I. Petre
animale şi fragmente ceramice de tip Glina l'II. Vetvele apar din loc în
loc 'într-un strat suibţilre de pămînt ·negru argilos depus pe un strat ma-
siv ·calcaros şi par a indica o 'locuire de ocurtă durată-. T ot în acoot loc au
apărut şi vetre de locuire din ·a doua ep0ocă a fierului. Ceramica rectipe-
rată face parte din ·categoria celei de uz comun. Amintim un fragment
provenit de ·Ia un vas bor.can cu margi.ne-a crestată şi găuri buton av1nd
Î.Illtl'e •ele :proeminenţe .c onice {fig. 6116).
3. G<>vora Băi. ln aprop~ei·ea sanatoriului de copii, cu ocazia con-
struitii unui garaj amenajat într- un bot de deal din spatele casei lui M.
Dumitrescu, din pereţii gropii, am scos fragmente :ceramice şi arsură de
v·atră de l·a ·O .acf'mcime de 1,50 metri. Stratul de ·cultură indică o aşez,are
de tip Glina Ill, identificată ide noi şi în: alte puncte de pe panta de1u-
ro.asă nordică a or.aşuiui Govora Băi pînă 5'n punctul Poeni-Govora Sat,
în va:tra -casei locu~torului Alexandru Gugu . Pe această pantă s -au mai
găsit şi r ecu.perat două to-poare <lin rocă dură, perforate, unul ·cu nervură
rupt din Vlechi.me (fig. 716). .celălalt în sta:r.e bună, prezentînd urme de
folasire pe ceafă şi tăiuş, precum şi o fusaiolă prc1ucr.ată din ,gresie (fig.
7114). Toporul întreg (fig. 6l20) are fo.rm~ ·ce'luii desooiperit ·pe „Srbogul
lui Coţofan" de la Cuciu1ata 17).
Frag1nentele ceramice provin de Ja vas-e-bor•can, lucrate în teh-
ni•ca -ceramkii de uz •comun, cu gîtul înalt. marginea d'!"ea:ptă şi uşer
crestată. Decorul îl farmează motii.'111 găurdor buton împinse din inte-
rior sip:ne exterior cu degetul (fig. ()/18) sau cu. betişcnJl (f:i. ~. 6119). Cîte-
odată găuri'le buton sint 000ciiat0 i!U proeminenţe oapliioate sau proemi-
n enţe or.ganioo eoni.ce (fi~. 6119).
4. Căzăneşti - Cărămidărie. Pe d'I"e'apţ.q. şoselei Rm. Vîkea -
Căzăneşti - Horezu, între .km. 186 - 187, s-au ·efe1ctuat săpături anu-
ale în sezonul -rece pentru scoaterea lutului necesa:i:· .conf&.!tionării cără
n1izilor. Aceste •săpături s-au fă.cut pînft la 0 adm.cime de 5 metri şi au
fost cer·oetate de noi încă din .anul 195-8. Cu această nca;:ie am putut
identifka. in nivelele suprapus·e, urme de locuire din · 'Paleolit!cul supe-
. rior, neolitic 1e), cele două faze ale cuitu.rii Cotof<e!li. G'lina III s i sporatl'.ic
fragmente ·cer.amice din faza tîrzi.e .a culturii Verbidoata. A·ceste af.ezări
s.e găsesc •pe o te?'.a.Să •cu înclinatie no.r:1-vest .către sud-tst.
Cultu:na Glina :Ul este o:1ocument.atR într-vn strat gr~C;":plrusate si interpuse. De ?.<'.ee'l st~at:il de
cultură apare în unel~ locuri suprapus ·culturii Cot·'.l·fe:'.li. i.ar tn :flt·<>le
stratul este singular. a.părînd spor8dk şi fr.ag1n.ente r enarn.ke rle tin Co-
~o:feni în niv~I inferior. Aceeaşi poziţie o arc ~i stratul de cultv-r5. Coţo
feni.
In str.ah1l de cultură GEna l'II s-au identificat resturi ::!.·~ ln.~uî nte
cu multă ar.sură. ·ch'i'rpk cu urme de ~ngrădituri. ·dlrbu01.i . 0->"~ el~ r>ni-
. male şi mult material •cerami:c. Prer..enta restu rilor de r.hin::i'~ <lovP<lE>SC ,j
că Pereţii J.ocuinţ;e'lor .au fo~t construiti din p ari cu î m.p letlturi'I di? n11iele jl
si lipi.tură fiind asem.ănăţ9ar~ cu cele de l<\ Sf. Ghe.::irgh.~ (0.rko) 19) şi ,'.·.'
Cuctu}aţ.q. ~, · ·
h!cOpnturUe epocii bronzulni în no•'d-estut O'tcnlcl
"
Uneltele d~operite au fost confecţionate din piatră şi cupru. Din
rindul lor amintim un topor-ciocan de minerit d in rocă dură, semnalat
c:1 altă ccazie 2t) şi următoarele piese lucrate din cupru : o sulă ascuţită
la ambele capete cu secţiunea dreptunghiulară, <:are măsoar'ă 7 <:.rn. in
lungi..-ne (fig. 1110), o brăţară bătută in mucllii (fig. 8111), o lamă de
pumnal de :formă triunghiulru-ă cu baza a.:rcuită, corpul aplatiz.at, fără
nervurci şi fără găuri pen·t ru fixarea niturilor, măsurind 67 mm în hm.-
glme (fig. 219) şi partea inferioară a unul topor -cu margil).i.le r idicate şi
tăi~ul ascuţit fu formă de pană. Este !rupt din vechime, măsoară 6 cm.
în lăţime şi prezintă w·me de folooke pe tăiş (fig. 313, Sula a,·e analogii
cu cele d es·c operl.te în Transilvania încă din ·cult ura Bodrogkeresztur. dar
care se păstrează şi in .cultura Scllneckenberg în straturile A si B 12) , un
exemplar a fost descoperit la Sf. Gheorghe - P iatra de Veghe 23 ). Cit
pri veşte brăţara descoperită in condiţii neclare, în pân1întul aruncat din
cele două straturi de cultură, Coţofeni şi Glina IU. atribui.rea ei ultimei
culturi pare mai plauzibili, ţinind seama că o brăţară de cuoru a fost
<iescooerită şi pe dea.Iul Melcilor fiind atribi.:ită fazei &:hne~kenberg B
2
'). Toporul cu marginile ridicate (Randleistenbefl) este cunoscut în aria
de răspmdi«'e a culturii G!ina III si are 1lnalogi.i cu cele dMcooerite la
Crivăţ, Glin.a, Pr undu, Sf. Gh eorghe (Orko) şi Verbicioara 2~. Lam'l. de
pttm.P-nl diferA oarecum tipologic de cele descoperite anterior în ·Condiţi i
n~r1tJ1·e, şi publicate cu alti\ o·cazie, dar esle confecţionată ţn acee.1~.i teh-
nlcă 26
). • '~~
Ceramica descoperi tă în aşe::>.a1·ea de la Căzăneşti resp1·ezint<'\ ma-
tet·ialul nrheologic ~1 mai .concludent, deşi păstrat în stare fr.ac:ţmentară.
Ea se poate împărţi în ee1e două eate~orii cuno~ul:e : ceramică fină si
de uz comun. CompaTativ. cormni<:a fi!'lă este destul de sl:lb re::>re'7.entată
si ace9sta nu.m.'.\Î prin citev.a ciob uri. ln schimb cer.:\l'Tlka de uz <'omun.
~1?$11 d~ abur.rlen·ta, se ooate îm.Părti tn două specii, în funcţie d~ teh-
nica de lucru şi .?rdere. Pasta ambelor FPecii are în comooziţie un ames-
tec din nisip, ~ioburi plsa-te, pietricele şi paete de mica, dindu-i un aspe-ct
p,rosie-r.
Specia a este reprezentată de fragme!'l.te ceramice provenind de
!a v:::it-e cu pereţii subţiri, nelusfa·uiti, arse uniform la ce-nusiu. ·
Speci," b este <"omousă din fragn1ente -cer.nmice a.1:'3~ .ne:iniform cu
peretele ·ce'!'lusiu î.n spărtură şi •sti~at cărămiziu în exbaTior avlncl . i n~·erio-
1·ui. ~nusiu s!lu invers ol"i ambcle feu~ 1lCtY.>erite cu un str::it cărămiziu .
Pc~e1 ii mal. gr-OSi ~înt în .acneral nelustruiti, cu aspect sgnmt1n·n-;. Past'i
.i::i tehnh:a <le arde.e a acestei specii re aorrmie de cea a cu1tuirii Cotofeni.
Ca for me -ceramice se POt recon.crtitui vase ~!llri .,.,, crr.pul p in te-
coq. aUuL ~-:urt şi rnargme2 arieuitii spre exterior 'ffi.<1. '2IJ. 5. :ill. 714).
avîntl uneori dispu,se pe umăr puterni,..e "luacte ti1bu:ta-re (fi'!. 312. 717).
v11"e ru tfttul cilindr!c <;i ma.rgirea drcaută (fict 217. 1.0}. va.;;ul hotcm. (;U
i:ntu l înalt. ci.lindriic, mar~inea dreaptă (fii:r. 216. 7/3). <Cl3"'a '("1 l t<>~rl<t f;r:>._
să rlin marginea va"Su lui {fi€!. 213) î'i strachina oeu corp glob011ar <fi!!. 216).
Dcr<iru1 est€ Tar şi cli1'ous totdeauro:.'l oe ~romi~"'! <lf' u?; -::om11Tl.
i;,:e. ~l~m.ent qir.a.cteristi~ r~marcăm ~ătrril~~buţoni ia$0Ciate cu ţ>roen'!i-
nente aplicate (fig. 212)-. Ornamentul găurilor-butorti îl găsim destul. de.
des- executat în aceeaşi manieră, cu. vîrful d'egetului. 1n ·p rofunzimea e::-
cestor găuri se observă clar imprimată unghia şi sint 1tnpinse atît din..
mterior spre exteiior (fig:. 7il2), cit şi din exterior spre interior (fig. 711J.
A:cest ornament il găsim de :regulă asociat. cu proeminente aplicate şi
a-1veq_late (_fi?:. . ·:/1}, sau în f.orma crestei d.e ·~ (i;i.g. _712). T·C>t: ca ~a
ment' specifrc ş1 frecvent în <leoora.rea -ceranncn de la Căzăn.eştL amintim
şi- i'mpx-eSiuni.~e eu degetul. Aceste impresiuni sînt executate ictteodată ·
ooncomirent prin s:trrtngerea din ~bele păi-ţi ale peretelui, cu d~g~tul
miare din 'exterior şi arătătorul clin inter"ior, foml.Îlld în acest fel alveole
dfgittate~ iil·t erioare şi exterioare d~spuoo sub marginea vasului (fig. 714).
De remarcat .şi proemin·entele organic direptunghiulare şi crestate (fig.
7/3, 5), sau semicittictrlare în forma apucătorilor (fig. 719). Alt ornament
întîlnit este brîu1 alveolar aiplicat pe gîtul v·asului, (fig. 311, 714,. 10). sau
prelungi t din marginhle torţii tuhu1ar-e (fig. 717·), ori în<:atlrat de şiruri
ăe alveof-e digitale {fig. 315-). Apare de asemeni şi btîul tras oarecum
organic din peretele vasului şi dispus pe gitul scurt al unora clintre ~
(fig. 217). Marginea superioa·ră •a vaselor este adesea crestată (fig. 711).
sa-u uşor alveoliată (fig. 2'10, 3141.
Din săpătu~i -s-a mai recuperat mai multe fus.aiole troncQnice (fig.
3-Î.!)) s.i dteva miniaturi fragment:are de roti de -car (fig. 317). Un m·'.)de1
de car din pămînt ans s-a d0$1c-0pe1it şi în T ransilviani.a la Pleşiţ.a -
21
Pitroasa ).
In general,, ·cer~ca de ]a Căzăneşti, prii) tehnica. forma şi orna-

m-entarea ei, prezintă analogii. cu ioea din Transilva."lia, d e la Cuciulata
din niv. I şi .II 13) <:ît ~i {;U aşezările ti p Glina din Muntenia 29 ) şi Olte-
nia 30).
5. Căzăneşţi - Pfatform l'i. La circa 500 metri nord-est de punc-
tul Căzăn~-{;ărămidărie, in timipul -amenajării unui drum d e a<:ces
spre Combinatul Govora, pe partea dreaP-tă a aeestui drum, am iden tifi-
cat un -str.at de locufo'e Glinia HI la 1,50 - 2 metri adindme. Stratul are
grosimea de 0,25 - 0,30 «„m. In peretele şanţului săpat am observa-t ar-
sură, oase de animale şi am sccs ·m ai multe. fragx.nente ceramice. Tot CU, ·
această qocaz~e un munc.itor ex oav.at·:>ri.st a. găsit printre fragmentele ce-
ramice şi. o daltă. transfOTmată recent ţn cîrlig de crcşetat d·~ d.e->ce<p.z.ritor
(fig. 1/.11). Dalta este. lucr.ată din cupru şL avea. iniţial un ·capăt ·ascuţit
1
în mu-n,chii, iar celălalt iapliatizat (-daltă propriu-zisă). La Ju1nătate. uneal-

ta, are ,o. protuberanţă de formă rombo:d.llă pentru sprijinirea mîne-rului
de. lemn.
Ceramica este int{'U-totul asemănătoare celei din ase·za1·ea Căză
neşti - CW-cimidărie. Amintim aci un fragment d i-1 {>3'1·te.'.l ~uperio-:rră
a unui vas-borcan· apa1rţi.nind ceramicii de uz comun, şi avrw.i ca decor
un şir de alveole di:spU!s' sub marginea crestată a v asului (fi1!. 718).
6. Gura Văii - CăUi.neşti , ln dreptul km 187' a drumului Rm. Vîl-
cea - Găzăneşt~ I Govora Băi, la d r.ca 300-400 metri nord-vest de drum,
~ r~iică în pantă un cliinib dl;! deal situat pe malul dl.-e.pt al pîrîulwi' Şiipo-
·r nceputurlle epocii brou~ului ln nord•estu l 011.enlel
•
ţel De pe acest dunb am cules de la suprafaţă cioburi decorate cu „găuri
buton" specifice culturii Glina III 3 r).
7. Arsan-ca I cf>muna Mihăeşti. Pe o terasă în pantă, sub „Dealul
Pet~ului" , .am identificat în anul 1966 o aş.ezare Glina III 32). Din peretele
unui pî.rîu -ce s-a format s.pre poala dealului amintit, adîncit pînă la 4 • 5
metri, am cu'les de pe o vatră ieu arsură, găsită sub l'ădăcinile unul salclnl,
la un metru .adîncime, cioburi ·şi oase de :animale. In aşezare sînt prezen~
cele două categorii iceramice cunoocute : fină şi de uz -comun. ·
Din g1·upa cer.amicii fine prezentăm tipul de vas c u pîntecul bom-
hat, avînd pe umăr o toartă tu:bula·ră, 'Clffipusă oblic {fig. '816). Toarta ·tu-
bt1lară avea probabil rolul de su·s pendare a vasului şi o găsim în ceramica
din aşezările de tip Gli111a III din Muntenia 33) .
Ceramica de uz •comun este r.eprezentată printr-un fragment din
partea superioaoră a unui vas-bot'Can, cu marginea ·dreaptă, uşor crestată,
0
avind ca decor „găuri-b utoni " impinse din interior, asociate cu proetni-
nenţt aplicate sub buza vasului .(fig. 31'9), sau cOl!l:Îlce (fi.g. 7112)'. In a.::eeaşi .
grupa -ceramică se înr--a'<i·r~ază şi miniatu1·a unei i·oţi de ·car (fig. 7111). .•
8. Bulet a (sat) comlllla Mihăeşti . La circa 4'00 metri nord-vest d e ·
biseri:a satului, în ;punctul „V.it1ea Buleta", în adîncituora unui ipîrli.aş, 1a
l,40 metri .adincime, se observă un strat de cultură de tip Glin.a, avînd
grosimea <le 0,25 - 0,30 ·cm„ compus din arsură, oose de animale şi do-
bur.i. Din malul pîrîiaşului, de la o iadincime de 0,50 metri, am adunat şi
frogmente ceramice geto-dacice 3•). Ger.amica Glina aparţine categoriei
fine şi celei de uz conum. Din prima c~tegorie notam un. fragment de ca-
nă cu g îtul d;lind.ric, mar.ginea dreaptă şi corpul ai·cui1t, .avînd ca d€'C91' o
proeminenţă organic-.1 pe umăi' .(fig. 318). Acest tip de can,ă l-am .cunoocut
în ~area din ·punctul Gw'işoar.a - G(')vora Sat, deşcris mai sus. Din
stratul de cultură s-au mai S<:os ,şi două cioburi luc.nate din pastă fină. de-
corflte oeu 'li·n ii incizate şi 'toarta cu „cep" {fig. 812).
Cea. de a doua ~tegorie este reprezentată prin ·c:îte:va cioburi între
care notăm un fragment din partea superioo.ră, a unei căni cu g.îtul ~t,
nţargin:ea drea!ptă, uşor crestată şi cot:p'U'l bombat (fig. 811). O toartă în
bandă, leagă gîtul de cor.pul vasului. (l'ot cu marginea ·crestată este Şi un
fr.agment ce pare a fi dintr-un vas-castron, iar alt friagment .are -ca decor
bdul .alveolat şi aplkat sub marginea vasului. decor întîlnit şi 1a Căză
neşti - Cărămidărie).
Un alt fragment, ce pare a fi de la un vas bol (fig. 3110), decor~t pe
partea exterioară „cu măturioa", fără .gît, cu deschizatu11a îngustă, tjlin-
dtică şi trasă direct din c-0rpul vasului, este de -culoare cărămiziu--cenuşie.
Alte firagm·ente smt deco1·ate cu in cizii .adil1ci, neregulate şi cu proemi-
nenţe tlfPlicate. De remaroat prezenţa unor fragmente ceramice lucrate din
lut fin în ;amestec cu p ietri•cele mărunte şi paete de m.ica. Ardere unifor-
mă. ln spărtură, ambele straturri s1nt ·de ·culoare neagră, eu ş'Hip exterior
şi interior, peretele vasului fiind de culoare cărămiziu-cen~ie sau cenu-
şiu-neagră. Decorul este format după >eîte se J>:are, din triungbiuci care .a.-
co.pere toată suprataţa de împunsa·W.d executate cu un instrument cu vir-
u Gh. I. Pelre
ful ascuţit lăs~nd impresi.a un·::>r mici şi dese triunghi.uri adîncite sp.re
vîrf ş i incTw>tate •CU alb 5n tehn1c.a cunoscută a culturii V ucedol '") (fig.
411).
9. Bîrseşti (sat) comuna Mihăeşti. Cam la 200 melifi vest de btse:ri·ca
satului, pe· stînga -şoselei L'la.r e d uce spr.e Gara Govora, re oh.servă un d11nb
a ·că·ru i ,pantă se termină in margi;;:i,ea şoselei. !ntr-o groapă săpată pînă la
un TT.k"ii·u adîncilne, am observat un stz'.at de ·cultură de tip G1in<\, la o a-
d încime de 0.,80 metr1, gros dQ 0,40 metri, sup.r.apus de o locuire a purtă
torilor .culturii Verbidooma. 1n materiallll reC'Oltut predo1nină .cera:.'1~ica de
uz oeomun. rar ca ornament, d ecor-ul impresiu..Ylilar făcute >Ct1 virful dege-
tulu i, prin ..apă:sarea :din interior spr:~ extierior, proeminenţe şi brîul. alveo-
lat dispuse sub marginoa vasului.
10. Călina - comu n.a Pruncleni. Pe un bot de de-al, gitu~t la circa
300-.400 metri de 'ţ>ioorioa satului, în 'Punctul numit „Dell:l ul Pr·oteşti",
am ident:ifkat, în anul 19-65, o :a\>'~are Gl ina III, suprapusă de o locuire
de tip Verbieio,ara. ~>E;'l..ar·e.<t Verbioeioara sie întinde n1ult spre nord de
a·eest punct pină în dealu1 „Zăvoi.anu", unde ·s -a d€.sîundat t erenul pentru
a pkmta vie, pu1ă la 0,60 metri ·ndincime şi de unde a1n re~olt;at n1ultc
fragniente ceramice speciice acestei culLuri.
· In aşe7.-lll'ea GJina d.e pe „Dea-lul Proteşti", dist1·usă <le 1ucrări1e
an1int~te, este p:..-ezen'tă ce·r.ami1 ca fină şi de uz comun. Un fragment din
primă grupă, -care face parte dintr-o stn;tchină cu murgir.ea înaltă, ~e ca
oTnament, sub buză, o bandă realizată prin două linii paralele incizate,
pt:! conturul ·CăTor~. c u un instrument 'CU v!rful bont. s-au roaH7.at impre-
siuni triunghiula-re (fig. 412). Este foarte probabil că banda a f.ost încrus-
tată •CU alb. PaJSta, forma şi m aniera de orn;ounentare duic spre tehnica vu-
ced'oliană. Tot din weastă <.:ategorie face parte şi un. fragmen t de vias cu
toartă tubulară .(fig. 819). !n -coo. de a doua .gr upă apare vasul mln1atură
cu fundul p1at, :per-eţii drepţi şi margin~a 'ŢleJ'egukltă şi uş-or {:l)'estai.ă '(fig.
817). Ca 6rnamen:t, pe lîingă motivul ,1 găur-ilor buton" (fig. 414) şi ·a imp.re- .
siunilor cu degetul (fig. 413), Bpare şi proeminenţa sem~circula-ră ·3ipîi:câtă
şi -alveolată (fig. 818). în hnioe dreaptă <le acest pun!.1 a:rheoiloglJc, p e n1aluJ
stîng .al Oltului-, ;au fost doosemeni identificate ~e7.ări de t ip G'lina III 36).
1'1. C iuriget - oonuma Malaro. La cit·ca 10- 15 m-e.tri depărlm'e- de
gura" „Peşterii Lapt<:-lui" (nurp.ită ·astfel pent ru că e formată dintr-un
stra t calcaTos şi în amestec cu apa din ploaie formează dire ·de 1clisură
albă 'ce pleacă în jos), s-.au cules mai multe fr-agmente c-eramii.::e 37), .ca1:-e
după· tehnica de lucru şi ornamentaţie S€ încadrează în spe::ia de uz •Co-
mun sp~ifică .culturii Glina III. Un frsgm:?nt din partea superioară a
u nui vas, cu margÎlnea dreaptă fJÎ. ornamentat cu br'iul alveoJ.ar {fig_ 813),
este asemănător ·cu cel descoperit la Căzăn.eşti - Cărăn1~dărioe (fig. 7110).
12. Cozia V eche - (Călimăneşti). Pe drumul naţional Rm. VHc~
- Sibiu, Ja k.ffi 198, pe malul drept al Oltului, 1n punctul „Poi001a Cozi.a
Veche".• la poalele muntelui Basa:rab, am semnalat şi -cu altă ocazie urme
ale unei locuiri a purt~'ttori'lor culturii Glina. III. Tot aci se află o :aŞezare
Jaceputurlle cpo<lll llronzutul h1 nocd· estul Ottrniiei
dacicii 3!). Din a{.-est punct s-au .cules fragmente cera1nice de.::orate cu
, ,,găuri buton" {fig. 7118) ; poate fi o lecuire sezonieră.
~ 13. Peştera Haidudlor - (Bistriţa). Pe. peretele abrupt al vîrfulu i
m untelui Bist1·it:a se găseşte o peş1:eră îorn1ată d in două ·compartiment€
de di:rnensittni mici. D.in cel de .ai doilea compart iment cu deschi<lere în:-
gustă (cir.ca 1 n1etru), s-au cules O!l'.Se de ursus sp.~.eleus şi mai mult-e fpag-
m ente. cereuni:.."e detw·al:.e .cu .găut'i buton (:Hg. '811.2) şi -cu to!·ţi tubulare
{fig. s1 1 ;~). spe.::ifil{)e icultu~1ii Glina III.
.. 14. Rm. Vîlcen - (n1unicipin). Pe strada L~n in, 'la n r . 39, ·cu ccazia
să.pihii .Iun~ţiei şi subs;/lulu1 .c::11.selor i-lig. Alexandru Mădula·ru şi I.
~u~anu, .am d.esccperit în anul 19u9, la o ad în'Cin1e de 1,30 metri, două ve-
1-.e cu arsură. ca."-e de a.nimale :$i !1"'1n<:<rnent-:! ceramice.
Cet~aJn ica .se în--:adre:iză i!'l <.iel·o dauâ -categorii cunoscute ale cultu.:.
k'ii Ghn~. Prilna c~tegri!'ie, cea fină, e~ te rcprezentatâ 'Print r -un fi~gment
_qe v.«S-~ană cu corpul bornb.rt .şi ful'.'.riul ·con-cav (fig. 416), avî::nd cul.varea
cen "şic în 1-!Xterior. Un ali fi.-agmc:nl, -car-e ar pul.ea fa;.;e parlc dintr- un
vas-!:t.a:ihi nă ~i.l n1a~-gi:,-ea L".taltă, eşte decnra). sub Ir'..:lTgin~ .cu un brîu
.a·lveolar (fig. 8/10). D:n. eat(~..{·.JI'Î'a ieeramk:ii :dt) uz -com•.ln fo:i.:.:e p3rte ·cieaşca
cu corp:.11 bombai, gitul cilindr'ic, 1nargi.n.ee dr~ptă, uşo.r. cre;.rt:ată şi adusă
Sp!'C inu:1·i-c!t· (fig. 8 ''1). Alt fra.~me.nt p~·ovine cl·e la ·un vas cu p~rctii în.alţi.
marginea îngt'oşatâ, avînd ca decor un br1u ne.-egul~t. displ:l!> pe marginea
re::ip ientului {fLg. 415). Pe una dintre vetre a fost găsită şi o miniatură
.d e roată de car, .cu buc.-ş~ mult .ah11llgitffe. ('fig. '815). Nu s--au gă..<;.it eiobU:r!
de<::arate Ctt gău t'i b uton, ·f+paţi ul Cel'<'. etat fiind destul de t'estrîns.
_ Dln siipiituri:le -efe::tu.ate la temelia Liceului Indust r ial, la ci·l'c.:t 200
!netTi sud cl-c ~cest pu.!tt.:l. am adunat citeva f.t:agmente ceran:>.i'ce det:orate
c.1.1 „mături.oo" iar unu l~. avînd grupuri. de prcem.i-nen ţe pe um;;:.4· şi brîul
~re::stat d ispus ·s u b buza vasului. A1· fi v<.>l'ba de urn1e de 1;.icuire din faza
in-c:ipientă a .::ultur i.i V-erbiciO'ara. Urme din acea~tă fa~ă am mai desco-
perit ,ş i cu Oe<-izia săpării temeliei Lice11Ju j Economic, .ciol'ca. 230 metl'i nQl:d
de punct!..!! Glina II'I, <.:um şi malerial arheoioogic din prima epocă a fie-
rului.
15. Ocnele Itfari. c·el'cetăI'ile de teren pe care le-.am efectuat în pe-
rimetr'u l c·r~ului Ocn-el:e lVlari, au dus la desc·operi'l'e.a încă din anu"l 1961
a unw intiensc .10,:u iri din epoca 11eo:litică, Î.'l punctul Vq:i,lea Răii '°), d in
pe<·i.Jad.<i de tr.anziţie spre epoca bronzului la CC)S-0ta şi Coa;;ta ungurească,
înoej)utul epocii bronzului "), b1'on?.ul mijlociu ~. prima şi a doua epocă
a fierului ' 0 ), şi perioatla d-aco-r·omană •i). Cu '2!.!eastă oo.azie .am ~mn.alat
mai multe punete ai'heologke indidnd prezenţa ·C'\JltUl'ii Glina III la C o-
ş~ \a, ~ vel'santul nordi.c el ora~ului, în satul Terca, în punctele „Zdup"
şi „Bogdan". ·
Cosota. De pe înă:liimile ceaiurilor din salul. Cosota unde oo găsesc
întărituri cu palisade ale ·OOtăţi1or dacice de b. Ocnele M.ari, .am adunat
de l-a su.pr; afaţă, anterior executării săpături1o'l.· arheolcg'i'ce de aci, frag-
mente re"t-amioz de tip Coţof€ni, faza Fu:·chen:stich şi Gli:na Iii. l"ragmen-
' tele apar r&sp'î:ociite printre -ciQbul'i d&t;ice. Cele carac1erislic~ culturii Gli-
' na III sînt decorate cu găuri buton (fig. 4/'f) şi brîu alveolar dispus sub
Gh. r. Petre
buza v.asului, suprapus unei proeminente apucători semLci.rculară (fig.

418). Fragmentul este de la un vas cu gitui înalt şi marginea dreaptă şi
conţine în pastă multe p ietri<:eLe şi cioburi pisate, avrnd 01;nament făcut
cu "mătun""'"" ........
Ţeicia. !n timpul luc dirfilor de exca.v are a pămlntului pentru am-
pl.as.ar·ea sondelor şi a trasării de drumuri, în perioada anilor 1967- 1968,
în punctul ,,:B ogdan" au apărut, la cirea 0,50 metri .a<lînd me, vetiie cu
at'Sură şi multe 'cioburi. Ceramica ·rt!OOltată fac€ parte din ·categoria de
uz 1comtm a culturii Glina şi este decorată cu motivul găuri-butoni şi
brîui~i a:lveol<are (fig. 4/10). Vetrele .apar din loc lin loc şi se intercalează
cu locuinţe din prima şi .a doua ·epocă a fierulu i. iar :în ·cont inuare se în-
tinde, pe poala dealului pînă în satul Lunrca, o .aşezare din epoca bronzu-
lui, cultura Ver·b~cioara.
Ocnele Mmi - Zdup 45). La d r.ca 50-60 metri nord de actualul
$trand ·de 1a Ocnele Mru:i, .s.e înalţă un <leal de f.ormă <lOni că, avind la
bază -0 poeniţă ·oe formează curtea locuitorului inginer }!urezeanu. In
partea stlingă a drumului -ce intră în sat u'l. Buda se formează 1ll"l pîr.î.iaş cu
apă sărată. De pe ma:1ul ·pîrîiaşului am adunat fragmente cenamiice de tip
Glina III şi Coţofeni faza I şi li. ·~mica diferă oar.ecum ca t ehnica şi
compoziţie de oea oeunoocută -pînă acum în zonă. Pasta e bine frămî:n.tată
şi are în amestec nisip, pietricele mărunte Şi paete ·de mka. Pereţii vase-
ior sînt mai subţiri, de culoare cenuşiu-închis şi bine lustruiţi pe ambele
feţe. Arderea este omogenă şi puternkă, -ceramica făcind parte din cate-
goriia fină, car.e aid apaTe dieoorată oo găuri buton (fig. 8114). Un frag-
D1'ei).t din corpul unei ceşti are: ca decor grupe de .cite două iproen1inenţe
(fig. 81 15), ·ca pe eeramka fină din punctul Gurişoara - Govora Sat.
In primăvara anului 1973, s-a amenajat în acest punct drumul de
aoces spre satul Buda. Cu această ooazie lama buldozerului a distrus un
mic di.mb şi .a. intrat .p.înă la circa un 1netru ad'î:ncime în iatura de pe par-
tea dreaptă a drumului, netezind şi ·răscolind acest punct arheologk. Din
cercetările· efectuoţe G .rei:eşit că ai.ci sînt două aşezări ; una din faza Co-
ţofeni I şi II, iar alta aparţinînd unui aspect :cultural necunoscu t pmă a-
cUm în zona nordică a Olteniei. Aşezăr.ile nu se .suprapun ci se dezvoltă
paralel într:..un strat ·cultural gros de peste 2 moetri ad'incime. Perimetrul
p e care se întind .aoest.e 0a.şezăii este destul de restrîns. ln stadiul actual
d-e cercetări .nu s-au put ut ob.5erva ilmi1le1e ce despart acest e aspecte cul-
tur.ale şi eventual suprapuneri stratigrafice. Din ambele puncte am recol-
tat foarte mult material .oeramic.
CeC1amica noului aspect culwral diferă ca tehnică de lucru şi orna-
mentar.e de cea a culturii Gliiila III, cuprin.zînd totuşi dt>uă g rupe : fină şi
semifină. Pasta <..-onţme în iarnestec nisip, p ietri-0ele cu bobul mare in dia-
.m etru de cir·oa 1 n1m şi -chiar mai mult. Arderea este puternică, .ci:oburile
avînd cu1oo.r~a br-uhă în exterior şi gri-neagră în spărtură şi pe faţa inte-
doa.ră. Tehnic-a de orna1nenta•re este complexă şi sobră. Bste întîlnit or-
namentul făcut .cu ,,măturica" (fig. S/16) şi c el ~n „vî rei". Tot ca ornament
0
car.acted:sti-c .şi abundent semnalăm găurile străpunse, dispuse de regulă

st.11b mar.ginea vaselor (castr>oainelor) (fig. 8120). De a semen i, apare orna-
·:: ~~i;tutur:te epocii bronzului In nord-estUl Olteniei.
·. ·l ilentul „textil" {Dig. 8117) cum şi brîufl cr.estat d~pus pe bui.a vaselor
. '(lig:; 8119).
Deşi în aşezo·re apar e ca on1ament caracterishc motivul gâurilor
sl1·ăpunse,_ -cred€m că nu poate fi vor-ba de o aşezare de tip Glina III, ci
'.de un n~ .aspect cultural .al cărui orizont cronol-:>gic ar suprapune ·Cul-
~ura Coţofeni şi ar avea o contemporaneitate •cel puţin pa.rţi(l1ă ·CU Com-
:t)_lexul Glina III - Schneckenb€rg, contribuind esenţicl la f-0rmru·ea ·cultu-
tli V erbicioara.
~ Observaţiile de teren şi stratigrafice,. precun1 şi shtdful materia-
J~lor aTbeologice, .t.rată oeă, in zona subcarpatică Olteană, cultura Gl~na
„este· prezentâ ·pe .an1bele maluri ale Oltului şi ap3re fie suprapusă stratu-
·'.irii- de cultură Coţofeni ca la Căzăneş'ti - Cădimidărie şi Ocnele M~i
~(~Cl:up), fie in aşezări peste care se supra:pune cultu:r a Ve;-bidoa<r.a ca la
Btt:':Seşti, Căzăneşti (poala dealului Chi.<:iurlia) 46) ~i Călina - Prundeni sau
. m· complexe înclUse, fă:.·ă amestecuri culturale ca în punctele : GuriŞ~ara
- · Govora Sat. Govora BiU - Sanatoriul de ·copii, A·.rşanca - Mih?.eşti,
lt:1zăn:eşti - Platformă şi Ţlfi:ica - Ocnele Iv1ari. Aşeză•rile culturii Glina·
:·se găs0s:; pc inăJtin1i usor de apărat, asen1ănăto;i.re ·C·elor de la Sclmecken-
be~g . - ~J(rengi ) şi S~. _Gheorghe_ (Ckok) •a), _pe _terase sau mfil11eloane ~
47
.h Ghna ). Unele aşezan -au fost int-cns locuite ui• altele numai o scurtă
du11ată de timp, ca cele de la Cosota - Oenele Mari şi fn peş terile Bistri-
ţei şi Ciunget - Lotru.
în hpsă de ·săpături sistemati<:e, o,bservaţii!le stretigr.afi·Ce iS-au p u-
tut ·face la Govc.r a Sat, Căzăneşti - Cărămidă-ri-e şi Căzăneşti - P.lat-,
f-orniă, unde s-a eonstatat că stratul de cultură cuprinde un singur nivel
eare nu depăşeşte grosimea de 0,30 metri.
. Ar.sura de v:atră şi uneltele liboe, •cum crr fi toporul-ciocan „cu
şan.ţ" de la Căzăneşti 50 ), întrebuinţat ·ca unealtă de minerit pentru zdro-
birea sării, sau lamele din si.lex 'întîlnite şi la Glina 51 ), folosite în aşezarea
cfu' la Govora Sat şi ca s._°<leră, arată că purtătorii a-cestei <:Ulturi .aveau
a:ş.ezâri stabile de durată; locuinţe în colibe simple şi .se ocupau cu mi-
neritul (în special al sării de la Ocnele Mari), cu agti'Cultura, ·creşterea vi-
telor·;şi vîn~to;area. In aşezarea de la Căzăn.eşti - Că·rămidărie şi · Govora
Sat, s-au gă:si.t oase de bovin:e (fig. 6113), porcine, ovine, mistreţi şi urşL
· · . Prezenţa oorec4m numeroasă a obiectelor de cupru, unele desco-
perifu în condiţii neclare iar altele în C-'.:>mplexe lDChise .aparţinînd culturii
Glin3 arată că. came:n.ii din această vreme, practicau încă metalurgia cu-
p1'ult1l, preluată de la purtătorii triburilor Coţofeni sau tran·smisâ din fac-
tc.n:uJ Cerna~cda, care a .avut o partkip().'re acti vă in geneza -cultu rii Glina
ITI ~2). Din grupa aceste'!„ obiective, lamele p1'E!'Lintă oa:rect.un diferenţieri
tipologice putîndu.- se încadra în trei tipu1·i : a) formă t:riunghiulară, baza
lăţită" şi arcuită, cu nervură mediană şi patru găul"i pentry. ifxarea nitilri-
lor, _reprezentînd tipul iniţial al lamei de pumnal; b) formă curbă şi a-
platizată -cu f.alosire de seceră şi c) f>Qrmă triunghiulară, baza lată şi ar:...
cuită, f<lră găuri de fixare şi mult aj>latiiată fiin.d folosită şi ca lamă de
cuţit Putnmllur t:l'iunghtmar• cu· B82a" laU' ~~- otiglnat din. sliâur ~ei<!
s3) . Tipul a) îşi găseşte întrucîtva asemănări cu lama de la Ghizd.aru. gă-
ţJ. ·- B UBJDAVA i
18 Gh. _I, Petre
~ . .: ·~ . „
54
sită ~n. comp~ex Cernavoda şi cu o lamă aproape .identică descoy.erită
)
la Cuci.i.teni în· fa:za t1rzie iar tipul b) •CU lamele de cuţit c urbe atestate
56
),
în .stratul de distrugere a Troiei datat 2300 - 2200 î.e.n. 56) _şi îri' aria
cull:4Tii Coţ<lfeni, Cernavodă şi Cucut:eni, faza tîrzie. .
· . · Pr~zenţa Ia Căzăneşti a culturii ·ceramicii decorare cu împunsaturi
··:succesive 57) şi Glina III, include ipoteza unei contempor\lneităţi -cel pu-
ţ i n parţiale într~ aceste .culturi. !n sprijinul acestei ipoteze, pledează -ce-
ramica .aS:en'lănătvare pînă 1a i-dentitale ca tehni·Că de lu•::ru Şi atun-:;:i tipul
a). şi b) -111 lemel<J•r s-ar putea încadra şi în faza t impurie a 'culturi i GUna
de nici, avîndu-se în ved€U-.e că au fost gă::;it-e şi în m~dilU inc·;;rtt. T;pul c),
găsit .în nive•lul Glina duce spre iama de':! t.'Uţit descoperit~ La Pru :rdu 58) .
: · D ălţile şi sul~le prelucrate din cupru sln.t semnalate în a·ri:.i .c.ai'pa-
t~-d'anubian:1 di n cultura 3ăl-cuţa IV Ja OstI'ovul Simian şi Ostr0vu1 Cor-
bului_ ), l;:i Gumelniţa în straturile a) şi b) 60) şi la C'ăscic.3rele 6 1). Astfel
59
de pi~e din 'C upru :au fost descoper.ite izolat sau in nu'măr dB-.>tul de maire
. ·în aşezări ale pe-rioadei de t;·anziţie de 1a neolitic la epo-~a bronzului. (în
~eiarea Renie I 67.), în str-atut{ aparţinînd <-uituTii Coţv:feni d ·::! l a Moldova .
Veche, ~~r-culan~ 63) şi Cuina Turcului 64) .
· .· ··D.:tlta c--..1 dublă f.:>lc-3inţă de l:a Căzăneşti - Platformă (f ig. 1111),
· · descoper)tâ în nivel Glina se de:sebeşte tipologic de cele des-coperite' la
C:~1zăne$ti - · . Cărămkiărie avînd pro tuberanţa în .secţiune rornboklal-apla-
ti zâtă, pre1ungrrea su.perioară cil indrică, iar partea inferioară dreptun-
ghiulară. AseJnena piese aveau o dublă folosinţă : preh.<·: ;rarea şi orna-
mentarea le1nnului sau uşoare despicări şi ca străpungăic;>r~ (sule) l::i pre-
lucra rea pi-eilor de animale. ·
· · Topoarele 'plate, cu marginile. rid~c-ate (R;mdlehtenteile pI'.)Vin din
a:şezăl'i Gli:n~ în totalitatea lor). În unele din aceste aşezr..r i se g.ăses·c nu-
. meroase e1~n1ente ale culturii Cernavoda, ca la Crivăţ 63), i:n altele -:s-~a:t-ul
Glin~ sup1~a;pyne -stratul Coţofeni, sub care se află stratul de -cult u·rii · săl
cuţa ·şi este s uprapus de ·cultura Ve1~bicioara ica la Verbicioara 66) , ,1ar al-·
·tele, ,c<;i. CEfloe din Tra<nsilvani!a la Sf. Gheorghe (OrkQ), pot aparţine . unor
aş~zări de t ip Schneckenb<?rg 67). „ .
.. .. : . : T-0_t ca urmare a influ.enJelor s-udicţ se raspînd~şte şi în această. zo-
nă, p-r ih filiera cultur ii Cernav Oda 68), modelul carului pe tr:acţitme pe,. pa-
,tru r<?ti, ..miniaturile fiind m·:'.Xioe1ate din lut ars şi atesl-.::.te în aşezările de
.. _'la C_ăiăJ!,eşti_, MihăeŞti , şi Rm. Vilcea, aVÎnd analogii icµ .-ce~.: d·e3coperiţe la
. Criyăţ ~)~ Pleşiţa Pietroasă 70) •. Glinâ 1t), Mihai V O!lă n). et:::. · .
, : . ·, ·: · O problemă. Importantă care tr-ebuie s.ă ne reţină atent.ia şi . .<;are
vi.ne în ~priji"nu,l ipoteZJei dej~ formulată ,cum că -cultw·a Glina se pare a
.. ·avea .în toat;l. .Olt-e.nia W1 aispect nai" 1fi.rz.iu, .aju ns 1a o difi. ni tivă cdstali-
. za-te. 7~), este aceea .că, în zona nordioeă a Olteni-ei avem ~o :-u m.2ntate. do.uă
· faze' d~ 1-0cuire : faza I. este reprezentată prin aşezările Căză.nes,ti. .- -' ~Că-
. ramidări€ şi. Căzăneşti __:.. Platformă, Govora Băi· şi C:lli:noa ; . iar faza )I,
: la · Co.vor.a S.at, .Arşan~ - Mihă-eşti, Rm. Vîkea şi posibil Valea Suleta.
· Numai în faza I ".au fost .atestate uneltele pr-elucrate din cupru. Ce-
.ramfc:a .?r€ .aspect grosolan, ·Cea fină ap~rînd destul de sporadk. Fo~ele
.: ·, : .
I taeeput.urae epocii broni ului in nord -eslul Oltc11leJ
principale de vase care reţin atenţia, ar fi vasut borcan, sl'racbina şi cana

lucrată din pastă grosoJană. Lipsesc vasul askos şi tăviţele de peşte pre-
zente in Transilvar.:ia '"), 1'.l untenia 75} şi în nivelul Folteşti li din Moldo-
va 76). Ornament~le specifice le constituie : găurile buton, g.\uJ·ile ştrâ
punse, brîul alveolar şi crestat, impresiunile cu degetu~ proc~minent.ele şi
crestăturile pe bu za vas.elor. Tehnica de lucru, forme1e şi ornrunentaţia
aceste i f.az,e îşi gilses-t: anal~Jgii cu neînsemnate abao!IJ:t'i, în toată aria de
răspindi're a culturii Glina. Gilurile buton şi găurile străpun~e asociate sau
nu cu proemJnente, !:.! gJ.sim, alît în Schneckenlxw~ din Trans Hv.ania în
c.e:ile două nivele 71}, cît şi în aşezările din !v.Iuntenia ~) şi Oltenia 7' ). Ac.-est
ornamen t este semnalat şi în fiaza Folteşti ll d in SLtdul l\II·oldovei 00), pro-
Ce::!eul tehnic şi e1ententul decorat iv avînd ca orig ină nria ~rnavoda II
), fiind semnalat în::ă în ~ uprinsul pc-rioodei Săkuţa IV ) şi orizontul
11 67
Gumei ni ţa IV, CerDavooă I " ).

Re tine atenţia şi mv'tivul dece>rativ d e la Căzăneşti (fig. 215) al in-
ciz!i\.:>r triunghlula:r~ exe~utate de DS'lă dată cu un instru1nent cu virful
c.scuţi t de f erm& geon1zti·i~ă. De .rnen~ionat că ornamentul mte as~i.at cu
.„gl\uri butO'Il" şi-l vom i Dtilni mai tîrziu singular într- o v.:.istă gamă de-
corativă a va<>elor d "n culti.:,·a Verbi•cioara, Rcşide {f!g. 513), fiinrl cuncs-
cut în =ă dion stratul Săkui.1 IV 64} •
. ln faza a II-a d~ lo::uil'e tehnica de lu~r1.1 r~n1int'! a.:· ~~~şi dar ~ti
kltiv ceramica lină es:~ roai bogat i·eprezentată . In această c~tegoric for-
ma prin-ci.pal ă pare a fi Cal,'la şi căniţa cu corpul arcuit avînd toar ta în
bandă lal'ii, un~:m tra:;ii <lin marginea buzei. Vasul este mai at-ent mode-
lat, pereţii mai subţiri şi uşor slipui\i. Numai in a<:eastă fază şi pe aceste
ţorme ceramice apar p·roominen.ţelc conice dispuse ·pe ur_nirr sau ap>lioate
i·n1ed:at sub buza vasului (fig. 111, 6114). Grupa e>te fo.m1a tă din două
sau numai o singu.ră prt.-enlnenţci, Al.it forma cit şi decorul il vom intllni
deascmeni în unele 2specte ale începutului culturii Verbicioat'".i. din a-
ceastă zonă. Se menţine motiv-ul decorativ al găurilor buton şi p8I"forate.
întilnite şi în p r ima fază, aplicindu-Se î ntr-un singuir ~.ii şi pe ccr~mioa
fină (fig. ţl8), la Gov.:::.r.a Sat. Tot aici ap(}r, şiruri de împunsături T.otunde
dis puse pe umJ.rul unei căniţe. Motivul trebuie căutat in aria Glina III
- -. Schnc::kenberg, nivelul II 15), fi ind tntîlnit şi în str,atu.l Sălcuţa IV u).
Ca element de~o.rativ specific ambeloi· faze este şi motivul impre-
siunilor cu ·v1rful degatului ş i c..-restătuiri pe buza va.::ului, .cara~risticl
care provin din culturii.:~ Săl<:ul;a 11), Coţofeni >li:!) şi Cernavoda II "), fără
a trece în cultura Verb icioara.
în <:ele două faze amintite ale cultu:ii Glin.a III, nu s-a inclus de-
cr...am::!ată aşezarea din pun<:tuJ „Valea BuJeta", con1po:ien ţa ceramică pre-
zentîn<l unele ~raeteristici deosebit-e. k tfel, d~-şi cerami~a de uz comun
este de factură glincidă.. pe unele fragmente ceramice apar e ornamentul
„cu tniitu·rica" {fig. 812), motiv ~act<?l'istk: Ur-eiputu.lui bronzului mijlo-
ciu, care aici c up:cin.de cultura Verb.icioara. Motivul este semnalat .şi pe
wiele fragmente ceramice descoperitl:l sporadic, în mediul Glina, la Săl-
20 <;ii. t. i>Ctre
cuţa, ·p e Pisci.;J Cornişorului şi lucrate în tehnică asemănătoare culturii

Verbi.cioaI'a 90).
Deasemeni este .prezentă ornamentaţia -caracteristică din "C'Ultura
Glina a creGtăturhlor pe buza vaselor (fig. 114, 617, 15, 16), ·element or-
namental -ce nu se mai tntîlneşte în cultura Verbicioara. Materialul la
di.Spoziţie l iind insuficient, nu s-a întîlnit .pînă acum motivul „găuri bu-
ton" <:kxfrt pe un singur· fragment. Deosebirea prin cipală însă, dintre ce-
.ra.mi-ca de oeategor~e fină , specif'kă întregii -arii de răspîndire a culturii
Glina şi cea din aşezarea „Valea Bu1eta" constă în faptul cii aceasta din
uimă, primeşte L"l componen ţa sa o nouA specie, .cea a cerami<:ii „negre",
pe care o vom înt:ilni în cantitate apreciabilă, 'în asp~tele incipiente ale
cclturii Verbicioara din zonă, cum ar fi cel de la Orleşti - Sîlea şi Oc-
nel-e Mari (Zdup).
Pasta -acestei ceramici. e bine frămintată, ·conţine nisip fin, rar .pie-
tricele, ia·r cele citeva f.ragmente de vase a u pereţii exteriori cu strat ne-
gru lustruit sau cel interior de culoau-e cenuşiu-neagră. Ca om.ament, apar
grupe de linii incizate şi ornamentaţie geometrică încrustată <:u alb (fig.
411), în mani€ră vU'Cedoliană. Nedispunind <ie material arheologic -00nclu-
dent , ~ baza mater ialului extras din peretele şanţului şi anmne din stra-
tul de -cultură care nu depăşeşte 0,30 cm. grosime, fără a prezen·t a aite
urme oeutturale, credem că poate fi vorba de o aşezare care poat.e face
pft'rte din grupa aspectelor culwrale :formate, ale bronzului timpuriu,
ce vor .contr i·bui esenţial la geneza cu:ltUTii Ve1,bicioaTa. Elementele orna-
menUile atestate Ja Călina (fig. 412) şi valea Bule-ta (fig. 411), .par să fie
preluate din etapa finalâ a -culturii Vucedol din vestul României, care a
supravieţuit culturii Baden - Kostol:ac şi durează intlie anti 1950 -
91
1700 î.e.'n. ) . •
Luînd ca atare, împărţirea epocii bronzului în trei mari perioade :
timpude, mijlocie şi tîrzie n). m regiWlea subca:rpatkă OJ.teană se contu-
rează evident unele aspecle noi aJe sfirşitului primei perioade şi începu-
tul celei de a douB.i -care cuprinde .cmtura Verbicioara.
. Etapa aceasta cultura1ă ce priveşte faza de trecere de la cultura
Glina la Ve r'b.icioara ar fi mai degrabă o întrepătrundere .de noi pw"tători
cal"e ·primesc sau imprimă elemente specifice în formarea acestei culturi,
pe fondul Glina .cu influente ale complexului Periam - P.ecica şi de cel
nu:nit Vatina 93) .
Cron-::>logic-zonal, această etapă ar pre-ienta următorul -aspect : gru-
pul t•·ib::tl. aşezat nu mult dup.i cel al t riburilor Coţ;ofen.i la Ocnele Mari,
venind poa te din nord, pe Va'lea Oltului, grup care pdn tehnioa ceram~
f'01·mă şi ornament, nu poate fi pus tn legătură cu :materialele ceramice
de Ia Vişag ' '), preiau din .cultura Glina motivul ornamentai al găurilor
străpunse şi transmit R,e fond mai vechi - Să1cuţ.a-Coţofeni - ornamen-
tarea r.C U măturica" ) şi motivul "textil" întîlnit frecvent în aspectul
Orieşti 96) şi Gomea-Vodneac "), din zona Porţilor de Fier. Motivul orna-
mental al împunsăturilor succesi-ve, caracteristice· fazei a II-a a culturii
: Qoţ'()fe"ni se diminuează în şiruri simple <le împunsătW°i dispuse neregulat
pe corpul vasului, motiv în'lil.nit deasemeni la OI-Ieşti.
"Din elementele tipologice caracteristice fiecărui as~ct, de Temarca.t
peaşca <JU gîtul în formă de pîlnie, corpul arcuit, toarta tra1>ă sau înălţată
din marginea buzei şi decorată cu proeminenţe mici singulare sau gr.u„
pate pe umă:r, vas ,ce face parte din componenta ·caramidi a fazei :a II...a
a culturii Glina.
Evoluţia în Oltenia a vaselor cu toartă supra'înălţate. sint de ·căutaţ
mai degrabă în mediul local şi anume în stratul Săkuta IV de la Orleşti
"), în cel Coţofeni fia.za a II-a, de [a Buleta Chiciurla 99), în Giin,a la Ger
vora Sat si Căzăneşti (fig. 213) şi în aspe<:tele de început ale culturii Ver-
bicioara 100).
Ţi.n.înd seama de cele expuse pînă acum, rezultă că în re~unea
su0carpatică -0tteană sînt documentate suficiell'te urme de locuire şi aşe
ză:ri stabile, care se încadrează in structura complexului Glina III -
Scbneckenberg. A<:.este desc.operiri lărgesc pe deoparte aria de răspînd.ţre
a acestei culturi şi 6'.ntăresc: 'Pe de alta ipotezele formulate în ultimul timp
potrivit ·cărora .cU'1tura GUna l1II .este ·contemporană şţ cu faza veche
Schneckenbecg 102), formînd astfel o singură cultu['ă •OJ). Această culturâ
în totalitatea ei se pare că a evoluat uniform pe toată a:ria de răspîndire,
avind Ia bază rontinuitatea dezvoltării •Condiţillor de viaţă ale societăţii
o.meneşti din neoliticul final, impl~cînd antuntte variante de influenţie şi
asimilări de mtrepătrunderi a unor populaţii străine, vehiculiate î'n toată
peri<?lida de tranziţie a neoliticului spire epoca .bronzului .
. Centrul genic al culturii Gli.na III este 'în Muntenia centrală si sud-
estică 104) şi este legat organic de fondul neolitic tirziu Gum elnlţa IV din
Muntenia „~, Sălcuţa IV din Oltenia şi nord-vestul Y\llunteniei 106), pri-
mind un substanţial ap~rt al culturii Cern.avoda n 107) , ţintndu-se seama
şi de componenta Folteşti fI din Moldova lil8).
ln Muntenia cultura Glina a avut ti-ei faze principale : faza I de
formare, sau prot<H}lina lil°) şi fazele deplin formate, G1ina II şi BI, ulti-
mele faze corespunztnd oa timp orizontului cultural Folteşti I din sudul
Moldovei 11°), fazelor A si B din sud-estul T.ransilvaniei 111) şi faz·e'lor ! şi
. II din Oltenia, recent documentate.
Din punct de vedere cronologic, cultura Olina se pla~e3ză în nor-
dul Olteniei după cultu~a Cotofeni şi este suprapusă la rîndul ei de cul-
tu•r a Verbkioara.
Ipoteza unei <:onte:mporaneităţi, cel puţin parţi<>.le. a fazei a II-.a
a culturii Coţofeni cu (aza I, respectiv II Muntenia şi A Transilv~ja ţi
cultu:l'ii Gl1na este evident documentată la sud de Carpaţi, unde o comp<>-
nen.tă Coţofeni din conţinutul culturii Glina III este de net."u~ăduit.
In Oltenia, cultura G lina m contribuie în mod esenţial la formarea
-culturiii Verbicioara, cultuxă ce prinde în geneza pTocesului său de for-
. ma:re înrîuriri puterrriee din :fa.za a IT-a locală a culturii Glina III - pre-
ltmgită şi asimilează aspecte noi ale înoeputului epocii bronzuiui pătru.n-
Şţ? 441 n?,,rd p~ V~ O!tulµ,i 1 Ac~t prc,>c:~Ş, 9~ f.C),vmare afectează t~ele
ambelor maluri ·alle Oltului, prin prezenţa at1t a culturii Glina -cît şi .a ·cul-
turii Verbicioara pe aceste terase, rămînfud să se d elimiteze în viitor zo-
na de -contact a culfurii Tei.
.Problema ariei de fonnare a ·c ultu1ii Verbicioara rll..'Tline încă des-
clusă, dar posibilitatea -ca originea acestei culturi să aibă începuturile ei
în afara Olteniei 111), pare a nu se mai conflnna.
Cericetări viitoare cu săpături sistemaţi·ce în punctele amintite vor
putea contribui cu noi .e lemente la <:larifrcarea ipotezei formării cultuirii
Verbicioa~-a, Ni ·c entrul şi nordu l Olteniei.
1 IJ. Derclu. Zorile b'todcl in Cnrp a11 i;J la l)uni\re, Bu<:or~ll J9n6. p . Jl-1.
Gh. I. Petre, cera.mlca deoo.rnta cu l:n.pun~turi ti1\CCCS:Î\-c- dU'l r~:ionu'I Rn\, vncca. 1n
S.C.I. V., 4_, 18, 1967, p. 6$2 ~1 urmAt.oarolc .
I <le.m, Contt':buli.I la eun=~te1·ca cu11urll COţoieni in nord-e..tul Olteniei, ln s.C.I .V.,
J1 2J, 1071), p. 481 Oi Ul"O"U1t ~Qrele,
2 - Gh. I . Petre. op• .it„ p ~ea.
J - I . N"estor. Fouill~ d e Clina. în Dada Ul- IV, Bucureşti l'l3l. p , 23,, fig. ill-7, l i
şi tllS.
C - Gh. BJchJr, B eît>':>.c ~ur J<ennlnls, der J<'IilheJ> Bry.n zezeU im sudo•tll~.hN1 Transil·
va.nt eu un<I 111 der Moldau. in Daica, N.S. VI. p. 101. fig. 1!1 ş! -i.!11·3.
5 - l<lom, op . cit .• p . 00.
• - t<lem, op. c'.t., p. 91.
7 - L N e•\or, op. eil„ p. 24~. tt.q. 11)/ll , 14, 16·!7.
8 - I dem, o p, clt., p. •41, !lg. 9121.- ~$. 13/9, 211.
9 - Oh. Dlchir, op . cil„ p. 96, fl;. 11/1.
10 - L Ne.lor. op. cit„ p. 2u. ti11. M2, 5.
11 - Oh. ll lchlr, op. cit„ p . 91. fli?. 5120.
12 - I<lem. op. <;11., P· 9!, t:lg. 5/15. lA, 918 •. 11 . ·12.
13 - t. N e~.tt>.I", op. cit., p . '244. f ig . 11, 12/la. 17, 14/14, 23.
l~ - Gil. Bichir , op. cit„ p . 15, flii. S/6, i, 10. 11, ! lg. 5.
1s - Idem, 011. cl.1., p. 9;;, I !g. oia. 3. t, 11.
16 - 1. Neswr. op. cit., p. 24n, ! !11. l:l/3, '· 10, 11111. 20, H .
11 - ah. Blchlr. op. cit„ p. 1o.i, ~. 1211.
18 - Ma~erb l lltlc paleolitic t:iJ!. SIC şi neolitic !ne<llt. Clteva 1t-agme11te cc1·111nJce dcS-
eopcrlle sub nJvcluJ C<>toCeni. „tesllt I" e.zen14 cu lturU Sălcuţa IV.
19 - Szi!k~IY Zoltan, Sâplturi de •~lvare ale l\luzeul ul St . Ghcori:hc. I»:!. ln 1'13.te.tl.3le
ru. llll, p. ia1.
H - Gb. Dlc:htr. op. cit~ p . 89.
21 - Ch. Petre, 'l'op0:u-e elpcan d e minerit it' n ep!)Ca bron2ului dcseoperl~c ln nord:il
OIUl>Jel, ln S.C.J. V. J7, 2. 918, p, 2l9 şl iirmătoarcle.
22 - A. P rox , Dic Sehneeli~'Dberi; Kullur, Braşov, &U. p . TI.
!3 ·- Z. S:tt\kely, op. cit., !>. 157, !l!(. 0/12.
2-1 - A. Prox_, op. clt., p. 4:S„
~ - Al. Vulp e. ll..xtc w1do D c ilc ln n unlll.r.ten, n. M ilnchen , 197~ (•ub \lpar) : nr. 32$ .
Crlv~ţ CD. nercj u, S 10 Arh .. 12. 10.Jl, p . :!70, nr. 3~'?. CJt na, nepu..bl!C:lt, 328 Pruntlu, S.C.J.Y,.
1919, !90~. p. 11 q, n9 . ~f. Ghc~rgM (tlrk :\) R0<1k11, ne11crlorlu, P. :ii ~. ·fi~. 805, ~o. vorbic!oara, i
D. llerc lu, S.C.J .V. 12. 1951, fig. 113. I
2<1 - Oh. Petre, Cont.rlbuttl la c1:nou~1erca c ull.udl Cotof enl tu 11orll• l?6JIUI OIC<ll.llel, ln j'
S.C.J.V . 3, 21 , 1970. p. ~8:l. iig. ?J2, ;.
27 - <.lh. Ilichir, Autur du prolllcinc d es plus a.nclcas mod e les de cbudot a ecouvert en
Rouman.le, în D:>cill r\.S. Vflf. 19fi, , p . ţ,7, 60, tll!. I .
2') - Oh.. Blc..'Ur, lleitrag <ur„. p . O?. ~I \lrn>fitMrele. AL D . A lexandrese11 fli M. Const.an·
Unescu, Slpiil urile de salvare d• pe Dealul Spr eu;:lli, rn Materi a l e VI 10;-, p. 670 ~! urmat oarele.
U - L Nesl'.lr. op. ci.t„ p. m ~I urmllL:>a.rc:e. Sell. MorlnlZ. 8ilpAturlie de pe dea lul Ciu·
r"1. ln Materiale, VI, 1959. p. 71 şi urt'll~tuar ele.
30 - D. Berdu, A.P.O„ p. 2.'ICl.
31 - Gh. Petre. incd.i t. D?n pei-cte'c- plr1ul11I. an1 scos .şi frag1nente ceramice O:tctoc şl
d in e r>Octl bn>nz:tluJ. Strat·Jl gct'l·dacl~ suprsp:mc un nivel de locuire a l culturii Verblctolir.i.
32 -
J.1 -
Ch. Pctrc. s.c.1.v. 4. ia, 1007, p . 4»2.
Bu cureşti, ln Materiale. VJ. 1939, p. 77. 1111. l llll. -

I. Ne,,""· OQ. cit., p. 2-1\, tlg. 10' 11. li, 16, 17, Setl. Morlnt~. Şantierul a.rheoloi;ic
3• - Oh. Pct.ce, Des~uperiri arheologice •l!n epoca riernlu'. m j udc jul Vi lcea. ln M<lter lalc
IX', p, 4?~. ln p a rtea de suu a aşe•ârll. dlntr· o 11rna.~ si'•P~t:l l a 1 m. adln~lme. mn sco.q şi
fraJ{mento ccramJ.cc d.aco-romanc, din sec. II-ID c.n.
33 - S. Olmltrîjev ic, rribog daljem 11poz11avanÎu \'\!C~OW~e Kulţure, ln Opuscul<\ i\î•
1;t1~~01oi;Jc11 ~. l9'~ p. 37, pi. IţI/l~. · · · '
„...... „_._ . .___„
38 - Gh. Bicltlr, Cercetări arheologice de suprafaţl d e·a: l ungul Oltulu.I, !n Comunicări

XL 1969, Craiova, p. 39.
37 - Fragmentele au fost cule.ie de' dr. ROmulus Popescu - · Rm. Vîlcea, care . nl le- a
~edinţ&t spre publicare. „
- - · · 3ll - Oh. P etre, op. d~, p. 467 şi nota l.
39 - Fragmentl1l a !ost aescoperlt de prof. M. Toartă care ni !·a fncl'edlnl.at. U multu·
ll'llm şi pc 11ceasiă' cnle. ·
-ID - Gh. P etre. D(),,.ez:i de l ()Culrc ne()litlcl lll Juaciu1 Vllcea, ln Rev. l\fuze!llor 2, lOCo.9,
P.· 1~4 şi următOllrel<'.
41 - Idem, S .C.J .V. i a, 1967. p. 6:i2. .
42 - Idem, Rev. Muzeelor 2, 1959, p. IM, Materialul lne-Jlt, <lin aşezarea verblclonra de
la Ocnita. deseoperit :t în „nul 1963 do O\ltor. cu O<:M.la trasări! drumului spre sonda 407. cum
# d)n i:rădlnn locuitorului C . Tabf.l(~l. se (>1ăsc$te la muzeul din Govora Băi şi va · li publicat .
43 - Cu ocazia amp!asăr!J •ondei 407, ln anul 1970 am cules d !n săpăturile erectuate,
vase parlJal Jntregil>i:e şi rragmcnte ccramJce lucrate cu mina şt la roată. dJn •e<:. v-rv t.e.n .
H - Gh. Petre, Unue ron1anc nccuno~cuto la Ocnele 11'.larl, fa s.c.r.v. 1, 17, 1966, p. 171.
• S ..,. Toponimul cote Jeg11t de vechea denumire a focului de d etenlle a celor c.onda.rnnaU
8 . scoată saron din ocnă. A.~ezarea tie găseşte tn imcdiatn aptop1cre a celei mzj· vechl guri
de ocoli. 1
~ - Sondaj er„etuat de nutor sub conducerea prof. D. Bcrciu.
47 - A. b. Alcxandre;cu, Săpăturile de sulvaro de pc dealul Spr.-.nght, tn Materiale
VI, 19$9, p. r.67.
4.8 - Sz~Jcely Z<.>ttun, Siipll.turllc de saiv:ue ale n>.uzomlul Sf. Gllcorgllc, 1n M:at.oricle nt.
I). 15!.
19 ~I. Ncsto r , op. c"t•. p. 226.
. ,
50 ''- ·Ctr. Pctrc>., T11po:1N\ dor.an de rnlneTlt din P.poc.-. bronzului, descoperite tn nordul
Oltenlet, rn s .c .1.v. 2, l~ . l~ >~. p . 279.
51 - IstorfB României, vQl. I • .Bucura~ti. 1960. p. 91. :!la. 1712. 3.
52 - O. l3erc1u. Zorile ist.oriei din Carpaţi 111 ta Diwire, l:'lucureşti, l9Gr,, p . 160.
5.1 - fdcm, Sllp1Uurue de la Crivaf. ln s:c.r.v. 3, 17, 1966, p . S3J.
!14 - D. Bere tu ~l colaborator!J, Săpi1turlle de in.t ormare de la Gos!lnu şi Gbizdaru, ln
Materialo vrr. p. 202. fig. 1110.
55 - H. S<:.hmldt.. Cucutenl ln dcr oberen l\fotdau, Bum3n•cn, 1932, u. 64 şi pi. 26, 1!.SJ,. 14/m.
56 - H. Schllemann. Atln• dcr AlltiqnHes Troyiwnes , LCip"Jg - Pad$, 16n, p. 3, pi. ~.
tlg. U l m.
S1 - GIL PP.t.re. 1n S.C.J.V. 4, 18. 191!7. ;>. 643.
5-'l - Se?) . J.forlnt:< şi Barbu Ione•cu, cercetări arheologice in zona Olt.cnltei, in
S.C.J,V. I, 19, p .110.
59 - D. Be1-c!u • .A.l'.O„ p . 66, tlg. 8011 .
GlJ - VI. Dumitrescu. Foulllcs de Gumelnlta, ln Oac.la IT, 1923. o. 98. :C11:. ?3.
ti! - Ch. Ştefan, Le• Fouille$ do Cilscto:irele, ln Dacia n , 102!f. p. 1e9, tt.i:. 29.
M - Se~. Morintz, Petre Roman, Asupra pcrtoadci d e trecere de la enco!ltle la C;J()C8.
bronzului la Dunărea de Jos, 1n S.C I .V. d, 19, l9G9, p •.~55.
01 - Pelre R o man, Endllneollllllkum ln D onau - Karp!l.len - Baum, tn Dacia N.S.,
xv. 1971.
6·! - SI. Roman, Elemonte!o culturi! Co~tenl la Cu' na Turcului, ln Rev. muzeelor Ş,
llG'l. p . 478.
6, - D. Beretu, Re>.ultnt.cl<> primelor sApilturi de la Crivăţ, l n S.C.I.V. 3. 17, )966, p . 5~t.
61! - D. Bordu. Scb. Morinlz şi L MaximJllan, Şantierul arlteoloS-lc Verbicloarl\, !n Ma-
tel'lale IlJ. 19~7. p . iac. ft~. 2.
G7 - g,,ekely :>.c.llfrn. op ('it.., ln .Materiale JU, 1937, p. 137.
6'1 - D . BeH~\u, Zorile.„, p. 162.
s1 - Idern, s .c.r.v. 3, 11, lS<!G, p . Slf.
70 - Gh. nichlr, Ancl(,n9 m~dolcs de char101._, p. 79, ! ig, 612, 4, .G
71 - I. Ne ;tot. OJ). cit~ 'Clg. B il7, 18.
~2 - Seb Morina şi Din•~ V. Roseti. Bucure.5t11 do oclil:lloarl\ in lum!na cerectllr!lor
arheologice, Bucurc~>l . 19'9. cap. I, p . xv12.
73 - D. Berclu, Contr buţll... p, i:i•.
7~ - an. Btchlr, Belţrag zur„ „ p. w.
7$ - 0. Beret u, S.C.I. V. 3, I?, 1966, p . 532, fig. 314.
76 - M. l>etrMcu•Dtm~ovJţa, S.C.I.V. 11, l . 1931, p . 233, Ilg. a13,
77 - Ch. l31Chlr, op. cil „ p. 93, tig. 3167, 10, 11. 15, iu. 26. 1015, G, 9, 10, 13, H, Al. i\.l!!"an,
d.re.•cu şl M. ConstantinP.Scu, op. cit.„ Materiale VI. 1959. p . G70, fig. Glt. 6.
7a - I . Nestor, op. cit„ p. 219, tig. 14, Seb. MOtln!.z, S!l.pltllr·te de pc 1lealul Ciurel, in
Ma terlnte VI, 1939, p. 71, tl.<1. 1011-s , 7, 10. U.
7~ - . D. Beretu . A.P.O„ p. 250, t!g. 107.
ao - Madlena F l<>l'e!<Cll, Conlrlbufil la problem1> tnceputurilor epocii br<Jn!.Ulul tn lllol•
4 ovn., tn Arhe:>logla Moldovei U·llI . p . 110.
31 - I?.· aercln, Seh. Mo rint?., Petre Roman, Cultura cernavod3 II, rn S.C.L V. 3, 2-1.
1973, p. 2110'; fig. 13/ll. . •
02 - D. eerclu, C nntr' l>u ţli, p. 312, ttg. 134.
83 - ldern. Contr!buţil, p. 484.
Bi - Idem, Contribu\ii„., p. 32', fig. 13911.
85 - Gh. BJc hlr, Beitrac z.ur„., tig. Dll, 2.
~Ş - ~· ~':fd~! CO~lri~u!ii.„~ !>· 299'. fJŞ.• lOOI'! ~114
• t7 - I<lem, Cotţlribuţii. .•1 p . 326, fţg. 13.9/?·6.
se - Gh. Petre, s.c.r.v. 4, 18, 1967, ·p. 646, fl8. "111, 2. 7, 6/6.
89 - D. Beretu, Seb. Morlntz, l?elt'e Roman, op. cit„ p. 385, pi.
:rto - D. Bttelu, Contttbutu„., p. 339.
Dl - s . Dlmit.rtJevJc, Bine Bell.rag zur welteren kenntnis Vucedollscbe Kultur, ln Opus-
cul a A.rhaelogica 1, 1956, p . so-ss.
92 - cAl. Vulpe, Dle Axte und Beile ln .Ru1111inien l (Pdb.istor:sche .Bronzetunde, Abtei-
lung IX, &lnd, Milnchen 1970, .P· 2 şt următoarele.
.ts - I. -Nestor, Istod:i. Ro~ I, p . JOij. ·
84 - Vl. Dumitrescu ŞI Ion Stratan, Necropola de lnclneraţj.e din epoc:i bronzului de ia·
Vlsag, tn S.C.I.V. 1, 13, 1967, p. 71 şl următo:>.relc.
. 15 - D. Berolu, Contribuj:U„„ p. 32~ •
.,pr. - Incdtt (cerc etărt Gil.. Petrel.
&7 - V. Boroneanţ, Gome:>.-Vod.neac, un nou awect al epocii bronzulw descoperit la
aona •.l!or:ţllor de Fier, tn Rev. muzeelor 1, 1971, p. 7 şi următoarele.
·98 - Materia! arheo101lic inedit la muzeul Govora Băl (descoperiri Gh. Petre).
99 - Gh. Petre, c.,..amlca decorata cu tmpunsăturl succesive, p. 64G. tlg. 3/l, z. 6.
100 - D. Berciu, Der Ve.rbidoara-ltultur_., 1n Dacia N.S.v„ 1961. p. L~Z. fig. 3/C-8.
101 - Seb. Mo rtnlZ. Şantierul arheologie Bucureşti, tn :Materiale V, 1959, p. 634.
102 - I. ·Ne•tor, Dcr Stanei der vorge11cblclltsforscbuni; ln Rumlnlen, ln 22 Bcr. R.G.K.
lt33, p. 69-7! şi rs1.0rta Romll.nlei J, p. 98-99.
103 - D. Serclu, Contrtbutjl.„, p. 131,
1114 - I. Nestor, Isloria nom.t.nicl, voi. X, p. 98.
10$ - D. Berclu, op. cit., p. 484.
106 - D. Bereiu, Seb. Mot!ntz, P etre Roman, CU!iura C<lrnnvoda li, S .C.I.V. 3, 2t, 1973,
p, 339 ; 1. NestOl' ln Scbuchbardt-FeslSchnltt Berlin, 1940, p. 19. Idem ln S.C.I. V. 1, 1950, p.
217•2'18 ; D. Dcrclu, Contribuţii„„ p. 1S3·139 ; P. Roman, t.n Rev. muzeelor 1, 196i, t, p. 322.
lli'I - P . Roman, op. cit„ p. 322.
lOB - D. Berciu, Zorile•• „ p . 163.
1111 - Gh, Bichlr, Beitrag zur .. „ p. 113.
110 - lClem, op. cit„ p. 112.
lll - D. Der c!u, Der Vecbicioarn Kullur. p. 157.
~epuJurlle epocU bronzului tn nord-estul OltenJet
Gh. r. P etre
biceputurUe epocii bronzului ID nord·e.~tUI OIU>nlel
Gb. J. Petr•
30 r.h. r. Petre
lnccputur"lc rpocil b«'lll?lllni ln nol'd-t•,1111 OltE>nlel SI
Oh. J. Petre
lattputurile epodl bront11lul în nord·cstul Oltcnlal ss
Duleta 1, 2. Ci•mt:ct 3. l'm. \"itc:3 ~. 5, 10, !>tl!l~~~ G, Cilln3 1, a. t, C.tuneşU ll.

I>~tcra Ral<lucllor 12, U, Oe. 111..>rt U • 11, 19. 20. Co zia Veche 18, Binqll n, ~
111, - BUBIDA VA 2
T0p0RUL DE BRONZ DE LA 'BER~EŞTI (V1LCEA)
ANA ViOLmA GHELMEZ
Descoperit în luna aprilie 1973, in partea de S.V. a satului Ber-

bei;;ti, comuna lVIateeşti., în mod intîmplător, cu prilej ul executării lu-
crărilor agricole de primăvară, toporul de bronz pe cru-e-1 pre-bentăm
in acest material face parte din colectia l\fuzeului judeţean Vilcea. 1).
Toporul are lungimea de 17,5 cm, lungimea tubului de înmănuşare
de 4,6 cm, diametrul tubu1ui de înm!:lnuşare de 2,8 cm, dăţimea tăişului
de 5,8 cm, greutatea de 765,9 gr. Secţiunea corpului este ovală, iar
tăisul arcuit. Suprafaţa este acoperită cu o patină vermie, tăişul ne-
prezentînd urme de întrebuinţare. Piesa prezentată aici a fost confec-
ţionată prin turnare într-un tipar bivalv. Pe faţa anterioară şi poste-
rioară a corpului, pe toată lungimea lui se observă „cusătura" re>zultată
din turnare, care nu a mai fost polizată după realizarea toporului.
Partea posterioară a tubului de înmănuşare este imperfectă, in zona
inferioară prezentînd o prelungire. In partea superioară tubul prezintă
o creastă, dar nu pe toate lungimea. (fig. l la, b, c,).
Toporul de ia Berbeşti face parte clin categoria topoarelor cu
gauro de !nmănuşare transversală (Schaftlochaxte). Din punct de vedere
tipologic el poa~ fi încadrat i'n tipul B, stabilit de A. Mozsolia 2).
El are analogii cu topoarele de la Pătulele (jud. Mehedinţi) 3) şi Po-.
clari (jud. Dolj) ' ), încadrate în seria topoarelor de tip Pătulele.$).
Dar toporul de la Berbeşti este asemănător prin forma tubului
de înmănuşare şi secţiunea ovală a corpului şi cu toporul de la Ha-
l!nga (jud. Mehedinţi) 11), încadrat tn seria topoarelor de tip Izvoarele 7).
Toporul tn discuţie ar putea fi încadrat în seria topoarelor de tip Iz-
voa1·ele sau în a celor de tip Pătulele. El d atează din perioada mij-
locie a epocii bronzului. Pe baza zonei în care a fost descoperit şi a
datării sale, toporul de la Berbeşti poate fi considerat ca fiind pro-
dusul mediului culturii Verbicioara ~. fără a putea preciza deocam-
dată faza căreia îi aparţine. ·
Tipul de topor cu gaură de inmănuşare transversală în care se
încadrează şi toporul de la Berbeşti., este răsp'indit m Oltenia, Muntenia,
sudul Dunării şi Transilvania, dar exemplare de acest tip se cunosc şi
în Moldova, unde au fost încadrate în fazele timpurii ale culturii Mon-
tcoru (IC3 - IC2). 9).
36 Ohelmez V.
îi:. orice caz toporul de la Berbe.şti este un produs autohton aJ

culturii Vcrbicioara.
____ ___ _________...

...,;, ;...
..
1- Ex.i~:tent Ja Muz-el11 Judeţean Vilcea c-u 1nr. de l nv~nlar Gt ..
~ - I"· Mozsolţcz. ~1·op~e:~pde des f'arpjlt\lr,Jbllckens, B~c:i11pest, J967, p. lS şi urml-
tONt-e!c : flg. l şJ pl. I/5• 8.
:; - D. B c.i;ciu. Arheologia prclstoric.JL a .Olteniei. 1938. p. 89, fl J:. 102. I ; Jdem C:ualpirul
l\'!u~OUhlJ Arllevtogi c Turnu ScvCrl.n , r..tatcria1e şi Cercetări.. Arl1co1ogice, 1. 1953, p. 627, pl.
:<.}CXJV/ l. .
pl . 7195
·1 -
5 -
şl 10!.
.„. ·vu lpe, Axtc ono
D. Bc~·~i u, ftrheologia pre'storicA a Olteniei, p . .68, fîg. lQl.
Jleile• in Rumanien, P.B.F . IX, 2, 1970, p . 38 şi urm1ltonrele ;
t> - Al . .n!ircâclltl, Daci<.t I, 1924, p. 200. fig. 265 ; D. Bercju, Mater:aJe şi cerceUri Ar-
llu;toglcc, 1, 195:!, p . 52;, p i. NXXV/2.
7 - A. Vulpe, op. cţt. p. 32 s l urtlllitQa ~ete.
U - D . Berclu. Cltova probleme ale CUituri! VC!'bicioara, $.C.I.V. 12. 1061, 2, p. 2~7-240 :
td.e:n Die 1Verb1c oara Kultur, Dacia, N.S. 1 ' 'l, 19Gl, p. 123-162 ; idem Apqr~u des prottlo~es
.j
susclt.C!; µa.r !a ctvl!lsadon 'le verhlciou1·a, (recenlC!l l decouverte tm Rol,1manlc et des proble-
iîl~!i de ta ( Jo de l'tlge du brbnz dans la re'gion de Portes de Fer et du bas ,Danube. Sb0r-
11lk. 19r~1 .
9 - c. B<tZdugau, Top0ruJ de luptil de la Scăr!şoara (judeţul Bacău), S.C.I.V. 3, 1974,
p. 43hl3t. ·- • . .„-.... j .,;, !
O FRUCTIERA PICTATA DESCOPERITA LA BURID1~VA P1~.C!Ct\
(Ocniţa -· Vîlcea)
Săpăturile arheologice t>f~:ctua te dii! cîtiva ani la Or;1i1;.a ···- Co.sota.

in cadr ul pi nnului de <:ercetări &.l lVluzc-ului de istorie di!i Rr:i. V!h::er1
şi al Institutulu i d~ Arh eologie al Actickmid de Şt!inÎe Sr.;c:;.:Jc ~;i P t>H-
ficc. a u ndl1s an de an n oi şi noi dovc;;i privi1~d ci v.iH :t.:t,~iu şi i ati~Ti a
geto-dncilor. F'...stc suficient' să re.amintim nci descopt•r.in•a î11 . J.073 11
scrierii cu litere lutinc datînd c<1 un se col şi mai bi1:e iNJ!ntc~ Ck' cuc:.>-
drea Daciei <le către romani. Asemcnt:a ins·(!t'ipţ:ii pe frapnie?1tc t:\:ra:r:ice
redau numele, de origine traf;o-dac. al unui persom:.j REB, dt i:;-i !'! l! ··
m~~le tribului sau uniunii de triburi geto-dac~' ce au l oc:uil în zbn;.t
Subc~rpaţilor vilc~ni : este ' 'orba de acei Buridaverlsioi m.e1~1.ionuţi_. d~
geograful' A.lcxand1'ih Ptol ~meu şi C<ke avenu ca· CE'ntru pc!.1tic, m1lHar:
economic şi religios la Buridava. . · ·· ·
P~ un fragment de cană lucrată la roată se desluşeşu~ cliiar tk-
numirea de Buri<lava. S-a putut prin urmare loc2.li2a dcf~nit:iv, pe baz;i
a:
'1.riui izvor conte:n}:ioran şi G\Ut(;)ntfr, ceritrul d~ de .Bu\·idc:va, <:a.r e'_ fcst la
Ocniţa, pe înălţirnile de la Cosota - Ocniţa şi in împrej1,.1rjmile acc-s-
tora. O inscripţie cu litere gre<:eşti şi in li1nba greacă de pe fragnie(ltcle
unui 1nare vas de cult descoperi te la un loc x:u inscripţil~e ·~u litere
Jatfne, dezvăluia prezenta unu i regişor - basileu - ,, la Buridava, al
o.ărui nume pare i;ă fi fost l\1arc;o (!;), mai degrabă decit T iamarco (S);
Aceste excepţional de. importante descop eriri aparţineau unu! întreg .com-
plex cu Caracter mixt, militaro-politico-religios. S-au dezvdit temeliile
săpate în stîncă ale unui sanclu ar - palat cu trei încăperi subterapq,
care- aveau un caracter de ·cult. Intr- una din <!ceste încăperi s-~ găsît
masca de -bronz reprezentind probabil o divinitate a războiul ui (.Fig.
l şi 2), iar în altă încăpere s-a descoperit printre altele, o SE-rie în-
treagă de vase pietate, o adevărată ceramică ,..pri nciară" snu de c ult.
Pu blicăm CI.\ această ocazie u na dintre numeroasele fructiero, g~sită
rn incăperca nr. 2, împreună cu inscripţi,i le c.;u litere latine şi grec~ştL
dt şi cu două monede din vremea împătatlllui i\ugustus.
V.asul nos tru (fig. 3-4) este o fructieră cu pi(:icr relativ înalt
.şi gol in interior pînă · spre baza corpului· vasul ui ~fig. 4). Buza E?S~
D . ilerclu
răsfrtntă tn afară şi îngroşată, avind o lăţin1e de 0,02 ·m. Profilul va-

sului este elegant, el fiind lucrat la roată, într- o tehnică îngrijită, din-
tr-o pastă fină. Piciorul a fost „sudat" la corpul vasului. Buza a fost
~ealizată după acelaşi procedeu. Culoarea actuală a vastului este cără
mizie-închisă, care a fost cauzată de arderea secundară a vasului. De
şi gol tn interior pînă spre baza corpului vas ului (fig. 4). Buza este
aceea şi pereţii sînt rezonanţi. Vasul a fost ars secundar în incendiul
care a mistuit întreg sanctuarul-palat, împreună cu celelalte vase pic-
tate. Vasul a fost pictat, atît în e}i.terior, cit şi în interior, în tehnica
bicromiei. Benzi în culoare roşie-brună (de o tona]jtate caracteristică
picturii în culoare roşie trecute printr-un foc puternic) alternează cu
benzi de culoare albă. Culoarea .roşie .a fost preparată dintr-o materie
mai bună faţă de aceea a culorii albe, care, din această cauză a şi
scăzut în cursul arderii secundare. Pictura .a fost trasată cu pensula
înainte de ardere, direct pe peretele vasului, care nu a fost lu struit.
Vasul a fost îh schimb lustruit după ardere, peste pictură . Benzile
nu au fost trasate totdeauna cu grijă. Ele nu au aceeaşi iăţime pe
int.reg parcursul lor. Cîteodată benzile albe suprapun pe cele în cu-
loare roşie. Lăţim~a benzilor din exteriorul vasului varia7.ă între 0.003-
0,005 m. Partea superioară a piciorului fru<:tierii' a fost decorată cu
cinci benzi albe foarte înguste. Pe sub baza vasului se află o bandă
lată de 0,007 m . Pe buză se află două ben:d roşii, în interiorul cărora
s-a trasat -, dar pe alocuri neglijent - . o bandă ,,Sn val", care se
detaşează d e pe fondul alb (fig. 3/b).
Benzile roşii din interiorul fr uctierei sint trasate cu destul de
mare neindcmînare, pensula ieşind de Pe linia benzii in formă de
cerc. Benzile în cerc din interioru:! fructierei se află l-a distanţe inegale.
!nălţimea v:asului este de 0,14 m şi diametrul d eschiderii gurii
de 0,195 m. Vasul aparţine seriei tipologice a fructierelor cu picior înalt.
Acest tip de vas constituie una dintri formele fundamentale aie cera-
micei geto-dace Latene. Majoritatea vaselor de acest tip sint <le cu··
loare cenuşie şi nepictate, dar in mod curent lucrate la .roată. Fructiere
de a~est tip făc ute cu mina sînt foarte rare. Deşi se c·unosc fructiere
pictate Cl~ s-au descoperit în diferite aşezări şi cetăţi geto:-dace (amin-
tim aci exemplarul de la Bîtca Doo.mnei - Piatra Neamţ}, totuşi nu-
mărul lor nu este prea mare. Nu poate fi vorba de vreun import.
Exemplarul nostru - , ca şi celelalte, destul de numeroase, giisite îm-
preună - , este lucrat şi pictat î:ntr-un atelier loc~!. Datarea precisă a
acestei forme de vas, in vremea lui August, poate sprijini fixarea unei
cronologii generale a ceramicei Latene geto-dace. Şi din acest punct
de vedere, descoperirile de ln Ocniţa - Buridava dacică aduc o con-
tribuţie importantă. Reamintim că de la Buridava posedăm în prezent
cea mai veche scriere folosită de geto-daci, concomitent cu litere · 1a-
tine şi greceşti. Pe de altă pa1·te de la Buridava dacică provine sin-
gurul izvor scris, descoperit pină acum, pe baza căruia un centru
(!acJ,c ,.....,.,, c;a ~urigav~ - 1 esţe locaUzaţ <;u toaţă cerţitiJdtp.~~.
O t n1crlerll pict:llii dC.<(O(ll!•itil la Burld:wa Dacld
Fig. 3~ I
- ' :!
D. Berclu
PRilflA CA!'\IPANIE DE SAPATURI ARHEOLOGICE LA
Rî JRIDAVA ROt\'IAJ~ A.
Prof. dr. doGent DUMITRU TUDOR

Prof, PETRE PUR.CARESCU
Sub actualu! sat la Stolnic:eni ((;c m. Riurcri, .iuc!c,ţu I Vil cea), se

rot 'edea la suprafaţa solului urme ar!:E>ologice din a c!oua epoc.:ă a
fier ului, (romanii şi preJC'u<lnUi), Pe baza distantelor r utiere din Tabula lui
Peutinger se 1.->c~ lizel\z/; ln ac:est punc:t Burida·:a din vrcitne<1. romană'). S-au
ident!ficat acolo, un ·castru de piatră în punctul „ Borone::isca" şi o
m<lre aş1•zate civilă rom ană , lunf!ă de 1 }(m, lată d<> cca. 400 m şi
situat~, de l!ng~ şoseaua nuţionalc ptnil în ripa Oltul:.ii. L::i suprafaţa
solului a rabil a par urmde temeliilor caseior roma:Je. cări!mizi şi multă
ceramică databilă din secolele II- IV. Pină in 1962 nu s - au făcut sapă
t Uri arheologice- la Stolniceni.
' l n 11162, fabrica ele sodă ,,Govoru:• a construit în locul numit l a
„Priză" (sw.tia de pompa1·e a apei di n Olt), un mare ba;l.in de f:ltrat
e pa (diam. 47,50 m). Pc ace:>t teren, anterior Muzeul Raional din Rm.
Vilcea 1n colaborare- cu Institut ul de Arheologie al Academiei R.S. Ro-
mânia a orE!::inizat o sC'ric de sondaje şi a asigun1t supravegherea des-
coperirilor intimplătoare din timpul săpăturii bazinului cu excavatoa-
rele (fig. 1,1). Terenul fusese însă mult răscolit de vechile case a le
satului r omânesc. Date arheologice mai impor tante au apărut în trei
sectoare.
Sectorul A. cercetat la 20 m spre SV faţă de clădirea staţie i
de pomparea apei, cu aj utor ul a trei secţiun i lungi de 22 m, late de
cîţiva m etri şi adînci de 0,70- 1 ro, ne- a procurat informaţii precise
despre stratigrafia şi etapele de locuire ale aşe7..ării . Stratul aluvionar
format prin depunerile Oltului se găseşte la o adîncime de 0,70-1 m .
El are deasupra o pătuiră de lut castaniu rezultată din depunerea mî-
lului ape i, pe eare .apar primele urme de locuire din perioada geto-
dacică mult răvăşite de aşezarea romană. Stratul roman (gr os de cca
40 cm) prezintă o culoare roşietică şi păstrează rare urme de zidării
distruse de săteni, incit nu se poate qetermina planul complet al nici
u.n~ ~aşe rQrn.ane,
tt Pro!. dr. docent Dumitru Tudor, p-.:ot. rcue Pufeărcscu
Dintre urmele dacice dispersate de· răscolirile r·omane este inte-

resantă semnnlarea vetrei unei case, de pc care s-au putut r f:cupera
partea superioară a unui vas dacic Î.I\ formă de sac, luc:rat cu mîna,
df:•corat cu ornament în şnur, găsit împre ună cu un opail, din tablă de
bronz cu tortiţă de fier .
Temelia zidăriilor romane era făcutu din bolovani de Olt 1',~gaţi
cu pămînt cleios. 1$t.e probabil ca la .i;ereti să se fi folosit numai bîrnc,
deoarece cărămida apare foarte puţină in săpături. ln schimb. de L'l
aceste construcţii au rămas foarte multe fragmen te de ţ' gle, ceea ce
dovedeşte acoperirea caselor cu atare 1naterial. Oiteva fragmente de
ţiglă purtau ştampila COITIIFLBES. Frar,men te:le ceramice rornane strîn-
se din gropile <le gunoaie arată ca datare secolele !I- IV. Emisiunile
monetare Sl' deschid cu Traian şi ultirnde datc.-ază din prima j't..lmb'ltate
a se-colului III e.n. ~-
ln regiunea secţiunii A id1.:r:Jlfid:m u1·mele unor const rucţii de
natură militară, romcine, ridic2.le la Buridava, eh.iar în pr.!rioad<l cucQ-
ri.rii Daciei. Odată cu :;,iclirea. <'.<:Strullti din punctul „Boroneasca", acl.'S-
tea îşi piei:d importanţa defens i vă !~i este probiibil cn peste ele să
se fi extins aşcz~rea Civilă .
8ect11nr] B. sit\1c:;t în dreapta drumului cc se dQsprindc de uliţa
satului către „Priză", -era identificat din 1953 ca ;nrind urme c~e zidărie
ro1nană. Deşi t:C'ren ul l'uses.e .5i a.ici <lestul de- răscoli t de conshuc:ţjj mo-
derne şi de şanţ.urile t:onductelor ce transpv1·tă apa din Olt ·Sf.re îacridi.
s-a putut determina colţul unei mari dăd iri rom nne, cu ~d<lu ri d in
pi<itră şi mortar de var. Cl!:dlre<1 distrusă se încăl·,-L'tt cu <!:iut.orul unui
hypocetust de 11:1 care se m 1>i păstrau patru pilae !·ealizate di n ·C'[;rămb:i
patrate (20 X 20 X 5 cm). Ace:-.stă c:asil îă.::ea p:arte din cadrul ;işe:J.ur.i i
civ:ile romane.
S<~clotul C s-a v.le~; in contin.i.1or~a sectorului A, ca tenmu l afc<:tat
construcţiei bazinului de fi ltrat api!, să poatt fi <!ercctnt n1ai mnf;nun.ţi t.
Aici s-a procedat l fl o de:1.vclire p<? o supraî.aţE de 15 X 20 m. Natural.
stratigrsJia ei:.te aceiaşi ca şi in primu1 sector. S..-c:u înLilnit în~ă ·frag -
1nente ae :l.idării lucrate Cll m ultă grijă, g roaf;e de 0„10 - 1,1'0 Hl, din
Iespe-tJ de calcar c:ochHifcr extr•;s di1:1 cariL'r<l :,;:,ttului J3ulc:ta ~i legat
cu morlar de var. !nt.r- un lcc s-a 1:.-re<;i·:at forma unc-i co.mere (?,40 )<
:~,50 m) cu ftmdati.e grousă de un rn.o;tru. Pardoscal:i d se corn::•unca
din tr!'!i straturi : la bază unui din bclov<>.n.i de i'ÎU prm~i C'.1 t:;l:n1:1t
cleios, la mijloc un alt ul din ac(:~aşi boiovani h•e a~i ~:t~ m c:rt·· r din var.
iar deasupra un planşe u în opus s ignin1.tn1 (gn;s ck 15 (:m.). I.:s'.;S? ţrG:bcbil
a se identifica aicl un b'.'lzin cu func\.ia de frigid02rtu.n1 r~· m:i.5 de l·J
o instalaţie de băi interioci·e ale unel :nari clădiri.
Pe la nord de acenstă clildire tn~c:~a şi şoser~ua rcm;.•n i:. d~' PP
Olt. Ea era lată de 6 m, se gtit.cşte la 45 cm sub nivel ul actual al
solului, fusese cor.struită din.tr-u n strnt de pietri~ de Olt, p·oc cl0 40 cm
bmnbat. la m ijloc. Aceste dimens.iurri, formă şi siste1n de ccrnstrucţie
a drumului roman de pe Olt sînt identice cu (:{!k culese în recenteJc
săpăţuri de la S1,1ci<;lava1 Homula ~ Slăven i, f.,a J3uri 1~ava ~<;esţ dnu11
Prlma romp:tnle Cin slpl turt arlleologtce ta. Burldava Romani
a mai fost identificat în 1944, pe Ungă latura de vest a castrului

la „Boroneasca".
Din complexul sectorului C, mai ales între ruinele acelui bazin,
s-au descoperit fragmente de ţigle ştampilate cu n umele unor trupe
romane, ca : cohors II Flavia Bessonun, cohors JX Batavorum, pedltes
singulares. Legia I Italica şi legio V i\facedonica... I ul '! ius A per ~) apol
multă ceramică din secolul II e.n .. o pi1:1tră gravată cu U!l chip de şarpe,
o toartă de la un vas de bronz ornamentată cu o masă şi alte figuri,
aplice de bronz şi altele.
Pcste ruinele romane lllc acestui sector săpătw-ile au prins şi
multe fragmente ceramice prefeudale (sec. IV- VI).
Obiecte mai importu nte descoperite in timpul săplH urilor. !n afară
de cele notate m ai sus şl unele deja recent publicate, n1ai sînt de
menţionat:
1. Fragment de vas cu un grafit : Aur (elius) I. ..... '). 2. Ftag-
ment clin camisia unei statui cu un ptol"yx descoperit lntr~o movjlă
din aşezarea civilă. .l'vlăsoară : 26 X 20 X 4 cm. A aparţinut unei statui
de împărat roman, ridic3tă de către locul nici, prin secolul II-III e.n.
Şast.> opaiţe de product.::c locală . cu unul sau mai multe rcstra. 4. Vas cu
fund ascuţit de o formă rar întîlnită în Dacia, care servea pentru cult.
5. J\Jlui mult<:> ulcf•le ir:tregi sau intregibile, de forme diferite cunoscute
în Dacia. 6. Amforă şi o ulcică, ambel~~ n;i.jnuscule (5 cm înălţime) cu
destinaţie ;:eligioflsă. 7. Mai multi~ aplict! din bronz, de forme diferite.
8. Castron din lut toşu (diam. 0,215). 9. Fragment dintr-o oglindă de
metal. 10. Un disc din bronz de forma circulară inc.1·ustat cu pastă sti-
cloasă felurit C'olorată.
Concluzii istorirc. D eşi săpăturile dC' la Stolnic<'ni clin 1962 au
fost I.le propor\ii reduse şi <:u avut un caracter de salvare, rezultatele
lor ştiinţifice sint extrem de in1po1·Lnnte, in parte, subliniate cu alte
ocazii r~.
Pen1ru prima dată se poate stabili existenţa in acest loc a unei
aşezllrl dncv-gct~ prernmane>. nc-~zuJţă di acer.stă a~zate autohtonă. ca
şi cea vecină de la Birseşti a fo'>t ocupată în timpul cuceririi Daciei,
deoarece era un Joc important din pu:ic:t de vecll're strategic pentru
romani. Numeroasele şi variatcJe tru pe 1·omane ce apar pe ştampilele
de ţi.~le apart.in provinciei JVIoesja inf(:rior, cu exc:eptia ceh:?i de Batavi
venită din Rcţia. P cditcs singulare:> tin de garda personală a guverna-
torului provinciei Moesia inferior ~i preze!1ţa lor la Buridava indicii
şi pe cele ale legatului. Toate aceste det:aşamente militare sînt pre-
zE:nte împreun ă ln Burldava, între cele două războaie ale lui Traian
din Dacia. Din aceasta putem deduce că în ac-est loc, la gura impor-
tantei trecători prin defileul Oltului, tnti:e anii 103- 105 e.n. se găsea
instalat cartierul general d e comandă al amintitu1ui guvernator. din
care el supr aveghea indeplinirea condiţiilor de pace stimulate cu De-
cebal dln anul 102. :Punctul său de comandă fiind pe malu.l Oltului
şi în faţa defileului spre Turnu Roşu, ne jndeamnă să credem că la
ac~a dată, Ivluntenia împreună cu trecerea spre Transilvania erau efe<:-
Prot. dr. lfoeent Oulnittu Tudor, p rot. ~ 'Plil'clff!I~
tiv· ocupate de trupele r omant-, ca el să dibă un larg spaţiu de siguranţă'.

Pentr:u aceleaşi inotive se evacuase o parte clin populaţia dacică din
îrnjrejuri'mi şi unele locuinţe au fost distruse spre a face loc construc-
ţiilo.r militare r omane. Aceste prime construcţii rhilitâre nu şi-au avut
rostul ·după ce a fost :ddit castrul de la rBoroneasca", probabil i'n vre-
mea lui Hach"'l.o. Apoi, pe baza datelor arheologice RăSite la nord de
Carpaţi sînt<~m siguri di odată cu deschiderea ostilităţilor celui de al
Il-Jea război cu Deceb&l, toate fracţi unile militare întilnite în ştam„
pilele ţiglel 01 d<>sc<>perite la Buridava au plecat d~ acolo. !viai nUtă'm
că în timpul supăturilor, 1n cde trei sedoaJ:e d escrise, la cel' mai adinc
nivel de lot·uii·l' s-au descope!'it nouă moi1ede de argint şi hron:t de
la Bomiţian şi Traian.
Ccrcetlirile de suprafa\â pe ~.ria a~ezării civilt· di> la Buridava
ne-au adus d e aseinenea !Şt!ri noi. ln Stolniceni n u mai ponte fi vorba
de· un m odest vicus rmnan dezvoltat in jurul unui castru, in felul unor
cabane_ Frecvenţa urmelor arheologice din sectorul Civil al tlşezărli
ne indicii un in1portant tîrg roman, din ah~ cărui resurse materiale se
putuse ridiea la un moment dat şi o statuie de mărime naturală pentru
un împărat. Resursa de venitur i cea mn.i import•l ntă pentru acest ttr g
va fi constat di!1 exploatare şi vine:area bolovanilor de sare ce se gă
sesc in vecinătat<!, în multe saline din jurul Oenalor lVlari. Sarea: se
Ingrămtid0a în tirgul Burlcla:vd, de uncie :;e <:!>:pedia cu cal'ele pe drumul
imperial al Oltului, sau ('U plutele pe acelaşi rîu. Se pare di tot venitul
din extracţiile de sare explică şi freevenţa urmelor ceramice şi mone-
tare de la Stolniccni, databile în seeolcle JV-VI c,n.
1 - D . Tudor. ouenia romana, cd. :a.-a. Oucure~t1 19118. p. 100 s l ?.li.

2- Jdentlticate complet : Troian (Cohen, 116 şl Y91100) : Elagabal (Cohe.~. 91) : SP.verus
Alexander (Cohe.n1 -95) ş1 G-Orolan m (Cohen, 4Q~, 41!<1 &I ~116). •
~ - Con11lderaţ1unl asupra acestor trupe la D. T udor, L.,; gamt•on d1' Buri<I~"" rr
l'epoque de la conquete d e- '" Dade, !n Akle de IV. tnter. ~ilngr. t. J1Tlerh. und latcln. ltp' -
sraphlk (Oster. Aaad. d . Wlsscnsch.) Viena, 196i , p. 404 „rm. ; acel:iş. r edlte! singularcs l
'BbTfdava, ID Dada. N .S. Vlll, 1rm.. p . H5 urm. şt SCIV, l~. 196>, nr. 1, p . J8i urmă. ; 17, 19'$,
ru:. s. p. 5911" şi urm. J•5.
i - D. 'l'udor, SCrY, lG, 198~, nr. 1. p. 186, Q%. li.
~ - I<lem'.
E:TNOGENEZĂ ŞI CONTINUITATE. IDBNT1FICAREA CETĂŢII
RUSIDAVA CU G!RDEŞTI
- UN TOPONlM 'NECUNOSOUT -
1>. ~SALAŞA
La nu1nărul localităţilor vîkcne în care au trăit tracii, , 1strămoşii

direcţi şi autentic:i. ai geto-daci lor, în epoca bronzului şi prima epocă
a fierului (pc la 20-09-- 400 !-.e.n.)". 1) ·adăugăm · Gărdeş tii sau Gîrdeştii,
car.tic-rul de sud vest al oraşului · Drăgăşani. La nord de Gîrdeşti se
d:flă „mahalaua" J\'Iomoteşti. Aceste cartiere (vt:chi sate) au avut 'Ca
pu nct central cîte o 'biserică. Cartierul Momoteşti şi-a avut şi ·îşi are
t>iserlca lui, în titnp ce Gîrdeşt-ii · îşi al:e biserica lui aparte, -aşezată
pe •m alul stîng a1 pîrîulu i Peşceana, puţin la vest de calea ferată.
Multe famiHi dt' pe bulevardul Tudor Vladimirescu, iiin ·parte ·de 'Sud,
între care şi grupul de case „Podul Pcşcenii", tin bisericeşte de filiâla
Girdesti
· 1~ ·actele oficiale ale Episcopiei Rîmnicului, Iigurcază de ·'Sute ·de
ani „enoria ·şi biserica Girdeşti". L0Cuitorii strărrt.utaţi de · aci .în comu-
nele vecine au dus cu ei cognomenul 1.Gîrdescu", ada.că .'fost locuitQr
în ..Girdeşti . tn comuna Suteşti ·este încă in ,-fiin ţă numl'le .de 'familie
Gîrdescu. Dar Gîrdeştii propriu·-zis sînt urmaşii locuitorilor din j.ur.ul
c.-etă~ii Rusidava. Constatarea acad~ici.anului Iorgu 1lor.dan, rdupă care
în ·jurul ·toponimelor formate .de la ·cuvintul „<Jetate", .aproap e >1pre-
tutindeni e-:rJstă ruine de vechi fortăreţe sau "măcar şanţuri, 1 restuni
de ziduri ·etc:", .socotim „că se poate aplica şi toponimele dedv:ate din
0
IJ:aco-dacul igar.d, ca şi celor clin slav.ul grad, care in .cele ~mai multe
cae\ll'.Î .: nu sînt· dedt traduceri ale cuvîntului cetate. 2) •
.Gîz;deştii, lipsind din Dic.ţionarul geogrufic a l judeţului Yfilcea (11193)
şi .din 'Mar.ele dicţionar geografic ·al lRomâh:iei i(dntocmit 'in juEtil ranu-
7
lui 1 ;900), .a făcut ca acest toponim să rămină necunoscut cercetîito-

riior. A contribuit la aceasta şi faptul ·Că el se întinde de la C tU>ul
Dealului pînă la Podul P es€enii, aproape numai pe ·o singură ·J icie >$i cu
prilejul ).lrtei in<!ercări de sistematizare a primit numeie de ,stt:ada
Avram Ian cu, - un nume cu adînci rezonanţe în istoria patriei, - dar
care a lipsit pc cercetători de cunoaşterea unui toponim destul de
ved1i. Ca u rmare, toţi cei ce s-au ocupat de Cetatea Rusidava au
localizat-o la 1viomoteşti, un alt cartier al on1şului Drăgăşani.
Menţionăm de asemenea că in colecţia Documenta Ro1naniae His-
torica, B, voi. II (p. 513), Gîrdeştii de lingă oraşul Drăgăşa ni, apar e
ca numir~ dispărută. Ori, nu este ·adevărat.
Pornind de la precjzarea pe car e. o facem aiei, că în vorbirea
curentă a localnicilor găsim toponimul Gîrdeştii sau Gărdeşti, identi-
ficăm pentr u prima oară cetatea Rusidava, cu această aşezare.
Originea toponimului Gărdcşti este daco-românul gard (rnegl.
gard, aram. gardu, ir. gord, alb. gardh). Cercetătorul I.I. Russu con-
sideră cuvintul gard, în româneşte, autohton.~). Slavistul G. l\1ihăilă,
reluind discuţia asupra ace lui aşi cuvînt, admite originea traco-dacă.
apropiat cu slavul vechi gradâ, cu aceeaşi însemnare.') Originea da-
cică a cuvîntului gard o m ai admjt Constantin C. Giurescu 1 şi Hadrian
Daicoviciu. e).
In traco-daco-română, termenul gard a avut sensul de şanţ, şanţ
în jui:ul unui loc, şanţ în j urul unei case, şanţ de apărare. Cu timpul,
şanţu lui i s-a adăugat spre interiorul locului apărat, un rînd sau două
de pari cu partea de j(ls îngropată in pămînt, iar cea de sus, împletitlll·ă
cu nuiele de corn sau de .car pin, form1nd ceea ce s-a numit. palisadă
sau palancă. Atunci cind şanţul de pă mlnt a fost înlocuit cu o împrej-
muire de m ărăcini sau de lemn, aceasta a primit numele de gard,
pentru că îndeplinea acelaşi rol de apărare. ln r egiunea Drăgăşani şi
astăzi se utilizea;r,ă şanţuri simple sau duble de mărăcini sau de par-
maci., pentru a apăra de vite grădinile sau viile. O veche prescri pţie
legală prevedea obligativitatea pentru proprietarii de vii de a le tm-
prejmui cu gard.
Vom aminti, in continuare, cîteva cuvinte din familia etimonului
gard.
Poartă numele de gardin partea exterioară de la fundul vaselor
de lemn, precum şi şanţu] în care se fixează fundurile. Instrumentul
cu care se face gardinul (şanţul în care se aşează fundul butoiului
sau al putinii) se numeşte gărdinar. 7). Marginea postam entului in care
se invirtesc pietrele rîşniţei, se numeşte gardină. 8). Borul unei pălării,
în special al celor confecţionate manual, din p aie, se numeşte gardin.
C1nd plesneşte cercul de la fundul b utoiu lui, capetele doagelor ies
puţin în afară şi se zice că ·se dezgărdinează. Oind se :face săpunul,
l.a ţară, după ce se răceşte, se desface de marginea căldării sau a
cazanului şi se zice că se dezgărdinează. O măsea sau un dinte cînd
se deslipeşte de gingie, se zice că se dezgărdinează. Ghiaţa cind se
topeşte la margine se degărdin ează, adică se desp arte de „gard".
Etnoţene~ şi cm1tinultale. ldentlllenrea. ccLitli Jiusldava cu Oicdeştl
Bogata familie a cuvintului gard ne .tncredinţ~ză că este vorba

într-adevăr de un etimon autohton. Toate exemple-le de mai sus sînt
motive care pledează şi pentru vechimea toponimului Girdeşti.
Toponimul acesta vine de la tr aco-dacul-roman gard şj desig•
neaz11 pe locuitorii din jurul fortului dac Rusidava. Menţionăm că
in documentele româneşti, redactate în limba diplomatică slavă, aşe
zarea de care ne ocupăm apare şi sub forma Grădeşti. Pornind de la
forma autohtonă a etimonului gard, multe cuvinte româneşti au su-
ferit metate.z a lui r şi s--au obţinut formele : a îngrădi, grădinii, grădişte.
Cuvlntul grad. în limba română, cu insemnare de împrejmuire, nu
există.
Toponimul Girdeşti, este deci, o moştenire traco-dacă şi face parte
din cele cîteva nume de locuri ce nu au suferit metateza lui r în
perioada de influenţă slavă. Dava de aci împrejmuită cu gard, a avut
!n jurul ei apuratori civili c<ire. s-au numit, cu timpul, Gărdeşti sau
Gîrdeşti. Toponimul acesta, cîndva, designa pe locuitorii din jurul gar-
dului care înconjura Rusidava.
ln docurnentcle iniernc, a.5ezarea Girdeşti apare prima dată în
anul 1505 (7013) luna iulie.
aci era viticultura.
t,.
PreocuparNl pl'incipală a locuitorilor de
Din documente reiese importan ţa vinicolă a aşezării Girdeşti,

dar despre aceasta vom scrie în alt caipitol. Astăzi, o stradă destul de
lungă, ce porneşte din Capul Dealului, trece pe l'îngă biserica din
Gîrdeşti, traversează linia ferată şi se uneşte cu şoseaua Găneasa -
Rimnicu Vilcea, aproape de podul de fier de peste rîul Pesceana,
poartă numele de Strada Avram Iancu. Poporul o numeşte însă Gîr--
deşti. Vechiul drum al Girdcştilor este actuala stradă de care am
amintit.
Rusidava se afla, deci, pe teritorluJ cartierul Gîrdeşti.
Ce'tatea Roşie. Este cazul să amintim aici o mi că poveste în le-
gătură cu cetatea de aci.
Nicolae Dovleac, un octogenar, mort acum vreo zece ani, îmi
povestea prin 1935, cînd am mers pe ,.Drumul Doinnului de Rouă, că
cetatea de la Gîrdeşti se numea „Cetatea Roşie". De aci, probabil, Dom-
nul de Rouă se nume.a şi Roşu împărat, sau invers. Acesta, <lin «:!ind
în dnd, în puterea nopţii, venea în cetate pentru a se întîlni cu 11zîna",
care locuia aci. După legendă, Don1nul de Rouă trebuia să părăsesască
cetatea înain te de răsăritul soarelui. Astfel. razele acestuia l-ar fi
topit.
ln legătură cu acesta amintim că in Llsta monumentelor de cul-
tură de pe teritoriul României găsim înregistrat, în oraşul Drăgăşani,
în .,,Cartierul lv1omoteşti (la cca. 150 m de şoseaua naţională, de dreapta
Oltului, la ·E de G.A.S.). Ruinele castrului roman „Russidav.-a" sau
cetatea „Domnului de Rouă". ~.
R<5şu îtn:părat este numele pe care dacii purtătorii de plete şi
de barbă 1t) l-au dat lui Traian şi altor împăraţi r omani, ce .purtau
părul -scurt şi se bărbiereau.
Desigur că povestea cu Cetatea Roşie şi cu Boşu împărat supra-
numit şi Domnul de Rouă, şi-ar avea o explicaţîe în cazul cind Ru-
slclava sau unul din forturile sale, din Dealul Gîrdeştilor, d in D c1ril1.i:l
Olt1;1lui etc:., va fi fost ·construit din cărămidă ·netencuită sau va ·fi Iost
apărată de un val de pămînt ars. Dacă Be va dovedi arheologic acest
lucru. atunci acestă s1.•<:rbădă poveste, s-ar putea să albă o legătură
cu Rusidava.
Dacă, de as~!menea, mai ţ.ine m cont de faptul că -a<:i se cultiva
viţa autohtonă numită ruşiţa şi roşioara ce produceau .vinill roz sau
roşu. am putea găsi o C!xplicaţie a top oniqiului Rusidava. căci intr -ade-
văr ·ro.~ii stiu .ruşji sînt dacii din jurul · ce tăf.ii roşii, care se ocupau intens
cu cultura viţei d e vie. ocupaţie principală pÎnă în ziua de astăzi. ·11).
Aeesta este şi motivul pentru care ar heologul Dr. C.S. Nicolăeseu-Plqp
şo:r n umea, iri glum~, cetatea de care ne-am ocupat în acest capitDl.
,1·RoşGava ''.
In concluzie : Cetatea daco-romană Rusidava se află în ·-e~trema
da ~răsărit .a cartierului Gîrdeşti. .}'ri n .acest toponun, Rusidava trăieşte
în.ca ,c;i .se -dove.deş te continuitatea daco-i:o1nană, neîntreruptă, în acea~tă
veche ivatră , a "Brăgăşanilor.
' T.QpOnimul acesta se -înscrie în fondu l .:lingvistic tr~cic ,al ~geto
dacilo.r. Necu noscîndu~se sensul ·şi vechi.mea acestui ,.tQponiJn ._.oficiali-
tatea oraşului Drăgăşani" l-a înlocuit de mult timp cu uli nume iH:!-
lativ nou, Avrarn Iancu. Cu toate acestea cei „mai n1ulţi din:trre locatari.
·ca ~i, ·cei .din împrejurimi, cunosc acest o·a rtier sub ;vechea den un1ire :
Gîrdeşti .
.Jn consecinţă, socotim că reventrQa oficială la toponimul Gîrdeşti
este -.o datorie, în:trucit legătura .,Jui cu Rusidava are şi alt aspect.
Prin .el dovedim, odată mai ··mult, că „unitatea vastă · traco-geto-dacă
s;..a :făcut în nordul Olteniei" ; dar în acelaşi ·timp dovedim şi :unitatea
şi .continuitatea „fondului tracic şi geto-dac·~. ci) in zona Drăgăşani.
:.Gîrdeş ti se încadrează în „relaţia cetate-cetăţeni" şi ar.e o „sem-
nificaţie - deosebită ln fundamentarea continuită_ţti .felilomenului µrban
pe tepitoriul ţării noastre". H). Aşezarea face parte din aşa numitele
canabae „în care negustorul găsea clienţi pentru marfa adusă, iar
populaţia v:ecină îşi putea desface produsele agricole ale micii sale
gospodării" 1
'').
Bt.uoreneu tt colltiuuitate. rd enLIJtcarea cet:ăţli &ulsttava cu Clrdeştl
Cu îdeniilica1·ea acestui top1>nim cc i.e păstrează viu în vorbirea

curentă a locatarilor, etnogeneza şi continuitatea noastră pe aceste me-
leaguri, ca pătă indi un punct de spi:ijin.
\ - Oumltl'u Berciu, Etno;ccncza ~i cn11tJnu'tntea. poporn.lul ::omiln. în „Orliont.n, Rlm;-

nlct.tl Vllcea, august 197<, p. 1u.
! - Ve·~l AcacL rorg11 1oracn . Nurne ae 1ocud ro.mJlncştl hl RcpubUea P ovu1Mt1 JJ.orllllnl,
Editura Academiei, (Hucure!/ll. 10:;2), p . 264. Men11onnn1 cl't toponimul Gird efil nu apare la
rorgu Iordnn.
3 - t. I. Russu, Lin1ba. tt:nCO·da.l'iJor. edi\!ll rr, .Oucu.re.sti. 1967, p. 109, 10.!. 204, 2lî.
4 - c. Mtllăi.lă, Studii d e Je~<'tlh>gie şi istorie n Un;vistlcii rom!i.n~ti• E.clltun d.idae-
tld şl pedago~lcă. Bucu ro~U. ID73. p. %0- U ; idem, Dlc\lonnr sc1 limbii rom~ne ve<;bl, Editura
eoclc lo~lcă romAna, B ur.14re.,-tl. 107~. p . 103
ş - constantln c. C lurcscu. C:uncrtbutil l:i lsiorla şi-I ntel şi tebnicll român~tl 1.n se-
co1„1e xv. fn<oputul secoJUIUI. XIX. fi;<lltura ş!Jlnţitica, Bucurc.>U. 19;:;;, p . 31 şt 186.
G - Hadt1an Daicoviciu, DacU, Editura E'•\Clclup<:dkll romllnă. Bueure:jtl. 1912, P. U,
I. Pllr•I, !n Studii de limba romru1i. şi slavistică, Editur•• onc·lu. Ciul, Hl14. p . 10$ şi U!, Ad•
mJte C• f!in<1 de origine slnvtl, Jn 13tiflll duni1reanil. cuvintele b nllâ, xnrd şi Bitele. Ov1d
Densuşianu ln H istorte de lA 1„n.nguc Rour:\o1.i.."'lct ton1e pre mie1·, Le.s origi11eis 1 Buc:irt-st, 1929.
p. 2M, vorbind, ln st..adivt ll!CP.la, (Jf)ilpte cuvlntul slav cra„~ u, Odf'lugt1 : ,.Nous croyons dnns tous
cas <iue 1•0.-lglne slave de gard, guro pc-Jt ~ni inallltenuc, Dlcn qu•cue alt eu! contest<!& P~r
quclqu"" phlloloques (cf..Jn ct,~. /\r~11. f. s11w. P ilii„ X.X li , ~l.) .
7 - Vozt Dicţio11aru1 llmbll române, t.Qn1ul II. tase. IV. Bucure.$ii. tU13, p. 22:6, oonsJ.Clara
cuvln\ul gnr<llnă (garclin) „de origine germană (Jlarg4'1, Gt'•i;el ") ş i n'1-1 pu11ea !J1 leyăturA cu
etimonul v:sr<t.
e - Val Pror. Florl•n Ou'.fnş. O riş n ; tn de orum ISOO de an; (rubridi sll1!\natJ. <le Eca.-
tcrln11 Di!lrtncanu) . ln ,t.iagaunul" XVIII. n•. lNill. 21 d~r. 1974 p 2.
9 - Vw D.n.11„ B, n, p. &2, d<>C. 37. La lndl<:e toponlmul t'.J>t<l !nscmnat CU aste.tt«:.
"" 41.sp lru t.
10 - Lil<t• m11nome11~lo1• de eulturl de P<> tcrit.o rhd n.P.n„ Editura Ac.:ulerolel Reilu-
Dllcli Populare Rom~ne (1D3~) , p. o, nr. a~.
11 - Hadrlan n~IC0 11lclu, n11. <:lt., p. ~-
I~ - Pornind de la la1lnul v uli:iar ru•. din ros (-roşa) nş~ curo din 'Rosnl'.A avom R.11-
s.alU. Pentru nusalU. vez,I N. Iorga. lllsiorlc <Ies rouma.ln~ et de- la romantt6 orientale, voi. n .
nucareirt , 1037, p. 113; ,J"es 11u~n 11 1 (peu\ j!trc Ge l a ni~me orlslnc laUne)". ve1.l şl p. 117. Sau :
,,Nous repetontt que les Itusnlli v1en11f"„nt prob~>bl<::-rnc.ul cle.s Rosr..rae romalncs. l btc:Jeru. p. 3U.
N . DrAgunu, Românii în veacurile JX~XI\-', pc b.aza toponln1lci şi a noomastJcd, Bucure$t1.,
1933, p . 49, spune cr1 RusaUilc e un cuvînt disimilat clin :R.1:1'1\r~ - Rosarb - Rosalln. H, Tlk-
t~ n. Dlcf.lon.ar romăn- gcrnun , ll. OucurcşLi, JSOa. p. 1.:J-l7, consîdt.ră cuvintul nusaUJ slav btse-
rlce~c : rusatya. El Iace accasu AJ<rmo11e, nc-cunoscfnd raptul ci\ romanii nu fost creştinaţi
tn&intea 5lltvllor. R. W. SetO:l-Walson, ln IUstorlC d <:i Rnmai11$, P:ll'ls, 193'1, p. I, con.otder!i
11.:e:.1 cuvtn1 de orig.inc latlnă.
13 - Ouml1.ru B erctu. op . Cit. _ • • . • .
11 - VMlle Cucu. Oraşele Ruroanie:. Ed1tu ra şllinţltlc:l, BuC\!Feşti. 1970, p. 22.
15 - Ibidem, p. 2~.
IV. - BURCDAVA 2
·.
O IKCF.RCARE DE UNIFICARE A CELOR TREI ŢĂ RI ROMAi.'lE
IN Tl l\1PUL DO:\INIEI LUI DFSPOD-VODA (1561- 1563)
ADlNA BER<JU
tn întreg evul mediu slnt prezente prem.izcle unităţii naţionale

deşi nu mereu în aceeaşi măsură de clare şi de -crista;lizate. Dintre
acestea, trei au f ost nelipsite ţn conştiinţa poporului român : originea
latină a limbii române şi originea t·omană a poporului român, per-
manenţa vieţuirii sale pe teritoriul de~ baştină şi unitatea sa etnică,
lingvistică, culturală şi politică.
!n s·ecolele XV-XVI, conş-tiinţa roman ităţii, .a Oll'iginii şi a lim-
bii sale genC!rează o conştiinţă de neam, colectivă a poporului român,
deosebit de activă şi înrădăcinată . Ac1~st lucru este cunoscut de local-
nici şi de străini ; este răspindi t în diferite cercuri, cu diferite prilejuri
sau scopuri 1) de oameni de seamă ca Anton Verancsics, Gt.'Org Re-
chertoffer, Ciovaui Andrea Gomo sau de Nicolnus Olahus.
Foarte des este exprin1ată ţn secolul XVI şi i<leea unităţii ce-
lor trei ţări r omâne, fie a Ţ~fr\i Româneşti *i a Moldovei, fie a
acestora şi a TransHvaniei. Spre exemplu, in 1507 c:ind intre Bogdan III
şi Radu cel l\1ar e se ajunge la un conflict armat, călugărul 1'1axitn
Brancovici spre impăcare invoc:ă oomunitatea de neam şi credinţă :
„Stnteţi creştini de acelaşi neam'-.~.
Afirmaţiile sînt foarte numeroase in acest sens. Printre ele, un
loc deosebit îl ocupă cele ale domnul ui Moldovei, Iacob Heraclid zis
Despotul, cu atît mai mult cu cit străin de neam s- a dovedit, pe de
o parte un bun cunoscător al istoriei românilor, dar pe- de altă parte,
ele ariitînd o dat.ă in ·plus cit de răspindite erau originea Jimbii şi
a poporului român în ţările Eur opei în a doua j umătate a secolului
XVI.
Este bine cunoscut pentru istorici faptul cl'i printre planurile mă
reţ~ ale domnului l'v!oldovei se număra şi or.ganizarca unui război
antiotoman pentru recîştigarea i11depend011ţei ţărilor române. Conform
documentelor, în februarie 1562, la citcva luni după l uarea domniei.
Despot lansează de la Vaslui un apel către muldoveni în care, afir-
mind originea lor romană, ll chema să-l sprijine în noua campanie
t•
•~ Adina llerciu
antiotomană : „voi lupta zi şi n oapte contra necredincioşilor şi bles~

tem r,ţil or de turci împreirnii r..:u voi, oarr.:eni destoinici, descendenţi ai
valoroşil;.lr roman i, care au făcut să tremu re lumea. 3) . In afirmaţia
lui Despot, este greu de~ presupus ceva strc1in le mentalitate.a local-
n'.d.lor, cate, în final, nu l-ar fi utn1a-t 4) la r<lzbo-i, lucru nedorit o·ri~um,
Prin evocarea originii lor r omane.Despot intuise că va fi urmat de
moldoveni în acţiu nile sale. ~). Este i.nt~rcsan t de remarcat asocierea
;.:!eii ~omunităţ.ii poporului r-::>mân cu un pi·ogram politic bine -con-
t µrat : reciştigarea indcpendcnţd pierdute. ~) .
Apelul di n 1562 mai conţin(ia şi ideea unităţii românilor de
pretutindeni, a ide<-i originii lor cornune care cin.:ula şi ea în epocă.
Despot-Vodă nu numai că este conştient de acest lucru' dar va
inc~:rca să-l pună şi în practică, clnborînd un plan de unire personală
a c.-elor t-rei \ări române, avînd la ba:.-:i.l cî.ţ;Ligurca mai întîi a inde-
pendenţei lor faţă dt? turci. S<; ref.lli'<ează pen tru pr ima dată legătura
politici) a idcei romanităţii românilor cu c:ea a un ităţii naţionale. 7).
Pentru început Dt~spot se va orienta spre Ţara Eomânească. La
J uan~a domn.iei l\'.Tpldovei de către Iacob Heradid , Petru cel Tînăt'
('1550-1561.1) din lVIunti:nia se aril ta dispus să încheie „prietenie şi bună
ved.r.ătate ou el, că va fi prieten cu orit'inc ii este prieten şi duşman
celo!' C~.l·e îi sint doşmani chiar ele-ar fi acesta sultanul turcilor ('.:.)
iar J;raniţele celor două ţări să fie din nou cercet.a te pentru mai multă
şi gar.an.tată pcntru păstrarea bunei vecinătăţi". h). Actul este semnat
!n aprilie 1562 la Iaşi, în cadrul unei mari cerem onii de înfăţişare, cu
participarea solilor din Ţara Rom;incasdi, dovadă de importanţa ce
o acordau cei doi domni rdaţiilcr dinlre cele două ţări .~).
Despot însă viza or.up;:irea t ronulu i Ţării Româneşti şi nu- se
sfia s-o n1ărturisească imperialilor, priTl'cipalii lui. .susţinători. Ei uimăreau
şi sprijineau îndeaproape politica de unificare a celor trei ţări române
în speranţa unei influenţe a lor în acest~ regiuni. Ca don1n irr Mol!.
dova fusese · desemnat fratele lui Despot, Dumitru, iar el urmincf să
d b1nneast:ă şi · să ocupe tronul Ţării Rom âneşti. 111).
Neputnd ataca pe veci n ul silu imediat şi să-şi realizeze astfel
planul, Despot foloseşte calea matrimonială , cerînd în căsăt.orie pe o
soră a. lui Petru cel Tin~r 11) (anterior p•itise pe Cristina, fiica Iul
:M'artin Zborowski, castelanul Cruct)viei, P•!ntru a-şi îmbunătăţi rela"-
\iile cu polonii, c::.tre se stricaserii în 1561. Prln aceasta, Despot urmă'„
rea legitimatea dz:eptulu.i său la domnie din Ţara Românească : Totu.şt,
proiectată pentru 6 octombrie 1562, ffu.nta n u a mai avut loc, ofe•
rindu-se în dar 5 OOO a~~ galb:,mi. 12).
in conjunctura internaţ.i0nală din vara anului 1562, dnd impe•
rialii se împacă cu turcii, semn~nd tratatul de la Praga, Despot nu mai
are sprijinul împăratului Germnni~i, Ferdinand I şi nici al regelui Boe-
miei, l\faximilign II. Singur , domn ul tv!oldovei nu putea ocupa Ţara
.~o t;ni;eu!Ke .de wtlfi.~ţ_e. a ci:lor Ir.el Ţii~i R.olllAne ill !ilnpul .Allmnlei . 1111 ..D.tspot~"<"oil •.u
.Românească al cărei domn era sprijinit de Soliman Magnificul. ·pianul

privind ocuparea Transilvaniei va eşua în cele .din urmă şi .el.
La 13 mai 1562, Despot îi trimite lui Ioan II Sigismund Zapolya,
principele TransHvaniei, o scrisoare, oferindu-.şi ajutorul său : t"}. Dar
în ciud a asigurărilor de bună v<~cinătate, ale lui 0espot, Zapol_ya îşi
dă scama de i ntenţiile dom nului 1violdovei ca şi de ale imţ}erialilor
care vizau şi ei ocuparea Transilvaniei. '~).
La început, Despot cc1·e cu vchemenţ.ă cele două cetăţi, care
aparţi nuseră Moldovei şi au fost h.iate de ,.ardelean" cu puţin timp
înainte : Ckeiul şi Cetatea de Bal.tă. w). Dar nu aştepta însă ocazia el
pentru ocuparea întregii Transilvanii. Aceast a se iveşu~ o da tă cu iz~
bucnirea răscoale:i secuilor in primăvara lui 1562, unde se pare cil
a jucat u n rol şi D espot-Vodă în aţîţarea lor contra lui 7.:apolya.
Dinspre apus înainta acum armata imperială a lui l\IIelchior Balassa
cu p orunca de a tnăbuşi răscoala şi de a ocupa Transilvania. La răsărit
Despot îşi plasase două arn1atc la Trotuş şi Bistriţa. De altkl inter-
venţia sa era autorizată de însuşi sultanul, căr uia Despot îi jurase
credinţă şi ajutor pentru Zapolya. 1n planul său însă, domn ul l'vloldovei
urma să intre în Transilvania d upă atacul imperialilor şi nu inaintc.
Principele Transilvaniei aflat int1·-o situaţie dificilă i i propune
retrocedarea celor două cetăţi. 1':}. ln iunie 1562, după pacea de la
Praga, B alassa nu mai atacă, secuii se Jiniştt>sc, tar Despot singur în
faţa armatei lui Zapolia, renunţă văzîndu-şi din nou pl ::inurile spul-
berate.
Progt'amul domniei lui Despot privind unificarea cc-lor trei \ări
române era prea îndrăzneţ pentru dezvoltarea economico-socială a Ivlol-
domei din a doua jutnătate a secolului XVI şi în consEicinţă nu s-.:i
putut realiza. Ideea oni tăţii românilor sub sceptrul lui Despot-Vodă
nu s-a putut înf;';!ptui. .Dacă nnitateu românilor sub aspectul politic
nu a fost posibilă acum, în schimb c~a economică şi culturală a con-
tinuat să existe şi să ses consolidf.'ze în continuare, constituind temelia
şi cheagul viitoarei unităţi a celor trei ţări romă.ne din 1601.
l - In legrtturâ cu orls lnea ronlanâ a it1nl>il şi /1 JlOpo r ul ,il J'l')1n;ln 1ntralo h1 ~·.)11.51:Bnţa
românttor, utttme1e cerl·ei:Url au dcn1onstff1t Ct) uce~tea au .L'ost cunoscute 1nt1l o~~ p ,)p(11' şi apo1
au fos t lnsuşlte şi rtlspîndlte de c(lrturarli români şi <\rtu1>i ; pe:11.r u ac1J:>st?I pr.>bto;n~ vezi
s. Pap:.costea, Les roomains c t la conscicueo ile teur rornanil..C au t\oJoycil. A,gc, ln „nc·1u~
Roum:uue <1.hlstoite". IV, 194l;, I, p. I ~.
i - Cronicile shwo-r omane din s·ooolele XV·XVI, ectiţia P. P. Panai: e•cu, Bucur~U.
l !IŞ9, p . 13-14 şi 22- za.
3 - i;:. Hurmuzachl, Documc:itc, 11!1, p. '11 ~ : ve><i ş! s . Papacostea, op. elt., p. 2J.
4 - A. Armbrustcr. n omanltauen rnmanUor, Istoria uni)! Idei. Bucureo;tl, 1sn. p . 93.
s - Ibl<1em, p; !IG ; •cf. s. l•apacoste:i, op. cit. p. 23.
6 - In lcgâtur ii cu i;;erioncla e.xactil • politizării lde1! de rom~nlt.ite părerii~ lr.!orlcllor
slnt Jmp§rţ1"e, vezi s. Papaco•len, op. cit., p . is, şi A. Armi>rustcr, op. cit„ p. ~G.
7 - A. Armbruster. op. 1;it., p. 96.
8 - E . Hurmuzacbl, tlocumente Il/1. p. 426 : vezi Istoria RomQl\!ei li, Oue-.u-c.;tl l9Ş·I,
p . "93B.
~ - f{. l0!'1'a, J!ltorb. ftomAniJor, v„ oucureşu 1937, p. 10.
H Adina Berclu
10 - DOC'Umente d1n Arhlvelo Vienei, rel)C'oduse de E . PICO~ 1nCbronlques d ' Ureebc, apud
A. D . Xenopol, Jşcorla l'lomânl1or din D~'> Tralana, e<J. a 3•a, V. B ucu teştl, Ul311, p. 61 A.
Vcress. Documente p rivitoare la Istori:. AJ'dcatulul, M oldovC'I fi Ţllrtl Rom:ine$tl, L Bucu·
reşu, UZ9, p , :al ; Citltort străini Oesprc tarile rowMe, l3 ucurcşU. L970, p . 3t-t 2.
11 - E . 1:1\lrmuuchl, D ocumente, u. p. t 29.
n - Ibidem, p. ~7.
13 - Ibidem, Wl, p . SU.
14 - Istoria 1Wm'1n1cl, p. 630-GJI.
15 - HurmuzaclU. Documente, Ilil, p. 467.
16 - Jbid~m. p . 421.
VULTURUL ŞI CORBUL
FLORENTI NA CAZAN şi ANETA BOIANGIU
Manifestările concrete ale gîndidi 01nului medievnl au făcut ca

actele mai impor tante din viaţa sa, aspiraţiile sale să se maleriali~eze
sub forma unor simboluri. Varietatea sensurilor lor constituia un a-
devărat limbaj, într-o vreme în care scrisul se folosea rar ; dar scopul
simbolurilor era nu numai acela de a fixa o certitudine sau realitate.
ci printr-un proces invers al gîndirii indivizilor, se credea că sim··
bolurile odată figurate aveau puterea de a concretiza o imagine dindu-i
viaţă, de a ajuta la împlinirea unor năzuinţe. Simbolurile ce înso-
ţeau anumite acţiuni aveau totodată menirea să sublinieze fastul, adău
gind ·un plus de prostigiu celor ce le pra.ct'ic:au sau le purtau. Heraldica
se înscrie în această or<tine de simboluri. Adevărat portret moral;
ea se bazează pe conştiinţa personalităţii, răspunzind unei <.'OncepţH
elevate asupra umanităţii. Forma de perpetuare a acestei vel'it-abile
arte s-a schimbat de la loc la loc şi de la timp la timp. În evul
niediu reprezentările trebuiau să vorbesdi despre nobleţe, onoare, cre-
dinţă etc., noţiuni impuse de norme precise de viaţă strîns legate de
indivizii ce trăiau în anumite condiţii de vi::ită şi nu rupte de ei. 1).
Spre a le exemplifica ne vom opri asupra a două din ele, aquila şi
corbul, aducînd unele clemente noi în ce priveşte interpret::irea lor.
Aquila c.~a mai malestoasă şţ putcrnică dintre păsări, ce pare că
domină din înaJ\.ul cerului mnn\i, cimpii, văi şi apC>, fără a putea fi
atacată de nimeni a fost Jesne asimilat~ - după cum este îndeobşte
cunoscut - · cu puterea imperială, aceea cc se voia a fi s uverană intre
suverani, reprezentată în evul mediu european de împăratul bizantin
şi in1păratul german, ambii socotindu-se dcscend~~nţi ai tmpărnţilor ro-
mani şi deci în drept să stăpînească lumea. In ceole ce urmează ne vom
referi ta două interpretări date aquilei de ideologii din secolul XVI
în urma schimbărilor politice majore ce avuseseră loc, prin cucerirea
imperiului bizantin de către turci. Act•astă situaţie făcuse ca singurul
continuator al tradiţiilor romane d<! stăpînire să apară imperiul ge1·man.
Pericolul otoman impunea unitatea ţărilor din Europa sub hegemonia
unc! mari puteri, c.:a astfel lffiită Europa să ţină piept d~manttl~ qiq
F'lorerul.na Cazan şi Aneta BoIAnslu
afară . Ideologi politici germani nu au întîrzial să apară 2), care răs

pun7.1nd aspiraţiilor mai vechi ale împăraţilor germani de dominaţie
universală, au îmbrăcat tendinţele de cucerire ale imperiului sub for-
mula „apărării Europei". Printre aceştia se nllmilră Ioannes Cuspinianus
(Spieshammer fost consilier ~ll împăratului lV!aximilian de Habsburg)
care considera că stăvilirea înaintării tw·ciJor în Europa depindea în
primul rind de efort urile pe care avea să Ic facă în acest sens imperiul
propriu-zis . 3). Prima jumătate a secolului XVI cînd turcii ajung să
bată la porţile Vienei (1529) este marcată de puter nica personalitate a
Jui Carol Quintul.
Acest suveran prin numerooselt~ sale stă pîniri, Gerrnania, Ţărll c
de J os, Spat)ia, Lumea Nouă, 1ndrt!ptăţea speranţa p e car<? Cuspinianu.'i
-şi-o pusese în el, anume organitarea de către impărat a unei cruciade
antiotomane şi recunoaşlcrt.'li sa ca stăpîn a l Europei. Acest fapt avea
să se împlinească prin unirea imp<'riului german cu fostul imperiu
.bizantin, după c~ Carol Quintul ar fi cucerit Constantinopolul.
P r oiectul său avea nevoie ele o fogitimare de aoea Cuspinlanus,
t u argumente, m ai mult sau mai puţin convingătoare, prezerrta .impe-
r iul german ca pe singuru) continuator al celui roman. l'' olosind un
limbaj simb(}IiC el afirma că germanii au fost aceia car<? au cuceriit
„aquia romană", c:u alte cuvinte germanii au preluat puterea impecială
dup ă te au înfr1nt pe r omani. Prin urmare, avusese loc un transfer de
putere .şi: oda tă cu ea şi dE~ simboluri.
Explicaţia lui Cuspinianus a atras după sine sc,hin1bări in âniar-
pretar ea simbolistică a stemei imperitlle <.:·are la acea vreme er.a, după
cum se ştie, vulturul bicefal vrind să însemne c-=Ie două imperii, de
apus şi d e răsă rit, u nite într-un singur corp. 1n interpretarea sa stema
avea următoarea semnificaţie : Nu este un vultur cu două capete, cum
popor·ul neştiutor crede, r:i sînt doi Vltlturi ca1·e se acoperă cu aripile· .
unu l pe altul dlnd in)presî:a unui singur corp. Ei reprezintă cele două
din cele trei legiuni r omane pe care le-au invins germanii. Stindardul
celei de-a treia legiuni nu a fost găsit, altfel stema imperială ar fi
avut trei capete de vul tur. (F'jg, 1).
Pasaj ul prezentat se referă fără îndoială la îngrlnger.ea suferită
de comandantul legiunilor romane de la Rin, ·varus, clin partea ~
g-anilor, în anul Oc.n., în pădureu Tau toburg, dar explicaţia pe care ·O
dă Cuspini:anus semnificat-iei stemei imperiale este- fan tezistă. Vultu rul
bice.fa! a fost introdus sporadic în heraldica eu ropeană, încă djn se-
colul X III, pentru a evoca i<l<:<'a puterii i mperial~. atlt asupra. Occi-
dentului cit şi a Orientului. După căderea Bizanţului, Casa de Austria
a adoptat definitiv acest simbol, iar lupta cu turcii i-a permis să trans-
forme într-u n drept, ceea cc la început f usese doar u n .obicei.~) .
.Explicaţia neverosimilă dată stemei imperiale de fostul sfetnic .-al .
lui Max:imilian, precum Şi exagl."1·ărilc sale cu privire an rolul lui Carol
Quintul erau, însă, fireşti. E l dorea să tre"/,ească interes faţă de -proiec-
tul său mai intîi la Ca.rol V şi apoi la principii g~rmani, pentru a-i
~e~rmina la o acţiune hotâr1tă !mpotriva musulmanilor. Idealul lui
Cus,pinianus, la car.e visase şi Flavio Biondo, acela al unităţii Europei
ln lupta împotrlva turcilor, avea la ideologul germ•a n un obiectiv con-
.cret : fu ziunea celor două imperii sub _hegen1onia habsburgidi, in lupta
împotriva turcilor şi cucerirea ConstantinopoluJui. 6). Constantinopolul
păr.ea menit să fie ade-vărata capitală a lumii. Unul dintre ambasadorii
irnpăr.atului german trimis la curtea lui Soliman Magnificul, savantul
flamand Augier Gltislain Busbecq scria că nalur.a a creat Constantino-
poluJ „pentru a fi capitala universului", 7), iar Pierre Gylli, căiător fran-
.cez (1544), între toate capitalele lumii considera singur Constantinopolul
.OI'.<!:? nemuritor, ~). Jdeea unei monarhii absolute al cărui monar h, îm-
păratul habsburgic, ero. unicul şi adevăratul moştenitor al imperiului
roman, se reflectă şi în ideologia religioasă a vremii, căci după cum
r.emru:cau clasicii marxismului, spiritualul ca expresie ideologică a feu -
dal ităţii <:J·a un factor important, insensu l că lumescul 1n sine căpăta
o forn1ă spiri tualiz<:l't:i, în închipuirea oamenilor realitatea ti·ansformîn-
dti-se în imagini fantastice şi ajung1ndu-se la iluzii pl? care împăratul
sau papa le-au promovat.~). La aceste iluiii recurge şi Cuspinianus
ctnd se străduia să găsească noi argumente pentn1 a intări explicaţia
.dată stemei imper iale. Ele constau în numărul mare de profeţi potrivit
cărora Carol QuintuJ ar fi fost destinat d e o voinţă divină să cuce-
z:ească Constantinopolul. 1~.
1n stemă cele două capete întoarse ale aquilei sin t unite prin
i;:oroana habsburgică, element semnificativ. Pe piep t ul păsării se af\lă
un s cut despicat în două cu primul cartier mobilat cu un turn (pro-
babil 'SjmboluJ suzeranităţii) iar al doilea fascia t. Aripile, fiecare cu cite
douăsprezece pene se desclud ocrotitor şi makstuos totodată, i ar pi-
cioarele, ce parcll stau să se desprindă de pămînt, sugerează năzuinţa
imperiului de a se înălţa spre n oi culmi. Asupra acestor dctaJii, Cus-
pinianus, preocupat de justificru:ea ideii la care ţinea, nu face n ici
un -comentariu.
Ex pansiunea imperiului olom~n spre centrul ~u ropei, dup~ di-
derea Belgradului (şi în!ringcrea Ungariei la :Ylohuci 1526) au obligat
pe politicienii vremii să constate încă oda tă că au îmbrăţişat idealul
polilk: al unei mon.arhii univi.>rsale, în car e să Iie incl usă intreaga lume
europeană . Cucerirea Constantinopolului furnizase sultanului e lementul
teoretic care să-i legitimeze politica de expansiune. tn titulatura sa,
Soliman Magnificul adoptase pc lingi1 ;'18h de Bagdad şi Irak, de sultan
al Egiptului şi cca de c-aesae de Rum {caesar al Romanilor). lbrahim
paşa declara în 1533, în numele Stăpîn ului său , că „din secolul I
de la Aug ustus, în Europa nu există de<..it o singură coroană imperiaJă
şi aceasta este coroana p c t:are o poartă împăratul n ostru (sultanul)
anoştenitor al tronuJui cae7.arilor". 11 ) . (subl. n .).
ln faţa pericolul ui din cc în ce mai mare, mul\i se resemnează,
mai ales că frăml ntările politice din imperiul german cauzate de
apariţia R eformei nu pre-vesteau nimic bun. Mulţi se întrebau cu cc
ar fi mai bună o stăpinirc germa nă dccît unn otomană. Aceştia erau
în curajaţi de protestanţi care vedenu în cadr ul dominaţiei otomane
Ploreutina Cann ~I Aneta Boial\rtu
p osibilitatea afirrnăril r eligiei lor, cunoscută fiind toleranţa religioasă

din imperiul roman. Şi de dala aceasta ideologia religioasă, prin pro-
feţiile cuprinse în cărţile sfinte, a f urnizat elemente-le necesare accep-
tării unei a trl:!ia stăpîniri de caracter universal. Asistăm cum într-o
p:·rioadă de crb.~ o ideologie ,Politică i<1 locul alteia fapt reflectat şi in
heraldkă. l!manistu! Thcoctorus Bibliander ne face o descriere a unei
steme care reprezenta succesiunea celor trei imperii (bizantin, german,
otoman) ek întl'uchipind, în acea vreme, singura cale posibilă de uni-
ficare politică a Europei. (Fig. 1).
Stema la care ne re ferim nu a intrat în circuitul heraldic, de
aceea, a rămas necunoscută. Ea era formată dintr-o aquilă de data
aceastil tricef<:i l ă nu bicefa1ă, iar cele trei capete erau unite printr-un
singur corp. La fel ca şi în cazul stem-elor anterioare, aquila ţine
ambele aripi întinse, pidoar.,.le se desprind de păm1nt parcă .ar vrea
să-şi ia zborul, ciocurile t:<.>lor trei capete sint larg deschise lăsind să
se v.adă limbile şi dind să se î nţeleagă strigătul pc care-l scoate această
pasăre uriaşă înainte de a se ridica în ină~ţimi. Număr u l penelor este
de dou11zeci astfel dispuse ; fiecare aripă are cite şase pene. Pc umeri
sînt de opt pene - patru pe u mărul d rept, patru pe cel stîng - iar
coada bifurcată energic. 11). Ceea ce frapează este lipsa coroanei dea-
supra capetelor. Iată comentariul dat de T heodorus Bibliander.
Aquila (vulturul) a Cost ales din cele mai vechi timpuri C'a simbol
al puterii supreme, deoar ece in pop tn· era considerat regele piisărilor.
După cum vu1turul în zborul său atinge cele mai înalte culmi, tot aşa
puterea pe care o reprezenta era sortită să nj ungă pe cele mai înalte
culmi ale glori.t~i. ln afară de aceasta vult urul îşi schimbă penele din
timp în Ump. fiecare schimb<ire ed1ivalind cu o reîntinerire care ti dă
posibilitatea să zboare 1nai bine ca în uinte. Această Jnsuşire n făcut
ca temuta pasăn? să simbolizeze întiner irea, continuitatea sau eterni-
tate-a, soartă pe care ideologii o atribuiau in1pcriului roman, care acum
şe continua prin cd german. 1ntreg corpul aquilei marca m.omentele
principale ale acestui imperiu, de la inccputurile lui pînă în ajunul
prăbuşi rii sak. Cele douăsprezece pene ale celor două aripi reprezentau
domcnille mai im portante, din primele două veacuri, în felul cum ur-
mează:
L Iulius Caesar
2. Octavianus Augustus
3. Tiberius
4. Caligula
5. Claudius
6. ClauditLS Domitius Nero
7. Servius Sulpicius Galba
8. Ot.ho .Sylvius
9. Aulus Vltellius
10. Flavius Vespasianus
11. Titus Vespasianus
12. Flavius DomitianID_!
Vulturul fi corbul Gt
Cele opt pene de pe umiir închipuiau pe regii barbar1, sau con-

ducătorii de neam german care, deşi de f apt au detcrmniat împărţirea
imperiu1ui şi tn cele din u rmă căderea lui, în interpretarea stemei
(pen ele cc cresc ulterior) ei apar ca cei care au reîntinerit imperiul
şi nu cei care în rc<1litate au dus la prăbuşi rea lui. Coada bifurcată
era destinată să desemneze p e cei doi genera li df! orittine germană.
Ruffinus şi Stilicon, considerati continuatorii tradiţiilor imperiale în
răsăritul şi .apusul imperiului. L'·
Capetele clin părţi reprezentau cele două .imperii de apus şi de
răsărit, ce se desprinsc1·ă d in acelaşi trunchi şi care-şi urmau fiecare
calea fără să uite că form au mlădiţe ale aceluiaşi tulpini, ale ace-
l uiaşi corp politic. Capul din mijloc, ddicat deasupra celorlalte două,
simbolil'a stă pinirC!a otomană, cea mai puternică dintre cele trei stă
piniri destinate - după cum se crro1:>a - de voinţa divină aceluiaşi
imperiu. 11). Aşadru-, ideea care se dcgaje este acec•tt de me!nţincre H
imperjului indiferen t de na\,uru conduc<~ril, aj unglndu-se l a conclu:.1,i a
inutilităţii luptei cu turcii penlru salvareot comuni tăţi i crc~ştine euro-
pene. Comentatorul ac1:>stor rînduri s-a ridi<'at YeheJncnt împotriva ideo-
logiei fataliste care generase această concepţ ie politiră pc care o numea
un act de necredinţă deoarece - spunea el -- a înc:uraji:i ~i j ustifica
venirea turcilor in Europa inseamn~ a înlol'Ui domina\ia bisericii cato-
lice cu a lta mai rea, ca şi ('Ulll ai î nlătura Scylla cu Charibda. ~') .
Compa raţia cel<>r do uă Jori:e cu cele două. st1nci legendare îi trezea
probabil comentatorului nădejdea că 1n lupttt dintre <~ic puterea lor
s-ar fi anulat reciproc ceea ce, d~că s-ar fi tntîmplai, ar fi cvrespuus
ma~ bine cu direcţia evoluţiei politice a Europei SS<!<.:Ol ului X\TJ aflată
în pragi.1l formării s latdor naţionale.
Perie.olul care l-ar fi constituit răspî11dirca unei atari ideologii
a făcut <-n stema să nu fie pusă în ci rculaţie.
Printre ceru)tătoi-ii proble1neior de heraldică r omi1neasdi s-a năs
cut ideea că paşărea din stcmN Ţării Romancştî ar fi aquilii i;au Vlil-
tur, lb), c·a urmare a unol' impru n1uturi din a fnră.
Aquilă, vultur sau şoim , 17) orice ar fi. pentru a ajunge la o con-
cluzie tr0buie pornit de la pn' rniza că ln ţerii~ noastre obiceiurile, c<1
ş i. institntii1e fe udale, au avut ca!·actcr propriu, după cum şi organi-
zarea statelor feudal?. ţine de specificul lo<:al, aviud trăsături deosebite
faţă de alte ţări, w) chiar clacă unele influenţe exCl'C'itCtc de statele
v~cine, Ungaria şi Polonia, [IU existat.
Confuzia t:u privire la simbolu l ht>raldic ron1âncsc poate fi jus-
tificată prjn faptul d i fa vremea de int·eput q statuh'.i feuda.! românesc
tebnica de lucru iăsa de dorit şi execuţia pasării în matrice nu er a
întotdea una fără reproş. Ţinînd scama de simbolistica şi spirit ul medi:val
vom încerca în cele ce urmează să determinăm care era de fapt p~<:area
din stemă. Eliminind dintru început din di scuţie aquila sau vulturul,
deoarece comentariul de mai s us a stabilit r oslurile acE:stor păsări in
heraldică, 1ncercăm a ad uce unele d<!mP:nle in plus 1n favoarea ipotezei 1
deja avansate, aceia a corbului. ,.,.
Spedficul instituţiilor româneşti nu a irilăturat trăsăturile ,ge-
neral valabile unei societăţi feudale, Jo primuil .r.în.8 o societate răz
boinică. Deşi în ţări:le noastre nu a existat o instituţie cavâlerea~.
~ în apusul Europei, o categorie a războinicilor totuşi a el<:istat, rar
in fu ncţie de locul ocupat în ierarhia socială a timpului, ei au folosit
,şi semne distinctive heraldice.
J\'farea boierime româneasdi nu a fost re.prezentată simbolic .prin
blazoane şi acest lucru nu a permis ca să se tragă concluzia Că in ţările
noastre nu a existat o practică hetaldică. Argum.entul nu este hotă
rîtor căci n ici hrisoave în care să apară numirile marilor boieri 11n
dovedeşte că ele aveau valoare ,probatorie.
1\tît domnii cit şi sfatul domnesc se conduceau după .,obiceiul
pămîntului' 4 care cu atît mai mult implica un limbaj simbolic, respectat
tot atit de mult ca o lege scrisă.
Din studiul primdor sigilii şi monede din secolul al ?CIV-lea
din Tar a Românească se dovcdeste cil st-atul era d<:>finitiv constituit.
Stema este realizată după regulile herald ice. Pornind de la aceas tă
constatare însemnă că elementele constitutive ale stemei trebuiau să
fi fost mai înainte prezente in spiritul poporului ,pentr u ca să poată
fi reprezentative pcnt.ru stat. Stema Ţării Româneşti, cunoscută in
gener al ca fiind pasărea cruciată, orientată către dreapta sau shîng~.
suscită încă posibilitilţi de interpretare în explicarea căreio trebuie .să
se pornească d~ la relaţiile de vasaUtnte dintre ·voevodul român şi
regele maghiar. In cadr.ul acestor reliatil feudale ·regele suzeran a putut
acorda dr~'ph1 l de a purta blazon unui vasal. dar conţinutill stemei, ·: fi-
gurile l'are o formează trebuiau să reprezintă personalitatea celui care
o pw·ta.
Stema ofedUl Ţării Româneşti in condiţiile relaţiilor su;r,eran-
vasal - relaţii rupte prin bătălia de la Possada (1'330) 11) - ~ra for-
mală dintr-un scut înclinat spre dreapta, lucru ce în practica heraldică
dovedeşte fie noble\e veche, fie merite deosebite in lupte sau turniruri.
După părerea lui C. r.1oisil, atit B asarabii cit şi Bogdăneştii, au folosit
scuturi înclinote „deoarece au primit aceste s teme •in calitate de duci
de Făgăraş sau voevozi de Mar.amureş şi că anumiţi membri ai 'fami-
lid s-nu d.istins în lupte sau tu rniruri. Se explid\ asi!el şi pentru ce
s-<iu putu~ ci impune (Basarabii n.n.) boierilor munteni ca să-i pri-
dregătoril nu ou existat, şi totuşi sfatul domnesc a existat şi a func-
ţion ai pc:rman~nt. Sigiliile boiereşti, după părerea lui N. Grămadă,
nu conţineau semne distinctive d erau simple rep.re:t.c-ntări geome-
trice,~ dar şi aici se cuvine să remardim că o reprezentare geometrică
este tot un element heraldic, după cum folosirea lor pe un sigiliu
mească si să- i recunoască suverani".~. Greu de presupus că la un
un popo; hir.e organi:tat în vocvodate, venirea din afară a unui nobil,
chiar român, cu stemă acordată, să se fi impus întP-atit 1ndt ·Să Iii!
recunoscut voevod. El trebuia în chip fi resc să se fi ridicat din .rin-
durile reprezentanţilor c:lasci dominante dtrpă ce l:!e afirm aseră prin
forţ ă şi putere,
Tot. în. legătură cu m,omentul acordării stemei Ţării. Romane-şti,
Gh. Brătianu fixează, desigur r elativ acest moment, ca fiind ~ I din
jurw anului 1342, în vremea coniliclului d intre tătari şi regele Lu-
dovic al Ungariei. în aceas·tă conjunctură politică voievozi i romuni
trec de partea Ungnriei : ,,în războiul împotl'lva tătarilor p e care 1-au
dus. la înceP.ut sub steagul apostolic al suveranului angevin, era firesc
ca'. voie\·ozii români, care luptau al ături de nobilimea maghiară din
armatele regelui să poarte şi ei o stl!mă, un semn heraldic... „In scutul
faS>Ciat, in coiful cu podoabă de vultur snu bour care constituie mai
tirz.iu p artea principală a · stemei ('fig. 3), so află poate elementul cel
mai reprezentativ al influienţci apu!>-enc î n ţă rile noastre şi al carac--
terului ei feudal«. n).
Este un lucru cunoscut că în lupte se cădea ca fit'Care şef militar
să aibă semnele lui, dar aceste semne nu erau luate la întimplare,
să apară numai formal r t" prczentativ pe cîmpul de bătălie, ele erau
pen tru orinduil·ea medievală un proced€u cu implicaţi i social-politi~
foarte stvere. lar apoi aceste semne trebuiau să Ii intrat in obişnuinţă
şi. admise de cei di n jurul purtăt<>rului simbo.h.1rilor hcralclic.:e şi nu
o inf.lui enţă străină neapăra t.
Să urmărim cum arăta, a.~ar, prima rep1-e:1.entare a stemei
Ţării Romaneşti pii.strată pe moneda lui Vlaicu (VladisJav I). f\'lon-eda
ar.e două steme de fapt ; pe avers un coif aşezat de profil. in vîriul
căruia s.e află pasărea cu zborul strîns şi capul conturnat la stinga ;
pe· t:eYl!rs un scut despicat in două, cu primul cartier fasciat şi al
doilea pl in. 2s) (fig. 4). Dintre ac.-este două steme prindpale stema cu
scutul· despicat in două a fost cea care a dis păr u t, lăsind Jocul numai
stemei cu pasărea cr uciată. Dispari ţia stemei cu scut nu este conco-
mitentă. cu momentul întemeierii statu lu i de la sud de Carpaţi, de-
oarece a<..>csta . se mai menţine şi la sfirşitul secolului al XIV-lea. Men-
ţjnei:ea . ei, puţin cei drept, o socotim că s-a datorat amintir ii l ui Basa-
vab· I şi luptei lui pentru independenţă. De remarcat că această stemă
nu <i figurat în sigiliul statului, socotindu-se astfel a !i un „blazon"
de fam ilie. Dar B asar abii nu au dispărut, ci au domnit continuu sau
aproape continuu pînă Ja 1715. Sten1a Jor se confunda cu stema ţării
- cerbul - şi excludea stema de import angevină. 2"). Simbolul apărut
tn vechiul sigili.u al Clmpulungului este cor b 2~ şi nu altă sbură toare
mai m are. (fig. 5).
Cu toate că stema cu pasăre s-a constituit ceva mai tirziu. cor-
bul, ca simbol. rără îndoială, a fost prezent din vremuri mai vechi.
Care-i deci origini:a acestui simbol şi semnifi c:a~ia sa în heraldica ro-
mâneascll.
Condiţiile grele politice care au existat în perioada de apariţie
a: p.cimelor formaţi uni prestatale 21) i-a obligal p e locuit-Ori să trăiasc-.;i
mer.eu. cu teama unor năvăliri, să Sl' apere şi să-şi creeze un suport
moral în stare să-i aj ute a l'l!Zist a ln vremurile grele. Cum în peri-
oada. prefeudală şi apoi în evul mediu gindirea era eseniialmente reli-
gioasă, concep \ia politică n îmbrăcat şi ea o formă religioasă. căci
.lll urtntlna Caz.~n şi Aneta Boiangiu
ideile religioase' erau atunci !orme ale motivelor reale şi nu simple

iluzii, 23) iar dogmc~l t• bisericii erau in acelaşi timp axiome politke. l~
Aşadar, pentru înţc:legerea deplină a scmniucaUei corbului vom apela
la ideolo,cria vren1ii şi !a rcprcxcntărilc <.>i.
Con!nrm mitologiei creş tine, corbul era pasărea care ajutase pe
prorocul Ilic să reziste 1n pustiu. De· aici corbul a ajuns să simbolixeze
rezistenţa la vremuri de re:;trişte, el este <'el care dă forţă şi vitalitate.
Iată versurile din stema tării de pc Biblia lui ŞU'fan C'.inta-cuzino,
din anul 1688 :
„Iară cnrbul(1 care au tu·ăni.tL't pre ceh'.i flămînd Ilie aduceţi Doam-
ne cu cruce putere şi tărie". 30) .
Corbul poru· tă cruce il1 cioc (pasăn• cruciat..'1) ca sl'mn al . voinţei
divine de a int€.'n·eni într-o situaţie sau alt-'i (fig. 6). 1n Octoihul
nflal la biserica din Cuhea (1750) stă scris in legătură cu misiunea
corbului în exemplul citat m<li sus.
„Căei ţine în gură prcD cinstita cruce
Prin ca1-c Sc)mnul domnului aduce«."')
Crucea era ş i simbolul raîntuir.ii. ceea ce poate fi pus tn legătură
cu lupta pentru neatirnare.
Element{• <'IC !cieolC'gici de altă dată nu răzbătut pină la noi, ele
putinu fi găsite Sn credinţa foldorică. l n lupta dintre bine şi rău,
din b11smcle populare, corbul apare intrucb..ipan~a forţei şi rezistenţei.
rnterpelat pe rînd <le cei aflnţi în l uptă, corbul trece din partea voi-
nicului ·- eruul poziliv - se roteşte de trei ori deasupra lui pentru
ca apoi să-i aduci1 in cioc un bulgăre de seu şi .,apă vie>'', pentru a-l
nj ut<l să capete putc!·i noi. Dt> d ata aceastia, simbolul, în esen\,a lui,
rămine acela~i. deşi elementul religios dispDr~ aproape tn întregime,
singura sa prezenţi\ fiind marcatii de cefo trei rotiri în aer, care pot
fi puse în legătură cu cultul trinităţii, propriu tutur-0r popoarelor in-
do-(mropcme, preluat de creşLlnism, şi confor111 căruia un lucru făcut
de trei ori ~nml'inunchiază cele trd componente ale forţei (supremaţia,
c:ontinuitat.cn, v.itl•jia) ::t) înl.rc cnr!! vitt•jia oc\1pă p1imul Joc in cm-:ul
de faţă.
Conform aceleiaşi credinţe siruvechi corbul simboli7.a viaţă lungă,
aşa cu1n îşi doreau fJ.ră îndoială tinedle forma ţiuni politice, deoarece
dintre toate păsările corbul este acet:n core trăie.Jl;e cel mai mult
(peste 100 dl~ iini) .
..\llitologin intrată in psihologia colectivă populară şi ca aiarc în
tradiţie :~') eslr- o cale care duc:e la multiplele posibilităţi de interpretare
a $rmnificaţiei corbului în funcţie ele poziţia sa şi de elementele de-
corative ean•-1 insoţesc. ln general corbul este aşe:~at fie pe stîncă
fie pe un ienupii1· '·enle %), ceea r:e simbolizeo.ză rezistenţă !ii conti-
nuitate (fig. 7). tn ca:ntl stemei repr.odusă pc F.vangheliHr:ul slavonesc
(1512) e.-.) corbul S\• află Ilancat de do\ copaci înrrunziţi, (fig. 6), copacii
avînd aCt>ia.~i semnificaţie ca şi knupărul. 1\lte elemente decorative
care inso\esc past\ rea c~uciată sint soarele, luna şi. swkle, dispuse la-
teral. Sint cll"tl1€.'nLe ale naturii care din cele mai vl'ehi timpuri siln-
Vulturul şi coa·bul G3
bolizează viaţa, cu alte cuvinte lumina fără de care aceasta nu ar

exista. 31.1).
în ceea ce pri veşte poziţia corbului remarcăm faptu l di tn peri-
oada primelor lui apariţii în sigilii sau tipărituri, acesLu este r epre-
zentat cu zborui strlns s;) (fig. 3. 5), probabil in semn de sLatornicirc,
pe clnd lncepînd c-u prima decadă a secolului X\71 care coincide cu
perioada !eudalisn1u!ui dezvoltat pasărea cruciată arc xborul deschis
(fig. 6, 7, 8). Acest lucru ar putea fi interpretat ca o exprimare sim-
bolică a tendinţd de emancipar\, a ţărilor române in cadrul luptei
pentru independenţă.
Pc două tapiserii din vremea lui Constantin Brânt·oveanu, in-
tre două sten:e identic..-e cant<1cu7lncşti, apare corbul Ţării Rom S1neşti
în plin zbor. llll). Oare să fie aici exprimate nă't.uinţele indi·u'l.neie ale
politicii brâncoveneşti '?
Desigur că posibilităţile de interpretare pot fi incă numProase,
iar o analiză a lor ar permite o mai mare punere tn valoare a elemen-
telor autohtone, (.'U imgli<.:aţiile cuveni te în mentalitatea epocii, a tra-
diţiei pe care au generat-o, dovadu a continuiUi ~ii poporului romun
pe aceste meleaguri.
1 - K. Mnrx. F. EngeJs, Jdeotoi;la ierruanll, cd. de Stat pcnlrU Uterahm\ polltlcll, Bucu-
reşti, 1936, p. o.
2 - FI. <.:01<an, Ideea unitătii europene lu. umno:şlU din Germ:>.J)in tn prlm(l jum!\1u1c u
ş cc. XVL Analele \Jnlvcrsit.iţll l:lucurcştl, JiHOrfo ; ) 970/1 p. U-51.
3 - Oratlo P rotrepllca JounnJ.ţ Cu1<plnlanl ~d •ncrt Imp. Prlnclpes et PNCC"e• ul bellum
~w.c;pl•nt col\\to. Turc:un, in Austria, t»3, pp. 1. ~• şi oe Turcru-um origine. relii:lon& ac Im·
ruwli8bD:1 uurum ln Cllrlstianni; tYr:>.oidc, 16Jt, p. 19.
• - J, Cusplnlanus, De cacsarlbu' atQue bnperntnrlbus ; ttnmnnls, opus lftsl3ne„„
1~1. p. o.
:; - E. Cev11crt, t.'h~raldlque, Ron h101rarce e1 lts appll"8llons, ParlS. I UJ. pp. 4C, n.
c - A. P c1·tu„1, Prem'.t.re etudes en ncclclm1t sur l'orlgine e1 la pnis-snnN! d eq To„c~, 1n
Association lnlomartvr.ale et Etudc• d u sud~t europC<'n, Bullolill xn, 197 l, p. ill.
7. F. 01rtmteldn, b'tanbol apr~ I:. cunqutte, Jslanbul. IS5S, p. 12.
a. - Tbldem, p. 7.
e -
K, Murx, F . Enge!s, Op. cit. pp. lCO, 183.
I. Cusp lnltrnus. ~ 'l'urcurum origine.„ p. 18·!!:1.
JO -
l i - M, Cul>Oslu, J.n•erlp\ia lui So1'm~n Maxnlflcul lle la 11en1le r, s1udll 105111J- S. Pl>
UO-tUl ; vV'i •l r. LOunclavius, Annales suh.•.nt>rum olhom:inld:lrum. Franl<fu r1, 1538, pp. U l .
•ll•-•8:1.12 -
Blbllnndcr Theodorn~. Oe l'alts moo~rch ne romanae .•„ Baslll'ac. 1533, p. 20.
I~ -
I bidem, p. I H.
l4 - l b l clt.m, p. 23.
U - l blllem, p . 2Jl
1e - .AQWI„ valnhlca•. c. Molsll. Stemele prhnelOT m onedo rumâne,t l, ACl•d. tlom„
Mem. Seci. istorice, Ul, t. XXI, Mcm. 4, 1039, p . 5 ; N. Iorga. Sur le blason Ocs p rluccs rvu-
n1ains. fn 10L11 revuo htralcUQue et ono111a.cttl<tac DctglQUtJ"', 1923. c:xtr&s, p. 2.
17 - o alt.O lpnt.e.1.ă nC?.lnc.en"l~intâ este acela care a 1ncercn.t Râ 1den!.ifice pasArc3 de pt:
t..tomA cu un ~oin1. ca rm1>run1ut iAtar„ A. Ver~,. „Orlglnll~ $teotelur tlrHnr r'htu!\nc, fn „Re„
~;sta lswrlca românA•, 1, 1u1. p. 3.
18 - c. MOMI. o pa:l'i.Oi bel 3ldicl romAnCU<'I. l n . Oul. St„ IW!, nr. 3. p . J-2.
lt - o . sacerClo\e~n„, Stema lui 03n II ln tc~Uurl c u f amiliile Olill'I ~I nunla<le, in
-Revista rnu7.eelor", o, nr. 1. 1958, p. G. Vezi @I E. Vlt'tosu.„ Oln sig lograffa Molclovcl fi a Ti!rU
RomlnCllic D .l.n. Introducere. voi. H, Buc .• tOSe, p, 483.
20 - N. CrAm.1dA. A exll!tat la Romt.nl 1.nSutujla hel'fllclieA ! ln .Sludll şi ctrce-~rl
tslor!ce• , 11$L XIV. 193&, p. 35. •
21 - Ve•I o. Pnpa -Ll<;..<ennu, ernnlca plrc~t.1 de l a VI"'"'"' JY-voart>le !.•tortei nom••mlor,
XI, Bucurcşll, 1937, pp. 2:.H.
22 - c. MolsU, o p:igirul ele beralOtcl romAnca•d veche, în Bui. Acael. R .P.R., tom J,
nr. 3, 1919, p. • -3. • ls "
zs - G. Orfltfc nu. Originile stemelor l\loldo"cl •I ŢirU numaneştl. ID ,Rcv ta 1~t. r om. ,
auc„ 1931, vol. 1, tase. 1, p . 60-lll.
Florentina Caza11 şl Aneta Bola.ng,lt.
2~ - Acelaşi si.ml>ol apare şi pc nastu rii de pe n~şmi ntele i:ăsite tn mormîntul voevo•
dulu1 rJe la Curtea de Argeş. Vezi N, .lo 1:gn, Istor.fa Rumâniei, IlI, Duc. 19~7, p . 247.
2'S - ~ilrci.a ce l J3&trm A folosit la ornaine1ui.1e de la Minăstfrea Cozia şl vulturul l>l-
co!al, deo::ir.ec:c ci ne trăi;ea d u p il mamă, Call ni~'hiu, d e la Diwn ţ. N. :Cori~u. Suc Io blason: „ p . 2
2& - A. Sucerdoţeanu , op. ei!., p. 7.
z.; - Şt. Ş tefănescu, Ţara ttonll!nească de la B asarab „Intl!mcctorul~ pinii I<! Mlbil.I VI•
<c;tzul, Ed. A c act. It.S.R., .Ilucureşt!, 1970, p. ~o şi urmăwatelc .
28 - 1.: • .Murx , F. Engc ls, op. c t„ p. J 6.
W - F . Eng~Js, Războiu-I ţărănesc german, ed. pol!t1câ1 B ucureşti, 1958, p . 49.
M - l . Dlunu şi N.. HO<!~, Blbllogratla. romanea.scă 'l'eche, I, nuc., &!. t;ocec ; 1903, p.
2l:3. 1'a ful p e Evan11heUen1! ue !n ~naguv din 1697, idem, pp. 343, 317, 145 etc .
. 31 - Octoihu l tipiirit în 1750, se află ln bi~et'ica d in C ullea, p . l -2 ; vezi şi r. Bianu.
01>. c„t., p. 31 i .
22 - P c n l!' u scn..u l h'in ltăţll J>1 ţ>~ po11re lu tnd 0 - c1,1ropene, vc:tl G. Duinc?.11, :He·11r- et
mRlhcur du guerl'ier, Paris, 1!16~, p . ll-12.
aa - Deşpre importanta şi rolul tradiţiei î n istoria neamul1.1 l române~c. v e:zl Nlcotae
CE>auşescu, rrog ramul l'artl(lulut ComunLst Romiln, Ed. pol., Duc .., 1~75, p. 156, 161.
34 - Câlâtorl străini d espre ţădlc român e, I V, Buc„ 1972, J.>. 320 ; relatarea sollel lui
CamUlo Cavriolo la Radu Şerban ; Corbul cu scut pe pJ ep~, (d omnii! cu sceptrul ) ,;imbolizeazâ
e.?n: ll~:.:itntea, înţ!IP.talc:i ş! vitejia don1nlci \!!g. 7) .
35 - I. Blan u ~i N. Hodoş, lllblloc;ratm romiinţasci\ veche, I, B uc., Ed, .!)ocec, l903, p. 9,
36 - Pravila ele ia Gov or" (!G~Ol 'în 1. ' )ji;an 11 şi N'. Hodoş. oµ, ~-:<- )?. l OD.
J7 - Moned" lui Vlaclis la v I , ve<l c. Moi~i l. O pagină de he•:aldică. românească veche, .Jn
BuL Acad. R. r•.R„ 1, Il!'. 3-4, 1949, p . 1-2 ; Sig!llul ClmpuJungu1u1, ln I, l:\â..,ţe~cu, ct1npuJung11l·
MUfiCC.l, CimpuJttflf:h 19 4.3, JJ, 162.
38 - Taplse rrne se atlă in ., M11zeul Brîncovcnesc. de Iii Mogoşoaia - sala IV.
•
\ "altunli .,.<I rod.ul
- - -- · - - - -
'
~·- -
r"-"
„
•
• . .
I.
,-y_,....-."'
I/- !.,• :-\"'•
' ·";~'
I. ! . ~·
t ~'\~ \ ;•
t ;: •.i
• ţ,; . f J
,_i :.. '\.f
~„„.~
"';„
1
'
F.'C• .a .
T
I
[___ _ - --- -
.,
\ . - "''"W.l.
.... „„ ' \ -.
l"Jorenthu Ca1.an şi Ane1a Boiangiu
-
..: :-
-„
--
·---
;;~!„
-·
;::~
~ ·
:::: ··
~·
-·-
-:=--
~-
--
=·
-·
-- -
=
L ELE
--
-=- ·..
SPATAR RADU GOLESCU ŞI CU'RE.~TUL AN1'IFANARIOT
=-·
-=·
-·
CORNELIU TAMAŞ
~.
· Mure1~ ~:patar Radu Gcles-cu, a jucat un mare r-01 în istoria tării

sf:.:·şitul i:-c::olului al X\'11-le.a şi început'l.11 secdhtlui aJ XVIII-1ea 1).
dife:: .ite•le s~le m lsiun.i diplomati·ce externe, dar mai <iles în anul 1710.
a împlinit funcţia de ::apuchehaie la fal:;:n'bul, venind în <Contact cu
ţii fu.ncţinnari aii .can.celariei nl<l:r.elui viziT şi cu
u.hii reprezentanţi ai
eri:Jcr Cllrcpene, el în\Jelege zlăbidunHe societăţii otom:ine şi poate să
l
-~--
e~·c:jă cu an•umite limite, aprop.iata p-răbuşi•re a sistemului politk o-
tal il".$·::ăunat în regiunea sud-eu1·opeană.
Confli-ctul turco-aust11ia•c din 1716-17 18. .a oferit boi.erilor din
...a, Româneas-că, o nădejdic şi un punct de t'elZim împotriva domnului
·. riot. OrientaTca bo1eri1lor spre imperiali, se încadra î:ntr-o v·eche tra-
. de poli tică a ţării : ale căror începutu1·i se află încă în vea.cu1 al
-lt:>:i ţ:i care se sprijinea m.,a;i ales .pe rniţiativele mai lf.ecen·te crle lui
. _ban Can ta-cuzino, dar ~eea ce a dat vi.g oa.r e acestei tradiţii, a fost
a formulă de guvernare, infu:-0dusă de <:ălre N~oo1ae Ma;irroc.:i.rdat.
Gruparea boi.crea~ă antiotomană, a fost condusă de către pa:r-ti-
. ii Cant.acu:tinilor, prigoniţi pe atunci de .către d-on'ln. O.poziţia lor, a
fo1'illc.i unor lupte împctriva lui Nkola.e Mavrocor'Clat şi s-a sp1~ijinit
'ajutcu:ul Austriei.
=-
........
Ţărănimea şi mi,ca boierime, au intervenit in· a~eastă luptă cu
·-
; lendi:cărHc lor proprii.
~- Sp~tarul Ra:l.u. G'.)lescu, se. alătură în ~::~~i..st~ po~~oa<lă, grup~·ii
.·
§ll!P,-austne.;:c, formata din cei mai de vază bo1et'J. ai Ţă.n1 R:>mâneşh.
După <:.e a primit domnia asupra Ţării Româneşti, Nicol~e l\/Iavro-
I: :at trimite de la laşi la 12 ia:nuarie 1716, o delegaţie formată din v~l

1s;.il Ciuchi şi din vătaful <le iaprozi C. Rad<Vman 2), 1n îaTa Roma-
:::;:pgc,că, cu scrisori prin c~r-e ~e a.ducea la -cunoştinţă să a hotă.rît si nu-
- ec,că -caima•cani pe.~ Mihaii. Cantacu~ino, biv vel sp,Har, Radu Gole<>cu
· · ;;:el lcgofăL şi pe Ş€rban Bujc·re.anu - v.el visti•e r 3). Cu toate că dom-
· 1 a asigurat că „ipe boieri ii va milui, iar ţara o va ·chivernisi <:a un
~te" '), a fost silit să facă faţă îndată după îns'Căunarea sa, unor .rna-
~r
-----··- www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro

('ornellu Tam&f
sive ce:"eri t ur::eşti de bani şi produse s). Ni·colae Mav:rooordat impune

greu bc:'.l :imea silit:.i. la g de i:acrificii materiale in folosul imperiului.
1\ccastă politica fis::ală, re,alizată ~u mijloace dure - arestarea şi mal-
tratarea boierilor ~i confiscarea moşii lor lor, a provocat o vie reacţie a
boie inili. care îşi indre..iptă nadcjdilc :-;pre austrieci. cu c:lf2 intră în n ~
gocit!ri. Domnul ern duşmănit şi urit, deopotri\'a de IY.>1eri şi de oamer.ii
simpli.
Toţi ii numeau tir~1nul. A lăsat pe turcii din Sudul Dunării să
treacă in Ţara Rcmânca.<n.:a, să-şi faca cdăi unde \'Oiau. Ca să fie pe
plac Poi·ţii, 'l chemat un c.:ipugiu de la Con;;lantinopol şi a vî.ndut la
mezat avere3. Canl'1l'U7ini],w. Fărădelegile se ţineau lanţ.
Adinc.rea c( nlrad:.;ţiilor dintre n1area boierim:! şi don1nul fan'.!-
riot, a dus l:.t o i1npresionant'l solidairilate a clasei dominante 6) .
Ra':iu Goles~u în pc.rioada 3 marlle 20 august 1716, figurează în
calitate de mare spătar 1>. şi se di:-;Unge m~~i ale.> in relaţiile cu Austria ').
Interesant p.'.lI\'.l I:lplul că în •cronica ţării, Radu Golescu fi1'(urează primul
intre marii boieri complotişti 9).
Inc::txrca războ'.ului tuu;->-austriac în primăvara anului 1716, a
oferit boiedmii muntcn:! o nădejde în lupta deschisă înpotriva domnului.
Legătura intr2 imp;,.riali care înţelegeau să folosea.>,câ conflictul
intern din Ţara RJ:nâneas:::i, care nu vedea alt mijloc de scăpare de
domnul ostil, docit într-o colaborare cu austl'iecii, s-au stabilit repede,
incă din primele saptămîni de la declanşare.a războiului, ea s-a intensi-
f:cat şi s-a LransCormat într-o acţiune comuna abia după victoria de la
Petrovaradin '~. La vestea înfrîngcrii turceşti de la Pet1-ovaradin, oastea
d2 ţară trimisă pentru paza graniţei şi boierimea olteană s-.au Tiisculat
sub conduce-rea lui Barbu Bră.iloiu, au ocupat manăst .·ea Tismana, şi au
format la Cetn"ţi un sfat de b·::>ieri şi căpitani care a chemat pe austrieci.
Un corp de armată, format mai ules din sîrbi, îndrumaţi de boierii ol-
ten. Barbu Cornea Brăiloiu şi Bengescu. au pătruns prin pasul Vile.a·
nuiui, p;·in Valea Oltului în cete mici, care au lăsat iniţiativa f-0rţelor
locale. astfc-1 Staico Bengescu a pus pe fugă lingă Tirgu Jiu, oastea tri-
misă de domn sub comanda unor ofiţeri greci. Boie;·ii împreună cu mi-
tropolitul A'l•im, complotează împotriva domnului şi răspîndesc zvonul
că t1upcle austriece ar veni ca să-l prindă 11).
Ne n1a1 avînd forţe armale la îndemină. Nico1ae Mavrocor dat se
retrage pe3t_ Dunăre. Mitropolitul ţării a convocat „poporul" la Bucu-
reşti pentru a alege domn pe Gheorghe Cantacuzino, aire era aştepta
cu oaste germană. Dar in locul lui, sosi Nicolae Mavrocordat cu o ceată
de turci ca:-e pentru linişlirea tulburădlor a ucis prin ştreang pe spă
ta-.ii Mihail şi Radu Dudescu 12) .
Prăp?stia dinlre domn şi marii boieri, s-a adîncit m ult mai m ult
în urma acestor execuţii. Cu toate cruzimile lui Vodă Nicolae, totuşi
ierii au continuat su comploteze împotri vă-i.
IJ>Atar Rado Cotcscu fi curentul antlaJnarlot
Goleştiiau devenit Statul major al catanelor austdecc, care prin

mie atacuri, unele cu caracter de jaf, stîrneau nelinişte în spatele aima-
ttlor lor. Cronica arată că Golescu era povăţuitorul lor. „că U1 olaturile
au îşi găsea odihnă şi paza lor" 13).
Pentru curmarea acestor jaiuri făcute de soldaţii veniţi, adăpostiţi
* spătarul Radu Golescu, Nicolae Mavrocordal ,,îndată au găsit oaste
anestccată - turci, lăi.ari, români şi au trimis să-i gonească de acolo.
~i tătarii văz.ind că într-alt chip nu pot să I.a<:a, au dat casc1oT foc de
• arsu" 1').
Evdlu\ia evenimente1o.r nu a îngăduit 1·efn•cerea imediată a cona-
Golescu. cu toate că domnul .,îl avea în dt-ago'.lt~·· is). în1preună

cu Băleanu şi Bujor<~anu, au hotărît înlătu1'<1re::i. lui Mavroco,rdat cu a-
torul armaiei austriece.
O manevră abilă a ho erimii ostile, 1-a lipsit pe d· imn de o pnrte
lrlsemnată a trupelor <le care dispunea. L:l indemnul lui Radu Golescu şi
a celorlalţi complotişti, Mavrocordat încearcă să rc::t5tigc controlul asu-
pra Olteniei, trimi ţindu-1 pc Radu Popescu. în care boi::rii t•o:npl J! ;;ti
u aveau încroclere, 1investi t în acest scop cu Litlul de ban 16). Boi('l'ii fi Io-
austrieci care erau în legătură cu C'.ltane1e imperiale de dincolo de Olt,
comandate de mainrul Deltine, zis Pivoda, scriu imediat lui .. B~1rbu
Sărdariul, ·că este vremea sa vie să ia pe domn, că oştile ce-au fcst ~-au
dus" 17). O ceată de OOO de cătane, a stat la pîndă n1ai rnulle zile şi nopţi
ln apropiere de Bucureşti. cind a doua oară s-a răspindit zvonul dc,ore
năvală a catanelor, domnul n-a mai vrut să c1'Cadă. Mvmentul potrivit
al năvălirii, l-au ales în dimine!lt.a zilei <le 14 noiembrie 1716 „cînd toti
(cei de la curte şi străjile). erau sub domnia beţiei şi dormeau a:Hnc,
fiindcă după obicei, mîncascră carne şi se îmbătaseră in ziua din-naintea
bisatului de sec.„ Dc::i, la a doua straje a nopţii, ocuplnd cătanele un loc
numit Colentin:i, unde erau lăbăriţi 500 de lătar1, se aruncară asupra lor
pe neaşteptate şi omorind 20 din ci, pe cc1lalţi i au pus pc fugă. Iar di-
mineaţa au intrat fără zgomot în Bucure~ti şi ajungînd la Por\ile Curtii,
au aşteptat pe portar să le deschiriă. După ce s-au desch1-; porţile au nă
\"l\lit cu grămada în curte şi ocupînd ieşilile din p::th'u păr\i. chn:brăcau
D!! toţi cei dinprejurul domnului. luîndu-lc chear şi cămă.5ile de pe ei.
Iar Nicolae Vodă, auzind z~omotul :.;1 înpuşcături~e şi îrtreb:nd pe unul
din slujitorul său şi aflmd de incursiunea duşmani•Jor s-a refugiul in bl-
Sc'.·ica Curţii, unde l-au prins.
La acest act, un rol principal îl joacă spăl.arul R3dtt Golescu, care
a participat alături cu soţia „cu armele încinşi cu pistoalele, cu toată gă
.. :·ea ea ni;ite c.:Atane" 16). Reactia antigrecească a boiei;Jor a fos;. însoţită
a Bucureşti de o mişcare orăşenească. S-au desfundat mahalalele şi răz
vrătitii au umplut toate uliţele din jurul curţii domn~li. Lor li se ală-
.,. Corn~lu Tntnaf
tură şi ost~ii de la Curte „ostaşii Ţării Româneşti şi ioată plebea din

Bucureşti şi se putea vedea pretutindeni curgind şuroaie de singe min-
jind pămintul ; nimic nu era în stare să scape pe cei urmăriţi. '
In acelaşi timp ,,rummii răi fiind şi pururea vrăjmaşi boiarilor",
profită de această inprejurare pentru a lovi in boieri. După arestarea lui
Mavrocordat, acesta a fost dus „cu toata casa domniei sale" la Cotro-
ceni 119). Urmează un consiliu al boierilor care se ţine .,la casa Golcscului"
la care participă boieri răsculaţi şi comandantul unităţilor militare aus-
triece. Barbu Băleanu este insărdnat să-l ducă ~ fostul domn la Sibiu.
ln acelaşi timp, o delegaţie de boieri, merg la Viena şi cer domn pc „Ior-
dache bei zidea. feciorul lui Şerban Vodă", cure sprijinit de oastea aus-
triacă să-i alunge pe turci 20). ln vreme ce domnul era dus în Transilva-
nia la Sibiu şi apoi la Alba Iulia, unde are să stea pînă la sfîrşitul răz
boiului, boierii adunaţi la 5 decembrie 1716 la Tirgovişte, au h·:>turît din
proprie iniţiativă ..să aşeze tata sub :.u7eranitatea înpăratului'' a'). La
această adunare participă : boieri mari şi mici. episcopul de Rimnic, Ju-
deţul Oraşului, Starostele negu$torilor, negustorii şi căpitanii cetelor şi
proclamă domn pc fiul lui Şerban Cantacuzino, Gheorghe.
O delegaţie de boieri e trimisă la Viena. să ceară ~ntărirca inpă
ratului pentru domnul ales şi pent,·u un proiect de C·:>nstituţic 3ristocra-
tică, cu domn ales de boieri şi întărit de înparat, cu garanţii judiciare
pentru boieri, cu izgonirea străinilor din dregătorii şi cu scutire de încar-
tiruire pentru negustori.
Inpăuatul confirmă alegerea lui Gheorghe Cantacuzino.
De la Tirgovişte, Radu Golescu ii scrie generalului Stainville,
mulţumindu-i pentru liberare:l boierilor munteni şi recomandîndu-i pe
deputaţii trimişi să ofere in1păratului supunerea ţării.
Potrivit memorilor boierilor, ţara vrea să păstreze statutul de au-
tonomie. care urma să fie consacrat de menţinerea voievodatului, deci a
suveranită\ii interne ~-
Regimul instituit de austrieci, spulbera nădejdile boierimii de
a-şi impune propria ei formulă de organizare. Conducerea imperiului a
lăsat în faza iniţială, administr'lţia localii în Oltenia pe seam:i boierimii,
rezervîndu-şi însă prudent dreptul de a reveni asupra statutu,lui provin-
ciei. Sub numele de administraţie. un grup de patru mari boiel'i conc;ili-
eri, din care făceau parte : Grigore Bălcanu, Radu Gole;;cu, Ilie Ştirbei
şi Barbu Cornea Brăiloiu prezidaţi de banul Gheorghe Cantacuzino. ur-
ma să gu\·erneze Oltenia în !:piritul instrucţiun:lor imperiale.
Rămăşiţele autonomiei - ultima baricadă a m"lrii boierimi -
au fost progre.>iv anihilate în 1726. băn la a fost desfin1ată. iar conduce-
rea provinciei încredinţată unui guvern 2').
Ultima ştire pe care o posedăm despre activitatea acestui mare
boier, este memoriul din 7 mai 1728, inai.nlat de către reprezentanţii
Ilarele spAta r lladu Go!escu fi curent ul andafnarlot 71
boierimii, prin care ruga pc Kock să intervină la curtea imperială, spre

a se curma nedreptăţile şi abuzurile de care suferea Olleni..i „i din pri-
cina curuiu numai în .Judctul Mehedinţi au fugit 36 ::;ale. La 18 iulie
1731, se cere prinţului Eugeniu de Savol.l, eliberarea unui paşaport „vă
duvei boierul ui Gokscu" 2~).
„Aici se pomcnc~te neamul dumnealui Haiu Gol2.-;:'J. care au lă
sat la moartea lui de i s-au adus oasele de sau în~coi:::it in bis~.l'ica cea
mare, înpreună cu jupineasa dumnealui M:iria si au dal la Sfînta mă
năstire moşia Marmorila şi o vie în dea~ul Cretenilor şi_ <:u ajutat la răs
cumpărarea mo~iilor„. ca în veci să se pomenească".
Pon1clnicul mănăstil'ii Hurez 26) in:;;iri:i în contin:1a:e pe t.i(i m<.?m-
brii at;cstci familii, care a dal rep;:ezentan\i de se:imă ai istol'iei şi cul-
tu rii romfmc.
Radu G.oJescu a jucat un rol de ~eamfi in !storia Ţ.1ni Il'l:n:lneşti
la sfirşitul secolului al X VII-le:i şi începutul celui tlr!rlător.
I - C. Tami•. U n colab orator al lui Constantin Drlnecl\'o~anu. ~•~ilicul D•du Gole>:ru.

ln S tudii Vllct-ne m, 1974. pp. 3j-H.
a - Cron!ca Glucul~Ulor. I <lorl• MoldovcJ intre unii 16!5-1751, nucureştl. I '65. p. 191.
3 - Radu Pope.scu \'ornicul, ISlOrl_U or d omnilor ŢlrU Romine:şti. t.."'d1t 1.1 <' <.;r-t>et-scu,
Bucur...,u, rnaa, p. 22a.
4 - CronJca Ghiculeşl!Jnr. n p. rit„ p. 101.
5 - Al. A . vaslle.:lcu. 01,enta sub au!\trleci 111e-11:ti. \'C')l, r. Du<"Ul'.'.'!.$tl 1n·_•n p .:\ ,
G Şerba n Pap3cosif'3, O lleula • u b s tapînirea 1111\trlnct\ 171&-n;;~. aucure,11. !U71. p. 16.
7 - N. stoicesca, Dic~lonar ni n1arilor dreG~\lorll din ·rur.i R o~ne'tnt:asc:t ">I 'tul11t1\.:1, l'Cc.
XIV-XVII I, Oucureştl, 1371. p. 187.
8- N. Lccca. p.
256.
9 - K~du
Popescu vorntc•,al. op . c i t., p. ::!38 C:irnlA "'.!k 1:1 o f>eriP ·I~ l>t"<f„rl „tnt„lnct:J -1~
m c;-a~c tuMu"t"\ '$\\. ~\l\du<t\ '1.~'t\~„ t\\1.o.t\ <".al)(':\."" t\a.a.u t'".b\c C::.\l.„ C\\1.'!;:)TL~ t\"-\~ \\),\. ~cţ)a":\ 'B'.!.-
>oreanu. au tras şl J;e ai\' bo\f'r\ in !\art.ca to:- $l 1-nu t.lCU"' cctişoarâ ol au L,.:::;>'..lt a se
.Ului vrt-nlcc de rts).
10 - Ş. Papaco~. op. cl1„ p. !G·l7.
11 - N!culac Crigoraş. „(;ronlra Ţă rll R o~ ol~t1„, ln D. Rus„, Slt;dJl.
n - Idem, p. HI.
U - Radu Popescu. op. rll „ p. ~30.
Iii - ldc.•1n.
1!\ - N. Lec::ca, p. 2j6,
JfJ Şcrbttn flapacostca. up. c lt., p. 10.
17 - R. Popescu, p. 231.
1ff Idem, p. 2~2.
li - C'rnnkari munteni, Bucureşti. 1970. p. l61.
20 - R. POpt'SCU. p. 233.
:1 - S. Papacostea. op . cit„ p IU.
22 - c. Ciurc'icu. p. 14.
2i - ş„rban Papacostcu, p. 2$0.
!I - ldrm. p. 3L
25 - C. Clurescu. op. dl„ voi. IT. p. 4.'it.
2' - Arh. St. \"ilcca. Coll'C\in manu.cd•. mn•. I, {. 11,.
TNSE.'1NARII PE CARŢI VECm
TIPARITE LA EPISCOPIA R'M. Vii.CEA
do AL. BAUNTESGU
,,Ai oarte, ai parte", am auzit fiecare în depărtata sau mai apro-

piata copilărie, dumerindu-<ne, .apoi, de-a lungu'! vieţii cu neprevăzute
avataruri, cum şi în ce fel am avut „parte". Pet-ra.rea spune de6pre <:.ărţi
că ,,ne del~ază pînă in măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi şi
sint uni.te cu noi printr--0 familiaritate vie şi annonioasă", iar Em~rson
că ele „O'C'llpă în viaţa noastră acelaşi loc cu părinţii, cu cei dragi şi ex-
perienţe}~ mar i" 1). Uneori, cartea este n1ai siguTă decît un frate sau un
priellen, răspunde la in.trebări în faţa cărora a::eştia rămîn mu~I, de-zlea-
·gă noduri considerate gordiene, aduce lumină tn mijlocul negurilor.
devine !întină ce stinge maril-e arşiţe. Incredinţeaz'ă-i-te ei I Nu-ti va
acoperi cu vermină taina inimii şi riu-ţi va răstălmăci fiorul ~dului.
Cheam-o la orice oră de grea cwnpănă ; va fi alături de tine. Cartea te
face frate, prin s~ole, <:u primii „autori" care, fără ~înd negustoresc,
fără trulie, neştiut, netrimbiţat prin mijloaoe publicitare, ci aşa, ca o
lucrare a pâmîntuJui dătător de roade, au scrijelat pc a't'gili\ arsă, table
cerate, că1·ămidă, pereţi de peşteră, piele sau papirus, buc uria n~terii,
durerea morţii, teama de necunoscut .şi uimirea în faţa fenomenelor na-
turii. Comunicîndu-şi astfel preapTinul sufleteGC, n--au mai fost sin-guri,
devenind fraţi. prin secole, cu toţi cititorii lor de mai tîrziu.
După descoperirea tiparului, cartea caplltă - treptat, treptat -
virtutell bunului cel mai de preţ al omenirii, la indemina oricui in li·
bra!ril, ş.coli, biserici şi biblioteci .publice sau particulare, unele repre-
zentind va'J.orj inestimabile, de nepreţuit în banL
Referindu-ne 'la Arhivele Statului Craiova, observăm cA îneepu-
turile bibliotecii sale datează din anul 1931 mai 1 (deci, cu o lună şi ju-
mătate în urm.a înfiinţării ooestei instituţii), ctnd primii lor salariaţi, în
frunte cu profesorul Con~tantin D. Fortunescu, au donat mai multe nu-
mere din „Columna lui Traian" şi diferite foi volante.
In JUn:a iunie a~la.şi an, Dfrecţia Genera:lâ a Arhivel-:>r Statului
va înzestra, în două rînduri. noua secţie regională din subord ine, cu
qumţroase ci!rţi ~i periodioo1 cum sînţ : VJti ma cronică .r<;>mână din epcr
AL Bllillteseu
ca fanarioţi:lor de B.P. Haşdeu, Stema României de Constantin Moisil

Les oocrifi<:es 'tOumains penclant la guerre de Eftimie Antonescu, Regu~
!amentul Organic, Buletinul Ofi.ciaiJ., Revista AThivelor etc.
Tot în acest an, numărul cărţilor şi petiodicel"Or va creţte, dato-
rită donaţiilor remarcabile ale Academiei Romane. De altfel, calea do-
naţill!ll' {fie la solicitare.a Arhivelor Statului Craiova, fie din iniţiative
de stat saµ particulare) va contribui aproape 1n exclusivitate la îmbogă
ţirea · bi·bliot.ecii de-a lunj:(ul anilor cu "noi titluri, ajungindu-se astă.zi la
peste 12 O,bO volume ·cărţi, periodice şi foi volante, unele fiind :i~arităţi.
Pe lingă ·cărţile şi periodioele -considerate rarităţi, n e reţin aten-
ţia cărţile ecleziastice (psaltiri, liiu1·ghiere, cazanii, mineie, octoihuri
etc.), aparţinînd secolelor XVIIT-XIX şi fiind tipărite. nlai toate, la ti-
parniţa Epis-."Opiei Rm. Vîkea. lnainte de-Q intra, pe diferite căi, în bi-
blioteca Arhivei.or Statului Craiova, au servit ih'ept cărţi de <:u1t la bise-
rkile săteşti din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi şi Vilcea sau zăceau prin
stranele şi podurile unor biser1ci părăsite de cine ştie ce vitre,qii ale vre-
murilor. A·c:estora le alăturăm trei călii laice :. una veche de peste 400
ani, iar dou_ă din epoca n1odernA şi contanporană.
' il1 .c e constă aparte:le lor ? ·Ex~eptindu-le pe .celle ieşite din ti-
parniţe mai noi, la prima vedere in vechime. Coperţi d e carton sau lemn
l.nvelit ~n piele sau pînză, hirtie a51Pră cu ciudate filigrane, liter.e de ti-
par î.ruflori1:e nalv, xi:logravuri, file ru bucle la ,colţuri şi murdare de
pl'ea m'lllte întoo.r ceri, purti nd ca o br·oderie c•eara in·tîrz.ierii Vl'eunui
dascăl asup_ră-le în nopţi }ungi de iarnă şi a rivnei cîntăreţilor din stra-
nă . Adevărul este, însă, altul. Dincv.lo de caracterele lor externe - pro-
prii materialului şi tipăriturii - . cărţile pomenite il atrag pe cititor prin-
tr-'Un element nou care le Ur<'ă valoarea. transfo111I)indu-'1e în preţioase
documente arhivistice, în cronici succ.:inte. Pe d:osul coperţilor, pe foile de
gardă, frecvent ,ţn partea de jos a filelo.r şi mai rar sus. uneori pe margi-
ne şi oriunde era un spaţiu liber, apar felurite 'însemnări făcute cu ·cerne-
lurile afilate atunci la îndeminli ·s au "CU -ci'eionul începtnd din .a doua
jumătate a secolului al XIX-iea. Scris el-egant, sigur, dovedind ştiinţa de
carte şi 'indeminarea, scris stingaci -cu repetiri şi ştersături, fraze lungi,
priopoziţiuni scurte. .reluate .ca un laitmotiv muzical de la o filă la alta,
frînturi de fraze sau prop0-zlţiumi„ nume pr.oprii, ·cuvinte izolate. linii
sau ... pur şi simplu, mîzgălituri. Pentru cine are răbchre să le descifreie,
sludierea lor este reve1atoare. Bunăoară, a jungem 'la concluzia că ele-
mentele care au de~rm.inat apariţia primilor „autori" de cărţi in adîncul
istoriei, au f<>st, în mare, şi tem.!iul însemn~1·ilor pe mW'ginies. acestora
în vrem·uri.1e şi pe meleagurile lipsite de presâ, tel.oefon, radio. televiziune:
bucuria ·naşterii, dure1·ea morţii, teama şi uimirea, dorinţa de a nu fi ~i·n
gur, .de a comun~ca urmaşilor intîmplările 1storiei timpului tău, pe ei .fă
, cindu-i, astfel. cont~mporani ai tăi, iar tu supravieţuind :
· „ Şi am scris eu mult păcătosu .decît toţi cei ce sănt în lume. Eu
voi muri, măna va putre-zî1 i~r şlava va ţrăi ; cine va ~eti! Olă va Po-
meni"
„. ... 1'
2).4
JnsemnAri Pe cărţi "ecbl tlpnrllc la Bplscop!a Rm . vttcea.
Constatăm, apoi, că însemnările respective, departe de a Ii fâcuite

la întimp'liare, se grupează în jurul unor trăsături caracteristice vietu şi
preocupă.rHor omului de t.o1:deauna sub aspect social, economic şi etic.
Cu cit ne apropie'D.1 de zilele no·a stre, însemnările pe cărţi se re-
duc, în mare măsură, la trei categorii, fără să însemneze însa că acestea
n-au existat de to1deau11a : dovada proprietăţii („ex meis libris" din
cărţile mele", ,;cumpă!'Qtă astăzi", ·o simp1lă semnătură etc.), au~r~ele
autorilor şi dedicaţii.Ie, fiecare din acestea putînd deveni preţioasă tn
funcţie de cine este sau a fost S'tăpînu l cărţii, valoarea autorului şi perso-
nalita'lea celui care dăruieşte cartea. Din rîn<lul primei categorii, rudă a-
propiată cu ,;ex-libris"'-ul, amintim cele 28 cărţi vechi (secolele XVI-
XVIII) din biblioteca Liceu1ui nr. 1 „Nicclae Bălcescu" Craiova care, ini-
ţial, au aparţinui bibliotecilor stolnicului Constantin OantacU2ino şi dom-
nitorului fanariot Nicolae Ma:vrocor<lat : poat'tă semnătura acestora. Din
r1ndul ·celei de-'a doua .şi a treia ciategorii, At•hive1e Statu1ul Cxai·ova deţin
în biblioteca ,proprie două cărţi preţioase prin autograful - dedicaţia Ior:
P e volumul de pcezil ,.L'Ame Serei:ne". tipărit la Paris în anul
1896. Elena Văcărescu ii scrie, la dala de 25 octombrie 1935. unei rude
din comuna Strejeşti, jutleM Olt : „A ffi\';l cousine cherie Nathalie Dar-
vary avec pres de nous l'image aimee de celle que nous plairons toutes
deux, tres af!ectuesemment", 3), iar ·marele om politic şi de stat democrat,
dr. Petru :Groza, scrie la data tle 6 iunie 1945, .Pe volumul „In ·umbra ce-
lulei", proaspăt :apărut: „Prietenului de pU!iciirie R„ în amintirea zbu-
ciumului ·comun după gratiile MalrnaiS'„m-u1ui" 4).
Să revenim la însemnările care au o legălurâ sirinsă cu un do-
meniu sau altul 31 istoriei. Primele asupra -cărora ne oprim privesc cir-
culaţia, mai bine zis, destinul cărţilor, pretul şi plata !01· (intr-o vreme
cî.nd cartea era rară şi scumpă), -cu taleri grei, prin strădanie obştească
sau in.divi:luală. Astfel, in anul 1793 decembrie B, das:::tilul H.adul Duma
(ini:Or·maţie preţioasă pentru învăţăm.intul cMh>vean) vin.de păriJltelui
Grlgori·e arhimandritu), cu 10 tal~.ri. un „lecţicon" latinesc. tipăl'it în .a nul
1567 ~). Nu ştim prin oo miini va fi trecut numitul „lecţicon" (oe servise
odinioară dască1ului Duma .pentru deprjnderoa limbii strămoşeşti) pină 'În
·anul 1 ~ 54, cind .apare pe prima filă „ex-lib.ris"-ul bibliotecii unui cărtura1'
oltt?an : Gh. Otetelişanu.
O allă îni:emn.are, din care .cunoaşt6'll nu numai preţul cărţii, ci şi
numele unui nou dascăl, stabilit pe lîngă Episcopia Rm. Vîkea, este aceea
fă·cută pe o psaltire la data de. 29 octombrie 1785. Sete:ot de învăţătură a
inaintaşilor nc.ştri en1oţionează. Stan Popirlan dm satul Bir.ua, judeţul
Dol i şi f-Oţia sa Stana dorind să v:adă pe fi·ul 101·, anume Soare, ·om. „foar-
te Învăţat şi procopsit, d in avere sau din neavere, -ca neşte oame~i •cu
multe necazuri lumeşti", oumpără .cu 3 taleri şi 30 galbeni o psaltire )
6
de la popa Radu, ,~pent.I'u învăţătuTa şi folosul fiului" ... „Trăi•nd şi 'invă

ţănd şi căştigăzld darul preoţiei", acesta isi va aminti de părinti, după
mcertea 101, şi-i va pomeni ; „al doi1ea, mai cu fierbinte dragoste va .p o-
~eni şi pre cel prea m'U.lt şi sen:iirt Q.a~<.:ă!u! sj\u ce l~u î~văţat! -car~ nu-
i:nele i--aiu fost Eftimie de la sfint:a Episcopie a Rmmicului, iecior răposa
tului, lui Petco logofăt". Mai tirziu, Soare Popîr.lan din satul Birza, ajuns
diacon, dăruieşte satului Ţlugureşti, judeţu.I Dolj, ,„ca să fie de slujba
bişerkii", .psaltirea cumpărată de părinţii siU. •
tn afară de oamenii şimpli (cu dne ştie ·<..'îtă trutlă !), de „toată ob-
ştea lcicuitorilor" cite un1.1i sat 7) , de feţele bisericeşti 8), proprietarii unor
moşii 9) şi meşteşugarii vremii lll), mai .cumpăra cazanii, .psaltiri, evanghe-
·lii şi mineie, dăruindu-le bisericilor ctHorite de ei ca să le fie de trebu-
inţă şi pentru a lor „eternă :pomenire", a părinţilor, a fii.lor şi a tot nea-
mul 101-, paharnicul Nicolae .F'u.ndăţeanu, m.edelnicer·uJ Constantin Almă
janu, căpitanul Dragomir Bucşănescul, •că-pilanul „dă oşti.r.e rumăneascii"
Haralambie Fundateanu, Ciucă, vătaful plaiului Horezu. făcut apoi „pol-
covnic al judeţiilui Vi.leii" 11), precum şi .alţi dregători şi slujbaşi, neuitînd
să iscălească „pen1lru ţinere de minte" ~i să treacă sub iscălitura proprie
pomelnicul viilor, pomelnicul morţilor, iar unii dintre ei să .arun~ grele
blesteme:
„Cine s-ar is.piti a o inst.răinu la altă biserică, acela să dea seama
fă.r de îndreptare la inirieoşata zi a judecăţii" ...
„Şi cine ar îndrăzn i a o fura (... ). .pe acela să-1 bată şi să n u-i mai
ajute, ori de ce să va ruga lui Dumnezeu"„.
Iar .cine să vă i•spiti a o înstl'ina de la ace?..stă siăntă biserică sâ
fie supt blestemul lui Dumr.ezău de ::;.oborul celo1· 318 sfinţi pă!'inţi de la
(„ .) .N.ic'h e1a
. ,.· 12) .
ln ciuda blestem·elor, ·cărţile au cit"<:ulat, totuşi, de la o biserică la
alta, din tr-o m.ilnă 'i'nl.r-a1ta. şi au •ajuns în b iblioteca Arhiv.elor Statu:lui
Craiova, implinindu.-li-se :astfel destinul ·ca şi e l oamenilor. Cităm un mo-
litfeln i•c tipăl'it la Bra~.ov în a'nul 18'11, dăruit bil3eri :~ii satului Larga din
judeţul Bacău, ajuP..s la parohia Gu~oeni - Vile.ea, apoi la Arhivele Sta-
tului.
Nu uită să~i. is.călească n umele pc -cărţi nici cei care „1€-aU prele-
gat" cu cheltui-ala lor 13), le-au citit (şi cine va citi însamnarea lor, îi va
pon1eni şi v.a zice „Dun1nezău să-i ierte păcatele") 14 ) sau, ,„spre a nu fi
expuse vremurilor Tele. adică ploilor", din .cauza păr·ăsirii unor biseri'Ci,
le vor adăposti îrt iconostase 15).
în sfirşit, înseninările privi.to.ar1e la istoria că1·ţii resp·eo::tive (-cine
a cumpărat-o şi a dăruit-o, p1·eţul ei) sint legate de ppczenţa armatelor
sţrăine pe teritoriul patriei noastre :
„Acest -minei d e lună, .ce să chiamă luna lui f·ebru-arie, s-.au cum-
părat de dumnealui jupîn Dinu Lupu, în l>ani gata taleri 16. în zilele
muscalilor" .
.„S-au cumpărat acest mineiu în zilele muscalilor. cL'1d era ei în
ţară pe toate satele" 16).
Alteori ' ·evenimente cunoscute clin istorie (războaie, insc~unări de .
domni, t rupe străine, lU1pta de ~asă) sînt menţionate .direct, fără vreo
referire la provenienţa şi soarta cărţii . !n schimb, se leagă fre~vent de
f~nomehE;?le naturii1 contemporan~ : i~rni firele, secetă, cut~mure ~ţc. ;
lnsemn..'hi p• dlrţ] vechi tipărite la Bpi.scopla J.tm. VUcea
„Scris-am eu care mai jos mă voi iscăli, precum să se $tie că la

anul 1794, toamna, au nins de ia Sfeti Andrei, noembrie in 3.0, Z:ăipadă
foarte năpraznică ,; şi au -că2ut tot feliul de d·ohitoace la fd.n şj au măncat
pînă la martie 25 iot pi zăpadă .(.„). Şi să să ştie dind acea zăipadă mare
era, atun.ci şi oaste multă erea la Cioroi şi noi le purtam tc.ată ~rija. Şi
s-au rădicat pa la săptămăJia brănzii şi au trecut pă la noi 7 zile ~i 7
nopţi până s -au sfărşit" .„
,„Să să ştie că în anu la leat 1798, uu fost ră71boi xna1•e asupra Di-
iului şi iarna au nins de la noiembrie 27 şi au mănJcat oile ii:;ată întoriţe
(sic !) pănă la mm:tie 25 şi <aluniei s-au luat toată zăpM.a; şi am emaL zik
120 în cap ( ...). Şi am 'în~an1 nat să să 'l;lh~, 1799 martie 28" .
„La leat 180fi, luna di<:hcmvric. au v€nit mus.calii în Bu·::ureşti,
iar la leatu lll07, în luna lui .aprilie G, au. venit un ghinărari în Craiova
(.„), fiind dc1111n Cons tanHn Ipsilanti la Ţ3r.a. Mol::lovei ~; la •a noas tră" „ .
„Să să ştie ·că la leatu 1807, Ja aprilie 28, -au v.~nit musealH la Cr.a-
iova, cu ma-r~Ji;; con1andări Isaii.:1, ghinărariul"„.
„Să să ştie ·cănd s-au duB n1uscalii, la luoo a ugus t 29, la Jcai 1812''.
„Să sli ştie dind au. venit Ioan Gheorght' O<lrago.~i vuic·.;od în scaun,
!a hoiembrie 21, anul 1812. s.-au făcut µa::.~ ~i S··a<.l a:~czat ţa.r.a la nuirlie
20, anul nns. Atunc-ea au fost iarnă foarte ra şi ge1· foarte tare şi au
nins de la noe-mbre 24 şi -au stătut .pănă la fivl·u.ar 24 ; şi la n1artie 30 au
nins altă zărpadă" „.
Tot pe timpul pr•ezenţei străine în patria noastră, s-a cutremurat
pămîntul într-o duminică, înainte.a prînzuiui, ,,-care nu s-au rnai pomel'..it".
fenomenul repetîndu~ a doua zi şi a treia zi.
Ivlai sînt 1nseinnate data „ciind s-au aşi:;.ziat Gheorghe Bibescu v·oivod
în scaunul dcmniei sale" (,;s-au încon:nat la leatu 1843, la luna lui f.e-
vrual'ie 3"), confli.ctele dintre clâca[?i şi arenda.5i, abuz·u.rile ultimilor siau
ale slujbaşilor stăpîn irii, multele neorînduieli de p::in sate, obţinerea
independenţei naţionale („La 1877, ţara noastră Rumânia, pdn rezbel
şi-au luat independenţa, ia.d.ecă au soe.ăpat de jugu Turciei, 1878 februarie
26" 17 ) şi răscoala din anul 1907, cînd ţar.anilor le-a fost d at să scrie, ,cu
propriul lor sînge, unn din cele mai mişcătoare pagini din ·eaTtea tra-
diţiilor revoluţionare ale p oporului român '~.
Fen.omen·ele naturii impresionează şi prin ele însăle, fără vreo
altă legătură, silnţirea oa1neni!or :
„Şi la ruptul Jiului au pus zepar. 1313 februal'ie 24" „ .
,Să să -ştie că la leatu 1841 au fost sec.:ctă pă vară, încăt s··au
făcut llPsă de bucate îoarte, iar viile au făcut rod prea mult, încăţ s-au
făcut vin ca apa, ajungând cumpăr&r.e.a („.) :eăte o sută <le lei butia" „.
1839 aprilie 5. Mierc urea -cea lT'. are, pe la orale 3 după amiază, .a
dat 0 piatră cu vînt, ·Ca:.'e sta ca zăpada albă, distrugînd mai toţi mugurii
arbor ilor şi păşunile. Am seris pentru ţinere de ininte" „.
î:n 19-02, în 9 aprilie, marţi seara, săptămîna patimilor D~mnului,
8
la ·Ora seara, lu.na ia răsărit roşie şi încet, în-cet a pierit toată. In urmă
11„a întregit.. Marţi la 7, după Paşti („.), începe o ninsoa·re cu vif.or ca la
?I Al. Balintescu
Boboteazâ. Şi am scris spre ţinere de minte. Voi scrie la toamnă să ve-

dem ce an e, roditor sau nu" ...
„Astăzi luni 21 martie, anul 1904, pe la ora 12 şi un siert s-a
.cutt·emurat pămîn tul foar te tare şi la 12 şi jumătate iarăşi s-a cutr-e-
n1w·.at" 19),
Trecem peste datele de mografice cru·e le cuprind zi), peste infor-
maţiile privind ctitori r-ea unor lăcaşuri d e eult 21 ) cu slujitorii lor şi ~
nătatea acestora 22) ; de asemenea, tr-ecem peste preceptele morale . .c;uge-
tărţl~ naive, fragme ntele de rugăduni, inchinările cătn~ boieri şi dregi1-
tor1 23) şi ne op-rim la însemnările aflate pc cartile vechi ce au rolul
(pu_t~m spune} de instituţie. Foile de garda !nde'.JSebi, dosul coperţil or şi
spa\.Ule liber-e mai întinse devi n nu numai un reg~Lru al cOP~::eptclor
pentru zia.pbe, jalbe, adrese şi scrioori c:l'iciafo, ci -şi mi.il•.)Cul pri:i care
se trans1nit porunclle stăptn.irii, cwn s1nt ccele că tre zap:;ii pJ.ăŞilor Dum-
brava de Sus şi Jiul de Sus în legătură cu strlngerea bani!()!· dajdiei sau
a Căimăcăniei Ţării Român{?Şti, relativ~ la cumpărarea slujbei oieritului
pe anul 1792 2').
Ca încheiere, o ~nsemnare n1ai nO'uă, a unui pări nte cu inimă stin-
să de dur::re, făcută în anul 1936 septembrie 23, pe un octoih vechi, ti-
părit la Rm. VHcea : „Astăzi data de mai sus 23 sspl.embrie, au inoebt
din viaţă cel mai iubit a l meu fiu Fane, în sanatori ul Geoagiu, care au
fost internat încă de la 7 septembrie 1935 şi părăsit de toţi fraţii lui fără
nici o pică de ajutor de la nimeni, afară de 1a cei d in localitllte, pirul. }a
25 septembrie, î.n ziua de vi neri. cînd au fost inmormîntat. Spre amin-
tire, am s cris eu aici, tatăl său" 2$).
t - Tudur Villna , Djcţion~:r de ina.Jâmc comenta,, Edit. Ştlil\ţ\f!e<1, Bur .. 1971. pp. 21-J.!.
2 - l n"·· 2114. tr.:i 0 m na re <lin unul ta-~. p~ mJ1 u~h.tl lun!.i fcbri.;;)rtc, n luJ con "'~"'\ popa.
Niţu.
3 - l n\·. 0362.
4- - InY. (ll21.
li - In·:. ~ l!l.
G - 1nv. i:ns.
7- Iuv. ~<-18, iia., :Hi:!.
8 - t i; ' . 2'!-3:J-. ~:.:-i&.
S - tnv. 1<1 ~9. 2Uill, .240U.
1a -· i1:Ji, 2;.;: .
ll - Xnv . :t40::.5. '.1l7t . ~l il!t , 2!91.
J'! - \ n v . 2t1g, 2~u ·4 Ole.
l1 - lflV, ::!4~9. 2.S)l.
1-4 - rnv. 2tt{. l ti \ , !-'fit~ .
ll - luv. 2>461.
i :i - lllV Z&lt.
!i - I.:\r , ~1SJ6, ::·it-1, ~\'4 J, 2W5, 2o\>l8, 2~>ll.
l t -~ \rol.I une~..;, '~'" 1..
.• 1g - rnv. i3tS, 2.aoe, 2461. 2.;~t. 2541ţ, • „ l" ,•o::-t· t
··;) - Au. t•ăp;>··nt dUO'Htealut C'<>Co•tu U·h ilâ S rU.descai 1 +ln d n1n ne1ns 1.lt:t .„ ..c.a-11 <: „ • :.aa
cl~ltor1=-. 1~1 vr.JeK D. Z 1\vAdcscu cu dotnnJ~oars Pwnit1'.3che dJ1l \IU\1alet'".„ „SU !iâ tStJo c:\nd
fl.·au nâo;c:•.at flul tru„·a "'... t...'1C. {!n "V. ~~--~ 2108. 2S40). • ..... „ . :\
21 - .. • s~-:.1u :,_>uc~l c1u01n~lul coconu h'>lltll\ M Nlcvttţn I<>i.:_lp:~ ,,.o_1!1 R:l1n~c ~'--?·.~:..an;,
„1 cu alţt ~r.tc:11 un;;.ut'Cnl t.ol de aici <tin s atu ·~tH!dC?! cn s~ ft?:i\ alU:t b.s ... •Ci m"li ma„ f'. c;i ~
n lb~ ponlcn~L·~ tn v~'!i.. l~ll 1\;')rJU~ 1". cinv. !fii).
2::! - U\V, 21.1~, t-131. )l.j31. 24U.S, 24tl7.
2'i - Inv. 2~~; 2::N3. ::.11~.
~3 - tn„·, ~547.
t n1emn6rl p~ cirţl •echt tlpArl~ la Episcop!:> Rtn. Vllcea
„Alei am lnsemnc.t, ca $~ se ţlc minte, copil de copil. 111 anul 1007, s-a rl!scolat Ţara
RomAne>Scl\ contra boierilor, "dlc;l li c'1utn u ca a:l-i omoure ~i le puneau toc la conace $1 le
devastau şi cilrau griul şi porumbii din piitule, A,po(, In w·mll, ce st>. vezl ! A venit armata
sl s -a pw; cu bătAlle pe l ume, de pUngeau ş1 lemnele. Ern lll:r<lliuJ cu ap& la J>QllMă sl băga
!unJJJc de se udau şi pune3 pe solda~1 cite doi pe cap •' cito dui pe pictoare $1 unu tr&gea
cu !unJ.n pini\ eşea singclc i n p1el1>. Un u din Jocuiton , Ş I anume Ollgore Jon Ivan, să făcea
mort tn bOrdei clnd vedea cil vin •ol(!oţil să-l la ln curte ; muierea lui ll pune" busuioc la
brlu şt-1 lega cu tir roşu 111 picioare : şi so1e111111 c.1.aca li vcn,·a ea moare, li Hllla. nu-1 mal
ducea JA bătaie. Apoi, ce ~A ve?.1 1 Şl e-u am ro.st unu cGrc ecam dat c.'l Clip de rd11coatt şi se
dedCll~e 01·d1n să flu pus ln puşcll. Şi clacă am viiwt cil nu e de j uc!u•je, nm fottns-o la să
nl\tonsn la p~d<ire, unde stau haldu•1i cte cOdni. !:jl om tocult 111 pl\cture 40 de :z.lle şi 40 de
noptl, Incit nm mineat de trei ori st de ac1 m-am niu lat ln Cl'alova ta J:lul meu Mart.n.
APOI, sl mai ve..i, de nci m - 001 dus ta Vtlcimcşr!, la dc:r.;iropat de vii. Şi am venit ocD.Să si
m -au llrl.t1at fO puşcărie. Şl Qnl Sl3l !COIO 0 !Ul\I d e >llt>.
ClNTAKEŢU c.
JO:'oJESCU, l.lllf febr. 10",
(Ar il. S1. Craiova, Col, doc., CV /S3. Orig,).
ANE XA NU. 2
.o„mnoavoastră zapclJlor ni plăşi! Dumbrbvll <le Sus, sllnăl.ate I Dumneavoastră care

v eţi prim! porunca aceastn, d B loc sil va sculaţi şi r.â vo1uţi aici ln Zărllfln Ccrnoţulul de atol ;
sll nu !acc\I cwr e cumva să nu vel\lţj. e>A &ll<>l trimit cu 1reapaC1 n"~'*'' rusupri'l-vii• •••
• . Oumneovoastr1 zapelllor ol pl'1şU Jiului ae S u<. latA c~ v1 să porunce:itc să ur.n•U
p~ru:>eU aceştia dupl ctL-n n\I urmat şi după aoeilllallA ~I !alii vâ ~ porunceşte sll 1'tr4n!l'o;1
p~ plirdlabl I pA sâteru ca sii v ~:le\J de banii d a)dlcJ• ...
• Net cain1acanii T~ l'l l RumAncş Ci.
„Ou.p.1 obl~etu, a-ou dat acea.sta carte a 1)1V.lnulu1 da:nneaJor bol~:-!lor cc a u CJrn-
pă"at sluJba o \c!itul!.11 ptl anal trecut l""t 179• din s\ld V:llcen c.:i să or~:idulascl> cetcHorl
p~ tlrml ~Lu.Jt>lşlli>r d.lnt!\lu ~U ro.l r>rln ştlr~ tspr avntcnor JudelOJl:.ii să strllngtl rava.p:o. a -
c~<orn (... ). ŞI pa cnro dhl sltJjba;,1. li ,.,, 11ăsl cu ot fur~tc ş1 pu~n la catssclt, sa-1 11puce sâ
pt~tll'•Sc~ lndolt, din c~r~ bunl dre:>tl sa-1 aducă la cun>pdrAtorl şi indoiala ~(I {l~ n !or d.\ipll.
oblc~ lu. l.ir p li Jocutto rli caro ll va g~sl cu "lte d osito ş i nci1r,\tate bl sluJbsşU dlnt:I!.. p:I
ttnU l'a &c:c13 ~-t apuce sl p?itc.a;Q. bon.~i oirituhU cu ploc:Jnu pj yjt\!ie co V.Jr gc1sl d.:.>~it!,
dro;:>; cor•! bani să-l aauel ' " cu:np~rdt~rl. Sl P"'tru câcl Ic-au dos.lt, s:>cotintl S(l pA11ubc.scă
c~m.tir:i. dQ;tn1e:;u1cA. 9A to itl dup5 o':>IC!?ll~ "'eC:ili'!J do~:. ~rate dl oaie ?Ctltl"u O"teACllo. C\!..-CC„
tAtoritor : IAa 1na n11.tlt .să nu ea cuteze a Jun, c!i s'1 vo:- p<..-c:tep.St (.„). 119'3, Jan. 1>".
·-
(tnv. .?!!li. ~m>.
270 ANI DE ACTMTATE 'l'IPOGRJ\.FICI\ LA R:\'J. VILCEA
ELEi\IENTE DE FOLCLOR Îl\ i\IANUSCRIEELE ŞI TIPARITURILE
V1LCENE DIN SEC. XVII-XVIII
COST·EA MARINOIU
ln anul 1975 s-au împlinit 270 ani de activitate tipografică la

Rm. Vilcea, eveniment cu se1nnificaţii deosebite în istoria culturii r o-
mâneşti. Prin manuscrisele şi tip~r1turilc .realizate, Vilcca. avea să
pună o temelie soUdă la dezvolta rea limbii Şi literatur'ii româ ne. Este
de ajuns să amintim faptul că pe aceste mel~aguri au exisbt presti-
{?iOase f ocare de cultură (Bistiiţa, Cozia. Govora, Htll'e-t, Rîmriic), unde
în dulcele grai al poporului s-nu plămădit opi::rc valoroase. Din numărul
mare al acestora amintim doar c:ît;(:va : Hronograful Ţăl'ii Romilneşti
(1620) al lui f\iihail l\1oxa, prirnul text istoriografic de la noi, Varlaam
şi Ioasaf (1745), Esopia (1705). realizate la Bistriţa, Lexiconul slavo-românesc
(1649), Testâmentul marnei lui 111lhai Vit~a~ul (1602). scrise .la Cozia,
Pra.1,;la cea mică, tipărită la Govora în 164.0, Halima (178:1), Viaţa
ţMului Petru cel Mare (1767). copiate la Hurez ek.
La Rm. Vîlcea, Antim Ivircanu înfiinţează în 1705 prima tipo-
grafie · care de-a lungul <1nilor va desfll~ura o prodigioasă activitate.
Din statistica întocmită de noi reiese că în cursul sec. al XVlil-lea
s-au tipărit 9-0 cărţi, Rimnicul ocupind astfel locui II în activitatea
editorială (Bucureşti cu 128 cărţi tipărite, Rîm'l'lic - 90, Iaşi - 82,
S ibiu - 30, Buzău. - 9, Tîtgovişte - 15).
Primele căr ~i tipărite de 1\.ntin1 Ivirc!lnu în 1105 sînt : Tomul
bucuriei (cu 670 p.), şi Antologhion (cu 812 p.). ln cei a proape 3 ani
de muncă neîntr<~ruptă desfăşuratu l a Rm. Vîlcea, acf!Sta va reuşi să
editeze 10 cărţi, care au av"Ut un rol iinpol'tant in gt~ nerali7..area limbii
române. Aetivitatea sa va ii continuată de vestiţii cărturari · Damasohin,
Chesarie, Filaret, Grigore şi Noum Rîmnic:eanu etc.
De-a lungul secolului al XVIII-l~a s-au tip;-trit valoroase cărţi
cu stil şi grai foarte Ju1ninat", după cum subli'nia Radu Ten1pea în
g ramatica sa din 1797. AmiI1tim citeva dintre' aecstea : „lnllia învă
ţătură pentru tineri" (1726), Gramatica slavoneaseă (1755), Pilde filo-
sofeşti (1783), Gramatica românească a lui Iannd1e Văclires_cu (1787),
\1• - B UlUDA VA 2
.
Costea. Marlnoiu
·•
rvunce-le (în 12 volume), tipărirea lor lncepind lin 1776 cu col de pe

1ur.a octombrie).
In numeroase lucrări vilcene întilnim preţioase referiri cu pri-
vire la creaţia populară. Traducerile ce se fac, pentru a nvea o largă
circulaţ.ie sînt îmbogăţite < .:u fapte din istoria poporului, cu elemente
poptţţare. Astfel, Mihail J\1oxa ·i n prezentarea fâ ptelor introduce şi unele
e·lemente supranaturale - exemplu legenda despre Romulus şi Remus.
Vorbind deşpre acestea l.C. Chi ţimia sublinia : ,,Hronograful lui lVIoxa
este, ded, o adunare de ştiri, legende, povestite adesea în forme gro-
teşti, pe C?-f'e le furni7.ează naraţi unea popul<iră a timpului şi, în con-
scdn ţă scrierea interesează, în primul rtnd, p rin elementul literar, ·nu
prin cel istori~'{l).
In explicarea originii poporului romim Naum Himniceanu re-
curge la argumentele folclorice, arătind printre altele : „.„atunci, su-
punindu-se dacii r omanilor, le-au primit Jimba şi obi<:eiurile 14 • Aceiaşi
idee este susţinu tă şi de Mineele tipărite la Rîmnic : „Iar·ă obiceiu ce
numără anli de la ianuarie ieste şi incopcre anulu după obicciulu rim-
lcnloru" (ivlineiul pe decembrie}.
De-a lungul secolelor aceste tradiţii au rămas nealterate, păs
trindu-se „datinile şi limba noastră românească". Dar acest păn11nt a
fost apărat în vremuri de restrişte cu preţul vieţii de „vitejii din nea-
mul românilor". Din rindul ·lor mulţi au devenit eroi. Ev.octnd ascn1enea
nlomentc Naum Rîmniceanu su.blinia : „.„unul singur îndrăznia să in-
tre cu sabia între pa.tru sute şi între dnci sute de vrăjmaşi. Unii ca
aceştia au eşit din Cal omfir1?şti şi Căpleşti, din Buzeşci şi din Floreşti"(2).
Conştienţi fiind de valoarea creaţiei populare cărturarii vîlceni
reuşesc ca tot mai mult în textele scrise să introducă fragmente din
cele mai r eprezentative piese folclorice care au o largă circulaţie. Unele
dintre acestea stnt folosite ca instrumente educative. Astfel, pentru
„îndreptarea şi folosul celor tineri" ·într-un manuscris clin 1779 întîlnim
o ghicitoare sau după cvm se menţionează „fi1ozofie de obiceiuri învă
ţătoa.re" : „De iute ce sint trei mă ţin ; gură n-am, glas n-an1 ; din mine
curge miere şi otrav ă; prin mine se învrăjbesc împăraţii şi se împa!!ă''.
Folcloristul T. Bălăşel publi că in Arhivele Olteniei din 1940 o
oraţie de nuntă găsită pe o carte din secolul al ·XVIII-lea tn satul Ol-
teanca din judeţul VHcea.
Un larg ecou îl au mai ales „CTntecele de stea". ln „Catavasi-
erul" tipărit în 1747 sîn:t menţionate asemenea piese folclorice. Inte-
res'antă ni se pare însă concepţia pe care o au realizatorii lucrării In
alegerea materlalulul, insistind asupra autenticităţii acestor creaţii popu-
lare. „Cititorule de vei ceti şi 'CU · poetice vei sooot.i şi nu V ·Y r veni la
număr bine să ştiţi că noi precum le-&m găsit aşa le-am tipărit ...11 •
Mineele - adevărată enciclopedie a secolului al XVIII-lea reu-
şesc ca în pre7,enlarea lunilor anului să recurgă la deschiderea unor tra-
diţii care datează încă din timpul romanilor. In februarie „făcea jărtve"
Z'IO a ni d e llCtlvil.ate UpOJnlfk.li 111 nat. Vllet.A
şi „aceste jartve şi curăţenii•' se numesc „feb1·ua11, şi de aceia numiia

această Jună februal'ie".
PraYilo de la Govora avea să d cr.consi•:forc însă valoarea lăuta
rilor, aceşti mesageri ai cînt<.>cllllli popular, aşe7,indu -i pe ullima treaptă
a ierarhiei sociale : .•Nici alăuU:riul care zice cu vioa,·a şi <ilătura pre
la tîrguri şi pre la sboruti şi i;rc la nuntc-, nu po:itc să ic:>. fată de om
bun sau de boieriu, că unii ca aceia sint bt1tjocura oamenilor".
„Erotocritul'· ct~a mai frumo~să poernă D cărei primă traducere
datează din anii 1770-1780 va fi prelucrată ~i tlpăritii în 1837 in Sibiu
de către Anton Pann. Dupi:l cum men ţionctl'Ză N. Cartojan unele cîn-
tece djn această lucrare au o mt1re circulaţie . fiind întUnite şi în
satele jud~ţului Vilcca. 1>Cîte>va ctnt<?c~ în triiducerea lui Anton Paon,
lnsotite de melodie au Iost purtate de lăut~rii vremii în lumea satelor
pînli în Vîlceii, de unde au fost cul~se prin anii 1884 şi in troduse în
colecţia lui G. Dem. Teodorescu"(3}.
ln această perioadă sint copiate mai mulle cărţi populare. Decl
putem spune că ele au aV\.1l o largă circ-uJa\.ic şi pe meleagurile vîl-
cene. Astfel la Hurezu în 1700 se reda<:te:llă curtea Varlaam şi Ioasaf.
Incă două exemplare ale a~steia vor apare la Rîm11ic (1784) şi Bis~
triţa (1766).
Ioachim Bărbătescu copia;.:ă l a Bisirita în 1766 Istoria Trodei.
Cu privire la locul realizării iicestci lucruri sînt uncie discuţii. Nicolae
Cartojan, cit şi Istoria literaturii române voi. I din 1964 mcnţioaeazâ
Bărbăteşti de> Vilceii şi Gorj. ~oi înclinăm să c·redcm că este cel de
Vilc.-ea şi pentru aceasta avem Urr.'lătoarele argumente : Grămăticul a-
mintit şi-a desfiişura t activitatea la Bistriţa. După cum bine se cu-
noaşte aici a realizat şi alte lucrări. De asemenea, într- un manuscris
se menţionează că el a contribuit la înnoirl:la acoperişului de la mănă
stirea Bistriţa : „cu talcri 30 şi u dăruit şi aceasta carte sfl ntei mănă
stiri ; mai dăruind şi .alta -c&re se numeşte Cbi:ta florilar pentru a
sa pomenire"(4).
In 1780 (la Rîmn.ic} Grigore Rimniceanu va reali~a o copie a
cărţii „Floarea darurilor" care începind încă din sec. al XVI-iea a avut
o largă circulaţie în ţara noastrli. A(:easta Vlt mai fi tipărită la Braşov
in 1807 şi 1808 iiir la Sibiu în 1834.
Halima rămîne 'însă uina dintre cele mai frumoase colecţii de
poveşti care a circulat la noi incepînd cu sec. Hl XVUI-lea. F..ste „tăl
măcit.ă şi scrisă cu a sa cheltuială" în 1783 de către Rafael - egu-
menul Hurezului. Este reeditată de numeronse ori. (I. Bnrac - 1836,
E. Glrleanu - 1901l, L . Rebreanu etc.).
tn sec. al XVII-XVIII-lea cărţile populiire s-au bucurat de o
mare circulaţie în ţările române, constituind lectura cea 1n ai atractivă
a vremii. Inlăturind văl.ul religios acestea reuşesc ca prin intermediul
unor elemente îmbrăcate în haina fantaslicuJui să aibe succes deosebit,
să pătrundă tot mai mult in circuitul creaţiilor folclorice. Cărţile popu-
lare ca şi întreaga noastră ze:ike a literaturii vechi au constituit modele
minunate pentru scriitori, prl:'tuindu-te bogăţia de imagini, ca şi. ftu-
musC'ţea li1nbii în care au fost redactate.
?1'1urole poet :Yîihail Bmlnt'SCll era un adm irator al tex-telor şi
manuscriselor ve:chi. Vorbind dl'Spre Eminescu - 1\11. Gaster , care l-a
cnrroscut i;:ersonal menţiona : „1!:1 c<1r~ str1tt-;a întotdeauna ca şf cum ar
fi visind şi urma cu ochii gînditori .„ vorbind alene cum îi. era· ob.i-
c:ciul îmi spunea : „Hai să vedem ce scrie». Dupii cc începeam să citesc
c,>l cc ph!'cl:i t'ji venea di n nou t."l fire şi asculta cu un viu fntercs.
Cind îi plăce a vreo frl\ză, i1ni spunea : «Ia m ai cite.$te odată că t are
îmi place ~ „ sau «Şti că zice bine ! „ Şi dln rînd în cind lua o fiţ(.lică
de pc masă şi copia sau o frază, sRu un cuvînt care-i plăce mai m ult".
l - r. C. Chl(.1mlo. Foldo:ul b subslrtuul Hter:Uurii romAne V-&<:h l Îl1 T eme lii f olclor tce
fi odxont e:ir.,.,c:rn tn llt.eralura Nmână, Ed. Aea<I. n..s.n„ DucurcşU, 1~1, p. 15. •
z -- ver.t c. E1·0JN'i1tlll, v1~1a şi n.:dvlb1ie3 Jit"r•U-.1 u prolosinabelul ul Nawn iumn, .
c~::nu, Ilul:urcşll, JAO~. p. 13.
a - l'f. Curtojno, Cllrţtle. pnp uh1rc tn l!ter:>;ur;\ români\, Bcicurcşti, 1938, P• 356,
4 - Ve<l Al. lJuţu. Că~llc <Ic in ţel<>pclunc în c ullura romliJ>li, :Cd. Aca <I. R.S.R„ SUClj·
r~u. ţ9i2.
DIMITRIE CANTEMIR -
O PERSONALITATE ISTORICA
prol. C. OINCIJL-t:SCl:J
Numele lui Dimitrie Cantemil· implică conturarea unui profil de

rema~abilă polivalenţă a scriitorului şi istoricului român. a nvergură
UJ'lică <I sph:itului său tunruiist şi enciclopedic oglindit în titlurile capi-
tale a~e unei opere de <:el mai marc pre~ prin răsfrîngerile ei m patri-
moniul major al culturii unive.rsale. Patriotismul lui Dimitrie Cantemir,
trăsătura dominantă a unei înzestrări artistic:e şi intelectuale de ex~µ
ţie, explică în toată bogăţia şi .a:dîncime.l ei, poziţia si.ngulară ;;i unică
de - intei:.pret şi ·crainic - asun1ată creator de către cre:ttorul român la
răscrucea marilor drumuii de artă şi dviliz.aţic, ducind de la eat la vest
şi .unind încă in secolul luminilor, intr-o fecundă trăsăturii de u nire en1is-
fe.r ele culturale ale bâtrînului continent.
Stabilind o ~oordonată pc <:are să axăm nctivit<a1 ~a şi o;:>e!'a lui
Dimitrie Ciin_temir, care „a trăit ca o t:irtii L'ltl'e un asfii1ţit şi un răsărit
d e „v.eac", cum 1~a ·caracterizat unul dintre biogriifii .săi, eV>i.:lenUr:.rn cu
acult4.te patriotismul său înflăcărat, o credinţă certă în forta spirituală
a ;ppp,orului ~re l-a dâruit lumii.
AV'wd ca premis~ un deosebit ideal social p-.:>liti.c, acela de a croi
ţăl:i1, norodului atlt de greu încercat, drum spre o viaţi m!li bună. Scur-
ta cfomnie a lui Dimitrie Canten1!r, e o incerc-:ll'e de a impedimenta sa-
mavolniciile boierimii de detaşa!'e de jugul otoman. Pe plan intern, el
aRlică principiile sale politice, propunind o noua fo;mă de guvernare. in
centrul căreia să se afle domnul, stăpîn şi ·ou drt<pturi eredit:lre, domn
care ·trebuie să slujească cu dreaptă -credinţă pravih ţării „atuncea pu-
blica '·infilor:eşte şi oclrăsleştti dnd stăptnii mi1uie,&c şi ce~rcti in .dr~pt:ite
şi supuşii ··ascultă şi s1ujesc din d1'ag('\Sto", scria cărturar-ul.
Operele cant€miriene ui'm!ire:t.: trei idei politice pe car~ autorul
tncearcă să le oa.plice în practkă în timpul drnnniei : unilat~. indepen-
d~nţa şi d omnia autoritară . Idei salutare şi de elevaţie polilicJ pentru
timpu.I său, îşi aven desigur o determinare complexă în realităţile epocii.
Situaţia dificilă in care se ofla Nfoldova, ca şi celelalte state romăneşti.
de ·altfel, situaţie determinată de o creştere a exploatării sociale, de :ll~
ptot. C. l>lnculescu
buzurile administrative, de distru.ger ile cauzate de n umeroase războaie

ca şi înăsprirea dominaţi ei străine. îl va f.ace .p e Dim itrie Cantemir, cu-
noscător a-l tuturor acestor nedreptăţi scd;:ile, să ~aute şi să dea răsp'l.IJl
suri. Integrîndu-se tradiţi·ei -cronicarilor înaintaşi : Grigore Ureche, Mi-
ron Costin, Constantin Cantacuzino, ·Care abordează în opert-le lor ideea
continuităţii poporului român pe aceste meleaguri, cia replkă la o plăs
muirile lui Simi-0n Dascălul. Dimitrie Cant emir duce m.ai departe aceas-
tă idee ; el situează însă, prin viziunea sa· politică înaintată, prin patrio-
tismul care i."nbr.acă f·orma unui um:anism superior, deasupra lor. U.ni-
tate de neam şi de limbă a poporului ro·mân este demonstrată de cro-
rucarul savant cu inuită obiectivitate şi erudiţii în opera sa fundamen-
tală „Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor". Patriot înflăcărat, Can-
temir, care a găsit în trecutul glorios al poporului un nesecat izvor oe
inspiraţie isborică, îi prevede acestuia un viitor glorios, pe 1năsura trecu-
tului său. Elevaţia -ca:ntemiria'nă sesizează că unitatea po;porului nu poa-
te fi fundamentată dccît pe independenţa acestuia, care trebuie cîştigată.
Programul politic inteineiat pe ideea de independenţă, de suveranitate,
de ordine şi de autoritate se f.ace simţit în toate operele sale. ln „Istoria
Ieroglifică", ilustrul om de ştiinţă ia poziţie, <:ritid11.d violent :partidele
boiereşti într-o situaţie catastrofală : „Ajunge-vă - ,spune autorul -
cît pî.nă acum şi pînă-ntr.a.Uta monal'hiile aţ.i amestecat şi toată şi mai
ne stinsă iască a vriijbU între dtnse'1e aţi aruncat).
A-.ciditatea este orientată -cu predilecţie împotriva marii boierinii
a căre i centrală vi nă este anarhia, ,;că'Ci l.a -stăpînire toţi vrednkii se so- ·
cotesc, iar la supunere ni<:!iunul <le bună voie priimeaşte".
Cantemir priveşte, în schin1b, cu simpatie ,Pe ţă'J'anii oprimaţi
pentru care manifestă o anumit.ii ·con•pasiune. „Tot ochiul ce priviia cu
lăcl·ămi de sînge le tînguia, întJ.'e dînscle undeva glas de bu'C'Urie ~u
viers de veselie nu se simţii.a, fări numai răget, muget, obide, suspine,
văitături şi orbecăitur i în toate părţile şi în toate colţurile se audtiia".
tn lupta pentru unitate şi independen ţă , marele î nvăţat şi domn
s-a străduit să instaureze stahll doll".:nesc bazat pe o puternică autoritate,
propunînd o nouă formă de guvernare, în cat'e figura centrală trebuia
să fie domnul luminat, stăpînind cu r.espect şi dreptate pentru pravHa
ţării.
Tratatul de alianţă între Mold·ova şi Rusia, pe care cantemir îl
încheie în 1711 cu tarul Petru I, se înscrie tocmai pe linia dorinţei fier-
binţi :a domnitorului de a schimba vechea situaţie a Moldovei faţă de
Pca·riă. ln e-1'aborarea condiţiilor cuprinse în punctele Tratatului, Dimi-
trie Cantemir a avut un rol decisiv. Tratatul reprezintă „o -concepţie
politică unitară care u rrriăre•'t scuturarea jugului turcesc ·CU sprijinul
Ru;;iei, asigurarea ini.:l·ependenţei ţării şi în.lăturarea regimului nobiliar
din Moldova".
De .re}evat este consecvenţa ·cu care această complexă personali-
tate s-a străduit în s:;urta sa domnie să-şi concretizeze programul so~
~ial politic pe ~r~ 1.-a formulat în operele salE;!. Guv~rnînq ·c~ un d.Oll'l-
Dimitrie CaoJemk - O personalitate istorică
n_itor luminat cu deplin respect pentru pravila ţării, el îngrădeşte auto-

ritatea marii boierimi, sprijinindu-şi puterea politică pe miea boierime
şi pe ţ~rănime. Se ridică pentru scuturarea jugului otoman, aliindu-se
cu Rusia:. De un adînc patriotism este însufleţit -cronicarUJ. clnd .9Crie
„Descriptio Moldaviae", cea mai valoroasă din operele sale. Făcînd prin
această lucrare cunoscute străinilor frumuseţile şi bogăţiile ţării, vitejia
poporului, setea lui de libertate, Canten1ir nu se sfieşte să critice cu
vehemenţ:ă, ca şi în „Istoria ieroglifică" bo.'ierimea rape;ce din cauza că
reia mulţi d intre ţăranii liberi şi-au pierdut „moşia lor strămoşească" ...
siliţi cu str:imbătăţi să-şi pună grumazul în jurul sclaviei.
Interfer"md socia1ul cu politkul ilustrul cărbu1'Gr pledează pentru
ideea de independenţă, de suveranitate, de ordine şi de autodtate, in-
terpunînd prezentului, trecutul ideal. „Oind vreo putere duş:nană pro..
voca pe dom11, la ordi·n ul lui tot poporul era dator să apuce armele şi
izbîndeaseă asupr a vrăjmaşului. Aşa a stat şi a fost apărată Moldova, nu
nun1ai co!lltra atacurilor vecinilor, dar şj contra furiei turcilor, ba încă
sub conducerea lui Ştefan ·cel mare, în.vingînd pe duşman din toate păr·
ţ"l
ie...."
întreaga sa operă este străbătută de acele idei generc3se menite
să cultive în rindul poporului sentimentul demnităţii naţionale al dra- ·
gostei p entru ţară şi libertate. „Pentru slobozen.ie şi roc.şie cu cinste· a.
murit decit prin mulţi veci cu necinste a trăi, mai de folos şi de lăudat
este". Şi da.că spera'nţcle sale de a-şi elibera patria n.-e.u putut sâ se în-
făptuiască în perioada cţomniei, ele n-au încetat să-l frămînte, să-l pre::
ocupe tot timpul cît a stat departe de ţară. Gîndurile acestea de libe!"tate
străbat ·cu căldură ,5cri'erile sale.
„Slujeas'Că-se dară - sicrie el în Hronie - cu osteninţele noastre
niamul moldove™*'c şi cantr-o oglindă curată. chipul şi statu.~ b:it rîne-
ţele şi cinstea neainului său .privindu-şi, îl sfătuiesc ca în sîngele şi tr,u-
dele moşilor, strămoşilor săi să se mîndrească, ce în ·ce au că&ut din
calea vrednicii chiar înţelegind, urma şi băt'băţia lor rîvnind, lipsele să-şi
aducă amente <;ă precum o data, aşeea cum tot sciia bărbaţi sînt. carii cu
multul mai cu f·ericire au ţinut cinsteşi a muri, decît -cu chip de cinstea
şi de bărbăţia lor nevt ednic a trăi" .
Dimitrie Cantemir nu-si limitează criti<:a numai fa scdetat.ea ro-
mânească din tll'npul său, ci o extinde şi asupra societăţii europene. Cro~
nicarul demască ,cu violenţă, în lucrarea „Creşterea şi descreşterezi Porţii
otomane", care •i-a adus faima universală, politica de cotn>pire şi despo.-:
liere a popoarelor dusă de marile imperii (ot oman şi ausf.riac), porniJ:l;.l
de la exemplul Ţărilor Române, subjugate de tur-ci. Evocînd pagin ile . de
glorie ale înaintaşilor, el îşi exprimă. încrederea în)~i:eţea ~uptei pe cai~~
o duce poporul împotriva asupritorilor, pentru c1şt1garea independenţei
ş1 suveranităţii sale în vitejia şi calităţile morale ale acestuia. · ··..
Gîndirea social politică a lui Cantemir depăşe.c;te .cadrul epocu
in care a tc·ăit · pe plan intern, el devine exponentul luptei pentr u inde-
pendenţa.. ţării!' luptă ~~tru ~es!iinţare~ l?ta:tulu; ar!.s tocratic şi înlocl,1\-
„ prof, c. DIDcuJ.eseu
rea lui cu un stat C€ntralizat domnesc ; p olitica externă şi-o subordo-

n~ scopului emancipării ţării.
Fără a trece cu vederea une le limite ale gindirii sale politice, ge-
nerate de insăşi epoca feudal~ in ca1·e a trăit şi s-a f orma t, Dimitrie Can-
temir rămlne una din figurile proeminente ale culturii noastre şi ale
culturii europene. un înflăcărat luptător pentru libertate naţională, un
mare patriot.
Deschizător de drum uct în domeniul nou al filozofiei, sociologiei,
logkil, scrierile ştiinţifice ale savantclu.i român din cele mai divenE
domenii - istorice, filozofice, geografice m uzicale, care l-au impus în
galeria marilor personalităţi ale ştiinţei mondiale, au adus, 'intr-o peri-
oadă de dominal'e a ideologiei religioase, o .contribuţie de seamă la dez-
voltarea orientării laice 1n cultura româneas--..ă. Ideile sale înaintate pen-
tru care a militat cu consecvenţii, au f ost preluate de oa1nenii l uminaţi
de mai tîr;du şi duse mai dep<.1rte. Răsunetul acestor idei ·nu numai in
timpul vi eţii marelui cărturar, dar şi d upă aceo...a, trăinicia lor 1n t imp
fac ca Dimitrie Cantemir să rămin!i mereu viu in <:onştiinţ.a şi sufletul
poporului nostru.
"
PQLlTICA Şl CUL'.VURA LA ANTlM lVW.'F ANU
ALEXA~DRU ·DUJU
A iost acordată, în .anii din urmă, o sporită atenţie relaţiei dintre

activitatea intelectuală şi viaţă sodială, aşa cum se refle:::tă ea in opera
unor cărturari reprezentativi din iştpria culturii noastre. Analiza s-a
opr,it firesc la Stolnkul Consta-ptin C_pntacuzino şi la Dimitl'ie 'Cantemir, ·
reqpl)'Stituind orizontul lor politic şi cultural, firesc, deoaPece viaţa lor
s-.a înscri'S într-o ebapâ de intensă efervescenţă intelectuală. în care is-
tor.ipgrafia recentă a identificat o fornW. de cugetar.e şi ncţiune .-care dez-
văluie personalitatea culturii române, din acest răstimp, pe plan euro-
pean, pr.ecum şi fundaţii ale c; iviliza.,ţiei noasţre 1.1\0derne, şi a desem1rat
acest moment decisiv drept „umanismul .civi:c românesc''..
Toate aceste investigaţU ar<i;tă cit de fertilă este lumina pe ·care
pre?entul o aruncă asupra trecutului, în ·oe11c:etarea istorică, alungind
umbrele coborit e asu,pr.a cetăţilor şi oamenilor. O lumină care nu re- .
aduce la o existenţă aparentă pe predecesorii noştri, ci infruntă: tăcerea
pentru a recepta gîndurUe şi faptele lor ; nu pentru a asista. la un spec-
tacol, -ci pen.tru a r'edescoperi viaţă, lumina pătrunde în toate unghiurile
existenţei. De aceea cex.icetai'ea istorică nu se opreşte la raporturile oar-
be. de forţe dintre grupuri ce par decq.pi·tate şi nki la dialogul ·senin al
unQr frumoase doctrine fără corp, după icum nu reduce ·comunicar.ea
dintre ~ocietăţi la forma •cea mai ~lementară a schimbului : tro.cul.
Antim Ivireanul nu îşi defineşte Jocul în .cultura română numai ·
în. t1rma investigării raporturilor sale cu puterea princial'ă şi nici prin
recapitularea unor realizări în capitole de „culrură", desprinse de caipi-
toleie dedicate vieţii politice de o expunere Cllre ştie să distingă, .d ar nu
să imbine. A tipărit ·cărţi tnşirind pe prunele ·pagini cuvinte con.v.enţio
nal:e de lau dă şi.a .vol."bit in public Wierînd obkeiuri trecute de alţii sub .
tăcere ; a ieşit cu egală dffrzenie în faţa autorităţii abuzive, fie :ea inves-
tită •cu mkă s_au mare forţă d e represiune. Şi-a pierout v.iaţa nu .î n ur-
ma unor int rigi, ci a unei col!iziuni de principii şi interese. Locµ t lui în
viaţa societăţii româneşti şi corutri•buţia la evoluţia ·Cu.1 turii nu poate fi
~ţrc1,1'm-scris de un şir de iniţiaţive lu.at~ ~ un :momenţ dat sa'IA ele . un
AJox:>ndru Dulu
şir de ·cărţi ·imprimate în decurs die dţiva ani. Reconstituirea istorică nu

se poate multumi -cu aprecieri fragmentare SliU cu judccătii.e pătimaşe
ale unor contemporani prinşi în lupta din cercul puterii clire l3să în um-
bră fapte mai de seamă. Activitat ea lui Antim nu poate Ii în-corsetată
in lan1entarea acidulată a cronicarului brîncovenesc care deplinge turbu-
răvile provocate de partea bisericească „lu cră!·ilor politiceşti" , în osin-
dirile cronii::arului fascinat de strălucirea pt inţ1.1lui fanariot cure descrie
m eşteşugurile viclene aJe „nestÎll\păratulu i vlll.dică", dar uită să i;.pună
cu <>e moarte a pierit, in ezitările lui l\/litrofan Gregoraş intr e d~zvălui
rea slăbiciunilor lui Nicolae llifavrocordal şi cond.sm narca iniţiativelor
neobişnuite ale lui Antim ; nici chiar în elogiul lui Del Chisro, temperat
dţ:? · abţinerea de a oomenta pr ocedeele politice ale ierarhului, despre care
„multi multa dicunt.".
Evident. Antim nu a fost o figura ştearsă. Ne risi-pesc orice in-
doia1ă cuvintele sale rooti te în publk: „şi n imeni să nu socot~'\ din
voi şi să z1cii in inima lui : dară ce treabă are vlădica cu n oi, nu-şi caută
vlădica lui, ci se .ameste·=ă întni a~c no;:;stre ? De n-aţi şti'ut pînă acum
şi de n-au f ost ·nimeni să vă îr.veţc, iat~ <!ă a:.:um ve ~i şti că am tre!l.bă
cu toţi oamenii clţi sînt în Ţara Ro1nânească, de la mic pină la mare şi
pină la Wl copil de ţîţă, afară din pagini şi din ccb ce nu sint de o lege
cu noi ; căci în seama mea v-au dat stiipînul H ristos s!i vă pas:: sufle-
ţeşte, ca pr<? nişte oi cuv!ntătcare şi de ţiitul meu sp'tnzură sunetele
voastre şi de la mine ·ca să vă ceara pre toţi, iar nu de l-a alţii, pînă
cînd vă voi păstoriu" 1).
Antim nu pune în lucrare autoritate:i pe care o deţine pentru a-şi
marca locul in seci.etate ; nu intr{l simplu în jocul de forţe. Autoritatea
înseamnă pentru el nu numai însemnele puterii, ci r:l:.-pon:>abilltite, nu
nu1nai re'li~area uru::i poziţii sociale, ci po'Si'bilitale n d~ .a interveni direct
în viaţa societăţii. Cu sl i_'UTanţă af.im1area ap:ls:il!l a drepturilor şi obli-
gaţi ile sale trebuie pusă în k~ătură şi ctt d ii;crcţia, urm:?.lă de absenţa
din viaţa politică a prc.-de-.;es-.Jrului său, Theod:>s'.c, ob~nuit să consulte
pentru prefeţele oeărtilor pe Stoln icul Ca..'1tacuzino şi 3Jţi cărturari. să
patroneze luc1-ul fratilo1· Greccni, sl:I nu ·n1anife:-;t::? iniţia.tive n<>ap1obate
mai inainle de principe : Antim este !)rin io1-m.aii:l. ]!li u n cărturar, a lu-
crat !n tipografie, a iil'lgrij it texte, cuno~te ar.:e2stfl m unc!\ la fe l de bine
ca ş i lai.cii. Mai mult, el leagă cuv1ntu1 de imagine, t:l1 în ocel splendid
manuscris ·cu Chipurile Vechi ului şi Nou.Im Testament , in prefaţa căruia
afi rmă deliberat cli îmbinarea celor două limbajuri. spi;reştC'! -capac.:itatea
de înţelegere şi de memoriza1·c ·- ,.mai rnult ne înrvred inţ;ln1 şi mnî pre
lesne intru pomeni.re le putiml. păzi" . A~ocia?.ă s:ulptvra cu arhitectura
şi caligrafia cu gravura, amintind de multiplele talente ale clil~rului
Dragomirnei şi subtilului miniaturist, A.TJ.ast.asie Crimca. Vorb~;te în
publk, tipăreşte cărţi şi este preocupat de 'în văţălnînt ; copierea Did:i.hli-
lor , printre care se află şi cîteva predici tiop, ne în.de:amn!i l!::'t cre:lcm că
autorul l~r fi dorit tipări te. ln ori ce az, pre?.enţa lui marcată în do-
Jlleniul comunicării culturale se înscrie în t•-t:n şir în cadrul tjir~ia V91T!
Politica şi colt.ura la Antim l\'ireana
r~gă:5i pe .Peti:u Maior şi ·pe Veniami.n ICostaiahe. Areastă activitate amplă

ş1 direct imphcată 'în existenţa cotidiană solicită o permanentă încadrare
a operei lui Antim în evoluţia culturii noastre, şi, cu precădere printre
contemporanii lui. '
Pentru a defini contururile ·măcar· .ale acestei prezenţe, istoricul
are nevoie de alte texte decît cele în icare :cărturarul ·imploră divinitatea
să încununeze cu ani mulţi, „spre lauda politiei şi folosul norodului" un
prindpe căruia îi adresa o culegere de maxime, cu o 'învăţătură elemen·
tară, sau cele în care .reto1iica se împletea în vrejuri de cuvinte care înă
buşesc ideile ; are nevoie de scrisori, ieonfesiuni, autobiografii, texte ca-
pabile să dezvăluie modul în .Care acea lume se dedubla. Din fericire,
scrisorile trimise lud. Conmantin Brâncoveanu şi pasajele în ,c are vol'bito-
rul întrer upe ţesătura cuvintelor pentru a. 'lăsa să ţîşnească reacţia lui per-
sonală, ne permit să păşim ·î n această direcţie. ·Un sens care se limpe-
zeşte, de altfel, tot mai mult pe măsură ce ies la iveală noi ,scrisori ale
Stolnicului Cantacuzino 1sau .ale lui Dimitrie Cantemir, permiţînd isto-
riografiei recente să t'E!stituie o nouă imagine a trecutului viu, alta de-
cît a•ceea desprim:;ă dintr-o dublă lectură : pentru viaţa publică, din lec-
tura tlocumenitelor int€rne, ·p tntru viaţa .privată, din relatărHe călători
lor străini, încercare evidentă de a suprapune imaginile transmise de
staţii diferite de emisie. în cadrul acestei lumi care se exterioriza mai
puţin <lecit societăţile 'Occidentale, dar nu era lipsită de expansivitatea
mediteraneană, care afirma mai marcat obiectivitatea lumii şi a princi-
pilor, dar fără să-şi desfăşoare viaţa 'i.ntr-o conformitate d€plină -cu aces-
tea din urmă, •care, cu siguranţă, că ·nu prezenta se~rări nete de nevele
cultur.ale, iea in Franţa regelui Soare, cu 'Care lot'ga •compară de predi-
lecţie societatea .brâncovenească, aici Antim a V·o rbit, .a scris. a înfă'Ptuit.
Ca şi cont€mporanii săi, el a vorbit de&pre 1,politie", despre -colec-
tivitate .şi normele co.mportăriî , desipre obiective.le ce trebuie să stăruie
în .faţa oamenilor chemaţi să devină :personalităţi şi membr ii ai unei so-
cietăţi. A în.sistat. fir.esc, a...cupra dimensiunilor personalităţii, oa ·omului
care cultivîndu-şi natura se împlineşte .pe sine. A abordat cu insistenţă
problema sol1darităţilor ·col~tive, formate ca o ·consecinţă a împlinirii
personale, şi determinante în viaţa politică şi <Culturală.
Solidarităţile fundamentale au fost pentru Antim simHare cu cele
identifi<:alte de Robert Mandrou în Franţa sa.."Xllului XVII : familia, ieon-
solidată, ea din totdeauna, de jer tfa 'Părinţilor ; „cadrul locuinţei, paro-
hia din sat sau oraş, ·care a fost oadef.ea, limiita orizontului 'uman al se-
de ntarilor, prea .puternic înrădăcinaţi" ; grupurile sodale 2). Alături de
aceste solidarităţi fundamentale, a luat în •considerare solidarităţile a -
meninţate - puterea princiară şi statul A alimentat pe primele p~-~
cărţile tipărite, prin îndatoririle asumate de ctitoria sa, prin predic!.
Ascultate ·de principe, de boieri -şi oră~, dar probabil nu de tăTan1,
predîcjle au dezbătut chestiunile legate de ·cel de al doilea grup de soli-
darităţi ; vorbitorul insistă aci asupra 'naturii puterii poliitice ~i ~supra,
raporturilQr ~cial~,
-Ceea ce exereita o 6păsare ,primejdioasă asupra vi.etii oocip.le d~n
Î .a.t'.a Româneascc1, la ID<:eput de secol XVUI, er.a interferenţa puterii su~
zer~ne. Antim vor~şite de „robia babilonicii" , ·cu un aparent dublu sens,
şi fără ocolişuri despre „jugul păgânului". Or, corupţia·, ·f avoritismul. ar-
bitrari ul din <:aipita!a imperiului se întind -ca o ·molimă şi pătrund .chiar
în statul român : autori ta te.a princi;pelui este ameninţată de .cei -care reu-
Ş·esc să atragă de .partea lor faictori de răspundere diin imperiu. Ca şi
Djmitrie Cantemir, Antim a cunosicut la faţa locului viaţa d~n cetatea
Epithimiei, locul tuturor poftelor, <ientrul al dezordinei şi cruzimilor
gratuite ,; ca şi 'Savantul său contemporan, el eondamoa parvenitismul
care .a destrămat vechiul sist.Em al clientelei, intemeiat pe consolidarea
unor 'l:'elaţiJi fireşti umane, .şi mai ales apelul Ia sprijin din afa ră, la
int-eL·vcmţiile demnitarilor otomani •care macină autoritatea principelui.
O eonstatnre din afară, i1nnare a abuzurilor şi presiunilor care 1.11cearcă
să transforme pe principe în funcţionar -al •imperiului, şi o eonstatare
dinnăuntru, care supune unei permanente revizuiri deciziile principelui,
ori de ·cite ori sînt defavorabile 1boierUor, prin apelul la paşale şi viziri ;
ambele ;primesc i•eplica întemeiată pe două serii de argumente : u na tra-
diţională, a lta în consens deplin cu mi.ş-carea intelectuală din vremea $ii.
Prima r•eplică este e-1 putere.!! pninciară are caral::~r divin,_ încoro-
narea principelui fiind echivalentă cu · hirotonirea arhier~s::ă. 1n bună
doctrină bizan:tină, Antim su..<>tine că pricipele deţine o hm·ismă, ca şi
m itropolitul, dar fără ·să opereze distinc ţia n etă din so::ietăţile o·c-.ciden-
taJ.e, între putere temporară şi spirituală : „-căci cununa ce.'.l împăl:'ăteaS
<:ă are despărţeală de mitra cea arhi erească şi împăratul carele se ne-
voieşte .Pentru binele şi folosul norcduJui său . .atita la cele tru?e."$ti şi
trecătoare, eît şi la •cele sufleteşti şi duhovnicE..'1?1.i, măcar că nu are .acj:?a
vrednicie arhierească, iară plata îi iaste de la Dumnezeu înlc·::ma cu
episcopii ... ". Puterea temporară al'e o Tuvestitură apostolică dar ea nu
poate rez-0lva problemele care revin puterii spirituale, deşi poate int~r
veni şi in -chestiuni spirituale ; puterea .spirituală n1.1 intervine în 'J)r<r
blemele temporale, dar cenzurează :puterea laicii . .A<;este relaţii -c-: unplexe
nu pot fi reduse la formula inventatii de o istoriografie familiarizat~ ieu
o netă separ.are a celor două puteri, în Occid ent, şi ;~pliicatii, fără ·.reti-
cer}ţe, în tot nisiiritul : „Cezaropapismul ·bi~ntin". Chi.a1· tlacă autori-
tatea temporală .a încăkat frecvent şi vizibil domenlul rezervat al auto-
rităţii ·spirituale, ea nu a revendicat ni<ciod.ată, în ţările române, harisma
puterii spirituale, fie sub ch ipul r~gilor taumaturgi. fie al r.::!g:ilor <:ano-
nizaţi. Bun cunoscător <il ~octrinei tradiţionale, Antim nu confundă pu-
terile şi nu încearcă să înlocuiască autoritatea nu arareori pr~:::ară .a
principelui · prin aut-oritatea sa, sprijinită de cler. Daci :face un a·:ieviirat
elogiu al clerului, în .cunoscuta pre:iiicâ la 8 noicn1brie, este pentru cli a
cons tatat ·Că preoţii sint „necinsti,ţi şi obidi ţi" ; .dar nu vQrbeşte în nu~
melc unei caste, supuse unei <lrscipline .de fier şi înarmată cu ·cel·e mai
eficiente precepte şi metode. de vreme ce :în introducerea 1o 1.nv.ătătura
)ljserjce.aseă declarŞ. presupusei lui oştiri <:ă avea 11atita ne.lnvăţă.tură şi
Pctlltiea. . 91· cultura Jn. Antim l vircanu 93
atita neduntireală, ·cit eu·nos•c că nu puteţi. face vreun ajutor s-au vreun
fo1os ticăloase_i turme". Nu în nu1nele unui grup compact, .cu un statut
1a fel de privilegiat ca şi oeel ăl aristocraţiei, dâ. Antim sfatw·i principe-
lui, ci în numele uno.r precepte care întemeiază . orice autori late : drep-
tatea; res:peciul faţă de· om, cinstea, deoarece „Cînd într-.o pqlit ie strălu
ceşte· dreptatea sint c€i supuşi pu1'Urea noroci ţi" . Mai mult, preceptele
prinid viaţă prin exemplul personal : •cine deţine autolitatea şi conduce
pe alţii are îndatorirea de a .arăta spr.e ce chip desăvîrşirt de om se în-
dreaptă cei .car.2 împlinesc por uncile şi îndemnurile. „Căci puterea îm-
păraţilor şi a domn!lor iaste· să preiact şi să intoarcă voinţa norodului,
dopâ cun1 vor vrea ei, şi aceasta nu o pot f.ace •eu alt n1ijlc-c, fără numai,
·Cînd vor face întîi ei aceea ce pohtes-c să se facă de alţii".
Despre această îndatorire a deţinătorilor puterii de a fi exemple
de comportare, de a deveni modele de umanitat e. au vor.bit contempo-
ranii lui Antim, <.:are, mai aJe..c; cu prilejul dispariţiei unor personaje
ilustre, au î:mbinat retorica lor cu deco·r.aţia ibarocă a lui „,castrum dolo-
ris", realizată de ·celebri artişti 3) . Nu numai Bossue-t, dar şi Massillon,
Fenelon sau Flechier au vorbit despre pilda pe care l:rebu ie să o dea
cei mari ; •Cei p:atru episcopi care nu au devenit cardinali, imortalizaţi
in nişte fmtînii, denumHă de aceea „des point oeardinaux", de la Saint
Sulipice, au evocat înălţimea virtuţii la ·care ajunseseră cei aflaţi în frun-
tea societăţi i. Această. virtute nu dispreţuieşte activitatea practică, dar
nu este atît de put~rnic Ieg.ată de munca celor mulţi, ca la Antim, care-şi
continuă predica despre forţa exemplului citînd cazul unui împărat chi-
nez care a pus mîinile pe coarnele plugului şi al lui Alexandru Macedpn
care a cărat ·iemru? •cu braţul. Această referire dir.ectă la activitatea coti-
diană a oamen'.ilor conduşi de cei cate .ascultau predidle, obliga mode-
lul de umanitate să cumule7,e însuşiri ale ·Celor. chemaţi să urmeze mo-
.. delul. Nu numai lipsa unµi clivaj· profu.nd între .cultura promovată de
clerici şi cea promov·ată de trad iţiile rurale, dar şi un '(.'Ontact nemijlocit
cu v.ariatele aspecte a'.le existenţei au făcut ca dezbaterea în jurul mode-
lelor de umanitate să nu se d€părteze de exper1enţa comună a obştei ;
or dacă acest aipel la „şcoala vieţii" ia revenit frecvent la cărturarii dina-
inte şi după el, Antim a conferit un caracter sistematic ş~ deliherat .aces-
tui .apel, prin -analiza realităţilor concrete. în acest sens, ideea de virtute
a lui Ant im nu este îndepărtată de a:~eea :a umanismului Guicciardini ai-
re scria -că nu cunoaşte plăcere ·mai mare decît aceea de a asculta un
bătdn vorbind despre lucrurile publice şi ·civile pe „care nu le-a învăţat
din cărţi de filosofie, ci din experie."l.ţa şi acţiune, care-i modul adevă
rat de .a învăţa" '). Aîirmînd •ca .şi contemporanii săi din alte societăţi
caracterul sacru al autorităţii, Antim concepe solidariCăţile colectiv e nu
.ca rezultat al infuzării idealului unor.a în viaţa cotidiană a tuturor, aşa
cum constată Jean Delumeau că s-a întîmplat într-o. serie -de societăţi
euI'opene in epoca umanistă ~), •ci ca o convergenţă de aspiraţii.
Cea de .a doua replică data forţelor de dezagregare s--a întemeiat
de aceea, pe virtutea deprinsă în viaţa colectivă ..Cărturarul a cercetat
Alexnndru Duţu
propria sa experienţă, a celui care tipărise carte de învăţătură şi zăbo

vise îndelung asupra Plildelor filosofeşti ti:aduse de el însuşi. Nu este
curi?:!Să „ilnpăcarea" filosofiei greceşti cu doctrina creştină, în cazul
unui cărturar care-l cunoşt.ea bii!1e pe Ioan Damaschinul, edita texte fi-
loşofice şi diseui-a cu ·profesorii de ta academia princiară. Se poate obser-
va chiar o preferinţă a lui An.tim pentru patru. cifra care desemna ele-
m.entele lumii materiale, cele patru stihii, cum 1e discută el însuşi ; în-
0
trun loc expune argumente pe patru puncte., 'într-altul vorbeşte de pa-

tru pricini, .aiurea de pattu calităţi fiTeşti. M.ai m u lt, utilizînd •ceea ce
Ernst Robert Curtius numeşte „toposul umili:nţei", v01,bitorul liasă deo-
parte di·scuţii1e teologice p.entru a înfăţişa norme de conduită şi a dezvă:
lui vicii care macină societatea : unul dintre ele este combătut sisrema-
ti-c, sistemu'l pîrelor, care are drept suxsă duplicitatea : „Am înţeles ·cum
că iaste obiciai de vă adunaţi de seară în divan şi faceţi puţină oraţie
înaintea domnului şi d~ă aceea cereţi iertăciune ; şi măcar 'Că nu mi
s-au întîmplat pînă a<:um să văz cu ochii, iar foar t.e mi-au p1ă<:ut şi am
fericit obiciaiul <icesta...", dar „obiciaiul iaste frumos Ia vedere şi rău ·l a
pricepere, că nici ertăciunea -ce cereţi de la stăpîni nu este curată, nici
aceia ce luaţi unul de la altul, că iaste plină de pizmă şi de zavistie şi
plină de răutate, că nu iast,e ·CU .gînd ·curat" (p. 40). Intresga literatură
umanistă europEană nu a proclamat alt<:eva dccît această -congruenţă
dintr::! „vedere" şi „:prictpere", dintre maniere şi gîndixe. Această inte-
gritate morală pe care o impune colectiviil:ăţii omul civilizat, „neuitîn-
du-se (învăţătorul chema t să vindece oaia cea bolnavă) nimic la zvirli-
turile picioarelor ei cu carele p oate să-i mifloceascii şi vătămarea, au la
obr.az, au la mină, au ta picior", atrage unirea cugetelor. adică întări rea
solitlarităţ.ilor ameninţate, tocm<ai acelea care asigurau cimentul vieţii
sociale 'in „politie" . ln frum~ul „Cuvint de invăţătură la 26 octombrie",
unde oratorul asemuie statele cu corăbiile pe marea în furtună şi în-
treabă <:'UJ'1\ se va scutura „această ticăloasă ţară de sareina cea grea a
relelor <:ie o supării", el nu va pregeta să reamintească deţinătorilor pu-
terii spusele unui filosof <:are a auzit banditi r ugindu-se zeilor să-i scape
de furtună : „1,ogu -vă, tăceţi, să nu vă priceapă care cumva du·m.nezeii
că smteti .nici, oeă adevărat vă va cufunda". Infierarea aspra .a lui Antim
nu are pe1·eche în li•teratura epocii ; cu sigurianţă şi datorită faptului că
·el îndruma <lonstant spre virtuţi mai solid înrădădnate, obţinute prin
„schimbarea minţii" .
Eforturile de a consolida solidarităţile colective sint l'ecapitulate
in „Aşezămînt ul" ctitoriei saJ.e ded~tă slujbei ecleziastice, operei de
asistenţă socială, învăţămintului, meşteşugului tiparului menit. cu bles-
tem, să se perpetueze de la dascăl la ucenic pentru ca să nu piară „din
ţară, nici să se părăse9Scă lucrul cărţilor pentru folosul ţării". Aşeză-
mintul care reflectă cu claritate modelul de instituţie culturală avut în
minte de ierarh, insistă semnificativ asup1~a menţine1ii unor obiceiuri
care să asigure „casei" bun n ume şi să o ferească de „·p onos" ; acest bun
n ume se desprinde în concepţia lui Antim din cugetul cu1·.at, din împli-
Politica şi c u!IU!'3 la Antim l vll'e3nu 9;
nir~a prece~tul~i. „c~?Sşte- te pe tine însuţi", şi el se înscrie în· evoluţia

u:_ne1. întrc.>g1 ..ct1c1-µo,_~hce, regăsin:lu-se aidoma atît la Neagoe Basarab.
c1~ tJ 1.a. fraţ.i.1 Goleşti. In texte.le_ 11!i Antim nu a:m întîlnit cuvîntul „pa·
tne ş1 111 once caz nu ln pa.~Je4.e m csre ar fi putut dobînodi forţa mag-
netică ce captează deînd!ltă atenţ:ia in opera lui Cantemir sau a Stolni-
cu1ui Cantacuzino ; oratorul vorbe.~te de „ţara -creştin<"i" şi atund cînd
doreşte să arate un etalon, de „politia creştinească". în raport -cu manu-
alul cărturarului clin epoca umanismului civic românesc, Antim produce
„Sfaturi creştine-pvlilice" direct descinse din modele bizantine ; cînd
face ist~:ie, ·porne.<şte de h creaţie ;>i trece în revistă toţi „străm·:>şii",
deşi consemncaza epO"....a fierului scpsrat da epoca păstoritului şi stabi-
leşte .conccrd.anţe intre istoria !Y<lC<d. şi c<::a ff•'e::o-rcmană„ Crede în uni-
ve1·salitatea tradiţională, în „i!:uropa creştina" , şi <ie ao;:ee-a e.ste nerăbdă
tvr stt se.ape de „jugul p.igînului" printr-o alianţă -cu puterea ortodoxă
de la R~sărit sau cu ~e~1 cat·:>li·că de }a Apus. Nu num~j acel'stă dublă
orienllare ne indică n evolL1\!e majoră în c1.)ncepţia de universalitate tra-
diţională şi care-l sepa:·::i de h;;-.: r r.ii în contin uă pclen1ică -cu „papistaşii"
Dositei al Ierus::1limului şi Hrh ant ~ ta:-as, care J7M să fi vizat un loc
în calc.m.tlal" ; elementul nou este pondere'\ acordată -conceptului de „ţa
ră", de nou <een~ra e:umenic, din care „a'l.1 curs acesLe pa1.;u izvoare -
aie l'Omtinil:.>r, aloe elinilor, ale arabilnr. ale iverilor ti~re", după cum
subliniază el. Cel care .:;--a opus co:lstan t efort urilor paotriarhlilor răsări
tene de o -dobindi, prin lnchinare, mer.eu noi unităţi, considerate în pri-
mul rînd unităţi o:onomi.ce, şi a rnentjonat expres în charta Mănăstirii
Antim, „să nu să pus egumen v1"eun om sLrein, cu glloeeavă. adecă sveta-
goreţ, au si.nait, au ierusalirnlean, pentru multe pri<:ini"; d intre care cea
mai E!'ll!dentă ezte dorinţa de independenţă, a <:6.zut victima a două co-
losuri : imperiul otom.l.."l 11brmat de rezisten\9 opusă funcţi onarulu i său
trimis pe tron~!l l';irii Româneşti şi ;xilriarhia ecumenică :ala1·mată de
funcţionarul -ca1'e o ~atrona : „s-a făcut, deci. sceleratul revoltant şi -con-
spirator în contr.a :p uternicei Îlnpărăţii", gliisuia Gr.amata patriarhală.
ln cu·.-e"n tul cultural •Catc oonferă un nou sens „politiei", - swnă
de însuşiri ale.ze, dar şi cnle<.:tivil.a'\ea cu o <:onştiin~â de sine - , Antim
pare a 1:\-e situa la JD. pol dedt cci pe care-l mar~~e,:iză Radu Greceanu.
atunci cînd elogiar.ă, în Pradodovia 1:. cronica sa, „faptele bune"' - con-
strucţii, şcoii, carte - ce impociob-zsc „patria". Greceanu vorbeşte des-
pre un principe ca1·c .respinge fa"Cţiunile intcrcsat.2 în simpla posesiune
a puterii, <:a şi presiunile continui ale marelui n1ecanism imperial, dor-
ni<: să·l transi011ne în siujbaş prompt i.n. a pa1·t!cipa la to:rte acţiunile
I naltei Porţi, pentru a se ·comporta ca un părinte al ţării. Antim respi~
ge cu &celaşi virulen(~-i ms.şinaţi-..;:·nlle fo.~~iunilo~, ot',a. şi presiunile pati=-
arhiei f:': umenicc, pentru a consolida po21ţ1a un•e1 ţăn cu un ro·l determi-
nant în „politia cr~ştines<;că". i'n timp ce unul deocrie operele ridicate
în interior, -celălalt subliniază valoa;-ea universală a operei culturale. Vir-
tutea, fapta rc.'.ll1zală L'ltr-o colflctivitate clar definită, are valoare uni-
versală şi de aceea meritul c:;te pretutindeni recunoscut, aşa susţine
Antim în apărarea lui, căci r,Dumnezeu a făcut lumea slobodă: pentru
toţi"~
Cei doi pol! sînt distanţaţi, dar nu opuşi : Radu G re::eanu vor-
beşte despre împodobirea patriei, în timp ce Antim pune în valoare. po-
doaba descoperită în tnielepciunea poporului român, deoarece din aceas-
tă sursă profundă, care adapii Didahiile ţ;i întreaga lui operă culturală,
Rîn t alimentate ambeÎe rephci date forţelor de dezagregare socială. 1ntre
ac~ti doi po.li avem conving-er.ea că poate fi reconstituită !orţ.s <>riginală,
ca şi capacitatea de ir,adiere a urnall.ismului J:omân, în cadrul diruia An-
tim Ivireanul s-a .afirmat, mai ales, I.Prin adă"1garea unui surplus de con-
ştiinţă, prin răspîndirea inteligenţei şi frumuseţii în scris şi plastică, prin
dezvoltarea considerabHă a sentimentului responsabilităţii şi a , demni-
tăţii umane.
J - Citatele sini toate <lin Antim .tv1rcanUl, Opere, edll(e de Gabriel Strcmpet. Buc„
Ed!t. Mlnervu, 1972.
i - VC2l Rol>P.rl Msndrou, l ntroOuctton· a la F rance modc.rue, l!JSsal ac p sycholoa le
hi!torlquc. Paris, .i\lbin Mlchcl, 1951, partea a doua, 0 Meclllle sociale. SolldarltbUle t undamen -
role. Solldarltăflle ameninţate: şi temporarei.. p . llZ $! următoarele.
3 - Vezl Victor L. Tapl~, 8:irocul.• Traci. de J\I . Ouţu, Buc., ;Edit, Ştlin\l.fică, 1969, p.
108-107,
4 - \'ai comenl:U'We l w Eugenio Carln. L'Umane.slmo ll:lllano, Lale<'U, 19l8. p. 210.
5 - Vezl Jean Delume•u. 1.eţon lan111un.1e fitil.o le JP-Wli u .t'evrier tr75 "" co11t-ge de
France, Par!J.<, 19~~. no. 10.
IO~ BREZOIAl'iU
N. VASILESCU.CAPSALI
, . Printre luptătorii pe care anul 18,18 i-a d at ţării se află şi Ion

Brezoianu, rcpr C-71entant de frunte al gr:>neraţiei paşoptiste, t rudnic, ne-
obosit pentru luminarea poporului, .pentru r idicarea lui pe treptele civi-
. lizaţiei prin dezrobir e, cu trudă şi dreptate~.
Fiu de răzeş, m0hedinţ:eun, s-a nă scut în Bucureşti în jurul anului
1Ş17 . A urmat curs urile Ş coli i de ln Sf. Sava avîn<l •Colegi pe I.E. Flo-
~-escu, .4.l. Or pscu şi pe Filipescu, iar P etrache Poenaru le-a fost pro-
~eSi(Jr .. de ştiinţe r.1ate mat.ice. Cu el elevii cursului superior se duceau
Ia ţară -şi făceau măsurători de pi1min t, ridicau planuri de hotărnicie
şi a!Stfel, se documentau asupra condi ţiilor de vi aţă ale ţăranilor .
ln anul 1837, du pă tern1inarea cur sui'Ilor a fost numit profesor
la_, Şco;:jla $uperioa1'.ă din Cerneţi, localitate c.are pe vremea aeeea era
reşedinţa j udeţului l\feh edinţi.
Şcoala superioară din Cerneţi era u n fe-1 de şcoală normală , p re-
gătitoare de învă\.ători , de <:a rc se simţea rtlarc nevoie .
Prin străduinţă neobMilil a 1ui Ion Br<:.'ZOic.?nu, j udeţ.ul lVlehedinţi,
ln" toamna anului 1839 a desch is peste 260 dt~ şc0li cu un numă r de
5000 <le ele:vi. . ,
.Suoees mare în acel t imp d~? întun0C:arc. El a cutreerat tot j udeţul,
'in an\.Îl 1837-39 pentru a alege teren urile comunale unde să se Clă
deas'Că Şcoli .
. O. Ionescu Sion c.: are 1-a cuno.>cut pe Ion Brezoilin u la Paris,
poVeş'teşte emoţio'nat, despre aceste~ min unate realizări.
. „Era măre ţ şi înduioşă tor lucru ne spune Brezoianu la Paris .în
iani.Jaiic 188'9 să ne: fi vi:lz.u t pc~ elevii rnei şi pe mine plecînd din
Cerneţi cu traistele la spinare. J)!~ c:i1te ori c:i tcsc ac.: um prin gazete
câ ·emigranţi germani , după ce ajung în por turile Americii, pkacă cu
.traiste!~" la spinare spre câmpii ş i păduri necunoscute, de atîtea ori
îmi adue aminte d_, pornirile noast re din Cerneţi. În wcanţele P~ştilor
şi in vacanţele ce!e mari începeam măsură to 1ile din sat în sat. Ţăranii
ne primeau cu bucurie, căci vedeau pc dată că nu semănam n ici a
98 N. Va.siiescti - Cap~ali
grc·(\ 11!ci a cat ane, n1c1 a 1upe:ii, ghiceau ei că bine n1are va eşi din
mu::c:a noci&tră . iVIăs u rNm, băte1:1m 1;ăruşi, le si:;uneam cc si:i facă după
plant!l tl'i1nis de sforia şi apoi plecam lufindu- ne Jrăţ~~as·că ziua bună«.
Fiind bii.nuit dl ar fi făcut parte din complotul urzit de Mitică
GI1. Fil:pcscu pentru dc>tronar,:a domnitor ului Akxandru Ghica a fost
che-1naL hi Bucure,şti şi închis la Şcoala Sf. Sava. I-a trebuit mult până
~ii se des\·ino v1'iţea scă şi să ·sca pe de înc!1isoare. Nu s-a mai întors la
Ce' rt!cţ.i
. şi Craiova. dccît 1\{l- liÎ i-a rămas bun de Ia Io.~tii
, l ui elevi si
,
c01eg1.
în Buc:ureşt! nu şi --a găsi t nici o s lujbă până ce Eliade l-a an-
gajnt la Curieru I R rimi!nesc unde traducea !iliri din Eu ropa pentru
cititorii Cu rîc-tului din Jurnalul de Frane:Iurt. singura gazetă admisă
Î:l ţarii. Indată U\.lpă ci1derea lu i Ak:.;r.:ndru Ghica, Jon Brczoianu a
fost d1C:'mat la Eforici Şcoa!do.r ş.i însărci nat si:i orgm~ izeze şcoala de can-
d idaţi din Cîmpulung şi apoi i:e aceia din Ploieşti, du cînd pretutindeni
sămînţa cea bu1~ă. îndeplinindu-şi cu tragere de inimă îndatoririle de
cduc·~tor al poporului. Revoluţia din HJ.18, l-a sur pri ns la Cîmpulung,
se duce la B'-l(:urcşli pentru a da capilor revol uţiei ajutoru l său.
Du pă infrî.ngprea rc~voluţiei, il găsim alături de Bliade la Braşov.
La !ncepulul l ui 1848 se rcîntoarr.(~ la Cîmpul ung unde prefectul jude-
tu lui îl nrestează fiind condnm nat la dteva l u.ni de închisoare de comi-
sia ruso-română, carea av1~a misiunoa de a jude-ca pe revoluţionari, se
fileu împreună cu Dionisie, ajuns mal tîrziu Episcop al Buzăului. Sub
Ştirbei Vvdă du pi:i ce organizează şcol ile d in Ploieşti, este numit cap
de cancelarie la obştea Epitropie a orfanilor, unde nu stă mult şi
intră prin1 m E'.ml>ru al Co1nisic:i docum<tntară, alături de Simion Mar-
covici şi. poetul Gh. Alexandrescu, iar mai tîrziu are colegi în aceea·şi
cr:inisie pe Se. One.s.cu şi Al. Odobe.s·cu, -secretar Iiind N. Filimon.
La .1350 a luat part0 la actul cel ma•re unfrii ţărilor surori.
Un rol dt>oscbit de importa nt l-a jucat Ion Brc..>zoiunu pc vremea lui
Cu-t a V<idu. clnd a lu<:rat cu deosfbit zel la lămurirea chestiunii secu:-
.larizării mânăstirilor, închinate ComLc;id documentală era Iormată din
Ş-tefan Greccnnu, B.A. Haşdeu şi Ion Brc;;.eanu, sub preşedenţia lui
Filaret Scriban.
Ion Brezoianu r. publkat atu nci un studiu foarte docurnentat asu-
pra <:he•s tiunH c:ăl ugărilor greci în ţară, i ntitulat fvlânăstirile zise în-
chbatc şi dil ugării greci, studiu care a fost apn?ciat de domnitorul Cuza
~i a servit cH argument îrnpotriva patriarhului din Ţarigrad.
Redam aclul prin· care A.G. Golescu, ministrul cultelor şi Ins-
trucţiu nii publice. îl nu meşte pe Ion Brezoian u, în 1860, membrul Co-
rnisiei documentale.
Ion Bu>.olanu
PRINCIPATE.LE UNITE
Ţerra Românească şi Mol(lavJa
MINISTERUL CULTELOR
şi JNSTRUCŢruNEI PUBLICE, Ţerrel itomQ!l~.SCi
Anul 1860, luna. mar . 9
secţiunea ne>. S3:J
Domnule,
Dupe trebuinţace se simte de un memorandum istoricu pentru

mănăstirile din România,
Subscrisul vă otoridă cu acestă lucrare invitînduvă ca să m ergeţi
atăt la l\.1inisterul Justiţii căt şi la Arhiva Statului, şi căte docwnente
se vor găsi în acele arhive atingătoare de mănilst.iri, luănd dini-r'însele
no ţiunile cele mai principale, să redij aţi apoi un mP.m orandum pentru
fie-care mănăstire în parte, şi să comunicaţi .:\1ini:>teriu1ui.
Ministru,
(gs) A. G. Golescu
c apul .3eC!i l.
l)-l:.z.1 i'1:ln u:cdo:anu, men!b~~u Comtsli Documentale
Un alt act deosebit de interesant, esLe ct'l clin 1B63, sen1nat de

AL Ori;iscu, pe vremea cînd era .NTinistru al I nst ru c·ţiu nii şi în care se
arată clar scopul Comisiei docu mentale, pentru strîngerea m ater ialelor
istorice necesare în luptă împotriva călugărilor greci. Actu,! inedit este
adresat l ui Ion Brezioanu.
!n anul H!62, 8 martie cu adresa l\.1inisterului J usiiţiei cu nr.
2436 a fost numit la Curtea de Apel Crimin.ali'i, dăm mai jos adresa
semnată de Ministrul Justiţiei.
Cercetător pasionat al istoriei, I. Brezoianu în afară de studiul
vast şi foarte judicios alcătuit 1v1ănăstirik închinate ~i călugării greci,
a -m ai publicat Reformele Romfmici şi dtcva înainte de moarte, volu-
mul care cuprinde vechile instituţiuni ale romiu, ilor, lucrări ca.re con-
stituie şi astăzi izvoare pentru cercetători ca şi el a cunoscut foarte
bine frămintările societăţii româneşti între 18.21- 1882.
Istoria era marea lui pasiune. Sion povesteşte dnd Bre:;:oianu i-a
dat lui N. Bălcesc u manuscrisul din cnmica lu i Constrlntin Căpitanul
pe care o avea moşten ită din familie ca să fie publicată în Magazinul
Istoric:, a petrecut cu istoricul lui lvlihai Viteazul cîteva ore, felicitlndu-se
unul pe altul pentru serviciile ce aduceau istoriei patriei.
Alături de Petrache Pocnaru şi Ion l.VIaiorescu, Ion Brezeanu ră
mîne înscris in istoria învăţiimîntului românesc din ssecolul al XIX- lea
printre primii care au aşezat temeliile şc-0lilo r normale şi rurale.
Luptător neobosit pc terenul faptelor în perioada revoluţiei şi
a renaşterii naţionale, fiul răzeşului mche<linţean şi-a înSc.TiS numele
cu demnitate în istoria patriei printre fruntaşii gencra~iei sale.
UN TEZAUR iVIONETAR DIN SECOLELE XVH - XVIII
DESCOPERIT LA RM. VîLCEA
AUREJ. DUMITRAŞCU
Tn primăvar:i anului 19'14, cu prilejul lucrărilo:r de em~:i1,iar{;! a

Jacului de ao::umula:-e al hltlrocentralci de la Rm. Vîkea, Popes~u 1""!arin
a descoperit ~ malul drept al Oltului un tezaur monetar turces:. Dupa
reJ.atăi:ik descop~rrt,xului. monooele au fo<;t găsite la o adln-:in12 de 75
cm, depozitate tnlr- un v~5 mic de lut de culoare ciiI;ă.-n!zie, ale cărui
fragmente s~au pierdut.
Tezaurul se compune din 15 monede din argint în gre•.itafo fatală
de 374,89 gr. emise în timpul sultanilor .1'.'1ust~fa 11, Mahmu<l 1, 1\1.lus tua
HI şi Ab:ivl Han1id I.
Prczen!.ăm mai j os descrierea monedelor :
~rus·rAFA 1I -- (1S95 - 1703).
1. Av. Legc:ich pe ch~d rlncluri, încadrată de două cercuri lirJ.are

şi ur:~l pa
...rlal.
as-svlţt.n
!-.1L~5t..fa
ibn l\'f.~hmed chan
dar:i melleke c!w·iba fi
Qosţanţinije
1106
Rv. Legenda ~ c,nd r1nduri îrn:adrată de d·~'.lă ccr~uri Jinb.-c
şi unul perlat.
sulţân .al baTain
ve chaqân al bahrai.n
as-sulţân ibn
as-su!ţân
. ..
Aurel Dum!t.raşcu
AR. Gru.ş. G. 22,90 gr. D. 38,7 mm. Conservare bl.bllă,

Nuri fiere '), nr. 492.
Locul şi data emit erii: Constantinopol, în ani.tl 1106 2
), al
hegirei, 1695 al e.n.
AHM·ED IIl - (1703 • 1730).
2. Av. Legehda pe p.atru rinduri încadrată de două cercuri linii:.:-e

şi unul perlat.
Turaua sultanul ui
duri.ba fi
Qosţanţinîje
1115
Rv. Legenda pe cind ri.nduri încadrată de două cercuri liniare
şi unul perlat.
sulţân al barain
ve •chaqân al bahra:in
as-sulţân i'bn
as-sulţân
AR. Gruş. G. 22,94 gr. D. 38 mm. Conservare bună. uşor descen·
t rat.
Locul şi data emiterii: Constantinopol, in anul 1115 al he-
gir.ei, 1703 al e.n .
3. Av. + Rv. Ca la nr. 2.
AR. Gruş. G. 28,55 gr. D. 39,5 mm. Conservare bnuă, uşor des-
centrat.
Nuri P ere, nr. 5·16
Locul şi data emitel'ii : Constantinopol. în anul 1115 al h e-
girei, 1703 al e .n.
4. Av. + Rv. Ca la nr. 2 - 3.
AR. Gruş. G. 21,97 gr. D . 38,3 mm. Conservare mediocră.
Nuri Pere, nr. 516.
Locul ş i data emiterii : Constantinopol. in anul 1115 al he-
girei, 170-3 a l e.n.
MAHMUD I - (1730-1754).
5. Av. Legenda pe patru dnduri încadrată de două ce rcur i ; cel in-
terior şnuru.ii, iar .c~l exterior perlat.
Turaua sultanului
duriba fi
Qosţanţinîje
1143
Rv. ~Legenda pi;} ciruci rînduri încadrată de două c~r«1,1ri ; ~~l !~
terior şnuruit, iar cel exterior per\aţ,
şulţân al bara,iT\
Un tezaur monetar din secolele XVII - XVIII dCS<:opcrit la. Rm. VllcM 103
ve -chaqân al bahrain
as-sulţân ibn
as-sulţân
AR. Irmilik. G. 10,42 gr. D. 32 mm. Conserv~r·c bună, uşor de.:;-
centrat.
Nuri Pere, hr. 574
Locul şi data emiterii : Conslant'inopol, în anul 1143 al he-
girei, 1730 al e.n.
6. Av. Legenda pe patru rînduri încadrată de două cercuri, din ca-
re cel interior şnuruit, iar cel exterior perlat.
Turaua sultanului
duriha fi
Qosţanţinîjc
1143
Rv. Legenda pe cinci rînduri încadrată de două cer.euri., clin care
cel interior şnuruit, iar cel exterior perlat.
sulţân al barain
ve cllaqân al bahrain
as-sulţân ibn
as-sulţân
AR. Gruş . G. 22,85 gr. D. 37,9 x 38,3 n1m. Conserva~e bună, uşor
d es·centrat.
Nuri Per e. nr. 573
Locul şi data emiterii : Constantinopol, in anul 1143 al he-
girei, 1730 al e.n.
7. Av. + Rv. Ca la nr. 6.
G. 22,90 gr. D. 39 mm. Conse1·vare bună, descentrat.
MUSTAFA Ill - (1757 -1774).

8. Av. Turaua sultanului încadrată de trei cercuri, clin car~ cel in-
terior şi cel e.xt-erivr ~rtnt liniare, iar cd din mi.j le-:: cu p~rle
mari.
Rv. Legenda pe p atru rîndul'i, înca·::h·.ată de tei ·Cer,:u1·:, cJ:.n care
cel interior şi cel e>..'terior sint liniare , iar: cel din m:jJrJ~ cu
perle mari.
8
duriba fi
Islambol
1171
AR. Gruş. G. 17,92 gr. D. ~7 mm. Conserva1·e bul'lă, u.:.·J r des-
centrat.
Nurî Pere, nr. 635.
Locul si data emiterii : Istam.bul, in al VIII-Jea an de dom-
nie_, 11is al hegirei, 1764 al e .n
Aur el D1unltra9cu
A.BDUL BAMID I - (1774 -1789).

9. Av. Legenda pe cinci rlnduri incadrată de trei cercuri din care
cel interior şi cel exterior sint liniare, iar cel di n mijloc
perlat.
as-sultân
Abdullfumi<l ibn Ahmed chân
dam m elleke dul'iba f.i
Qosţan\ inîje
-1 187
Rv. Legenda pe patru rîn.duri Îl"..Cadrată <le trei <:ercuri, din care
cel interior şi ·Cel cxtei·i-0r sînt liniare, iar cel din mijloc
perlat.
sulţân al barain
ve -Ohaqân al bahrain
as-sulţân ibn (ll)
as-sulţân
AR. Al1mîţ;lîk. G. 28,75 gr. D. 43,3 mm. Conservare bună.
Nuri Pere, nr. 671.
Locul şi data emitel'ii : Constantinopol. în al VIII-lea an de
domni~. 1194 al hegirei, 1780 al e.n.
10. Av. + Rv. Ca la nr. 9. G. 26,50 gr. D. 42,4 x 43 m.in. Co.n;servare
bună, uşor des·centrat.
11. Av. Ca la nr. 9 - 10, dar pc rîndul trei cifr.a 9.
Rv. Ca la nr. 9 - 10.
AR. Altm.işlîk. G. 27,82 gr. D. 44,4 mm. Conservare bună.
Nuri Pere nr. 674.
Locul şi data emiterii : Constantinopol, în al IX-lea ah al'
de<lo.mnie, 1195 al hegirei, 1781 al e.n.
12. Av. Ca la r..r. 9 • 11 , daT pe rtndul trei cifra 10.
Rv. Ca la nr. 9 -11.
AR. Altm.işlîk. G. 27,82 p,r. D. 43 mm. Conservare bună.
Nuri P.ere nr. 674.
Locul şi da-t:i cmitei'ii : Constantinopol, in al X-lea an de
domn:e, 1198 al hegiirei, 17-82 al e.n.
13. Av. Ca la nr. 9 - 12, da r pc rîndul trei cifra 12.
Rv. Ca la nr. 9 - 12.
AR. Altmşltk . G. 26,75 gr. D. 42 mm. Conser vare bună, puţin uzat.
Nuri Pere nr. 674.
Locul şi dat:l emiterii : Constantinopol, in al ~II-lea an de
domnie. 1198 al hegirei, 1784 al e.'11.
14. Av. Legenda pe patru rtnduri în<:adrată de două cercuri Q.in care
cel din interior şnuruit, iar cel exterior perl~t.
Turaua sult:inulul
9urilxl; fi
www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro .' '.

lin teu1tr m~netar din secolele xvn - XVIII dcscopa:!t 1.n :Rin. vncea ,,tos
Qosţanţinije
....- - . .....-„ - tL
-·-
1187
Rv. Leg~da_ Pe pmr~ r~nduri îµcadrată d e d_ouă <;ei:c.uri ,din care
cel 1nter1or şnuruit, iar -cel exterior perlat:
sulfân .al ba1~ain ·
ve •c..l-taqQn al bahrain
as-sulţân ibn {15)
as--sulţân
Gruş. G . 18,15 gr. D. 39 mm. Conservare bună, uşor .cl~
trat.
Nuri ~ere nr. 6î5.
Locul şi d11ta e·miterii : Constantinopol, in al XV'").ea 6-!l de
domnie, 1201 a1 hegirei, 1787 al e.n. · · · · ·
15. Av. Turaua su1t.an\11ui Jncadral!t de trei cercuri, din care cel in-
teriol' şi ·cel exte1,ior sînt linia1-e, iar cel din mijloc şnuruit.
Rv. Legenda pe patru rinduxi încadrată de trei cercuri din care·
cel interior şi cel exterio1· sînt liniare, iar cel din mijloc
.şnuruit.
16
duriba fi
Qo:;ţanţinije
1187
AR. Ikilik. G. 2C,85 gr. D. 43,8 ·mm. Conserv<ire bună,
Nuri Pere, n1·. 673.
Locul şi data emiterii : Constantinopol, în al XV[-lea an de
domnie, 1202 al hegirei, 1788 al e.n.
Monedele din tezaurul de la Rm. VUcea se eşalonează pe o pe-

rioadă de 83 de ani. Cea mai veche monedă datează din anul 1695, din
vremea lui Iv!ustafa al II-lea, iar cea mai recentă este emisă de Abdul
Hamfd I, în anul 178!J. <..'€ea ca -oorespunde în istoria Ţării Româneşti cu
perioada de in~put a domniei lui Constantin Brîneoveanu (1688 - 171'1)
şi se termină cu prima parte a domniei lui Nic:olae Mavrogheni (1786 -
1790).
Din punct de vedere numismatic. timpul în care au fost emise
monedele tezaw·ului nostru co.·espun<le ~u perioada clnd în Ţările Ro-
mâne nu se mai bătea monedă proprie, cu excepţia încercării lui C<>n-
stantin Brîncoveanu de a emite monede jubiliare în anul 1713 3).
I n lipsa monedelor autohtone, în. secolul al XVIII-iea în Ţara Ro-
mâneasca şi M·Jldova circulau numeroase monede de aur, argint şi ara-
mă, in ·primul rînd oele turceşti, apoi monedele poloneze. ruseşti, austri-
~ce, veneţiene şi olaf}deze 4 ). ·
Alături de monedele turceşti de argint circulau în număr ~!!
monedele de aur ; galbeni stam.bolii {de Istambul) zingirlii, turalii, fqp,_.-
duclii, zarmacupi 5). P1·ezenta în număr mare a monedelor turceşti Q!?
teritoriul ~eof\'1<tfic şi istor\c ami~titi şe ~x:pli<;ă prin cţep~n4~ţa poU~
.' www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro

lat Aurel Dumlt.rascu
tico-economică a Ţărilor Române faţă de !nalta Poartă, dependenţă care

admitea totuşi legături economice şi cu alte state.
!n ce priveşte nwneraru1, tezaurul se compune din 7 p iese de
un gruş, o piesă de un irmilik, 6 piese de un altmîşlîk şi o piesă de un
ikilik. Monedele din tezaur au valoare divizionară <lupă cum urmează :
irmilik~ul are valoare de 20 parale, gruş-u1 sau piastrul de 40 parale.
altmîş1îk..:u1 de 60 parale, .iar ikilik-ul de 80 para'le. ·pe baza acestor date
teza~rul reprezi~tă 740 de parale, echivalente în secolu'! al XVIII-lea,
cu 18„50 lei.
lnclinăm să credem că posesorul acestui tezaur a fost un localnic,
determniat de un eveniment neprevăzut să-l îngroape aici, după anul
1788, data emiterii celei mai r ecente monede din tezaur.
1 - Pe11t ru identltic«retl monedelor tu rceşLf, n~„am 101oslt <le cnlalugu\ 1!.t.i N:..tri Perct
OsmanJ11Drda, Mndent p arlar, Thtanbul, 1968.
2 - Pe ntru trans.tormarea âniJor hegirei în o.ni! c.rei noaslro ne-un\ f o!osit d<.:" .l ucra1·ca
lui M. Gulloglu, 'rabele sincronice. Datele hei:trel $1 d atele erei noa..lrc. Bucures-tt. 1951, LX!n.
plus 330 p., plu.9 3 pi.
· 3. - Octayia;i.. lllescu. l\iloneda. Jn Româniat Ed. Meridiane: Bucure~tJ 1970. p. tS.
4 - Istoria Romilnlel, Ec!. Academiei R.S.~.. şuc:ur~u. 19G1. voi. 111., p. 3&ţ.
ş - 11>1':1<!m, p. 381., ·
.<\SPECTE DIN IST-ORICUL APELOR 1'Ill\ERALE DIN
CALI!UANEŞTl
Dr. GH. MAMULARU
Director medlc:al ol St<11i'11nii
Călimăne~ti - Căciulata
Se ·cunoaş te d·e multă vreme .Că folosiroa mijloacelor naturale

(apele miner ale, nămolurile terapeut~ce, etc.), este iot aşa de veohe ca
şi medicina. Secole, milenii, acestc m ijloace naturale au dominat tera-
peutica după cum arată d<:!sfăşurarea istorică a medicind.
Pămîntul tării noastre, pe lingă tezaurul istoric şi documentar
. ce conţine solul şi adîncimile lui, ascunde imense comori de min(~reu ri,
iar din coastele munţilor şi văilor pline de farmec, ţişnesc izvoarele
minerale de o real ă putere dătătoare d e sănă tnt~. .
Printr-e import:antele staţiuni balneare din ţara noastră se nu-
mără şi Călimăneşti - Căciulata recunoscută ele multă vrerne atît
în ţară cit şi în str.ăinătate pentru efr:.::tul terapeutic al npelor sale.
Staţi unea Călimăne~ti - ·- Cădi.llat:=i este ~ituală la poalele Car-
paţil or 'fv!eridionali, pc malul Oltului, l;:i 45°15' . latitudL11e nordică şi
24°15. longitudine esticii, la o altitudine de 280 m (2, 3), aceasţă staţiune
denumită de marele istoric N. Iorga „Sinaia Vîlcii" este situată de-a
lungul şoselei internnţionale E 15 A. la 80 kn1 sud d<! Sibiu Şi 18 .km
nord de B,m. Vîlcca.
Această staţiune are n umeroas~~ izv()a:!:''i! inin t~rale, amplasate, de-a
lungul Văi i OltU'lui şi anume : Călimăneşti, Căciulata, Cozia pe malul
drept şi Bivolari , Păuşa pe malul stîng al Oltului . .Se pare că dacii
care locuiau acesw m eleag1.1ri cLuLOşteau şi fulo;.;eau în s<.:op terapeutic
apele minerale din zona Bivc1lHri care s«~ scurge-au liber în rîul Olt.
După cucerirea Daciei de către ron1ani, acei;.tia di.n m·mă în timpul im-
păratuiui Hadrian (117-138 ~Ln.), au construit în :.::ona Bivolar.i castrul
Arutela şi lingă el tcrmeic, folosind apele sull'uroase existente .aici.
Numele .antic al castrului ne .este indicat şi de cunoscuta hart~ ro-
manâ Tabµla P eutingedanâ, di:n sel•::>lul a l III-lea e.n„ care plasează
la 9 OOO de paşi romani (l~,5 fl 3 km) faţ:/'1. de Castra Traiana (identi-
ficată la Sîmbotin Dăeşli) şi b 15 OOO de poşi (22,275 km) faţă de
Praetorium (identificat la Racoviţ.a - Cop~<:eni). distanţe care cores-
pund cu depărtarea acestor fortificaţi i fa·~ă de poiana Bh·olari(7).
d r. Oh. Mlmularo
R omanii atribuiau curăţeniei corpului o mare importan ţă şi de

aceia baia ocupa un loc de seamă în acti'vităţile zflnice. Fiecare ce-
tăţean înstărit avea o baie in casă, iar cei săraci aveau acces la termele
publice. Romanii n-au ignorat nici băile nat.urale cu ape t~rmalc, bune
}1entru vindecarea unor boli. ln timpul romanilor au fost cunoscute şi
cercetate pe lingă cele de la Herculane şi i7.voarele su lfuroase de la
Bivolari şi Călimăneşti (7, 14).
Termele dl? la Bivolari construite in apropierea castrului Arutela
aveau principalele încăperi ale celor p e care romanii le construiseră
in oraş_cle mad. La B1voJar.i -ei foloşeau apa rîului Olt şi apa minerală
sulfuroasă din această zonă ~tit in scopul păstrării igienc.·i corporale,
~ît şi ln scop curativ.
· D)JP.ă retragerea romanilor (271 e.n.) din Dada, termele nu au
•ma,i 1.fest folosite Şi cu timpul s-au dărimat, dar oamenii care au rămas
·~loea1nicti) pe baza tradiţiei au continuat -să fdlosească apa sulfuroasă
.dţ .la Bjvolari jn sco_pµl tratării suferinţelor rEmmatit~. săpînd gropi
!Îl ~~e apa sulft11::aas.ă terrpa:l ~ se aduna şi în care făceau băi in sezonul
.~.19. A~st obicei a dăinui.t _pină în zilele noastre şi se mai practică
şi' llzi in aceasta. z.oriă ,(7).
~rimţ']e cţJ;'cetărj ai:heol0gice în zona Bivola1·i au fost efectuate
.î,Q i-ş.~0:--1:892 de Gr. Tocilescu care a săpat în întregime băi lP romane
~Er?:aţe cpjşr ~ m~ul Oltului şi în parte doar, ruinde castrului. Ulte-
r ior 1ntre anii 19'67--1970 .sub conducerea ,prof. dr. D. Tudor şi a
J;!.)Z!lf. dr . .Cr}~hao Vlădescu s-a:1,1 îotl·ţp1:ins noi <..'t!n:etări .de elitre l.i1uzeul
':M~Jiţa,r ~ntrâl J,n colaborare cu Institutul de Arheologie (7). Din punct
de wd~J;'f? pi~mic ~jnt analizate izvoarele de la Bivolari in 1 RfJ2 dl!
ţ;/r. Ş~făocscu, cu ocazia întocmirii hăr~ii geologice. In 1887, ing. Bochet
_,;i Pr..~iat că a,Pele 11e pof capta şi au început lucriirile nL-.cesare, din
~jUJl de un milion lei vota.t de CoI'purilc legiuitoare în anul 1887
,Jil!'es~ iuaătj il)să au fost părăsite jn anul 1895 (13). 1n perioada mar-
~~ J~Gl~ecem.brie 1962 s-au făc·ut ne>i foraj: în ~:ona Bivolari, ieşind
Ia suprafaţă ape sulfuroase clorurosodice, a ·ca.ror temperatură este de
~- şi ;j.if.C.
,EJectul tc;:apeutic .a\ apelt>r minerale din CiHim1!11t?~ti este~ men-
· tj"l'lilt <l~ C.' 11arsii "În •1827 in „Curierul Românesc", iar in anul 1629
\ ·' . 'i. " , ' . .
PJlt 1p „Curierul Româ.nesc" dr. JYiayer, cari;! fusese însăreinat de Dom-
n_itoF.\.11 ' 0ri~Qre G_hica; să caute apele minerale din ţa1·ă, .face o scurtă
~~~je~ a lor. ln 1830 <,ir. C. Siller a analizat apele miner i;lc de
~ici ~5).
Despre felul cum se foloseau apele sulfuroas<! din Călimăneşti
\~ ..P.riJn!I juin?tate a .sec. al XIX-lea este semnificativă rda tarcn ţărn
n,llor l;>ătrlni din Călimăneşti, pe care? dr. Episcopescu o const-mne.aztl
.Li'1 . ~iJrtea sa „Apele :ipetalic~ din Romania" (1837) şi i:1 care arată că
p rin 18ŞO ?u şv1,1t tn ·casttle lor pe Aga Iusuf ~i Seo1im Bey din Rusciuc~
A.spetlo j]h1 istoricul apelo r minetalo O'!u CUimllrleştl
cărora le făceau băi sulfuroase cu pietre arse în .foc ; ·după ::i}ai'e ::tî
frecţionau pe ·corp cu un parfum gr as, apoi Ie aprindeau nârghileaua
(4). A-cest procedeu de a încălzi apa minerală s ~a practicat ,·:.)i>:ină an
anul 1950. In Călimăneşti există Valea Puturoasa care are :cit~va : iz-
V<)arc min<.!rale sulfuroase (necap tat~~ uici pînă azi) şi cu .de bit ·mare.
Oe aici eetă~enii din Călimăneşti care .aveau cai, cărau cu "bţitolăşeie
di n lemn puse pe cal, apa sulfuroasă din această vale o adi.lteâu ·~Ca1l'ă
u nde îşi făcuseră nişte căzi din lemn, şi punea .apa sulfuroasă ·pe care
o încălzeau cu pietre încinse în foc.
în prim a jumătate a sec. al XIX-;-lea se făcea deja tratament '.bal-
·near în Călimăneşti. Acest lucru ne este confirmat de G. Batbu {l)
care arată că „pu~ină vreme după organizarea lazaretelor militare, ;au
fost luate măsuri pentru completarea îngrijirii ostaşilor suferinzi .·'Pfin
trimiterea lor în lncalit:ăţilc balneare de la Breaza şi Pucioasa,. tle ta
Olăneşti şi Călimur.cşti". Printre cele dintîi informaţii despre ·pletal"ea
la cură mi n(!rală a ostaşilor bolnavi, sînt cde de la 1 august '.1834.
Pe de altil parte dr. Caillat, .care a întreprins o călătorie .tle
studii în ţara noai;fră a publicat în „L'Union lvieciical" sub .titlul „Vp-
yage nH:<lical dans les provinccs Danubienes" 1858-1859 cîteva · notiţe
şi asup!·a Călimăncştiului, arătind că exista insă înainte ·de 1854 lin
stabiliment rudiment!lr pe r..tru băi, dirijat de propf'ietar deaconu George
din Căiimăncşti. După moartea lui izvoarele minerale împreună cu in-
stalaţiile primitive de exploatare au trecut în poses ia <!ălugiir.iler ~de
!a Minăstirea Cozia, iar după scculari'larea bunurilor mînăstir.eşti. (1863)
în pos~·sia statului, care le administra prin ivllnisterul Domeniilor .(l4).
ln anul 1854 a venit la Călimăn~ti şi AieximPru Golescu Negru
şi a făcut cură cu izvorul Căciulata 1 pentru suferin1a, sa .renală,. Acest
izvqr era cunoscut înc.ă de la înce;ptul sec. .al XIX""lea şi. folosit de
localnid în mod empiric pentru diversele sufednţe dig:estţ\/.e ·şi re~le.
Izvorul se afla în apropierea Oltului şi era .înecat ori de cite ori . :apel~
riului c1·eşteau. El dîndu-şi seam a de efectul ter~peutic a~ iZ·\ 'dr;iilui ii
făc u prima captare şi izvorul primii numele lui Alexandru Goleicll
Negru. în scrisoarea sa adresată .m amei sale el consemna ·Următoarele· :
„A vem la Căciulata o comoară, un izvor unic în felul său Şi' :mei
guver.n, nici sutele de bolna\l.i care în fiecare an vin deşi reglisesc
sănătatea, etc.„ Jlimeni nu vrea să facă nimic :pentru această apă a!ia
de bun·ă, aşa dL' binefăcătoare".
Curînd după această lucrare 'făcută ·de Ale..:andru Golescu Negru,
se i ntt'resea:ză de comorile n0.astre balneare "Şi <lr. Carol Davila. lfi:.
1855 dr. C. Davîla a fost însărcinat din inaltă poruncă să ~.et.cete~
împreună cu chimistul Alexe lVIari n, arhitectul &:hlater, ing, W~nra~6h
şi un anume Jeke, "apele minerale de Ia Balta Albă şi Călimăneşti" (1).
Totadată, la propliner.ea sa, Eforia a aprobat deschiderea ·unui f~nd
de 3 ·5-00·--4 0.00 lei pentru achiziţionarea de la ·Paris· a instrumentiloi
Ufl dr. Gb. i\fi1mulani
şi substan ţelor chit:-.ic.-c nrcesa1-e . •\.n<ili7.t>le au fost executate în labo-

ratorul de chim ie al Coler,iul ui naţi onal Sf. Sava. La incl1aierea l ucră
r ilor , in vara acd tu<:.5i an cei rinei specialiş ti au stabilit o serie de
d ate privitoar e la compoziţia '?i efect ul te rapeutic al apelor minerale.
Ei a1.1 fâcu t o scde de propu neri reft•1"'i toar e la am enaj area izvoarelor
de Ja lVl ini.lstin•a C01j a. De r1~ \lnut irijţl ativ a construirii în zona Cozia
a unui hotel şi a un ui aşe7.ti mîn t balne:·ar prHVi'l.?.u t cu 50 camt>re de baie.
Dînd u-şi se&Ina de e:Ecctul Izvor ul ui Căciu l ata 1 dr. C. Davila la
re-comandat şi l ui N ~pok·nn al Jll-leil în1 păratu1 Fra nţei e<Jre s ufer ea
de li tiază urinară şi c1;1re a făcut cud~. cu apă transporta tă la Paris.
-Văzind ef ecLul. acestui izvor, acesta se hotărî să vină la Călimăneşti
pentru .a fa ce o cu ră chiar la izvor. Se făcură m.:u i pregt1tir i în sta-
ţiu ne şi se nmcnaj!i o lcc.:uin'1l\ spcc:~ nHi la .l\-11năst.irea Cozia, dar iz-
bucnind în 18 70 d~zboiul frnr.co-german, Napoleon al 111-lea n-a mai
putut oj unge la .izvorul căruia îi i:ilin<'.tie foarte mult suferi n ta s a renală.
In 1fl 73 dr. B ernard a făcut on:iiizcle ap elor de la Călimăneşti,
Cădulota şi Cozia, şi a ex pus aceste ape la expoziţia internaţională
d e la Viena în 1873, unde au fo.:.'1: apreciate şi m eda1iate 'Pentru pro-
prietăţile lor cu ra tive (14).
In 1863 st:itul ia în mînă administraţi a apelor m iner ale d e aici.
Atunci. ineepc a fun c.:~iuna u n medic. căruia i se impune conducerea
sa nitar~ . Incep aeum în EL doua j umătate a sec. al XIX- le a construc-
ţiile de v ile şi hote.Juri. La 1886 s~ deschide impozant-ul şi s plendidul
hotel pentru băi şi oamere în acelaşi s tabiliment, o zidări e care cu-
prinde 140 camere .ş i ~ O <:ab ine de băi (6).
în 'l.886 !v1inisterul Dorn~iil or face u nele lucrări de amenajare
şi protecţie a izvorului Ci!ciulata 1 care îl protejează pină la sfîrşitul
sec. al X lX-lea. Dr. Gr. Nic.:o!au (10) araUi că în ziua d e 25 iulie 1901
a venit Qltul m are şi a di.~in1s toată cap t111·ea izvorului Căciulata. Şi
n1ai dc:.•pa!"te d!". Gr. Kicolau crmscinn ează următoarele : „dacii natura
n-ar 1'i îrigdjit ca în z!.ua de 25 iu lie 1901 să distrugă şj să cureţe
tct ·ee în mina omulu i făc use a::-olo izvorul Căci ulata 'în Z- 3 ani era
dis pă r ut pentru totdeau na. Nu mai m uiţumi tţ; acestei inundaţii distru-
gătoa re, apa Căci ul atn este P~',tă7..i capta tă după toate regulile ştiinţei,
reapărînd cu ae<:Jţ;>aşi ca lităţi şi proprietuii pe care le a vea acum 35
de ar.i, cîr.d a servi t la amdiorarea boalei l ui Napoleon al Ill-lea ".
Lucr are a de cap Lare a cost<.iL .1n inimum'' 70 OOO l ei şi s-a făcut in pr~
zen ţa i ng. T. CHntacuzino, c<.irc ter minase linia Ierată Rm . Vîlcea-
Sibiu (11). Captnn.• r, cnr<:! s--a fiicut i7.vorului Căciula ta 1 la începutul
sec. ol XX-lea a fc;.si cca mai re;dstentă faţii de apele învolburnte ale
Oltulu i. apărîna u-1 pînă azi de inundaţie.
In zona C1:r1ici s-au găsit lzvoan~ s ulftu·oase care au fost ana-
lizate de C. Siller în 1830, apoi de A . Ber nard şi V . Grlndeanu in
1890. C. J\iurgoc:i în l ucd irile sale a confirmat şi el existe nţa izvoarelor
AsDCClt din l~loricul .ipclor tninnl"lllC din ClllinlnC1tl 111
sulîuroase de 'la Co7.ia. ln 1885 prindpclt' Ştirbei hotărîse ca apele d~

la Cozia s:J fie exploatate, ordinul însă nu s-a realizat şi apele nu
au fost exploatate (5). Nefiind exploatate aceste izvoare cu timpul au
fost astupate şi au dispărut. De abia în 1968- 1970 sa-u forat de Insti-
tutul de Balneofiziotcrapic Bucureşti izvoarele Cozia 1, 2 şi 3 care
vor fi folosit~ la noul complex balnear a că1·ui construcţie a început
în aprilie 1973.
L'1 1910 staţiunea este congestionată pe termen de 50 de ani
socic.-tăţii Govora - Călimăneşti. ln perioada cind staţiunea fl\ncţiona
numai vara şi fiind administrată de a<:east.ă societate, s-au forat puţine
izvoare minerale, şi au fost facute unele lu·crări de amenajare a celor
existc.-nte.
Dezvoltarea însi:I cca mai ma1·e o întilnin1 după 1943 cind sta-
ţiunel devine proprietate de staL şi i'uncţionează în tot timpul anului.
După acmJstă dată au fost recaptate :.;-i an11>najate izvoarele vechi şi
au fost forate altei<! noi : 7 şi 14 din CăUmăncşt.i, Păuşa 1 şi 2, Că
ciulata 2. ln perioada 1963-1965 s-a forat izvorul Ciiciulata 3 la
1 200 m adincime_ Aet>sta avînd proprietăţi curative insesmnate, s-au
construit in pc.-rioada 1968-1971 două complexe balneare care au la
un loc 740 paturi şi prevăzute cu bază modernă de tratament.
Avind în vedere eft-ctul lor t erapeutic, precum şi bogata lor
istorie, apele minerale din Călimăneşti aWturi de celelalte ce se gă
sesc în staţiunile balneare din ţara noastră, s-ar putea înfiinţa un
muzeu al apelor mintrale în staţiunea Călimăneşti. Acest muzeu va
constitui pentru ze-cile de mii de bolnavi şi vizitatori care se pre7.intă
anual pe V<tlea Oltului, un important punct de atracţie şi va contribui
la popularizarea lor aut în ţ.ară cît şi pest.e hotare
q;,·z
.____.. - - ·- - •. „ „
BlBLlOGRAF J E
l. - .BA.RBU GR. : File din tr-o i s1orlo uocunoscut;>. Edllura Militari\, 1009.
2. - BERBECE V. : Căllmaneştt. Revl•tu „Nacura" Sel'la Geogra~e-Oeolo~le n r. 2/1964.
J. l. Bh:RBECE V„ l:IOTVINIC V. : CMlmăJteşti - Căciulata. :i,;(l, pentru 'J'url~ m, l:lucure.;t\,
}9'13.
4. - COCA I. : C:\Jlmilneştl - Ciciulntn, 101:?.
5; - CRASU V.. MANOLE V„ COCl./\.ŞIT E . : Apele mineral e d1Jl JtOn>llnin - tnstitutul
Geologic a l Romi\nl el. l:lucurcstl 1943.
6. - DIAC-ONOVICli c. : Enclclop~(Jla Rom.inâ. voi. I - Sibiu lt9B. E<I. ~1 •rtparul lui w.
Kraf.ft.
7. '- MllJMULAUU CH. : ·Termele romane de la D1Vo)lnri - ViaţD rncdlcr.lil, vot. XX, nr.
-1/ 1 97~. p ag. n-4a.
u. .J..- ~LARU CH„ S1'0TA H. : Cl1lhuâncştl - Câ.clulnla. Caiet aocumcnlar, studii ş!
'litsit-lfctâje de r euma101ogte - Duc. 1967, pag. JJ; - 343.
' 9. - MA·Ml:Jt.ARU Oli. : n:n
islorlcul lY.voarc.lor Cozia - Lucr:.re prc<entarli la cons1Atulren
Ulh n61embrle 1m , la Căiimă n~I.
10. - NICOLA:NU CR. : Studii asupra orir.ocităţii curei cu l\J>" de Cllcialiita in clictc.m ar1ri-
'l1că - E d. „StablU-;,,ent.uJ d e arte {:rn(fce ", Plole~ti 1906.
11. - NICOLAU Gtt. : Acttunea ape.I de Căciula~ iu dictcza art'Citlcă - Bllcureşti 1939.
12. - PAUNESCU l'OD'EANU A . : P robleme vcch'l şi noi ln tcrapeutira ruedJC?.lă - Edlt u1·a
medicală, Bucureşti 1973.
13. - SAABNER-'fUDURI AL. : Apele minecale ~I Stl\liunlle r.limatP.rlce din Românla - Ed.
Ir, Tipogr'1fhl Gutenberg, Bucur~ti JOOt.
U. - SCURT U A. : Cl\lilnzn stl\ţiunilor b nlneare ~I cllnt.itcrice d ' n r.om!lnla - B uc. 1910.
u. - ŢEPOSU E. : Apa de Căclul:un $1 efectP.lc snlc t erapeutice - C luj \9.l3.
lG. - TUDOR D. : Oltenia Roman:i - Ed. nr, E dil. ACP.llem.iel R.S.R„ pag. 323.
STUDII FJTOSOCIOLOGICE IN SFAGNETELE DE LA LACUL
DOAMNEI ŞI LACUL FRUl.\'IOS
ION GH. BANU - Rm. Vilcea
Istoricul cerce tărilor. Nu există d1!cît un singur studiu referito1·

la sfagnetul de la Lacul F1-umos (8). Cercetăti în ace-ste sf$gnete au
niai întreprins N. R o m an şi G r. L ă z lire s cu dar re7-ttltatele ne-au
r.ări'las- necunoscute sau nu au fota1at obiectul publit:ării. Cercetările
noastre au tnceput în vur a nnului 1970, iar rC'ZUltatele obţinute le pre-
zentăm rhai jos.
!Uetoda de' J.ucr.u, Luerart:?a abordează două l·n-turi : conspecttil
sistematic ni plantelor şi descrierea vegetaţiei. Ordinea prezentării uni-
tăţilor taxonotriire' este c.-ea adoptată de ,,FlQra R.P.R." şi nFlor<t R.S.R."
E:Lr modificări le nomenclaturalt> ulterioare {20). 1n cer cetarea vegetaţiei
ali- fost adoptate metodele şcolilor ccntral-euro))l::!ne. S-a renunţat la
prezentarea de tabele sintetice complexe indic.1n d'u-sc nlilll'ai compo-
nenţa si-n1p!Hicată a asod&ţiilor bine cunoscute la noi. Au fost: folosite
iJ.f'm·ătOGrele· abrevieri : Bioiorme : Th """ tcro:fite anuale, H ~ herrii-
cripţafite, FJ14 = hidrofite, G = geo!i~e. M ==- m.ez:afanerofit, MM ==
m~gafanerofit. Tip fitog~ografic : Cp = circumpolar, Eua -. eura.siatic,
E = ettropean, Ee ~ centra.f-europeun, Ct = cont inemal, Cosm =
c<>Smopolit, Md = mediteranec:in, s = sud, D = dacic, B- = ba'lcanic.
Alte. abrevieri : E.D. = Lacui Dbamnei, L.F. = Lâcul FrumOS', 2n """
nr. cromozomilor.
CONSPECTUL S ISTEl\fA TIC AL PLANTELOR
BRYOPHYTA
'Si>Jlagnaceae· ~ Spl\agnum m-agellanicum Breidl. var. pal!escens
'~tf„ · V'âr. t'olie1.1l'n Ro11. Sph. recorvurn P. Beauv. va.r. mucronatum
Qlffi et Wtf., var. amblyphyllum Ri.iss. L.D., L.F.
PolytEichaeeae-:- Polyt~ichum st1tlctum Banks. L.D., L.F._
Auli'c91111~eae :l Rulacoăinium pal:ustre Schwg.,.. :t...D.; .L..F.
yn1. - BUJUDA.VA !
114 Ion Gh. Banu
SPHE.1\"0P SIDA
Equisetaceae : Equisetum palustre L. var. simplidssilnum A . Br.,
G-HH, Cp, 2n = 216, L.D., L.F., Eq. prntcnse Ehrh., G .. Cosm .. 2n =
216, L.D., Eq, Jimosum L. C':r-HH, Eua, 2n = ?, L.D.
FILICOPSIDA
Thelyptcridaceac : Lastrea Thelypteris Bory-G-HH, Cp, 2n = 70,
L .D.. L ..F
CONIFEROPSIDA
Pinaccae: P inus silvestris L.f. turfosa \Voerhin - M. Eua, 2n =-
24, L.F.
Cupressaceae : Junipcrus communis L., l>I, Aret - Alp, 2n =-
22, L.D.
DICOTYLEDONOPSIDA
Betulaceae : Betula pendula Roth. - MM-Ivl, Eua 2n = 28, L.D., L.F.,
Aln us glutinos:i (L.) Gaertn. - MM-M, Eua (l\.1d). 2n = 28, L .D. L.F.
Faguceae : Fagus sylvatica L. - M1\1-Iv1, .tv.loesiac, 2n = 24, L.F,. ·
Salicaceae : Pop~lus ~remula L. - M>V!.-M, Eua (Md), 2n · ~ 38, . L ..D.,
. L•.'F'., Salix fragilis L. ·- l\U.1, Eua (Md), 2n = 76, L.D., S. iilba L. · -
:·!li\I-l\ T, Eua (Md), 2n = 76, L .F .S. triandra L. - :NI. Eu a (l\fd), 2n ,,_
38, L.D„ S. cincrea L.f. aquatica (Sm.) Koch Syn. - M, Euă (1\fd),
2n = 7G, L.D., L.F„ S. purpuc·ea L. - M, Eua (J\.fd), 2n = 3Ş, ~.D.
P olygonaceae : Polygonum minus Huds. f. angustifolium - . Th ,
Cosm, ~n=?, L.D., L.F., P. mite Schrank - Th, li:ua 2n - 40 ,L,D„ L.F.•
J:.>. hydropiper L. - Th, Cp, 2n = 20, L.D., L.F., P. persi.caria L. - .T.h,
r0sm, 2n = 44, L.D., L.F., Bilderdykia dume torum (L). Dtlrriort. - Th, Cp,
2n = 20, L.F. . ..
CaryophyJlaccac : lVlyosoton aquatlcum (L.) 1\~oench - , H, Eµa,
2n = 28, L.D. . .
R anuncwaceac : Ranunculus repens L. - H, Eua. 2n = 32, _L.l).
L. r'„ R. sardous Cr antz - Th , Bua, 2n = 16, L.F. . . „
Droscraceae: Drosera rotundifolia L. - H, Cp, 2n -= ?, ·r,..D., L.F.

Violaccue : Viola arvensis Murr. - Th, Eua, 2rt = 34, "L.F.
l~osaceae: Potentilla erecta (L.) Raeuschel - H, Eua, ·211 · = 2~,
L.D„ L.F., P . r E:'ptans L. - · H, Eua, 2n = 21l, L.D., L.F. ·
f 'abL?ceae: Trifolium hybridurn L.-H, E, 2n = 16, L.D., L .F., T .
rcpens L .-11, Eua, 2n = 32, L.D., L.F., T . arvense L. - Th, Eua, 2n =
14, L.D., L. t'„ T. fragiferum L.-H, Eua, 2n = 16, L.D„ L.F., L.otus q:>~~~
nlculatus L.-H, Eua, 2n = 24, L.D„ L.F. ·
Lythraceae: Lythrum salicaria L.- H, Eua, 2n = 60, L.D., L.F.
Onagraceae : Epilobium montanum L.-H, Eua, 211 = 18, 36, L.F.
Rhamnaceac : Frangula alnus Miller-M, Eua, 2n =- 20, 26, L.D.
Stud'l1 tltosi.clnlogice tn stagnetele d e la !:\eul Doamnei şi ra ettl 'F•11mos ns
Apiaceae: Oenanthe banatica Heuff.-H. D, 2n ~ ?, L.D., L.F.

Primulaccae : Lysimachia vulgaris L.-H-HH, Eua, 2n ..... 28, L.D.,
L.F., L. n ummularia L.-Ch, Eua, 2n = 18, 36, L.D„ L.F.
Gen tianaceae : Mcnyanthcs trifoliata 1•.-HH, Cp, 2n = 54, L.F .,
Centarîum mi m.;:> l\1o(•nch-T h, E ua, 2n = 42, L.D„ L.F.
Boraginaceae : "t.1yosoti.s palu;;tris (L.) Nath.h.-H. Eua, 2n = 64,
L .D„ L.:l:<'. .
Scro11hular iaceac : Euph r asia stricta \Volff. et Host .-Th, Ec, 2n -
44, L.F., Veronica scutellata L.-H, Op 2n = 18. L.F„ Odontites r ubra
'(Baum g.) Op.iz. Th, E, 2n = 20, L.D.
Lcntibulariaceue : Utrici.11aria neglecta Lehm.-HH, .Eua, 2n = ?,
L.F. !
La111iaceae : Scutellaria galericulata L.-Il, Cp, 2n = 32, L.D.,
L.F ., P runella vulgaris L.-H, Eua, 2n = 23, L.D., L .F „ Galeopsis te-
trahit L.-Th, Eua, 2n = ~2. L.F., Lycopus europaeus L.-HH-H, Eua,
2n = 22, L.D., L.F., :Ment!rn puh~gium L. H. Md, 2n = 10, 20, 30,
40, L.D., L.F„ M. or vE!nsi:> L .-II, Cp, 2n = 12, 64. 72. 90, L.D ., L.F.,
l.\I. aquatic;a L. var. capitata (Op.) Briq.-H -HH, Eua, 2n = 36, L.D.,
:lv1. longifolia (L.) Nath. - - ssp. m;.illissilna Borkh.-H, Y.~ua, 2n = 24,
L.D„ L.F.
Rc.hiaccac : G:ili um palustre L.-H, Eua 2n = 24, L.D„ L.F .
Astcr aceae : Brigeron canadcnsis L.-Th , Adv, 2n = l R, L .D., Gna-
phali um u1iginosum L. \'c>r. strktum Nyar . - Th . Eua, 2n = 14, L.F .,
Bidens tripartita L.-Th, Eua, 2n :--= 48, L .D., L .1'' .
Cichoriaccae : Leontodon autumnalis L.-H. F.ua, 2n = 12, 14, L.F.
i\'1 0:\'0COTYLEDONOPSIDA
Alis1nat accat): i\lisma plantogo-aquatkn L,-HH, Cosm. 2n = 10,

12. 14, 16, L.D., L.F .
Pot amogetonaceae : Pot.amogeton natans L.-HH, Cosm, 2n = 52,
L.D., L.F. .
T,yphaceae : Typha latifolia L.-HH, Cosm, 2n = 15, L .D., L.F.
Sparganiacoae : Sparganium t'rectum L. ssp. neglectum {Beeby)
Schinz. et. Thell.-HH, Cp, 2n = ao, L.D., L.F.
Juncaceae : J uncus bufonit1s L.-'l'h, Cosm, 2n = 30, 60, 120, L.F .•
J. cffusus L .-11, Cp, 2n = 40, L.D., L.F„ J. inf!CIXUS L.-H, l!:ua, 2n =
40, L.D„ J . articulatus L.-H, Cp, 2n = 60, 80, L.D„ L.F., J. conglome-
ratus L.-H, Eua, 2n = 40, L.D., L.F.
Cyperaccac : Scyrpus sylvoticus L.-H, Cp, 2n = 62, L.D., L.F.,
E riophorum v aginatum L.-H, Cp, 2n = 58, L.F., E . gracile Kokh-H,
E, 2n = "?, L.F ., Eleocharis palustris (L.) R . Br.-G-HH, Cosm. 2n = 16,
38, L.D., L.F„ Pycrcus flavesccns (L.) Rcichenb.-Tlt, Cosm, 2n = c.
50, L.D„ L.F., Carex bri;r.oi d~s Jusl .-H, F~. 2n = ?, L.F., C. canescens
L.-H, Cp, 2n = 52, 54, 56, L.D., L.F ., C . leporina L .-H, Cp. 2n = 6'1,
66, 68, L.1''., C. distans L.-H, E ua, 2n = 74, L .D„ L.F„ C. pseudocyperus
L .-HH, Cosm, 2n = 66, L.D., L.lf. , C. h irta L .-G, E, 2n = 112, L.F „
IP
ua ton Gh. Banti
C. riparia Curt.-I-U-I, Eua, 2n = 72, L.D„ L.F„ C. acuLiformis Ehrh.-H,

Eua, 2n =~ '!, L.F. C. secalinax Wahlbg.-G, Eua\ 2n = ?, L.D„ L.F.
Po:-1c·c::o : Glyceria fluitans (L-) R. Br. c-var, fluitans, var_ Joliacea
(Hucb.) Ascbers-HH, Cosm, 2n = 40, L.D., L_F„ Poa annua L.-Th , Cosm.
2n :":. 28, L.D., L.F„ P. palustris L.-H, Cp, 2n = 21, 28--30, 32, 4:2;
L.D„ Agro:;ti:> ztc lor>.ifera L.-H, Cp, 2n = 28, L.D„ L.F., A. tenuis
Sibt!~.- t-l, Cp, 2n = 23 (29, 32, 34), L.F., A. c::m!na L.-H, Eua, 2n = 14,
:u;. 4'.2., 56, L.D„ ~:.:h ino IC!a cruss-gali (L.} P.B„ Th, Cosm, 2n =.., 54,
L.D„ L.F., E . i:;hyllopogL'D. Stapf-Th, Eua, 2n = '?, L.D. , Setari« viridis
(L.) P.:S.-Th. Eun. 2::i. = lB„ L.D„ Anthoxatu1n odoratun1 L.-T:I, Eua,
2:1 =--= 20, L .F „ .'\Jnpc:c:uru.s aequalis Sobol.-H. Cp, 2n = 14, L.D„ L .F_
Or r.h!iiacm;e : Orch.is 1naculata L.- G, Eua, 2n = ?, L.F.
Lcrn:::::ce::e : Lcrr:no. n1i r.or L.-I-IH, Cosm, 2n == -10, L.D., L.F.
ANALI ZA AREAL-GEOGRAFICA A FLOREI
I nYc1:tm·ill f:oristic al celor d ouă sfagnete 1nsumează 112 taxoni,

c-.part-inind un;,1i ntt;:n~r de 9fl spcc:i, 2 subspecii, 0 varietăţi .5i 3 forme.
Anal!zn <;real-geografică reflect.ii un fond e urasiatic de 500; 0 pe care s-au
ir: tcrferttL 210; 0 ele1nente circumpolare, 160; 0 cos1nopolite, 6% europene
şi numai 50; 0 e1e1!lente mediteraneene, dacice, mo~siace ş.a . 1lcest ra-
port 1ntrc elementele fitogeografice i ndică un pronunţat caracter con-
servntiv al celor două sfagnete .şi o vkstă apred.abi.lă. O migraţiune
de aproape :1/,, de elemente eur.asiatice şi circumpolar e într-o perioadă
d<! dteva zeci d<:> ani ar fi fost aproape imposibilă .
.
GENEZA SI EVOLUTIA
, SFAG.Nl:."TELOR
ln urma studiilor întreprinse asupr a celor două sfagnete şi a

altor aprox. 25- 30 de lacuri cu vegetaţie palustră din împrejurimi,
putem admite cu probabilitate următoarele stadii de suc..-ccsiune a ve-
gE ta \iei in cele două lacuri : (Schema nr. 1).
Su cc~sjunca poate fi observată în dispunerea concentrică a vege-
taţiei şi din stadiu\ de evol uţie diferenţiat al celor două sfagnete.
(Pla nşa II fig. 1-4).
După pn;\ie-nieD.ţa aţ.ei, cele două ntlaştini si? încadrează în tipul
topogen, legate de un nivel ridicat al apei freatice şi care ocupă cele
mai joase părţi ale relic.fului, apărînd acolo unde mustese izvoare
(18, 19). Din ac"1astă categorie fac parte mlaştinile eutrofe, dar vege-
taţia celor in discut.ie este 1nezo-oligotrofă. ln li~:·ratură se vorbeşte
despre mlaş1-ini de tranziţie , mczotrofe, dar ele nu sînt admise de către
toţ.i cercetătorii şi n ici flora şi vegetaţia lor nu 0ste suficient studiată
şi delitniLată geobotanic.
Cele două sfagnete s-au format pe substrat eutrof, eu o grosime
la această dată dL' 4-5 m, a căi:ui provenienţă, ţinîn d cont de adtn~
cimea mare a lacului, este complexă şi admisă cu probabilitate. ~1îlul
de origine mint!rală şi organi<:ă a favorizat d~zvoltarea fitoplanctonului
tltuitil ·f!toJoelologlce tn starnetele de la lacu! Doamnei ,1 lncut F~umos.
"'
şi apoi a vegetaţieinaturale ·(Lemna, Myrioohyllum, Utrieulari!i) care,
datorită C."Urenţilor circulari eriztmtâli localizaţi spre ţărrrnrri, au 'format
1n centrul lacului o vegetaţie pisloasă «ie 'tip plaur. In ·aceasta pisUi
a pătruns şi substanţă minerală care a 'favorizat ulterior instalarea unei
vegetaţii de hidrofite (Typha, Spargariium, C<:1rex etc.). Acestea ·au creat
turba eutrofii care a favorizat instalarea cormofitt:!lor (Salix, Frangul
Alnus, Populus). In acest fel s-a format insula p e cure Ulterior, dato-
rită oligotrofismului apei din precipitaţii, 'S-a putut instala ·~ph<tgnum-ul.
M1aştina evoluează spre cele de tip soiigen. 1n momentl!l de fai ă nu
este posibilă o încadrare fitosh:o1ogică precis::i ·a acestor sfagneie ·pînă
cind nu vor mai fi studiate şi alte asemănătoare.
UNfil'AŢILE DE VEGETAŢl·E ŞI ·DESCIUEREA .-L OR
CI. Lemnetca \:V. Koch et Tx. 1054 ap. Ob€:rd. 1957 Ord. Le1nn(?-
talia Vi. Koch et Tx. 1954 ap. ObeFd. 1957 AJ. Lcmnion minoris (Oberd.
1957.) Ivfi.lller ct Gors 1960 As. Lemnetnm minoris (Oberd. 195.7) MUller
ct Gors 1960.
PopuJuţ.ii .de lintiţă în stadi u regresiv au fost identificate in Lfl -
oul Doamnei, în ochiurile de apă neinvadate incă ·de hidrofitele .ad-.
nantc~ sau radicante. Componenţa ior ·simplHicată se prezintă ustfel
(4 re!.): HH Cosm Lemna minor (:l-4), flH Cp Sparg1:mium ercctum
(+ ), HH Cosn1 Typha latifolia ( + ), HII Cosm Alisma plantago-aqu<itica
( + •), f.lD Oenan lhe banatica ( +.), Hll -Eua Carex riparia ( + ), .JţH ·Cosm·
Carcx pseudocypl:'rus ( +), HH Cosm Glyceria fluLtnn:; ( +.), H Eun [,.ysi-
mac:hia vulgaris ( + ), HH ·Cosm Lythrum salica1~ia ( + ) s..-a. A-sodaţia
este d-01ninată de hidrofite- iar ca1·uc:tc~·ul fi.tog.cografic c.:,s1nopolit .<:ste
evident. In Lac:ul Frumos asocialia n fost înlocui tă de clcmentf.', mai
adaptat(! la oligolrofi!:n1ul nuli accentuat ~l apei l;ii a. iPîlu:.:n\ei hid ro-
genului sulfurat.
As. Lemno-TJtricuJarietum So6 1928
.Asociaţia a fo$t identificată în Lacul Frumo$. Sti deosebc.şte de
cea descrisă de ·R. Soci în 1064 (Lcmno-litrlcularictum) prin absenţa ca-
racteristicei Utriculoria Vulg<?l:is dar prin p:·c:~cnîa ntasivă a speciei
Utriculnria negkcta. Prezontăm cek 3 rdevcr: : HH E\111 Utricubria
neglccta (4-li), HH Cot.n1 Lcmna minor (1), D--B Oc:~<1nt!w banuEca
( + ·), HH Cosm Alisn1a plantago-aquatica ( + ), HH Cos1n P otamogcton .
nata ns ( +), HH Cp Sparganium erectum ( +), HH E:u:i Carex riparia
( +). H T•:ua Lysimachia vulgaris ( + ), HH Cosm Glyceria fluitar.s ( + ),
HH Cosm Ly.thrum salicar ia ( + ). Fitocenozu este do1ninată de otră ţ01.
celelalte specii -apărînd spre periferia ei.
·CI. Potumetca Tx. et Prsg. 1942 Ord. .Potametali<t \V. Koch (192fi)
(p.i:>.) VHeger 1937 Al. Potamion W Koch 1926 As. Potameturn nala11tis
So6 !J.927.
Semnalată ·în ambele lacuri (5 r eL), as ociaţia se .prezintă ca o
monocenoză pl:lră, cu abundenţa + · dominaoţa Ş, cu in(ţi.y.V~i · un~form
repartiza-ţi care ior.mează colonfi întinse.
Ul ron Gb . Bnnu
CI. Phragmitetea Tx. et. Prsg. 1942 Ord. Eu-Phragmitctalia W.

Koch 1926 em. Pign. 1953 AL Eu-Phragmition (W K och 1926) em. Pass.
· 1964 As. Typhetum latifoliae So6 1927.
Asociaţii de păpuriş au fost identificate numai la Lacul Doam-
nei formînd inelul exterior de v~!get<lţie al insulei şi avind tangenţe cu
vegetaţia ţărmurilor. Fi:1.ionomia asociaţi~?.i este dată de T ypha latifol.ia
care formează pilcuri compacte. Alcătuirea fitoc:f.'no;-;ei este următoarea :
HH Cosm Typha latlfolia (4-5), HH Cp Sparganium ercctum ( + ), HH
Cosm Lythrum salicaria ( + ), H Eua Lysimachia vulgaris ( + ), 1\11. Eua
Salix cinerea f. aquatica ( +), HH-H Eua Lycopus europacus ( + ), HH
Eua carex riparia ( + ). HH Cosm Carex pseudocyperus ( + ), H Cp
Scirpus Sylvaticus, H Cp Afopecurus aequa1is ( +), FIH Cosm Lemna
minor (1). Păpurişul tinde să înlocuiască asociaţ.iile de lintHă şi bros-
cariţă, dar la rîndul său este eli minat de caricctc si salicete.
Al. Glycerio-Sonrganion Br. -- Bl. et Siss. 1942.
As. G!ycerio-Sparganietum ncg!ceti _(Br .-BI. 1925) \V. Koch 1926.
Asociaţia apare fragmentRr în amîndm.tă m1'1:::tinilc cînd d~ o narte
cînd de alta a luciului anei. Compo7.ilia flori<ltică (4 rel.) : TIT~ Oosm
Glyceria fluitans (l.-2). HH Cp Spargan!.um l~rcctum f2 - 3), HH Eua
Carex rlparia ( +), HH Cosm Carcx pscudocyperus ( + ). TD·l C'1Sm Alisma
plantogoaqu11tica ( +), I·J. D-B Oenanthe h;inatica ( +). H Fua I.ythrum
salicaria (+ ). H-HH Eua Lysimachia vul.garis ( + ), HH-H Eua Lvcou\ls
curopaeus ( +). H Co Scutellaria iralericulRta ( +), HH Cosm Tyoha
Jatifolia ( + ), H Eua Galium palustre ( +), HH Cosm Lemnn minor ( +},
H Cp Juncus effusus ( + ).
CI. Molinio-Juncetea Br.-Bl. (1949) 1951 Ord. lVf.oliniet;:•lia \V.
Koch 1926 Al Calthion p alvstris Tx. 1937 As. Scirpetum silvati.cit
Schwik 1944.
Asociaţia a fost ider. tifkată la Lacul Doamnei PE: o sun. de 50 mo.
Biomasa o formează H Cp Scirpus sylvati<:us (5). Apoi : H Op JunclJs
effusus ( + ). H Eua Lyth run1 salic:or.ia ( + ). H-HH Eu"I J,ysimad1ia
vulgaris ( +}, HH-H Eua L-y"C-opus Europaeus ( ..L ), H Co Scutcllaria
f!alericulata ( +) Th Adv Erif!eron can<i<dcnsis ( ..L ), H Cp Ap,;rostis
stolonifera f + ). G-JTH Cp Equisctum palustre ( + ), JT Eu:\ PruneHa
vt1lf!,11ris (+ ). H Bun Ranu1°culus r<?P0ns (1-2). H E ua Galium Plllustre
(+ ), H E Trifolium hvbridum ( + ), H F.ua Trifo!ium r~p(~ns ( +), H Eua
Potentilla reptans ( +), Ch Eua L:vsimachin nummlllari;:i ( + ). Asociaţia
are cara~ter de p ci,jiste înţPlenită mczohigrofită dominată de specii eur-
asiatice şi circumpolare .
•l\.s ..Junc.-etum cffusi Eg~}er 19:l3. Aoare bine conturată J.11 Lacul
Doamnei formînd un in-el pe. tărm l?i f~ai;!mentar la La.eul Frumos.
Compoziţia fl oristică este următoarea (5 rel.) : H Cp Juncus effusus
(4-5). H Eua Juncus inflexus ( + 2 r d.), G-HH Cp F,quisetum palustre
(1), H Eua Lythrum salicaria ( +), Ch Bua Lysimachia. nummularia
(+). HH-H Eua Lycopus curopacus (+}, H Cp Scutellariabgalericulata
( + ). H D-B Oenanthe banatica ( +). Th Eua Centarium minus ( +). Th
Eua Plantago major ( +), Th Eua J>olygonum hych-opiper (1), Th Cosm
itu4U tUosodotortce Ila 1tai;netele de la tacul Doamne:t fl tacul Frumos lU
P oly gonum inite (1-2), Th Cosm Polygonum minus (1-2), H Eua

Ranunculus repens (2), Th E Trifolium dubium ( +), H Eua Trifolium
repens ( + ), HH C<lsm Glycerla fluitans ( + ), T h Eua Bidens tripartita
(1-2), H-H.H Eua Mentha aquatica (1-2) ş.a.
CJ. Bidentetea tripartitatc Tx. Lhom. et Prsg. 1950 Ord. Biden-
tefalia tipar titi (W. J{och 1926) Libbcrt 1932. .
Asociaţia este fragmentară, cu compozi ţi a floristică asemlinătoare
J uncetelor dar intervenind şi Carexuti.
. Al. Nlagnocaricion e1atae W. Koch 1926 M. Caricctum acuti!ormis-
r_ipariae So6x 1927.
Asodaţia este prezentă în ambele mlastini formînd inele bine
conturate în tre Glycerio-SparJi(anietum şi - CaTicetum pseudoc:vperii.
Spectrul floristi c este următorul (4 rcl.) : HH Eua Carex riparia (3--4),
HH Eua Carex acutiformis ( +), HH Cosm Carex pseudocypcrus · (2).
·H!i Cosm '.l'ypha latifolia (+ 2 r el.), HH Cosm Alisma planta.go-aquatica
( :~), HH-HH Cosm Lythrum salicaria (+). HH Elua L;Ycopus eu.ropaeus
t+î. H-HH Eua .L ysimachia vulgaris (+). G-HH Cosm Eleocharis··pa-
lustris (+ ), H Eua Potentilla erecta ( +), H D-B Oen<tnthi>. banatica ( + ).
HH Cp. SP.arganium .erectum ( +). HH Cosm Glyceria fluitans (+). · Fi-
tocenoza este dominată de Care..x riparia şi, după cum sesi7.ează şi
Qberdorfer şi colab„ în Europa de S şi SE s-ar părea di formează
. o_ asaţiaţic independentă, observa ţie confirmată şi ·de as<>ciaţin pre-
7.eriţată de noi.
· As. Caricetum pseudoc~ri Boer 1942.
Fitocenoza de la noi diferă de cea descrisă lipsindu-i cc•a dt!- a
doua caracţeristi.că circuta virosa. Asociatia a fost identificată în arn-
ficle mlaştini (4 rel.) iar spectrul floristi c il prezentăm mai jos : Uar .
as. HH Cosm Carex pseudocyperus (5, 4, 5, 4) : Magnocaridon : Carex
ri paria ( +), HH Eua Carex Hirta (+ 2 reL), Carcx acutifonnis ( +),
H Eua Galium palustre ( +); Glycerio-Sparganion : HH Cosm Glyceria
fluita.ps (2, ~+. 1, + ), Sparganium ere<:tum ( + ), HlI D-B Oenl\hthe
:t>anatiea' ( + ); Eu-Phragmitetali11 : HH Cosm Typha latifolia ( + ),' H:..Jffi
Ei.ia ' L);C~pus europacuş ( +) ; 1v1olinietalia : G Cp Equisctum palustre
(+}, H Eu<i Lythrum salicaria ( +). H Cp J uncus eHusus ( +, 1. 2):+.
Bi_d entetalia tripartiti : Th Cp Polygonum hydropi per ( -1- ). Th. ~sm
PQlygonuan mite(+), Polygonum minus (+)Th Eua Bider s Tripar1ita (+).
· Cl. Alnetea Glutînosne Br.-Bl. Et. Tx. 1943 Ord. Alnetalia glu-
tinosae Tx. 1937 Ord. Alinion gluti nosac (Malcuit Hl2!.l) Meijer-Drcss
!'936 As. Frangul~alicetum cinereae Male. 1929 thelyptcrietosum subass.
nova:. Asociaţia <>ste prezentă numai la Lacul Doamnei. Stratul ar-
bustiv este format din : M Eua Salix cinerca (5. 4), M Eua Frangula
:-tlnus ( +, 3), MIYl-M Eua B~!tula Pendula ( + ), MM-M f•;ua {Nld) Populus
trcmula (+ ), 1v11V1-M Eua Alnus glutinosa ( + ). Stt-atuJ erbaceu : G-HH
·Cp Lastrea thelypteris (4-5). H Eua Lythrum salicaria ( +"). H-HH
Eua Lysimachia vulgaris ( +), H Cp Scutel!aria galcriculata ( + ). H Eua
Galium palustre ( +), HH Cosm Typha latifolia (1), HH Cp Sparganium
erectum (1), H Cp Care~ canese<?nş ( +).
~ -4 •- zz= --·-™ - -,,_-- '* • „T.J'»:s. s..~:: „
__ L! 5
,.c\s. .Sali<;.ii . cinel(e~e-Sph~gnetum rr~c4rvi ,(2:olyolt}i J,(13;1;) ~1)6 l.Q'Q::f

F.iţ~ri.oza fJ. fost iclenţificaţă în <imbele sf!lgnete ('4 ,rel1) :<lµ mmii~~
co113poziţie ..floristică : :M Euo Se,Jix . cln~ea (:>. 5, ·-i, ?.), ·MM1M ţ:143 ·l3~t»l~
pendula ( + ), 1'.fM-?v1 Eua (M4) J>qpulus •tremula ·:{ +), ţ~-:M ·.Eua hJnue
gl4ţinosa ( +), ~1 Eu.a FFangu.la '<lln us (.+- 2 &&11). -~H.H l~P j,.astrea
thelypteris (3, 5, 2, 4), H Eua "Lythrum salicaria .(.+ ), ·H-HH .~a ;~y..şi.
~bia :vţ1lgaris {+:), :H Cp Scµ.tellar.ia galericµlata ,( + 2 i:~1), J.l{ Eua
Galium palustre ( + ), H Eua Poteqtilla ~rectfl . ( +,), :EH ,cos,m a'~hii
lp,tifqţi;i ( + 2 rel.), .HH (;p 'f.?pargqnium c;re<:tum '.(•+ ), .HH ~<;.'.p iMeny-
anthes trifoliata (4, 5, 2 r el), Sphagnum r ecurvum {;3, .:6, 4, 4), ~1?111HJ-
11,uqi ~gellanicum ( +.). :VegetaHa .acestei : flSQGiFlţii ~ste -d~p.~ă 1n ·5
s\ra,Jµi;i : .S tt:atul ai:horilor (J\lnus, ·B~tul11, PQPJtlus), •$tratul ai;~µ,,ţjlqr
(SE\.fus, ,F.rpn,gula), .stratul ierbµrilor ţnqlte (Lasţ.r;Aa, Ly.tl)rum, ;r~rui .etc~).
s.~a~l Jerburilor scunde (Men~antheş, Gl\Uum) ,şi .str;at3,l1 rn»$;Cinll,l
{S,Phagn.1.1m.). .
,Ct. „0~;,icoccQ-Spljagnetea .:Br .r}3l. ej; T.J\. .11}~3 Q;·d. }Led~,t,alja ,P~
l.1.1Stris Nol'.dh. 1936 '{syn. tl;"}rico-$phpgnet~lia $ehwick. :1933) Al. .Sphag-
ni9(l fusei l3r .-BJ. 1920, Schwjqk. 1933 As. ; ~ph~gnatum ·m~gellan!oqi
(M!il'C\l:it 1928) .w. HQlm (i;yn. S ph&gnetum mePlP· ·
.A;;o~iaţia A f ost ·identifiqaţ.~ ,j.a Lacul Do(ţll1nci . (2 .rcl.), .în mi:jlQţpl
sf~gn.~tulµi. Speckul .floristic este ur.niă.tQrul : Sphag.num mag.flllamc.~f!'I
(i, .!1.), . Sph~g.num .recurvum ţE, 2) . .HB .Cp Spa~g:aţ\ium rerectu!'!'l ,:tJi, 1)
HH Cosm Typha latifolia ( +, l), H Cp Drosera rotundifQli~ ,( ~-• ~),
H Eua Galium palustre ( + ), ~1 eµ~ Salix :cin.~~~a ,( tt;,), .MM-;1vl Eua
ae.tula '. pendula { + ), M •Eua .Fraqgula alnus ( + ,), l:i Cp Cilrf:X .c;tţ~scens
(ri-). 1'!- Hil;I Lysimachi~ vulgaris ( + ), G-HH Cp .Lastrea itbel.~teris
(1, ~) H Ena ;poten.tilla ei:c.eta (.+ ), ,G-:Hkl Cp EquiSetum P<:l!J.Jsţ.11e (rt:.). ·
As. EriophoFeto v,~ginati~Sphftgnetµm .F.e curvi ~magel~qi<:i '$Qp.
(~f!27) .!lP. 1 96.4.
Asoc.ii a ţia este pr.exen tată numai la LaC'ul Frum~. 1.\lcăh~irea ,f!Cff
risţică ,pe baza a 4 rele..vee : -Ch Cp Sp hagnum r~curvum t(2, ,3, ,2, ~),
Cll. eosm Sphagnl:\m magellanicum (4, 3, .5, .4). ;Eolytrich.u~ .s.triat.uqr
(.+ , 2, l, ,1), H .Cp Drosera r otundHolia (2, ~. 5, 2), ..H Op Eri~pborum
v~i11.atum (5, 3, 4, 3), Eriophor-um grno:ile ( +. 2 ,n~l.), Menyp.nthes W-; ·
f oliata (+ , 2 rel.), H Eua lythrum salicar.ia (.+, 2 .ral.)., H-~H Eua"
I,.y.sirnaehia vulgaris '( +), H Eua Galium palustr-e ( +, .l r.eL), .MM-tM'
E.ua Betula pendula (2, 4, 2, +), Ml\.1-'~1 .Eua -C1'49) .Po.Rulwi t~emula
(+ , 2 re!.).
ln sfagnetul de la Lacul ·Frumos, în stadi ul actual ..al ,:e-voluţi~
sal~, deosebim .structural şi bine conturată o subasoclaţie ·în ,c~e s,pe-
cia .diferenţială şi dominantă o formează J>olytrichum strictum cu A+D
qe 1- 5. Pentrµ aţens t~ s ubasociaţi e se propune denumire~ ,pqly.t,ti::
chosum. Svbasociaţia este de ti p higrome-z(). iil şi s.e .în.ii.ripă ·~ forwe~
de -mi<.-rorelief pozi.tlv uşor bombate formate .prin dinjlmisr;n.iJ. .stratului
qwş_cial . Compoziţia Dodstică ieste următoar.~a .(3 i:el;) : ~pha.gnum ma.- ·
g,~atµ{tţtm .(;1, ~. :I.), Sphagnum ,l'eeur,v:~ .(:1, +, 1), RAly.ttr,i~1.wl •l\\t'ic;
turo (4, 4, 5), Drosera r otvndifol.ia 1( +„
,l. 1 1~1 ~&r.i~phor..J.l~ iV.f.l&Ă.t.l.~t'M\\
'-i flto.oclologice ln s tagnetele d o la lMlul Doamnei şi la~ul Frumos
(2, 3, 2), Eriophoru1n gracile ( +, un r el.), Lythrum salicaria ( + ), Ly-

simachia vulgaris ( +), Galium palustre ( +), Potentilla erecta ( +), Be-
tula pendula (1, 3, 3), P opulus trem ula ( +, un rel.). Di ferenţieril e! dintre
asociaţie Şi subasoci a ţie sîn t substanţiale iar evol uţia ulterioar:\ a sub-
aşociatiei va conduce la instalal,'ea elementelor me;r.oxerofilc, prin rc-
.gresiunea speciilor de Sphagnum ~i ins talarea progresivă a altor specii.
CONCLUZII
Studiul apl'ofundat şi de lungă durată în sfagnctele Lacului Doam-
·neLşi Li\cul Frumos a cond us la idl1ntificarca u nui număr de 112 ta-
xoni 4parţinînd la 39 de familii. Identificarea asoda ţ.i ilor s-a făcut
pc baz aa 45 de relevee. Vegetaţi a a fos t i ncadrai:.ă în 13 asociaţii cu
2 _şubarociaţii, 8 al i anţe, 7 ordine şi 7 dase. Covorul vegetal ar e ca-
r~c.t~r conservativ pentr u speciile. eurasiatice şi circumr:olar c absorbite
de inmlăştinirilc d in a~astă zonă. Procesul de inm lăştînire şi g<!neza
sfagn~tel or este de l ungă dura tă şi de o deosesbită o.riginalitate. Studiile
asupra .celor două sfagn etc n u le consideră m înctlci-ate. Avind în vedere
marea lor importanţă ştiinţifică propunem luarea in cvid~n ţa Subcomi-
siei 1ionumentelor Naturii Oltenia a acestqr sfagnete şi dE>clararca lor
ca rezervaţii ştiin ţifice.
J!IDL IO GR ll.l' I!':
I . - ANG flE !.. G H ., R A VARt:Ţ M., Tt.." RCU G H . : G c„bolauleo. - E<llt , . C.~es·. O.ic. 1971.
1. - DANU L : D<>uA lae ur> monum..iue :uc nauu-:: >n judC\1'! VII~ - S lmp. Su!>c. !don.
Nal . Oi t., S la tina. 19:4 , r:i.:anusc::it.
8. - B~)Jt./:4'\. .A ., lJOŞCAIU N . : Dltrotlucc~c U.1 studltll covar.;itti v n:;;ct.:ll - i=;liiţ, J\C3~. R .P.R . ,
. 13 t:Cll reşt1 , LOG.I .
I. - B OŞCJ\IIJ N . : FIOL·a Şl Ve,Ţetto t l.i. mUltlllOt 'fUrni, Coăc:m u şi C~.mcl - ~;j l~. /\Cad.
'.R.S .I\ ., Bucureşti, ln71.
6. - CllIRIŢA! t;., l'AIJNESCIJ C.. Tl!:ACI l.l. : S olur llc Rocr&...-,lcl - E<ilL Ag1·v- Sll •1., Bucu-
n:~ti. I 11117 •
•• - D IH ORII GH., 00;);TŢA, X . : Flo::i ~i veg c U.ţb Podişului Baluct:>;; - Edil. Ac., d c.'11.ici
R.S.R„ Bucureş ti. 1070.
7. - l'J\PP c. : Brlotltetn clin lt. s. 11.oinania - AnRt.. şi. u ri:-·. • AL I . c " "" "· i;o~. Siologi e ,
Iaşi. 1 ~70.
.~•..- :Pl\UN M., ['Ol'ESCU C H ., R/\D()I TH. : l'IOrD. şi Vit',i·c1~1:a. mtaş t:.:iii T.•n c \11 I''"tt:1H>S,
·s Jm p. Subc. M on . Na t. Olt:.~ Sl~'ftl n:1 , I U74. inanusct>lr..
•· - P OP E. : Mlaştlnlle ele t11rbă cl\n R.J.>.R. - Podi t. i\cac!. J! I'.H.. f!::cu rC:/li . <U~o.
10. - Vtrgsa tu.rbeî no:>.strc cutrofe 1n c;(\mpara ţie C!t .3 ccl:l o!is:ot-:.· v!c - Dări d ·'! ~;J.3n14
Cum. i:ect .• vol. XJ~XIX , 195.3.
ll. ,,.- POP I . : FlOfll 41 v<.-xciaţia C.1m ple: Crls urllor - E dit A<:<t<I. R .S .R .. 13:icurc:·lt. i~~.
U. - RF.SMERIŢA I . : t•1 ora, v<!l(etaţla f i po' enfialul p roclactiv p c nu.• ir.!1 Vl;\dc:>t.• - Edlt.
·Acud . R.S.R.., Bu cure,U, 1rco.
1:1:. - ROMAN' N . : li'lor :t şi vcgCWtia dill ~udul Pn6 ~:.U.J1Ui ~1ch:x1ir1tj - Edlt.. .i\ CCLd. R.S.R.,
l3u c urcş tt. 1974. •
14. - SCHNE:lDER.•BINDER E . : vei;t11uţln ncvniid f l poln•tr;î 1U11tro Pinul t;l"i:nb şi Ruş·
dorul - S t ud. şi com ., 1 ~. Mu?.. Bri;lţ . .Slbtu . tn o.
tS. - so<> R. : A mn.gJ.·ar fl6ra- tis \'eg etacio rend~ze...-tn.ni-n5~~;i,$:fli1drcj..-..zi l<C% clcăn,yvc -
t. Akacl. Kl3dO. B u cl., 1964.
11. - ŞERBANESCU I . : F1neţele d e l n • ucl ele A.-pll'l\ll d e Jos - Cnon. d e b n t „ v oi n , p:u-lc.:i
•IL Bucureşti „ 1963. . •
11. - Ş'l'EFtl ltEJ\C 'r'R. : Studii b1·101ogJce i:i unel e fornuţ\uni <1c vogct.·we din tto:n • :i." 1 -
Edtt. Aca d . R.S.H., B ucu.rest l. 1ga~.
18. - WALTER H. : V~~etaţla Pllmtntulul - }~dit. ŞI... Bucoucştl. ll'l4.
19. - Ole vei:etation cfer Rrdo în tike-pl1ys:o1ogbcher Beni-.chtun;ţ - V'ul. I, 1901, v oi. II.
191!~. Jena - S lu ttg u rt. .
20. _ Cod tntemaţinnnl d e nomenclatu~ bc>!3njcil 91 cod interu:i;t~nal pentru nom c..'lCl!ltura
plantelor culth-D.te - F/.l lt. Acad. R .S .R .. B u c u rcsU. J9H .
21. - l'lorll R-P.R. - voi. 1-x. Edit. Arru1. "'R.P .R.., B ucuresti, 1 !!52- 19•1'>.
!l. - Flora ll.S .R. - Voi . XI-xn ..Edll . .Ac:id . .R:S.R., !~•_JC<OO'e.Ş.:t· \~611-1072. . .
~' - Pa!lqtlle di~ 7.0AA subcarpa11~5. a Olten1e1 - !.:d\I. S<;.. !'\Om„ ~a1ova, 19j3,
1!2 l <tn Ch. B 11nu
REC:HEPCHES PHYTOSOCIOI.OGIQUES DANS s::>Ii.'UGN!!:S DEPUIS

LAC1.TL DOl\.\1NF,I h:T LAC:TJT. FRU~!OS
H 6sun16
ION OH. BANU - Rm. ViJC:ea
L'etude complexe de la flor e et de: la ....::gerntion du r,\arais tour-

beau.\. „r.~cul Doam P.ci" c:t „Lacul l<'rllmos" ont 1)bouti. a l'identification
112 taxons. Dan~; ce.-t Ol1v1·age sont cite 13 associutio:1s dt:s plal').tcs et
2 sousnssociations. Les sousas&ocia1.i<ms J<'ranguln-Solicetum· cinerc:ae
thelypteryctosum et Eriophorcio vaginati-Sp hagnetum recurvi- magalla-
nici polytrichosum &m:t nouvellcs pour puys. ·
::
FITOSOZIOLOGlSCIIE STlTDI8N IN D1':N SPil,\ GNg'!'T!!;N DER

L:\CUL DO~'\.!~:rNr:I l.~D LACUL FRe.rv'!.OS
(Zu.sa1tunen fass11ng)
iON GH. DAflfU - Rm. Vikeo
Die in den .Si!mpfc:n. des !...acul D oarnnd und La<.'ul F';·umos un-
lt>rnommc:ncn !'\)rschungen fuh:-tPn zur Ertenung vca l.12 'f3xonen.
Diesc Pfan~:cn;;<;elt wurde> in 13 Gest.·ll.schaften .und Unterge.so.elisc.ha
. . f:tc n
einger eiht. Di•~ Spagn<:ltten habcn eint~'.1 konservntiven ('~1:i.raki.Er fur
die zirkurnpolaren Pflanzen, ihl'C E:.lt:iteht111g und ~nruri<;klur.g cbuern
langc.·, sind von c·iner besondc1·en Originalitot und von \:vi:;1:1€'1i::;chaft!icher
Bedeut ung.
Studii fttosoclologlce tn stagnetcle de la lllcut Dollmllel şi lacul Frumos
Jon Gh. Banu
JALOA~'E lN PREISTORIA l\i:lJl\'"'rELUI COZIA
PETRU MĂLDĂRESCU
Oricît de hazardate s-ar părQa că sînt ipostazele care! conturează

în ullimul timp o nou.1 cultură d1n prE'iStoric. num.ită ~megalitică", ce
se bazează pa existenţa unor piese 1n3i n1ult sau mai 1JUtin gigantke,
construite din piatră, în zoncle muntoase şi uneori In <.tfara acestora,
nu put<::m so nu menţionăm di pc mun.telc Cozia au fost dcsroperite
p1nă în pre;r.cnt 3!i astfel de chipuri antropo sau 7.oomorfc.
Un colectiv de amatori constituit de autorii a~stui articol şi
colaboratorii : ing. Dan M~ldărcsc:u, asistent Dan Gherasimescu, nsistent
Mihai Cionică, Gheo1·g!te Bambu, au i dentificat şi fotografiat după cer-
cetări de mai mulţi ani o scrie de ciudate opere d e artă ale! naturii.
finis ate cu multă probabilitate şi. de mina om~~nească, în timpuri foarte
îndepărtate.
F iecare piesă descoperită a primit un nume care să fie cit mai
potrivit aspectului acesteia. !n toponimia n1untelui, unei singure stind ...
i se spune „la cioban''.
Bazîndu-ne pe această bogată co1<.>ctie do piese atît de reprezen-
tative, ne permitem să individualizăm pc ace.st munte, o cultură me-
galitică specifică, pe care o denumim „Cultura megalitică pe Cozia·'.
Socotim o da tori{? de onoare să menţionăm ipoteza profesor ului
Ion Conea, prin care idl:!ntificăm muntele Cozia ca fiind acelaşi ca
localizare cu muntele Kogaionon, vechi centru de rilualuri sacre ale
geto-dacilo1·, amintit în scrierii<:> istoricului Herodot.
Oare nu se poat<:! admite că tonte aceste chipuri de pia tră, atit
de expresivo, ar fi constituit, în timpu rile p1·eistorice, tot atîtia idoli
la care să se fi înch inat pupo;irele ce lr:c<.1iau în dep1-csiunile încon-
jurătoa re şi mai departe ?
Chiar dupi'i evoluţia concepţiilor religioase, aceste triburi locale
au păstrat, prin tradiţie, sa."lctilatea acestui munte pc care şi-au per-
petuat noile ritualuri cultice, J.a o astfel de intensitate, încit a fost
cunoscut şi men ţi onat chiar d<! marele istoric antic Herodot.
12' :Petru Măl dăresen
Redăm mai JOS o parte d in denumirile acestor chipuri de piatră

şi citeva fotografii ale <:clor mai reprezentative dintre acestea : „Sfinxul
de la Stănişoara"', „In~elcpţii I, II, III, IV, „Moşneagul", ,,Bufni ţa cu
pu i" , F araonul" „N!oş Crăci un", „T 5tarul'', „Omul cu g lugă", „Capul
dintre brazi", „Femeia cu coc", „Dochia fă ră cojoace", „Băiatul !?i fftta'\
„Ursul", Bărbosul:', „Uri aşul din Foarfeca", „Zăvodul" , „Romanul Iîai-
cul" Tti<>'uiatul"
1 f "h" •• , ,, Vîn ăto ...
.- ul si
..., cîinele" ' „/\ni1nal preistoric" ' ,,Vidr a".
~
„Pand :.Jrul" ...

Nădăjd u im că ::.ceste rînduri vor constitui o invi ta\ie pentru iu-
bitorii frumuseţilor mun\ilor noştri , can • se vor putea opri ca să admire
şi să mediteze cîtcva r.iinute în pr!:!ajma ac..-cstor chipuri d e piat ră atît
d(~ misteriOctS<:! ; l l:lr pc::illru cercetătorii trecutului patriei nonstrc, adre-
săm O chemare prin Ca.re spcrtm Că, U l~indu-ne puterile, V0D1 rC'llŞi SiÎ
facer.1 ca stînc:ile să-şi po\'esteat·că t recutul lor pierdut 1n neg ur'ile pre-
istori!:!i.
Jalo!llle tn prf'lsto1•fo mw1t.tlui Cot.in 1%1
l'elru llWdlre!ICU
CRONICA
de ALEX. BALINTESCU
In anii 1973-1975, sectia de arte plastice a "Nluzeului judeţean

a desfăşurat o sust.inută ;~ctivitate pc planul îmbogf!ţirii patrimoniului
artistic cu noi opere de vnloare, reprezentath·e pentru di!eritelc stiluri
şi concepţii existente în arta românească modernă şi contemporană. Nu-
mărul lor depăşeşte cifra de 500. Alături de „Carul cu boi" semnat
Nicolae Grigorescu, de netu.rile statice semnate de Thcodo1· Pallady,
Dumitru Ghiaţă şi de cele 9 tablouri ale lui Ion Ţuculcscu, adevărate
capodopere (In sat, La cult:s, Birja în soare, Licmici, Intrarea în uzină
etc.), în colecţia muzeului au mai intrat prin achiziţii, donaţii sau repartiţie
din partea ConsiUu!ui Culturii şi Educaţiei Socialiste, lucrări remarcabile
aparţinînd pictorilor Gh. Pătraşcu, (Peisaj), Camil Ressu (Două ţărănci),
Corneliu Mihăilescu (Femeie cu copil, N atw·ă moartă), S11muc-l ~1iltzner
(Flori de dmp), Ion Muş<:.'E'kanu (Iarna la Pangratti, Ţărancă, Flori),
Gheorghe Vinătoru (Natură statică, Flori, Fată pe gînduri), :Niatilda Ulmu
\t>~\c:.a1 tu \u\\ă), \l;)'t\ \l'\\~<:i\i\\\\l \~\l.d a.~e-L.at\, lon Biţan ~Flori ro~ii cu
fluture), }'lorin Niculiu (La cules), Cons\.an.'t\n. ţl\\l\l\?. ~°î\C)î\, ~\l~tit M·
gh~i, Iarnă), Sabin Băluşa (Răscoa la m oţilor, Cristina), Grigore Vasile
(Cimp cu păpădii), Ion Vrăneantu (Răsunet., ?.1oş Gheorghe, Toamnă),
Ion Brodeală (ln omurg, Dllroaia) şi al ţi i.
Nu mai puţin valoroase sint lucrările de sculptură achiziţionate
tn aceşti ani, toate purtînd semnătura unor maeştri recunoscuţi ca I-on
Irimescu (F'~te cintind), Gheorghe Apostu (Nud, încetarea lucrului),
Gheorghe Aldea (Pomona), Oscar Han (Constantin Brâncoveanu, Vasile
Lupu), Mac Constantinescu ..(&lena), Thcodora Kitzulcscu (Chirurgul)
etc.
IX. - BUBIDAVA t
Alex. DlUintelUlQ
h u putE-rn incheia capitolul îmbogăţirii patrimoniului artis tic fără

a ?".:· .: ţiona (':.!ie peste 200 lu<'rări de grafică semnate Jon Brodeală.
plc·v:.:-. ;,:afician şi maestru al vitraliilor, intrate în t:olecţia :Muzeului
.Judeţe an Vîkea prin donaţie, precum ;;i lucrările pictorului vilcean C.
Ili·e scu, pr imite din partea Comitetului de Cultură şi Educaţie Socia-
li;;tă Vîlcea.
Creşterea patrimoniului artistic al m uzeului a dus - cum era
şi firesc - la o remarcabilă activitate expoziţională care a cuprins
<ii un(•]e locali tăţi rurale cum sînt comunele Costeşti, Bărbăteşti, Bu-
neşti şi P ietrari, în ele itinerîndu.-se expoziţia Vilcea ieri şi astăzi
în arta tllastică. Expm~it ia s-a organizat mai întîi în Sala Artelor din
munic!piu, iar acum figurează ca expozi ţie permanentă în cadrul sec-
ţiei cil·!1 Băile Govo1ia a ·M uzeului judeţean Vîh:.-ea. Au reţinu t şi reţin
atenţia vizitatorilDr peisajde aparţinînd Rîm nicului de altădată cu toam-
ne şi inserări calme, pictate în factură rcolistă ; de asemenea, peisajele
de p~ Vn!"~a Oltului, cele de la Călimăneşti, Brezoi şi , în s firşit, peisajele
industriale, caracteristice Vîlcii contemporane.
Ci tăm . mai departe, expoziţia Micaela Elcutheriade, alcătuită ~in
tablouri mt>dii şi m ici ca dimensi une, numai bune să împodobească
interiorul unui cămin. Lucrările pictoriţei ajunsă la apog<?ul artei sale
nc-C\u descoperit o maestru a peisajului şi compo?.iţici în peisaj, ade-
vă rate „confesiuni despre sine" ; pictate cu sinceritate şi ş tiinţă pro-
fesion ală , din ele se degaje un senti1ncnt senin şi odihnitor ; o adevărată
baie de frumos pentru ochiul privitorului. .
In expoziţia cu Valori de artă române ască din cole cţia l\luzeului
Jude ţean Vilcea, alături de tablourile lui D umitru Ghia ţă, izvorite parcă
din însuşi sîmburele sufletului românesc, d e tablourile mereu neliniş
titul ui, întrebătorului Ion Ţuculescu, adevăra te dialoguri filozofice a-
supra destin ului omenesc, sau ale avantgardistului în artă Corneliu Mi-
hăilescu, au figurat cu lucrări reprezentativ~! pentru <:rcaţia lor Nicolae
Dărăs<:u, ..IVfarius Bunescu, Samuel Mi.itzner, Sabin Popp, Rudolf Schwei-
t1.cr-C umpănă etc... şi dţiva dintre maeştrii consacraţi ai zilelor noastre,
.ca lc:-i Pac:e:i, Ion Biţan, Ion Gheorghiu, Constantin Pili uţă, Paula Ri-
bariu· şi aHii.
O al tă manifestare pe această li nie care a reţinu t atenţia publi-
cului larg a fost organizarea expoziţiei Asociaţia Arta (1937- 1947) în
colaborare cu J\{u'l.eul de Artă al R.S. România. Cele 22 tablouri sem -
nate de nume prestigioase ca Gheorghe Petraşcu, J ean Al. Steriadi,
Nicolnc Dărăscu.. Lucian Grigorescu, Eustaţi u Stoencscu, Camil Resu,
Henri Catargi, Ştefan Popescu, Iosif lser şi Alexandru P adina au de-
m onstrat că arta profesată de membr ii acestei asoc iaţii a continuat, în-
tr-o viziune nouă şi cu mijloace de expresie felu rite, tradjţia sănătoasă
a artei româneşti de totdeauna. Putem consider a expoziţia ca o si nteză
a picturii naţionale dintre cele două războaie.
Cr<>nlU
De mult succes s-au bucurat şi expo1jţjilc personale Si1nona Va-

siliu şi Spiru Chintilli, l.l>'a talia şi 1 011 Brodeală, Rodion Gheorghiţă,
Coni.-tantin Iliescu, Gabriola FJorescu, Fiorcn!·a Proto rian, ROOu T eodosiu,
Emil Ştefănescu, sau <:e1e tematice cum au !est G1-a·fica turcească con-
tempornnll, Pi"Ctura românciascii contemporană i n c<>lecfi.a Muzeului Simu,
Pictura românească cont0mporanii militU<ntă, Grafica românească cOJ\tem-
poranu militr.;ntii, No ul pcisnj al patriei e tc. în t.:ital s-au crganizat 21 de
e.'<pozi tii diferite.
Nu putem încheia fără a aminti alte două impor tante evenimente
din viaţa plastică a judc\ului Vikt>a care au avut loc la Costeşti pc
data de 19 mai 1974. E.ste vorba despre oficializarea Colec\iei Gh. D.
Anghel, expusă în cadrul căminului cultural din comuna respectivă şi
despre Simpozionul Gh. D. Anghel desfăşurat în aceeaşi zi cu prilejul
aniversării a 70 :mi de Ja naşterea gcmialului sculptor român şi bucu-
rîndu-sc de participarea a numeroşi oameni de artă şi cultură din în-
tntraaga ţară. Ambele evenimente au fosl încununate apoi cu editarea
volumului omagial Ghe<>rghe D. Anghel , - demnă şi pioasă preţuire
a oamenilor noi pentru luminile permanente ale poporului român.
,. I - RaClu Teodorlu, Eonii $1<'14nHCU.
DIN ISTOR.IA CULTlJRII ŞJ ŞCOLII
DIN JUDEŢUL VlLCEA (Soc. XVI - X I X)
prof. d r. GH. l"ARNUjA
I. - ŞTIINŢA DE CAR TE IN VTLCEA INAINTE DE SECOLVl X\111
Prin vetrele de cultură existente pe meleaguri'le vilc:'!n.~ :lin tim-

pµli îndepărtate, acest j udeţ prezintă o deosebită impo:cLan~...i p.entru b .-
toria culturii şi a învăţămîntului r-0111ânesc.
Deşi ca instituţie pu.blkă şcoala d in VHcea apare m.r:i tîrziu, pr_e~
ocupările pentru învăţătura de ·carte sînt mai vechi.
Din documentele păstrate, din înse-n1n<'i.ril~ făcute p~ cliîe1:ite m 'i-
nuscrise şi tipărituri, se poate de<lu-ce c-:1 mai ales pe ltn.!~.;! mănll:Jt!. riie
din .Vîlcea au existat şcoli în -care se pregăteau diecii ~i gi·i.'.rn1ti.<:iî ne.,.
cesari pentru pregătir·ea hrisoavcilor sau viitorii .slujitori ai bi;:rc rk:ibl' şi
ai mănăstirilor. ' "'-
Oraşul B.în1nicu. \Tî!cea este cunoscut clin d :)c 1me.;1h ! îtl-;:ă d in a
1
doua jumătate a secolului al XIV-l~a (20 mai. 1388). Voi.evcduJ. mw;tean,

Mi1•cea cel Bătrîn îl menţionează lntrr-un docu1nent din sept~:.bL'ie 138!:1,
c::a . „oraşul domniei mele". Une.k do.curne..11'.te din s·~~olul al XV-iea: au
f gst ·emise şi pe teritoriul vîlcecn, .scri:;e pr:::bn.bil de căit: e „c·::riî~ ,;·i" l:>-
calnid. -care vor fi învăţat meşt-eşugu1 scrisului la maP.;l~ :. ii·e-.1 Cozi<l.
Astfel 'tln document d in anu l 1415, est.:= sem;;.at J.:; C) .:i·~ ele IV!ih:>il
logofăt ; altul eis te redacvat de Stan din Rîmni·c la 1487.
Odată ·cu dezvoltarea comerţului '9pa1· Ia oraş2 noi ~.i ·nci ~eguţă
tori.. Ei. aveau nevoie să cunoa·s.că scrfrlul , să in:treţin8. cc.re::,ix1nd~n.ţă, să
ţină registre pentru evident.a mărfu ri1'.Jr vÎ:l: dute şi .cumpi.\.r;Jte. a comeC'l-
zilor făcute, eţc. De ct1noaşLer<:Ja scrisului aveau nevoie şi magi;;:1;raturile
oraşe1or. Conducătorii itcestora ttebuiau să angajeze slujba-şi ca:«e să ştie
car be. lnvăţătt!'l'a de carte era d in c~ ;in <:e mai mult simţ:t.ă, din ::e în ·ce
-er.au mai preţulţi şi ·căubs.ţi ştiutorii d~ cal't.?.
Interesul pentru rnvăţătură de ·car le fi L'1d în creştere, dt:Pi cum
v.om vedea, in creşter.e este şi numărltl diecilor , grărrdt! .:il~ff, al s:::riito-
rilor de documente ·Ca şi numărul de acte dipţomatke, d~ s'.."ri;-;..-i co-
m erciale, d.e acte part~culare. Este de menţionat 'Că din secolul al XV1-
J~ s-au păstrat peste 1548 de documente red~ctate în Ţara Romanească.
Prof. dr. Gb. Pll rn ută
Numai din primul sfert al acestui -secol s-au redactat peste 400 de acte
şi peste 300 de scrisori domneşti. In -cancelaria lui Neagoe Basarab lu-
crau peste 30 de "s-cri.itori". Mulţi dintre „scriitorii" vremii, n1ai ales
d in -cei formaţi in ~ancelaria domnească, ajung boieri în sfatul domnes·c.
Unele documente <lin această peri.oa.dă -sint scrise de oameni cu ranguri
boiereşti.
Din aeest secol este de reţinut în primul rind numărul .ma.re de
„scriitori" {aproape 500), precum şi răspî.ndirea lor în întreaga ţJară. In
al doilea rind, cunosclndu-i de acum nominal, ne dăm seama ci ei erau
români.
Cunoscînd alf.abetu'l chirilic aceştia au scris atît în limba slavo-
nă, .cît şi în lim-ba română. Dacă însă din primele secole (X - XV) nu
ravem dovezi priviooare la s-crierea în limba română aceasta s-:a datorat
fiaptului cii d ocumentele domneşti, -care s-au păstrat, au fost scrise în
limba slavonă, aceasta fiind limba cancelariilor d-:nnneşti. ·şi a .celei me-
tropolitane, limba slujbei religioase, socotită limbă .sfîntă. In rcn1âu'1eşte
se scriau acte particula:re. s-cri.sori etc„ -ca1·e a-au pi.erdut. Nu s·e poa·t e ca
scriitorul de documente, român fiind, să nu fi fo}ooit ştiinţa de C!_?rte pe
care o avea şi pentru limba maternă. Ceea oee a făcut Neacşu Lupa 'i n
anul 1521 puteau s-o facă şi alţii cu mult înainte. De alt.fel din unele
documente sibiene reiese că în a doua jumătate a sec·Jlului al XV-lea
fusese angajat un român să tălmăcească .scrisoriile primite, PTobabil co-
respondent.a comer~ială. Fr. Engels arat.ă că „Limba poporului e.ste un
vehirol necesar pentru d~zvoltarea pi;etii". · ·
P e la începutul ·secol.ului al XVI-I.ea sint cunoscuţi net,su'Stori şi in
oraşul Rllnnicu Vilcea. Pe la anul 1500 fa.ceau negoţ -cu Sibiul şi Bra-
1
şovul, negustori VÎl:reni cn B-..1tla, Muşat, Neagomir şj Stan. ). .
In secolul al XVI-lea ştiinţa tle carte are o arie de răl)pîndire
mai mare. Intîlnim oameni. cu învăţătură de ca·r te n u numai ·1.a oraşţ:!, ci
şi în mediul rural. Cunoaştem a-ctun şi .nume de scrii:tori. care recla~tează
documente in limba română. Alătu1i de Sin din !oneşti; Ivan din. Spinu;
Stoicea dih &tăneşti ; de l'Va:şcu din Loviştea ; Şe1·ban grămătic' ·din P!-
dut'eşti, care scrtau tn limba slavonă. reţinem nu mele lui EvtP.mre de la
Bistriţa şi a lui Maxim din Băl'bftteşti. Primul sctie un document în lim-
ba romană in S1'!1ul 1573, iar al doi;J.ea tot în t'0.!11âneşte in. 1594. Dar în-
văţătura ecrlsuluj este oner.iţ .de şcoală deoarece, mai ia'les într-o limbă
străină. nu se po!lte însuşi fără şco·ală. ·
Existenţa de ştiutori oe -carte tu acest judeţ în secolul al XVI-lea
presupune ·Că pe lînp,ă mănăstirile vîkene Cozia, Bistrita er-au cjascăli
călugări sau mireni - ·car.e se îndeletniceau şi cu învătătura d~ c~te.
Iată-l aici în Vllcea pe Şerban ·care era grămăti'C, deci av.ea această· în-
deletnicire. .
La mănăsti.rea Bistriţ.a, ctitoria fratHor Craioveşti, îşi . va ·fi dez-
·v oltat gustul de .cultură şi rafinament oar tistk, Neârgoe, viit.0rul domn,
.ctitor al .capodoperei arhitecturale de la Argeş_ autol'ul trfl,t~tuh,1i. d,e e-
ducaţie cunoscut sub nume·le de „Învăţăturile lui Neap:oe Basar?b clţre
fiul său Teodos~e". Iubitor <le invă ţ.ăţu'!'~ ca sl b:;iie.rii .Crq.iove~ti, din {11
Din lsiorb culturii şi şcolii clin judeţul vncea (seic. X VI - XIX)
căror neam .se trăgea, în afară <le Scriptură el v.a fi dat poaite şi :peste
vreun -cronograf şi peste v.reun tratat de tactkă provenite din Bizanţ. 2) .
lnainte de a încheia această SC'Urtâ privire istorică asup.<·a şti.inţci
de Ca'I't-e .în Vîkea în secolul al XVI-lea am dori să facem cîibeva oonsi-
deraţii referitoare la instrucţia şi ed.ucaţia artistică, tehni<:ă, dezvolta tă
-în a:eastă parte a ţării destul de timpuriu.
N-avem documente -care să ateste existent.a unei forme organd.za-
te pentru deprinderea unui meşteşug, .a calificării mun.citorilor ·1ntr-un
atelier sau şcoală. Atî1:ea lăcaşi.1ri d e cultură ridica,te în s~co1ele XIV-
X VI, atîtea cetăţi, conace const11uite, presupun însă exÎ!Stenţa un().;· .ate-
1iere-şcoli pe lînga şantierele tle <eonstrucţii in -care se .pregăteau u~eni
.cii spre a deveni calfe, -specializaţi în diferite ramuri ale const·l'ucţiei, în
.art&. decor.ati'vă etc.
Din mîinile ·CO'n strucborHor de atunci, a zugrilvilor, 'a sculptorilor,
a ·copişti.lor de manuscrise, a ţesătorilor et-c„ au ieşit opere de înaltă va-
loare artistică.
ln procesul muncii, pe şantier, în chiliile biseridlor sau a m1iinăs
tirHor, ucenicii învăţau de la maeştrii l<>r învăţă1:ori, cum să a:precieze
!ruinosul, ~um să creieze opera 'de artă. ·
'Arhitectura ~nstl'll'Cţiilor de la Cozia şi Bistriţa, picturile ex-ecu-
tale cu atîta măiestrie de meşterii zugravi'. uşile şi s·tranele sculp tat e cu
atîtl:l fineţe, pisanii•le dăltuite pe 'Pietrele de mormînt sau la intrarea în
biserica, .minu.natel~ mi·n fahrri ale frumoaselor manuscrise etc„ toate au
cântrtbuit la dezvoltarea simţului estetic .al ucenicilor pi·dori, gravori,
~lptori, zidaL·i, tîn1plari etic„ oeare îşi duceau viaţa mai ales ţie lingă
mănăstiri.
Cîteva mărturii păJStrate pinii în zilele noastre atestă prco::upă1·i
,pent.·u o inst.ru'cţie artistică şi tehnică. La mănăstirea Cozia s-a păstrat
un eµitaf din timpu'l •l ui ~1ircea cel Bătrîn. El reprezintă puner~a în inor-
m1nt al 'lui Isus Hristos şi avea pe margini o inscripţie slavă şi data 1396.
Un patrahir dăruit de Radu -oel Mare (1495-1508) mănăs tirii Govora.
avea zece sfinţi înfăţişaţi pe cele două făşii şi inscripţia cu numele voie-
vodului. Un alt patr.a:hir s-a păstr.at 1a mănă·stir-ea Bistriţa. El p:>al'tă in-
·"'.cripţia cu anul 1521 şi chipul donal.::>rilor, <al lui Barbu Craiovescu, mare
ban, 5n călugărie Pahomie, şi al ·soţiei sale Jlinoa. De o exceptie re!na:r-
o:ibiJă, patrahirul îl înfăţi~ează pe marele ban în vestmînt d\? călugar,
iar pe soţi;a sa purtînd un văl negru, o blană <albastră şi o r:·:hie alOO.s-
tr~. -cu dungi roşii. 3).
Tot la mănăstirea Bistriţa s-a păstrat Evan~he.1iarul postelnicului
Marcel: şi al soţiei sal-e Marga dăruit acestei mănăstiri în anul 1512. Mi-
ni:atu:rile d i'n acest manuscris prezintă vignete de tipul ·celor din Mo,ldo-
va. · Lu::rată artist i•c este ferecătura aceste cărţi. Scoarta din f.aţ'\ re pre-
zirotă „Ieşi:rea din Iad ",iar cea din spa•te „Adonnirea Maicii Domnu-
tui": 1).
Un obiect de artă este şi ·chivotul dăruit de fratii Craiovesti mă
nă stirii Bistriţa în primii ani ai secolului al XVI-lea. După f~lul cu..rn a
f<>,,-ţ Jticrat ţl in~i<:.!\ J'!lÎll~ \.ln'UÎ rQeşt~r mgnţ~al}. ~·
!Qtre lucrările de artă de la Vî1cea se numără şi broderiile acele--
iaşi mănăstiri avînd aceeaşi donatori, fraţii Oraioveşti al căror atelier
e ra fcmrte activ pe acea vreme. Dintre broderiile Hturgke mai. impor-
tante. este şi perdeaua. de iconostas oferită de Predla Buzescu bisericii
Sităneşti di:n Vilcea. 6).
Un moment impo,rtant in evoluţia arh \tecturii noastre îl repre-
zintă oeon.stru·cţiile din Vilcea. Mănăstirea dintr-un Lemn stă mărturie,
după cu.m spune tradiţia, a felului de const.rucţie a primelor noastre bi-
serici sau mănăstiri. ea fiind ~·idk·.ată dintr-un singur copac . mai mar-e.
~ai tîrziu, prin secalul al XVI-lea, se încheagă primu.I sti1 muntean. A-
cestui stil apartin biserica din -Stâne.şti (V1.kea), ridicată de Mogoş banul
şi (iul său Mogoş spătarul, Giura k>gofătul în anul 1535 pe locul alteia
mai vechi, zugrăvită de me.5terul Ecatudi Zogr.af şi biserica din Olteni,
zi'dită în 1562, Dobr'uşa., precum şi Bolniţa mănăstirii Cozia, ridieată de
Radu Paisie în 1542. 7). ·
Deosebit de preţioase sint ştirile despre meşterii constructori.
Astfel .se cunosc num ele celor care au ridicat mănăstirea Bistrita, cti-
toria fraţilor 'Craioveşti. Ei sînt: Dobromir, Dumitru, Chirtap şi Mane-a.
Mai tîrziu au rămas de asemenea spre pomenire me<>terii oonstructori ai
1Jlănăstîrii Hurez, otit-Oria voievodului Con'Staintin Brâncoveanu. Aki lu-
crau laolaltă români şi sbrăini. Intre aceştia se cunoaşte numele pietra-
TUlui de origine sirb, Vuca.<>in Car~ea, pr~·cum şi numele unui zidar şi
al unUi lemnar, ramâ-nii Mane:i şi J.sttia.te. 6). Spr.e a rămine în memoria
urmaşilor -chipuri.le .ar.e.~ot· trei m.~şteri au fost zugrăviţi în pridvOt'ul
biseri-cii principale din Hur.ez (1694).
P e santierul atîtor <:onstruc~ii. i'n .atelierele de broderii sau în -chi-
liile copiştilor miniaturişti, meş1iedi, străini sau romîni. trebuie ~ă fi a-
vut şi 'Ucenici pe car·e să-i fi învătat meşteşugul lor. Numai. în acest fel
a-Oe.Sta a putut Ii dus mai <leoal'te şi cunoscut de către urmasi în veaei.i-
rile următcare. Con.c;iderăm deci că pe lîngă bisericile şi mănăstirile vtl-
cene au fmt prerycupări şi pentru educaţia artistică. pentru instrucţia
tehnică.
li. -- ŞCOALA VILCEANA I N SECOLUL AL XVII-LEA
Ridicarea pă t ul'ii orăşene-şti, nevoil-e negut"8.torilor, aJe meşteşu

garilor şi ale ţăranilor de a se folosi în scris de limba română a avut ca
urma.re întem eierea de şroli m.ai bine organizate în oraşele ţării şi în-
fiinţarea de f-col i de nivel elementar în mediu'l sătesc în limba română.
In acest secol i~i continuă ~ctivitatea ş.c0a1la slavo--Tomână de la biserica
Sf. Gheor.e-he~ Vechi din Bucureşti, iiau fiinţă şcoli în oraşele Cimpttlung
şi T.lrgovişte, în limb-3 română, respe::itiv slavo-romiină.
l'11Hlri.rea proprietăţii feudale, cl"eşterea pu•terii econmnlce şi P.Oili:-
ţ!cţ a boierimii, participarea ei la <:onduc~1·ea ţreburilor sţatului~ cr~ţ~„
btn - istoria cult.urli şi şeom din judeţul Vilce:i (soc. XVI - XIX) Ul
rea numărului. de dregători, va·meşi, logofeţi, impunea o cultură de ni.vei

mai -ridicat, o şcoa·lă mai înaltă. In această epocă s~ înfiinţează la 1646
Schola greca e latina de la Tîr.govişte, iar spr e sfîrşitul secolului, şcoala
iSttperioariJ. grecea-scă de la Sf. Sava din BucureştL $ccili asemănătoare
existau .şi ~ 'Unele ţări din răsăritul Europei ca de exemplu colegiile din
Lwow (1608), Bar, Kamcniţa .'}i Kiev (1632) etc.
In acest secol asii:.-tăm la biruinţa limbii române asupra celei sla-
vone. Umani"smul ,răsărit cu rădăcini din .pămîntul nostru 9), a sprijinit
scrisul în limba p cporuluj subliniind originea latină a limbii române.
Intre cele trei ţări româ neşti se înregistrează legături politice şi un con-
tact spiritual mai str1ns.
!n unele cazuri eA"istenţa şcolilor este atestată de documente. în
altele însă sint indi-cate de alte izvoare. între care : sublinieri~e făcute
mai ales de copiştii de manuscrise, de diecii eare arat:\ di au fost „uice-
:Oi~îi" :ai unora şi ai .altora, m·enţine1'ea titlului de dasi:ăl, de ţ(!rămătic sau
de năstavnic. ln documentele vr·emil ucenic înseamnă elev, ş-coklr, disci-
pol, ia:r atributul de profesor, învăţător, era 11edat ·prin termenu! de năs
tavnic, grămătic 1°), 8au dascăl.
1. - Şcoli Io oroJe
La Rî!ntnieu Vîlcea îşi desfi:lşoarii

activitatea. în a doua jumi:ltate
a secolului ai XVII-lea, Vlad grămiH.i·cul.. El ·Copiază aici m-ai m ulte ma-
nuscrise. Din însemnările făc·ut.e pe cărţile „&ara Sf. Ioan Scărarul" şi
„M1ntuirea păcătoşilor" reiese că acest grămătic o.1no~ea limbile slavo-
nă şi romană.
In toate -cele patru cărţi scrise la Rîn1nic (în tol.31 1637 file) el
menţioneazii ·că le-a <.:opiat la episcopia din a.cest .oraş şi la porunca e-
pis·copului Ilarion.
Tit'lul de gr.imătic, iar mai UI7,ÎU acela de l~cHit, ce pi..trta Vlad,
ne face să presupunem di <:!l en:t lak şi fusese ang:;ij:it 1a <0piscopie nu
~umai să copieze mnauscrise <:i şi ca să înveţe ;pe al\ii să sorie şi să -ci-
tească. Desigur că ucenicii lui vor fi fost mai mult călugă ri aflaţi la e-
piscopie.
. Este de menţionat că în aceeaşi iperioadii. nu d.epar112 de Rîmni-cu
Vîkea, la .lible.a, se îndeletni:::e:. ·cu învăţătu~a dl~ c::rrte un alt lai-c, Bar-
bu dascălul.
Ni se par interesante unele din !n'Scmnările pe care v1ad grămă
{i>C't.11 le face ~ cărt.il~ pe care le-a scris i:.'1 a~est oraş ln carte!! „ScR<ra
BI. Ion Scărarul" de pildă. adresîn::lu-se cititorilor menti0!le2ză : „Ne
.rugăm tuturor celor întru Hristos. pări nti şi f1:1:i.ti ai nQGtri lin:eti ş i vîrst-
nici şi bătrîni, icnre citi ţi si scrieţi, îndreptaţ.i" 11).
Vedem de aci că el se adresează u nui ·cer<: larg de citit::iri, Precum
şi . viitorilor copişti. ceea -ce este o recuno~.ştere a f?ptului că existau ti-
l'\eri şi v'imtnici ştiutori de a putoa îndrepta anumi.te g•·c5eli Iăicu le de
scriitor.
J,,~ aceia.i;;i <;oncluzie ne -d:uce şi o .alta îns~narc făcută pe cart~
na Prof. dr. Gh. Pămuţ\
„Mîntuirea păcătoşilor" . Aci el subliniază că a scris-o „precu1n a aflat

în izvod". P rin u rmat·e carLea .fllSese -copiată în limba română mai înain-
tea lui de dnre alţii. ln aceiQŞi carte Vlad grămă'ticul găseşte ne<..-esar să
facă şi o altă subliniere. Ac;t;fel el ţi ne să se ad1·eseze numai cititorilor
,;carii si ntt!ţi născuţi întru limba n·:iastră românească" 11). Et.a o aprecie-
re care se d:a cunoscătorilor a·cestei. limbi :fiind miindru de triumful Jim-
bii române care se introdu.s·ese în bi9erică.
Reţinem d e asemenea, de la el şi unele su·b linieri de ordin mor al.
Astfel, atrage aten ţia cititorilor di „toate rău tăţile învaţă pre om lene-
viriea".
Către sfîrşitu1 secolului .al XVII-lea işi va desfăşu r.a activitatea la
R imnicu Vilce a Alexand ru da1scălul (polonul).
Probabil, spre a punQ bazele unui învăţăln'int mai organizat, epis-
copul Ilarion, cunoscînd activitatea şcolii d in Şcheii Braşovului, il <:he-
amă la Rimnie spre .a fi d~ăl la episcopie. N. Albu în lucrarea sa refe-
ritoare la învăţămîntul din Transilvania s~une că Alexandru diascălul .a
venit la Rîmni<:u Vilcea după anu1 1700 2) . Părerea noastră e'Ste ·cii el
a veniL ai<:i inainte de 1700 de:::arece înainte de acegstă dată scrie „Omi-
lie la Adormirea Maicii Don1nului". Apoi tot înainte de 1700 traduce cu
aj utorul .episcopului Ilazion un P~nti.costar cu tilc (1697) care a C'Un:>scut
o mare răs·pî ndil'e în Transilvania şi în Ţara Românească.
!n secolul a1 XVlI-1-ea dat..orllă creş terii p1-.?<prietăţii feuClale, n e-
go\ului cu cerea1e şi vite. dato1·ită dezvoltăr.U relaţiilor diplomatice, dez-
vo1t-ării ora;:elor şi tîrgurilor et-c„ iau fuon la mai multe ş-coli.
2. - Şcoli fo sate
ln ceea oe priv'e~t::
m.ediul rural, în· această perio~da invăţătu ra
de cart1'! s- a răspîm:lit şl -mai mult, a crescut în mare măsură numărul
.s::riitorilo1· de documen te, ~1 -copiştilor de manu9C'ri:>e, cre;;te interesul
pentru ştiinţa d e oarte în x-lndurile l ocuit-:>ril:>r de la saţe . Incep să se
întoc1nească multe .a~te (zapise de vinzaTe, zap ise de zălogiTe, adiate,
cărţi de hcLărnicii etc.). Ţâranii incep să-şi înstrăineze c0.1inţel e, d upă ce
!nai inbîi luptaseri:i spre a se elibe1·a d e rumînie. Abia de-veniţi st:lp.ini pc
părţilt? de pămîn t avut e în dcvă!măşic, <lin ·cauza s\i.ră::iei, ei şi 'încep
să-şi înstrăineze clin drepturile deţinute. Se începe lupta de a{;.aparar-2
a pă~·ţilor lor de pămînt, se fac „za,pise minei noa;;~" .
Sp.r.e a-şi p utaa v inde drepturile p e care le ră< cumpăras0'di, ţăra
nii trebuiau sii-şi cu noo.~ părţile ; i:le tr·ebuiau dalimitatc ~;i re-p:i.rttzat~
pe cote de moşneni sau pc „nean1uri", împărţite .apoi în d.r a:'lluri si funli
et<:. Aceştia aveau nevoie de ştiinţă de carte ca să facă h:>~ărni.;:i i, - mă
surătCTi de t~:renuri, catagrafii, d e-:i ştiu tori <le carte etc. Ii<>tă-rn iciHe
se fă-r.eau de -către 6. 12 -s;iu 24 de hotar.nici. Măsurtnd te ren urile a:-e~tia
trebuiau s:;i posede c unoşti n ţe matemati-ce, să ştie cel pu.tin să 'S·)Cvt.ească
în stinjeni, funii sau alte unit..'\ţi de mlisu.ră, cit se cuvine fiecărei c-ete
sau n~embru din ceată, -at1t din pădure <:it şi d in păşune, di.n aţ>ă. din
ÎŞ.Z1,ll mo1·ii 1 din oumi:(orul ziJelor de Jil.oară. Trebuii!U a:po~ să ştie să ci-
Din l.storla culturii $i şcoUl din jude\ul Vllcen (~cc. ~"VI - XfXI Ut
tească şi să tăbnăeească hrisoavele vechi, documentele deţinute din ve-

chime de obştile săteşti sau de către diferiţi parlicu.Jari.
Locuitorii satetlor ca şi ai oraşelor aveau de asemenea. nevoie să
cunoascii. şi pravilele ţării, obiceiul pămîntul.ui, et<:. Conştienţi de rolul
important ce-1 deţtneau, hotarnicii îşi scriau totdeauna num.e·le 1$i satul
·de unde Cliau. De altfel ei erau numi.ţi !n aceaS--..ă misiune prin că'l"ţi dom·
neşti. ln documentele mănăstirilor Hurez, Cozi.a, Bistrita. Govora etc„
înl!ilnim o mulţime de hotamf.ci.
Mulţi ţărani, mai .ales din satele de munte, încep să se ocupe cu
neg-0ţul de vite, brinzeturi, cherestea e~. Se stabi:lesc relaţii mai strinse
intre sat şi oraş, între vîlceni şi slatineni, a rgeşeni, transilvăneni. Toate
acestea au făcut ca ştiinţa .de carte să devină o necesitate. să ne răspîn
deaGcă şi mai mult în lumea satelor.
Este interesant de semnalat Ieptul că deşi exist::.1 un puternic cu-
rent s:Javofil, alimentat de mal"'...a boi-erime, de bisc--.cicl şi de domnie,
limba românii s-a impus în acest secol ca o necesitate de ne:..nJăturat tn
exprimarea scdsă a păturilor laq,'1 a societăţii ronlâneşti, jnvin~înd
limba slavonă 13).
Dacă limba slavonă se f.olose-a 1n cancelariile domneşti, 111etr0Po-
Jitane şi epiS{!opale. dacă în biserică slu jba se ofici~ în sl av-0n~te. daeă
boierii abligau pe fiii lor să mveţe ooeastă „limbă sfintă'', făr::i de .caTe
nu intrau în dregătorii, oră.~eni i, (tîrgoveţii, me~teş ugariţ etc.) şi .9ătenii
erau interesaţi să inveţe scrisu:! în limba română. A~sta -era cerut de
nev9ile zilnice, limba romilnâ devenind un instru m<.ont de comunkare.
de circulaţie internă generală 1').
Analiza documente1or scrise în seoolul .al XVI-iea n~ a~.ată că in
această pedoa:lă învă\ătura de carie cunoaşte o ari2 1ar~ă de răspiP..d:ire.
că acum numărul scriitcn·ilor de documente în lirrrba slavonă . scade şi
<:reşt-e al eelor care .au scris în lin1ba r.omână.
Numai din cercetarea documenteior scrise în p1imul sfert al se-
rolului al XVJiI..:Jea am găsit u n număr de 367 de died. grămătici, loi;?o-
feţi, dascăli etc., care au redactat do,cumente în limblle rc~rnână şi sla-
vonă . Dintre aceştia numai 73, adică 21 la sută au scris în liinba slavonă.
·r estul au redaclat documente în limba r·:>mână. ln ju::l~ţu'l Vilcea în afa ră
de unii rop~ti şi dascăli care au scris şi în slavonă, ccilnJ~i au folosit
pentru red.ai:tarea documen:te'lo·r numai .limba rom1'lnă.
i Desigur că la
rlispîn·direa ştiinţei de carte, 1n general. şi în soe-
.cial în judeţele de munte. între care e .şi Vilcea. au rontribuit, şi şcolilP.
infii ntate în ţinuturile Făgăl'aş. B~ov. Sibiu 2tc., fit' p1·.i11 relaţiile de
schimb. fie mai ales prin stabilrea dincoaice de Carpaţi <t multor săteni
din Transilvania. Se cunosc sate întregi formate din români veniţi din
Ţara Bîr.sci, din ţinutul Făgăraşului sau Haţ~.
StTînse legături aveau românii din Ţara RC'Inânească cu cei din
cartierul S::hci din Bra.~ov. unde exista o veche şcoală eu dascăli cu-
noscuţi incă din anul 14'80 1s).
Am văzut cum episcopul Ilarion adusese 19. Rimnicu Vilcea pe
M~~ndru care funcţionas~ la şcoa'!a din Schei. Vom ară~ !nai deparţ~
tto J'rot. dr. Gh. Pl m u \l
cît de mult s-.au răspîndit in Tr-ansilvania cărţile tipărite la Rîmntc-.

Numărul însemnat de ştiutori de carte existent în secolul al XV1I-
lea în j.udeţu'l Vîkea este produsul şcoli.lor de aid, orl-{anizate n1ai ales
pe lingă mănăstiri.
O adevăratu şcoală ode copişti, de învăţătura scrisului .şi a cititului
a existat p€ lingă mănăistit't?a Bh;triţa. Mai multe m~rtuti i atestă a'ceasta.
O 1~'e'mnare din secolul al XVII-iea făcută pc un manuscris de
la această mănăstire ne arată că aici a fost o şcoală care pregătea gră
mătici de slovenie. S2 menţi.oneaz.1 intre altele : „Să se ştie că am şezut
la mănăstirea Bistriţa casii învăţam carte". Cel ~e a făcut in.semn<u:ea
Şi-a pus şi semnătura şi a in:d'icat şi localitatea de unde era. Semnează
Oonstandin grărn.ăhc din satul Vî'lcea, nu111it Oorbasca" 16).
Şcoala de aici er.a slavo-română.
Pe la 1683 se îndeletni<:Ha la Bistriţa cu mu1ica de copiere a ma-
nuscriiselor Ştefa:n lerornorrahul. Intre a1te cărţi e l a scris o „Cazanie"
pe care a dăruit-o mJnăstirii C·Jzia şi f1·agmente dintr-o „R„s:ltire" sla-
V<K'Omână. T ot aici t.c;i desfăşura ~ctivilaLea Stroe copilul ce scria cartea
„Cuvinte ale Sf. Ef!l'em Siru" şi Serafim ieromonahul de la. care ne-a
rămas un miseclaneu ce cuprinde „Pateric", Cronologie, „Gromovnic" .
In a--:est cent1·u cultural scrie Mihail 1\-ioxa sau MoxaU.e un crono-
graf pe· la 1620. Lucrarea lui constituie prima operă de it::torie uni.versată
scrisa în limba rom ână. Povestirea JU'i merp,e „D~ l:a î.n~~cputul luni.ii
dintîi" pînă la anlll 1498. Ea are ].a bază versiunea bul~ară a c1·onicii
lui Manasse:> rr).
b) Ş coala de limbă slavonă şi ron1ână .a fost şi la minlfatirea Co-
zia. Conducătorul şcolii tr ebuie să fi fost Mar~arie Cozianu1. Pentru
ucenicii săi va fi scri's la anul 164U „Lexiconul sl.:ivc-român". El cuprin-
d·ea peste 4500 de cuvinte şi fuses·e alcătuit după mvdelul c:e1ui rus, ti-
părit la Kiev în anul 162'( d-e Pamva B·:idnda.
S·e cunosc şi unii dintre elevii lui Mardai:ie. ln.tre ooe:~ti.a amintim
pe Ştef.an ieromonahul, i\rs~ni-e copistu l şi pe Barbu da~căhiL Acesta
·din urma va d eschide şco~lă în sal:ul Jiblea pe la sfir~itu l sec•olului al
XVII-!lea.
c) P e lingă minăstires G-ovo.r a, u-;:enicii lui lVI~Jetie M:oedonea-
nul învăţau carte slavonă şi rmnfulă c::i. şi meşteşugul tipJ.rului, îhcepînd
din anul 1637 c"i.nd s-a tipărit ai·0i prima cart.e. Stnt cun;,:,;;~ute cele două
tipitrituri apărut;e la Govora în limb::i. românii ,;Pravili" {1612), tradusă
d~ Moxalie şi 11 Evang helia invăţ.ătoare sau Cw..ania", tipărit) la 16·42. De
la Gov·::>ra vor apare Î'.n scco•lul următor şi alţi ,cunnscător.i ai n1-e~teşugu
Jui tiparuh1i. Între .a•::eştia ami•nti·m pe Şte.rzin ca!'e a ffX>t (:<)!'C':tor al ,„dia-
lectn1ui slavoh şi al cuvin telor :româneşti" la cartea ,,!ntîi.a învăţătură
pentru tineri", tipăoritli la R-imnic în anul 1726, în limbU!l :;lavon!i şi
română.
d) Un alt centru de pregătirea copiştilor. a d k~::ibr şi ~;-:imătici
lor in limba slavonă şi ro.mână a fost Hurezul. Aici activa pe la anul
1692 arhimandritul Ioan V·enit de la Cimpulung. DeE!pre ar:tivitatea lui
(l~ dasc;ă'\ ·ni: amnite.~t~ Iosif .ieromontihul. fil carte;i .,Mîntutr~a păcăto-
Din Ist.oria culturii şi şcolU din judeţul VUcca (r.cc. XVI - XIX)
~~·~~~~~~~~~~""'-'--
41
~ilor", pe care acesta o <:opiază pe la l u96, 1nenţionează între altele : „şi
şm mai scris eu ... Iosif ieromC'llah, ucenicul pări ntelui Ioan" 16).
Că a fost u-eeoicul părin ~elui l-{1an -sublLriia<!ă şi Dositei ierodia-
.conul, de la aceiaşi llUL"IUsliTe într-o insemnare pe cartea n Varlaam şi
loa.saf", pe care o scrj;;ese ~a Hurez la .anul 1700 11). Arhin1andritu1 Ioan
vcni.t de la Cim,pulung cunoştes organizarea unei insiitu ţii de învi\ţămînt
bine închegată. Alei lua.se fiinţă -0 ~coală la 1669 ~.
DL1pă cum o să vedem la Vu-cea, în mediul rura1, au apirut şcoli
in acest secol in multe localităl,i. Unele des-ehise de particulari, a1telc ca
urmare a dorinţei locuitorilor sau din necesităţi locale.
e) La Olii n-0şti funcţiona în .aca:it secol o şcoală slavon ă. S e -eu-
.noaşte şi numele 1nvăţătorului acestei şcolL Este Ivan Dcan·:>Vi<:i v-enit
aici împi't!t.m'lă cu cî~iva colonişti catolici din Kapilov!ci, de l1:1gă Salonic.
lntT-o scris:.>are din anul 169'7 co1'oni';:tii se adresează ·paipei cerind ca De-
anovici, tlai."Călu'l şcolH, să le fie şi ·pn.:.ot. Şcoala trebuie -să ii funcţionat
·mult în~intc de a."'lul 1697 deoarece Deanovici era bătrin in 17(}5 c1nd îşi
scria testao1cntul la Ci'm:pulungul Muscelului 2 ~.
f ) Dascălul Bar bu, care îşi însuşise învâţătura de carte la Cozia,
deschise.·:.<! la Jiblen, ltng~ Călimăneşti. şco~a .românească pe la sfîrşitul
seca..t.ului al XVII-1ea. Dintre U<.>enicii acestui dascăl a.'Tli.11tim pe Ghena-
die, viitorul egumen al m~tirii Cozia. lntr-un miscelaneu care cu-
prinde „Pateric, Pi1de filo?JOÎe$ti, Cronologie, G1io1novnic", Ghenadie
scrie înLr-e altele : „Să se .ştie, cind m-am apucat carie a învăţa, m-au
dat unchiu·meu, ieromonah Gherasim. la dascălul B~rbul de la Jiblea,
de am invăţat" ~). 1n în:;emnarile srue. ucenkul d!iS>::ălµhti de la J iblea,
menţionează că după ce „am umblat la Moseu", la inapoiel'e, a f ost nu-
mit egume„ al mănăstirii Cozia.
g) La Corbeasca trebuie să fi dat învăţătură de -cart-e celor intere-
saţi din sat Constantin grămătic, pe care l-am întilnit mai înainte că
mer.c;ese ca să !nveţe carte la Bistri(a.
Serviciul de pază al vămii de la Ciineni, şi al plaiurilor de aici,
de control al m liriuril:or care se ~'1:urgeau spre Sibiu, Bra.şov sau spr-e
Ş.tmnicu Vikea, Slatina, PitE>.<;iti, impunea cunoaşterea sclisului., a cititu-
lui şi a so::othului. 1n s€rviciul vămi i erau funcţionari (vameşi, plăiaşi şi
potecaşi), precu.'ll şi chirigii pentru transportul mărfurilor. Apoi mul ţi
săteni din CiineriJ trebuie că se ocupau cu negoţul.
Şcoală presupunen1 că putea să existe şi în Ocn~le M'8ri. In seco-
lul al XVII- le.a erau aici „cupeţi'· (negustori) ·ca U<lr~te. De asemenea.
in acest tirg era o magistratu;-ă orăşenească avind în fruntea ei u n judeţ.
Se cunoaşte şi care ·li'U fost conduciitorii magistraturii lccale. Nevoile ma -
gistr·atu l'ii, negoţul t'tc.. cereau de aseme nea oameni insfruiţi, cunoscă
tori ai ştiin tei de carte.
· Nevoile cet·ute in primul rind de serviciile vămii de ai~i r-eclamau
organiza1e1 unei şooli. a unui da.c;::ăl pe lingă vamă care să dea învăţă
ţură de <:arte ·celor angajaţi în serviciul ci sau cel pu ţin vameşilor. c
Es te interesant de reţinut r.ă în acest secol întilnim în judeţul Vil-

-cea, în nru1te sate, oan1eni cu inveţăiură de <:arte. De a1tfe1, număr niare
10 Pror. dr. Gb. Părnn"'
de ştiu toride carte gas1m a.proape în fiecare judeţ din Ţar.a Ramânea:s-
<:ă.. Ei sînL nu n um.a1 de la ·Oraşe ci şi de la sate, nu numai ·copişti d:e
manws·crisc la •mănttsliri (<:ăJugări şi mireni), ci şi ch-eci, grli:mătici, logo--
feţi care se ocupau cu redactarea .actelor particulare, a corespondenţei,
rr1ai ales a celei comerciale, sluj başi ai 1nagistratul'ii oraşelor, ai vămii
et<:.
Numai din cer·cet.area documen'telor mănăstirilor vilcene ; Cozia,
Bist riţ.a, Govor a, H urez, constatam dieci, grăJnătici, iogofeţi care au scris
acte Ion 1in1b.a romfrnă încă din primele dec·en.îi .ale sectil'Ulul a:l 1..'VII-lea.
Iată. numta.c unora di:ntre ei : ").
l'vlulţi :;.criitori apar ~pai la Episcopia R:îmni:cului. (Nica călugărul,
Nka căpitan, poµa !serul, popa Groza. popa Atanasie), alţii la măn.ălS'tiri
etc.
Scriitori de documente la sate apar şi în actele p:uticu1are ale
unor sate vîkene. Iată numele unora dintre aceşti,a după informaţiile
date de profesorul Adam Toma-Bâncescu originar din V.aideeni {Vîlcea).
Popa Stanciu din Hwez, scrie zapisul d~ vînzare al lui D-tru şi
fraţii săi, feci-orii popii Lupului din Măldăreşti - Vîk:ea. Docum·entul a
fost scris l.a 19 octombrie 1656. Este interesant de menţionat câ într-un
docU1nen t din 1694 să specifrcă în text că Hurezi se chia:mă Romani.
Dan Ar1naşiul dn Răcea scrie al[;l:ul de vîneare a moşiei din hota-
rul Fl<>reştnor la 11 iulie 1684 ; Jl.'Iatei Logofăt din c.a.c0va scrie zapisul
de vînzare al lui C1rstian Go1cscu a moşiei Grecşorii din Vfiloeea din 27
iunie 1645. Vn a l t act din 18 april'ie 1667 este scris de Goran logofătul
Olănescul. ·
Intre alte documcr.te scrise în 5ecolul al XVII-lea în &atele vîl-
cene amintim de Standul logofăt {St::inc~ul Dîrstantl din Hurez {29 martie
16'71) ; David feciorul lui A chim din liurezi (il aprilie 1677) ; Dumbravă
din Dobriccni (2B decembrie 1681).
De n1<mţioi1at că într-'un sat apar ma.i nlulţi „scriitori". Iată de
exemplu în satul Blr-seşti, în secolul al XVII-iea au redactat acte în lim-
ba ron11lnă un .număr de 22 de di€d, ·grămătici, logofeţi.
Du.pă ·cum vedem invăţătLtra de carte prinsese rădăcini destul de
a<lţn.ci şi în mediul tural. Atîţia ştiutori de carte, răspmdHi aproape în
întreg Judeţul sînt p.t'Odusuil unor şcoli, a activităţii unor dascăli.
3. - Conţinutul înyăjămintului
Săvedc:rn acum ce fel de învăţăt ură de carte se :preda în şco1i1e

vre:nii. 1n general ea cltprindea .scnierea 9i ·citirea în limba slavonă şi rcr-
mână, iar mal tîrziu numai in limba română. U·cenicii se îndeletniceau
cipoi cu scrierea ·caligrafică, cu •exerciţii de decorarea docum€ntelor, c'în-
tă.rile b iscrice..5U. (ce1 de pe la mănăstiri), noţiun i de socotirea anilor
(cron.~logie), d iplomatica S'lavo-l'o·mână, .noţiuni elem11etare d e .aritmetică,
de g:e(nnetrie aplkată .în special la măsurătodle de terenuri (h otări1icii).
CH. mat-arii de studiu în şcolile mai însemnilte vor fi fost .preoet1-
pări pentru cunoaşt:erea gramaticii slavone (Cozia, Bistriţa etc.), trad u-
Dln lsl.orla culturll şl Ş4'o!il din Juao1u1 VUce~ Isc~. ""', - XIX) U3
ceri de texte din limba slavonă în limba romanâ, exerciţii de socotit. lec-
tw·a căTţhlor biserkeşti : Ceaslovul. Psaltirea, Fapt::tle Aposiolibr. Ca-
zania etc.
Ucenicii e1·au apoi orientaţi in probleme fin;;incia;·e leg3te de vis-
teria ţării, de mărfurile care circulau pe la vămi, preţu.rile mmunilor şi
taxa <.-e trebuia ·pei''Cepută pentru -ele. Erau iniţiaţi apoi în cunoaşterea
legilor, e pravilelor ţării etc.
O activitate mai complexă se desfăşura în şcoliie d e pn ltngâ mă
·năstiri. Aci se putea organiza un invăţ1·m!nt diferenţiat cu o şcoa1ii pen-
tru pregăti rea p1oeoţilor aflaţi mai ~e:; în grija episccpiei, punîndu-se
accent ~ cunoştinţe elementa-r.e de Et.:ris şi ·citit.
Viitorii copişti, caligrafi, mirJaturi~ti, t.ipcgrafi, inviiţ·lu mai inLii
s::•isul şi cititul. Acesta se făcea în limba slavonă sp:ie a ~ti .-;1 scrie sau
să h·aducă texte din ·această lim bă. L11viHau d~ asemenea limba l'omână,
unii dintre ei şi 1i:mba g-reacă, penlru coresl)"..Aldenţa cu mănăstirile d~ ia
Athos şi cu patriarhi.a din Constanlin~pol.
O activita'te migăloasă care cerea multă răbd~re se desfăşura i n
secţiile S3.'U aelierele d~ „<:a-ligrafi '' sau de „copişti" . Aici '\JCenicii se în-
treceau în scrierea frumoasă. Există chiar o credinţă că fie:are literă
fru:mos ill'nată reprezintă un păcat iertat.
Se .&eorda o i-mportanţă deo:sebită m.in·iaturi1or care deschideau
textul. lnainitea tex:tu1Ltoi unei Ev·anghclii se prezenta chipul evan~helis
tului sa·u al lui Hristos, iar înaintea •întregului text al că·cţii se f.ăcca chi-
pul v.oievodului sau .al boierului. ·penl.11.1 care se c:xp.ia cartea re.;pectivă.
Ucenicii se deprindeau şi în arta legătoriei de cărţi, a sculpturii
în lenin, a siipăturilo1· în pialră, iar la .măn:istirile de călugă.riţe tn arta
broderiei .'?i a ţesăturii.
!n ceea ce priveşte că.rţll.e du.pa care s.2 vot fi predat invăţăt;.irHe
gramaticile, lexicoanele, vor ii alcăbuit manualele de bază. In accla~i 6Cop
se vor fi folosit diferitele tipărituri şi manus•~rise religi~ase. cronografe,
cărţi populare etc.
Dintre grani.atidle folosite in Ţara Românească amintim ediţia
din anul 1619 a gramatidi lui Melet:e Smotri\ki c9.re a fost copiată pen-
tru uzul şcolilor de .silavonie 24) . Un exenrplar din .această gra·matică a
fost eemna1ată pe la 1650 .şi în biblioteca ~ui U.drişte Niistul'el zs). Pe la
anul 1655 a copiat-o în întreRjrne ieromonahul Ştefan, fcst ucen~c al das-
călului Daniel şi Sta'icu de la ş•::oala slavo-româ.'1ă, care funcţiona la '.Nr-
govişte în timpul domniei lui M.atei Basru:ab.
La noi a cireulat şi ediţia din 164.S a aC€stei gramgti-ci. F.a a apar-
tinut stolnicului Constan tiu Cantacuzino. P.e a-::ea!>'iă carte au învătat fii
stolnicului sub supravegherea dascălului Damaschin. lnt:--o notă do pe
prima foaie a gramaticii se fat-e urmăLoarl!a însemna~ : „Să se ştie cind
au învăţat dascălul Damaschin cuconii dwnnealui st:>lnicul Constantin
Cantacuzino". lnsemnarea este din anul 1696.
Fiind cuncscută şi aireulind în ţară, mai a!-es după c~ s-a dpăr'lt
la Snagov, gramatica lui :rv.r~letie Smotritki trebuie <:ă a fost cuno.~cută
şi în Vilcea. La Bistriţa la şcoala de slavonie llnde am văzut că îşi făcea
HI Prof . dr. Gb. t>Amul&
învăţătura tineri şi din a.1te judeţe, ca şi la Cozia, ea trebuie să fi akă

tuit manualul de bază pentru tinerii care :se străduiau să înveţe hmb~
slavonă. De ca trebuie sa se fi folo~it şi uceni'Cii ·Ca1··e îşi desfăş urau meş.:.
teşugul tLparului la Govorei în această perioadă.
Unui .scop didact1.<: au iolo:.it şi le.-cicoanele alcătuite în seca:lul al
XVII-ilca. Numai în Ţara Româneasca s-au akatuit opt lexlicoane în a-
ceasta perioadă. ·
P entru uceni<:ii săi de la Cozia va fi întocmit Mardarie lexiconul
slavo-român dm anul ltl49. El are la bază lexiconul si.avo··1·usesc al lui
P.a.mvo .Sel'indă tipih-it la Kiev ~n anul 1627. l)jntre lex~coanele cunos-
cute în l\tluntcnia amintitn şi pe .c.e1 slavo-.român alcătuit de Mihai ~ego
.fătul la T.i:rgovişte în lt)'f8, c:..-el lati:no-român al lui Teodor Corbea, lo-
gofăt pentru limba latină in cancelara '.lui Constarrtin Brancoveanu. Al-
cătuit pe la 1690 rwest lc)clcon a fost cunoscut în biblioteca ep~scopulu:i
Mitrofan, în cca a eipit;copului Damaschin, la Radu Cantcicuzino, fiul
domniioru}ui Ştefan Cantacuzj.no etc.
În b1biioteca de la Mărgineni, p ostelnicul Constantin Cantaruzino
avea, .pe la 1649, un dicţionar trlllingv (slavon, italian, lcitin).
Ca manuale se foloseau in .şcoli şi diferite texte religioase în .ma-
nu.scri:Se sau t~pălite, n111i al<-'3 te xte paralele în două 'limbi. Dascălul
Staicu de la Tll'govişte, p1-eocupat de a învăţa pe U.(.."eniJC'Îi sâi limba ro-
mână, a tJ'la:ius din slavonă o culege.ve de texte rel igioase, lucr.are care
i-a răpi ~ aproape un an .şi jumătate. Dintr-o însemnar.e a sa vedem că
ea fusese alcătu ită în ~cop didactic spre a servi ca manual „Trudi-
tu-s au la această <.:arte a o aduce de pe limba slavonaaiscă pre limba
1·omânească, - scrie el în 1669 -, ca să se lumineze iubitorii de ceta-
211
nie" ).
ln general p?limele cărţi religioase trad.use în limba românii. au
servit pentru învăţătura tinerilor. Destinată cititorilor „mici şi mari",
ca un n1anua1 ·de învăţ~tură mora1ă, a fost cartea „învăţături pest~ toate
zilele..." tipărita la Cîmpulung în 1642 de ~ătre Melchi'Sedec, egumenut
mănăstirii. Din prefaţă reiese scopul pentru <:are s-a tradus şi s-a t~pă
rit aceasta carte şi anume : „ca să fie de treabă ~i de folos" d-eoarece
„ipre lunba greceriscă" :nu pot înţe1e~ toţi oamenii ţării noastre' ,,şi de
aceea, le-am scos la lumin ă ·Ca să înţeleagă mici şi mari" 27).
Aceluiaşi scop a servit şi „Evanghelia învăţătoa1'e" de la Govora
din 1642 ; d ·e aJ:tfcl titllu a.cestor lucrări arată că 'Servl'.llau drept „învătă
tu1ii".
In aca;-t secol s-au copiat sau au fost ti<părite cron<>gTafe, prav.He,
~i·onlci, cirţi populare etc.
Ucenicii de la B~triţa vor fi cunoscut cronograful lui Mihai1 Mo-
xalie, din aniul 1620 car"e ia constituit, după <.-um am miri .gpus, „p1ima
istorie universală" în limba română ;s), iar cei de la Govora vor fi citit
în 1840 din „Pravila" pe care o tL·adusese din 1.ianba slavonă .a1::ela.şi că
lugih:- de la Bistriţa . P rin preceptele pedagogke pe care le cuprindea,
prin recomandările de bună purtare, de educaţie familială, de ~rija faţă
de ~ărţi 2;f etc., această ~·te a contribuit la educaţia cle1icilor şi mire-
nHor. După forma de prezentare alfabeti<:ă a termeniaot· şi după conţi
nut. pravilele au fost cărţi de îI1văţătură, „de îndrept.ar e". Adresate oa-
m enilor de toate virsteJ.e în scopul de a îndrepta „năravu.rile" acest,o.ra
şi de a I<' da cunc;ştinţe din divc>~e domenii de activitate, - ele conţi
neau şi n::>tiuni <le istoric, de geografie, .astronomie. ig'.enă, medi;cină - ,
pravilele au constituit pedagogia socialii a statului feudal şi a biGerioii.
Forma bilingvă a di:•:ţilor populare, mct:.>dn jux_;tapunerii o:fer.ind
o ca.le mai uşoară pentru învăţarea unei limbi. ne duce Ia ·condu.zi.ia •cii
acestea au ·s ervit unei nevoi. dida.ctice ••i.
, Citite rncă din s~colul n'l XIV-lea în limba ~;Iav-Jnă, tradus<! apoi
în româneşte în secolul ai XVU-lea şi .a l XVIII-le.a, eănHe ·populare au
ciri.:ulat şi in. judeţul V.Ucea. Tradusă in 'limba română de Udri..şte Nămu
re1 in 1649, „Varlaam iii loasaf", la 01~igină legenda lui Budha, a fost cu-
n~ută şi în ace.st judet. Pe la sfîrşitu1 secolului al XVU-lea un exem-
plar din această carte se copia l a mănănsti.rca Hu1'~z de către Dositei
iE-rodiaconul.
în insemnfu He saie .copistul menţionează că este o carte „de su-
flete folositoare", şi că a scl'i;;;-o din porunca şi <:u cheltuiala dascăluLui
său Ioan venit de la Cimpu'lung. !şi arată deooebita mulţun1ire că a putut
s-.o termine. „Pre.:um se bucură străiinul ·cind işi vede mcşiia sa ('ţara),
aşa se bucui·ă .şi scriitOl'ul de .carte cînd ajunge la sfkşitul ei", menţio
near.ă Dositei de Ia Hurez 31).
I.nai.>ite de a încheia acest ~aipitol am ·do.ci să subNnien1 rolu•l de-·
osebit de important al dascălilor, al <liecilor şi grămăti.IC.ilor, al c<mietilor,
al ştiutQrilor de carte in geneta'l, a:l cultUinii l(i învăţămîntului vîkean.
Numărul at'ît de în.semnat de manus~rise -copiate în judeţu'!: Vîl-
cea, atîţia copişti şi scriitori sînt opera şcolilor, a dascălilor -Oare s-au
trudit pe aceste meleaguri 5pre a duce mai departe lumina ştiinţei d~
car te. Bi au reu;,;it ca sâ tre7.ească int.ei·esu1 pentru învăţătura de carte ;
prin ti şi cu ajutort.tl lor s~a răsplndit, m!l!i ales, scrisul în limba română.
Am văzut dtn însemnările lor cum au circulat de la un loc la al.-
tul du cînd cu ei meşteşugul sc11isulUIÎ in limba ;poporului. Conştienţi de
1
faptul că aparţi:neau unei regiuni, ofrculind în diferite loou1·i din ţară, ei

1'nenţionează aceasta în carţile pe care le sem.au. Chiril ierodiaconul scr ie
pe cartea „Vieţi: de sfinţi" că este născut 'la Rimnic, a învăţat cal'.te la
Bistriţa:, ·cintări la Bucui·eşti, dll<ug:1rit la Cern1ca şi preoţit la Tismana.
După ce îşi pune numele în unele manuscrise menţloneazli : RimnÎIC,
Târgu-Jiu, Cerni-ca, TiS'mana 32). De la Clmpu,hmg ven.IBe la Hurez, pă
rinitele Ioan; de l:a şcoitla din Schei-Braşov, fusese .adus la Rimnic A-
lexandru Dascălul (polonul) rusul . Unele din cărţile ::.crise de el la Bra-
şov se copiau la C-mrpulung. De la un •loc la altul, circull.au şi cărţi, ma-
nuscrise ori tipărite. „Pravila de la Govora" fusese scoasil într-o ediţie
pentru T.ransilvnPia. Circulaţia cărţi'lor manuscrise ori Upărite, a dască
lilor, a meşterilor tipografi eî.c., au contribuit la cimentarea l~ăturiior
runtre cele trei ţări româneşti, la întărirea conştiinţei naţionale.
X. - O URJOAVA Z
Prot. 4r. Gb. Î>Arnuc&
4. - Conclti:zii
i) - l'11at eria1ul documentar ce-.rcetat în legătură cu evoluţia şti

inţei de carte în judeţul Vîroea ne arată că ace.;ta a existat, a constit uit
o rellli ta'te atît la or~ e. <:it şi la sate. Prin docu·mente1e ·scri'Se de d ieci
şi grămăti-ci, într-o limbă formata, se f ace d ovada unui învăţămint în
Hmba rQffiână cu aproape trei secole -mai înainte de date la care s-au
referil unele s t ud ii ,recente în care s-a făc ut afi-rmaţia că despre un in-
văţămînt î'n limba română nu se .p oate vol.'bi. d·ecit .după anul 1818 n).
2) - Analiza documentellor vîlcenoe a dove·:H t de asemenea nejus-
tă afirmaţia făcută în lucrări <:a Is toria României., ediţia 1962, în. Istoria
pedagcgiei, ediţia 1958 etc„ că nu se p oate vorbi de învăţămîrrt în me-
diul rur-:,il n1a-i lna.inte de secolul al X IX-lea.
3) - N u·marul ·mare d e m anws::rise copiate în Vî·kea, lucrările de
art3 ex0~'Utatc aici ca şi în alte judeţe a.le ţiir>ii. ar.ată că n-am fost o ţară
de păstori şi de plugari fără precx:~pări de cultură, de învăţătură.
_ 4) - . M-art<le număr de ştiutori de carte în limba ,română, numă
rul însemnat de -cărţi scrise in Umba popor·u lui, dove::leşte inter.z.:;ul pen-
tru CW'l'.)aş;terea şi folosirea în scris a U1nbii materne, ar·ată victoria şi
~supra limbii slavone.
5) - Am văzut că elemente de culturl, ştiin ţă de .carte găsim în
special pe lingă mănăstirile vîlce11e. Este interesan t de arătat însă -că
aceste urn1e vechi de cultură repr.ezi.ntă 'in general cu1tura religioasă,
care .a ciiu bt să facă din om un supus fâ'ră cirtire, a1 biseridi.
6) - Prin faptu1 că bisenica foloo~ limba slavonă, aceasta a con-
stituit o f(reutate în dezvoltarea culturii noastre, românii fiind nevoi.ţi să
î nveţe o limbă greoaioe.
III. ·- JNVAŢAMINTVL IN VILCEA lN SECOLUL ·AL xvm-LEA
Sţ:odrea pl·odu c~iei agr.icole, ~voltarea producţiei meşteşugă

reşti, -crearea manufacturilor, intensificarea dominaţiei otomane. 'Cl.\..oŞte
rea asupririi daselor de jos etc., sânt elemente care caracterizează a-
cea:!>'tă perioadă. Creşterea producţiei :agric<>le a dus la o inten:iificare a
pieţei interne şi externe, la apruiţia de negustor.i loca:lnici, la relaţii co-
rnel'Cia1e cu ţâr,iJe din Atpus, mai ales cu ·cele din Europa centrală , la dez-
voltarea tîrgurilor şi bNc1uri'lor d in venitl1l ci.irora, după cu m vom vede!\,
se înl.n;p neau şi u nele Ş"coli. ·
Dezvoltarea atelierelor meşteşugăre.şti, organizarea bresielor, cre-
ar-ea manufacl.urrlor etc., au <.'Ontr>ibuit la p1'E!gătirea orindU!irii capita-
liste. . .<l:i
1ndi de la începutul secolului al XVIII-1-ea asistăm la o cr'E!ştere
a. asupririi asupra ·clasei ţărăneşti. Cererea de cereale pe piaţă a deter-
m inat pc boieri să-şi mărească propl'ietatea d sposedind de pămînt pe tă-
Din lstorlll culturii şl şc olii din judelui Vll<Cll (sec. XVl - XJ:S.:) 147
~~~~~~~~~~~~~~~~~-
rani şi să obţină o cantitate clt mai mare de grine din munca neplătită
a acesto1·.a.
Urmare a luptei ţăranilor iinpotriv.a asupririi feudale, statU'l a in-
l~rvenit căutînd sa reglementeze raporturile di-ntre stăp1nil de moşii şi
ţărani şi astfe~ sub domnia lui Constantin ~Iavrocordat, la mijlocul se-
colului al XV lll-lea, se produce eliberarea parţială a şerbilor.
Transformăi·tle petrecute în societatea românească„ înoepînd mai
ales •CU ultimul pătra1· ,al secolului a·l XVIII-lea, au adus schi1mbări şi in
domeniul şc-0iti şi al gînd.it'1ii pedagogi.ce din Ţara Rontânească.
Ntvoile c1~ate de îinc·e~ut1.1l de moderniza.re a statului, dezvolta-
rea sucial-economică a pâturi lor orăşeneşti "'), lupta dusa de burghez:i.e
şi de unii boieri luminaţi s.pre a pune şc.va1a în s!ujba eomancipării soci-
ale şi naţionale a paporulw român :so). au făcut ca în a>Ceastă perioadă să
asistăm la importante i~alizăn în domeniul învăţămîntului şi culturii.
Astfel cie reali.zări avem şi în judeţul Vile.ea.
1. - Şcoalo· d e la Rimnicu Vilce a
a) Şcoala românea.scl. Am văzut că pe la începutul secolului al ,

XVIll-lea iuncţiona ca dascal la Episcopia Rîmnicului A•lexandru Das-
·căJul „poloniu'!" sau „rusul", cum i se mai spunea, venit aici de la şcoa
la romanească din Scheii BraşovttJui .
ProbaobiQ că şcoala acea6ta nu mai exista la 1719 deoarece la a-
ceastă da.tă episcopul Damas.chin propunea înfiinţarea uhei şcoli româ-
neşti la Rî.mni-c.
Mai tîTziu (1746) ai'llăm că învilţătw-i in limba română 16), .se pre-
dau la o şcoală· ce fusese tI"ecută in bugetiil statuhti din anul 1741 ca
şcoală de limbă s1avwul.
Sub a<:eastă .formă de şcoală slavonească şi românească apare
ş.coala ·din Rin1fl'i(: şi în hrisovul de reorgani.z.ar.e dat de Alexandru lpsi-
lanti îR·anu!l 1775 :n).
Nu1nai ca .şcoală românească este cunoscută in anw 1780. La a-
ceastă dată şcoala acestui oraş este prevăzută în buget cu un dascăl
roinân, iplăti t cu 5 talloeri pe lu n ă 30).
klte documen te diJn ultimu;! deceniu .al secolului al XVIII-lea n e
aduc dovada ex.istehţei în oon linua1·e a şc9lii. De data aceasta învă.tătu-
1,i'le se dădeau în limbile română ~i greacă i...).
·· Cu nnele mki întreruperi, ş.coala de 1a Rm. Vîkea .a exiistat în
tot cursul secolului al XVILI-lea mai ales <:a şcoaiă. domnească de limba
română. O găsim prezentă înainte de. circulara pe cm.·e mitropdlitw Fi-
laret o tl'imite protupop.ilor de l.a judeţe oeu privire la şco1i '°).
Io t,i-mp ce mitropoliitul era atit de iogrijor.at în ceea ce •priveşte
găsirea cite untţj. <lască.1 în judeţe, spre a des{;hirle şcoală in oraşul de
reşedinţa, la Vîk:ea nu numai că exista un asemenea om „eu ştiinţa în-
văţăturii de carte", dar acesLa desfăŞuras'2 o bogată actvitate didactică
cu m ult înainte ·de data cînd in:rltul prelat a înfiinţat eparh iile ţării pen-
tru deschiderea şcolilor,
10•
Ptot~ ~. Gll.. 1'4.tlllll'
L:i G ina;-tie 17~3 Alexandru Constantin l\1o1'Jzi yoievod, prin cru.·-

te d ..1u.1t:.~;ca, .:.cuteştu de dă1i pe dasdtluJ Chivu din VHceâ penţru' „oo-
l'C1'\t.: •. ~~„ c;;: dt:rpusese „cu învăţaţura ucenid1or" din acel judeţ. Dccu-
mentyl c.e urmează ne dovedeşte acesţ 'lucru ").
. b) ~cua1-a slavo1ul.. Din documentul care cupJ·inde bugetul .şicolilor
din sepcembrie l 741 rt-zultă .că ~a Rimnicu VU.cea a existat şcol;lla . dom;..:
neas~ ele limba slavonă în an.ul 1741. lu bugetul ace.;tui an este prevă
zut un das:;tcl stavoue.;c la şcoala aceslui. on1ş plătit cu 5 taleri pe lu,p.ă 'J·.
Din anul 1746 a1n văzut -că în .şeoaJa de aici se predau învăţături
allt in llmba :il..ivonă cit şi romină. Slavoneşte şi româneşte se ?t:eda şi
in ar.ul 1715.
tieţine:r. deci p~ b~ă documentară existenţa unei şcoli sdavone.
i11 Rîm n.icu Vllcea la l '/41„ ca şcoală domnească. .
c1 ~coala românească şi grecească , Dintr-un docun1ent di'Q ânui
1793 at'1ă!n <:â la k1mr..icu VUcea şcoala fusese încad~tă cu d9i dascăJ.i,
unul ·pentu invăţăturilu în hn1ba română, al1nll pentru limba greacă.
O ~naforă a mitropolitu.lui Filaret din 2.7 august 1793 prec~
cii la jude~f:!le de peste Olt au f ost or!Tlduiţi 7 das-;:ă:li dintre care dci la
c;:rd1C:va, unul eline..,-c şi albui slavon~c, şi cite un „dascăl român" l a ce-
l'C'Jrute JUUeţe, intre Care Şi \111<.-ea. !n afară de aceştia prqpune DWl).irea
a dte u nµi ipodid;lscăl (daşr:ăl ajutor) de limba greacă la Craiova şi _ la
VHcea. IVle;-:iţionenză în anafora t:ă „la R1mnic dascăl). gre~ nu· i-ast~"
şi ca „ar fi de trebuinţă" 43).
Do..rn.nitorul socoteşte rnsă că şcoala dÎill Cra>YVa n-are 'l:levoie ,d_e
un ipodida>ciil şi apro-bă numirea acesluia numai la şcoala de la
• U .
rum-
r
n1-c ). . .. 'li-~
Cup:;-lnsuJ. documentelor d2 n1ai sus ne arată in mod clar <::ă !ş
R1mnicu Vrlcea, la sflrşitul secolului al XVIll-lea„ 'eJ'uU d oi das~i, _unHl
pentru limba română, altul pentru cea de e1ină. Expresia de ip_crlidascM
\d,a~câl -a jutor) ne-ar putea înde.'îU:la să crectem ·că dascălJ,rl .g recesc ;y; . fi,
i-0st <1jutor al celuj român. In realitate el .er.a n un1it ~t1Eil d~~d i.!a~gptâ~
de sa1:trizare la c!lre era incadrat. Astfel dascalul elinesc de ·ţa:_ C:r,allova
primea 30 de talei-i ipc lună, in timp ce iJpotlida:&călul d'e la .Riimni~ ~:?
plutit nvn1ai cu 20 de tale:!i pe lună, oricwn .acest.a. ~e2~nta de H"a tru
ori mai mult declt reh·ibutia dascMulu.i român de 5 taleri lunsr..
Saklriul dascălului ~li:nesc de la Rîmnic este intărit şi prin hri-
D::>vu! din 16 cctombrie 1793 '1.
La 179& găsim în acest qraş tot doi dasc~i. unul
el<inesc plătit cu
240 de ialeti pe an şi .altul român care. primea 60 .de taler.i. ~n,u_al ~}: .
Dintr- o însemnare făcută în anul 1799. găsim m en ponat . ca _da,ş-tăl
ak:i şi pa 11arlon. Astfel Sofronie mona.hul s-crie, pe „Cartea Sf, ~ai~~.
copiat~\ la mănăsth·~a Drago~i'l·na m .anul 1799 Cînd „au lu.9.t ~.Us<:ăl.ll
R otint:·i, bă1:ind pe turci". că s -a folosit de un izvod scris de Rai~l mo-
nahul de h Epi&~pia R imnicuJui şi că acest izvod rusese tălmăcit diu
umba greacă de către Harion despre care spune că era „ieromonah şi
daschl" ' 7). lată un dascăl în acest oraş care ştia bL'le limbile greacă şi
română.
149
Djn ·cel~ m·enţi-0nate ·mai su,s rezultă că la Rimnicu Vîlcea a exis -

~~' "li. ~C.O:ai~ grec~ii;~c~: ·· - · · ·
· · - 'd) $'ii~ala de pictură. M~t.eşugttl pf.cburii era din ce în ce mai 1nult
;p,!"ej:u:it ·şi i;:ăutat. Zugravii se constituiseră in br.eslă proprie '.in timpul
d:O-l'riniei lui Ma'vrogheni. Ion.i·tă zugravul fusese ales stat'ostele acestei
~reş_ţe .a)„ ~ugi;-ayH fiind cău taţi de :instituţi~~e ~tatului feu·qal, 1n spe<;ial
.ele' blsedcă, d:ar şi de partklillari, s·a Si!mţft nevoia preg2.tirii lo!· într-o
~,~?,âlţă. · b · ~fel d:e ş:coailă a existat la. 'BJimnicu Vîlcea L"l ·a doua jumătate
·a -secolului a1 XVJII~lea. La 30 mai 1785, lui Ion Zugi·avu!l din a-::!:;:st or.ii.ş
( s-au acordat privilegii dC1Inneşti „•ca să fie cu tragere de \:himii de a
~v.iu~ ţl)p:iţl ~a ~Ş~ş~ s&u". Unul din · el~ii săi' a fost M·it.ncu1 din
uărdeiştî. (Vîlcea)". · · ·
· ·· · Pi'tŞ!~t\1 domnesc. din 3 iunie 1793, întăreşte priv:ileţ(iilc ce i-3.u f.Jf.;t
~~înl~5~. - .
' ·· În afar4 de .ş.coa'.lă, Ia Rîmn:icu Vît!cea s-a det>fă:ŞJtirat o bog!\ tă tic- ·
'ţţ":'iţ?:t.ef . c;ultur.ltlă .tţe ~Olpiere a clife1·itelor manuscrise. ·
· Dilil.tre co;piştii de manuscr-ise amintiţi aci în a-cest sec;;-} re·ţinc::n
~ : Sţr3,ifinţ a căo:rui activitate es'te n1enţionată pe la 1736 ; Grigore la
fâ 17-ttl ; Lon J:i;'Urn-nl-ceam.i (1779) ; Naum 'Rimrikeanu (1784) ; Nitu 1~ J-
.{eţ~lul (l 7'!1.1) ; Radu logofătul, D.lonisie, etc. ·
· tn lu·crăr'ile lor unii dintre ei sor:iau şi verst1ri, dăidca-~ ci1itori1or
îndrumări asu.pra f·e1ului cun1 St\ f:>.;că lectura etc. lată de pld<i P·~ S~ra
lim' ·c-~re s~ria la Rlmnic, ;,ouv'lnte a1e Sf. Simeon The,:;al:inicu1" p0 la
1°136.. ln·:Breodps:iovia către "cititori scrie multe vel"suri. tn unele din ele
sâbiini:a·ză' im:portanţa lecturii :
„Citind a·()l3astă sfîntă carte,
De n1are'folos 'vei avea p~rte" .
Tot în versuri copistul' ·cauta s& dea dtitcrrilor în.drum'1ri p:=ntru
lectur.?. :„ · •
„Grabă în citanie să nu faci .

Ci;
. îric..e t şi
. <Je a:J te lucruri lumeşti
. . să taci" ).
50
2. - Şcoala odin aratul Vei Ocnă.
Lc"'a'ili~t~a amjntită şi Sl:lbMi,hai Vitca:zu1 cu tîrgul de vite care

.~~ fă-cf!~ aici, .apa>re la înce.putull secolu'.lui XVII-:lea cu o mngis~i~<.itu„:ă
oră.Şen~s::ă. Sînt cun-?Sţuţi aci j.udeţi ca : D.i:n1a. Pabrob1, înain1:<~ d·~
17i 3, Radu cu juraţii Păitl"u Gemdiu, Dima LuRgul, Gon;itanti n Dobrotc'.i
~ ~<} 17-13 51} . Ace.ştia, judeţi .şi juraţi, -conoducătoM ai. oc-aşL11ui, t rr.;bct.iau
să fie ~tiutori d·e ·carte. De ştiinţă de -carte aveau nevoie şi ne~ţătorii
et.o.
Existenţa unei .~co1i în acest oraş
este dove:dit<"t d e un document
şq::is la 111.3 de către „Constand~ dascălul de aicea„ d<? Yel Ocn ~" 51).
3.. - Scolile [difl medi~I ·rur-al din Vile•ea.
, , • • . • !. - ' ••
'Nev~ia de învăţătură de carte este tot mai putetnic simţită. mai

aj~ i:(I tjltfrnţ1~ d'~~i fl,l~ şţcQl1,1lqţ ·~ţ XY1'IJ-ţţa1 c:a u:rmare a dezvoJ-
lSO J>rot, dr. Gh. l"tlrnutd
tării froţelor de producţie şi în special a relaţiilor de productie capitaliste. ··.

Luptind impotriV'a boierimii feudale, urmă1ind în .acelaşi timp,
să atragă masele de pa.<'tea ei, burghezia m ascens}une este preocupată
sci sprijine orgam?Jarea de şcoli, avtnd neV'C1ie de o cultură în limba po-
porului care să depăşească p e cea religioasă, pr~ominant.1 în secolul
anterior.
Interes pent1'U cultură, pentru răspind irea invăţăt uri'lor 1·eligioa;- ·
se, în mediul sătesc avea şi biser.ica. lncepe a.cest interes să se ·manii.feste ·
şi în rîndul boierimii preoouipată de comerţ'\Jl cu cere:11e, de extiinderea , , .
.suprafeţelor cuativ.ate. · -· ·
ln această ~rioatlă încep să se dezvolte Urgurile, sll ci:rcu1e o mai „
mare ca:nt~tate de mărfuri pe drumurile ţării, prin vămile domneşti. Era
nevoie de un număr mai mat·e de salariaţi ai vămilor, de .plăiaşi şi po-
tecaşi. Io rîndurille popu:laţiei d e la sate încep să crească tranzaciHJe. de :·
tot felllll, încep înst.răinări:~ de drepturi din p roprietate-a obştească şi .'„
particulară, se fac tot mai multe hotărnicii de propnetăţi, ml\-surători de
terenud, noj şi noi eatagrafii, etc. Toate a.eestea au cerut înmulţirea „
numărului de ştiutori de carte în metl±ul rural, organirzarea de şcoli la -,.
~te, Despr e existenţa acestora se interesează şi · dom nia. Alexandru Ipsi- . :
lanti, de ·Pildă, pr intr-un hrisov cere m itropolitului o sit11atie a şcolilor
mentionînd şi pe ce1e de la sate, (un<le sînt., numele dascălulnli şi Ciţi
copii are la şcoală) s3),
Mitropolitul Filaret tntr-o ·Circulară trimisă protopopilor 11'? cerea
să ·organizeze şcoală în fiecare oraş unde să strîngă şi copii d in s-atclf\ .
apropiate, ca să-i înveţe carte, aceasta fiind „'Cea mai de folos trebuin-
ţă 5').
Jn această perioadă numărul ştiutorilor
de carte la sate este în
cr~tere. Apar astfel în satele vikene acte 'Scrise de ei. 1'.fentionăm . şi
ai~i citeva nume după informaţiile priinile de la profesorul Ad.am To-
ma-Băncescu.
Dumitru Ra-cea, vătai de plai din i;atul Răcea, scrie documentul
din 6 mai 1720. Un alt d ocument, de la 13 octombrie 1754 este ~cris de'
popa Ilie din Bîrzeşti. · "
Astfel de documente au mal. sOI'is Ştefan din Greci Oa 6 ia nuarie ·
· 1747), popa R-adul din Milostea (22 a.pri·l e 1782), popa Gri~ore 'd in fUicea
(20 seorembrie 174{)), popa Mihail din Rî.meşti (1 noi.embrie 1723). Thad'll
copilu1, feciorul lui Tudor pîrclllab d1n Runcu (13 hrlie 1741 }, pcipa· Dii-aul
din Behgeşti (3 mai 1736.
In această perioadă au exstat mai multe şcoli în n1ed.iul rural din
Vilcea.
Se impune atenţiei noastre în pr.imul rînd şcolile de oe Ungă mă-
năsth'.
ia) La Bm:<ez si-au desăv'irşit invă(Aturile copi-sti dl' seamă <'a Ra-
fail. La.vrentie Ghed.eon, Dumitl'U Rîrnnicean\l, Dosi.tei. Dionisie ~i uce-
nicii lor. Rafail. care uneori semna Ra phail. aminteşte de d.llscăh1l La-
vrentie. La rîntlu:l său. Rafai'l, devenit dascăl este pomenit de Naum
ftoîmnlc~al'\it. Aştf~l lntr-t1n n)isCe)an~u, c:q.>iat pe la 1787, se ara tă că a
l>ln ls&otl;a cultlU'll şi şeolil din Judeful Vilcea (sec. XVI - XI:\.')
fost seri.-; cu chcltuia.'la llli.ii Raiail "năstavnicul manăsti.rii", d eci învăţă

t-01."ul, de „:man mOCtll uceni<:" Nawn ierodiacon ss).
Dintre copiştii d e la Hurezu amintim şi pe Gdgore, Ion Rîmni-
ceanu, fon Cucuzel, DioTl!i'sie, Naum Rîmniceanu, Radu ca.pilul etc.
b) La Bistriţa se continua şcoala slavo-romană din secolul ante-
Hor. Aci se ocUJpa cu învăţâtura de carte Maca1ie ierom-:mahul. Pe la
1750 copiase un o..."toih pe ·care a însemnat numele unuia din ucc1:-ii::ii săi.
Este vorba. de Con:stantin, caire fusese pregăt~t să ajun~ă preot la b':ee-
ri·ca din Văr.atic. !n îcnS1en1111sirea sa Macari\~ menţionează di va dona a-
cestei hilsenici Octoihul scris de el numai da~ă „ va fi u:;eni"Cul m~\;, popa
Consbantin, la cea biserkă" 36) .
Din această însemnare rezultâ ~ă la şcoala de la Bistriţa ~ pre~ii
t-eau şi preoţi. De asemenea cunoaştem, pe la mijlocul secolului el XVIII-
lea, pe unul din dascăli. Este 1V1acatie.
In cartea „Vieţi de sfinţi", Ch'ir il ierodiacon. ori gLnar ·dup~ m::m1ă
di n Rhnni'Cu VUcea, iar după t.etă d in Tir~u-Jiu, ţine să me!'lţioneze ,~iar
carte .am învăţat la ·sf. mână..c:;tire Bi6trvtra" 57).
De la un ~1t copist, Ioachim Bărbătescu, aflăm ·că Ia Bi :;tri.ţa era
„nă.stavnic" . adică profesor (învăţător) pe la 1796, Constandie Y). Tot pe
el îl găsim oonducind şcoala de aid pe la începutu'! secolului al XIX-le~.
D intr-o însemnare a -lui Grfgorie ieromonahul, făcută în „Pomel-
ni-cul Tismanei", pe la 1798, la Bistriţa, aflăm că e l fusese „ucr.-:?ni'c" al.
lui Ştefan egumenul 59) .
Alţi copi:şti ia Bistri ţa sint : Stroe copilul (pe la 1700) ; fb ricn
(1 735) ; Maoatie (1750) ; popa Nicolae {1798).
c) La Cozia se conti nuă activi~atea în9€pută în secolul al XVIII-
iea de Macarie Cozianul. Antim iera.monahul avînd preocupări stiintifice
scrie alei o O<Emogra.f\ie pe }a 1766. Pe la mijlocul secolului al XVIII-l-::!a
învăţu.se cairte la Cozia, Iosif, viitoru! episcop al Arg~ului 6 a}.
Aici îşi desfăşura aclivitatea Ghenadie fost ucenic al dascăiului
Barbu de la Jiblea. După oum oam arcivat într-un miscelaneu car~ cuprin-
de "Piide 'filozofeşti, Crona'logie şi Gromovnic", scris pe la mijlc-::ul se-
colului al XVJII-lea, a!c·esta menţiona că a „umb'lat la l\!Ioscu", iar duoii
îna;poiere a fost numit egumen la Cozia de genePalul Conte de Walles 61),
dire::torul c';Ulperior 'al Olteniei sub austrieci.
Lo Cozia îşi desfăşurau activiitatea şi GrigC>:i':! ieromor:w:lh (1765)
şi Antim Ai·himandr:it (1766).
d) Tot în Vrkea, la Mănăstirea dintr-un lemn este menţionată o
ş~ală cu un mare număr de e levi în •a doua jumătate a secolului al
XVTII-lea. La 7 octomb1•ie 1184 ocalisrul transilvăn.~3n, Ioan Piuariu-
Moihlar, scria că in văţau la a·c·eastă şconlâ .ş i 42 tineri din Transilvania a )
Intre copişbi.i 1care au lucrat ai.ci a fost şi popa Matei, cunoscut
pe l.:.a 1783 .cîn.d scrie pome1ni-cul cacestei măn~stiri 63 ).
_ e) Şcoalii era şi în satul VikoteştL Dascălul acestei şcoli era Stră-
lilă. El îşi lasă numele pe uh Gromovni:c pe -care l-a copiat pe la 1795.
In îns~mna1·~ s~ ţin~ să arate 1,şi am scris eu dascălu Strătilă" ~).
r rof. d r. Gb. Par.„utll
f ) !n satul Bărbăt~ se oeu,pa cu predarea învăţăturii de carte

Ioan grămăticul El scl'i~ mU11te cărţi iot.re 1)are : P<>melnicul bisericii
din BărbăteştL, „Istoria Troadei", „Istoria Libiei", „Varlaa.TJ\ şi Ioasaf·'
etc. Semna cln<l „Ioan ~rămăti'cul ·Sin popa Mirii ot Bărbăteşti" (1766).
C'înd diaicui Ioan (la 1767). Mai t:trziu, pe la 1798 semna 'POP:i Ioan Băr
bătescu", iar pe ·la începutul secolului al XIX-lea, la Bistriţa. îşi spunea
Ioacllim -ieromonahu'! Bărbătescu
La mănasbiirea Stîn.işoa:ra, diin a propi·e re de Căli·măncşti, se oste-
nea la copierea de manu9Crise pe la 1764, Nilchifor ieromonahul.
Pe 'la 1734, scria un molitvenic la Ciineni pop.a Mihail, iar :pe la
1753, avea aceleaşi .preocupări .p opa Ioan dtn satul laşi.
g) L a Bcneşti un dascăl de casă dădea învăţătură de <:arte fraţilor
Iordache şi Grigore Oteteleşeanu, un.oh.ii lui Petr.ache P oenaru. P e la
sfi1-şitul secolului ~l XVllI-lea ei studilau singuri pc -cărţi grs::eşti ~·
A. - Elemente de cuiwră ~i de 'gindire 1pcdcigogică.
a) Inainte de a trece la analiza .şco].i.i vilcene din 'PJim.:a · jumătate

a secolului al XIX-lea merită a <SUblinia activitatea tip~iiafică desfăşu
rată în secolul a'l XVIH-lea în or~ul Rîmnix:.
Sînt -cuno~ti o mu'1ţirne de tipografi, corectod, prefatatori etc„
care au desfâşurat o bogată activitate cultur&J. în acest oraş u).
Este de subliniat .că tipăr'Jturile d e la Rimnic au avut o largă ci.r-
oulaţie, unele exemplare fiin d semnalate pînă Î·n satele Berbeşli, Leor-
dina, Bîrsana. Corneşti, Rozav.alea etc.. din ~iaramUTeş, al tele în Banat
şi in Moldova.
Reţinem de ·a semenea, că unele din hpăriturilc 1·~m:nkcne au focit
editate în scop clitlactic. !n acest scop s-au tipărit : .,1.'1tti"\ }nvătătură
•p entru tineri" (17:M>) ; „Bucoavnta pentru învătăt1Jra :oruncilor" (1749) ;
„O.ctbib:ul" (1742) ; „Gr&mati-ca sliavonooscă" (1755) ; „Gr.mnath'.:a" lui Ie-
năchită Văclh·escu (1787).
Aici. s-au ti1pări t şi că:t·ţi legate mai mult de octivitllt.ea ura.etică
de îndrwnare privind me„tcsui;?'l-11 lucrării pfun~ntului. A.stfool Dimitrie
R1mniceanul tipări, la 1796, cartea .,OarecaTe s~retu>-i de ·luc:rare1 pă
rrontului. si ale mesteşugului sădirii". I6tă oreocupări pentru r~î'l'Jdirea
·cunoştinţelor f<>l<isit.'>l.lre ·1 egste ck luC'ruri'l~ 3!.g rtco14". dP. PO·m icu11:ură.
Această artă că si )uoerătorii cp,oare1ar erau inter~aţj a-şi 1mhogăţi cu-
noştintele prin ciiit.
!ntre tipărit.urile r rmnicene amintim şi de ..Trlrr\biţa române9S-
că", un mi:tnif est patriotrc-rev-olutionar, în1potriva turcilor , scris în 414
versur i.
Din celP 268 de tipărituri aoărute în orime1e şante d~enii ale
secolului al X VJI-Jea, 231 sînt roroânesti, ceea ce reprezin!,i 86 19 svtă
din total 67) . A-ceasta este o caraoterislică ge:1-~t·a:lă a ttp!iriturilor Qin
această peri<>adă.
Cel~ mai a<:Hve rentTe tipcp,raîke clin Ţ!l.ra Rcmânesscă au fost
trucureş'ti'l:.l! şi, Rî m niC\l vnc~q.
Din. Jsto.ria culturlJ şl şcolit din judeţul vneea oee. XVI - :x-IX) 15f
Activi.tateq. cea m!li bogată în .această diirecţie a desfăşurat--0 epis-

.oopul Damaschin. El şi înairutaşul său Antim au avut o contri·buţie hotă
rîtoare .Ja desăv.'îrşiooa pi:cx:;esului d.e introducere a limbii r.omâ..11e în: bi-
serică. Ei. au tJradl#l cea mai n1are par.te a cătj:i:lor de ri.tu.a:l.
; O bogată. .activitate au des'făşurat pe meleagurile vilcene dascălii
şi -copiştii de 1nanuscrfae. Fiecare din cei ronintiţi tnai înainte a scris
sute de file oare se păstrează cu multă gr.ijă la secţia de IDi!nuscrise a
-Bib.liatedi A-c:ademiei. Republicii Socia;liste România.
. !n cele ce ll'l1'Q.e<ţiză vom .menţiona oele mai importante cărţi scris~
m Vîlcea, operă a ·oopiştilor şi ia das.că'lllor.
'l'i.tluiile lor arat~ atenţia ca•re se acorda ~estor lucrări. Du-pă cum
·vom .vedea nu av~m de-a face numai cu literatură religioasă, d şi <:u li-
teratură ştiinţifică şi didactică, fstodcă, .cărţi populare etc.
Ca literatură idi'd.actică-ştiinţifică menţionăm în Vik<!a diferite
cărţi copiate î·n acea.stă perioadă. Astfel ia 1767, la Cozia. s...a S!..Tis o
„Cosmografie", adică carte <.l~re „Iz,10direa lumii". Ea a fost î.".ltocmltă
pentru Sofran·ie, egumenul mănăstirii de ·Către AntiJn i.~1romonahul.
Din însemnarea lui Sofroni.e aflăm C:J ,;am. plătit" fr.ate1ui Antim
,;di au scris-o" fiind „carte foarte · de f>0k>s" Ge). Era prin urmare o carte
scrisă pent>ru sofronie, nu pentru roc'.inăstfre, o carte particul-d.I'ă. Din în-
semnare rezultă de <!\Semene.a ap-rederea de care se bucur.au cunoştinţele
ştiinţifice chiar în rînduTile cle:r.icilor. Aoeeeaşi -observaţie o fac<:>.m .pen-
tru o ·cosmografie care s~a :sc.'t'is n1ai tîrziu, în 1774, la episcopia RSm-
nirului de către Anatolie ie1·odiaconul. El notează că ace!h>'tă carte este
proprietatea lui 69), o copiase daci pentru ·curiozitatea lui ştiinţifică.
Este <le menţionat că lucrarea lui Anatolie se găse'$te înti·-un mis-
celaneu lia un loc cu „Divanul" lui Dimitrie Oantemi'l" şi "Istoria Ţări i
Româneşti" .
Pe aceeaşi linie de preocupări didact.ico·stiinţi.iiice îl .găsim pe
Grigore Rîmni1ceanu de la episwpia RîmnicuJ.ui. Intr- nn m isce1aneu <le
la inceputul secolului al X!IX-1ea el a copfat „Aritmetică", „Pascalie" şi
„T1•igonomeb:'i.e" 7°). Tot el sciie „Prefaţâ şi scară la ar-itmetica lui Ma-
nuel Glyzunios".
In gener.al .cărţile scrise în aceşt secol. la Vîlre.1_ crezi:ntă o va-
rie.tate de teme ~ i subiecbe. Dacii pţntru secolele .al XVI-le:i şi al XV1I-
l-ea apar mai ales texte reli.gioase, pentru secolul al XVl1I-lea Ţllfeocu
pările copi!Ştilor se lărg0esc.
De o mare circu~aţie s-au bucurat operele istork:e, n1ai aks cro-
nografele. Multe f1~gmente de cronografe le găsim inclm>€ în lucră1'i -ca:
„!istoria surpă1ii Ierusali.mutui'1, „Istoria luării Ţlari~radului", „Viaţa lui
Constantin cel Mare", ş:a.
Multe manuscrise cupri:nd „Istoria Ţării · Rornâneşti ". Dintre co-
pişti vîkeni care au arătat pre.QUecţie pentru o .astfel de lu•crare .amin-
tim pe Anatolie şi pe <kigore tle 1a episcopia R)mnicu!ui. pe popa Ioan
din satul. Iasi.
Au citt:ulat multe manu·scu.ise cu carac~r istoric privind .,Viata
l\l.i Petri,.\ c~l Mare", 1!Istori" :Rusiei", ,,<::ronic<! skweniJQr" etc. R&f:iil -<le
1H Prof. dr. Oli. P:imuit
la Hur~ scrie „Istoria Rusiei" şi „Viaţa lui Petru -cel Mare" la 1757. Ul-
tima este cel mai vechi -exerop1:ar dim aceste lucrăti din ţară 11). ln in-
semnăn1e făcute, Rafail arată că tradu.cer.ea acestei că•rţi s-.a fă~ut din
limba greacă de ·către Matei Fărcăşianul, biv vel şatrar. Menţionează d e
asemenea că „a~st i7.vcd", după oeare a scris el, a fost găsit la episcopia
Rimnkului şi apoi a fost 'Clus la Hurez şi că Iiiod „scris rău". probabil
cu multe g~ll, i-a dalt mult de lucru 72).
Tot Rafiail sorie şi „Istoria Rusiei", eare fusese tradusă -de dască
lul Lavrentie la 1750 după o hpăritură slavon~că ce a aparţinut mă
n~tirii Hurez. Un alt exemplar s-a copiat, tot la Hurez de către Dimi-
~ne Rimniceanul la 1767.
Este interesant de subl>iniat că unele manuscrise erau impotlobite
cu diferit2 chenare şi imagini. Autorul lor ţine să menţioneze opera care
a .făcut--0. „Şi s -.a im;ernn.at aceste chipuri de mine Pătru Copilul, uce-
nicul das::ălului Lavrentie".
„Cronica slovenilor " a fost copiată de Anatolie ierodiacon }a Rim-
nicu vncea în .anul 1774.
Interesante însemnări istoric-e, mai ales asu'{>'i'Q războaielor rU50-
tlll'ce, care au p rodus multe neplăceri populaţiei face Dionis!e (Eclesiar-
hul) la 1788. „Pentru multe ~t.-imtori şi mari nevoi, <:u pnme.idii de ră
punere de viaţă, scrie el, fiind într-această vreme ioumplit:i şi turbu-
rată, dnd înfricoşatul război în.tre P-0arta otom-anicea.s<:ă şi între irnpă
răţia Roşii şi între împărăţia veci:nătăţii, ad ică a Austriei". Mat .d eparte
îşi .aani.nt~ de cumplitele vremi petrecute, cln'rl „:cu pa.ră de foc în-
grozită şi euprinşi fiind aici în sfin~a mănăstire Hurez", unde ocoliţi şi
lmprejur.ati de ,.<:ump1i ţi volintiri nemţeşti", cu „foc cu.mp1it ne-au ars
toate zidiri•le, bucatele şi -al1e1e ale mănăstirii, dim-prejur" ").
Un interes deosebit au manifestat dascălii şi copi1>'tii vîlceni pen-
tru 1ileratura popula·ră. Au circulat, interesind un cepe tot mai ~a~ de
cititori, scrieri ca „Varlaam şi Ioasa:f" ; „Esopla" ; .,Alexandria". etc., u-
nele dintre ele Cl.moscutc din secolul anterii<>r.
Un miscel";meu scfi.s de Iltu·ion la Bistriţa in a'nul 1754 cuprinde
şi <:artea ., Varlaam şi Ioasaf".
O -copie din acee':!'Şi ·carte a scris tot la Bi'Strita, Ioo-chim Bărbătes
cu Din însemnarea făcut~ pe acest manuscris aflăm că el işi u1suşise
singur învătătura de carte. „Că eu n--am învăţat scrisoare de la v reun
dascăl, ci din fire:i mea m-'3m obicinuit cu aceasta." seric e:il.
' Un exemp}ar din „Varlaam si Loasaf" s-a s::ri:; ta Hm·ez. in a;nul
1704, de către Dositei ierodi!loonul. Copistul mentionea7.:l că s--a scris
a<Ceastă carte cu cheltuiala egumenului mănootirii. Ca si !os.chim Bărb'.i
tescu de la Bistriţa t:şi arată şi el bucuria terminăTii lucrării.
Este de subliniat că însemnarea si--0 incer.:>e cu aipre:ieri .asupra
<Cărţii pe care o socoteşte .,de suflete f-0lositoare" 1').
O copie di.n această C"ilr"i.e s-a fooul la Rîmni.cu Vil:cea in anul 1781
de către Grigore Rimniceanu. E-1 arată r.ă a s::r.its-o O'J cheltuiala lui RA-
fail. probabil aj uns arcum la episcopie. ln acelaşi an şi cu aceeaşi ch~}
ţuială a soris şi „Istoria Ţări i .Eţomân~ti",
Din istoria cUlturli tl ,colii dlJI judeţul VUc~a (sec. XV( - Xl X)
~~~~~~~~~~~~~
Mai tîrziu tn 1784, Grigore RÎmniceanu va scrie "Varlaam şi Ioa-

saf" pentru Partenie, arhimandr.itul de la Argeş .
. După cum vedem această carte cunoaşte o Jargă cix·culaţie în a-
cest secol. ln af.ară de VUcea ea era ounoscută la Pvahova. în Cîrnpin.a,
untle este copiată de Mihalache vătaf de plai la 1779. Acest.a menţio
nează· traducerea făcută de Ud~"i-Şte Năsturel, precum şi de ·CO.Pia scrisă
de Fota, grămăticul domnesc, l:a 1675 pentru biv vel serdarul Dumi-
traşcu 75
).
. Alte copii stnt semnalate Î!l1. Moldova şi Transil.....ania.
. Un exemplar din „Esapia" a scr.is la Bistriţa in 1704, Serafim.
In î.n-semnare a1·ată 'Că este a lui. Cu un an mai înainte o 'Copie din a-
ceastă carte făcuse Costea dascălul de la Schei Braşov.
Dintr- o înlSernnare făcută în 1781 de Sava Popovici de la Ră.şi
na~i ·reiese că la Cotia „şi la alte mănăstir'." din Ţara Românească cir-
cula „Albina", o e.arte mult preţuită ;pe acea vreme şi despre care spune
că „o au scos ·prelwninatul domn Io Neag~ voevod, tipăli'tă greceşte" 76)
Şi „Floarea darurilor" a fost cunoscută în Vîkea. Un exemplar a
fost scris !in Rîmnicu Vîlcea, la 1784, după carteia tipărita la Sna~ov 1n
anul 1700.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, Ghenadie de la Cozia scri-
sese ,;Pilde IiJosofeşti".
· l n juldeţul Vilcea a ·ckculat şi s -a scris si liter.atură astr.olo_gi•că de
prevestire. t11Jcă de la sfîrşitul $€colului al XVII-lea s-a copiat la Bistriţa
un Gromov:nic de către Se11aiim.
Un alt Gromovnic a fost scris de Strătilă, dascălul din satul Vi.1-
co~eşti (V:îlcea) la 1795. kdresîndu-se ci.t'itori1or îi roa,qă să-i îndrepte
greşelile „cu· duhul blîndeţilor fiindcă a -copiat" de pe , .trăbagi nescrişi
bine" ").
Copiştii de la episcopie şi de la mănăsti.ri au scris apoi multe
cărţi reli;gioase nece.<;are bisericilor. Intre acestea a1nintim : „Tîlcul sf.
Liturghii"' seri.să de Ioachi·m Bărbătescu la Bistri ţa, Tot aici se copiază
un Octoih de către Maearie ieromonahul Peştereanul pe la mijlocul se-
-colului ail XVIIl-lea.
. 1n satul Oîrneni, pe 1a 1734 popa Mihaiil eopia un Molitvenic.
. Se cun0sc de &;emnea multe „Pomeln~e" alcătui te şi S.."t"ise în
Vilcea în sec.lOlul al XVIH-1ea. Astfel Ioan grămătic. fiul popii Mirii din
Bărbăteşti. scria „Pomelniicul bisericii Bărbăteşti" la 1786 ; Grigore ie-
rom'Onabul de la Bistriţa alcătuieşte „Pomelnicul m1nă5tirii Tismana"
în anul 1'798.
Alte pomelnice au fost scrise de popa Matei pentru Mănăstirea
dintr~un Lemn la 1783 : de Naum ierodiaconttl de la Hurez pentru mă
năstirea Polowaci, in 1785 etc.
Din manuscrisele grămăticului Ioan d~ la Bărbăteşti nu lipsesc
ni.ci Reţete medioole, Sfatu~·i gwpodărreşti., Oa·le11J:lare etc.
Toate aceste cărţi şi multe altele pe O<\l'e nu !~-a!I! ~iJltiţ ~i~
tn.c;umează rqii ge fil~ ~~ wa11v.şcri~, ·
JH
Alături de tipăriturile ieşite clin teascurlle de la Rîmnic, <1rţile

1n manuscris akătuil2 în V'ilcea 6înt o dovadă vie a bogate activ1t§:f;i
culturale desfăşurate în acest judeţ, reprezi:ntă o bogată zestre de valori
spirituale cu care vine Vîlcea să contribuie 1a cultura românească · din
secolele trecute.
O cara'Cteristică generală a acestor lucrări este faptul că iau Î9St
scrise în limba rcmână. Reţinem de asemenea ideea varietăţii lor ·şi a a.-
liei destul de întinse în care au apărut. · ·
După cum am văzut lucrăl'ille alcătuite în acest judeţ · s1nt inta·e-
sante şi prin insem·nărHe bogate IH5ate de copişti. Ele ne dau 'in!orma,Vi
ist.orice din pe1·.t0ada respectivă, ne arată preţui'rea de ca1ie 6e bucu:ră
cartea şi cine erau cei care se străduiau s-o facă să ciT'Ou)e, să o ))Ună
în valoare.
ln ceea ce priveşte invăţ;imL'ltul ele ne dau ştiri despre dascăli
şi ucenici, despre activitatea lor, conţinutul acestor cărţi ne dezvăluie
interc;sul dascălilor ~i al u~nici lot· pe:itru l iteratura istorică, beletmti<:ă,
liicratura de prevestire, pentt·u cunoştinţe din d<>meniul d i~-ciplinel!'f"
iai<:e.
' Aceste cărţi, tipărite şi aflate in manuscris, au {>US bazele bibli-0-
tecHor care s-au fOl'mat şi dezvol~t la Rîmnicu Vîlcea, la Cozia, Bistri-
ţa , Govora. lVIănăstirea dintr-un Lemn, Hurez.
Ce3 maî înse."llnată bibliotecă a foot la mănăstirea Hur.ez. Ea a
avut la bază fondul de cărţi donat de Constantin Brâncoveanu. -ctitorul
ei. La 1791, cind s-a alcătuit catalQgul, această bibliotecă avea 382 de
volume tipărite şi 45 de lucrărl manuscrise, dintre care în limba român ă
115 ti!părituri şi 57 de manuscrise; în limba greacă 110 : greco-latine
87 ; 39 cărţi şi un manuscris in limba slavonă. La a-cea dată 80 la sută
din fondul bibliotecii îl repre-ten'la literatura religioasă. Se ~ăseau msă
şi cărţi de ştiinţă, lexiooane, PandecHle lui Justinian. soriit·:>t'i dasici
greci şi lucrările istoricilor bi7.3ntini 11).
lncă din anul 1708 pe uşa b~bliotecii se dă.ltuise în limba greacă
cuvintele : „Bibliotecă de hrană dorj tă sufletească această t\'irte a' cărţi
lor tmbie pres înţeleaptă îmbelşugare".
Vorbind de a-ceastă instituţie de cultură nu pu~ să nu pome-
tlim şi de biblioteca .fraţilor I•ordiache şi GQ·igore Otetele:~ilnu de la Be-
neş-ti. Iubitori de învăţătură ci sint amintiţ.i că s~ străduiau nă-si l!nbo-
găţească cu.noŞUnţele p1iin lectura că1·ţilor, mai .ales în limba gre.'.ică. Bi-
blioteca lor CUPrinde între altele : G ramatica lui A.nani.u (Venetia 1764):
Gramltica lui ·Teodcr Gaz (Venetia, 1781 şi ailt e editii) ; Gramatiţa lu~
Constan1in Lascarios (Ven~tia, 1803) ; Gramatica limbii franceze. 1n tzre-
ceşte (Veneţia, 1786) ; D~ţianar grccesc-frunţuzesc (Viena. 18Ml: ~ţ!
mente de .astronomie ti.aduse din franţuzeşte (Vie..'1a, 1803) : Geografie
veche şi nouă a lui Meletic (Venetia, 1807) ; Istoria politică r.i ~:-afică
a Valahlei de Tunusli (Viena, 1806) ; Psaltirea (Ven(?ţi::i, 1787 şi .alte
multe e:iitii). folosită împreună cu Octoihul, <:U manual de şcoa>lă :· Cate-
hismul de Dirnitrie Niooh:.u Darvari (Viena, 1805) ; apoi numeroase cll'ţi
de lecţurtţ O<\ Robinson (Viena, 1792) .; En~i'pion de aur de O. 'N. Pat-
~ tl!torl;I Slll\]Uii şi şcolii din judeiut \'tleca (•cc. XVI - Xl ._, t S7
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
var i (\T.ie11a, 1799,) ; Telernac al lui Fenelon, Veneţia, 1803 71). .

. : b) După oe an1 analizat centrele din Vilcea cu preocapăl'i de cul-
t1.tr~, d.E: mv;lţătură de caric să v~em după ce manuale se de.:."f)rLl'ldeau
uţ!elllcil la învăţ.ătură şi ee metode vor fi fQl-OSit ctasc&lii vr~m1i spre a
q~nnde pe ucenicii lor la însuşirea cun~tinţelor.
, I!1t~resul sporit pentru învăţătu10 de carte a du:; la aparina de
C:"ij:l-ţi. destinate în mod special pentru instruirea şi educaţia t i·nerilor.
Prim.a carte tipărită în Ţara Româneas că în ac-est sec:-01. in scupul d!idac-
ti~. ~ f~t .Jntîîa învăţătură pentTu tineri", apărută kl Rimrjcu Vilcea
în anul 1726, prin grija ti'Pogra!ului Hie de la Cernav.:da. ,
. Cer~rea de carte didactică a făcut ca în anttl 1'1·49 să ~-~ frpărea.scă
îr). aiceeaşi tip c:igrai'le „Bucoavna pentru învăţătura pnuncilor;'. -Cartea a
apănit din por unca .episoopului Grigore al Rîmnicului, prin grija das-
c;tlului Lavrentie de Ja Rure7., tipograf fiind CQnstantin Atana-3ievici.
Ea .are text nu.mai 1n limba română.
Apariţia unui nou inanwal, numai după 23 de ani de la pri-ma ti·
p.ă'.r\:turA C\l scop didactic, ne ru·ată ·pe de o parte că se sin1~a nevoia a-
<.-es~i ca,tegqr-ii de cărţi, iar pe de altă parte cerlnţa ca ea să apară nu-
rn·ai. în limba· română. Se simţea nevoia eliberării de slavon ism precum
şi d~ apariţia unei cărţi mai bună. De aceea episcopul se adresează
unui renumit. das<:ăl, lui Lavrentie.
Arnindouă cărţil(:! au un conţinut religios, dar Bucoavn;i din 1749
ii-P.ar.e- ca . un rnan'ual alcătuit -m ai sistematic avînd la început li terile, a-
poi- t:~e~„ w-mate în final de îndrumări meto-dice.
. Fiind apărută pr in gr ija epipsoopiei ea se adresa în primul rînd
pre.oţHor cir.e dădea învăţătw·ă de -carte. Desigur că atît „Întîia învăţă
~r.ă. ,penh·u tineri", cit şi „Bucoavna pentru învăţătura pruncilor" a
cll:culat şi .prin şcolite lai·ce a le dascăililor Barbu, Sl.ră tilii ş.a. ·
In .sc-OpUri did:ictice au fost scrise şi alte cărţi.
. „ Lavr~~e de la H urez. prin osteneala căruia s-a tipărit Octoihul
din 1742, ţine să sublinieze în Predoslovie că această carte este nece-
S3llă: ·pentru „copiii creştinilor care se nevoesc la învăţătura că1·'ţii" .spr<?
~ citi „nii. numai la şcoală". ci şi la biser i.că. Iată deci <.:ă această tipări
t~. era desti.nată în primul rind a fi folosit& oa m~nual in şooaJă şi
acasă.
Inh·e manualele di<laetice apiirt1te la Rimnic este şi „Gramatica
Slavonească" de la 1755.
Dintre manualele care iau fost cunoscll'te şi s-au folosit în în ttea·
g:t}(. .ţiară u·n. loc de frunte 'il ocupă Gramatica lui Ienă::hiţă Văcărescu,
ti'pă'J.it.ă la Rimnic î n anul 1787.
Ca om de aleasă <:u'lturâ, învăţase ~lina şi greaca, italiana, fran-
ceza şi turca. el s-a gindit să tipărească o 'lucrare care să contribuie la
-ctinea~terea limbii ron1âne. Ajuttnd lui Alexandru Ii:nilanti la întocmi-
rea legiuirii sale, extrăgînd--0 din cea bizantină t~). Ienăchi ţă Văcărescu,
s-,a, gi'ndit că pentru organizarea învăţămin tului i~1 limba român1, care
încefiuse" să se impună in a~a peri~. este ne-::es.ară alcătuirea u..'T\ei
gnµnati-ci româneşti. ln a-cest scop el a alcătuit ale sale „Observaţii sau
lSS Ptol. &'Ir. Oh. Pimu•i
băgări de seamă asupra regulelor -şi orlnduiclilor gramaticii româneşti".

In carte se da atenţie mai ales părţii de sintaxă şi celei de ortografie.
Autorul se ocupă şi de .poetică pe care o socoteşte o parte a gramaticii, ·
.E>ste important de arătat că în vederea dezvoltării culturii naţio
nale Ienăchiţă Văcărescu punea problema introducerii de termeni noi iin
limba româna, necesari studierii ştiinţelor. Gramatica sa, bazată pe lhn-
ba vie a poporului, constituie un :elem.ent cultural însemnat în a.ceastă .
epocii •1) •
.l.Jesigur că la .ş<co1He din Vilcea se va fa falosit gramatica lui Ie-
năchiţă Văcărescu. Djn-tre celelalte gramatici TO'mâneşti cunoscute î·n a
doua J'U'mătate a secolului al XVlII-lea (a lui Eustatie Braşoveanul de la
175'7, a lui lVIaca1·ie de la laşi din 1770, a luj Micu şi Şinc•:.ti arpărută · la
Viena în 1780, a lui Toadel" Scoleriu, tipărită la Iaşi în 1789, a lui :Paul
Iotgovici d in Banat, tipărită la Buda în 1799, a lui Radu Tempea, -apă
ruta la Sibiu în l 7"d7 etc.), nu cunoaşt€'1'D care va fi fost folosita -în Vîl-
cea în această perioadă.
Destinate unei activităţi didactie e au fos t şi alte cărţi apărute în
tipog'l'afiile ţării, mai ales -î n <:ea de la Rimnic. ln Octoihul tipărit la
'1'1rgovişte în anul 1712 se scrie lămurit ·că această carte s-a tăltmăcit în
limba română spr e a veni în ajutorul ,;copiilor care se nevoesc la învii-
ţi\tura . sfinţei scripturi" ·că ,„să o «fiştige pre lesne". Era d-eci o carte de
şcoallă. Se r ecomanda ca această carte să fie citită ·î n şcoală, î.n .bi·seri-că,
dar şi acasă. „Şi să se .citească nu numai în şco.ală. şi în casele ·sale, se
scrie în prefaţa -0<.:toihu'l ui, ci şi .i n sf. biserici". Reiese de aici că a-cea,s-
tă cni:te ·era destinoată şi şcolilor şi mai ales că ea intra şi în ·posesia do-
ritorilor de a o citi aaaisă. Se recunoştea în fond circulaţia cărţii.
U n fel de antruogie de sentinţe -morale ·tipărise Antim Ivireanu
în anul 1714. După cum se arată în prefaţă. ea cuprindea -cele •mai fru-
moase „sentinţe" ale „vechilor dascăli" care au fost alcătuite „în stihuri
simple" tc>t:mai .spre a :N ,,UJŞor de înţeles şi mai .cu înlesni.Te ţinute
minte" ~. .
In cartea „Invătătură creştinească", t1parită Ja Rîmnic în oa.nuli
1768 , ~ menţionează că ea cuprirl'de „artîco'lele cele- mai riecesaxe" pe
ca.re dascălii trebuie să le predea ucenicilor prin întrebări şi răspun
suri. Este vorba iarăşi despl'e o carte de şcoală, un manual
Din an'<lliZa lucrărilor alcătuite de copişti am văzut că în Vîlcea
au circulat şi lu<."!'ări istorice de cr.onologie. cronici, cosmografii; cărţi
poj:>ulare, legende, căt·ţi de în,văţătură morMe, etc. Astfel ucenicii de la
Cozia vor fi cunoseut şi vor fi citit din „let-opiseţul Cant:acu7..in.o", aflat·
în b!blioteca acestei mănăstil"i pe la 1753, cei de la R<imnicu Vîlcea vor
fi citit „Istoria Ţării R<Jmâneşti", ailată în copiile făcute de Anatolie
ierodiaconul şi Grigore Rîmniceanu, cei din satJUl Iaşi din acelaşi judeţ
vor fi făcut lectură pe ca1·tea cu acelaşi titlu scrisă de pop:l Io~ la
1750 etc.
Cunoştinţe de istorie vor fi culese de asemenea dlin lucrările „Is-
toria Tfoadei" scrisă de Ioan grăniăt.icul la Bistriţa î·n 1767; „1stor1a
asediului Vienei" sau „Istoria luăl'ii Ţarigradu'l.ui" copiată de Grigorir
la Cozia in 1766 ; „Istoria Rusiei", „Viaţa lui Pet;ru cel Mare" scrise de
Rafail la Hurez în 1757 ; „Cronica slovenilor·• a lui AniatoHe de b &im-
nicu Vilcea ş.a.
Cosmografille alcătuite de Antim ·la Cozia în 1767 şi de Anate>He
la Rîmni-cu Vil<X!a în 1773 vor fi satrsfă~ut intere.;u'l p~tru cunoştinţe
„ştiinţifi<:e" ale ucenicilor din at:este locw:i.
Pentru le.:tură vor !i se1'7it mai ales cărţile „V"arlaam şi IoasaI"
scrise de llarion la Bistriţa în 1745, de Grigore Rlmrticeanu la Rîmnic
in 1781, de Dosotei la Hu·1ez în 1745 ; „Esopia" scrisă de Serafim la Bis·
triţa în 1705 ; „Floar:ea c.larut'li!lv1"' ccpiată de Gl'ig-ore Rîmniceanu la
Rlmni-c ia 1780.
Pentru i:nvăţaturi morale-raligioase au serv.it dif~ritele cărţi scri-
se în Vîlcea intre eare : „tnvă\ăturil~ lui EfLem" sau „Invăţături ale
avv~i Dorothei", scrise la H1st.i ţa de llarion ierodiitcon·u l in 1750, ,Jn-
văţăturil:e sf. Thecdor Studetul'·, „Legenda Duminicii·' copiată de Ioan
grămătic la Bistl'i~ la 1766.
Deprinderi de citfre se vor Ii formal prin leclu'ra pe diferite cârti
religioase, c>alen.:!are, gr-0movnice etc., ca de exemplu „ Leastviţa lui Ion
Scăra.-u" scrisă la <.mia în 1765, de Grigore ieromonahul ; „Mîntuirea
păcătoşiilor" scrisă de Nicolae monahul la l'lurcz in 1696 ; „Cuvintele lui
8itn€on Thesalonicianul" copi-ate de Hadu logofeţelul la Rlmnicu Vîlcea
în 1737 .; „Văm ile văzduhu:tui" sc1·isă de Jtlarion lel'omonahul la Bistriţa
în 1751 ; „Oglinda blagosbveniei" scrisă de Ioan R'.in1niceanu la Hurez
in 1779 şi de Grigore Rîmnioeanu la Rimnicu Vîlcea în 1783 ; „Theakon
politicon"' capiat tot de ija el Ja 1787 et~.
In ceea ce priveşte metodele de invâţămînt în acest se--...ol 9a ob-
servă o pre.:>cupare pentru îmbunătăţirea procesului de învăţăm!nt. Ast-
fel se folose.9 metoda exerciţiului atit la scriere dt şi la citire. Era mult
tntrebuinţată metoda conversa\iei. Primele -cărţi destinate pentru invâ-
ţătură pentru Lineri" (1726), indica folosi1·ea metodei „pdn întrebări şi
răspunsuri". Aceea.şi metodă este indica tă în cartea „Invăl,ătură creşti
nească" apărulă la Rimnic 'în 1768.
Metoda socratică a inirebăi'il şi răspunsului dai imedia·t o mtil-
nim mtrebuinţată în mod frecvent Îln cărţile populare oare a'U circulat Îf\
această perio-atlă (Esopia, Varlaam şi loasaf., Archirie şi Ana-dam. etc.).
Metoda era indicată nu nu·mai pentru co.pii, ci şi p:m'tru vil'stn:ici, scopul
ei fiind 'să pregătească pe om spre a se orienta în viaţa practicii.
1n ccirţile populare este întrebuinţată mult n1clcda exemplului. O
întîlnim ma1 ales în Esopia. Floai:ea dai urilor, Varlaam .~i I~at, cărţi
care au fost scrise i,;i au circulat şi în Vilcea.
Predarea cunoştinţelor la nivel-ul de înţel~ei·e al elevile>r, pr~zen
tarea cărţi1or îrrtr-o fonnă cit mai aocesibi,lă pentru citit.ori. apare în
preocupările e:litorHor de cărţi. în prefaţa la „Psaltirea", apă'fută 1a
Rîmnic ia 1764, se arată că es. s-a tip1iri1. în ven;w·i, p~ntru o mai uşoa
ră l~ră şi o „înţelegere deplină" n).
ln scopul unei în\~legeri mai cu uşurinţă a limbii slavone şi ro-
mâne „lntiia învăţătură pentru tineri" a apăl'ut cu textul paralel ai ce-
JGO Pr or. dr. Ol>. PAmuţll
lor d·:ruă limbi pe ac€ea~i pagină (ce1 slavone.se în st'inga şi cel r~ânesc
în dreapta}.
Dascălii foloseau în ma-re măsură metoda modelelar.
Studiului individ ual i se acorda o ti·eooebi tă atenţie. Ell se făcea
at'it înainte de în~eperea lectulor, cit şi după aceea. lin hrisovul lui A,.,
lexandru Ipsillanti p entru reorganizarea ~olilor <lin 1776 se specifică că
elevii pot sâ studlez-e şi cu „lampa de noapte". Din însemnă1·He unora
dintre copiştii cu cea ·m ai miare activitate află.ln că şi.:au însuşit învăţă
turile singuri, p e Ntiea stiudiului individual, a muncii independente.
A'Stfel Rafail de la Hur·e-.1..1 în copiile .cărui a găsim că folose~l şi limbile
slavonă, g-reacii, l>atină, ţine să sublinieze în „l5toria Rusiei", că ;,nici
din scriptură învăţat nu s1nt - ca aHă dăscălie n-am învăţat fără nu-
m3i Pss:lti.rea, rwnîneşte - nid la cărJi isooriceşti sau de altfeliu n.-aro
cefit, ca să-mi fie m intea mai desch isă" ).
AcLivitate de autodidact. a de3făşurat mai alee; Ioan gri.rroăticul din
Bărbăteşti (Vilcea). După cum .aJll mai arătat in cartea „ Varlaam şi Ioa-
saf", înt•·-o în.semnare a sa, men~ionăm intre altele : ".„că eu n--am în-
văţat scrisom·e de la vreun dascăl, ci din firea meu m-am obicinuit cu
acea:st a" M). .
Examenaie au <:onstituit un pri~e.i deosebit de îmbunătăţire a pro-
<?e3ului de învăţămînt. Ucen.idi fii.11d puşi J:a concurs între ej, e~amene1e
au fo3l un puterni.c stin1u1enL la învăţa.tură. IDle se ţineau în faţa episco-
pului şi a rl'...arilor b:)ieri. ln pitacul lui Ailexandru Constantiln. Moruzi
voievod, din rn.artie 1795, se sublin.i.nză rolul examenelor arâtîndu-se că.
„cerc->..r\.'a i.Btedunii elevilor" constituie prilej de mai mu1tă silinţă la
învăţătură. Spre a -i stim ula şi mai mult la învăţătură s-a folosit metoda
re:::ompenselo-r, aco1•dînrlu-se p remii în cărţi sau in bani celor ca1-e obţi
noou cele mai frumoase rezult ate.
O deosebită atenţie se acorda în şcoala acestui secol la deprin-
derea elevilor cu scrierea şi citirea.
!nviij.ătu r.3 lit-e·r elor i;e făcea după metoda onomatalogică ; ele- se
tnvă\au după denumirea lor în greceşte (alfa, vita, gama, delta etc.),
sau în slavoneşte (az, buche, ved:e, glagoli etc.), nu după metoda sonării
(a, b, c), care ~te mru uşoară. După a.ceeaşi metodă se învăţau şi ~uv.in
lele. Se citeau îritii literele care formau cuvîntul şi apoi se citea cuv:in-
tul intreg. De exemplu pen tru cuvîntul ,„pom" se citeau literele": pocoi.
on, mislete şi apoi cuvîntul îontreg. Rosti.n:d într-un fel literele şi. în . alt-
fel cuvîntul, deprinderea ciitirii devenea greoaie.
P entru învăţarea de cuvinte i;i de pr-0poziţii se f>alce.ea metooia
p:.iglgogi<:ă 86). Spre a se îmbogăţi vocabUlarul elevilor într-o Jimbă se
scriau deasupi'a u°'ui cuvînt mai muO.te sinonime sau omonime (4-5) pe
care le învăţau pe de r ost. Se urmărea ca elevii să-şi însuşească cit mai
mult~ cuvinte.
Alf.abetul se învăţa pe de rost de la î11ceput la stirşit, de la sfir-
şit la început şi pe sărite 51). Memorizarea unui text se făoe-.:t mecanic ;
t,.extul se citea şi se recitea pină se învăţ.a pe de root. ·copiii erau puşi
să înveţe cuvinte, formule, r ugăciun i, texte. Se punea atîta pret pe a-
Din lstorl;1. cul~urll şcoll! din judeţul Vlleea (•ce. XVI - XJXJ
fi
--·----- ----- --
1$1
ceastă metodă incit profesorii nu se mulvumeau nwnai să pună pe elevi

să me rnocizeze în orele de curs, ci Je mai dădeau şi cuvinte, psalmi, ver-
sw-i etc., să le inve\e in drumul de la şcoală pînă acasă. Era o muncâ
g-rea, pilclisitoare, ceea ce reprezenta o lipsă de progres în arta didacti-
c.-a. !!;a ducea la un învăţâmînt de cuvinle, iar nu de idei, tncărcind ine-
moria elevilor fâră sa
.con·b.·ibuie la •Cultivarea minţii, fa dezvoltru:ea
gîndltiii independente şi creatoa1'e a acestora •~).
c) A·runcind o privire asupra învăţăturii doe cade în secolul al
XVIII-iea viedem care eta polttica şc-0la1~ă dusă de ·domnie şi de către
bi~'e1·kă. Ea se oglindeşte in măsurile luate privind cc:ndiţiile de funcţio
nare a şcolilor, p11ata dascălii.or, atenţia acordată î:n.văţătlU'ii de cai-te et<;.
Ana-Uzind documentele referitoare la şcolile din VJ.lcea clin secollli: al
XVill-1ea reţinem faptul că .c;ele din oraş erau prevăzute 1n bugetul sta-
tului. Am văzut bugetele şedillor din anii : 1741, 1780, pr.ecum şi hri-
:;oaveie refcdtoarc la plata dascălilor clin ultimul deceniu al secolului al
XVIII-lea. Observ~ dect că şcolile din. Rimnic au foot domneşti.
Am observat de asemenea. interesul biseri<:ii pentru răspîndirea
învăţăturii de carte in rîndul clerici,Jor. Este .concludentă in acest sens
cireulara n1itropalitului Filar et trimisă protopopilor la jude~e în 1793.
!naltul prelat era îngrijorat de li.psa de cunoştinţe a preoţilor ~i în spe-
cial a ti nerilor :care se prezentau spre a se hirotoo•i.si preo~i. Aceştia nu
ştiau să sc1:1e, Jar mulţi nu d.:wriru;eseră nici „meşteş.ugul citirii". lVIitro-
politul era preocupat ca biserica să aibă slujitori ou ştiinţă de carte,
preoţi care să nu fie "dă tot pl'oşti".
ln scopul unei mai bune or.ganl zări a şcolilor, a supravegherii şi
îndrumkldi lor, conducerea statului ia măsura ca în !run.tea acestor in-
stituţii de învăţămlnt d.in Vîlcea să fie insuşi episcopul .Rîmnicului. Prin
documentul domnesc din 25 august 1786, vodă Mavrogheni numeşte pe
episc.-opul Fhlaret ie.a „nazâr" al şcolilor în judeţele de pest.e Olt "l.
Interes pentru răspînd i rea învăţăturii de cart.e vedein şi în mă
su1-.a luată de domni:e de a asigura întreţinerea în şcoli a un.or elevi. tn-
tre ucenicii prevâzuţi în bugetul pe anul 1780 găsim şi tineri din Vîl-
cea. In buget este menţionat nun1eile lui Gheorghe, fiul lui Iana·chi va-
meşu1 de la Ciineni 90).
Din documentul de }a 25 august 178·5 aflăm că şi la Rimnicu Vîl-
cea erau elevi interni întreţinuţi din bugetu·! statuhti.
Observăm interesul conducerii sta.tuiui pentru şcoli unde să i:n-
veţ;e „copiii sărmani", care „n:u pot avea alt mijloc pentru procopseala
lor".
Rolul învăţăturii este subliniat în aproape toat.e documentele e-
mise de .cancelariile domneşti şi mitropo1i-tane. Hrisovul ilui Grigore
Ghka voievod din 17 i'anuarie 1749, de pildă, incepe cu aceatltă apre-
ciere dat.ă învăţăturii : ,„..din cite lucruri împodobesc pe om... învăţă
tura este mai aleasă şi mai naltă, pentru aeeea este şi m ai lăudatău 9 ).
Hrisovu~ lui Alexandru Ipsilanti din 17 martie 1775, menţionează
că „nici un ~ucru nu es.te ca1·e să pricinui•ască pcdoaiba cea de-a puru-
rea la politiile cele mai deosebite decît invăţătura ~ i aflarea ştiinţelor"
XJ, - BIJllIDA VA ?
l>roJ. dr. Gb. P.lm ufll.
~. Tn tc:itc hl':soav-ele se citează răspunsul da t de Aristotel "Cînd a fost

intreb.?.t prln ce se deosebeşte o.mu'l învăţat de <:ei . făr~1 înv~ţături1 şi
anu.n1:- : „cu ceea ce sEi osi'besc cei vii de cei morţ\ " a r~spumi el.
înv.!ţătoruJl este considerat element de seamă 'in otgsnizcireu şco
Wcr. L ui i se atribuie i.m rol i~ortant în pr~es\1 ) imlructiv-edu.cativ.
Tn hri!-\cave se ara.tă locul de cinste pe care U ocupau tnvci~torii citind
in această privinţă orîndutala apootolului Pavel care JŞ !lză pe locul „în-
tîi apcst.o'.ii, al doilea proorocii, a l treilea învăţătorii" .
In documenle1e de organizare şcO'lară se arată P"'e-ocupare~ de .a
in-cadra şcolile cu dascăli pregăti.ţi, „desăvi•rşiţi", t:um se spunea pe vre-
mea aceea. Am văzut că dascărul de la Rîrn„11i.::u Vîkea u·ebuia să fie
„om cu ştiinţă" . De altfel s...a văzut că aceştia ::rau relribuiţi după ca-
pacibtca l.>r şi că pentru cei cu o activit1C!te dec.~ebită s-e acordau anu-
mite privilegii domn~"IŞti. într.<! ace;:ti.a fiind şi cei de la VHcea (da~lul
Chiru şi dasci\lul Ion Zugravul, crae au fost scutiţi de toate dările prin,
căr~i domn~ti).
!n general şcoala a avut aaracte1· de clasă şi
un conţini:.1t religios.
Axnfci:ana m lrHcr boieri şi hotăr1rea domn:)ască din 9 mai 174ti, de pil-
d ă, es:c COi1<'lu ;!~tli tTJ. ceea ce •priveşte caracterul limitat de clasă .al
$~'()Ei, mai ale> a cel:ei de n ivel mediu şi superior. Hrisovi..11 ; ine să preci-
ze7,e scopul p<:!nt!'u car-e domnia a înfiinţat ş.coli. h e-sta nu era altul <le-
cit ,~ţentt'u 1nvăţătura ţ;i dnslea feciorilor de boieri". ln acelaşi docu-
ment se spune mai dopa1·te că învăţătura este pcdoalba cea mai de cin-
ste, însă n u pentru toţi tinerii, ci n!umai ,,ipentru feciorii de boieri" 9J).
A<par &~i unele şcoli înfiinţme în exelusivitate p~nt .·u fiii cl.>..~i domni-
nante.
Tot atit de evident apare caracterul de clasă al şcolii şi în hri-
sovul lui Alexa."'ltiru lipsUl,\n ti dir.i ianuarie 1776. A:ci se eta:bilea ca elevii
intetni, între~inuti de stat, să aparţină clesei boiere-şti, să fie, cum se
zke în dc~ ument „de n:?am bun", ai boierilor sau 3i urmaşilor acestora.
ln ori~ caz în şcoala d e la Sf. Sav.a nu puteau să ionlre copiii ţă..-anilor,
a-..:eştia fiind necesari la lucrarea pămîntului şi h creşter..:a vitelor. Fe-
ciorii de negu3tori şi de n1eşteşugari puteau participa doar la învăţătu
rile gr.::.m:.itk:ii, în primele cicluri de şcC'-llă , dt.rpă ·oare el'au obligaţi să-şi
imuşc.ască me.~teşugul părinţilor lor 9~). .
Nu cunoaştem tinerii . care wu frecventat şcolile din Vn.::ea. Eslle
sigur însă că ai-ci urmau invăţ~1turite copii şi din ·pătul'iJ.e mai de jos a!le
pqpulaţiei. chiar şi fii de ţă:rani. d'E!r numai. la învăţăturile el~ent:are.
Pc cltiva ii ştim ca fii de preoti. Desigur, au urmat în ş;:on şi copii ai
dregătorilor judetului, ai negustorilor şi ai meşt-eşugari1or. Arpare aici şi
un tt.1fit·, probabil fiu de ţllran de vreme ce nu att~tă titlul sau ran,:(ul
tatălui său. Este vorba de Mincul d~n Gă>rdeşti.
Caracterul <le clasă al şcolii aipa1'e şi din. diferenţa de ·salarii a:cor-
dat.e dascălilor. Am vă.z>ut că dascălul de limba grer.lcă din Vî1cea, la care
vrrnau fiii clasei domir.an te, era plătit <ie patru ori m:ii mult de:::ît <iel de
limba română, care dădea 'tnvă\ătură de carte tinerilor ap.uţinînd cla'Se-
lor mai de jos ale poporului.
Din islOrla culturii şl şcolii Olo judc1ut V11cea (sec. XVI - XI.X) 11:1
Conţinutlll religios al învăţămîntului co111stituie de asemenea o

no1ă caracLeristi-că a ş.colîi din ac eastă perioadă. El este og.Jln~it în ma-
nualele did<\ctice, în căt•ţi k~ ca1·e au fost folosite în ·scop didadic. Am
văzut că primele ma_r1uflle : „!n:tlia :tnvăţătură pentru tineri". şi ,,Bu-
coavna .pentru ~nvă ţătura tinerilor" au ~pro.s.pe numai conţinut relii!ios.
Pe lîng:l teme religiOa"Se âşi făceau l<>c însă şi element~ lai-ce, cu-
noştinţe de mateinatică, dl:! istorie, de CCSlnografie etc. Cărţile sc.rÎIS-e 'in
VHcea au arc1Lat acest lucru. Lectur a 1or a contribuit La lărgirea cunoş
tinţel·or ti nerilor, !:a forma.:r·ea de ar.itudini, la dezvoltarea gustului' de
lectui'ă, a cunoaşterii istoriei pai.rit!i ebc. Lecturile c1,::>ni:ilor, mai ales,
au contribuit la e::::iucarea tinel'iIOr vîlce..'rli ?n spiritul dragc·3tci de pa-
trie, de neamul lor. în acolaşi scop au servit şi unele prefaţe ale ti1pări
turilor re!igioic.e. Iată de 'Pildă preI'Sţele C·elor 12 m in~ie scrise intre
1772 şi 1782, mai ales C·ele de pe ianuarie şi noi-embrie. Aici, episco:p.ul
Chesarie al Rîmniculul s·e ocupă de istoria ţărti, de o birşit n eamului
românesc.
Preo~upările ştiinţifice al'e înaltului prelat, inl€Tesat a poseda
lucrările enci:dop<>--di'ştilor, nu puteau să nu fie ounoscut-e şi de dascălii
de la episcopie etc.
La ş.coala de la Rîmn!cu VilreSt am văzut şi preocupări pentru
educaţia esteti'Că. O şcaaiă sau o secţie a şcol ii d e la episcc.pia de 1.frci a-
vea un dasc~l ca;·e depri~1de:i tinerii la meşteşugul picturii, altul la cîn-
tări etc.
tl~:::tivitatea culturală de:;fă.~u1·ată la V:flcea, tipărituril e apd.:cute
aici şi răspîndite apoi lin 'ţară, cărţi.Ie scrise, legătur ile economice cu ce-
lelalt-e provincii, au contribuit la dezvolta rea unităţii na~ionale, a uni-
tăţii de limbă şi cultură a popc:rului nostru. In cărţile răspî.ntlite în cele
trei ţări romtineş li -se făceau coooi deraţii istorice, autorii lor fiind ,pre-
o:;upaţi a dov&di origina. română a 1·omânilor. Chesa1ie , epiecopul Rîm-
nicului, a.firma cu mîn!drie de3coodenta română a p,:r.pcrului n ostni scri-
ind că, „am găsit linia neamului nostn1" ce se trage „din slăvit neam
al romnailor" . Spre a răsi:findi mai cu uşurintă ti.păriturtle ri.TTlllicene în
cel~ trei provincii române-şti, gp1-e a contiribui la crearea unei limbi 'Ulli-
tar e, el s-a apropiat de limba populară şi d~ cea contemporană 1nlătu
rlnd unele forme mai vechi, devenite greoaie '').
La formarea şi dezvoltarea ideii de unitate naţională au ·contri-
buit şi legăturile care :s-au stabilit într:: şcolarii clin cele trei ţări. După
însemnările oculistului t;:·ansilvănean, Ioan Piuariu-~loln!IT, mulţi tineri
d in Ardeal învăţnu in şcolile din Vilcea. Am văzut că numai la Mănăsti
rea d intr-un Lemn urmau învăţăturile pe la 1784 un număr de 42 de ti-
neri din Transilvania %}.
Pe la sfîrşituJ secolului a'l XVIII-lea şi începutul secolului urmă
tor mulţi tineri munteni învăţau în Transi~vania. Între ace;ştia v:>1· fi tost
şi din Vikea.
La opera de unificare a limb ii o contri bu ţie importantă au adus-o
tipăriturile apărute la Rîmnic. Est-e de menţionat că in primele patru
decenii ale secolulu i al XVlII-lea, în cele trei ţări româneşti acestea au
u•
Pcot. dr. Ch. Pârtu11A
fo::t sili.gu~·eJe cărţi care au oeirculat. De altîel tip~Hurile din aceast:i pe-
rl!J<.t:\:'.'I. ..:n.:tu de:;Linate pentru „toate ţările şi ţi·nuturile ce v01'besc lin1ba
!-Om<!.'.W..Z.:d·'. In „Cazania" lui Ilie JVliniat, apărută la RUnni<: în anul
17 42, ~~ sc1;.a cii s-a tipărit pentru fola:.-ul tuturor „de obşte'· şi a altora
„dupre Imprejur pravoslavnici" care „gl'ăiesc tot cu această limba ro·
n1an~o<u.că >1) .
Fină la mij}.Jcul secolului al XVIII-lea aproape toat.e bisericile
d!11 T;·an~Uv.a.l"lia primeau cărţi numai di·c Ţa1·a Românească. Primul
„r.·lolit\'enic'· românesc, îndată ce s-a tipărit (1721), s· ::t şi trimis la Bra-
şov in 14 exemplare, iar „Evanghelia românească" tLpărită la 1723 a
·străbirtut int~g Artlealul şi Moldova. Multe cărţi tipărite la Rî·mnic s-.aiu
g<tSit tu-:mni prin ~alele mara1nure?ene 98).
Ci:x:ulau dintr-o \,al'ă în alta nu numai dirli ci şi tipografii, das-
căli. ln Tt'ailsilvania, de pildă, şi-Ml desfeşur-at «Ct.i V1tatea tipografică
Sandu s in le<remia din Moldov~, P€tru, Ioan şi Dwnilru ~1nniceanu din
Jl:IunLenia, de la Rl.mnic. Un Ioan Fagărăşanu (de la Făgaraş) activa la
BlaJ, cl<J:r 9i la IUn1nlc, un Ilie d·e la CernavOida îşi exerdta m eşt~ugul
t~POl:;"l~ii·cesc i3 Rîmnic.
De la şcoala din Scheii BraşGvului fusese adus la Rimnicu Vilcea
descl!lu! Alexan<lru apolonul). Pe la şcolile din V'ilcea colindase, spre
a-şi vc:iea 'Confraţii, ionn P iuariu-Molnar ; Sava Popovici din Răşinari
(Si biu) vizitase biblioteca de la Cozia de vreme ce anunţă că acolo este
un exemplar· d in Allbina.
Prin negustorul sibian Constantin Hagi Pop işi procura materiale
p~ntru tipogr.atie, cărţi şi reviste, episcopul Rimnicului, Ches-arie. Pirin
el $e interesa de Encidopedia lui Diderot şi d'l\'.J.embert, iar pe la 1778,
ccr'€a prietenul'ui său sibian să-i procure „Journal enciclopedique de li-
b1•e propa,~ande philosiphique" .
Circ.."llla tia dirţilor, a tipogi'afilo1·, a dascălilor, a şcolarilor etc., au
a<lus o contribuţie im.'Pormtă la tmitatea lim•bii. la unitatea na1,ională.
Este da z·eţi."lut faptul că in acţiunea de răspîndire a cărţilor prin-
t.-c ron)âlli şi-aru dat contribuţia şi neguţătorii tram;ilvăneni. Intre aceş
tia a..'tlinLim pe Constantin Hagi Pop din Sibiu. Cu ajutorul lui a t~pă
rit l o::;ii, ep~:cop al Arg~u1Ui „cărţi de folos neamului românesc".
Yn~i-e munteni şi ardeleni erau relaţii str'inse, corespondau între
ei, s~ ajutau, se apr~iau. In prefaţă la „Gramatica românească·' (Sibiu.
1797), R~:iu Tempea wninteşte că s.pre fericirea naţiel au fost „oameni
r ivnitoti" ·ca;re au inceput „a deştepta lim•ba •român ească". între aceştia
el n1ei1 ţionea7ă .activitatea ep!sicopului Darnaschin, care .a scris cărţi „cu
slil şi grai foarte luminat ".
S. - Fi guri. ·de daKăli ti cărturari.
!n cîteva cuvinte am dor i ca în această parte de sfirsit a 'acestui

capitol să amintim unele figuri de dascăli cărturari care au ilustrat acti-
vitatea cultural& înfloritoare din acest ju_deţ.
DIA 131orla eulluril şl feoUJ din Judeţul VUea:> (sec. XVI - llJX) lU
Ne amintim în ,primul rind de Antim Ivirwnul care a păstorit !11

scaunul episcopal de la Rmnni·c .de 1a 16 martie 1705, pînă ân febru·Jrie
1708, cînd este ales mitr opol'it al Ţării Române~•ti.
Deşi a stat aki nwnJai trei ani, Antim a desfăşurat o bogată acti-
vitate. Aduclnrl cu sine d e la Snagov utilajul tipografic, a instalat: prima
tipografie la Rîmni'c şi a scos nu mai puţin de ze-~-e cărţi, cea mai mare
p;arte în limba. ,română. Prin tipăriturile apărute acum, Antim a pus la
înrlemîna preoţi1or cărţHe necesare oficierii S:lujbei în limba popiJrului.
Din activitatea şi lucrllril~ sale se desprind cîLev9. idei pe ce.re le
socotim călăuzitoare pentru pel'ioada lin care a trăit.
Antin1 Ivii:eanu a acordat importanţă cărţii didactice atit de ne-
cesara invăţămîntului din vremea sa. In a:ceastă categorie intră nu nu-
mai "Gran1ati-ca slavonă", tipărită la Snagov în anul 1697, ci şi alte
căi;ţi folosite os manuale, mai ales cele cu text paralel în două limbi
(„Evanghelie gre::o·romfulă", 1694) ; „Ceaslov s1aV·'J-ron1ân" (1714) ; „In-
văţături ale lui Vasile Macedonea·nul cit.re fiul său Leon" (1691) ; „Floa-
rea darurilor" ; „Pilide filosofeşti" (1712) ; „D~dahiile".
După cum am mai arătat Antim sublinia n ecosit.stea st:;.d'erii ~1-a
maticii, căreia ii revine rolul conducător in studierea unei limbi.
!naltul prelat, încă de la începutul activităţii sale la Rîmr...ic a
văzut n ecesitatea folcsirii în bi.serică a cărţilor de slujbă 'in lilnba u1ţc
leasă şi vorbită de popo1·. !ntr -o vr.eme -oind se încerca introduci::rea 1im-
bii greceşti în bisedică, după ce mai înainte slujba se oficia în slavo.neş
te, Antim , tipărind cărţi liturgice ron1ân~ti. la Rîmnic şi Tîrg->vi~c. pu-
ne la îndemtna pxeotilor cărţile na:esare săV'îrşirii slujbei religioase în
limba r ominW. "}.
.Socotind şcoala o imlti tuţie de bază de instrucţie şi edumţie, An-
tiim s-a îing.rijit ca la ctitoria sa de la Buicure.şti (M1...'1ă$tirea Antim) să
se hrăne<lsc:ă ccţ>iil „cc ar învăţa carte" şi să se întret ină da.s;:ăJq1l aces-
t-ora. Trebuie men~ion at că el n..;a fost numai un prelat, -ci $i un 1alent<it
gravor, pictor, tipograf şi că din arta sa a împărtăşit şi ucenidlcr săi.
Cărturar cu id~i pedagogke bine conturate, Antim Ivil'eanu era
preocupat de e:!ucaţia morală a poporului. „Dirlahiil.:?"' s-ale reprezintă o
cole::tie de conferinţe cu caratter moral...pedagogic, lecţii de e:lucatie mo-
ralif 1~.
Dacă prin cărţ.ile tipăTite şi prin predoslavii Anti m se adi:esu ci-
titorilor, tineri şi virstni'::i, derici şi mken i, prin •. Didahii" el ~e adre-
~ază mai ale:; p.'.>porului de jos, pe cilre !I educă în ura ue"rmp1-'.'i: ~\
împotriva jugului otoman, dar şi a eX'ploatatorilor interni, împotriva ine-
galităţii sociale şi a nedreptăţii. „ ...'Cei mari strălucesc cu hainele cele de
mult pret şi ,cei n1i-ci n-au -cu ce să-şi acapară trupul ; <Cei m9.ri se odih-
nesc pe aşLernuturi mari şi frumciase, cei mici s(! culcă pe pănlîntul gol
şi pe p aie" scTia Antim.
D:tmaschin este continuatorul lui Antim IvireJnuJ în eparhia Rim-
ni-cului. Episcop de Buzău, în 1705, este ales în aeeea.şi demnitat~ P-Oste
patru ani la Rîmnic. Pesiăşoară, acţivit::it~ ca episcop ~a Rimnic pînă î11
t7~Ş, .
Prof. d e. Gb. P lm111t
Un rol important l-a îndeplinit Damascltin prin traducerea în

limba română a cărţilor religioase care, citite şi ascultate in biserici,
au ·C<>ntribuit la formarea 'limbii l1terare. Timp de zc-ce ani, intre 1715-
1725, el a tradus -cea mai mare .parte a 'Cărtilor de ritual, contribuind în
mod hotărît la desăvîrşirea procesului de introdu~re a limbii române
în bi.serică 1C11).
Cărţile tiraduse de el n-au putut vedea lumina ti.pal'ului în timpul
vieţii sale care s-a încheiat î n anul 1725. Ele au fost ti•părite mai tfrziu,
unele fii11d folosite şi de Ohesarie.
Om invă~at, Damaschin cuna>tea clina, latina şi slavon~. tipograf
şi gravor .p riceput, in afad'l de traducerea cărţilor bisericeşti de ritual,
el 5-a preocupat de organizarea înv:iţămmtului. ln-ainte de a fi ales epis-
cop de Buzău (1705), el a fost dascăl ai copiilor stolnicului Constantin
Cantacuzino.
Cirzută sub stăpblirea austriacă, în iarna lui 1716-1717, Oltenia
a rost incorporată imperiului ·habsburgic. 1n vederea inlensificlirii pr:>-
pagande i catolice, Austria era interesatli să înfiinţeze .şcoli în această
provincie.
· Preoeupat de organizarea înviiţămin.tului, Damas•chin convoacă un
sinod la Hurez şi p1·intr-o petiţie adresată administraţiei austriece. -ia 29
noiembrie 1719, solicită înfiinţarea a două şcoli : una românească la
Rîmni<:u Vîlcea .şi alta latinească la Craiova. In aceste şcoli urmau să se
pregătească vHtorii preoţi ai bisericilor, p recum şi slujbaşi ai adminis-
traţiei austriece.
Şcoala românească de la Rimnic urma să f ie în grija episcopului,
a mănăstirilor şi a preoţilor. Din bugetul acestora să se asigure plata
da'S<:ălului şi hrana pentru ucenicii săraci. Şcoala era conoepuUI. de Da-
maschio cu internat.
Nu se ştie dacă Ş'Coal.a de la Rîmni·c a luat fiinf.ă. Se ştie însă că
scoala ·latină d~ la Cr:aiova n~a exist.:.t 1~ . Se ·poat·e că şcoala de pe li~ă
episcopie, la care era dascăl Alexandru ('pokinul) pe la începutul seco-
lului al XVIIl-lea. să·şi fi 'întrerupt activitate.a de vreme ce episcopul
Damaschin cere-a infilnţare!l unei şcoli româneşti ln 1719.
Alt prelat ajuns la ·conducerea episcopiei Rîmnicului a fost Che-
sarie. Se r~dică 'în scaunul .episeopal tn anul 1773.
Şi-a făcut studiile cu dascălul Turn3vitu. Cunoştea limbile greecă,
latină, ru~ $i fro.nceză. lubit<>r de cul1'ură el s-a dovedit un sprijinitor
al ei, 'Cheltuind mari sume de bani c~i şcolile, tipo~rafia etc.
Cu începere 'din anul 1776 Chesarie se ocupă de tipărirea drţilor
bisericeşti. El trru:luce -pentru iprima oară cintările ce reprezintă partea
fundamentală a Mineielor.
Lectura prefeţelor de la Mineie, preocupările şi activitatea sa ne
dezvăluie ide!Je după oare s-a <:cmdus.
!nce1'cind să facă o petiodizare a istoriei Ţării Rom âneşti, consi-
deră ·că cea mai importantă este epoca t1~aducerii cărţiletr bisericeşti în
lin1ba română, operă începută sub Matei Basarab si încheiată sub epis-
copul Damaschin m). Pătruns de importanta introdu.cerii limbii români:
Îl\ l;liserică, Ch~sari.i; trece la ttpărirea ~ineiel<>r,
Din Istoria r.utturiJ fi şeolli .un Judetul vncea (sec. xvr - XIX) H'f
!n :prefaţa Mineiului pe ianuarie el afirmă cu n1îndrie, după cum

am mai spus, des cendenţa noa.strii romană. „Aflu linia neamului româ-
nesc din vechi trăgîndu-ne din slăvit neam al rornanil'm·", scrie el.
tn scopul unei mai largi răspînrliri a Mir:e!elor atit el cit şi ur-
maşul său Filaret, se otientegză către limba populară, în1ocu,ind unele
forme vechi ca (citar1ie, s~ăşeaşte, derept, eă, dtm), -cu citire, mîntu-
i~te, dt'ept, pentru că, din) 01).
Cererile p~ care le f:ace prietenului său de la Sibiu spre a-i !Pro-
cura Enciclopedia lui Diderot .şi d'Alernbert {Di cţoannaire raisonne des
sciences, de..s artes ct des mctiers), sau în lipsa ei „Journal encyclopedi-
que de libre propag.aonde philosophique", gazetele franţuzeşti pe care le
primea, între care u11 „Mtrcure" historique. litterai1·e et politique" et-c.,
ne arată un spirit lu·minat, stăpînit <le o remai•cabilă curiozitate inLclc.>e-
tuală !OS), lucru puţin obişnuit ·pentru un înalt p•elat a1 bisericii.
Nawn Rîmniceanu, €Ste un dascăl mai puţin eunoscut. El şi-a
desfăşurat o -parte din activitate şi .în Vîlcea.
• Părinţii săi .aiu fost originari din Transilvania. Mo.şul său n t1·ecut
în M\.lntenia şi s-a aşezat .în satul Corbi din Muscel.
Despre tatăl său aflam că a învăţat carte la dascălul Li.:.pu 1<16»; la
Bucw·eşti. Şi-a continuat apoi învăţăturile la şcoala de .pe lîngă Episco-
pia Ri'mnicului. Mai tîrziu a fost preoţit. Era cunoscut sub numele d~
Bucur Protopopul. ·
Naum Rîmnkeanu s-a născu t în Corbii 1\ifuscelului la 27 noiem-
brie 1764. A avu t o viaţă zbuciumată. A pereg1i llat prin mult~ 1ocuri şi
a avut ocupaţii diferite. Cea mai mare parte din viaţa lui a dedicat-o
misiunii de dascăl. I-a plăcut această profesie. D~· mai mulLe ori Îţ\i arată
bucuria că a reuşit -să ajung!:i „dasml neamului r o·mânesc".
Dupl\ ca va fi primit -ceva învăţături în satul Corbi a fost dat la
Şcoală .în Bu cu-1,cşti unrle a 'ivnăţat „greceşte şi slavonc.~te". Ajuns apoi
în ·casa luj Filaret a rost hii'olonit diacon c:i.nd aci;sta a ajuns episcop la
Rîmnic.
T imp de 4 ani a fost trimis la Hure:r. unde a t ranscris documente.
Acea:.;tă ocup.atie iJ' face să îndrăgească studiul istor iei .şi să ~ăesască iz-
v-0are1e neamului nostru.
Războiul dintre turci ~i nemţi il făcu să treacă in Transilvania unde,
după <:um ins1L5i mărturise:şt~. s-a ocupat timp de 7 ~ni cu „<lăscăHa
gteoească". 11 găsim predîrnd lecţii de limbă greacă m:li' frrtîi în sabul
Jina de Ungă Sibiu, de unde veniseră părinţii săi, s:poi la mănăstirea
Horlcş-Bcch·og de !!I Lipova.
După 1789 trecu i.n3poi miuntii angajindu-se <las::ăl p:irticular la
Mărgineni, la Sinaia, Buzău, Ploieşti (de la 1818 pină 1a 1822), apoi la
Bucur-eşti -ca da.c;căl în. mai multe familii între <:are la ~adat Grădiş
te-anu, la Foranache Nicb.i.ta. La acesta din urmă se obligă, prin <:ontr;:i.ct,
să-i înveţe copiii carte cinci ·cea:;uri dimineaţa şi două după amia7.a „:pî~
nă. !a vec~rnie". ln „oră deosebită" se angaje;iză să înveţe pe -copii „ma-
nierele", f-0looind „dte · metode ar afla" pentru sporirea ·ia învăţătură a
acţstora. Ne spune că e1·a plătit· pentru această slujbă cu 130 l~i pe lună,
HI Prof. cir. Oh. PAl'Ouţi
o pîine şi o oca de mălai pe zi, cît·e o litră de vin la dejun şi seara, pre-
cum şi „alte mezelicuri".
Contractul fusese semnat la 1 mai 1833 în Tirgovişte. CU 4 ani
mai înainte predase invaţături la Potlogi. Ultim.li ani ai vieţii şi i-a pe-
tr·ecut .lJa Cernka uhde a şi murit în 1839.
Era mic -de ·statură, uscăţiv, cu mers repede. Brun, cu ochi ·că
prui, veciniic vorbea ; niciodată nu şedea locului. Ştia bine limbile grea-
că şi romînă. Citea şi în franceză, germană, latină. Se străduia să înveţe
şi limba rusă. Ştia puţină turcă ~.
A scris .mult. De la el au rămas volume întregi .privitoare Ia is-
toria neamului nostt'll, discursuri patriotice, poezii, .planuri de reformă
şcolară etc. Dorea ca într-o lu·crare voluminoasă de trei volume să lă
murească ce este lumea, c-e este omul, ce sînt cr.ed.inţa, speranţa, iubirea,
cunoştinţa ~. NENt lăsat un imp.:>rtant material istoric privind zavera.
A scris de asemenea o cronkă a evenimentelor de la 1768 pină la Hl12.
Pentru educaţia ş.col'arilor a alcătuit ,;Buna obicinuinţă nouă'",
prezentată în mare parte în „Şcoala moralei" a lui Anton P ann. Un prim
manuscris al lui poartă titlul „ Meşteşugul psaltkhiei". Lucrarea ,.Intro-
ducere pentru începători~ €Ste un fel d e abecedar în greceşte şi româ-
neşte.
A scris d e asemenea, multe .poezii şi cuvintări pentru şcoliarii săi
spre a fi rostite părinţilor 1a sărbători. Era un bun patriot. De dnd audia
cursurtle vestiţilor dascăli greci de la Sf. Sava şi se încălzea la .ideile
lor, Naum dorea să procedeze şi el la fel îniieriblntind inimile şcolarilor
.săi. Le povestea astfel despre originea nobilă a neamulu i, de vitejia stră
.bunilor, îi pregăt-ea pentru lupta de eliberarea ţării de sub robia tur-
()ească şi fanariotă.
A insuflat elevilor Găi dragostea de ţară, ideia de cinste, d e drep-
tate, de muncă etc. La examenul public ce a avut loc cu şcolarii săi în
1818 la Ploieşti, vor:biod de -originea neamului nostru, a prezentat celor
de faţă, elevi si -părinti, un .adevărat progran1 de lupptă asemănător ·celui
conceput de Tudor Vla'dimirescu. „Fiecare în ~atria sa trebuie să-şi a-
rate vitejiile" spre a putea .s-o ·cureţe de „'Ciulini", spunea el.
În cuvîntările şi lucrările sale Naum Rîmniceanu dem.<J.sc:-1 fără
deleqile care se petreceau în tară cind sluj bele, titlurile, onorurile se
.vindeau la mezat. „Ce vedem şi la noi ? Pe unii că-şi cumpără caft anele,
pe altii slujbele, pe alţii protecţia domnească„. ispravnicaturile ... Ce ur-
mează di.ii. acestea ? Greuăţi neste greutăţi, poveri peste PO\'eri. siluiri.
nedreptăţi , jafuri, pustiiri". Tot el ne spune 'Că _Se vindea pe bani tot
felul de vrednicie şi de dnste şi de chiverniseală şi de alegere şi de
dreptate" ~.
Şcolarii vor fi deprins de la ei şi dorinţa de studiu. dori.ni.a de a
cunoaşte mai al-es istoria <patl·iei. Deşi era <>C'Upat cu nredare.~ lecţiilor
el se străiduia în acelaşi timp să audieze cursurile de 1:a Academ'ia gre-
cească. Aprecia mult pe vestiţii săi dascălj Lambru Foţiade, C. Varda1ah,
Neofit Du'Ca etc.
Din lstoda cultlUU şi ,colll Clio Judetul vtJcea (sec. XVI - lO'Xl 15S
A îmbrăţişat <:u pasiune profesia de dascăl pe care a exercitat-o

aproape 60 de ani în Transilvania, Bucureşti, Ploieşti, Piteşti, Cimpina,
Mărgineni, Potlogi, Cobţeştî etc. 11°).
I-a plăcut cartea, a apreciat-o şi a colecţionat-o 1ntr-o b~bliollecă
pe care a lăsat-o lui N. Simonirde, fost conducător al Şcolii naţionale din
Piteşti şi revizor al şcoalelor din Muntenia.
Pentru ca dascălii să .poată da „învăţătura, înţelepciunea şi ştiin
ţa, au nevoie de cl.rţi" spunea Naum .
Deşi a scris în limba greacă el a .fost -conştient de valoarea învă!.
ţăturii în limba maternă. „Iar cartea s-o înveţe ucenicul în limba ţării
), scria el. Naum arată de asemenea importanţa 1rrceperii învâţăturii
111
de carte din copilărie. tn acest scop propune ca studiul sa înceapă de la

v.îrsta de 7 ani.
· Con:ştient de importanţa învăţăturii de carte el arată că aceasta
este ,,sfîntă" şi ·că „tot românul" trebuie să beneficieze de roadele ei.
Naum Rimniceanu a scris şi versuri. Poeziile sale sint apreciate
de C. Erbi'Ceanu ca admirabile în ceea ce priveşte Jimbă şi formă 112).
Cele scrise împotriva eteriştilor sin t opera lui nu a lui Paris Mu-
muleanu cum s-a spus. Are vreo 20 de poezii despre zaveră. Ce repre-
zintă Beldiman pentru Moldova, prin Tragedia sa. este Naun1 pentru
Muntenia.
6. - Concluzii.
După cele relatate pinci aci se poate afirma că judeţul Vîlcea are
o contributie importantă la dezvoltarea invăţămîntului ~i a culturii în
se::olu1 al XVTII-lea care, în general, arată :
- îronulţirea nu.mărului d e .şcoli şi răspin1direa lor în întreaga
ţară, atit J.ii ol'aşe cit şi la sate ;
- <:onsolidarea invăţămlntului în limba :poporului instrument de
expresie unitară a locuitorilor din cele trei tăr i româneşti ;
- tnmu lţirea elementelor de -cultură laică. Caracterul laic Ql tn-
vaţămîntului se accentuiază în această perioadă. Mai ales dUl;lă 1775 se
introduc disdpline laice in planul de învăţămint. ŞcJlile mari şi ora-
şele se încadrează cu n1edici. Există preocupare-a de a se combate prac-
tica folosirii diferitelor vrăji , se caută să se combată anumite supersti-
tii. folosindu.-se în ace'St scop argumente ştiinţifice. Este cunoscut C'!IZUl
întimplat la Mehedinţi unde mortii fuseseră dezgropat i şi arsi, bănuiti
că s-ar fi transfi>rmat în strip;oi. Mihai vodă Şuvul trimite ordin caime-
camului Craiovei şi ispravni<:ilor celor cinci j udeţe oltene spre a lllmuri
pe ·cetăţeni şi „a-i scoate din această idee". arătîndu-Je eă ceea ce cred
ei nu este dedt „o !Părere nebunească". Episcopul Rîm"'litcului trimite
preoţii să mear~ă prin sate să dea învăţătură poporului. tn acelaşi >Scop
este trimis m~i.cul Craiovei.
Este caracteristic f1rPtul că chiar din sin'lll bisericii se ridică oa-
meni luminaţi şi dornici de a lua contact cu elementele culturii eur<r
penţ1 dQ ş, ţ9Jlţrfbui la cunoaşter~~ · Qbîrşiei n~am,ulu! nosţru 1 la r,l~i;vol:.
Prot . dF. Oh. PJimull
tarea limbii lirer.are. Am văzut interesul depus în această direcţie de

episcopii R"unnicului, Damaschln şi Chesarie. Printr-o pastorală din 1747,
Climent episccrpul ac:?leaşi eparhii combătea obke~urile şi sărbătorile
„păgineşti ", răsp'md ite .p rin „neştiinţa" rpreoţi:lor fără ·carte.
O orientare laică se obsi:'rvă şi în recomandarea cărţilor făcută
chiar de biserică, mai ales după înfiinţarea „Societăţii filos-0ficeşti a nea-
mului românesc" din Ardeal. l n circular.a trimisă către preoţi la 20 mai
1795, Dositei, mitropolitul muntean, sublinia că lucrările tipărite de a-
ceastă societate -cuprinde „ştlinţe cc împodobesc pe cei ce învaţă". lntre
acestea erau cărţi de „geografie, fizică. filozofie" şi altele 113).
IV. - ŞCOLllE DIN VJLCEA IN PR•:MA JUMATATE A SECOLULUI XIX.
Şi in această etaipă vom trata sepanat şcolile de la o•·aşe de cele

din mediul rural.
De asemenea, pentru fiecare din aceste <:.ategorii d<! şcoli vom dis-
tinge două perioade. Astfel pentru şcolile orăşen~şti avem o etapă de la
1800 Ia 1831 şi o alta de }a 1832 la 184'8.
Pen tru şcolile de la sate prim.a etapă este ·cuprinsă înt1·e anii 1800
şi 1837, iar a doua între 1'838 şi 1848.
I . -- Şcoala din R1'mnic;u Vilceo (1 800 - 1831).
Despre şconlra din acest oraş, ca de altfel despr e cel:! mai multe
şcoli din ţară, n-avem prea multe ştki în această perioadă.
Războaiele care au avut lo::, bolile care au bîntuit ţara (ciuma,
holera), răscoa!a ·condusă de Tuo:..- Vl~:iimirescu etc., sînt factori care au
determinat ca în această etapă să nu ai.bă o situaţie înfloritoare, cum
am văzut de pi1dă, !n a doua jumătate a secolului t rE.'cl.lt.
!n această perioadă 3sjstă:m la un cvenini.en.t de seamă în istori:i
învăţămîntull.li nostru ~i anume înfiinţarea şcolii superioare în Hm.ba· ro-
mână, sub Gheorghe Lazăr.
Dintre şcolile mai importante care şi-au continuat activitate:>.. di:i
se::olul anteri.Oi.- amintim· 0cademia gree€ască de la Sf. S:iva, ş::olile ro-
mâneşti de la Sf. Gheorghe-Vechi şi .de la Co.lţea din Bucure}ti.
Au exiistat oe asemenea, cu unele întreruperi, şcoli la Piteşti, 'ţîm
pulung, Slatjna, Craiova, Tîrgov işte, Ploieşti etc. În categoria ace;;t~ra
intră şi şcoala de l'a R1mnku Vîlcea.
Şcoala grecească şi românească, cun.::iso::ută in acest ora:.: în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, a continuat sub ace;isl.ă 'forma ·&i în
secolul al XIX-lea. La această concluzie ne duce un d?t'Ument <lin 6
ianuarie 181)3. Ese vorba de bugetul şcolilor din acest an în care pent~·u
Vîkea este prevă?Jut un dascăl .românesc plătit cu 60 de taleri pe an. C!l
~i li.); Cţ)l~l?lt~ jud~ţe olţcn~, !11 plus pentru şcoala din Iţi!T\nicu Vil c~a,
Pin lstort11 culturii. Vi feolii clin Judţţul VUcea (sec. XVI - XIX) 1n
documentul prevede şi .plata unui .dascăl grecesc cu 240 de taleri pe an.

ln ceea ce priveşte salariile acordate .dascălilor observăm ·că se păstrează
aceeaşi deosebire între suma rezervată ·celui elinesc şi f!ceea a dascălului
român, retribuit cu .a patra parte din cit i se cuvenea celui de limbă
greacă.
Cu doi <la1Scăli, unul elinesc şi altul românesc continuă şcoala din
Rîmnicu Viloea şi in al d<iilea deceniu al secolului al X·I X-lea. Plata
acestora se făcea din veniturile realizate de epis·copia Rîmrticului. tn a-
cest sens se dăduse o rezoluţie 'domnească în anul 1813. Pînă la această
dată cheltuielile pentru întreţinerea 1Şcolii şi plata dascălilor se făcea de
la bugetul şcolilor.
Probabil că a.ceastă nouă hotă.rîre n-a conv·enit episcopului şi a-
tunci or<işenii se !l!dresează cu jalbă ]a domnie. Domnitorul trimite în
cer·cetarea plîngerii lor pe boierii -efori ai şcolilor. Aceştia au c·ercetat :si-
tuaţia 1Jpairhiei Rîmnicu:J.ui ·şi iau rntoomit anaforaua din 25 .aprilie 1815.
1 ln acest docwnent se menţionează că „toţi boiernaşii" şi „toată
obştea" oraşului R'imnicu Vllcea au arătat că în acest ·oraş ,;dintru în-
ceput au avut ş-coală" la .episcopie, cu „dascăli procopsiţi". De asemenea,
încă din timpul domniei lui Alexandru Lpsilanti ·a u avut şi „doftor" plă
tit cu 50 de taleri pe lună.
Orăşenii 'C€reau ·ca dascălii şi medicul oraşului să fie plătiţi în
co~tinuare <lin bugetul şcolilor ·ca şi mai înainte de anul 1813.
· Eforii Grigore Brîncoveanu :şi Constantin Nestor, î•mpreună ·cu
vel vornicul obştiilor aor.ată -domnitorului ·că au ·cercetat condi-cele
vechi -spre a se vdeea .cum s-a urmat cu pl ata daiscă1ilor. Cunoscînd şi
. · ven'iturile ephs·copiei R'îmniculu i .aceştia ajung la ·c..'Oncluzia ca dasc1lii şi
medkul oraşului să fie plătiţi de ~pi·scopie, din venitul epaa·hJei şi aju-
torul "eparhioţilor orăş~ni" deoarece episcopia are „venit îndestulat".
Această propunere a eforilor este valabilă nu numai pentru şcoa
la din Rimnicu Vîlcea „ci încă şi pentru şcoli1e d in celelalte oraşe ale
eparhiei". De altfel ei m·enţionează .că aşa se procedează şi la l;'iteşti un-
de ex istă şcoală şi doctor „din ajutorul eparhiei şi al orăşenilor".
ln încheierea anaf<iralei se sublin iază că şcoala acestui oraş „cu
dascăl elin şi rumânesc" este „foarte de treb uinţă" {s.n.) .şi nu s-.a r fi
cuvenit ca episcopul Râmnicului „să împuţineze rodurile învăţătorilor",
ci „mai vîrt·:>S a le spori" şi a-şi arăta „rîvna şi filotimia" ·către "·cei să
raci, străi ni şi lipsiţi". ! n felul acesta îşi va îndeplinit şi datori.a ce se
cuvine „a avea pentru binele -norodului" şi al eparhiei „împodobită in
a'Cest fe.I de jnfrwnuseparea folo·sitoare obştei" (s.n.), deoarece şcoala este
,„pentru mvăţătura i procopseala oelor săra'ci şi liipsiţi, cari au rivnă Ia
. ...,. ......a (s.n..
1nva"""'-"--"" )
Prin acelaşi document se face propunerea ca biv vel clucerul Con-
stantin Socoteanu, „ce se af1ă. cu şedere în acest oraş Rîmnicul", să fie
în1puternicit a se îngriji d e şcoală ,,prin povaţa noastră a epitropilor" 1u)_
La 24 mai 1815 domnitorul Ioan Gheorghe Caragea dă hrisovul
prin ·care OOnstantin Socoteanu, biv vel clucer, a fost numit „purtător
~e grijă" al şco!iţ ciin Rlîll!niru Vî~ce~. $~ d~ în acelaşi tilnp porun<;~ v~!
17! Prof. dr. Gh. Părnuţă
logofătului de Ţara de Sus ca să supravegheze .aducerea la îndeplinire

a rezo1uţiei domneşti ·prin cal'e salariile das-căli1or 6ă se p1ăteasca din
„iratul epat'hiilor". C·ere ca această hotărîre să se pună „în faptă fără
ză:bavă", nu num.ai la şcoala de la Rîmnicu Vilcea, „ci încă şi pe la toate
celelalte oraşe" din numita eparhie, să se o·dnduias-cii "dascăli buni şi
pri.cepu ţi". Domnit orul tin e să ·sublinieze ·că .această hotărîre va fi şi
spre „f·olosul, podoaba şi lauda" a eparhiai însăşi pentru că de învăţă
bură au nevoie ·cei ·ce se preoţesc, care trebuie să ai1bă „cuviincioasa şti
inţă a citaniei" şi să fie capabili a inţ·elege ei înşişi ceea ce citesc şi a
tălmăci ascultătorilor „Ja bisierkeştile .s1u jbe" ' 15).
1 Documente1e menţionate mai isus ne arată că şcoala de la Rim-
nku Vîlcea a ·continuat să existe cu doi dascăli plătiţi începînd din anul
1•813 din venitu r ile ce se realizau la ep iscopie.
Prin rezoh1 ţia domnească din 24 mai 1'8'15 observăm un lucru nou
în ceea ce priveşte şcoala şi anume contribuţia orăşenilor la plata das-
călilor.
Element nou pentr u şcoala din Riinnku Vîkea este şi numirea u-
nui epitrop ·care să ·1ngrijească de bunul 1ners al şcolii, un reprezentant
al Eforiei şcoalelor de la Bucureşti .
.La 15 august 1815 vodă c·aragea înştiinţează asupra celor hotărîte
şi pe Galaction episcopu!} Rîmn.icului. li ara:tă că dascălii şi doctorul să
se plătească din veniturile epi~copiei care sînt ,,de înJd.est ule". Se men-
ţionează -că aceas tă hoLărîre este valabilă şi pe ntru ·celelalte oraşe oltene
ce ţin de episccpia R îmnicului. Repetă şi cu .această ocazie că şcoala. este
spre „folosul obştei şi lauda eparhiei". Adaugă insă un element nou.
Mentionînd că trebuie să aşeze medic şi da:s-câli „eu ştiinţe bune şi pro-
copsiţi" subliniaz.ă că ace~iia sânt n~cesari „spre a se putea folosi" oopiii
b oierilor . orăşeni cu roclari1e învăţăturii, iar „cei săra·:'.!i şi li.psiţi să se
poată ·căuta de boalele şi neputinţele lor" 116). Deşi arată că şcoela este
„spre folosul obşte!" , voievodu.I în ţelege !pr in obşte pe ,;boier ii orăşeni" .
Iată ·caracter ul de clasă al şcoli i formulat ~i cu această oca7.ie.
Scoc~la din Rîmni„cu Vîlce.'l. este am inti tă apoi în bugetul din anul
1816. Acu·m apare în buget o sumă egală pentru cele 5 ;udete oltene,
adi că. 500 de taleri. cîte 100 de taleri :ptnt.ru fi~are judeţ . Se mi.irise deci
salarii.11 dasdilului' de h. 60 'la 100 d e taleri. Se menţionează că aceştia.
s'în t „dascăli rumâneşti".
Ob:::ervăm că în acest an nu mai apare în buget· da3căl elinesc la
Rîmni:cu Vîlcea. De altfel am văzut că epi&copul ·c.3uta- să facă „econo-
mii" , fiind ro.ai pu ţ in darnic pentru şcoală. „
Este de menţionat că in timp ce pentru doscălii din 5 ju<letc ol-
tene era prevăzută suma de 5()0 de taleri, în buget era trecută s.ll'ma de
80'0 de taler\ ·ca ajutor pentru întreţinerea .a 10 ucenici „fecior i d e boieri
scăpătaţi" 117). · ··
S coli1e r'O,mâneşti din ·cele 5 judete oltene, deci si' c;e.'i de la R1m-
nku Vîlcea, sînt am.i'ntite şi în hrisovul din dece.mbr~~ lŞl 7 d,aţ 4~ d_om-
.nito<ul Ioan Gheorghe Cqrag~a.
Din l"'lorla eullur ll şi şcolii clin fudeţul Vilcea (•cc. XVJ - ::>:iX) 113
Adre.sindu-se işpravnicilor de la judeţe, domnitorul i i înştiinţează

că, despre şcoala elinească din Bucureşti, a hotad't sa se intocrnească
„cu cele mai bune chipuri şi n1ijloace". De asemenea, î i inform ează -că
i:n Capitală est~ „a ~ă sistisi" o şcoalil pentru ,,învăţal:u:ri run1âneşti". La
mănăstirea Sf. Gbeorghe, cu trei dascăli dintre .care unul să înveţe „co-
pili cei mici" să ciieasci slovele şi să sc1·ie, al d-:>ilea ,,să pa;·adosească
gramati>ca", iar cel de ail treilea, aritmetica, g~~melria, gee;gr.aiia, şi mă
surătoarea de pămînt".
ln hrisov se aminLeşte apoi ca în judeţ~le ţiirii s:... se orîn:luiască
„alţi dascăli rumâneşti" platit iiecr.re cu cite 250 de taleri pc an.
După cum ve-jem, asistăm de acum l.a o şcoală mai bme organi-
zată şi încadrată cu dascăli „vredni-ci". De altfel observăm să salariul a -
cestora .se mărise de aproape t rei ori. Hrisovul menţiones~ă chiar ca
kl plata dascălilor sa contribuie ş~ „unii din c<!i şezători" ai oraşului ca
să dea şi ei „cite o sumă", dupii .put-<~rea lor.
Se pune in vedere -ca la fie-ca:re şooa•lă să se ;n'i..tmi:aGcă doi sau t rei
epitropi „din cei mai ale~.i sau de ispravă" locuitori ai oraşului, m ai .ales
din cei care au copii la şcoală.
Prin hri:;ov dascăl ul era îndatorat ca la fiecare semestru sii ina-
inte-.Ge eforiei ş:.:oalelor de la Bll'Cureşti, catalog cu ;1umel<! eleviior şcolii
oraşului, iscălit de el şi de epitropii acelei şcoli.
De asemen0a, I.a şcoală se ţinea evidenţă de mersul . înviiţătu l'ilor
ucenkilor. O d are de seamă asupra gradului învăţăturii se trimitea la
Bu cureşti.
Dupi ce ucenicii termina·1.1 invăţăturile ce ze dădeau la şcoala din
re~edi nţa judeţului -p uteau sâ urmeze la Bucw.·e\:ti „ca să auză şi alte în-
văţătul'i". Cei eare doreau acest lucru trebuiau sii ad.\tcă „mărturii scri-
se" de la da'Scălul şi epitropii ş-coli lor în care să se .al'lae „izbutirea şi
buna· petrecere a lor" .
Hrisovul prevedea şi măsuri pentru candidaţii la preoţie. Aceştia
erau obligaţi a u.rma <:el puţin 6 luni la şcoala românească din Bucureşti
"ca să asculte bisericeasca învăţătură". Pe timpul acestor oeursw·i, cei
siU·a:::i, erau întreţinuţi d in bugetul şcolilor.
Pentru ca cele b otarîte în prezentul hrisov să fie cunoscute de
locuitorii ţării s-a dat porunci:\ marelui logofăt al Ţării de Sus să ia mă
suri ·ca să se întocmească copii după hrisov şi să se citească în toate sa-
tele j udeţelor „ca să 1e fie ştiut şi cunoscut tuturm: nizamul pentru tn-
toc.mirea acestor şcoale rwnâneşti" "5 ) .
Iată o şcoală mai bine organi zată la Rîmnicu Vilcea în urma re-
zoluţiei domneşti din 1817. Dascălul era plătit din buget cu 250 de taleri
şi de la or;lşeni ·CU o sumă după starea fiecăruia. Grija şcolii era dată ~
cum In seama unei epitropii formată din 2-3 oameni de seamă ai ora-
şului.
Desp re această şcoală mai aflăm în anul 1825 dintr-o rezoluţie a
domnitorului Dimitrie Ghica, pusi pe anaforana boierilor efori .pentru
organiz3rea şcolilor la judeţe. In acest document :;-<!oala de la Rîronicu
Vilcea este prevăzută cu un dascăl ·Şi un ,grămătic plătiţi cu cîte 600 de
J?t Prot . dr. Oh, PAl'llulll
taleri pe an. In bugetul pe anul 1830 găsim la Rîmnicu Vîlcea pe Costa-

che, plătit ·cu ·450 de taleri 119).
!nainte de a se înfiinţa şcoala naţională din acest oraş a funeţio
nat aici şi o şcoală particulară condusă de dascălul Dimitrie Serghia<;i.
2. - lnvă!ăm:ntu·l din Rirnnîcu Vil~eo in p~ rî.oada (1832 - 1848).
Dezvoltarea economică, socialâ şi politică a ţării în prima jumă

tate a secolului al XIX-lea punea şcolii noi ·sardn i. Caracte:i:ul .strî:mt
de <:lasă al şcolii greceşti, -care ajunsese la stare înfl::>riitoare în secolul
al XVIII-lea, nu-i da putinţa să ţină seamă de transformări1e sociale ale
vremii. Programele .şi metodele ei încep să fie părăSite. Din ·Ce în ce mai
mult locul ei este luat d-e şcoala românească, n.aţi.onalâ, promovată la
Bucureşti de G heorghe L1zăr, iar mai tiTziu, în provincie de foştii elevi
<ii acestui mare dascăl şi înflăcărat patriot.
După punerea în .aplicare a Regulamentului Organic şi elaborarea
ReguJ.amentuhri şcoalelor. ,pdn <:are se recunoaşte necesitatea învăţă
r'nîn:tului public, au luat fiinţă şcoli în toate oraş-ele reşedinţe de judeţ.
a) LaoaJul şi mobilierul. Clădirea in care urma să se desfăşoare
procesul de învăţărnînt -e1·a un 'lucru foarte important.
Pentt-u înfiinţarea ş rolii din Rîmnku Vîkea, Departamentul din
Lăuntru trimite sfatului orăşenesc o adresă prin -care îl obligă să se în-
grijească de local pentru ş.coală. I-:,a trimis ş.i o listă de materialele ne-
cesare, precum şi modele de semicercuri şi table de tinichea necesare
şcolii. ·
' Sfatul oraşului printr-un proces v-e1,bal încheiat la 23 septembrie
1831, hotărăşte ca viitoarea $coală să .se deschidă în clădirea episcopiei,
unde · „mai din vechim.e" a fost tot ~coală 12°). Clădi.rea trebuia repa1·ată,
iar cneltuielile necesare reveneau în mare seamă locuitorilor oraşului.
După cum vom vedea, în problema 'localului de şcoală, ~ntervin o mul-
ţime de certuri şi t~iversări. Deoarece eei avuţi îşi trimiteau copiii la
şcoala grecească sau îi învăţau carte cu invăţătol'!i iparticulari, se ia ho- ·
tă1irea ca pentru repar.are, înch irien!a sau construcţii loca1ului de şcoală
să .contribuie numai pă:rinţii ai -căror .copii frecventează şcoroa. Şi •pentru
că la început- frecventau şcoala naţională mai mult copiii oamenilor ne-
voiaşi, problema localului a ·cons tituit o serăoasă piedkă în -desfăşurarea
proc--.asului de învăţămint. Numai după ce Eforia şcoalelor ameninţă o-
raşul •că desfinţează ţ;coala din R1mnicu Vîlcea şi mutâ pr :>fesorul în alt 0
oraş, 'locuitorii de aici hotărăsc a-şi face un local pentru şcoală.

Prima dată şcoala s-a deschis în casa profesorului Dimitrie Ser·
ghiad, în acelaşi local unde mai înainte el ţinuse şcoală particulară. S-a
mutat apoi în casele episcopiei. Localul era neîncăpător şi necorespun-
zător. Intr-un rapor t din 20 aprilie 183;3 profesorul arată intre altele <:ă
sala în care îşi ţinea lecţiile avea .pa:i'ldos.eala fă·cutâ din cărămizi ·care
„vatămă şcolarii de ochi, şi înegreşte tablele de dtit şi de scris" 12').
1n .alt raport din martie acelaşi an scrie că „a fost ·silit" să facă
examen public spre a vedea orăş-enli rezultatele învăţăturii fiilor lor şi
Din istori:i culturii $i $COIU din J11deiul VUc~ (sec. XVI - XIX) 171
în felul acesta poate s-01· „îndupleca" pentru construcţia unui local de

şcoală '22).
· Copiii „năvă}ind droae;', după cum raporta profes orul, iar cas!?le
de la €:pisccpie nefiind corespunzătoare s-a hot.irit ca şcoala să funcţio
neze apoi în cast>le lui Ghiţă Vlădescu. situate în centrul oraşului 12
Localul acesta era ma;·~. <:u două etaje şi 13 camere. Vlădescu oferise
».
casa pentru şcoală <:u intenţi a de a o vinde oraşului.
!n decembrie 1833 se s·cria că sala de predare, de la casele lui
Ghiţă Vlădescu este atîl de mai''e, incit pot încăpea 300 de elevi. De a-
sem·e nca era luminoai:iaă, pardosită cu se.înduri, ·căldu:roac;ă şi aşez.Jtă în
mijlocul ora~ului. Se menţiona 'însă că .acum obştea oraşului „a amorţit"
despre eonstrucţia şcolii. Propune Eforiei şcoall!lor să se adreseze stol-
nicului Ian:::u Lahovari, deputatul judeţului , care să îndemn:? pe oraşeni
şi „să aţite ambiţia" episcopului Neofit spre a face un local de şcoală
sau a cumpăra casele lui Vliidescu, unde s-ar ,putea „adăp·:>sti" •Copili
„,de pe afară" '21 ). ··
Vă.zind insii -că sfatul oraşului nici nu se gindeşte să-i cumpere
casa, Vlădescu hotărăşte evacuarea şcolii. Un raport al 1profesorului Ser-
ghiad de la 3 noiembrie 1834 arata <:ă şcoa1a s-a închis şi că „vede ob-
~tea amorţită cu totul despre pripirea zidirii şcolii" 12~. Intervine la co- ·
mitetul de i11specţie să .grăbească începerea construcţiei localului de
şcoală sau s!i cumpere case1e lui Vlădescu oferite cu 22 OOO lei. Profeso-
rul era .pentru ·cumpărare. !n alt raport d~n 21 noiembcie 1'834 D. Ser-
ghiad, ai·ată că s-a deschis şcoala tot acolo „după o arestuire de două
săptămtni·' -cu bălaie de eaip din pricina „îndărătniciei .p roprietarilor".
Menţionează că noul n1aghistrat al oraşului a pr::>mis că va face şcoală
nouă în timp de un .an. Dupii o lună, profesorul .rapol'tea'Ză că la 26 d e-
cembrie 1834, „trei ţigani ai stăpînului Vlădescu" .au luat :ferestrele de
la sala predării, iar pei;te -cinci minut<! a venit şi proprictar·ul caseJ.:>r cu
cinici ţigani , a spart uşile „m-a defaimat 1Şi m-a atacarisi t înverşunat ca
o fiară sălbatică". Cere Eforiei să-i dea „satisfacţi ~ p cn tru afronturi" 126).
La aeeasta, Eforia hotărăşte a inchi{fe şcoala dacii obştea oraşului
nu-şi dă intere5ul pentru local.
La ameninţarea Eforiei magistratul oraşului îi t r imite jalbă oră
şenilor pentru a nu li se închide .r-·:oala. Ei spun în jalbă <:ă deputatul ju-
deţului, Iancu Lahovarl, le-a citit porunca Eforiei de închiderea şcolii,
dar se roagă a nu face acest lu-cru pentru „a nu pierde tine1in1ea nemu-
ritoarea înlt:.snfre a ciştigării feridrii".
ffol'ia nu aprobă redeschiderea şcoli i d~oarece din jalba orăşe
.nilor nu se vede n ici un angajament p entru con3trucţii localului de
.şcoală.
Conducere:i oraşului convinge pe Ghiţă Vlă::lescu să mai ingăduie
ca şcoala să mai funcţioneze încă şase luni în localul său, cerind şi pro~
fesorului să t\·eacâ cu vederea jign'irile aduse de proprietar.
Dimitrie 3erghiad r.aportează Eforiei că el nu mai poate face
curEuri în casele unde a !ost hulit şi cere a fi mutat în alt oraş.
Pentru că n-au preţuit eforturile depuse de profesor şi nu vor
176 Pcot. dr. Gb. Părnul~
să .contr1buie să aducă materia1e .p entru şcoală, la toate insistenţele. E-

foria nu deschide şcoala de la Rîmnic:u \/Ucii, ·d ecît în iulie 1835.
Cu ordinul :-Sl3 din 13 iulie 18l>5 D. Sergqia<l este mutat la şcoala
din Giurgiu, iar in 1ocul său a fost numit Toma Sergh:iescu.
O Jalbă a orăşenilor din R}mn.icu Vilcii, din 24 iulie 1835, arată
că în timpul lui D. Sel'ghiad, copiii erau înaintaţi la învâţăLură, iar a-
ţum „un1olă pă uliţe făra nici un .căpâtîi". In-rervin să-l readucă _pe Di-
i:nitrie Se;:ghiad 111).
Deşi noul 2nagistrat îşi luase .angajamentul ·că va termina localul
de şcoală m timp de şase luni, în septernbrie 183·5, după 8 luni, lucrările
!;!L'UU ab1a începu-te.
in septembrie 1835 şcoala funcţiona în hanul lui Zisul Papastate,
un local murdar şi „plin de insecte".
Noul local de şcoalâ s-a -clădit pe terenul donat de medelnicerul
Ale·cu Bujor.eunu. Profesorul Toma Serghiescu .raporta, în octombrie
1835, că sălile de pr edare .s1nt zidite şi urmează a se înveli, dar că nu s.- a
lucrat niai mult de două săptămîni din ·pricina unor intrigi ivite întt·e
orăşeni. Sublinîaz.ă că •cei „mai cu zel" în această lu-crare sînt Alecu Bu-
jorcanu şi Florea M.arinovici.
Din cauza altor inteig~ lucrările de construcţie tergiversau, zidu-
rile ;,·idicate în toamna anului 1835, începuseră să se ruine~e. In august
1836, şcoala func·ţiona lot la han. Iată planul şcolii întocmit de Toma
Sergbiescu.
ince.put in .1!835, localul de şcoală nu s-a terminat nici în .1842.
Afirmaţia făcută de V. A. Un:chia, că şcoala a fost tern1inată în 1836 nu
este justă 12~). Revizo.rul şcolilor ~ii:n Ţara Româneas·că, Dimitrie Jianu.
raport.a în 1842 .că lo;::alul de şcoală din RUnnicu Vîkea încă nu era ter-
minat. EI motiva .îrrtîrzierea •c001strucţiei prin faptul că un :local de şcoa
lă apare ca o po:vară prea grea pentru locuitorii din ac.est oraş „unde
negoţul abia .se zăreşte" ~.
Pină în 1843, crnd s-a terminat clădirea şcolii, cursurile s-au ţinut
în hanul Zi-su1ui, \ln local -cu. totul necorespunzător, „o încăpere ticăloa
să", cum zice profesorul. la un loc cu ·cîrciuma, unde elevii aud tot felul
de vorbe „ vicioase" ce le „ stri-că moraliitatea". Apoi şi localul ~e.sta sta
să se dă.rime ; avea proptele, ferestrele stricate, băncile şi semicer<:urile
„dărăpănate" uc). Şcoala n-avea nici lemne de f;>c. Profesorul roagă E-
foria să-i <lea voie să oblige pe şcolari. să aducă fiecare :cîte un car de
lemne.
Suma repartizată pentru încălzirea şcolii era prea mică. Lemnele
se :;::trmpiseră deoarece proprietarii cerea!u ţăranilor preţul îndoit ca
srt-i învoiască în păduri n 1).
Tenninată în 1843 şcoala a ars in anu11847.
Profesorul şcolii raporta Eforiei şcoalelor că la 7 aprilie 1847 a
luat foc casa pe ·care o ocupa slugerul Stanciu Că:păţineanu, fost .Profe-
sor la Craiova. Din cau:r.a vîn<tului care bătea ~u putere în zece minute
au ars 65 de dadiri înb:e care şi şcoala oraşului. MenţiO'llează că n-a pu-
·.ttrt salva nimic, nici din ·şcoală, nici din biblio-recă m).
Se întimp}nă noi greutăţi in problema localu.lui. Trequiau adunaţ~
bani spr.e a se cepara (:6 se putea la foota clâdil'.e. Pt>1l>feso1·ul ai:.ată <:ă )n
aeeastă prlvî nţâ 'locuitoi.:ii oraşului „sint de 1:Qt nesim:ţ)tqrl la instrucji:a
publică" 'H).
In vara. anului 1847 ţinea, cursurile în ae;.' Hber dar şi- aşa aţrea
greutăţi. Popa. Hoşu, în gcăt:Hna căruia pl'ed.a lec~U. cerea de la fiecare-
carui:îda<i. să-i luei:eze Q zi drept chirie a terenului, plus 15. lei. La· fe!
p1·eotul de 1a bi:seri.ca .Sf. Du'J'l)itru pretindea o ~a de ccap~ pentrJ.1. or.ele
de cintău:i ,Pe cal'e le primeau cand'ld.aţii ''•).
tn condiţij gtele s.-a ţinut şcoala ş~ după anul l1l51.
1\llobllierul şcolii era· format din bănd, semicercuri, dulapul ·pen-
tru bihliotel:a ~olii (aici se ţineau şi -cărţile didactice pentru elevi şi
învăţători), -catedra, tablele de tinichea etc.
In planul şcolii sînt prevăzute zece băn<:i, cUe 14 elev,j la o bancă
şi 15 semi<..-ercuti (cîte 9- tu efovi la un semicerc). Intr ... un raport t1·imis
.11:.foriei şcoalelor. în deceinb1·ie 1837, p rofesorul aratJ că are 8 bănci şi
io· semicercuri. ::>ubliniazc'I. că la un semicerc încaip şapte elevi -0on.form.
instrucţiunilor primite '11).
b) '.Profesori. L'l vederea oi.'gani zarii şi condu<X?rii ş:oolilor .naţio
nale o problemă importantă era pregătirea profesotllar. Aceşti~ se. în..,
«.rijea de invăţawrile din ş1.:oala ~~ la reşedinţa ju<;l~ţulul, de 'Sl,lprave-
gher-ea şi controlul. aplLcih·ii instrucţiuni.lor Eforiei şoqalelpr pen;trl.\ ş~o.
lile· parti<culace, iar din 1838 şi de preg~lir~a candidaţilor t;l~ il\yl}ţfitQ:fi
n ectsari .a origaniza ş.colile comunale şi controlul activităţii ac~\ON\.
Profesorii trebuiau .aleşi din elemente -capabile a 1'idlca prestigiul
şc-01ii. naţionale în faţa celor străine, mai ales greceşti, oameni -c11re ~
se tinpună în faţa autQrităţilor orăŞ.eneşti şi juc{eţene. buni patriqţi, ci.r\-
st:iţi, exemple de urinat de căt:ce iine1:imea încredjnţ1Hă, pentru. in.stru<:-
ţie. şi educaţie.
tn vederea alegerii celot mai buni can.didaţ:i tp~tru a_<;eastă :mf-
siune Eforia {lcoalelor s-a adresat iprofesorilor ~ la Col-egi_ul S!. Sa.va~
cer'îndu-Je să recomande pe cei mai 'buni dintre foşti i lor şcolai·i. Cu
rmmrtu'J or. 2 din 1'4 octombrie 1tl31, profesorjj de la SI. Sava : Euirosin
J?Oteea, Simion Marcovici, George Ioan.id, Costache Moroii.I, Iooi~ ~QJ
lie, roan Pop şi Gheorghe Pop recomandă' Eforiei şcoal,e l.or pe pri,mli'
;eandidaţi. Aceştia sînt: Dimitrie Jiânt1, Mihalaclle Vi·ăghiceanu, 1'911,
,Gherasim-'Gorjanul, Nicolat Simonide, Costache Jorj, Cbstach~ PetrQ-
vici, Dimitrie Co11stahdi.n. Nicolae Gheorgheru, Dimirtie Serghie. Pentru
şcoala din Rimnieu V'ilcea ~usese recomandat Dimitrie Jianu.
, Est e de menţionat că în afară de Nicolae Simoni<3e (pentru Ar~)
şi M.i halacbe Drăghlceanu {pentl'U Dimboviţa); eel.elalte recomandări
pentru judeţe au fost s-chimbate: Asr~fel că Dimitrie Jian-u n ·a mers la
Vil-cea. El şi-.a început cu•rsurHe 1a Muscel.
Candidaţii de profesori pentru şcolile naţionale de loa judeţe erau
obligaţi, prin Regu!amentul şcoalelor, a -cunoaşte doru· învâţătw•ile pre-
vă2U'te a se preda in şcolile începătoare (iprimele patru clase elementa-
re). Aveau indat:ol'irea insti să cunoa'Scă metodul lancasterian. în acest
X!l, - BU)IWAVA i
sc<rp z-au organi7.at .cuxsuri <le pregăiire la Col:::igiul ~i. Sava. Aceste
cursu!": erau .conduse de profesorul Gb. P op şi dur au două luni . . Pe tim-
pul a ~e,; tai pregătiri candidaţii de p rofesori pr1meau ·dte 100 -d~ lei p e
lună.
Se fixase o comisie formată dln pr ofesori de la Colegiul Sf. Sava
care examinau pe candldaţi. După ce treceau acest examen eandidatH
se prezentau la p1iofesorul Gheorghe P op, spre a urm.a -cel..: doua luni
de pregăti.re, p entru a î.nsuşi metoda înva t ături i lancasteriene.
In general -cei care doreau să devi nă profe;;vri ai şcolilor judeţene
erau chestionaţi din : gramatică ,.gc-ografia politicească" (împărţirea pă
mjb·tului .î n siate, oraşele de căpetenie .ale ţărilor, „re ligia şi stăpinirea"
;fie~ă1,ei \ări, m unţii, m ăril e, rîurile cele rrnai in1pcrl:,mj.::?), te:>ria numere-
lor înl;·egi şi a fr"Ulgerilor, catehismul Ul-}.
Se organizase un curs preg~titor cu ac·~~st& prog;·amă. El dur a
trei lu ni.
. Spre a se depri.>de mai bin e la cunoaşterea me1i:>dului lui Lan-
caster, can:lidaţi.i de profesori, in cele două lun i .de cursuri, n1eq~eau zil-
Jli·c b un iel de şcoală do aplicaţie, unde asistau. „fa 1pa1:adosis de alo-
d idadică" la clasele I şi fl şi aplicau ·cele învăţate despre metodul lan-
cgsterian, „făcîndu-se ID·:>nitori" între şcolari.
Pregătit la Colegiul de la .Sf. Sava ·candidalul primea u n atestat
că a u rmat învăţă>tucile pro.puse ş i putea fi încadrat ca supleant de .pt;o-
fesor. La Vilcea supleant. (suplinitor) d e prof esor .a fost numit Dimitrie
3erghiad.
Prin proces verbal înch€iat la 17 februarie 1832 Eforia şcoaleior
re:::u noştea „d estoinicia" candidatului d e proieso1· Dimitri:e Sergh iad,
„mtii că are ştiin ţă elen1erl'tară d-0 toate învăţă turile centte, al doilea că
a urmat cursul normal după metoda lui Lancast<!r „cu dcsăvîrşită mţe
)egel'e" (sub1inierea n oastr.il). P entru aceasta s-a odnduic p rofesor · al
ş-;:o1ii în·cepătQare din judeţul Vikea •cu un sal3'I'iu de 200 de lei pe l ună.
cu încep~re de la 1 martie 1'832 m).
În vederea deplasării la şcoală -se jnter vin.e ca să i !Se dea „un
menzil cu pat1-u cai". De as·emenea i se dă de la Eforia şcoal elor un tru.op
tipărit de ,.alilodidactică" pentru clasele I şi Il '34). (Este vorba de tablele
lancasteriene tipărite penlru aceste dase. Metodei lancasterien·e i se mai
spunea şi „împrumutata învăţătură", „ali1cdidaoetict:\", „ învăţăotui'ă mu-
tuaHi" etc.).
Dimitrie Serghiad condu-ce :;;c-0ala din Rîmnicu Vîlcea pînă in iu-
lie 1835. între el şi prcprietaruJ Ghiţă Vlădescu am văzut că se iviseră
n eîn(.e'legeri. Acesta îl insultase p e profes01· care se ad resa acum Eforie i
,şcoale}:;r să i se dea „satisfacţie pentru afron turi". Vornicia d in Lăuntru
·delegase pe stolnicul lan-cu Lahov~ri , să -cerceteze litigiul dintre pro-
prietar şi .profesor. Probabil că nici depu i.atul j udeţului Iancu Lahovari,
n ici Eforia şcoa lelor n-au dat satisfacţie •profesorului î ndL acesta rapor-
tează Efo1·iei că nu m.ai .poate face şcoală în casele in care .a fost hulit
şi de aceea ro~gă să fie mutat. Magistratul oraşului îi propunea lui D.
Serghiad să ti·eaocii cu vederea ·cele înfunplate şi să rănună în continuare
la 'v ilcea. Pr.ofesorul era însă neindu plecat.
Toate aceste neajunsu1·.i fuseseră pricinuite din cauza lipsei de
interes a o·.-ăşenilor de a-:;;i construi un local de ş:::oaiă . Ac€asta a fost şi
pricina îm.:hiderii şcolii în vara anului 18a5'. In ad1'esa ·E foriei şeoalelo1·
trimisă magistraturii oraşului r.-e menţiona că .a hcit.â1'it 'inchiderea ş-colii
d in .acest oi·aş penti•u că n-au -preţuit „ostenea'Ja profe;;orului "9 ). lnir-un
fel„ lui D. Se1·ghiad i se dădea o satisfacţie. După. cum .am mai arătat cu
oric!inul 313 al Eforiei şcoal-~lor din 13 iulie 1835, Dimitiie Set·ghiad a
fost n1utat la ş:oala. publică din Giurgiu '"'). I se pune în vedere să plece
„fără zăbavă" . In .aceeaşi zi Eforia ş<:oalelor anunţa Con1itetul de inspec-
ţie al şcolii ju<leţului V1kea că „prin schimb" v.a veni acolo a~t profesor.
Cere să-i gâsea.scă locuinţă ' 0 ).
Cu ad·resa nr. :318 d in 17 iulie 1835 Ji,'foria se adresează Secretal'i-
atulu.i statului cerind o „podoroajnă cu menzil de 4 cai" pentru p:cofe-
sotul Toma Serghiad de la Bucur·eşti la R1mnku \iîJcea "2). In unele
documente lui Toma Se:cghiad i se spune Serg:bie sau Serghiescu. Nu
cunoaştem dadi între Dimitrie şi Toma Serghiad exi'.stâ vreun grad de
rudenie. Noi îl vom menţiona Toma Serghiescu.
Faptul că în adresa Eforiei şocalelor cătx·e odrmuirea din Vlaşca
menţion~ază că trimite .alt profesor „prin schimb" ne face să deducem
că Toma S..erghiescu fu!>-es profesor la şccala de la Giurgiu mai înainte
de a fi numit la Rîn1nicu \'Ucea . .Această i'Poîeză este întărita de un ra„
' port a1 său din 2 iebruarie Hl36. Menţioneaiă aci ·că la 1 iulie 1835, <:ind
era profesor la Giurgiu şi ţinuse examen, pita-rul N. Petrescu, sameşul
judeţului .a luat de 1a el trei exemplare din „'Istoria Ţării Româneşti" de
Petru Maior şi l~-a diiduit la trei „studenţi e·minentişti" de la aeea şcoa
lă dar nu i le-a plătit nid pînă la acea daotă ~).
14
Profesorul Toma Serghiescu va conduce şcoala din Rîmnicu Vil-

:eea pină în octombrie 1844. DU4Jă această dată, la cererea sa, este mutat
la şcoala din Piteşti. Aflăm .aceast.a din jurnalul Eforiei şcoalelor nr. 804
!:lin 2 octombrie 1844 în care se speaifică numirea ca profesor ia Rîm-
nicu Vîlcea a lui Costache Codreanu în locul pitarului Toma Serghies-
cu 144) .
În înştiinţarea pe care i-o face Comitetului d~ inspecţie din Rîm-
nicu Vilcea, Eforia ţine să arabe că pootul de profesor ode la Piteşti a de-
venit vacant şi l-a numit acolo pe Toma Serghiescu 145). Probabil că a-
cesta era clin Piteşti, deoarece îl găsim de mai mu\te or i petrecind va-
canţa 1n acest oraş.
Din .anul 1847 şcoala din Rimnku Vilcea este încadrată cu doi
profesori. Alături de C·:lSiache Codreanu es~e numit aici şi Ioan Rîu-
reanu.
După red.eschiderea şcolilor, d~ la oraşe, în -1851 1 în şcoala de aici
vor funcţiona ca ce.i <lintîi profesor:i Nae Apostolescu şi Theodor Pasca.I.
c) Elevi. P6'puhtţia şcotnă. Şcoala pubhcă <lin Rîmnku Vîlcea a
începu1t la 7 martie 1832, cu un număor de 48 de elevi. Lecţiile s~au ţi
nut, după cum raportează profesorul „în şcoala mea ce o avean1 parti-
ua Pro/, dr. Gb. P.ll"JIU'4°,
culaxă". L3. 20. mai ai:elaşi '1n, ruună1·ul elevilor se ridi0ase la 52. apQi ţa
.60 în luna septembrie.
, L< Hl33 şcoala ipubJi.că a acestui oraş. era irecve·nta•tli de 1.02 elevi
dizytre care 5.1 în clas.a I~a . ;· 43 în. clasa a. u~a. şi 8 în ·clasa a 1Il-a. H 6 ).
Pe>pl\laţia şoo1ar.ă ajunsese în 1834. la lH:i elevi dirrtre .q:ire- 9,6 'bJi.-
ieţj •şi 2.0. de fete. Pe <:1ase erau r-eparitizaţi astfel : 52 în da.sa I-,a, 48 în
clasa a II-a şi 16 în cloasa a III-a. Un număr de· 7.3 <!intre ei erau fii de
orăşeni-, iar 38. de la sate. ln. ceea ce pr.iveşte vîrsta, 66 erau sub 10 anii
iar 50 peste- această vîrstă 1n),
In continuare dăm lista cu .c levil din anti! 1832.
L\sta elevilor de Ja şcoala din Rimnicu Vilce;a în anul 1832
Cl~sul I
I. Alecu al pitarului Dincă B1)răil escu de . 7 ani
2. N.ac <al ceauşuiui Ghiţă Capeleanu 6 "
J. Ma!ta$e Mi.halache Urumolu & „
4. CoSf.aclle Şteii&n Davîdescu 6 "
G. Co.sloaclie al slugenllui Nicolae Oteteleşanu 6 "
!l. 0l'i.s:t:ache al pos!elni<:u1Ui I. V111:ditnfresc'U 7 "
7. CoStache al protopopului lo'!iiţă 7. „
8, Di:nci:i al lui Anton Braşoveanu 7 „
9·. Niţă al lui Nuţă Temelă· 7 "
10. Niţă .aJ lui Ioniţă Berlescu 8 ;,
11. Mlli.alache al popii Petrică 7 ;,
12. ltlecu a l predteset Oina vătluva 7 „
13: ZI-ateu ni Păunei văduva . lD „
14. Grigore al Măriuţei . 9 "
lf)': Grigore- al pr.eotesei Anuţa văduva 8 "
16·. Alecu al şei·banei văduvit 7 "
17. n'ie ·al Ioanei 7 „
l.8. l~ncu al postelnicului Ioniţii Ba-iractaru 6 „
19. Duinitru cil Ioanei văduv.a 11 "
20. Niţă al Călugi*riţei 8· "
Clasu1 al Il-leu
l. Iancu al pitarµlui Dincă Bor.ănescu 9 ani.
2. Alecu al vis~ierului I·ordache Olănescu 9 "
3. Smai'anda· tot a nuwitului . 7 „
4. Costa<C"he.- al lui zisu Popa St~te • 9, "·
5. Bzdea al lui Dumitrache de la Tg, Jiu 12 "
6„ C.ostica Serghi1ad (.al pro~esorului) 6 "
7. Gheorghe al lui popa' t.1arin 8 "
8. Mihe.lache al armăşoaei ·M irica vaduvoa 15 "
9„ Ghiţă. al Anas~jei Vlăde<\s<:a vl\duva 10 "
1O, Iancu al Dtuni tr~s.i i P.ant.elicooia 7 "
'Dln 'isto'rta
:·..
'ctţitu'iii -şi
•
şcolii
•
din
-
Jud~tul vncoa (sec. xvi - . .XIX)
·' ·· . , „ .. . . .. ···· - ,_. , .r . „, .._. .• . .
:i 1. ·M iPMache .al 'Gheorghiţei . 8 "

1-~. ~k'0lae ai ·protl:><popesii „Gatrina ·:!ţ "
13. Chi·iiţă al ·fui AleE:u M.ih9il0Vi,ei, lu:at tl~ ·suflet :a
14. C,ostache al Su~nei ·vă.Quva ._ "
8- "
Clasul al Hl-iea
~. Gheorghe al lui Toodosie Gligan 9 ani
2. loniţă al post~lnic;ulul 'Nicoi-ae tipograftU ·10 "
3. Niţă ;;i.l logo'fătulu.i. D'u,mitru Tit0veanu . .}4 "
'4. Alecu al llincă,i a răposatului Gh. 'Neacşu 10 "
.5. Niţă al lui popa Niţu de 'la Colibaşi . . 12 "
C!~s.ul 41 W -lea
1. Iacov al Catinchi Buturenei văduvă 14 ani
2. Mihalache t ot al numitei . . 12 "
3. Evgh,eniţa ·a ceauşului Gqiţă Capeleanu
9 "
4. Adam al lui Constah-tin Chegu 11 "
Ş. Niţă al postelnk·ssei Tiţa Poşh'că văduvă 13 "
·6. Costache tot al nml1it.ei . . . . 11 ,,
:7. Nae al M1andei Pleşeianca văduvă . . . 13 "
8. Costache tal poştelnicesei Ilinca Linguleasa 11 "
Clasl,I] al V-lea
'\.. Iancu al lQgofătuJui
Gh . Rimniceanu '15 ani
z. ţ}heorghe al lui Mi!lalache Drumolu l2 ..,,
3. Costrcă al pitarulUi D incâ Borănescu 14 "
'4. 'Neţe al Catirrchii Sclnte'Q&e vădµvă 1.4 "
5. Petrache Cîntăreţu . . . . . tl7 "
ln t0tal 52 de elevi.
Din rapoartele profesorilo1· populaţia ş<.:olar~ din Rîmnieu Vîlce·a

PI'! qpii urmă tori se pr~zintă ~stfel : 96 ·de elevi în 1835 ; 120 ·tie devi în.
T840 ; 160 de elevi în anul 1'8~·5 14~) ; 174 ·de elevi în :anul '1'846 " 9 ).
Dat ele sitatîsti:ce ele ani.tiui 1834 ne indică la şea.ala 'din acest oraş
un nuniăr de 38 de elevi veniJi de la sate. .invăţau laolaltă iii d'e boieri,
neguţ~tori, IIl~~teşugari şi fii de ţărani: ·Despre ulti.mli aflăm -că ·erau ·fo-
'lp~lţi şi ,pentru 'd iferite ·setvicii la Şcoala ·:publică '(<îărau ~mn.e, făceau
focul etc;). Fostu') rînd1aş al .şcolii ·se plîngea Efot'iei şct>ale1or că a fost
j:nlătt,lrat 4.in sţ~jbă deoarece munca lu.i este îndepliniti {(i\: ~colari, fii
de ţă1~ni.
li:ste de mci1ţionat că unii idinitre ~revii : ş-colii erau atît rle săraci
încit păririţfi ·1or îŞi agorns·eau 1hri\ila 'din -:e.erşit, după cuin r.apo1-rta Pl".P-:-
f~sorul ~colii publice, ·
Dacă 1n primii ani de la deschidere şcoala era frecvel'lltată şi de
copii „sărmapi", mai tirziu numărul :a-cestora scade, mulţ.i dintre ei fiind
îndepărtaţi din lipsă de locuri, mai ales după ce fiii de boieri şi negu-
ţători au început să frecventeze şcoala publică.
lntr-un raport din 28 mai 1837 profesorul Dimi:trie Ser.gbiad men-
ţionează că .din lipsă de locuri in bănci ,„mulţi din si'.lrrnaini au fost dati
înapoi" (s.n.).
d) Afte şcoli. Interesul pen'1.Tu învăţăt ură de carte, pe de o parte,
dorinţa de a da fiilor lor şi alte învă~ături decit cele din şcoala publică,
pe de altă parte, .a dus la înfiinţarea de şcoli paTticulare.
Inainte de 1832 au ex ~stat in Rîmnicu Vilcea două şcoli •particu-
lare„ una grecească şi alta românească. Aceasta dh:1 urmă o conducea
Dimitrie Serghiad. tn anul 1835 se raporta că în acest ora.'5 nu mai există
nici o şcoală particuJ.ară ·~. Alai tîrziu, în 1846 funcţionau in Rimnicu
Vîlcea două şcoli particulare. una românească şi alta grecească. Amîn-
două erau frecventate de 60 de elevi •~J).
' In Rimnicu Vîlcea a funcţionat şi un seminar cu 32 elevi interni,
sub -cobducerea lui Radu T e1npea. Mai ţ.îrziu, (în 1845} seminarul avea
60 de elevi 1!.2). Mutat după 1848 la Craâova, el s-a redeschis la Rîmnicu
Vîlcea în anul 1'855.
Ca profesori ai semina1·ului <le aici amintim şi pe cunoi;cutul das-
căl ard·e lean Gavriil Munteanu ce deţinea funcţia de ins peotor al acestei
şcoli pe la 1846 şi pe Ioan P.rocopie 1 ~.
în celelalte oraşe şi tîrguri . ale judeţului Vilcea au existat nwn:ii
.şcoli particulare.
La ·DrăgăŞllil1i, în anul 1836, funeţiona o .astlel d~ şco"llă cu 20 de
elevi ; în anuJ 1838 ea iavea 1·5 elevi d upă „metodul nou". In anul 1843
şcoala avea 34 de elevi. La Hfl:rcz u, în 1835 ·era o !':coală parti culară -con-
dusă .de Costache ·D imitru .şi .avea 9 elevi. în 1840. ea · avea 24 elevi.
La Ocnele 1\-f ari , în 183~, era o şcoală -condusă d.e Stan !'in p::>pa ~tan şi
alta condusă de popa Ioan. ln 1845 şcoal a de .aici avea 26 elevi tl').
Cunoaştem şi numele unor dascăli eare au funcţionat la a.cest~
scoli. J\~tf·el la 2 iunie 184.5 Efori.a şcoalelo.r numeşte ca profe.:~or la şcoa
la din Drăgăf.ani pe Iancu C1·clsnaru. Se menţjona dei;ore el ·că era f.iu
dP. boier. născut in T_g. Jiu si că a tnvătat carte la Slatin:a în perioada
1837- l840 si la Cerneţi. de la 1841-1842. fiind şi ajutor de orofesor al
lui Tache F-rumusean.u. "conducătorul şcolii normali! d in i ud~ţul Me.lie-
<li n ţi, j,a r de la 1842 si-a· făcut s tudjile la Cnlegiull St Sava 155).
ln ·m artie 1848 1a şcoala de la Dr~ă~ni funcţiona Gh. Lăcustes
nu, foi.:t tnvăţător la Poiana. judetul 'D oli 156).
lnainte de 1838 la -şcoala de pe lingă mănăstirea Hore7.U funcţj0-
na!'e ca dasr.ăl P.etre Ionescu. După 183'8 îl .găsim -că ţ.i nea şcoală în saitul
Bărbătesti m).
Dintr-un report in caJ'e se prezenta situaţia ~coli.lor din Vîlr:~a în
anul 1845 se mentionează despre şcoala particulai'ă din t°"U'llUl Ocnele
Mari că are ·tnvătător oe .ardeleanul Gri~ore Că1u<; care învată 26 de e-
levi după metodul lµi +,.apc~st~r, in limba română, prţ)cum şi ş_ns~ ~l~vi
Dln lstorin cullurll şi şcolll din Judejul VU~a (Sec. XVI - XlXl U3
cărora le da lecţii de franţuzeşte 153

). El îşi făeuse studiile la BLaj timp
de 8 ani.
La 20 februarie 1847 profesorul şcolii normale ll recomandă pen-
tru şcoala publică din a<:el t~rg. Acwn îi spune Grigore Caluţa ~.
3. - Şcolik <Să'te~ti din Vik .ca
Di.n studiul ş.colilor comunal<! se poaţe const.ata lipsa de preocu-

[ pare a cl•asej stăpînitoare de a da posibilitate la învăţătură populaţiei
săteşti.
Regu1amen1u1 organic arăta grija burgheziei în Iorma·re de a-şi
organiza şooli pentru fiii ei şi pr-eve:iea şcoli umanitare, spe::iale şi oră
şeneşti , iar de şcolile săteşti .abia se amintea. La artkolul 8 din Proiectul
pentru seminarii, se menţiona că se va da eîntăreţ1llui dte 2 lei pentru
îndatorirea de a învăt.a copiii 6atului „<;arte şi 'CÎ>ntări". ln af&ră de a-
ceasta nu se vede nici o preocupare pentru şccala sătească. Cl:isa stăpî
nitoai e era inl~resnt1i a tine pe iclăca'? ·în întuneric şi de .a-ceea face ca şi
.această şcoalâ, prin ţîrcovnici, deşi legifera.tă în anul 1833, să se pună
în aplicare a bia în anul 1838. 1a lndemnurile şi stă l·u inţa lui Petrache
Poenaru. Ea urn1.:i.re.a să mărginea!\că învăţătura poporului, ca să nu slă
beaseă puteres boierească. Unii boieri, deputaţi în Adunarea Ob:;: tească,
strigau in gura mare, oeă învăţăturil t ar trebui să fie slobodz num•i pen-
tru nobilime, iar nu şi peotru mujici.
Chiar şi după anul 1838, îndemnur ile pe -care le făces Vorni.Zia
din Lăuntru cătr~ oci:rmukile judeţene. de a lua înţeleg~re cu 'Proprie-
tarii în 1-ezolvarea problemelor privind localurile de şc:>li, iau fost pur
formale. ln circulara Voi·niciei se .ar.ată că proprietarii vor îmbrăţişa cu
bucurie a<:eastă lucrare de ..,luminarea neamului". S-a văzut insă cu cîtă
bucurie au îmbrăţişat proprietarii ideea invăţămintului la sate, unde,
desi . erau pădu:ri seculare, ei n-.au dat voie ţăi:anilor nici să taie lemne ··
pentru a-şi face şcoli .
Num,3i aşa se ex.plkă de c.e şcolile săot·eşti, au fo.;t construite, în
cea mai m are parte, din nuiele, .pămînt .şi băligar.
Desele jalbe a 1e învătătol'ilor cu ·privire k1 greut:i tile întimp inate
-cu organizarea ş-::-o1ilor şi cu pre •.tătirea lor proefsională, c•ral1l n1?păsa:i:'el
stăptniJ·ii faţă de .5c;X:l.lă şi de slu j itorii ei. ·
D e asemen-ea persecuţiile suferite d -2 înva~tori din p~1·t2a pro-
p rietarilor şi arend'3.<;itor, care în loc să-i .~cuteascâ de dări , ar.a cun1 glă
suiau hotădrile domniei. ei îi su.puneau la clacă şi aH~ ol:lli~aţii arat.3
acelaşi luc11J. ·
şco3lă săteaecă se poate vor bi în vtlcea şi în'.lÎnte <ie anul 183R.
De
Numărul destul de mare. pentru .acea vreme, de ştiutori de carte din
diversele sate din aoest judeţ, aşa cum a m arătat mai 'în:iinte, dovedeşţ.e
acest lucru.
Din secolul al XIX-le.a înainte de 1838 în unele sate e rau dascăli
plătiţi de săteni pe baui de „învoială". O a5tf.el de sccală ţinuse, de pil-
dă, invătătorul Petre Ionescu 111 s<ltu1 Bărbăte~,ti. ·
,_1s_•--------------~------------........_~...,.._......__.....,.....,.~P~ro~t~.~d~r._..~G=h·:...:..P~lr~n~u~=
! . a) Şcoli la sate ~ain·te de 1838. Interesul .deosebit ipentru invă
!:,ţătur.ă -61 :1oeuitor!lor să1eni ·din Vîlcea a ·dus 'la tnfiinţar-ea unor ş<:.dli
care apar înainte de anul 1838. între .acestea reţinem una ptlbU.că. ce~
He la !Eeneşti, iar ee1·ela1te particulare.
Şcoala din Jieneştii.. După cum o să vedem in acest sat :a fost or-
ganizată cea mai bună -şcoală comunală din Vîkea. De,i.a Ia organizarea
şcolilor de ak i ieşiseră mai multe serii de tineri -cu ştiinţă de ·oarte.
Despre existenţa ei !n mod ofici:al aflăm dintr-un raport a l sulb-
·ci.rtnuitorulu.i ·.plăşii Olt.eţulu.i, trimis Ocî.tinuirii judeţului V:lkea la 2
ianuarie 1·83-6.
ln ac.est document se ·precizează .că la satul Beneşti, moşia clu-
cerului Iordache. şi Grigore Oteteliişanu, .este şcoală •oare „se ţine cu a
dlimnealor cheltuială" .
Se subliniază de a.se1nenea, că şcoala are un bun învăţător" şi
-este· urmată de 16 e1evi „·copil .de ţărani" .
Este 'interesant de re ţinut că elevii er.au attt <lin plasa Olteţului,
~tt şi din ·judeţul .Gorj 160).
·Din lista elevilor, alcătuită în februarie 1836, rezultă că d in cei
'38 de cQpii care urmau 1a şcoală, 1-5 dintl'e ei învăţaseră la .s-coală şi în
:anul "1835. Şcoala exista deci mai dinainte.
Ştim ·că Petra;ehe P-0enMu, după ce a învăţat limba greacă, în a-
·nul l809, a fost luat .de mama sa şi dat frate·l ui ei, Ior<l..:l'Ch e Otet~lişanu,
jnginer h otarnic. care l-a 'invă(Jat să citească şi să -scrie româneşte. Pe
<lr~pt ,cuvint socotim pe Iordache Otetelişanu oa da:s~ăl pentrm limba
română al lui Petrache ·P -0enaru la inceputul secolului al XIX-lea.
:N-m- fi .ex.dus -ca a<:est că-rturar lun1inat ..<şi care a făcut dovada,
ptin -.ş<:oafo pe care .a înfiinţ~-0 la Beneşti, că era .preocupat de .lumi-
nar.e a fiilor t;ie ţăl;'ani . .să fi dat înv:aţ.ătur.ii de carte şi „a1tor <:opii, <e<are
::har fi iost ucenici alături de Petxache .Poenaru. ln acest caz şcoala -Oe
aici -;am .putea•spune că ,exista din anul 1809.
Din raportul subcîrmuiti:>rului plăşii OHeţuhii. P . SLmescu, din 14
februarie 1836, rezuJ tă un lucru foarte important. "El .pr.ecizea·ză .·dl. ş-coa
la din Beneşti. „este publică" 161) . Mai tîrziu. la 20 martie 1836. raport:înd
.despJ>e aceea'$i . scoală men.tione3.zii că şcolarii „numai hrana 'Si îmbră-că
mintea" -au .de la ei, restul .«Plata învăţătorului, cărţile. localul ~i .într.eti-
nerea lui), s~nt p e -seama slugeruh1i Iordache şi a ft:ate1ui său Grigore
.Otetelişanu 1~.
1 .Am r-etinut ·că dascălul. .acestei ş·coli „era bine Pl'el'.fătit..Cunoştea
,,metod.ul nou", -sistemu1 l ancasterian. El semnează „„Ioan Ştefăn~scu, în-
văţător" (s.n.).
EstP. interesant r.n.talogul elevilor .săi. In dr.eptu'l fiE?că:cui.a e-1 trece
_data (an. lună, zi,. Tr€ce de asemenea următoarele rubllid : ·numele ele-
.vului, vîrsta, naţi.!!_ legea, j udeţul, locu.inţa, profesia, coli'espo!ld:tntul ,şco
larului.
Elevii ·săi ,au vî11S.ta intre 7 . şi 28 ·de ani. · 0bse.rv:ăm deci -ca luci:a
,eu vîrste -at!t de c'li!erite, -ce~a ee. .de 1}-ună !'ieamă, cons·ţitu,i~ Q mar~
flrcu•tqt~. · ·
.Din Jstoda c..ltw:U ,şi şcow 41.n judeţul vncea (sec. XVI - xrxi !lH
:Reţinem
de .asen1enea, că ·tnţi „elevi.1 erau ..fii .de .români.
ŞcoalJ.a era urmată de 5 elevi , din ..;iudeţul J>.o}j, :dintre "Care ·unul
'~ ,din Craio;v.a. Un <elev E!Pa -din judeţul Gorj. Reitul de 3.6 a<Pa1:ţineau
·JudeţulUi :V.Ucea, ~proventţi .din diferit.e sate ca de · pildă : .3 de -la Bul-
jeşti, cite 2 de ·la Biit~ani, Zătr:teni, Risipiţi şi :I'ior011, .cite unu1 „de ·ia
fN~greni, Ciodeşti, Valea -Ma.ce, Rusăneşti, Străchineşti, ·O.bis1a\r, Sineşti,
Bu.lza,şti, . Slăveşti, -Strejeşti, .-R estul erau ~opii .~i ţăranilor .din -Bene'Şti.
':Elin •ea~.loglil aees.tei şcoii , aflăm şi -categori1a s~cială .·a elevilor.
Avem .aslifel 13 fii de ·pll,\gavi. 2 de -grădinari, cîte ·unul de dulgher, ·m o-
rar şi ·olar, 4 ·.fii de ,Jl'eguţă'tori, 2 de do~obanţi,. JO .·fii de ·p~oţi, ~te un
fiu ode proprietar, boienraş şi arenldaş, un fiu de gcefier (ce.1 de .la Gra-
i-0.va).
·Alte "şcoli . •P e la începutul ·secolului a l X.IX~lea tre!buie că, Mih-
cul, c-e învăţase meşteşugul .picturii mult -căutat 'în acea V!reme, v:a fî
deschis .Ja :C..ărdeş1i o ,astfel de ·ş.coală.
, !n anul 1804 funcţiona la Btădeşti şcoala dascălului grec 'la -care
iusese -d at · să inveţe elin-eşte, ·Petr.aehe 'Peenaru. ·Deapr€ felul cum se
·desfăşura învăţă tur.a la :,a<cest ·dascăl ne relatează Gheorghe Sion. „;A;colo,
.:eopilul .fu supus .la "O adevă'l'ată ter.tu-ră, ·p e ,care .numai noi, cei ce am -:a-
pucat regimul instrucţiunii greceşti ne--o putem închl.pui ; el fu ·'Cu se-
veritate oprit d e a vorbi româneşte, :astfel <lÂ '\S.ervHoarea ·cai;e îngrija de
copilăria lui .a fost nevoită să înveţe .greceşte spre <a se putea întele~.e
cu dtnsul. In curSnd, copilul îşi µltă a vor.bi .limba maternă, i'ar bruta-
lităţile :şi maltratările greceşti, făcură din el .o fiinţă ·demnă de ~plins ;
~or.pul lui ';:\-junsese în stru.>e .de schelet şi sănătatea ·sa serios .amenin-
va:tă" 163).
Desp1·.e timpul petrecut 'in acest sat, între anii 1·894~1809 si
despre modul cun1 zelosul dascăl grec il supu,s.e J,a ·efort, -aflăm :de -la
· ms~i .Petrax:he .Poena:i:u_ „,Aci (la Brădeşti, :petrecui cinci -ani ~la invă
tătura ele~ntară. a limbii gr-ece.?ti ·,şi imi îns·uşisem a;Sa de 'mult această
Jimbă, ·incit ·n1ai uitasem li'mba părinţilor mei fiindcă dss·câ:1tl1 ,,.e;rec mă
-urm'ă'l'ea de al>'roape să n'"auză eă iese ·din gura mea -altă vorbă decît ;l!Fe-
~ească. Pî'nă şi f-emeia ce ·îmi dedese maică-mea pe ,Jingă mine, ca să mă
îngrtje.R:scă, ·a ·fost ·nevoită si e:a a 'VOttbi .greceşte.
Pest.e :cinci iani venind maicii-mea să mii ia aca!'lă. îmi Pllnse de
milă vă'?ându-mă ·CU ur.eohi'le dezlipite, ; ~i falca p1!in falcă de 'Slab, Peti-
tru că da-&:::ăla1 meu h.rase atl-Htera.m :vorbele cu ·c are tatăl :irneu mii 'În-
crezuse lui zi-c~tn'ti : îţi "dau ·p ·e f iu:J. m.e u •acest.a '-pre ·care îl velii ·cu -.pieJe
ei carne, fă ·ce-i vrea ·cu i>!l, ·numai să jn:vete oaft-e, ·şi măcar de mi l-ai â u
numai <'u ·Piele · şi oase" ·1'~).
O ~coală amirrtită în 111ai multe r.apO'a:r'te este ·-cea d:i la Bogtlă
·ru?Şti.
. !n r.aoortul său su1b c'trmuitorului p1i'i-şii Rimni'Cqlui miStiit1t$.17.'!\
o<:îrmuirea iudetului Vî1cea 'cti 'l:le 1înµă -Biseri~· '"Ftf. Mihail ei Gavriil.
funcţi0nea7.ă o ·şcoală condill>ă de ·tlascălu1 Stoica. :Raportul -are tlata '11i
ianuat'.i.e Ta-aa. ·se ·atată ·aci >câ.~oa).a -are~ elevi.
Şt · ş.~tă ~co'âlă ~~mţ~ .tnainţ~ ·V.~ ll~-:tstă dat~ ti.eoa~~ ·-se pr~
18' Pror. dr. Gh. PllrnuţA
oeiza că .aici terminaseră învăţăturile doi dintre ş.colari, dintre ·care unul
Licsandru al lui Hiriste-a Bălăşe! 165).
în plaiul Coziei fUilJcţionau în februarie 1836 un număr de 3 şcoli
-cu 24 de elevi. Cei mai mulţi învăţau la schitul ce ţinea d e mănăstfrea
Bistriţa. Aici erau 1·5 11colari. Alţi 4 învăţau la Bărbăteşti.
Trei şcoli existau 'în 1835 şi în plasa Cernii. Ele funcţionau la
Bătăşani cu 3 elevi, la Mă:rgin:eni cu 2 elevi şi 'La Dejoinl •cu 3 elevi.
Considerăm că şi cei care term·inaseră învăţăturile vor fi deschis
şi ei Cite o şcoală în satele lor. A<>t.fel Dumitru Sin Ştef<:in Mâldă~·escu (la
Măldăreşti), Ion stn Io'n Ciobanu Ja Rîn1eşti şi Loghin sin Lazăr Delo-
reanu la Vaideei - Ungureni.
La Olăneşti, unde am văzut că fusese şcoală pe la sfîrşitul seco-
lului al XVJI-lea, se pusese bazele unei şcoli temeinice. Subc'irmuitorul
plaiului Coziei arăta la 30 decembrie Hl45, că Toma Olănescu, clucerul,
„au început a clădi o şcoala d e zid" p entru ,;învăţătura copiH()r acelui
•sat" 166) , '
Numai <lin ·d aicle rezultate din rapoartele subckmuitorilor de la
1
începutul anului 1836 rezultă că în judeţul Vikea ex.ista un nuinăr în-

semnat de şcoli, recunoscute ca atare, prin acte. de către administraţia
judeţului.., · ·
Totalizînd din aceste liste rezu1tă ·Că în ianuarie 1836 erau în
Vîlcea 106 şcolari intr::tţi la învăţătură.
Consemriă1n de asemenea că la acea dată, din rapoartele oficiale,
trimise 1a ocinnuire, terminaseră învăţăturile un număr de 20 Şcolari.
Ni se :pare jnte·resa11t de reţinut iniţiativ.a 1uată de clu<:€~·u'l. Toma
Olănescu de a construi o şcoală d e ziid în satul Olăneşti. ·
Desigur că în ·afară <le şcolile menţionate in .tapoarte~e subcir-
muitorilor mai erau şi altele.
Un dascăl part'icular, necuprins în d ocumentele mentionete mai
sus, a fast Pefre Ionescu. El a iinut şcoală la Bărbăteşti.
Aflăm aceasta dintr-o jalbă a sa trimisă Ef.:>riei {:::oalclm·. Intre
altele scrie că 'a urmait învăţăturile 1a Sf. Sava pentru -care i s-a eliberat
şi „atestat" şi că mai tîrziu a fost luat de .arhimandritul Hrisant d~ la
mănăsti:rea Hurez, spre a fi învăţător la şcoala •acestei mănăstiri. De aki
„la rug.a" unoi.· sate din plaiul Cozi.ei, „s-a aşezat" învăţător la Băt,bă
teşti. · M€'.nţ ionează că la acea!Stă şcoal ă urmau învăţături1e şi tineri din
alte sate. Ţine să ·a:r.ate că mulţi din foştii 1ui elevi au ajuns „;>criitori,
-învăţători şi ·Candidaţi", dovedind prin aceast\':l cO'mpetenţa şi miJnca
depusă. Din anul 1838 el a foot ales ·ca subrevizor în plaiul Coziei
167
).
Sutele de candidaţi de învăţători -pregăfiţi .a m:ganiza ~·?lile din

Vîlce•a, încă din 1838- 1839, ne arată că aproape în f i-e:ca:re S3.t din ac~t
judeţ existau ~·tiuto1·i de carte, invăţaseră de la .alţi dascăli înainte de
anul 183'8.
Ana1izînd numai situaţia din. judeţul Vîlcea s ocotim sufioiente
dovezi cart! ·s:.i iniirine t.ezia că la sate n-au extst1t .şenli înainte de 1838
168
). V. A. Urechi;a care a ti;părit un studiu desore această :categorie de
şco1i menţionează î11. lucrşre-.:1 şa că în, şnul 1838 1 în noiembrie, n-al.l
Din istoria cuJIUrll şi fC<>lii cttn Jodeţul VUcea (sec. XV. - XI "' 187
exjstat nici zece şcoli la sate ;şi m dosare nu sînt acte ·Clare să dovedească
existen~ lor 1111). Din materialele de at"bivă, unde găsim rapoarte şi ta-
bele alcătuite cu mu.ltă grijă de profesorii şcolilor normale rezultă că
numai in Vtlcea erau şcoli 1n 1838 în 62 de sate 110).
Spr·e a funcţiona chiar în anul .înfiinţăr.ii lor (l83'8), ele au tre-
buit să fie conduse de î nvăţătoTi. Şi dacă înainte de această dat â n-<au
exj'Stat şcoli, de un<le au <;\părut sutele de candidaţi .de invăţători în anul
1'838 'în întreaga ţară ?
Că au -exi·s!Jat şcoli în anul 1838 rezultă şi din alt.e documente. Cu
edresa nr. 1490 din 24 decembrie 1838, Eforia Şcoalelor cerea Departa-
mentului din LăunN·u să ordone ocîrrnuir ilor judeţene să pună inijloace
de transport la dispoziţia profesorilor şcolilor normale spre a se d eplasa
la ş.colile săteşti pentru .controlul activităţii 171). Dacă n-ar fi existait şcoli
·Ce .ar Ii putut controla profesorii ?
Intr-o circulară din 14 octombrie 1838. Eforia .şcoalelor informa
ocîrmui rile judeţene cl profesorii seolilor normale vor elibera de la
cursuril-e de pregătire pe cei ,,mai destoinid" candidaţ.I spre a desclli'de
şcolile la sate.
Prin raportul cu nr. 34 din 15 octombrie 1839 subrevizorul plăşii
Oltului raporta profesorului şcolii normale de la Rîmnicu V.Ucea despre
si tuaţia Ş<:olilor săteşti din plasa pe care o avea sub control. „CO-pili s-<au
aşezat cu bună rinduială la învăt.ătură" prin „toate satele" spune el, dar
prin ·case Vl'emelnice „.ra şi an" 172). (s.n.). Reiese de aici <:ă fuseseră şcol!
la sate tn Vikea -şi ·i n 183'8.
1n decembrie 1838 profesorul şcolii normale din Vîlcea raporta
Efo riei •şcoale!or că „a ·slobozit" 29 de candidaţi spre a merge la sate 15ă
deschidă şcoli le. Res tul oeandidatilor îi va elibera de la cursuri, în a-
<ielaşi scop, peste o săptămînă m). Cu adresa nr. 1222 din 5 noiembrie
1838. Eforia şcoalelor informa Departamel11tul din Lăuntru că încă de
J:a sffrsitul lui octombrie 1838 au fost eliberaţi de Ia, cursuri candidatii
„mai depl'i..nşi Ia I nvăţătu ră" spre a merge la sat ele lor să deschidă şcoli . .:
Roa,i:tă Departamentul <lin Lăuntru să dea dispoziţie ca lemnele
pentru încă1zitu1 şcolilor de la sate să se ia din pădurea lăsată de p ro-
'prietar „in trebui nţa satului". In ceea ce priveşte transportul lemnelor.
va fi inriatorat la aceasta fi.ecare enoriaş care are „dobitoace de tr.ăsură
şi car" m).
Spre a putea funcţio~ şcolile aveau nevoie de î nvăţători, de lo-
cal şi mobilier, de cărţi etc. ·
· a) Jnvăţătorii. Pregătirea for. Incă din 4 febru.ari.e 133'8, Eforia
,şcoal ela:r s<:rie profesorului şcoli i normale din jud eţu l Vîlcea că in art.
8 din proiectul al d oilea pentru seminarii s-a hatărit ca Î'l'l fiecare sat
.să fie pe llngă preot şi un <:întăreţ care are d atoria a învăţa carte pe
·copiii satului, în timp de iarnă, în schimbul a 2 lei şi 2 chile de bucate.
11 inştiine vază de asemenea că Vornicia di'n Lăuntru a dat dispo-
ziţii ocîrrnuitoru1ui judeţului spre a îndatora ·pe proprietarii satelor să ·
Găseascii easă pentf'IJ şcoal~ ~u şă clăQească una speeiai in a~st scop-.
."Sarci'na iproresorului era de -a găsi ,~tin·ei·i ţlîrani. :feciori ·d-e preoţi
"Dri alţii", ·.să-i ·afdutcă la -şcoala ·norma:tă, spi;e +i .pregăti la mV:ăţătufr.me
'.i~pătoore, ·după oare -să...i trimită ·Ja sate să desăh'idă şcoli.
0
Şcoala publică d}n oraşul d e reşedinţă ăl j·ttdeţul1:1i devenise ·Clin

•1838 :-şi ~şcoală ;normalll. i\ki 'Urmau 'invăţăturîle atit elevii de. ·1a şcoala
..îneep:ătoare din oraş cît şi candidaţii de învăţători. Emt:au ~n 1838 mai
•m ulte ;ca1egorii de şcroli. Jn sate ·şcoli comuliale sau săteşti, la reşedinţa
p:ăş-ii ~coala .pre~r..~ndă ~oici ~r.au tcîte doi învăţ~otori, unul ;îndeJ?li'nintl
}ŞI sâ.l<c:ma ·'bl'd·r.umanu şcolilor ·din :plasa sa), cele d1on capitalele de Judeţe,
.~şcoli •hbl"lnaie, 'Ş:ooa'la de fa C11aiova se .l'l'UO'lea een'traHI, ii.rr cea de ·la '.Bu-
•cureşfi ·CUP'rintlea intregul cioclu de 1nvăţă.tori (inlCepătoare, umanita~·e,
·comptementare şi ·speciale). ·
!ncepind deci din anul 1838 şcoala publică, naţională, a judeţului
este cunoscută mai ales ca şcoală normală. .Aşa fiind profesor.Ul ae la
:ş.coala publică· av.ea de acum în sarcina sa nu nu1nai pregătirea copiilor
„c:ar:e frecventau ·1dase1e I, •Ji.I şi ·r lI, ·ci şi ·pe cea a candidaţilor de -it'lvăţă
~tmi. ~La 'început, 'pină primea .atestatul .că a urmaot invăţătur'ile de ·ia
şcoala normală, învăţătorul purta titlul de -candidat.
-După 'Cllln .am văzut a-ceştia se alegeau el-intre drităreţil de bi-
~erică. :Există a~eastă indicaţie deoar~e ace>?tia se bucurau pri.-n tlisp'Ozi-
lţii'le .'î n ',v igoar e de dreptul d e a pri.nu .c tte două ,chile d'e bu·cate .pe Sll'l din
f.Jllagazia ~de re2ervă ·>,;t satu'h ti. Urina d eci ca •învăţătoru l să nu se ocup;e
num:a'i cde Şcoală ci să 'E&că şi serviciul la biserică.
Intr-o adresă a Eforiei trimisă Vorniciei -din Lăuntru se scrle ·câ
.cei -aleşi -<:Sll'ldidaţi pnt fi „tineri ţărani" dintre „cîntăreţi sau grămăti-::i"
.de :ra -biserioei.\ 115).
.!Dacă Ja început a'J.egerea -ca n.did-aţilor , părea. o problemă uşoar>ă,
"ea ·s-..a complicat a-tun-ci cin~ au înce-put sii 6e pună în aplicare. In pr.i'·m ul
rtîl'lld -ţireovni:cii nl:l voiau -să ·fie înv.ăţători, ·apoi -aej lalţi tinetti din. sat
>ca:re ·iar fi .fost -dornici să ·imbrăţiŞ€Ze „acea:stă oarie:di, erau -b)rntai ~u
· clăcaşi, 'Obligaţi la dările ~t-re proprietar. tn · ece!lstă situaţie Ef-oria
-şcoalclor intervine ,la Depar.tamentul din Lăuntru ~i prin adresa 713 din
4 a4gust 18'3'8 cete !ca învăţătorii care nu -sint şi -ţîr.covnici să .fie ~dti
.de ·~·plata ~pit:lţiei" iar ,proprietarii să-.i saute<i\s·că. iniicar num:ii de ·d.;i.-
· .<:ă dacă ·!lU „şi de .dijmă. Profesorul şcci)ii notm-'ile de I.a 'V'tlcea _găseşte ,şi
o altă soluţie a acestei probleme. El p l'O:pune Eforiei şcoalelor ·ca iri locul
candidaţilor de învăţători să fie „dati la b ir" cei care, fă-cîn.d pe tircov-
nicîi de biserică, -n-au vrut să primea~ă şi indatorire:a de a fi î'nvăt~tori.
Eforia îşi î12suş-eşte propunerea şi o transmite Dep::i1'tamenţnlui -cu nr.
'1'266 dip 15 noi.embrie 1838 176).
it\.'Vin(i în vedere că multe sate •era.u f.omiate dintr-un număr mic
. âe "familii 'şi în acest -caz salariul 'învăţă'tortilui ·a r fi neinsemnat. .a;t.r.3~e
:atentia ergani!olor -superioat·e să .d'ea d'ispoziţli ca ia plata -ce'lot ,2 lei să
fie ··dbligaţi. „,toti -şeiătorii sahilui", Iără nici o deosebi-re, arlica şi : ,;pre-
dfli, dia«:onji, ju'taţii, vătăşeii, dorobantii, ·manzilii. ·b oierii "de lfleam si
tâsi&ti''. I!>upă •:Cum o . să .vedem .mulţl ·dintre :aice:sti:a se vor -sust~ae ·de
4î1 'piâta 1fivăţâtor'1lui , Eforii ştţpUntau tn 'a~r,~~ lor -01\ d.e.ină s~ ·w, l~a
Diq l:i•orla CU!turil ~ fCOlil din judei"l VDcea (sec. XVI - XIX)
~--,----~_..,----~~~~~
contribuţia numai p e seama. birnkilor. învăţătorii „mai buni" se- var re-·
trage 11
' ). A:dresa este semnată· de lvl. Ghica, P. Poena1·u, N. Picdlo-.
C..'u"t'SUrile de pregătire a învăţătorilor au î'nc:epu~ la. şooala nor-
mal~ a judeţului. Aleşi de .către proprietar, arendaşi, de pîr.căi&biL sa.t-e.-
lor, în mai puţill'le cazuri de cMre p rofesori, oan<lidaţii se prezien'tau }a
cursuri. pe timpul verii, dnd şoolath lor erau opriţi de pă·rinţi la. mun-
dle agricole.
După cum o să vedem s-au m t.-împinat muUe greutăţi în opgani-
zarea şcohi săte?Şti. Une1e din lipsa de loc.:a-Juri pentru şcoli, altele din
mar-ea fluctuaţie .a învăţători1or. Deşi pre~iHiţi aceştia renun·ţau cu ~u„
rinţă !J.a meserf.a lor deoarece erau p root retribuiţi, impiJaţi de diatorif,
mailtrataţi de organele arlniinistrative.
In cere ce urmează vom -subHnia unele din aceste neajunsuri toc-
mai a se ~ea în cit de grele condlţii s-a făcut un inv.ăţămint la sate
în aoeele vremuri. ~.
Deşi se dăduseră dispoziţii ca învăţătorii. să fie scutiţi de dările
către propiietari, aceşti.a şi arendaşii lor făceau necontenit.e abuzuri. A-
b1a se puS'ese p.rob1oma scurtrit lor şi abia începu seră· să part.ici.pe la
ŞC'oa.la normală pentru p1'egătire că Eforfa şcoaleJor este· nevoit!, în no-
iembr~ 1838, să informeze Departamentul clin Lăuntru că· tbvăţltbrif
„se apucă de <Către arend-<1Şii 1noşiilot prin silnice m.ijloa<.-e, o i doroban-
ţul: ~& să plăteac....că toate drept'Urilt proprletari:lbr" (s-.n.J"; Cere să se
dispuna scutirea de clacă a ~nvăţătorilor. Departamentul din Lăuntru
trimi-te d1'<.'ulară la ocirmu.i rile judeţ.P..ne cu dispoziţie in acest sens. A-
dresa de la Vi:lcea a.l"e num:ărul 191)81.J 338 11').
N.u trecuse decît două luni de la dispoziţiile date pentru· scutirea
de dl.h'i a. înv.ăţătorilor că,·Eforia şicoale'l~r este nevoită să informB?:e aes...
pre necontenitele „su'pară1'.i" ce au· învăţătorii clin partea arehdaşifor
pentru „răspunderea dărilor prop1ieiăreşti" 119). Profc;or.ul. d.e, 1& ~.
raportase încă drn 12' ootambrîe 1838 că învăţătorii a-celui judeţ fYSeser.ă
„a,pucaţi" de către proprietar sau arendaşi „la toate diir.i~le" făt•â- n ici o,
„esă'.blte de ceiJ.alţ-i •clăca~i" 180): !11 mai 1839, informa din. n oU· Eforia:
şooâ'lelot' <:ă proprjetar:ii n-au 1Ual în seamă. ·p orun.clle i·eferitoare la· seu---
tii:ea de clacă şi de dijmă. Menţionează că unli dintre ·ei au fost Iuat,i.
eh.iar de la Ş(:Oală „spre a. împlini banii proprietăţii" 161).
Rezoluţia Efor!ei şcocilelo1· pe acest raport este de- a se adresa,
Marii. Vornicii. deoarece din partea ocîrmu.irii judeţului Vîleea ,;se vede
me1:eu neî:ngrijire. pentri.t. şc-0Jile comunale". .
Asupra. at-est:or stări de lu~rw'i aflăm şi mai lămuirt din. jalba
învăţiitârului Tudor B.ăd~u din •ace„t judeţ ~-
Materialele d e arhiva cuprind multe p.linged a.ie mvă~t<i)'j"ilQt.
împotriva proprietarilor. Sp.re a vedea că jalba. învă~torullui de.. Iar Stă4·
neşt.i nu reprezinţă. un.. caz· izolat, prezentăm aci. şi alte plipgeri.. înai.n;-
tate.· pt.ofesorului şcdlii. n;Ql"ma,)a sau oc.îrmuitorului din. V.:îkea. Şi în ce-
lelalte judeţe ale tăl'il propi;ietarii aveau aceeaşi atitudine: faţă de ş,ţoa
lă.. Peste tot în\lăţătorii erau supăi:.aţi ()u, pia't.a drepturi101~ .proprietăr.eşti.
Spre deosebl.re de alte judeţe însă învăţător-ii din Vi:kea manifestă mai
ltO Prof. dr. G_h. Pllrnu(J.
mu'li curaj în a-ceastă problemă. Arată în sc1·i:s situaţia din sate1e lor, re-
clamă purtarea neomenoasă a proprietaru1w, demască atiturunea lui re-
acţionară faţă de cultura poporului. Prin ja'lbele lor dovedesc nu numai
lipsa de sprijin .a ·p ro'PrietarHor în dezv0Jta1'ea şcolii sa'teşti, ci şi greu-
tăţr1e întî:rnpinate dim cauza lor 18 3).
Unele reclamaţii se t.r imiteau dkect la Eforia şcoalelor. Aşa pro-
cedează de pildă, Ion Predesicu învăţătorul satului Bîrseş.ti '~'). la ·sfîrşi
tul lunii mai 1840.
Exemplele prezentate, -credem că sint suficiente spre a dovedi că
priprietarii nu numai că n-au ajutat la organizarea şi dezvoltarea şcolii
săteşti, dar au cr~at ·chiar greutăţi. Mu'l~i învăţători îşi părăseau slujba
d in cauza lor. Se ve::Ie .de 8!Ci, cît de făţarnice erau circuilarele Votniciei
din Lăuntru in care .spun·eau oc'.lrunurtorilor şi efori1()r că proprietarii
vor îmbrăţişa ,,'CU ·căldură" idee3 înfiinlfirii de şcoli săteşti, lăsînrl pe
sea1na lor problema -constru•ctiei loca~urilor de şcoli.
· Am arătat că plata i:nvăţătorului se făcea de căbre .sat. Fiecare
enoriaş era obli~t .să d ea oeîte 2 !-ei pe an şi cite 2 ehile de .bucate pen-
tru învăţător. Se stabil~-te ca toată populaţia să <:Onlribuie. 1n unele
dispoziţii găsim că erau scutiţi de plata învăţătorului ,,.cei 'nevolnici" şi
văduvele.
Multe greutăţi au a\•Ut d·e întljmpinat rnvăţătorH şi Îil1 P,rivinţa
primi.iii drepturilor lor.
De la începutul cursurilor de pregă.til'e, Toma &rghiescu, profe-
sorul şcolii normale din Vi'lcea, :arăta cii a învoit candidaţii pe rîrud, cite
l - 2 zi-le, să meargă aeasă .spre a-şi aduce merinde, penlt-u <:ă satele
nu le-au dat dreptur.i:J.e, iar ei s-au îndatorat pe la ga2Jde 1e;). în alt ra-
port din 1840 acelaşi profesor imentionează ca ,;dorobanţii, surugii, fa-
miliile militarilo,r jn slujbă, preoţii .şi văduvele de .obşte. nu numai •cele
să t~ane „nu vor să ·contribuie cu cei 2 lei la plata .învăţătorului m).
Cµ un an mai înainte arăta Efoi:iei ş·coalelor -că în Vlîkea „toţi preoţii
de obşte" nu vo1· să .contri'buie nici Ia cheltuieli'le privind construcţia
localu'1ui de şcoală, nici la plata învăţătorului 137). Efor.ia şcoaleilor scrie
F.(piscopiei Riî mniculw subliniind -că .,preqţii trebuie să fie cei clintii
in<lemnători .pentru infiinţ.ar-ea şcolilor" şi că legiuirea n~ făcu t nici o
deosebire la contribuţia pentr.u şcoli 168).
Invăţătorul din Teiuşul şi Ocniţa nu primesc drepturi'le pe timp
de 4 ani de la infiinţarea şcolii. El raport·ează profesorului de la Rîmni-
cu Vilce3., la 8 decem·b rie 1843, că nu v.a deschide şcoala pînă ce nu va fi
plătit 189). În febn1arie 1845 profesorul Costache CodTea:.nu arăta Eforiei
şeoalelor că şcoala mahal-a.lelor Teiuşul şi Sahoritu, Lunca şi Ocniţa stau
încllise, deoarece locuitorii nu vor să plătească pe invătăţor. Menţionea
ză că .aceştia sînt muncitori pe la Ocne şi s.înt sp.rijJniţi în ~eastă ac-
ţiune de eămăraşul Ocnelor. Conchi'de în raportul său ci oamrnii din
slujba ocnei „aduc ma.re piedkă şcoale1or" şi că fiii lucrătorilor de la
ocne nu trebuie să se deosebeas<:ă de oeei'lalţi .,-priri neînvăţătură" şi
„barbarie" 190).
Din istorlA cuUurlJ şi şcolii din judojul VilcC!n l<~r. XVI - XIX) .Ul
~~~~~~~~~~~~~
Multe greutăţi av.eau de întiinpinat învăţătorii în privin·ţa drep·

turilor loi· din partea au'tori tăţi1or, în special a ·s ubcîrmuitorilo·r ca1·e fie
ca scuteau pe unii locuitori, fie că inşelau învăţătorii la primirea drep-
turilor lor. Astfel, profesorul raport.a în 1846 ci subcîrmuitorul plăşii
Ocolului a ~utit 18 boieri de p lata d;repturilor -candidaţilor. Efo1ia ~oa
lelor comunică -din nou ·Că sîn t •scutiţi numai „nevolnidi" şi văduvele
c.a~
.... racc
191
). „,t!!:„ J
într-o jalbă trimisă pt·of-esorului şcolii normale în mai 1838, în-
văţătorul de la Bărbăteşti arăta t.:um a fost irrşelat de logofeţii satelor la
pFimirea dt·epturilor. Astfel, 6Crie că la semestrul Sf. Dumiti'U a iseâ1it
pentru 394 ki ~:i a prim it nu mai 183 lei, iar la sem-estr.ul Sf. Gheorghe
n-a primit de la ·Cei 644 enoriaşi {ş-co:!la era· p2ntru 4 sate) n ici baoni, nici.
porumb 'n). La fel se iplînge Ilie Petrescu învăţător la Zlatt:rei l~$).
Doi invăţăloli din plaiul Coziei, Gheorghe Blizăveecu de la ~oa
la Muicreas-cs de Jos şi Ioan Andreescu de 1a Muiereasca de Su:> scriau
Eforiei şcoa;iel or în iunie 1841 că nu pot trăi „numai cu si·m brioara de
la u n mic număr de oameni". knexea7..ă la jalba lor şi numele celor care
n-au plătit -cei doi lei. Astfel, la Muiereas·ca de Sus nu se ·aoehitaseTii de
plata invăţăroru-lui, de la înf1inţarea <$COlii, deci pe ultimii 3 ani, urmă
torii : 5 preoţi, 16 surugii, 5 dorobanţi. 6 epitropi, 3 aleşi ai satu1ui, 4
scutiţi de militari.
De asemenea, nu plătiseră nimic timp de 3 <ani, la Muiereas~a
de Jos : un pre,ot, un paten:tar. un sudit aus triac, 4 surugii de poştă 4
scutiţi de militar, 2 doroban\i tu).
Prevăzînd că se vor face abuzuri în privinţa achitării drepturilor
ce se cuveneau invăţătorilor, încă din 1838 Eforia şcoalelor propunea
Departamentului din Lăuntru să 'ia unele măsuri în aceastâ .privinţă. Ea
propunea astfel co ·cei 2 lei care se vor stdnge de la toate fantlliile din
sate, pentru plata învăţător.i~or să se păstraze la Ocîrmu.i·re şi de aco'lo,
după lista învăţătorilor din judeţ, intoc::mită de către pJ'ofesor, -cu drep•
tul ce are fiecare să primească, după timpul strvit, să se dea profesoru-
lui. Acesta va d i'stt•ibui învâţătorilor leafa „in două •oîştiguri", adică pri-
măvara, cîntl învăţătorii vin la -cursu1·ile de pregătire şi toamna cînd . se
întorc de la şcoala norn1aiă. la satele ·lor . O •condi·că va fi întocinită de
profesor şi va euprrnde pe toţi învăţătorii şi suma cuvenită fiecăruia. De
.pi;-imirea lefij vor semna in acest document •1s).
. întruniţi în şedinţă, ·Ja 30 mai 1844, eforii redactează un jurnal
în legătu1:ă icu plat.a d1·epturilo·,· învăţătorilor pe eare apoi n înaint~ază
Marii Log·:>fc;ţii a Bisericeşti-lor. In acest jurnal se stabilea ca ?Îl'călabii
s:itelor Să fie ir>..datoraţi ea pe lingă banii C!l'P.itaţiei, fiecare familie. fără
excepţie, să dea trimestrial cite 20 iie paral e pentru salariul invâţăto
rului. Banii strînşi vor fi depu.5i la subcîrmuir.e de unde vor fi distribuiţi
invăţătorului 196). Se vede <:ă prima soluţie propusă Ia .înfiinţarea şco
lilor nu m ai era corespu l1Zătc.a:re. ln orice ·c'a.z, Si! -cautau noi solu ţii, de-
oa-r-e::e autorităţi.le l:>cale săvu-şeau abuzuri.
învăţătorii au avut de întimpinat mari greutăţi şi la primirea bu-
catelor ~porumbulu i) din magazia de rezervă.
Spre a prilni cele 2 ohiie. de b~'te de· la: săteni îm."llăţătoi:u:l tre-
buie să. fre şi în serviciul biseiicii ca ţiFcovnic. De. cele inaL multe ori.
pveotul. nu primea Pe în.văţător ca. ţircovni.c şi. alegea pe un. protejat al
lui„ ca acesta să aibă:. d:r·eptul. la bu{;ate:le din magazia de rezei-vă.
Efor.ia şc·oalelt>1· ·cere DepartamentuJui din Lăuntru să· dea dispo-
2iţli ca invăţătorull:l.i să i se eli1berere bucatele deoarece d~i:- nu va f'i
cânt.'lreţ e-1 tot trebuie ,„să stâruiască în slujba bmericii ca paracliser",
dtlcindu-se cu copiii şco.Hf „totdeauna la biserică" sîmbăta seara. dumi-
ni'.<;a şi în toate &ărbăto:cHe 19l
De asemenea, arată că nu este bună măsura: ca învăţătorul să pri-
mească bucatele de l'a fiecare· enoriaş: fn acest fel el va fi nevoit sâ
umb~e din casă în casă „să'-şi cerşească dreptul" şi atunci îşi va· atrage
şi ura din partea sătenilor şi i se va scădea şi- prestigiul 1'ş)-.
Nu d€ puţine ori aflăm că învăţătorii erau huliţi, batjocoriţi sau
eh.iar bătuţi. . _ --~
. A<lresîndu-<Se -0clnnuit011llui judeţului, profesorul şcolii normale
ii arăta; în s eipten1brie 1839. di subocîr.muitorii plişilor nu ascultă .păsu
rile invăţătoi.;ilor, nu le vorbesc fru1nos . .,,iar pe unii îi ·bat". Oere să se
oprească. »maltratările".
Subl'evlzoru:l plă.şii Oltului, Păun Marinescu raporta profesoru.lui
de' .la: Rîmnicu Vilcea ·că Petrache Olănescu, subooir.muitm:ul plăşii, nu
nun.ui că „a j efuit" pe îo.v:ăţători„ dar il şi ,;maltrateazăi' . De asemen.ea,,
arată că incurajează pe săteni să nu-şi dea copiii la şcoală. Relatează ca-
zul a. doi. mazili. Dumitru ţ;i Preda care. l-au. „necinsti t .cu·. cuvinte· de tot
felul", iar subocit:mui.torul nu l,-a dojenit; îni!uraj.înd iln ac.e st f·et şi pe:
a)ţiti. Astfel, m ergînd pe la: toţi. enoriaşii din Odăi, spr.e a-şi tr.imite ·copiii
la ş.coală-, un. anume. Diaconu Matei 1-a lovit cu til."l'lă'copul în cap; .spu-
ni.nd că nu-şi dă -oo.piluL „la. astfel de învăţătul.!ă!'. S:ubcîrmuitorul. pri-
m im:t de:r la. acesta. anc icoşar a. dat oFdin să TIU fie supărat. cu nimi'C. Ur.-
rrlarea~ a. f-0st •Că aici. sînt numai l'Q: copii" 'la. şooală 199
).
Petre Ionescu, subreviznrul .plaiului CoZ'ia- se pli.ngea Efor.ici ş-coa
lefo-r ci; la 18 mai I839, a- fost luat cu dorobanţul Ocirmuiril şi dvs la1
RHn nte:. A':ici octranui:torul l-a· ameninţat să o să · fie bătut "la spate" în
mijlocul satului Bărbăteşti, un.de• era şi domici'li.u'l· său. La 1'3 febnia.i::ie.
„m-a luat bo1nav p-un viscol mare şi m -a· dus la Otîr-mufre" . Ai·ci• i s-a.
dJlt erdin să ţină- looul profesorului pirul „va revizui şcolile". In. şcoala
.normală a găsit „şcolarii ră2v:rătl ţi, neregulaţi• ,şi neastîmpăra1i„. Cău:
tind· s~. facă- ordine Ocî1muit9rui ,,m-a· bătut m ai rău· ca 'Pă tilhari~' şi
apoi „m-a scos afară tirîş şi m.:..a dat pe· mine altor doroba11ţi:' 20°).
Profesorul Ca;,.'1:ache CodTeanu, .abia venit la conducerea. ş-oolii
.no1male din V:i1cea, 1naintează Eforiei. şcoa1elor la 9 decembrie· 18~4,
jalba subrevizoru•lui iplaiului :Hurezul: Acesta se p1'ingea împotriva· sub-
cîrmuitorului care după ce „m-a luat de. par, m~a dus cu. dor.obanţul,
m-.a dezbrăcat pină la. briu. şi m-a ţin ut afară. în fi:ig un <:easu a fost in-
deplrrtat din slujba de S\.tbrevizor şi. aceea de„ învăţător la Măld:ir€Ş.ti.
Din istoria culturii şi 5colil clin. jndeţ.ul VUcen (SOC. XVI - XJX)
Profesorul protestP.a'l..ă impotriva purtării subcirmuitorulUi~ ·Şi . a

măsurii luate numai pentru raptul că subrevizorul l-a „necinstit co ·vorbe
proaste" 201).
!n astfel -de situ.iţii cu uutorităţi şl proprietari care nu . numai' c'ă
•nu sprijineau şcoal a sătească, dur găseau ·diferite pril'ejuri ' să ştfrbeasc,ă ·
din autoritutea şi drepturiie ân:văţătorilor, aceştia au luptat totuŞi Să
dea invă·ţătură de carte fiilor de ţărani.
Pregătit în şcoa la normală, învăţătorul m ergea la sat spre .a„ J.n.-
cepe învă ţăturile. Uneori nu puteau deschide şcoala, deoarece stăpîii01
moşiei nu era d e acord.
Toma Serghiescu, profesorul şcolii normale raporta Eforiei şcoa
·lelor în decembrk lll4:~. că şcocl.a satelor OstroV'enî şi \!lalea Răsii nu
se poate deschide. deoarece stolnicul Iancu Lahovari, propiietârul mo-
şiei se ~mpotriveşte. 21n)
La fel se Bnnmp1ase în satul Romani, proprietatea m~n·ăstirii Hl).-
rez. ln 1839, sătenii deşi trimiseră candidat la pregătire, la înapoî"~re
nu i:a .ir:1~ădwt să d esch id~ şcoal~ pcn_tru ~ ;lcvii o să în've~e _Ia ,zcoiil'â
mînastli'n. Profesorul arată Efon e1 ca învaţătorul de la mmastire nu
cunoaşte metoda lui Lancaster şi abia ştie -să citească. De asernen~ă',
menţ.ionează că şcoala Romani are o încăpere prea mica, de doi 'stth.:.
jeni (4 m) lungimi:? şi 1112 (3 m) lăţime. :ioo} I n ·satul Români 'la a-cea
dată (1839} er au 126 de familii. .
b) Localul şi n1obilierul şcQlii săteşti. Spre a putea Iun,cţiiS.nJi
~colile aveau nevoie de local şi mobilier. Materialele de arhivă ·stbt
foarte bogate in această problemă . S-a purtat multă corespohifont.ă,
s-au făcut multe plîngeri, s-au dl:!f.lus multe eforturi pină sateleee
şi-au construit un local de şcoală.
Ca şi plata lnvă\,ător ului, localul şi mobilierul ~ 'intrat. tot în
sarcina ţăranului sărac. Tot el a suportat şi greutăţile priviria i·ifil-
cal.tea în sat a unei clădiri necesară pentru invăţătura copiilor.
E~te semnificativ ~aptul că în nki un raport, tn ~i.ci_ o 1a·18~; .'~1ti
se ·indica un nume de ·ţaran <:!lăcaş care să se fi .împotnv1t l!l cofi~~
b1:1ţia pentru întreţinerea .şcolii şi a ·învăţătorului. Am vă'zut îrt r fi.:.
poarte nume de cirmuitori, subcîrmuitori, pr oprietari, stareţi, cate' a'il
împiedicat organizarea şcolilor ; am găsit nume de preoţi, boieri . şi, .;bo-
iernaşi etc„ care nu dădeau nici cei 2 lei pe .an pentru plata ittVăţâ
torului. ln listele cu datornicii nu apar nume de clăcaşi, de birnici.
ln privinţa ·localurilor de şcoli, atit Departamen tul din Lăuriti-u
clt şi Eforia şcoalelor, încă de l-a inceputul anului 1838 au arăt?t . :*tr,7;
n1uirilor judeţene ca să se înţeleagă cu proprietarii m·oşillor ·spre.. ~.a
hotărî" „cusa in .care are a se ţine şcoala satului" Sau „să cl1H:lztii~ă"
măsurile pentru construcţia unui local special în -acest scop„ L'e „c~re
ca să raporteze la timp despre situaţia clădirilor destinate pentrU
şcoală. m)
T ot atunci, prin grija Eforiei şcoalelor s-a alcătuit un model de.
clădirea unei şcoli pe- care 1-a ti părit în 2 OOO de exemplare ş~ l~
trimis la sate. In plan se ara tă dimi:?nsiunile unui astfel de Idtâ.1:
XID. - BUBIDAVA:
19f Pro/. dr. Gh„ Părnuţă
felul <:Um să fie construit, materialul necesar şi mobilierul ce trebuie

la o şcoală .
Se stabilesc trei categorii de şcoll după mărimea satului( numă
rul de famHii existente în sat).
Astfel, satele cu o populaţie. de peste 150 .de familii construiau
·.o ·şcoală de .categoria I-a, lungimea 8 stinjeni (16 m) şi lăţimea de
41/'l stînjeni (9 m).
Eforia şcoalelor informa Departamentul din Lă untru că într-o
astfel de sală p ot să încapă 240 de elevi. Se prL-supunea un astfel de
număr de elevi într-un sat ·cu atîtea famHii.
Satele cu 100 de familii îşi făceau o şcoală de categoria a II-a
lungă de 61; 2 stînjeni (13 m) şi lată de 4 stînjcni (8 m). In sf.îrşit,
pentru satele sub 100 de familii dispo:ti ţiile prevedeau o clădire de ca-
tegoria .a Ill-a, 'lungă de 5 stînjeni (10 m) şi .Iată de 31; 2 stînjeni (7 m).
P lanul trimis de . Eforia şcoalelor n -a putut fi respectat. Nici
materialele de construcţie indicate n-au putut fi folosite deoarece de-
păşeau cu mult posibilităţile materiale ale ţăranilor. Chiar şi acolo unde
construcţiile s-au făcut d upă pl<:J.n materialul a fost cu totul necores-
punzător. Astfel că, .cele mai multe şcoli nu s-au făcut din cărămidă,
~a cum erau· indicaţiile Eforiei şcoalelor, .ci din nuiele şi pămint bătut.
Intr-o adresă către Departamentul din Lău ntru, din septembrie
1843, Eforia şcoaklor menţiona ~ă s-au făcut greşeli în clădirea şco
lilor. Deşi multe s-au construit după pla nul dat de -Eforie, totuşi ele
a.u fost făcute „din nuiele cu pări" bătuţi în pămînt .care ,~ameninţă
să cază". ·
Arată <::ă în unele sate sînt şcoli „bine dădik", d ar n-au ferestre,
uşi, semict:!rcuri etc. 20;)
iri· toamna anului 1838 Eforia şcoalelor înştiinţează lVIarea Vor-
nicie clin Lăuntru că „cei ·mai destoinici" dintre candidaţi au fost trimişi
să deschidă · şcoli la. sate. Roagă autoritatea superioară de a da dispo-
ziţii la ocîrmuirile judeţelor ca „pînă ce. la v ara viitoare se vor zidi
caseie de şcoale" {s.n.) învăţăturile să Inceapă in încăperile pe care
aleşii satului le vor fi găsit bune pentru şcoală, iar acolo unde n u sînt
ase1nenea clădiri să i;e repartizeze „vremelniceşte" casele de sfat. ;!00)
Adresa este semnată de eforii M. Ghica, Al. Filipescu, P. Poenaru,
N. Picolo. 21);)
După cum vedem, Eforia şcoalelor era SncredinţaLă că pină .in
vara anului 1839 construcţiile Ş<;<>lilor de la sate vor fi terminate. Eforii
î.şi îndreptall speranţele la proprietari şi lăsase grija localurilor de şcoli
~n seama lor. Aceştia n -au permisă să ia cel puţin lemne {tin păduri
spre a face şcolile din bîrne.
Cu raportul ru·. 94 clin 14 iunie 1839 profesorul şcolii normale
din VlHcea informa Eforia şcoalelor că în acel judeţ nu s-au constr~ţt
şcoli nbi pentru că sătenii ,,,sînt împovăraţi cu dregerea drun1urllor''. ~)
Aveau atunci alte sarcini de îndeplinit.
· Acelaşi profesor raporta situaţia construcţiilor de şcoli în sep-
tembrie 1839. De data aceasta înştiinţa forul superior că s-au început
Din istoria culturii · şi şcolii din Jud'l!Ul Vllcca (sec. XVI - :XIX} lU
construcţiile şcolilor în plaiul Horezului ~i în plasa Olteţului, dar nu

sint speranţe a se tf'rmina în acest an. Ci't priveşte celelalte 5 plăşi
abia că s-a început să se tr ansporte materialul. .
Ţîn1;1 să sublinieze di d'-'Şi sînt date porunci „ştrajnice" în pri·
vinţ'a localurilor de şcoli, totuşi aleşii satului merg acasă la subocîr-
muitori „şi-i îmblin:i:csc" spre a-i amina cu facerea şcolit. ~
Acţiunea d e construire a localurilor pentru şcolile săteşti a con-
.~tituit un prilej nimerit pentru ca „oamenii" subcîrmuitorilor să r ea-
lizeze ceva beneficii. Păun. Marinescu, subrevi2orul plăşii Oltului, arăta
într-un raport căl1·e p1·ofesorul de la Rm. Vîlcea că în controlul pe care
l-a făcut la şcolile d in plasa sa a constatat că subclrmuitorul plăsii tri-
misese „un om al lui·' pe Ghiţă, învăţătorul şcolii particulare· de la
Drăgăşani , cu poruncă ,,şi dorobanţ" să meargă la sate în problema
localurilor d e şcoli. Acesta venise însă „cu gînd a jefui satele". Indi-
ferent de numărul fam iiiilor el oblig a satele la constru cţia aceluiaşi
local de şcoală de „11 stînjeni (22 m) lungime şi 6 stînjeni (12 m)
lăţime" . Satele mici „îng.-ozindu-se" de o aşa mare clădire interveneau
la e l „a le mai micşora", iar altele ii cereau să ·s e unească 2-3 la
un loc pentru a com;trui un singur local. Omul subcîrmuitorului le
aproba cererile tn scbimblll „unei su me". ~
Construcţia localurilor de şcoH era o povară prea grea pentru
ţărani. Ocîrmuitorul j udeţului Vilcea intervin-e la Departamentul din
Lăuntru ca să nprobe ca unele sate din pl'aiul Coziei să folosească
pentru şcoală casele de s:fat, scutindu-i în acest fel d e a ridica clădiri
noi. Menţionează că ţăranii din a<..--este sate se află „la loc strîmtorat,
Intre dealuri şi munţi" şi nu au posibilităţi de construcţie. Depar ta-
mentul nu aprobă cererea acestor sate. w)
După rapoartele subcirmuirilor ~lcene, din decembrie 1839, re-
zultă că în m ulte sate se .construiseră şcoli.
Din însemnările făcute în lista cu situaţia şcolilor din unele plăşi
me nţionăm cîteva. In plaiul Hurezulul, de pildă, din cele 23 de şcoli
construite una era din bîrne, 7 de zid în paiente, 4 de drugi şi 11 nu-
mai în paiente. In plasa Rîmnicului, în luna decembrie 1839, se dădeau
lecţii in 22 de sate. ln ceea ce priveşte localurile de şco li la 6 sate
se arată că sînt clădit!! „în paiente", 2 erau în lucru, la 2 se strînsese
matel'ialul, iar la restul nici o preocupare. La Riureni se menţiona că
e sat mic şi „n-a putut face şcoală", la Ostroveni, că sătenii „sînt slugi",
iar lu Sohărălu, Tciuşul, Titiredu, Ocna, Lunca, Ocni ţa, Stolnicei că
oamenii sint „în slujba ocni" şi n-au putut face şcoal a. .
ln plasa Otăsăului, la 3 sate, şcolile el'au „în paiente", la 2 „pe
stîlpi", la 7 se adunaseră „lemnele". Şcoli „încheiate" existau în 6 sate.
Din însemnările făc;;te pentru şcolil Eo" din plasa Olteţului reţinem
că 2 şcoli erau făcute din cărămldă (Dobriceni şi Stîrbeşti);- do.uă de
z.id (la Bcneşti şi Străchincşti), 6 de „nuele", 6 „clădite de jipani",
una de brîne, iar celelalte neterminale. 2 ")
După un raport r ef(,!ri tor la starea şcolilor din Vilcea existente
in martie 1844, observăm că in multe sate nu se construiseră şcoli.
191 Prof. d.r. Gb. Pu n ul<\
Astfel, nu..,c;i ridicaseră şcoli mahalalefo : Sohorăt, Teiuşul,

Tirgul Ocnei,
Cetăţuia, lnăteşti , Titireciul, Ocniţa, Copăcelul, Lunca. Nu erau ter-
minate şcolile în 18 sate din plasa Otăsăului, 1n 12 sate din plaiul
Cernii, în 10 sate din plasa Olteţ1.1lui, in 2 sate din plasa Oltului etc.
După cum a1n arătat şcol ile au fost slab construite, în aşa fel
.. .că n-au rezistat multă vreme. Astfc-1, şcoala djn Vludeşti, după mai
puţin de 4 ani de la terminare a fost dărimată de vînt. 21 Z)
O imagine asupra clădirilor de şcoli din V'îl<::ea o avem în ra-
portul profesoru1ui Costache Codreanu din iar1uarie 1847. ln umta vizitei
făcute la şcolile comunale notează .între altele : „Cit priveşte st-area
materială e vai de ele". ln plasa Ocolului „prin indiferenţa" subcirmu-
itorului Lunca Pleşoianu -şcolile >,avîn<l toate ferestrele de hirtie ·sea-
mănă mai mult ca nişte puşcării". Cele din plasa Oltului le-a găsit
„minjite cu baligă prin lă untru" . Şcoala de la l\.1ădularii de Olt avea
Iii · sobele şi duşumeaua stricate. J.VIenţionea7.ă în raportul său unele sate
care nu şi-au făcut şcoli pentru că s-au împotrivit proprietarii. La
Zătreni, de pildă, Ştefan Gănes·cu n-a îngăduit, „nici ş-coală a face, nici
lemne a da, nici rlndaş la şcoală'<. La fel n-a permis să se Iacă şcoală
proprietarul de la Otctelişul. 2 13)
Despre şcolile din plaiul Hure:t,ului arată că „prin lungimea lor"
s~amănă ,;cu njşte grajduri" în care s-ar fi proiectat a se băga 200
de cai. „Sint în stare să ca?.ă fără a se putea repara". Şcolile din plasa
Olteţul de Sus erau „nespoite, murdare". :u')
In noiembrie 1840 profesorul şcolii normale din Vîlcea ce1·ea Efo-
riei şcoalelor să intervină la Departamentul din Lăuntru ca să se pună
geamuri la ferestrele şcolilor pentru că „h1rtie nu ţine din pricina vin-
turilor cu ploi. 215)
Probabil că geamurile se găseau cu greutate în acea vreme.
Din unele rapoarte ailăm şi costul unei clădiri de şcoală precum
şi al unor materiale de construcţie. Astfel, la Stăneşti, în afară de
mobilier se cheltuise 3 195 lei. Pentru şcoala din mahalaua Lunca se
arată că ar trebui adunaţi 1 805 lei. 2.15)
· ln general mobilierul unei şcoli săte-şti era format din bănci,
semicercuri de fier, „ catedra învăţătorului, un dulap p€ntru păstrarea
cărtHor şi al „hîrtiilor" (corespondenţei), o putină pentru apă de băut,
o tablă de aritmetică „vopsită in negru cu ulei (de patru palme -în
lungime şi 3 palme lăţime), o tablă mai mică pentru litere, tot neagră
şi tot „pe picere" etc. 2 17)
Să dădeau şi indicaţii asupra felului cum trebuie confecţionat
}UObilierul. în primul rînd trebuia ca să se ia model de la şcoala normală.
Se arăta apoi că semicercurile de fier să fie de două degete de groase
şi să aibă l-a capete belciuge pentru a se prinde de grindă, iar la mijloc
un picior tot de fier, atîrnat pe care se va sprijini scmi<:ercul. Acesta
se fixează în (perete la o înălţime de 3 palme şi jumătate.
Băncile erau făcute din 2 laviţe împreu nate; „una 1nai scundă
pentru şedere şi alta mai înaltă şi plecată pentru scris".
t>ln lstorb calturil „ şcolii din Judeţul vncea (wc. xvr - XIX)
Prima bancă n-are laviţa pentru scris aplecată, ci „dreapHi . şi

cu pervazuri" ca să se poată pune nisip pe ea. Pe aceasta învăţau
începătorii, „nisiparii", să fa<'ă „slovele". 2i.s)
ln rapoartele lor profesorii şcolii normale menţionau lipsa mo-
bilierului necesar. In iulie 1845 se scria de la Vilcea tji „multe şcoli
comunale" sint „fără semicercuri, fără table de aritmeticii" şi de litere,
fără ma.<Jă de scris, fără dulap pentru păstrarea cărţil<>r ; altele fără
sobe sau cu ele sparte, ca cele din plasa Oltului.
! n srăcia în care trăiau, cînd nu puteau plăti cel doi lei pentru
salariul învăţătorului , este de mirare cum ţăranii puteau aduna cite
3 000- 4 OOO lei pentru şcoală şi mobilier.
c) Sit uaţia şcol ară. Numărul de şcoli şi elevi. Deşi s-a afirmat că
şcolile săteşti la începutul perioadei lor de organi:i:are n-au figurat de-
cît pe hîrtie, documentele vin să infirme aceasta. In condiţii grele,
fiiră localuri corespunzătoare, lipsite de căldură, cu învăţători mai .inuit
neplătiţi şi ~rsecu taţi de p roprietari, arendaşi, subcîr muitori, s-a reuşit
ca fiii de ţărani să înveţe carte.
!n septembrie 1939, numai la un an de la reorganizarea şcolilor
săteşti, Toma Ser~hicscu, profesorul de la Rîmnicu V1lcea raporta Eforiei
cii şcolile din Vîle<>a erau frocventate de către 2 600 de elevi. Peste
un an pr eciz11 că ln iicest j ud eţ .existau 137 de şcoli comunale cu un număr
de 3 567 de cl~vi. Pe plăşi .situaţia şcolară era aceasta :
Plasa Olteţului cu !ll şcoli şi 1008 elevi ;
Plasa Oltului cu 24 şcoli şi 722 elevi ;
Plasa Cernii cu 19 şcoli şi 453 elevi ;
Plasa Otăsăului cu 12 şcoli şi 233 elevi ;
P lasa Rîmnicului cu 14 şcoli şi 287 elevi;
Plaiul Cm:ici cu 16 şcoli şi 345 elevi ;
Plaiul Horrr/.Ului cu 21 şcoli şi 519 elevi ;
ln total 137 şcoli cu 3567 elevi. 219}
·-
ln anul 1841 judeţul Vilcea avea 180 de şcoli comunale cu 4013
elevi.
Spre a vedea, pe bază de documente, felul cum au evoluat şcolile
din acest j udeţ socotim a prezenta, p e plşi, nu1nărul de şcoli ca şi
populaţia şcolară .
Cu raportul nr. 116 din 14 iunie 1841 profesorul şcolii normale
din Vîlcea, inaintează Eforiei şcolilor următoarea situaţie :
Plasa Olteţului - 40 de şcoli şi 1135 elevi
Plasa Oltului - 26 de şcoli şl 693 elevi
Plasa Cernii - 25 de şcoli şi 537 elevi
Plasa 01.ăsăului - 17 şcoli ,şi 308 elevi
Plasa Rimnicului - 15 şcoli şi 248 elevi
Plaiul Coziei - 27 şcoli şi 419 elevi
P laiul Hore-tului - 30 şcoli şi !373 elevi
Total . 180 şcoli cu 4013 elevi ~ .
Pro f , dr. Gb. Plmuţ!l
Ad unînd la acest total cei 120 de şcolari din R'îmnicu Viilcea, de

la şcoala ·publică şi cei 24 de la şcoala privată din plaiu l Hure'hului,
judeţul VUcea avea în iunie 1841 un număr de 4157 de elevi care
frecventau cursurile unor şcoli organizate.
Numărul şcolilor şi populaţia şcolară din Vikea ,î n anul 1842
o aflăm din raportu~ nr. 88 pe care profesorul Toma Serghiescu ll înain-
tează la 13 iunie 1842. Deoarece apar unele modificări atît in ceea
ce priveşte numărul de şcoli pe plăşi, cît mai ales numărul de elevi,
prezentăm ,î n ·continuare şi această situaţie :
P lasa Olteţului cu 40 de şcoli şi 1223 de elevi

•P lasa Oltul ui cu 26 de şcoli şi 947 de ell"vi
Plasa Cernii cu 25 de şcoli şi 509 elevi
Plasa Otăsăului cu 19 şcoli şl 314 elevi
Plasa Rîmnicului cu 13 şcoli şi 218 elevi
Plaiul Coziei cu 27 de şcoli şi 547 elevi
Plaiul Hurezului cu 29 şcoli şi 968 elevi
T otal 179 şcoli cu 4726 elevi. ni)
La şcoala normalăurmau cursurile 120 elevi. Nu se mai mentio-

nează numărul de elevi de la scoala particulară din plasa HurPzului.
Faţă de situaţia din 1840 numărul şcolilor a c1·escut de la 31 ln
40 în plasa Olteţului, de la 24 11 26 in plasa Oltului, de la 19 la 25
tn plasa O?r nei, de la l 2 la 19 în plasa Otăsăului. de la 16 la 27 în
plaiul Co?:iei, de la 21 la 29 in plaiul Hurezului. Observăm o scădere
a numl!rului de şcoli in plnsa Rîmnkului, de la 14 la 13. î n doi ani
luas-eră fiinţă încă 42 de şcoli.
Corespunzător numărului de şcoli este în creştere şi numărul de
elevi. Pe total se mentioe m edia de 26 elevi pe şcoală atît în anul
1840 clt şi în 1842. Pe plăşi insă situaţia numărului de elevi. ca medie
de frecvenţă diferă. Este tn creştere de la 32 elevi în anul 1840 la 36
fn 1842 în plasa Olteţului , de la 30 la 36 în plasa Oltului. de la 25 l::i
33 tn plaiul Hurt'zului. Media de.<Jcreşte în 1842 faţă de 1840. Astfel.
! n plasa Oltetului media elevilor era de 16 în 1842 faţă de 20 în 1840:
aceeaşi situaţie o 1!'ăsim în plasa Rimnicului. tn plasa Cernii şcolile crat1
frecventate în medie de 20 de elevi în 1842. faţă de 24 în 1840, iar
plaiul Coziei media scă7.USt~ de l a 29 în 1840 la 20 în 1842.
Oricum o medie de 26 de devi la o şcoală comunală, in anul
1840, reprezin tă o realizare importantă a judetullli VîJcea. Am văzut
tn două plăşi (a Olteţului şi a Oltu1ui) cit 36 elevi în medie la fiecare
şcoală.
Raportul profesorului de la şcoala normală din Vîlcea trimis
Elforiei şcoalelor în 1843 cupr inde o situaţie mai completă referitoare
la situaţia şcolilor din acest jud eţ. De data aceasta el arată : data cînd
a !-ost numit <:andidatul. numele şi prenumele lui, virsta, treapta socială.
satul de naştere, satul în care se găseşte ca învăţător, satele care s-au
clătur at spre a forma o şcoală, ciţi a1,1 primit titlul ele învăţător,
Dln Istor!& culmrli ' ' •co!ti din J11deţuJ vtlcea (sec. XVI - XIX) 199
Av1nd o si tu aţie cu un element nou, in 1843, o pre7.entAm şi

pe aceasta. De d ata aceasta darea de seamă .întocmită de profesor cu-
prinde şi o rubrică referitoare la numărul de sate din judeţul Vllcea,
precum şi repart)zarea acestora pe plăşi.
Plasa Oltcţului - 49 de sate cu 40 şcoli şi 808 elevi
P lasn Oltulu i - 38 de saie cu 26 şcoli şi 843 elevi
Plasa Cernei - 31 de sate cu 25 şcoli şi 470 elevi
Plasa Otăsăului - 27 de sate cu 19 :şcoli şi 270 elevi
Plasa Rîmnicului - 22 de sate cu 13 şcoli şi 202 elevi
Plaiul Coziei - 28 de sate cu 26 şcoli şi 510 elevi
_ __ P_laiul Horez'U'lui - 32 de sate cu 30 şcoli şi 807 elevi
T otal 227 sate cu 179 de şcoli şi 3910 elevi. ~
Raportul me nţionează de asemenea, o ş-coală particulară la Dră

g~aoi cu 34 de elevi şi şcoala de la Rimnicu ~lcea cu 130 de elevi.
ln total avem 181 de -şcoli cu 4074 de elevi.
Din acest tabd observăm că numărul de şcoli faţă de numărul
de sate ale judeţului reprezintă o cifră destul de .însemnată. ·
Constatăm, de asemenea, că uo număr de 64 de învăţători au
fost numiţi în anul 1838 şi 31 în anul 1839. A ceasta reprezintă încă
o dovadă a existenţei şcolilor în anul 1838.
,.,Starea şcolilor" din Vîlcea din anul 1844 ne prezintă 175 de
şcoli comunale cu un număr de 4210 elevi. :w) De data aceasta nu se ·
f ace repal'tizarea şcolilor pe plăşi.
O clan~ de seamă amăn unţi.tă avem din anul 1845. Se înaintează
acum listele întocmite de subrevizorii şcolari.
N umele unor plăşi s-a schimbat odată cu noua raionare a ţării
din 1845. In judeţul Vîlcea apar tot 7 plăşi. Iată situaţia şcolilor din
acest judeţ. la 9 iunie 1845, :
Plasa Olteţul de Sus cu 27 şcoli şi 672 elevi
Plasa Oltului cu 25 şcoli şi 600 elevi
Plasa Olteţu lui Sus cu 25 şcoli şi 520 elevi
(fostă Cernii)
Plasa Otăsăului cu 22 şcoli şi 406 -elevi
Plasa Ocolului cu 14 şcoli .şi 220 ele vi
(Rtmnicului)
Plaiul Coziei cu 30 şcoli şi 580 elevi
P laiul Horezului cu 32 şcoli 11i 594 elevi
Total 171 şcoli cu 3592 elevi
Şcoala n orm ală avea 160 elevi, iar şcoala privată de la tîrgul
Ocnii era frecventată de 26 elevi. 72' ) Jn total 173 de şc-oli cu 3778 elevi..
Număru l mai mic de şcoli s- a datorat fa ptului că unele sate care
au apartinut judeţului Vilcea au trecuţ ţa Olţ sa\l Argeş prin no4!l irt:-
părţire administŢaţivă a ţătii. · ·
••
„Qf;l_~ea p.e ;>e.&f?lă ,ref~ritoare la situaţia şcolilor existentă în iunie
,!,843.
„. „ ln.
t. •.
jude.
• "
tµl :Vflcea ,ne prezintă date interesante şi cu privire la com-
.rl>~(ltţnţ/i_ ,so.c.i~lă a învăţătorilor, precum şi asupra vîrstei acestora.
Pe baza datelor cuprinse în documentul dtat am aldituit urmă
toar ea situaţie :
Total N ogu- Paten-

P lasa Birnki Preoţi Dtaccm1 Boieri M azili
~V. ţători tari
.
Olteţului 40 25 14 1
Oltului '26 19 3 1 2 1
Cernii 25 15 6 3 1
...OtăsăY.!.ui 19 16 1 1 1
Rimnfcului 13 5 5 2 1
Coziei 26 17 8 1
l!.?~)l.!ui 30 16 7 5 1 1
T otal 179 113 44 13 4 1 3 1
Din tabelul de mai sus rezultă cA din totalul de 179 de lnvăţă

„Jori, -113 dintre ei ~u fost fii de birnici, ceea Cl! reprc-/.intă aproape 64
.la :sută. Feciorii de preoţi, despre care s-a spus că au format cel mai
.mare număr de învăţători de la sate, reprezintă circa 25 la su tă din
:..t1>tal. . . .
Este interesant de semnalat că în rîndul învăţătorilor vilceni
erau şi fii de boieri de neam. Dintr e aroştia reţinem pe Păun şi Du-
J:nitru ,Marinescu, pi;obabil Iraţi din satul Sut~-şti, Nicolae Predescu
.sau Prodescu de la Oteşani . şi Dragomir Măldărescu de l a Govora. :zis)
·- - După situaţia din iunie 1845 componenţa celor 171 de învăţă-
tori se' prezintă, pe Judeţ, după cum urmează : 117 fii d e birnici
(plugari), 35 fii preoţi, 7 f ii de diaconi, 8 fli de boieri, 2 fii de mazili,
u.o fiu de negustor şi unul de patentar.
Fii de boieri de neam er au învăţă torii de la satele : Alunu, Ci-
reşu şi Oteşani (din plaiul H orezului : Bălceşti (plasa Olteţului de J os) ;
Govora (plasa Ocolului) ; Prundeni şl Drăgăşani (plasa Oltului).
In ceea ce priveşte v!rsta observăm că unii, puţini la număr
erau de 17, 18 şi 19 ani, neînsuraţi, iar cei mai mulţi aveau vîrsta
intre 20 şi 35 de ani. l ntt-e ei g~im şi unul de 46 de ani, iar altul
chiar de 55 de ani. Rezultă in gener.al că şcolile vtlcene erau conduse
de cadr e tinere.
Comparind cu situaţia din alte judeţe sau chiar cu situaţia ge-
nerală a şcolilor din Ţara Românească reiE:se că la Vîlcea lnvăţămin
ttul .sătesc luase o mai mare dezvoltare. Aici proporţia de şcoli faţă
.Q.e ni.unăz:ul „de sate este mai mare, iar frecvenţa elevilor mai bună.
De un(le în 1839 frecvenţa elevilor din şcolile existente in Ţara Ro-
~p!lne~că era de 17 elevi la o .~coală, în judeţul VUcea ~ed!a trc~
~~ 2~ .
.mbln •Ist.oria âlltrirll~ $1 şcom 4ln Judeţul VUce:.
- - . ' -· '""· - -·
(sec. XVI -
„ ~. · ~ ....,
xoo
.. - - - . '· . - „ .--!5tt
Vorbind despre situaţia şcolilor comunale -din VUcea am "dbri
să subliniem în continuare despre- o marc greutate pe -care coa'dliCă
toril şcolli normale de aici au avut-o în organizarea învătăt.urii de
carte la sate. Este vorba de fluctuaţi.a de cadre, desele schimbari "iVite
în rindul învăţătorilor din mediul rural. Era şi firesc să fie aşa ~duPă
piedicile şi necazurile pe care aceştia le-au -avut din cauza · proprieta-
rilor, arendaşilor, autorităţilor locale, din cauza proastei i·etii·buţii 'etc.
Din materialele de arhivă spicuim dteva cazuri. Iată, de pildă,
pe învăţătorul Toma Drăghicescu din satul Niariţa (sic) din ; pl~ii.ll
Horezului demisionînd că are venitul mic, fiind puţine familli !n"'sat.1lfi)
De aHfel, am văzut că şi în sate cu familii mai numeroase, învăţătorul
nu-şi primea drepturile pe de.plin, dl:!Oarece mulţi se sustrăgeau 'de ;Ja
plata celor 2 lei. Uneori erau înşelaţi chiar de subclrm uitor, semnind
pentru o sumă ;;i pr.imind alta, desigur mai mică.
Alţi învăţători căutau slujbe mai avantajoase, de exemplu 'lo-
gofeţi de sat sau preoţi. Profesorul de la Vîlcea cere Eforiei să nu
aprobe plecarea învăţătorilor din ŞCOCllă, spre a îmbrăţişa alte Servicii
maj binl:! plătite. De altfel, însăşi Eforia şcoalelor făcea cunoscut pro-
fesorului lde aici ca învăţătorii nu pot fi popriţi" a intra în alte
slujbe. tJ?)
Unii dintre învăţători erau în acelaşi timp şi logofeţi de sate
şi aşa cum scria profesorul şcolii normale, „lipsesc de la şcoală" pen-
tru alte treburi ale satelor. Intervine ca să nu se ·m ai permită ca ·'în-
văţătorii să facă şi serviciul de logofăt. Dl)
Cei mili mulţi dintre Invăţători plecau kl seminar spre a se
preoţi_ In acost caz satul prin akşii lui, propunea un altul în schimb.
Iată, de pildă, pe locuitorii din Zăvidcni cerind pe învăţător „a-l hiro-
toni" preot, iar în locul lui r ecomand1nd pe Ion Popescu.~ ·
Uneori învăţătorul ales de săteni era înlocuit din ordinul subdr-
muitorului cu un altul, protejat al lui.
Locuitorii satelor Păuşeşti şi Bărcanele, din plasa Otăsăulul, se
îndreaptă cu jalbă la pro:Cesoru1 Co.stache Codreanu, în octombrie 1844,
arătind că ei au avut ca învăţător al lor, din 1841, pe Ioniţă Iorgulescu
şi că acum s-au pon1enit ·cu un altul, Tănase Tănăsescu. Menţionea7.ă.
de asemenea, că au fost siliţi cu dorobanţul să spună că sint de ac1' „
cu al doilea, însă ei il vor tot pe Ioniţă Iorgulescu. Profesorul întreabă
Eforia şcoa l elor pc care să-l aprobe. iar autoritatea superioară îi comu-
nicli sli-1 înlăture pe Tănase Tănăsescu. 231)
Vedem de aici că sutenii aveau un cuvlnt de spus la alegerea
invăţătorului. Subdrmuitorul a adus un învăţător nou ş i i-a obligat
să scrie că ei l-au recomandat. Observăm că apoi Eforia şcoal'elor a
ţinut seClma de părerea şi dorinţa locuitorilor satelor. _
In unele cazuri în văţătorii părăseau şcoala şi se făceau nevăzuţi
din sat. Bste cazul CCllui din satul Zătreni, pe num~ N. Naciuleanu.
Ocirmuitorul judeţului Vjlcea comunică Departamentului din Lăuntru
semnalmentele acestui dascăl. Se scrie intre altele, că este îmbrăca t
Ileu ~ubă nouă, jilet? de şta~bă 1 brll.J roşu" ~i e ţnc;:ălţat Ileu ~mţn~i". :r.u)
Prof . dr. Gh. Pămatl
La fel a. fugit. din sat învăţătorul de la ~-<:oala din Poenari, cel din
satul Racoviţa etc.
Alţi învăţători erau înlocuiţi din lipsă de activitate ca cel din
satul Băteşani , plasa C~rnii pentru „li lui ticăloşie" sau cel din 7..ăvideni.
plasa Oltului, oare în loc să predea lecţii la copii îi pune să-i facă
diverse servicii: Aşa proceda şi Barbu Popescu, învăţă tor în satul Ote-
telişu etc.
O mare neor·i.nd\.1-ial ă avea loc în sat cu ocazia recr utării tiner ilor.
De frica armatei mulţi învă\ători fugeau din sat, ascunzîndu-se prin
desişul codrilor
Eforia şcoalelor informa Departamentul din Lăuntru, în februade
1946, despre spaima ce cuprindea pc tnvilţători în timpul recrutării.
Menţiona că aleşii satelor „năvălesc prin şcoale ca să prinză pe can-
didaţi şi să-i d ea de miltiari 1', iar a<.'t'Ştia de frică „unii apucă cîmpii,
fug prin păduri". părăsind şcolil e tocmai în timpul ~ cind le au pline
de copii". Ce.re să dea poruncă I.a subcîrmuki ca invăţ.ătorii să fie
lăsaţi să . se ocu pe de şcoli. :r;2)
Fluctuaţii de cadre au nvut loc .şi din cauză că unii .învăţători
nu locuiau în satul unde ţineau şcoala. Locuitorii satului Crăpăturile,
din plasa Oltetului de Sus, cereau profesorului şcoli i normale să le .
numească un învăţăto.r din satul lor. Cel care fusese trimis era născut
în alt SE\t. Eforia ş<.·oalelor cu <tdresa nr. 627, din 8 ianuarie 1845, dă
dispoziţie ca să fie ,/indepărtaţi'' toţi în vă(.iitorii care nu locuiesc în
satul în car e este şcoala: 2;i:,)
. Idei pedagogice
. a) Rod ul şcolii
Din felul cum au fost organizate şcolile, din conţi nutu l învăţă
mîntul ui, din activitatea desfi'.lşuratii. in această peri oadă etc., rezultă ele-
mente de gîndire pedagogică, se văd ideile care au stat la baza ac-
ţi unii de răspindire a incăţăturii de cane la judeţe.
ln această perioadă se pw1e p roblema organizării unui invăţă
mlnt superior in limba româ n ă . El va fi realizat cu începere c.lin anul
1818 prin inflăcăratul patriot Gheor ghl' Lazăr.
,Conducerea statului . începe . a ·fi interesa tă de pregătirea unor
cadre necesare a da învăţături inalte în limba română. · ln llct'lit scop.
au fost trimişi la studii, în Apus, lineri capabili şi dornici a-şi însuşi
cit mai multe şi m ai h!Jn einice cunoştinţe.
· Şcoala · superioară începe să-şi detichidă por \:ile şi pentru tineri
din păturile m!fil largi ale populaţiej. Ea se orit:nten1:ă din te în ce
mai mult· <.:ătre trebu i nţele societăţii.
Statul :ţiind interesat în răspindirca învăţăturii de carte creează
fo'ndui"i în b uget . pentru plata profesorilor, pentr u intreţi neren şcolilor
şi a unor tineri de părinţi sărmani, pentru tipărirea cărţilor necesare.
Se înmulţesc şcolile domneşti, iar după anul 1331 se trece la orga-
nizarea de ·ş~li naţiona le, publice, în fiecare reşedinţă de jude~. Din
il!1Ul ! 8Ş8 ştatu.I începe .a · se i n~iji de răspindirea 1nvăţături! <,ic carte
.,
Din istoria culturii şi şcoW dln Jud.e liil Vilcea (sec. 11.'VI - XIX)
şi în mediul rural. In această perioadă apar preocupări în vederea or-

ganizării instrucţiei şi educaţiei fetelor.
Se caută acum să, se folosească noi metode pentru ca învăţătu
rile să se însuşească de un număr mai mare de elevi si în mod mai
temeinic. ·
Din ce în ce mai mult oamenii de cult ură progresisşti militează
pentru promovarea idei.lor înaintate, pentru lumina rea poporului, pen-
tru un învătărmnt realist. Se face apel la aplicarea unor principii pe-
dagogice, oa1nenii şcolii caută să se documcmteze din operele marilor
pedagogi şi filozofi, care înCt!p să circule şi în ţara noastră.
încă de la sfîrşitul secolului al XVl'II-lea erau cunoscute la noi
scrierile lui Voltaire, CondiUac şi Destutt de Tracy. După logica lui
Condillac îşi ţinea cursul la Bucureşti profesorul Ladislau Erdeli sau
Erdeliotul. De la Coudillac., prin dascălii greci .şi prin Ladislau Erde-
liotul, Ion Eliade Rădulescu a împrumutat metoda inductivă, ,„me-
todul analitic" cum zice el. Logica lui Condillac fusese tradusă în gre-
ceşte de Daniil Filipidc, in anul 1804. Cunoscute oţimenilor noştri de
cultură, de şcoală, erau şi o parte din lucrările materialiştilor francezi
din secolul al XVI'II-lea, în special al~ lui D' Alembert "şi Helvetius.
Prin traducerile profesorului Stanciu Căpăţîneanu de la Şcoala
Centrală din Craiova fusese cunoscut Montesquieu. Ion Eliade Rădu
lescu t radusese din operele lui J ean J acques Rousseau. Gheorghe Lazăr.
adeptul filozofiei kantiene':?:") cunoscuse opera filozofului francez in
mod indirect, p rin filiera germană, prin fi lantropinistn.
Deşi era teolog ctitorul învăţămîntului superior djn Muntenia
căuta să propage cunoştinţe cu caracter lai-c, să reţină din studiile
filo:i::ofice Ce€a ce îi v.a servi practic în activitatea sa socia lă, dj.dactică.
Intre . alte lucrări el deţinea cartea „Monarhul desăvîr~it sau minuni
de bunătate, de ştiinţă şi înţelepciunc;· 1' a lui Lanjuinais car e cunoscu
ideile lui J onh Locke iji avea un deosebit cult pentru gîn:ditorii inain-
taţi ca Montaigne, Voltaire, 1'Iontesquieu, d.Alembert, Newton. z-i") Cartea
înfăţi şa teoria coniractului social al lui .JJ. Rouseau, prer.enta un r~u
mat al ideilor filu:tofke, social-politice iluministe. 1n cartea sa Lan-
j uina1s stabilea un plan amănunţit de educaţie publică, de cultura-
lb:ttre. a poporului.·~;) Aceste idei vor fi fost însuşite de Gh. Lar.ăr
şi folosite în activitatea ce va desfăşura la Bucureşti.
Felul cum a fost organizat invăţăm1ntu1, ideile âe care au fost
călăuziţi o<?mehii noştri de cultură, ac.:tivitutea revoluţionară de la
1848 ne arată că ideill:! progresiste, ideile noi pedagogice au fost cu-
noscute în ţara noastră, preluate şi adaptate pot rivit .cu necesităţile
soc.ictăţii româneşti, 7.J; ) iar mai tîrziu au fost traduse şi prelucrate. In.-
fluenţa marilor personalităţi ale. pedagogici universa:J.e, precum şi ilu-
minismul în general, apar în lu crările elaborate la noi .în această pe-
rioadă, se văd în activitatea practi că . ~li\) ·
Regulamentul şcoalelor (1832) are la bază ideile lui Pestalozzi.
!,.u~rare? iui Wi).laurµ e ,iP.
edagog-ia
- '• ~i
.
111etodica penţru învăţătorii ~co~-
Ptot. a~. Gb. Plmuţ&
~'l°Hor "orăŞeîleşti şi ·săteŞti", care a circulat la n oi în traducerea 1,uj

~aurn Petrovici este influenţată de asemenea, de ideile pedagogului
7„;l'Veţ1an. ~ De asemenea. şcoala de fete înfiinţată la laşi în anul
·"i'â3-r a avut ca n1odel şcoala de fete de la Yverdon. Zlo)
, . , .Dezvoltarea şcolii din Tara Românească în această perioadă este
"'l~gh'tă '1mai . ales de numele unor dascăli transilvăneni ca: Gh. Lazăr,
''Ion Maiorescu, Aaron Florian, August Treboiu Laurian, Ion Maiorescu,
.• I .ol:}: C,Odru-Drăguşanu, David Almă.şanu, Gavril Mu nteanu, Petre ·S uciu.
··tne""cirgh~.• ţ\rdeleanu, Nicolae Nicolau, . C. Lecca, Alexe Popovici ş .a.
Ei sînt o'rg'anizatorîi şcolilor naţionale din Muntenia şi Oltenia.
.. O puternică înfluenţă a avut asupra acestor dascăli Şcoala ar-
'1oe!eană si iluminismul german.
.. R~'{enfnd de la şcoala din judeţul v.ilcea şi felul cum a evoluat
'ffi :/prima jumătate a secolului al X IX-lea să vedem ce elemente de
_:ţî~d};re pedagogică putem desprinde din materialele documentare care
se· rMeră la· ea.
Rolul şcolii şi importanţa învăţăturii de carte sînt subliniate !n
~P,rimele documente care s-au emis pentru această şcoală, la începutul
1
· -âeestei perioade.
. Vorbind despre şcoala din oraşul Rîmnicu Vilcea în documentul
~-'din 25 âprilie 1815 se subliniază că acesta este „o înfrumuseţare fo lo-
, sit6are obştei" (s.n.) şi că ea este nfoarte de trebu inţă·' pentru „binele
-norodului"' (s.n.) . :xi)
. Ia tă fixate ad nt!Cesitatca şi scopul şcolii exprimat într-un sens
' 'mai ' larg, democratic pentru binele „obştei" sau cum se m enţionează
-·tn hrisov, „binele norodului"'.
Necesitatea şcoli i pentru „folos public" 242) este subliniată şi în
"ââiese magistratului oraşului Rtmnicu Vtlcea trimisă Eforiei şcoalelor
în aprilie 1832 precum şi în jalba locuitorilor din Drăgăşani adresată
-Departamentului din Lăuntru în iunie 1839. Solicitind aprobare ca
·1oca1ul pentru şcoală să fie construit din banii obţinuţi din „zeciuiala
·patentarilor şi capitaţiei" acest tirg, ei îşi ara tă mulţumirea pen tru
Şcoilla din oraşul lor pe care o socotesc „de mare folos pentru lu~
Iltinar e4 copillor 14• :-.')
Cînd Eforia şcoalelor a hotădt înch iderea şcolii din Rimnicu Vîl-
cea, deoarece orăşenii nu se îngrijeau de local, locuitorii menţionau
"în jalb.a lor că acN.1.Stă măsură va constitui „cea mai mare pierderP'1
ee copiii noştri vor simţi în viaţa lor". 2"')
Deşi în această perioadă invăţămintul mai păstrează încă carar.-
fertil său de clasă, observăm însă că tot mai des se fac referiri la o
~coală care să fie folositoare obştei, să cuprindă elementl' din toat<'
straturile societăţii, fără deosebire de trepte sociale.
Este interesant de subliniat fap tul că şi ţiganii se bucurau de
dreptul de a frecventa ~coala publică. Eforia şcoalelor, prin adresa nr.
..ţ!) din 12 ianuarie 1840 scria profesor ului şcolii normale din Vîlcea
~ „nu e nici o legiurire ca· să depărle-1..e pe ţigani de a se bucura
ii E!i .d e dreptul de a invăţa carte·', Sţabilea 1 deci! ca şi fiii a<;estor~
t>ln lstorln cullurll şi şcolii dlJ1 jud eţul \ Tlua (sec. XVI - XIX) ~5
. ~ ····- -
să fie primiţi în şcoală, iar părinţii lor să contribuie cu cei 2 lei la
plata Invăţătorului „fără" nici o deosebire de treaptă". Se precjza ln
adrt.>sii că şi ţiganii trebuie „sl.I se lumineze" s pre a cunoaşte mai· binP.
;datoriile lor.'"') De altfel, chiar în Regulnmentul din de<.:embrie l~ l 7,
întocmit pentru şcoala domnească din Bucureşti, se făcea o largii con-
cesie ideilor înaintate ; în această instituţie de !nvăţămînt şi de educaţie
unnind a fi primiţi tineri din orice clasă socială „fie. din cler, ffe dfn
boieri SRU din negustori, snu din orice altă clasi:i", tu ţi erau considerătl
eg1:1H. J'•'·) Se pl'oiectase astfel o şcoală pentru toţi.
1 tn docrnnentul din aprilie 1815 r eferitor la şcoa la din Rimnicu
Vilcea s<.> preciza, de asemenea, că .şcoala este nt~cc:sară „pentru învă
ţătura şj proc:opse-ala celor sărmani ş.i lipsiţi, caii au rivnă la înv~
ţătură'• . 21: )
· Numărul mare de elc)vi din cuprinsul acestui judeţ c:>Ste o dovadă
că de roadele învăţăLurii se bucurau şi fiii clăcaşilor. An1 văzut că clin
r hidul acestora s-au recrut.al cei mai mulţi dintre învăţătorii satelor
'vil<:t'ne.
b. Educaţia sau bo.lna creştere era socotită „cea n1ai dintii trebuiq_ţă
a \U\UÎ neam", chiar temelia şi chC?Zăşia" pentru paza tuturor aş~ză
mlntelor obşteşti.
, ., ln Regulamentul şcoalclor
din 1832 se exprima încrederea in
p uterea educaţi ei , m en tio11îndu-se că valoarea ei este „foarte mare ş,i
·netilguduită". iar dat.oria conducerii un ui stat este de a inle!mi lil'J.~rii
să-şi dezvoHe „1Juterile înţelegătoare şi 1norale" şi .de a o îndruma· „pe
ctilea'vieţii în societate". Se punea accent deci pc educaţia intdectualti
şi morală, arăt.indu-se că popoarele care nu s-au ocupat de buna creŞ:.'.
t'ere' a tinerimii „au căzut în pieire". Formulîndu-se scopul educatfei
tl'i · final se preci~ează că acesta este „a imbogăţi mintea cu ştii nţe
folositoare, a dezvolta puterile înţelegătoare şi m orale".„ „a lntări ' tru-
pul şi a dezvolta duhul". Iată prezentă aci şi educaţia fizică alături
de cca morală şi intelectuală. - ·'
„ Se sublinîa:r.ă şi aci că de educaţie care este „o îngrijire d~ ce~
mai dintîi t.1-ebuin t.ă" şi „cea mai de căpetenie pentru pămintul ~as
tru", trebuie să beneficieze tinerimea „de orice stare". Se motiv~ ne-
c:esi:tatea ci pentru întreaga obşte pentru că „fie lucrăt9~ sau xneşter,
plugar sau slujbaş, pre()t sau militar", oricine va av~a „oa'rşcare'' in-=
fluenţă în soci.etate. 2• 1)
- c. Profesorul - învăţă torul. Rolul său. Pentru ca şcoala să dea.
roadele aşteptate era nevoie de un profesor şi învăţător bine pregătit.
un om „procopsit·· cu „.!;tiinţo tnvă\iiturii", a.şa cum se menţioi:i a în.
hriSO\'Ul voievodului Ioan Gheorghe Caragea, referitor la şcoala din
Rimnlcu Vilcea.
Rolul şi importanţa profesorului slnt scoase in evidenţă mai ale~
In partea de introducere a Regulamentului şcoalelor. După -ce se arată
că în toeea ce priveşte buna creştere părinţii sint „cei mai dintîi înviţ
tă tori " ctl copiilor, se precizează ca nceştia nu-şi pot indeplini ace~~
înal tă şi de răs~undere îndatorire, deoarece unii nu slnt „destul ?,e
Pro!. dr. O h. PAraujA
luminaţi", a.Iţii n-au timp şi în sfîrşi t alţii nu preţuiesc această „ sfintă

îngrijire". Se su bliniază ·de asemenea că ~ucaţia copiilor este ,,un meş
teşug foarte mare", întemeiat pe reguli şi deprinderi şi că „este cu
neputinţă" unui .părlntc de a cunoaşte în întregime acest meştc~ug.
De aceea. se susţine necesitatea ca de creştert-a (educaţia) copiilor
să se ocupe oam eni ale căror „talenturi şi destoinicie in dep rinderea
acestui meşteşug sînt cunoscute şi experimentate.
fd(.>ea dt> a încadra şcolile cu dascăli vestiţi şi iscusiţi o găsim
şi în. documentul din primele două decenii ale secolului al XX-ka. !n
ana!or aua pe cru·e efor ii ~coalelor o înaintează dom nitorului, la 6 martie
1818 se mentiont:!ază ne<:l!s.i ta te a de a I n.filnţ.a o şcoalii românească cu
dascăli car~ să predea „iovătături filC>soficeşti" şi în „celelalte limbi„. :v..~
Observăm apoi că pentru pregătirea prof~orilor necesari şcolii
româneşti s-au trimis tiner i în str ninlJiate spre a studia la şcolile înalte
de acolo. Astfel, in anul 1820 s-au trimis la Pisn, în Italia, patru
„ucenici r umâni" care să inveţt' în limba italienească „meşteşug urile
filosofice.;;ti", iar după tcrminart!a studiilor să fie încadraţi la şcolile
clin ţară, putînd în felul acesta să nu mai facă apel la dascăli străini.
Ei socotesc această acţiune de "mare laudă 14 pentr u neamul românesc.
Contractele se1nnate de cei patru tineri precizează că după terminarea
invăţăturilot' vor fi oblţgaţi a ser \.i .c el putin 8 ani la şr.oalele din Bucu-
reşti. z:;) Ct•l p atru tine ri et·au Eufrosin Poteca, Ion Pandelt-, Simion
Marcu (Marc.:ovici) şi Costache Popa Du1nitru (Mor oiu).
Cu astfel de profesori oeare vor urmA lui Ghf:!01·ghe Lazăr lo şcoala
de la Sf. Sava (Ton Eliade Rădulescu, Eu1rosin P oteca, Petrache Poenaru.
Simion l\1arrovici, Aaron Florian etc.), s-a făcut instrucţie şi educaţie
primilor organizatori a i şcolilor naţi onale din oraşele de reşedinţă ale
judeţelor.
Legiuirea .stabilea ca numirea profesor ului la o şcoală să fie
mai în tîi provizorie, 'pe timp de un an. cît era suplinitor . Dacă tn
această ·perioadă dădea dovezi de „destoinicie" " şi di:! bună purtare er a
numit pr6fesor , întărit şi prin document domnesc. De acum devenea
profesor ,.,nestrămutat", inamovil:>il, cum am zice astă4i.
Iată preocup area pentru stabilir~a . cadrului didactic, pt:!ntru con-
tinuitatea învăţămîntului.
între îndatoririle pr ofesorilor ~ pune accent pe partea de edu -
caţie moraHi şi patri otică. Se cerea astfel ca nu numai ,.să împodobească"
s ufletul · tinerilor cu „felul de ştiinţe'' ci in m unca. lor, profesorii să
urmărească dcprinder<?a şcolilor lor „spre fapte bune şi caracter cinstit".
arătîndu-le cit „este de iubită virtutea·'.
Scopul urmărit de dasciili in lec\iile pe care le predau elevilor
este de a „le insufla cucern icie că tre cele sfinte, r espectul către pravilf'
şi către stăpinire, iubirea de bună orinduială şi dragostea către patrie".
Se preciza chiar că ei trebuie sll dea atenţie mai înt.î i educo \iei
mor ale, că „1nai înainte de a~i face învăţaţi" tinerii trebuie formaţi
a fi „oameni de treabă şi cinsti.ţi", C-d tot felul de învătături trebuie 511
aibă la bază „legea şi moralul". zi) Profesorii care nu vor ţine seama
Dii\ l~lorla culturii şl 3coUI din jud tlUI Vilcca (:;Cc. XVI -::- XIX)
~~--'~~~~~-
de uceste „princi.piuri·' şi se vor abate de la „nobilele" lor îndatoriri

vor fj excluşi din învăţămint. .. .
Pro!esorului chem at a conduce şcolil~ publke de la judeţe i se
cerea să cunoască ~nvătăturilc care se predau elevilor din clasele înce-
păto;:ire. Toţi erau obligaţi să deprindă „metodul învăţăturii lancastrice".
La Colegiul Sf. Sava s-a format o comisie dintrf' pr{}fesorii acestei
şcoli spre a examina pe cd care candidau pentru posturile de condu-
cători ;:ii şolilor publlce judeţene. Tot· aici s-au organizat şi cursuri pn~-
găti toa rc pentru ca aceşiia „să-Şi sporească învăţături le"' şi să înveţe
nmelr.dul" predăl'ii lecţiilor".
Se urmărea deci ca toţi profesorii de la şcolile publice să pro-
cedeze „int r-acclaşi chip".
Pri n rt'gulament s-.:- stabilesc trei categorii de profesori. De ,,cla-
sul intii", erau cei care predau invăţâturi complemlm'Wlre şi cursuri spe~
claie. i:;rccum şi directorul şi inspP-ctorul Colegiuluj Sf. Sava, de! ,.,clasul
al doilea" erau profesorii de învăţături umanioarc'' şi de „clasul al
treilea·' cc:i din şcolile începlitoara de la judeţ!?,
Aceste cat1:1gori.i de profesori corespundeau tipurilor· de ~coli cre-
a~ în \u1·ă şi anume : şcoli incepătoare cu un ciclu de 3-4 ani (4 ani
la Bucureşti şi Craiova}, şcoli umanioare de 4 ani (în acele~i oraşe) ;
invăţti turi complimentare de 3 ani şi curs uri speciale. Ultimele două
categorii de şcoli erau numai la Bucureşti.
Toate acestea erau şcoli publice. î n ţat'ă .funcţionau şi şcoli
particulare.
Din sistemul de şcoli existente in această perioadă fac parte şi
şcolile nonnale ~i cele preparande sau preparandale. Jo..:le au început să
ia fiinţă o dată cu reorgani·t .area şcolilor din mediul rural. Aici se pre-
găteau candidalii de învăţători in timpul clnd nu ţine.lu şcoală în .sat.
în vremea muncilor agricole. Astfel de şcoli urmau să ia fiinţă. pe „
lingă şcollla înc<!.pătoare din oraşul de reşedinţă şi pe Ungă . cea din
reşedinţa plăşti.
Materialde documentare r eferitoare la istoria învăiămintului ne
arată că in general pregătirea invăi,ătorilor s-a făcut numai pe lingă
şconla normală. Socotim că nceastă mă!>ură s-a Juat deoar.ece la plăşi
nu se găseau cadrelE" necesare. .
La Vîlcea giisim totu~i şi şcoli preparande. Una a fost la Beneşti
în plasa Oltetului. Aflăm despre ea dintr-un raport al Odrmulrii ju-
deţului Vîlt.-ea trhnis Departamentului din Lăunli:u la 23 ·noiembrie
1838. 8e scrie că in acest s;:it, pe moşia clucerului Iol'dache Qtetcleşanu.
este „şcoală bint' intoc:mHă'' şi „sub bună direcţie•· unui profesor „cu
ştiinţă bună şi temeinică" şi că sse predau aceleaşi învăţături ca şi la
şco<>la normală . Această plasă fiind „în marginea j\1deţului", depar te
de şcoala normală, învăţ.ătol'ii se prt?gătesc la şcoala din acest sat. Men-
ţionează chiar că „cei 1nai mulţi s-au şi pregătit aici". m)
Fatli de at-eastă situaţie Eforia !)Coalelor hotărăşte ca învăţătorii
din: plasa Olteţului să fie înregistraţi la şcoala norm_ală, iar pregătirea
s-o facă la Beneşti unde este şcoală, „bine întocmită". ~3)
•
Prof. dr. Glt. Pitnuţ;\
-·-~ --.
Primiseră numire c;le preparande şi celelalte şcoli din reşedintel~

de plăşi. Ăflăm aceasta dintr-o cerere a subrevizorul ui şcolilor comu-
nale din p lai;a Rîmnicului. El arăta, în iulie 1839, că fiind cu locuinţa
'În Govora n~ poate să se mute la Păuşeşti unde „s-a aşe7.<1t şcoală
pr.eparantă". :i:..)
Pregătirea profesorului (învăţătorului) a constituit o preocupare
de· seamă în această perioadă. Am văzut ce m ăsuri a luat statul în
acest scop pentru şcoala superioară de la Bucureşti.
. în vederea pregătirii cadrelor necesare a conduce şcolile începă-
toare de la j udeţe şi pentru cele din mediul rural s-au luat de ase-
mene~, unele măsuri. Astfel, pentru profesorii ce urmau a deschide
şcolile începătoare de la judeţe s-au organizat cursuri la Bucureşti , în
Colegiul Sf. Sava. După ce candidaţii erau examinaţi asupra învăţă
turilor din clasele începătoare treceau la clasa profesorului Gh . Pop,
unde erau iniţiaţi în metoda lancasteriană.
In general, candidaţii de profesori erau recomandaţi de către
profesorii colegiului. Eforia şcoalelor le ceruse să pr·opună pe cei mai
buni dintre foştii .lor şcolari.
Cursul pe care-l făcea profesorul Ch. Pop se numea „normal"
şi dura 2 luni. El a început la 1 noiembrie 1831.
lnainte de a începe acest curs candidaţii de profesori treceau
prin faţa unei comisii examinatoare unde făceau dovada cu noştinţelor
ce ppsedau. Erau chestionaţi din : gramatică, geografia politicească (îm-
părţirea pămîntului în state, oraşele de căpătenie ale lumii. rluri'le
cele Illai importante), teoria numerelor întregi şi a frîngcrilor, catehismul.
1n vederea însuşirii acestei programe Eforia şcoalelor hotărîse să
.organizeze un curs de pregătire de 3 luni. Probabil că o lună ţinea
pregătirea pentru examen, iar 2 luni .cursul normal.
ln afară de această pregătire candidaţii erau obligaţi să a::;isb:
la „paradosis de alilodidactică" şi s~. pn~dea lecţii „făcîndu-se monitori
între ucenicii" claselor I şi a II-a. 2,1.') Iată preocuparea pentru practica
pedagogică a candidaţilor în vederea orientării asupra viitoarei lor pro-
fesii.
.PrimH care şi:-au î~suşţt înyăţăturile predate şi au terminat şi
practica pedagogică au f0st Dimitrie Jianu care a iost propus să fie
încadrat la Vîlcea, Nicolae Simionide, Dionisie Ierodiaconul (Dionisie
1'omano) şi Gh. Mălureanu.
· lnvăţătorii pentru sate se pregăteau prin cursurile organizate la
şcoala nonnală sau la şcolile prt'parande. Ele se ţineau în timpul verii,
<Je la 24 ap.rilk pină la 1 iulie .şi de la 15 august la 26 septembrie.
Cur1lurile acestea erau urmate timp de 3--4 ani pînă clnd se făcea
dovada că şi-au însuşit cunoşti nţele necesare unui învăţător.
ln timpul iernii candi~ţii predau lecţii fiilor de săteni. Pentru
început li se cerea să ştie să c.'itească şi să scrie „slobod" celelalte
înyăţătur.i urmînd a le însuşi în cei 3-4 ani .cit ţineau cursurile. :ljl;)
Ca să dobindească tit lul :tle învăţător un candidat trebuie să po-
sede următoarele c~noştinţ~: s.ă ciţeasc~ „slobod", să scrie frumos şi
l>ln Istoria cul!ari! ~l şcoll1 d!n judeţul Vllcea (sec. XVI - XIX)
deslu~it, să cunoască pe de rost catehis1'!1ul legii creştineşti „cu înţe

lesul său", să cunoască cintările bi<>ericeşti, precum şi „aritmetica în
toată întinderea ei", a avea cunoştinţele prevăzute în cartea despre
„boalele vitelor" şi „oricare asemenea învăţături" folositoare ţărani
lor. :.;~) Din unele adrese aflăm că i se cerea de asemenea să ştie să
vaccineze.
Observăm, că de acum se stabilesc o programă . după care se
însuşeau învăţ5 turil e, se formau chiar o comisie de examinare (pen·t ru
profesori). Candidatul de învăţător era pus la „încercare" înainte de
a fi ales ca să urmeze cursurile.
Observăm, de asemenea, că nu sa elibera atestat pentru titlul
de ·învăţător decît după o temeinică verifi.care şi după un curs care
dura timp de 3 sau 4 ani.
Conducc1-ea şcolilor s-a gîndit şi la acordarea titlurilor celor
vrednici a-l purta. Se eliberau. deci, un . fel de diplome. ~•1'l)
vrednici a-l purta. Se eliberau, deci. un fel de diplome. '!!>1/l) Iată
textul unui astfel de document :
Atestat,
Tănase Tănăsescu candidat de învăţător din satul Mănăstireni

urmînd în şcoala normală din oraşul Rîmnicu Vilcea, judeţul Vllcea,
de la anul 1842 pînă în anul 1843 s-a desprins la învăţăturile ce i
se cere a şti
pentru această slujbă adică, la <-itire Şi scriere slobodă,
la catehismul legii creştineşti, la cîntăr.irile bisericeşti şi la începuturi
de aritmetică.
Şi fiindcă în timpul învăţăturii sale numitul s-a arătat cu pur-
tare bună i se dă la mînă acest înscris întărit cu pecetea Eforiei -şcoa~
lelor spre a fi învăţător la şcoala din satul Su.rpateel, plasa Otăsăului.
Profesorul scoalei normale
ss T. · Serghinescu (L.S.)
Nr. 25
Anul 1843 luna dechemvrie
Eforia Şcoalelor Naţţiona:le (Pecetea Eforiei)
Este de menţionat cil acestui candidat i s-a dat titlul de invăţ.ăto't

după ce a urmat numai un an cursurile de pregătire. Aceasta înseamnă
că 'el poseda temeinic cunoştinţele cerute şi a fost nevoie doar să se
deprindă cu predarea lecţiilor după metoda lancasteriană.
Dintr-o adresă a Eforiei şcoalelor rezultă că şi după ob_ţiaerea
titlului, învăţătorii erau obligaţi a se prezenta în timpul verii pentru
diferite „i:nst;rucţii de la Eforie". Acum şed<?au însă numai 1-2 săp
tămini. 2i>.).
Participarea candidaţilor la cursuri era obligatorie. Eforia şcoa
ielor prin adresa 482 din 18 mai 1843 intervine la Departamentul din
Lăuntru ca să dea ordin Ocîrmuirilor judeţene să trimită pe învăţă
tor i la CU.l'SUri „chiar „•legaţi dacă amintrelea" nu vor înţelege de cuvînt.
XIV. - BUBIDAVA Z
210 ..,._.,„„. Prof. dr. Gh. Plrnuţil
Stcbjlea de asemenea, ca la terminarea cursurilor aceştia să nu

fie primiţi în sate fără un ,.bilet" din partea profesorului şcolii nor-
rnale prin cari! s:i se ateste că au urmat invâţătu,rile z."). O altă dis-
poz iţie prevedea să-i trimită „sub pază ~.1'°)
St? punea bază pc o frecvenţă regulată şi pc înceţerea curstu·i!or
ln o zi anumită. Eforia şcoulcl or scria profesorilor să nu mai primeaescli
pe cei care nu s-au prezentat a doua 'l.i de Sf. Gheorghe. Aceştia erau
obligaţi să rcstilufo banii primiţi de la sat. ~$i)
Cursurile de pregătire se terminau cu un examen usupra cu-
noştin ţelor dobîndite. Pentrtu nccst examen subrevizorii de la şcolile
prepnrande invitau pe profesnrul şco lii normale sau trimiteau candidaţii
la reşedinţa judeţului. Printr- un raport din !l decembrie 1838, Ioan
Şerbi:inescu, înv5ţător la şcoala din Beneşti, d.evenită prcparandă, după
ce arată că a pre-gătit în~ăţătorii din plasă spre a putea să deschidă
şcoli la sate, dar pentru că pină ia H.imnicu Vîlcc:a este „o calt> de trei
:t.ile", iar pînă la Craiova numai o poştă, cere E foriei şcoalelor să
dt>l1>gt· pc inspectorul Şcolii centrale din Craiova si:;rc a examina pc
invă\ătt>ri i. pregăUt.i de d la Beng~ti . Eforia nu aprobă pentru că
răspundt:rcu pregătirii invăiătorilor o avea prof<?Soorul şcolii normale
a judeţului respe<:ti v. 2 ·;)
. Din p rograma cursurilor de pregătire a învăţătorilor făcea parte
şi deprinderea cîntărilor bisericeşti.
Profesorii şcolilor n-aveau această pregătire şi de aceea se an-
gaja u n specialist în acest scop. La Rîmnicu VHcea nu era greu d~~
găsit un astfel de profesor, deoarece la acea dată Iunc\iona seminarul
din localitate.
Profesorul şcolii normale raporta în octombrie 1838 că a găsit
să predea dntiirile de: Histea Grigori u care dă lecţii şi la seminar, dar
care i;retinde cite 4 lei de la Iiecart' canclidat. 1 ·3) Grăbită a deschide
şcolile la sate în toamna lui 1838 Eforia şcoalelor propune profesorului
de la R1mnicu Vîkea ca să lase cîntăr.ile pentru vara viitoar e şi să
caute alt profesor care să fie plă ti t cu 2 lei „după cum s-a legiui1:'. a.-1)
Este de menţionat că plata profesorului de dntări o ~uport.a fi e-
care candidat în parte. .
Dupii cum am văz ut, la şcoala norm a lă, candidaţii se deprindeau
în general la scris, citit, socotit şi metoda lancasteriană, în afară elf!
catehism şi cîn tări. Uneori candidaţii îşi manifestau dorinţa de a primi
şi alt.c cunoştinţe dedt cele prevăzute de programă fixata p entru pre-
gătirea lor şi car~se reducea la nivelul claselor I şi li de la şcolile
începătoare din ora.~e.
Candidaţii dt> la Vtlcea solidtau să li se predea şi invăţătw·ile
prevăzute pentru clasa a III-a. Profesor oul arăta Eforiei că 1n orele
libc.·re le-a dat astfel de <.:unoştin\e. Pentru an~astă activitate el a
primit mul\umiri din partea organului superior. 2 •')
ln vederea unei continuită ţi a învăţămintului şi o stabi lităţii în-
vă\ătorului se pune problema angajării lui pe bază de contract.
Prin adresa nr. 812 din 30 august 1943 Eforia şcoalelor infor-
Din lsto11:1 culturii şi ~cnlil din judc1u1 Vîleea (sec. ~°", - XIX! 2U
mează Dl:!partnmentul din Lăuntru despre ac-eastă măsură. O motiva

şi prin I1:1ptul că de arum. pentru sl ujba de învăţător „se vede o oa-
recare întreccre1'. De aceea, profesorii nu vor mai pl"imi să intre în
învăţămint, dedt pe cei care se angajuu în scris că vor sesrvi ca in-
văţ.ători <.~l puţin 5 ani. "JO;)
Cu doi ani mai înainte observăm la Vilcca ~ durata angaja-
mentului l:!ra de 8 ani. Aşa re~ul tă din raportul nr. 27 din 19 februarie
1841 trimis de profesoru l ş«olii din Rîmnicu Vîlcea. "'7) Să fie vorba
de o i niţiativă locaHI ? Este posibil.
Din m11tel'ialele re{erltoare la profesori şi învăţători observăm
că Eforia şcoalelor, ca au t oritate superioară a înv.ăţ.ămintului era pre-
ocupată să aibă în slujba sa oameni bine pregătiţi şi de prestigiu. De
oceea, vom vcde:i. di j i acest scop a obţinut ca profesorilor cu o fru-
moasă activitate să li se acorde ranguri boiereşti. Ea motiva acell.')ta
pentru „a se încuraja"' instrucţia publică care este una „din cele mai
an~voioase şi cele mai de trebuinţă" slujbe.
P r in reg ul ame nt st.! stabileau şi drepturile pentru pensie sub-
liniind că profesorilor şi învăţătorilor trebuie sc1 li se hotărască „o
soartă plăcuta"' du-pă o carieră, care cu cit este mai greu de indeplinit
cu atit. „trebuie ~ se cinsleas;că mai mult<-. u)
In felul 11cesta profesorii cu o activitate "deosebită erau înălţaţi
la rangul de pitar, medelnic<:-r, comis etc.
Dintn~ profesorii de la V:îlcea care au primit ranguri boiereşti
amintim pe Toma Serghi~cu. I s-a atribuit diploma de pitar.
l n acelaşi scop Eforia şcoalc!or căGta să ridice prestigiul ca-
drelor ei faţă de autorităţile judeţene. Un exemplu în acest sens avem
la Vilcea. lntr-o adresă a Departamentu.lui din Lăuntru trDIDsă Eforiei
şcoalelor în ziua de 18 mai 1845, se scria că profesorul de la Vâlcea „a
r efuzat hîrt.iilc~(' ocîrmuitorului acestui judeţ. Hfrtiilc despre care este
vorba cuprindeau dispo;.:i~ii i:;crise di n partea ocirmuitorului către şcoală.
în loc să trimită un ordin obscrvP.tor profesorul ui, J:;foria şcoalelor a
m otivat gestul acestuia. Astfel ea ac·ată că „numai Cirmuirea de aici
(din Vîlcea) trimite poru nci profesorului, nu adrese". Rezultă de aci
că profeljorul şeolii normale nu era subordonat ocirmuitorului (prefec-
tului) judeţului.
Prin regulament se fixase şi îndatoririle profesorilor în ceea ce
priveşte munca lor la clasă. Se menţion 11, astfel, obligaiia de a nota
în oeatalog elevii absenţi, de a menţi11e ordinea şi liniştea în clasă tn.
timpul lecţiei. Nici un elev nu avea voie să iasă din clasă mai înainte
de. sfirŞitul lecţiei. Cei care tulburau liniştea dasei erau daţi afară.
lnainte de începe să pn.'C!ea lecţia profesor ul era îndatorat să
amintească, pe scurt, despre lecţia anterioară. Aceasta se făcea fie de
că tre profesor, pe calea expun~rii, fi t! de către elevi, prin răspunsurile
date la întrebările profesorului.
Spre „a deprinde jUdl:!cata şi înţelegerea" elevilor aceştia erau
puşi să răspundă în scris ceea ce au reţinut din lecţia predată. Era un
fel de lucrare de control, un extemporal cum am zice astăzi.
Prol. dr. Glt. Plttluţl
Pt·ntn.1 p:cd1.1rea lecţiei noi elevii erau prcgtitiţi cu nişte foi de

hîrtie. Acestea crHu îndoite. Pe jumă tatea din stinga ei scriau planul
expuner ii ţ rofesorul ui. Acesta .,,dieto o prescur tare de lecţia ce are
a preda". Pe cealaltă jum ătate îşi notau ideile (propleme1c) tra t<1te de
prof<!sor în timpu l lecţiei.
Se acorda o deosebită importanţă acest-Or foi deoarece ele erau
corectate de că tre profesor de două ori pe săptămină.
E:rau preocupaţi, de asemenea ca elevii să înţeleagă explicaţiile
lor . De aceea se puneau întN.•bări elevilor spre a vedea în ce măs ură
şi-au însu$it cele predate. Se urm ărea cum am zice astăzi, o însuşire
comiiientă a cuno!1tin1,e1or ; sr. făeea d~i aplicarea unor principii di-
dactice. Profesorii puneau preţ pc repetarea cunoştin ţelor însuş ite pe
verHicarca Io:·, ~ o însuşire temeinică a cunoştin\elor predate. Pro-
fesorul cerea r.PC toate zil1~le anali~ul lecţiei trecute". Elevii făceau
această lucrare in S('x·is, ior profesorul le corecta şi însemna „zdul .tn-
vă\ăt.urii Ii~şcăruia'-, aprocia nota, lucrările fiecărui elev, săptămînol.
1n acelaşi sc.-op, o temeinică însuşire a <:unoştinţclor, se făcea şi
la examinarea elevilor la inceputul fiecărei luni asupra învăţăturilor
.preda te· pe Juna trecu tă. Gradul învăţăturii fiecărui elev pc timp de o
luna era lrecut în catalog. Acesta se inain~a la E foria şcoalelor lunar.
ln acest catalog se trecea şi purtarea elevului din luna respectivă.~
Există deci un control serios şi periodic asupra învăţăturii şi purtării
şcolar îlor.
Dictarea .planului ,l ecţiei ~i însem nările elevilor la fiecare lecţie
lua mult timp. De aceea, mai tîrziu ·vedem că se prevedea ca profe-
sorii i:;ă,..şi nkătuiască curs uri, urmind ·.ca cele mai bune să se tipă
rească. în felul acesta s-au putut alcătui diferite manuale care au fost
apoi răspindite in şcoli. Cele mai multe s- au alcătuit de către proie-
surii din Bucureşti. Unele au fost înt0<:mite de către dascălii de la
şcolil~ de pr in jude:ţe. Amintim astfel, man ualele scrise la Oîmpulung
de profesorii Dimitrie Jianu şi Ioan Brezoianu, ln Drăila de · Ioan
Pcnescu, la Bw.ău de Dionisie Romano, la Craiova de Grigore Pleşoianu,
.la Ruşii de Vede de Alexie Popo.vici etc.
După cu m am văzut ·profesorul desfă:şura o activitate intensă .
Pregătirea şi predarea lecţH lor, verificarea de două ori pe săptămină
a însemnărilor clcvi·lor la lecţie, cont.rolul zilnic al temei scrise „ana-
.lizu.1 ·' .lecţiilor trecu te şi notarea .lor, examen lunar asupra cunoştinţelor
fi ecărui l!:lev, cu î ntoomir~a catalogului şi trimiterea lui Eforia şc-oaleloi:,
constituiau lucrări cu caractl:!r pepmanent.
Dar aclâv.it-atca lui .nu se t L'ZUma numai la at-estea. O însemnare
n profesorului ·Cost11che Codreanu de Ja ~lcea ne dă 0 imagine şi mai
clară asupra acestui lucru . Prin r ap ortul or. 88 din 27 februarie 1847
arăta Eforiei şcoall:!'lur ce muncă desfăşoară în tr-o zi un profesor de
la şcoala normală. Astfel, pentru clasele I şi a II-a era ocupat 4 ore
.şi pentru clasa a IH-a 8 ore. In timpul cursurilor candidaţil or de în-
văţători se mai <lduugau 3 ore pentru pregătirea acestora. 1n genera l
un profesor îşi desfăşura activitatea zilnică timp de 10 ore.
Din- l~lor!A culturii şi şcolU din Judel\ll Vllc4!1\ (1<ec. XVI - Xtt)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
să retinem însă că el înregistra şi răspundea l-a core~

Trebuie
pondenţa primită, alcătuia lunar cataloagele cu situaţia. la învăţătură
ai elevilor şi listele pentru. lefurile. ihvăţătorilor. De asemenea, con-
trola activitatea profeso:rilor de 1a şcolile partkulare, verifica pe teren
cum se desfăşoară munca in şcolile săteşti, intervenea la autcmt.ăţi pen-
tru rezolvarea diferitelor probleme ale şcolli, al~ subrevizorilor şi în-
văţătorilor etc.
Din materialele de arhivă, rapoarte. instrucţiuni,. regulamente,
din activitatea desfăşurată în şcolile din judeţul Vlflcca reţin em că,
mai ales din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea, asistilm la
o şcoală organizată, ba7.ată pe anumite pri-ncipii didactice, cu un local
propriu construit după criterii fixate, cu mobilier şi material didactic,
încadrată cu dasr.ăl pregătit etc.
La ~E'St capitol am arătat despre profesor şi învăţător, despre
rolul şi pregă tire a lui. Mai înainte am vorbit d.espv:e loca.b şi 1nohili.er
etc. Spre a vedea că în această· perioadă avem ~-a· face cu o şcoală
mai bine organj~tă. vom menţiona :n continuare măsuriile care s-au
luat !n acest sens. conţinutul şi activitatea: desf~urată in şcoli etc.
Controlul şcolilor, supravegherea tuturor şcolilor şi buna lor or-
ganizare cădea în sarcina unui for tutelar - Eforia şcoalelor. Grija
asupra şcolilor din judeţe revenea unui organ ari.wne constituit, CQJni-
tetele de insp~ţ1e. Este de observat dl încă din Reg.1:1la1nentul diD! 18.17
se prevedea ca pentru supravegherea şi. controlul şcolilor de la judeţe
să se numească cite o epitrofie formată din 2- 3 oameni de vază, aleşi
mai ales din rîndul părinţilor.
Efori'3 şcoalelor era alcătuită din 4 efori, un director şi un re-
vizor. Eforii se alegeau din rîndul boierilor ,,i:ămînteni" car~ „se- vor arăta
mai vradnid printr-a lor ştiinţă şi a lor rivnă'' pentru binele obştesc.
Sarcinile lor erau de a se îngriji de buna ortnduială a şcoalelor.,.
de a numi prof<·sori şi învăţători, de a GOntrola activitatea acestora etc.
Membrii Eforiei şcoalelor ţineau şedinţe în mod regulat. o dată
pe săptămină.
La judeţe cu sarcini asemănătoare cu cele ale Eforiei şcoalelor
reveneau comitetului de inspecţie. El se c01npunea d~n ocirmuitorul ju-
deţului, cnre era preşedinte şi din doî membri. Aceştia din u~m~ se
alegeau fie din rîndul (Sinul) sfatului orăşenesc, fie din rîndul orilşc
nilor „<:ei mai cu ştiinţă sau c·u stare·".
Comitetul de inspecţie raporta lunar despre starea învăţăturii din
judeţul respectiv, s~ îngri jea de trebuinţele şcolilor etc., „însemna" pe
înv~\ătorii care nu-şi fac datoria şi „recomanda" F.foriei şc.oalelor pe
ce.t sîrguincioşi.
ME:!mbrii comitetului de inspecţie se alegeau de! către Efol'îe 'la
propunerea profesorului şi a ocîrmuitorului.
La VUcea în noiembrie 183~ între cei 5 propuşi pentru comi-
tetul d~ inspecţie erau şi Grigore Davidescu şi Florea M:arinovici. Pro-
fesor ul face însemnarea in. raport că ar fi fost bun ca membr u în co-
m itet ~i Gheorghe Vlădescu, 11ce a gaţ ~aşele sale în dar pentn,1. ~cloal,ă",
2U P roc. dr. GI\. Pămutll
dar nu locuieşte în oraş. 2;") Despre primii doi notează că sînt „bărbaţi
înfocaţi de patriotism".
La judeţul Vilcea au fost aleşi medelnic-erul Alecu Bujoreanu
şi pitarul Constantin Borănescu. Preşedi nte era C. Pleşoianu - ocîr-
muitorul acelui judeţ. 2: 1} P robabil că acesta n- u stat deeît luna noiem-
brie 1833, deoarece în decembrie, acelaşi an, se menţionează că odr-
muitor· al j udeţu lui este D. Chine-1,u.
La începutul anului 1836 Ale<.."U Bujprcan u cere să fie înlocuit în
comitetu1 de inspecţie prin vistierul Nicolae Tiulescu . Eforia şcoalelor
aprobă această schimbare. 172)
Din jurnalul Eforiei şcoa lcloi:- nr. 714 din 12 iulie 1840 reiese
că C. Borănescu şi N. Tiukscu nu l ucra:.:· cu tragere de inimă şi de
aceea magistra tul or~ului Rîrr:nicu Vîlcea propune în comitetul de
inspecţie pe paharnicul A . Bujoreanu şi sluger ul Stanciu Căpăţîneanu. 273)
Observăm că propunerile se făceau şi de către m.:gistratura oraşului.
De data aceasta în comitetul de in$pecţie de la Vilcea apare un bun
cunoscător a1 problemelor de învă ţăm•înt . .i'::Ste vorba de Stanciu Căpă
ţineanu, cunoscut dascăl al şcolii craiovene. inainte de a veni la Vilcea,
intrat în magistratură, fusese inspectorul Şcolii Centrale din Craiova.
Nu cunoaştem d acă pinii în 1848 au mai fost şi alţi membri ai
comitetului de inspecţie de la Vîlcea. Dintr-un alt raport al magis-
tratului oraşulu i, t rimis Eforiei şcoale lor in ianuarie 1842, aflăm că
A. Bujoreanu era deputat al judeţ.ului şi-şi pckecca mai mult timpul
în Bucureşti, iar Stanciu C.'l păţ'neanu „nu se prea îndeletniceşte a
îngriji de sarcini''. 21r.)
Din aparatul admini$ lr-aţiei şcolare fă~a parte şi revi~or.ul. El se
îngrijea de .a se pă:ti bunia orînduia:lă în şcolile de -la .i'udeţe. Lui îi '1:'eve-
neau sardna de a găsi „mijloacele" peal.ru „înai.nta::tea învaţătu11ii", pen-
·~ru într ecer·ea tinerimii la jnvăţătură etc. Era obligat să viziteze fiecaPe
şeoa·lă. judeţeană ·ce} puţin .odată pe an.
Spre '.a da „curagiu" înv.ătiltorului şi şco.laiciJor, Tevizorul era în-
soţit, Ja cercetarea şe<iJ:ii, de dl'.'egătorii -oraşului. Această măsură fusese
luată şi pentru ca dr0egătorii locali să constate starea şcolii şi să se sfă
tui!l!Scă •t...'U revizorul :asupra măs-u.rilnr nc:::esare în V·ederea î;mb unătăţirjj
pUlblice.
După ce şcoa1a era ·oetx:etată, revizorul alcătuia un juma! (ptl'oces
verbal) de inspecţie pe care il semnau -~i 1n em·b rii ·Comitetului de in!';pecţie .
Aici ·el -arăta starea morală şi mal·erială a şcolii, numă.rruJ copii.lor di:n
or.aş în vir.s tă de ~coală, număru.l -oelor carie î~-ecventează şroala, învăţă
turile care se p i:-4X!au. or-arul, rc-~u'.ltatele obţinute la •u'ltîmttl examen,
0
Pentru :acest ulUm punct ;profesorU:l. trebuia să prezinte re vizorului ca-

talog ·Cu gradul în:văţătu•ii fi'ecă1·ui .ş.coi:ar. De asemenea, el trebuia să
ai.bă registrul cu adl'eJS!el.e oprimiJte de la Eforia ::,,-coalelor, .papoartele tri-
mise de el sau de subr evizori, o listă d e .şcolarii săraci.
In atenţia revizorului era şi purtarea .prciesoru1u i î.n şooală şi în
„societ~" . destoinicia lui, silinţa şi ·r îvna ce depune la înaint area învă
ţăturii. Revizorul trebuia să i ii seam~ de aseme nea. în •Ce măşură p rofe-
Din Istoria culturi! ,1 lf"OIÎI clln judelul Vltcea Csee. XVI - Xl;I{) tlS
sorul -caută să-şi perfecţioneze pregătărea sa prin studiul indivfdual. El

trebuia să ~ţjoneze în 'J)rocesul verbal -rîvn.a p rofesorului in „a·şi a -
dăuga ştiinţa prin citirre, tr.adu.c~re şi <..'Ol'l'lpunere". l<>:Lă ia-ci şi o .preocu-
pare pen•tru U'l"I fel -d€ .activitate stiinţificll a •PT<>fe<>orului.
în ceea ce priveşte .pe ş.co.lari revizorul constată frecventa iaa şcoa
lă, sporul cbţinut l:a învăţăturră, purtarea şi sănătatea ior, curăţenia şi
posibilităt.i1e lor „fizLce şi intelectuale".
!n ·raportul -său de inspec\ie revizorul arăta şi ipreţuirea pe care
o acordă pă rintii tnvă\ăturii, cum se ocu.pă ei de „·buna creştere", rela-
~ile dintr~ părin.ţi şi profesori etc. El trebuia să observe $i cum se a.:.
chită ccnutelu'1 de inspecţi'!:! de isarci.nJHe primite 275) .
Dintre revizorii ·Cunoscuţi în Ţara Româneaiocă in perioada 1832-
1848. amintim pe : Ioan Maiorescu, Florian Aaron, August Tr~oniu La-
uri-an, NÎlcol.ite Simoniide şi Dimitroe Jianu.
$colil€ din VUcea au fost controlat-e de NiccHae Simonitle şi Ion
Maiorescu.
rn general pe întreaga ţ:ră erau trei circumscripţii ŞOO'}a-re, deci
tr<!i revi:r.ori. De obicei irevizorul repartizait ;pentru controlul şcoli·l·or d in
Oltenia ~1u ·cum i F<e sp';Jne·a pe atunci România Mircă avea sub suprave-
ghe1iea i>a .şi judetu.! Vtl-cea. Celelalte judeţe ale ţării erau împărţite în-
tre alţi doi revizori.
Revizorii inspectau şco1i•le naţionale şi -pa.rticulare din oraşele
ţării. pre:-um ~i ş<..'Ol iJe comunale. Unele din ele erau vizitate ·în orimul
semestru ('C~J de iarnă), iar a'lte!e in semestru:l de vară.
Avînd în vedere nwnărul mar·e doe !$Coli .ce apar în mediul rural.
d:upă anul 1838 ~-a simtiL :nevoia unui control mai des şi ~ organizat
a-supt·a şcolHor comunale. S-a hotărit astfel .ca acestea sii fie suprave-
gheate de către profesorul .şcolii normale şi ch iar să se îrrfiinte~e un corp
de subrevi.7,ari care să asigure direct controliu1 activi tăţii .şcolilor pe plăşi
sau plsiu·ri.
După .cu.m vedem în ~Jja Eforiei şcoalelor a intr3t şi preocuJY.)rea
un'Ui .control mai eficient asigurat prin Tevi?.ori. organe d~ control ai ad-
ministratiei şcola re centrale, 'ProfesCYrul Şţ:oJij normale, -comitetul de in-
spe::ţic, subrevizori şcolari. Unoori în m ediul rura'l făce.a-u controlul si
subcirmuitoi·ii, p i'opriebaril, -arendaşii, preoţi~ a:le.~ii satului el!:!.
Fiind la aeest capitol să vede:rn cum s-a org.anizat con lTolul şi în.-
d ru mar.ea. :;;::o~i.lor în j udeţul VHcea.
ln ceea ce priveşte 'Ş003la naţională din Rtmni.~u VD::ea annntim
mai t'ltli de vizita făcută aici 1n 1346. de domnjtorul ţării, l.nooţit de E-
ma-noi~ Florescu, şeful Depaxtamentulu.i lruştru•cţiei puhlice. Sosit în 01·aş
la 12 septembrie 1845, mări·a sa vodă a inspectat şcoala a doua zî. Mi.nis-
trul Instructiei Publke venjse la Ri'mnicu Vi'lcea <:t1 citeva zile mm îna-
inte.
Raportind Eforiei şcoa.lelor despre înalta vizită, p rofesorul spune
că de la Olt, untle deba1-ca domnitorul, copili au fost înşiruiii cite doi.
Arată Şj versurile care s-au $ţat la so:;ire~ înalti.:!lui oospet~.
€u ooazi'll vizitei făeute la şcoală se mentionează •că între cei exa-
minaţi a~ fost şi 2 fete. Le dă şi numele : cionoveasca Mariţa şi Ru~
deanoa Tinca. Acestora .şi încă la 4 şcolari examinaţi domnito:rul le-a dat
15 galbeni . Cu ei au cumpărat că1ii, călimări, bricege. iar pentru doi
dintre elevii „mai scăpătaţi" s-a <:WT'.părat p°"''i:<J.v pentru haine.
Şcoala de aici a fost vizitată la 18 octombrie 1846 de marele ban
Bad>u Ştirbei.
Cu ocoziia ~itei , domnitorul Gh. B.i.besC'u a .examinat elevii la :
citti.t, scris„ catehism, aritmetkă şi geogi~afie. A fost m.u'lţumit ·de răsipun
surile elevilor. Şi-.a .arătat !nsă nemulţumirea că nici elevii, nici c.andi~
daţii ·<:te învăţători n-au ştiut 'Pe dinafară isteria sfîntă 276).
"' Jn decembrie 1845 şcoala normal!\ din Rîm nku Vilcea a fost in-
spectată <k Nicolae Sirnonide. Din raportul său reţinem că şcoala avea
tr.ei clase eu un: total de 14{} ~evi. Menţionează că eJ.evi1 din dasa a
Il!I-a sînt „bine nai·ntaţi", iar cei din ·clasele I şi 'Il „ mai neînnainta ti".
Cauza o găs.eşte în frecve nta lor 'neregulată. O slabă frecvenţă notează şi
la. ·C?andidaţi. El ·cercetă fI'ecventa acestora pe semestrul anterior. Notează
~e" ~enea, „neplăcuta" stalre materială a şcolii 217 ).
Timrp de 3 zăle (12- 14 decembrie 1847) -a dwat inspecţia lui Ioan
Maior.eseu, revize>rul şooalelor din ,.,România ~Ii<:ă".
In raportul său su.blini:ază că deşi profesorul „are sup{mlri" din
cauza .unora şi a altora. ·el şi-a îndeplinit datoriile „cu o scrupulozitate
rară şi lăudabilă". Arată că oa adunat la ocirm'Ui~-.e .comitetul de inspectie.
magistratura oraşuluJ şi pe clţiva boieri şi le-a prer.entat stcu·ea ·mate-
nală: a şcolii, cu ehiria neplitiită d~ 2 ani. La apel ui său pitarul C. VH\-
desctt a - donat 10 galbeni care reprezenta suma necesari'.\ pentru chirie 2n).
d) Controltd şcoIHor săteşti. - S ubrev\zorii scowi Griia ·scolilor
dintr-o plasă revenea subrevi7.orilor scalari. Ei se ale~eau dintr·e învăţă
torit' d!.n oplasă •CU o mai bună wegătire. Ale~rea !O făcea •Oro.fesorul l')CO-
llide la r>eşedinta judeţu.lu\. Si controlau activitatea ~colilor din ·plas!\,
prin deplasare la fiecare şeoală şi raportau profec;orului şColii normele
despre <."ele constatate.
La CUl'SUri:le de vară particii)au şi subre.virl.orii, învăţînd la rind
cu învăţătorii şi candidaţii din plasa respectivă.
La început subrievizorul era numit la .scoala cea mai mar~ din
o1a%1 (ijn comuna cu cel mai mare număr de familii). avînd si un învăt..ă
tor ajutor <:are făcea lecţiile .în timip ce el vi7.ita şcolile din cwprinsul plă
sii sa1e. ln acest timio suhrevizoru1 primea salariul de la. ~a comu·nă.
din <:ei 2 lei dati de- fiecare enoriaşi. Mai tîrziu- ~ubrcvi:u1rti nu mai erau
i>ncadrati. la vreo sooală, i.ar leafa o primeau din zeciuiala ce s.e ·cuvenea
din ·salariile m:vătătorflor d·in pla.:;a fu care funcţionau ca subrevi7.ori. A-
c.mm. nemaifiind învăţător într-un ·sat. era supu:o; la dări:]~ i:atu1:ui unde
lt'Cuia. Un ra'Port din anul 1!H:5 -al orofesorului Cost11---he C:.r::ire~n11 .„~1tta
cl subrevirorii din VîJ.cea au fost lltlpu.5i „la bir şi dări săteneşti" 219 )
La Vilcea găsim că subrevizorii au fost numiţi încă de la 18~8.
Aceasta e.<1te o dow<lă ·î n plus că şcolii~ săteşti au funr.tionat chiaT din
a~t ~q. Dăm mai joo lis~ subrevizorilor şcolari din Vîke" !}Urniţi în
~"' istoria. cuJturH. şL şcolii Clin Judclnl Vlk ea (sec. XVI - XIX)
noiembrie 1838. In listă este menţionat satul unde era „şcoala prepa-
rantă" şi numele învăţătorului ajutor 280).
De observat că în .raportul profesorului ei sînt numiţi revizori.
De asemenea, se vede că în .p Jasa Olteţului nu funcţionează. ni-ci un sub•
.reviz·or. După -cum am văzut din •această. pl;asă nu scsise candidaţi de-
oarece ei începuseră pregătirea la şcoala din Beneşti, unde era un învă
ţător bine -pregătit şi o şcoală mare făcută de Iordache Otetelişanu pe
moşia sa.
Peste 5 ani, 1n 1843, din ·cei numiţi în 1838 mai figurau ca subre-
virori doar doi. cel din plasa Oltului şi cel din plaiul Coziei, restul fu-
seseră schimbaţi.
Deşi Eforia şcoalelor prin circulara 770/1843 dis punea ca s ubre-
vi.zorii să nu mai aibă. îndelet.nicj,re decit „revizia şcoalelor", raportul
profeso1·ului de la Rm. Vî1cea . ·menţi.onează ·că. subrevizorii fi:icati şi ca·
învăţători la o'te 'Q şcoală, p~tru ·a nu fi supusi la dări.
Se vede că propunerea profesorului de la RîmniC'U Vilcea a fost
primită de Efoirie, deoarece, după o situaţie din 1846 se constată că sub-
revizorjj era u şi mvăţători la o şcoală din plasă, unde aveau şi un aju-
tor. tn lista subrevizorilor din acest an se arată şi plata ce se acordă a-
j utoPulw i:nre făcea lecţiile la şcoala din re.,~inţa plăşii, cînd subrevi-
zorul ·pleoa- în controiui şcolilor săteşLi. Astfel ei erau pliititi cu s1:1me ce
variau între 50 $i 100 lei ipe an,. după numărul familiilor din ·sat. Aşa
cel din plasa Otă:său primea 50 lei, dar cel din i)lasa Olteţului de Jos
100 iei. Uneori suma vari•a şi după invoiala stabili.tă intr e cei doi, sub:-
revi.zor şi ajutor.
Pentru munca lor grea şi plină de abnegaţie, înt r-o vreme cînd
drumurile erau cu totul impracticabile, iar retribuţia lor 'Prea neînsem-
nată, socotim 'necesar a da numele şi subrevizorilor existenţi în judeţul
Vîlcea în anii 1843 ; 1846 şi ·1°848.
Materialele icare menţionează s ubrevizol'ii vîke...-1i din 1843 cu-
p rind şi a.lte date însemnate pentru is·tor.i a ş-colii din acest j.u-;:leţ. Astfel.
în .afară de numele s ubrevizorului, de .p lasa pe care o. oontTola, de satul
unde funcţiona oo învăţător, găsim aici şi numărul. de şcoli, numărul
de fami'lii, ~ar.e akătuiau satele plăişii şi numărul. de elevi care frecven-
tau şcolile din plasă.
1. P lasa Olteţu{ui: subrevizor TcodOOe Dinescu, plas.?. are 40 d~
sooli, 4270 de familii $i 854 elevi. S ubrevizo·ru1 era învăţător în setul
Laloşu unit cu Dobriceni.
2. Păun Marinescu în plasa Oltului. Plasa are 26 de şc-01i . 4153 de
familii şi 830 de elevi. Subrevi7.orul e1'.a şi învăţă.tor la Suteşti.
3. ln pin.sa C~rnii : Ghiţă P ope.<ilcu. Plasa avea 25 de şcoli, 2'635
de familii -şi 530 de elevi. Subrevizorul era şi învăţător in Ciumaţi.
4. Plasa Otăsăului : Ghiiă Lăc.'itu.5es:c u . Are 19 şcoli. 205'6 familii
şi 41), ·e le vi. Subrevizorul era învăţ.itor la Buneşti.
5. Plaiu:l Hore-zului : Ioan Mazilescu. Are 30 de şcoli. 3508. fa-
~Uii şi 701 elevi. ~i;ş, lJlvăţăi;Qr I.a Măldăreştii q~ Suş.
Ptot. d,i,. Cit. Părnut~
6. Plaiul Coziei : Petre Ionescu. Are 25 de şcoli, 3289 familii, 658

elevi. E învăţător la Bărrbăte5ti.
7. Plasa &imnieului : Ghiţă Lăzărescu. A.r e 13 şcoli , 1878 familii.
375 ·elevi. Era învăţător la Buleta ' 81 ) .
ln i'llllie 1846 raipoar•tcle menţionează următoarea situaţie:
1. Ghiţă Lăzăresc u subrevizor în 'Plasa Ocoluh.1i. E învăţător la
Buleta şi are ajutor pe Udrea Bătlescu ~ 60 lei pe an.
2. Ghiţă Lăcătuşescu, subrevi.zor în plasa Otăsăului şi învăţător
la 'I'itirici. Are ajutor pe Gh. Dinescu -cu 50 lei pe an.
3. Mmin Ionescu la ·plaiul Hurezului şi învăţător Ia Măd ulari. Are
ajutor pe Ion Dinescu cu 70 lei pc an.
4. Ghi ţă P opCS'CU - subr·eviz-0r în p lasa Olteţului şi învăţător la
Ci umaţi. Are ·a jutor pe Florea Dinoiu cu 60 lei 1p::: an.
) . ,,. ..~ 0,~ Tudosie Dinescu, subreviZO'l" în plasa Olt.ului şi invă\.ător la
(. Laloş. A..r·e .aj'utor pe Gh. Viz·antie cu 100 lei pe an.
- - ·-e':""-Gheo::.-ghe Popescu, subrevi7..e:r în plaiul Coziei şi învăţător la
Băr'băteşti. Are a jutor pe D. Proto;papescu •eu 70 lei 'l::e an.
într-<> plasil. era vacant p.:istul de subrevizor 282) .
SubrevizoTii şcolari din VHoea în februark 1848 erau următorii :
1. Ghiţă Lăză·rescu, în plă.şile Ocolului s i Otăsăului ;
2. Marin Ion~scu, în plăşile Hurezului şi în plasa Oltetul de Sus:
3.Duutitnscu Staireu, în plăşile Oltului şi Olteţului de J os :
4. Simeon S.troes(u, 1n plaiul Coziei ia;).
Hct ărirea de :a ~ numi un subreviz.or pe.~te două plăşi se luase
prin legea din 1847. P rofesorul Costache Codr eanu de la Vîkea protestă
in1pot.riva acestei hotădri. El arată că in a~>st judet drumurile sînt g·rele
şi satiele depăxtate. Menţiona că dacă pînă acum subrevi7..::>rii şi-.,au îm-
plinit datoriile ,;cu zel", d e acum vor lucra S1l'perficial. Un subrevizor la
dte 60 de şcoli, prin. nişte ,Jocuri săibatic;e'', cu greu îşi va putea face
datoria 28').
Subrevizorul avea înd.ato~irea să cevcetez€ fi:eca!t'e şcoa:lă •comu-
nală o dată pe lună fin pl.ărşile ma.!, mad odată la două lunii), pe timp de
iamă, iar vara odată la 3 luni.
· ln controlul său va observa de.că învăţătorul a ţinut şcoala în mod
regu lat, da<::ă ş.c·olari i au realizat spor la în.văţătură, dacă învităto.rul
m·erge cu ei. la biserică. duminica, la s'IJovedi.t şi împărtăş it.
De a:sem·enea, el t.rebui·e să 1·aporteze sta rea mate"rială a f.<C·")l ii. da-
cA învăţâton1l loc uie5t-e în şcoală l'li <l~'Că şi-a primit d.repturit:! . D·: două
ori Pe an, la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru, subrev;zoru1 adu:'.·~ cata-
grafiile de la învătl1torî şi le t rimitea prin profesor 1a Eforia şcoalelO'r.
Catagrafia fiecărui sat cuiprindea 'P<? toţi enoriaşii şi ccroiii.
Tot în .sarcina lui intra obligaţia de a merge fa ~l esii snt·el'.)r şi la
păriinţii şcolarilor intervenind să-i trimită la şcoală . De ase~ene!l, a-
sistau l.<i. exan1enele de la sate.
In instrucţiuniloe intO'Cmite de P etrache Poenaru •CU Privire 1.a în-
da toririle 5Ubr.eviz·orilor se menţi.ona că 1-eaia lor va con.c;ta din ~eciu
tal~ ce va primi de Ia fieq1re învăţător d in plasă. P€rrtru zed1,1iala pri-
Din lst<>ri.t. culturii şi ~ooUI din judeţul VUcoa <sec. XVI - X IX) 219
mită el se îndatora faţă .de învăţător să-i adueă cărţile necesare şi să se

inţeleagă cu aleşii satului .în privinţa strîngeirii banilor pentru leafa în-
văţătorului.
Subrevizorii e.r au obligaţi să aducă pe învăţători la cursurile din
timpul ve1ii. Dacă profesorul <:redea ne....--esar ii op.rea ,şi pe ei la pregă-
ti~~. .
Munca sub1-evizori1or era controlată de profesO!'lll şcoHi nonnale.
Primul raport de la Vîkea :prin (.)are se anunţă vizita la ~c-:)lile de
la sate a profesorului ,ş.colii normale îl avem din ianuarie 1839„ De alt-
fel, .a...."eSta este iprintre primele acte de acest fel pfimite în ţară. Tute incâ:
o dova1dă că şcolHe din V'îloea au funcţionat in. t-0amna anului 1838.
Din controlul efectuat .a observat că tabelele lanca.steriene au fost
bătute cu cuie pe 'Pereţii şcolii. Spre a nu se &trica au hotăr-'it ca să se
confecţioneze t able de ti!!licbe.a 1n ·carre să se .păstreze tableJ.e lancas te-
riene. A găsit şi meşteri care au cerut cite 3 sfanţi penti11 o tinichea.
Eforia şco.alelot nu este .de acord cu hotă.rJ.r.ea profesorului de la
vncea deoarece „nu se cuvine a să îm{}ovăra satele" eu 1'0i -cheltuieli.
Hotărăşte ca tabelele lancas<teriene să se lipea...<::eă pe s-cindurele.
in raportul său profesorul -0ere învoire de două să-ptăm:îni spre a
tenmina 'ie controlat toate şcolile comunale. Propune a fi înlocuit la
clasă de suhrevi.zorul plaiului Hun~z. Ccmpetenţa acestuia este dovedi.tă
de două <ttestate (diplome) una de la şcoala normală din Buzău .5i alta
de ·clasele umanioare ale Colegiului Sf. S ava 1116).
Un .control temeinic, amănunţi t, cu :multă autoritate şi compe~en
tă a f:icut profesorul Costache Codreanu. !l găsim astfel în decembrie
1846 ~i î'n ianuarie 184 7 în c-ontinuare în. cont:t·olul $Colilor de la sate. Ra-
portul său a'l"e multe date inte1'eSante. }.1enţionc;iză. între altele că a vi-
zitat 40 de şcoli unde a găsit „1nulti copii inaintati" e•are stiau pe dina-
fară ,;prea biint>", manua1u'l. de rugăciuni, m.al'l.ualul de catehi:sm. <:el de
istorie sfîntă, pr ecum ~i oele 4 lucrăli ale aritmcti>:!ii.
Evidenţiază pt .învăţătorii : Simeon StJ.'oescu de 1-3 Olăneşti , pe
Ion Slăvescu de la Slăveşti. Ara·tă că a găsit la sate şi din cei „becisruci"
·ca învăţătorul de la Orleşti şi Auresti unde erau numai 15 ·copii „in<'-
ranţi" , cel de la Zăvideni, care înch.iseoe şcoala ~a să m·eani::~ la moară.
cel de la Pîrîieni, -care ,;a treia zi de anul nou" -'ivea ..,.coală ~c'hisii iar
odaia lu'i „:oă rea rimată de porci, ca ·:;i scoala". lnchisă era si s-coala d e
la P1esoiu. Despr-P. tnvăţăto.rul de Ja Bîrze.~ti arată că „n -are nid un sls-
tem de predare". La fel eel de la Bă,rbăteşti.
Se 1decla ră multu.mit de scolile djn plă..-sile OC\~lu~ui. Otăsăului.
Oltetu1ui de .Jos si Hure7.uh~i. Ele merg bine datol'irlă ri'vnei sub1:1evizo-
rului a 7), Despre :ş<:oli le din p1asa Oltetului de Sus i'lrată că erau ~ne
sporite şi murdare" u 8). De la .r.an<lidati a aflat că su.b rev i.r.<>rul i.- a vizitat
numai odată pe iarnă, i;&T în. restul tilnr.·ului „trimite o slujbă a sa".
în -deplasarea sa a urmărit să vadă dacă pc la sate sflnt cu nc-scute
po.runcile date de Omrmui:rea jude tului, 1.n sr.,ecial ·r.ea refe;lto!ire la ob~i
.gatia părinţilor de a trimite oeopiii lu scoală. Se sta-biJ-cştc 50 de le~ „o;;trAf"
(amendă) pe iarbă oelui ciir~ are eopi.J. Îl!. vîirştă d~ 7 a.ni şi nu-l tr~mi~
P,.111. dr. Gb. P.lir~
la şcoală. A constatat că în pl.asa Oltului nu era- cuno&cută a-ceastă dispo-

ziţie, deoar-e.ce logof.ej:i'i •Cate Sînt peste ·cite 3--4 sate nu pot „pripidi"
cu aducerea la 1'.ndeplinire a îndatoririlor lor.
La multe sate a găsit Ia capii „bucoavne, ·ceasloave şi psaltiri",
folosite ca manuale de şcoală. După -ce a „dojenit" pe îţivăţiitori că în-
trebuinţează astfel de cărţi a aflat că părinţii ir·etrag copiii de la şcoală
da-că nu li învaţă pentru a tîrcovnici, candidaţi, lo~ofeţi de sate sau
preoţi.
Raportul subliniază şi despre greutăţile pe •ca:re le întîmpinau în-
văţătorii în activitatea lor. La V1ădeşti spune că a găsit pe bietul învăţă
tor, unul din cei mai buni din plasă, .sti'nd ,,intr-o odăiţă mică, cu şapte
şco1ari fără bănci, fără tabl>e, ba încă şi fără fo.-;". Pînă atunci copiii că
raseră Iem·n e cu spinar-ea de la casele lor. Acum ou-i mai !ngăduiau pă
rinţii. „Şcoala, ur-dtă în 1842, S<! surpase de vînt". Aici găsise şcclairi ca-
l'~ tem1inoaseră învăţătu~·i'le p~·evăzute pentru ·şcolile comunale.
Şcolile din plasa Olti.tlui erau ~m1njite cu ba1'igă" p(! dinăuntru,
lips'ite de le..-nne, cu s·obe1e şi pardoseala stricată. Din c.auza sărăciei, ne-
avînd cu ce· să cump~re plăcl (tăblit~) sau bîrtie. multi copit seri.au incă
.J;a ban<:a de rus~p. ln alte sate a găsit că pă:..-i.nţii trimiteau la şcoală o
lună un copil, a I.una .p e altul, neav1nd. cu ce să-i îmbrace şi cu ce să-i
în·calte.
.Spre a stîrni .interesul :părinţilor pentru şcoală, Costi:>,che 'Codrea-
nu propune EfOTiei şe,oale1or ca să intervină la Deoartamentul din Lă.:.
u·ntru ca scriitoru'! satului să fie ales din rlndul absolventi1or şcolii co-
munale.
Şcolile comunale puteau fi controlat.e şi d~ slujbaşii judeţului. de
proprietar. •arendaş sau de cit.re preoţii satelor.
Subrevi:zorul plaiului Hor·ez raporta în martie 1847. că oit.arul
Ion Radovid de la Ocî.rmuire. venit !n satul Mădulari, a vizit.at. scoola şi
a cercetat copiii la cit.ire. scrier·e. catehism „f3i m.ai întîn:s l~ datoriile fl-
mului către patrie", Ja cele patru operatii aritmetice r.u numere s.imuJe
şi <X>mpuse .şi la măsurătoareo. rn~itaziilor ..<'u cotul oe.el le1z'.i.1lit". A ră~
mas foarte muJtumi.t de r.~punsurile f;COlariJor. A d.gt .r-elor <>ăr.'l.~.i Jo· l~i
ca să-sj 'C'llm~e <:ărti . De asemenea .a vorbit oam:neilor despye folosul
învăţâtu.rii 2Ş9).
1n alt raport. din a-prilie 1848, acelaşi subrevizor menţioneazii că
oitarul D . Dobriceanu, rub<::\i:muitorµl plaiului a ·~ercetl!.t t.f>.'lte S"Ol! l ~.
Fiind mulţumit d~ răspunsurile <:0oiilor, le.-a <lat cărti în va!o.are ti~ 9,5
lei şi 2-0. parale. A înd€!111nat părinţii să-şi trimi.tă copiii la scoală ~.
După cum am arătat şcolile sateşti erau controlate şi de pron'.'i.e-
tarul şi a~endaş1il mo.<:;iei sau de preot. Controlul ·a „e F..tor.ll f!;>;t 01,ev'l7.•lt
în ins~ructiunile profesorului şcol!i normale privind :.ict.iv'.t"''„<t învAt.~
torului de la sat. In para~raf.uJ 15 se prevede?. : „Cu ins.oe::ti~. s.a11 de
aproape priv:eghiere întru 'îmrpli.ni.rea. acestOl· i nrlat-0riri. piise asuora în-
văţătorului, este pohtit a se însărcina p.::>trivit de?.le{!ării onorabilei Ef~
rii, domnul proprietar, iar în li'psă d-ul arendaş, împreună cu preotul
Qis~rlcii. sal.\ nllll\a.i pr~~l 'Qisericţj" 29 ~.
'Din Jstorb culturU ~l şcoUi dlo Judelul Vilcca 1sec. XVI - XIX) Ul
Cîh.d vom vorbi de activitatea şcolii săteşti v.om aTăta îndatoririle

învăţătorilor cu.pdi-nse în instrucţiunile menţionate .m ai sus.
e) Co nţinutul, în.văţihnintului. Conţinutul invăţâmi'ntului pentru
perioada 183::!-1848 este prevă~ut în Regulamentul şcoalelor, in ma·
nualele .şcolare, în pr-0grama pentru aoeste categorii de şcoli. 11 mai de-
ducem şi din diferite rapoarte cu privire la felul cum s-au desfăşurat
iexamenele.
In Regulan1entul şcoalelor, elaborat în anul 183·2, prin colabo1·a-
·rea eforilt>r Alexandru F'ilipeecu, Ştefan Bălăceanu. Barou Ştkbei şi .a
.:.lui Petrache Poenaru, directorul ~coalelor se stabilise pati:u .categorii de
şcoli : înoepăooare, umanioare, complementare şi speciale. La Vilcea au
.existat numai şcoli începătoare. Regulamentul amintit nu se ocupa de-
c ît de şcolile de la oraşe. Şcoala publică de la R imrucu V1lcea era deci
o şcoală in.:epătoa.re cu 3 ani de studii (3 clase).
În clasa întîi şcolarii învâţau să scrie şi să 'Citească după „metodul
lancastJ.:i·c". Du'Pă .aceeaşi metodă se deprindeau cei din clasa a doua să
oorie „dictando" şi să citească „slobod''. Tot în clasa a II-a elevii învăţau
cele 4 lucrări ale .arit meticii.
Pentru clasa a III-a se prevedea : catehismul legii ortodoxe, „e-
lernenturile" gramaticii româneşti, ale geografiei şi al·e aritmeticii prac-
tice 'l'>2).
Aceste învăţături cuprinse în 'Regulamentul şooalelor -constituiau
un plan de invăţămînt oficial, aplkabil tutur·or Ş<.:Olilor naţionale din o-
raşele ~·eş.edinţe de judete.
rn ceea ce priveşte -conţinutul inv~ţămint.ului şcolilor comunale
regulamentul nu aminteşte nimic. Programa invâţătorUor din această
categorie de şcoli. va fi fost ti·ansmisă profesorilor .prin dispoziţii ulteri-
oare. Astfel în martie 1838 Efotia ·şcoalelor colnuni<:a Logofeţiei Biseri-
-ceştilor următoarea programă care se ·cel'ea respectată în şcolile săteşti.
'Citirea după table care vor cuprinde numai maxime morale şi religioase
care urmau .să se tipărească după instalarea tipografiei Colegiului S!.
Sava ; scrierea dUopâ .modeluri de <:aligrafie (care de asemenea, urma să
se tipăreascâ), eatehistnul legii creştineşti, lucrarea cîmpului şi ,;icono-
mia".
Legea din 1847 prevede pentru prima dată dispoziţii privind a-
ceastă categorie de şcoli. tnvăţămîntul public cuprindea acum 4 tipuri de
.şcoli : prima·re (comunale) în toate satele cu peste 50 de f.alnilli. elemen-
tare sau de oraşe, colegiale şi spel."iale.
Programa şcolii <:amunale ,;au săteşti prevedea : citire slobodă şi
cu înţeles pe orice carte, scrierea după o forn1ă, ,„.regulată ş i citeaţă", in-
chină.ciunile ce se .c;uvine să le ştie orice -creştin, cat.e:hismul, eele 4 lu-
crări ale nritmeticii şi „oarecare" cunoştinţe practice ;prin care s-ar pu-
·tea „înlesni şi imbunâtăţi" meşteşugul luc1ării pă'mintu lui, -creşterea v i-
telor etc„ cintiirile bisericeşti.
Cul'sul şcolii primare era orgsnizat pe 3 despărţiri. în despăr
ţirea I-a, se învăţa silabisirea şi citirea p e table lancasteriene şi pe ma-
222 Prof. dr. Gh. Pămuţll
nuale, memar.a~·ea rugăciunilor cuprinse în 16 table, desprinderea la seri.-

ere şi îns·emn.ar·.ea numer elor aritmetice.
Despărţirea a II-a : diil'ea pe „extract" din Sf. Scr1ptură, din 22
table şi pe pres<.'Urtări din Veehtul şi Noul testam·ent, cuprins !n 34 de
table, scrierea după model d-e caligt·afie, după spunere tdictare). Din
aritmetică se învăţ.a .adunarea şi scâder-ea, cuprinsă în 13 table.
Despărţirea ia U l-a : citirea cu înţelegere pe Noul testament şi
arte căi·ţi ·relîgioase şi morale. Scriere după model de cali~rafie !Ş i după
dicţare·. Din a·citmetică cele 4 lucrări simple, cuprinse în 14 table. Invă
ţau .de ase1nenea ~ .dinafară catehismul, cuprins în 12 table, p r ecum şi
cunoştinţe uzuale apli<:ate la iagricultură.
Deşi profesorii de la şcolile naţionale ·Cuno.şteau programe, totwşi
cînd o puneau rn practi:că, la şcolile lor de la judeţe, se orientau şi du:pă
cond iţiBe şi situaţiile loca'le.
Astfel, dacă ·comparăm progr.ama prevăzută în Regulamentul şcoa
leJor şi cea după care au fi0st interogaţi, elevii de la .şcoala din R'imnicu
VHoea la examen, constatăm -că aici s-.a p1,edat un volum de· cunoştinţe
mai bogat. Şcolarii din cla:sa a II....a, de pildă, au fost examinaţi din „scri-
ere după dictare, citke pe cărţi, socoteli, declinaţii şi conj ugări'', ia> cei
din da.s,a a III-a la „gramatică. catehisin1, aritmetică fra'!lger-oasă, geo-
grafie" 293).
Nivelul superior la care se p1'€da aici dovedeşte atit silinţa profe-
sorului şi dorinta elevilor de a învăţa, dt şi faptul eă o parte dintre şco
lad învăţareră oeva cart e înainte de a veni la şcoală publică. Aeest lu-
cru 1"€-zuHă şi dint r~un raport al p1,of.esorului D. Serg;hiad. El subliniază
că Î·n şcoală are şi începători, dar şi e1evi „vrednici ode l ecţii mai mari" .
Spre a ne da seama de pregătirea unor .şcolari să urmărim cum
cru·acterizează el pe un eJ.ev de la şcoala pe care <J conducea la Rîmnicu
Vilcea „ ...Un ·copil de 11 ani î~estra t cu un duh ager, pătrunzător şi
lesne înţelegător. Posedează admirabila facultate a se .exprima bine la
t~te lecţiile, :a gîndi, a rezona şi a ţ:ine minte, mai a1es la aritmetică
în •Care lucrează dif€rite problem·e din toate părţile ei ; anali:seşte orice
propoziţie gr.amaticească, (.ar.e) o caligrafie f~·umoasă" 29' ).
Că la această şcoală se predau cunoşti:nţe peste ·oele prevăzute îh
programă -constatăm şi d in ·căr ţile şi matedalele pe care profesorul le
cerea elevilor. Astfel, Costache Codreanu comanda pentru elevii săi „Re-
gulile sin taxiulu i'', algebre ş i geometrii. De as·emenea arăta Efori-ei şcoa
lelor ·Că a propus părinţilor să ·cumpere pentru copiii lor din ·clasa I-a
„elemente de desen şi compasuri" şi că :ac·eştia „se opun'' a le d a „astfel
de cunoşbnţe".
Din raportul comitetului de inspecţie din Vîkea, trimis Eforiei
ş-coalelor rn iulie 1839, rezultă acelaşi lucru. Se arată .astfel că la exame-
nul de la şcoala pubhcă .elevii a u fost chestionaţi din : citire slobodă
„cu declaraţie" şi înţelegere, s.criePea caligrafică în dktando, catehismul
omului creştin şi moral, aritmetică. istoria universală elementară, geo-
grafia fizică elementa·ră, elemente de geografie statistko-politică, gra-
matica, partea I-a şi incepi1turi din „stilul familiar" 295).
bm Lţ(oria culturii şi şcolll d in judc~ul Vllcea (~ec. XVI - XIX)
Şi la ş·colile săteşti d in acesi judeţ constatăm unele depăşiri faţă

de programă. La .şcoala din Bîrsani, de pildă. se predau şi „Prinţipuri de
gramatica, geografie ş1 alte cunoştinţe" Zlt). Ce~oetînd şcoala din Mădu
lari, In ianuarie 1845, pr'Ofesorul ţ;oolii normale menţionează ·că şcola·rli
erau bine 'Pregătiţi la citire, aritmetică, catehism. Cei din Bărbăteşti au
dezleg<lt „mai multe .feluri de pl'obleml:!" din .cele 4 operaţii aritmetice,
d in măsurătoarea magaziilor de rezervă şi a pogoanel<.Yr. lată deci şi pro-
b leme de geometrii!. La ş<:oahi din Olăneşti elevii rezolvaseră probleme
cu „res.,rula de trei".
Vorbind de -oontinulul învăţâ:mlntului trebuie să amintim şi de
programa învăţătorilor de la seminarul d in Rîmnicu vil~a organizat
d upa 1834 cu 30 de elevi. Potrivit Regularnentului pentru învăţăturile
din sen1inarii aici p redau următoarele CUUUi?tinţie.
In ·dasa I-a, elevii prLrneau cunoştin\e în1'..-.epătoare pe care puteau
să le urmeze tinerii de orice stare. nu numai fiii de preoţi. ln da.sa a
doua se p.~edau şi cun~tinţe de p;oometrie j)Tactica, precum şi ,,!~iuiri
ce sînt in atdibuţiiie juraţilor satului". Pt'obleme mai legare direct de
misiunea preotului se predau în clasa a treia . Acwn primeau ·CUuo.ştinţe
teo.l ogice şi practica sJ'l.tjbi:i ·religioase. Acestea se urmau şi in <:lasa ·a
I V-a. La seminar elevii învăţau de asemenea, probleme de medicină ve-
terinanl, spre a ajuta pe ţărani la tratarea bolilor de vite, precum .şi
noţiuni de fizi·(;ă pvpulară. La şooala particulară. din oraş, în 1846, pro-
fesorul lV!ărgăriL Gheorghe preda limba grecească .şi nemţ€ască.
Manualo. In privm ţa manualek>r trebuie arătat de la început că
lipsa acestora a constituit o piedicii în desfăşurarea procesului de în.vă
ţămînt. Subhniase -acest fapt şi profesorul D. Serghiad înir-un raport al
sau din anul 1833. El scria că lipsa cărţilor „pricinuieşte o ne-spusă pie-
dicii" în prt.-darea învăţăturilor, mai ales ·că în Rîmnicu Vilcea la acea
dată, nu exista „nici un negustor de carte" zv1). Lipsa cărţilor didactice o
menţiona profe:;01·u1 şcolii n.ormale şi in 1844. La această dată trebuie
să fi fost şi prăvălii în ca.re se vor Ii V'indut căTţi şcolare. Se arată astfel
că fiind puţint! cărţi, negustorii le vînd cu „preţ îndoit" 218).
Este adevărat că Eforia şcoalclor s-a preocupat de problema ,,ma-
nualelor". Ea şi...a procw·at o tipografie şi a mceput să tipărească cărţi
pe care le-a trimis spre vînzare la şc-0li. Trebuie iirătat însă, că deşi e-
ditate la un preţ scăzut, mare parte din populaţi-a săteasca era aşa de
Jipsit.\. incit nu putea să le cumpere. ln al doilea r!nd nu t·:>ate cărţile
tipărite şi recomandate de Efode „sp1-e a fi folosite ca manU3le potri vite
cu nivelul de înţek>gere al ele'Vilor". Trebuie obsetvat de asemenea că
nici Eforia şcoalelor nu precizase ce cărţi să se în trebuinţeze în şcoală
A.5adar, de la şcoală, la şc<i.ală, de la profes-or la p rofesor; vom găsi felu-
ri te cărţi care au circuJ.at .prin şcolile şi prin bibliotecile şcoiare. De alt-
fel, la ~<.'()ală, înk-un dulap re-kervat în ac:est scop, se stri~eau cărţile
trimise de Eforie. Unele erau cel'ute de pr-ofe90r, altel e erau recoman-0
date de Eforie. P.rofesorul trebuia să ţină cont.abilitatea lor, deoarece

răspundea băneşte de toate cărţile intmte în şcoal~ pentru a fi vîndute.
O parte din ele le cumpără suh revizorii şi candidaţii de învăţători. altă
Prof. dr. · Gh. ' PArnufA
parte elevii şcolii normale, iar altele orăşenii. Nu se precizează în nici

un material dacii profesorul şcolii normale avea vreun avantaj din a-
ceastă muncă. Ţin:înd seama de şcolile de la sate, pe la şooala normală,
intrau anual mii de cărţi, în. special cele destinate a fi întrebuinţate ca
manuale. Unele aveau indicaţia foloskli lor in acest scop <:hiar în. titlu.
De e.."Xemplu : Manual de rugăciuni, Manual de silabism, Manual com-
plet de învăţăLură mutuală etc. ln şcoli se foloseau abecedare ca cele
tîpăr.it.e de Grigore Pfoşoian'U, Dimitrie Jianu sau de Dionisie Romano.
Se tipărise de asiemenea o -carte de aritmetică de Ion Pop, o carte .de
gramatică de acelaşi a'Utor, o .carte de geografie de Florian Aa.ron, Pres-
curtare de catehism tot de el, caligrafie de Alecu Pop etc.
După cum am arătat în şcoli se foloseau diferite cărţi, după reco-
mandarea Eforiei 'ŞCoalelor sau la ini ţiativa .profesorilor. .tn 1838 profe-
sorul de la Vîkea solicita să i se trimită pentru elevii şcolii, 80 de abe-
cedare tipărite de Dionisie Romano, în locul cărţii „Deprindere asupra
cititului" care fusese recomandată de Eforie pentru citire la clasa a Il-a.
El menţiona că abecedarul lui D ionisie e şi mai ieftin şi mai potrivit
pentru -clasele I-a şi a Il-a ~.
Din alt raport al profesorului vîlcean aflăm că elevilor din clasa
a fll-a li -se preda şi învăţătura evangheliei. In noiembrie 1834 -el .con-
firma prirnil-.ea a 20 de ·evanghelii. Arată că nu-i sînt suficiente pehtru
că in . această .clasă avea 40 de elevi. Solicită încă 20 de astfel de cărţi fără
de care nu poate începe „predarea evangheliei" 300).
O scri~mare a profesorului Simion Ma1·covici adr-esată Eforiei şcoa
lelor tn 1836 ne informează .că proI·esorul D. Serghiad i-a rămas dator
la costul a 40 de exemplare din cartea „Nopţile lui Yung" şi a unor re-
torici 301). D. Serghiad, încă din vremea cît fusese profesor la Giurgiu,
cwnpărase pentru şcolari şi orăşeni exemplare din „-Istoria Ţării Româ-
neşti" - de P. Maior ~.
Dintr-un raport al lui Toma Serghi~cu -aflăm că în -timpul cit a
funcţionat la Vîlcea cumpărase ·p entru şcolari şi algebre şi geometrii a
6 sfanţi fiecare 303). -Erau deci in Ri.mnicu Vîlcea şi elevi interesaţi a -a-
dinci învăţăturile matematice.
Elevii erau obligaţi să-şi cumpere cărţi. Probabil că Efo:i;.i.a ~tioa
lelor hotărî.se să nu mai .fie primiţi la şcoală cei -care vin fără căr.ţi. 1n
apărarea celor sărmani se înscrie raportul profesorului .de la Vî:lcea dro
17 februarie 1338. El menţionează între altele că unii din elevii acestei
.şcoli au numai „mume aşa de sărmane incit mai cu cerşitul işi agonisesc
hrana". Aceştia nu-şi pot cumpăra cărţile nec.-esare, dar nu-i poate să-i
înlăture de la şcoală pentru că .părinţii lor se roagă „cu lacrimile in ochi"
spre „a nu le răpi şi atîta nădejde cu ce guvernul, ca un părinte i-au
linguşit"JO<).
Am arătat că unele din -cădţile trimise de Eforia şcoalelor la
judeţe erau .cumpârate de către învăţători, pentru 'U'ZUl 'Personal, altele
pentru e:levii lot". Un număr de -că:rţi intrau .în obligaţia învăţătorului.
Dintr-un raţiort aflăm .câ se <:erea -cîte 18 lei ,de 1a fiecare sat pentru
căl'ţile necesare învăţător-ului, adică : o evanghelie (9 Lei şi 8 parale), o
·t>i·n I.stor!~ cuJ.t uril şi şcolii dw judeţul Vllcea C$ec. XVI - "'L"')
aritmetică (2 lei şi 12 parale), trei manuale de rugăciuni (3 lei şi 18

paraJe), o cabgrafie (30 parale), o tablă de piatră {2 lei şi 12 parale) 30').
De observat că un leu avea 4(} de parale.
Pentru manualele necesare şcolarilor de la sate se hotărîse. încă
din octom.brie 1838, tipărirea de table lancasteriene. Se încheiase şi un
contract cu Ion Eliade (.H.ădulescu) spre a tipări 2000 de trupuri, fiecare
avind 100 de numer·t!. Preţul acestor table se ·ri'di<Jă la 16 OOO lei. Efo-
dia ş·coalelor arată Departamentului Din Lăuntru că n-.are atîţia bani şi
,,nici împuternicire" de a face cheltuieli din Casa .ş-coalelor pentlii şcolile
d e la sate. ln acest ca:;: p l'opune să se prevadă în ·cutia salului suma ne„
cesară pentru asemenea dheituială 304). ;;ii din această intîm·plare a Eforiei
şcoalelor rezultă că deşi se Lrecuse la hotârîrea <le -a .se organiza şcoli
în mediul Tural, toată clleltuia.la cu localul, cu plata învătătoruiui l ui la
cursurile de pr-egă tire, cărţile lul, cărţile şcolarilor etc., să le suporte
sătenii. Am arătat în altă parte cii tocmai cei mai înstăriţi dintre locui.,.
torii satelor "se scutiseră de orice contribuţie. N ici eforii .Şt.-oalelor şi ni-ci
directorul Eforiei, Petrache Poenaru, nu puteau să supună Adunării Ob-
şteşti o legiuire care ar fi venit în favoarea ţăranilor. Cunoaştem opinia
lui Petrache PQenaru despre a cest for legislativ. lnlr-o co1·espondenţă
căti·e unchiul său Iordach~ Otetelişanu scria între altele : „ ...Citiva ne-
ghiobi de la Obşteasca Adunare strigă ca nişte dezmetici împotriva şcoa
lelor obşteşti, fără să ştie care sînt invaţăturile ce ce predau în şooală,
fără să cunoască veniturile .acesbor invăţături şi -cheltuielile lor, lati:ă
ca eîinii la lună zicînd <:ă, <:a a<:um, şcoalele n -au foot niciodată în aşa
proastă stare, că prof€Sorii rau leafa degeaba. Scopul lor e să măr;l{i
nească învăţătura poporului, ca să nu slăbească puterea boieTească...
Cornescu de la 'irll'govişte s pune în gura mare că învăţăturile aT trebui
să fie slobode numai pentru nobilime. iar nu şi pentru mujici ; el zice,
că de se va urma tot aşa, să înveţe toţi ţăranii carte o să ajungi vremea,
peste vreo zece ani, să nu mai găsească boierii slugi sau plugari" 307).
In şcoWe comunale învă\,ăturile se făceau mai mult p e table ian-
ca.sterieoe. Se tipări'Seră table de citi•re, de catehism, de istorie sf.întă,
ele geografie, de aritmetică etc. Costul lor era su.portat de să~ni. d in
cutia satului (bugetul .comunal). Erau însă multe sate care nu puteau
răspund e <:U ·Cei 15 lei d t costau aceste table. Ocirmuirea j udeţului vn„
cea raporta Departamentului din Lăuntru, în iulie 1842, că in acest ju-
deţ existau 60 tle sale lipsite de fonduri şi deci n -au eu ce sli. plătească
tablele lancasteriene 30!!).
Pentru invăţătura din aceste şcoli se foloseau de asemenea -cărţi
ca: „.Manualul de silabism", „Manualul de rugăciuni", „Prescurtare de
aritmetică", „Prescurtare de istorie sfintă", „Deprindere de citk.e" etc.
o tablă de perete reprezenta . o coală de ni.rtie de dimensiunile
35/24 om., pe care se tipărise un text si care, pentrn păstrare se lipea pe
un carton. In partea de sus aveau un orificiu spre a fi atirnată in <:Ui.
Elevii, aşezaţi în semicere, priveau tabla şi învăţau pe ea după îndru-
mările monitorului.
XV. - BURlDAVI\ Z
2%6 l>ro!. dr•. Gb. t>Unuţi
Fiecare tablă avea ~n partea de SU'S scris numărul ei {de obicei

erau 30 ele tab.le, numerotate de la 1 la 30). Tabla nr. 1 era .pregătitoa
re pent.ru învăţarea litel'elor şi citirea lor. Se fuşirau apoi literele pînă
jos. In partea de jos tabla cuprindea instrucţiuni pentru învăţător. De
pildă, pe această ta·blă se .dădeau ind icaţiile metodice în .sensul ca lite-
rele „să .se pronunţe fără .aj utor de vocală" . Astfel, „litera S nu trebuie
a se numi niei slavă, precum ziceau cei vechi, după slovenie, nici se ca
unii din cei mai noi învăţători, d să se pronllnţe fără ·msot-irea lui e sau
a ·oricăreia altă vocală" . Se menţiona că astfel se împiedică cunoaşterea
ad·evăr.atului suii.et al <.'Onsoanei.
'l'abla n r . 1; tipărită in august 1838 cuprinde „consunante ur.m ate
de un diftong".
P e 21 de ·x-înduri şi pe 6 coloane are scrise grupe d e litere ca : bel,
bea, biv, bin, bol etc.
Tabla de aritmetica nr. 1. de exemplu, cuprindea „Pronunţia şi
scrierea ·n u.merelor în:tr·egi".
Smt scrise cu cifre roman e, ara:be şi litere, numel'ele d e la 1
pînă 1a 9 inclusiv. Cifrele &mt tipărite mari ·(vfzibile) de 1 -cm.
I 1 unu
II 2 d oi
Pe această tablă, după ce sînt redaţe cele 9 numere, sînt prevă
zute 3 exerciţii cu fudrumările necesare. Astfel :
Exerciţiu'! 1. Monitorul arată ·c u varga o -cifră. Şoolarul întrebat
citeşte cu glas tare numerele scrise în dreptul cifrei. De exemplu, a-rată
2 şi şcolarul spune „vorba doi".
ExerciţiU!l 2. Monitorul pronunţă una din cele 9 cifre, iar şcola
ru) araţă .cu varga pe tablă.
Exerciţiul 3. Pe .tablă sînt scrise ·cifrele fără ordine. De exemplu,
9, 6, 2, 7, 5, 8 etc. Monitorul arată cu varga o cifră, iar şcolarul o pro-
nunţă. ·
Se trece apoi în băn·ci unde, la dictarea m onitorului, şcolarii scriu
cifre p e °k'lblele de piatră.
Tabla nr. 9 are „Adunare.a numerelor întregi".
Pe jumătate de tablă s\nt 4 r îndu·r i de socoteli de adunare cu nu-
mere d in ce în ce mai multe :
38 534 5689 6.784.932
63 .427 3:2•64 5.60-0.012
29 182 4·250 1.278.913
În cealaltă ju..-nătate {de jos) tabla cuprinde 14 probleme. Iată o
p r.oblemă : o persoană este d atoare cele 3 ~urne următoare : 7'863 lei,
489 lei şi 8 757 lei. Cît este dato rpentru tot ? Se dă şi răspunsul.
Iată şi cuprinsul ,,Manualului de silabism" (Bucureşti 1938). Pri-
mele 20 de pagini ·cuprinde vocale, consoane. diftongi etc, cu multe e-
xerciţii. Urmează apoi maxime morale şi religioase {pag. 25-27). Cele
dintîi ·cunoştinţe (.an.ul are 12 luni ; pămîntul e ·ca un bulz etc.). Tabla
Pitagorică şi numeraţia de la 1 - 90 OOO.
Din isto:rlll culturii ~ şoolil din Judeţul Vileea (se<:. XVl - XIX)
f) Biblioteca şcolii normate. în anul 1840 a luat fiinţă în Rîmnicu

VîH.>.ea prima bibliotecă publică. Ea era în. acelaşi timp işi brbliotecă şco
lară "'').
fn iulie 1840, într•o circulară a Depai;tame·ntului din Lăuntru, tri-
misă ocîrmui.rilor jude~ene şi ·magistraturilor oraşelor, se .cerea să pre-
vadă fonduri ll1 buget nece~arie curnpărâl:ii de cărţi 'Şi mobilierului •pen-
tru bibliotecă.
Se întocmi.se şi o hstă de cărţi şi reviste după care profesorii şca
hlor normale ·se orientau ,î n achiziţlonan:!a lor. ln sarcina pt"ofesorului
intra inventarierea şi catalogarea cărţilor, precum şi recomandarea lor
la cititori. De asemenea el IW:l'pundea şi de buna lor păstrare. Revizorul
şcoalelor urmărea şi felul cum este organi.l(ată bibliot-eca şcolii. Cititorii
bibiliotecii erau şcolari, învăţători şi diverşi or~eni.
lnfiinţarea acestor biblioteci a făcut să cireule în mai mare mă
sură cărţile şi periodicele dintr-o provincie in alta, a fă<:ut să .crească
numărul dtitorilor, a -contribuit la dezvoltarea gustului de citit, mai ales
în rînrlul elevilor.
Subliniind folosul let.'turii Petrache Poenaru .arăta elevilor să nu
se mărginească numai la ascultarea lecţiilor profesorilor, ci să caute să
le pătrundă înţele!iul ajuti'ndu-se de lectura cărţilor „pentru adăugru'ea
ştiinţei". Biblioteca Colegiului Sf. Sava avea multe abonamente la cărţi
şi gazete străine.
ln anul 1845 bi·b lioteca şcolii normale .din Rîmnicu Vikea număra
95 de volume. O parte din fondul .acestei biblioteci, aproape 25 la sută1
nu se găsea în bibliotecă. ci.rţile fiind date pe la ·Cititori de către fostul
profesor Toma .Serghi·escu, mutat la Piteşti nî octombrie 1844.
1n fondul bibliotecilor şcolare intrau şi ·cărţi din colecţia de a u tori
clasici cupri nsă în „Biblioteca Universală" plănuită de Ion Elia.de Rădu
lescu şi în „Biblioteca enciclopedică" a lui Ion D. Negulici, destina:tă,
cum spunea el „·educaţiei omului de toate clas~le", pentru toate vîl'S'tele
şi ambele sexe". ln aceste biblio0teci găsim şi opere din literatura origi-
nală (scrierile lui Ion E liade Rădulescu.. Cezar Bolliac, Catina, Paris Mu-
muleanu, Ion Văcărescu etc„ precum şi lucrări din literatura universală
ca operele lui V. Hugo, Byron, 1\IIoliere, Cervantes, traduceri din Mon-
tesquieu, J. J . Rousseau, Voltaire, Hommer et c.
Ca ta1oagele acestor biblioteci ·constituie azi adevă·rate documente
bibliogr.afice. Cel de la ·f ilmnku Vîlcea a fost întocmit de profesorul
Costache Codreanu.
Separat, în alt dulap, pr-0fesorul păstra cărţile didactice trimise.
de Eforia şcoalelor spre a le distribui eievilor şi învăţătorilor din judeţ
contra cost. Prin el se de~făc.:eau căorţi şi revis te pentru orăşenii doritori
a se abona spre a-Şi face biblioteci.
. g) Materialul didactioc ea-a de asemenea inventariat şi păstrat în
biblioteca cu eărţî didactice. Şooala naţională din Rm. Vîlcea avea în
l845 table lancasteriene, 3 planigloburi, o hal'tă mare a Europei, tipă
·rită în 182'2, o hartă a Asiei, una a Turciei, una a Chinei. 2 hărţi cu A-
P rof. dr. Gl,t. Pll:nu(ă
frica, o hartă a Americii, .p recum şi băr.ţ~ cu Rusia, Austria, Saxonia,

tseJ.g1a, Uianqa, ;:>pani~. P·ortugalia, :::.lveţia, Norvegia, Danemarca, Fran-
ţa, i hărţi cu ,-,ou1arua ~te. ln total m şcoala existau ~1 na1..P, veQhi şi 6
uarf1 noi lc;uropa, Asia, Africa şi Aroe;:·1ca), t1parue <:te w a1baum '"').
. După numarul destul de însemnat d.e har~1 deducem ca se acord!l,
importanţa studiului .~ograiiei, că m:rwrialul didactic era preţuit. Esţe
şcoala cu ce1e mai mulLe .bărţi. lncă 01n 183J LJ. Serghiad raporta E!o-
nei şcoalelor că o „nespusă piedică:' pricinuieşte şcolal'ilor din clasa a
IH-a „lipsa nar\ilor„ la geografie ' "). l:'e8Le un an souc1ta de la Ef0de
harta '.f urii Homăneşti „cu văpseli'; (colol'ată) rnotivlnd ci astfel va fi
mai -bine ln~eieasă cartea „P·rescurtare de geog1-af1e·' a l ui ii'Jorian A-
aron. I se comunică 'insă ·că harta comanda tă .costă 3 gal:beni i·mcp<1răte.şti,
sugeriadu-i in acelaşi timp ca banii sa·i stringă d.in „aarul'· ce i'ac cilfe~
rite.le persoan~ la examene.
n) Acti.vitiatea şcolară, era bine organizată. Ea se desfăşura după
U'n .p1an pe perioade de timp fixate şi du•pă un orar prl!c1s, cu v1;1.canţe
su1,bilite prin re~ulament.
Mai întîi pentru însci·ierea la şcoală copilul trebuia să prezinte
adeverinţa de botez ş1 de altoire. Cei ca.:e veneau de la altă şcoală adu~
ceau pentru J.'nscriere şi atestat că a fost silitor, că a avut spor la Jnvă
ţătură şi ca a lor pu1'tarţ! a foot „nemustrată''.
Cu aceste acte se înscriau .î n registrul şcolii cu .rubrici, rezervate
pentru : numele şi prenumele lui, vîrsta, loc-ul naşterii, don1iciliul, „le-
gea lui'', numele palinţilor sau al c.,-orespondenţilor, profesia şi domici-
liul lor.
Este de menţionat că la şcolile începătoare înscrierea el•e vilor 1a
şcoală se put ea face în orice timp al anului, oric~nd erau locu.ri „slobo-
de" în bilnci.
Deschiderea cursurilor se făcea u cu solemnitate. Toţi şcolarii şi
pro.fesorii eu membrii comitetului de inspecţie mergeau în tii la biseri-
că, duipă car e se <luceau 1a şcoală.
ln general cursurile la şcoala .începătoare se deschideau de 1!). 16
.o ctombl'îe. Prin ·regulament se fixase vacanţi la Paşte (15 ziie) şi toamna
o lună de la 15 septi:!ID'brie la 15 octombrie).
Orarul şcolilor începătoare era u.rn1ătorul ; val'a de la 8 la 11 ,şi
de la 3 l!i. 5 după-amiază, iar iarna de la 9· la 12 şi de la 2 la 4 .
.Se alterna activitatea desfăt,;urată in b.:'ln.ci cu C'.::?a de la ·s·emic.erc.
Cum intrau în clasă copiii scriau o oră in bănci, dupâ care treceau .cu
monitorul la semicercuri, unde citeau în.că un ceas. Ap:>i elevii erau li-
beri, iar monito1ii rămineau incă o oră ·Să ·primească lnvăţăturiJ.e de la
profesor. în general la fiecare bancă de 8-10 el·~vi era un Jnonitor.
Scr ier.aa s-e începea mai întîi la banca de nisip care el'a prima
bancă din clasă. Se deprindeau apoi .pe tăbliţe d e piştră, iar mai tirziu
scriau pe hirtie. Cei de la banca de n isip se numeau şi nisipari. D.e la
aceasta bancă pînă la ultima <lin clasă elevii se aşezau „după a lor sP<>-
rire la învăţătură" . Pentru fiecare bancă oorespundeau anumite table
Din l9torto. culwrlJ şt şcolU dla Juctetul Vllcea (sec. XVI - li:llCl
lancast.eriene. de citit şi anumite motleluri ·qe caligrafie ; banca consti-

tuia o treaptă de învăţătură. Ele.vui nou venit, intliferent 'in ce lună a
anolui, era examinat de profesor asupra gradului învaţăturii şi aşezat,
dacă era loc liber, în banca ce <;0respundea n ivelului său .
Toţi <:opili dintr-o bancă formau o unitate cu toţii, t receau după
scriere, la semicerc pentru citit pe tablele de citire, de catehism, de is-
torie sfîntă, geografie, aritmetică etc.
i) Metode- de invăţămîrit. In aceaslă perioadă a fost cunoscută me-
toda lancasteriană. A fost folosită mai intîi în şcoala grecea.c:că din 13u-
cur~ti de cl1111:e Dimitrie Vilie. Primele table lancasteriene în limba· ro-
mână le-a tipllrit Teodor Paladi.
Metoda lan~steriană fusese aplicată şi la Şooala Cenh·aHI d in Cra-
iova şi la şcoala din Goleşti {Argeş). La Craiova o introdusese profeso-
rul Grigore Pleşoianu, iar la Goleşti Ion Eli:!de Rădulescu, retras aici
de fiica ciumei.
Met<>da a fost introdusă apoi în toate -şcolile DUblice duoă anul
1832. la 01·ase şi 1838 la sate. Ea se nu..rne!l şi invătătură mutu ală, mo-
nitorială, alilo:xiidactică sau de imprumutată învăţătură.
Metoda Janc.:asterianA se folosea î:n cla-se!e I-a şi a II-a. 'Scrierea
se făcea în ·bă~i. iar citirea şi învăţarea Iectillur la semicercuri. Aces-
tea se găseau fixate în pereţii clasei. In semicerc, atirnată de cui se ,:tă
tabla după care se pr eda lectia de catr.e monitor.
Iată cîteva pr~ee. ~~rafia. de exemplu, se învăţa Ia harta
scrisă mut.i (fără nwni-re de munţi, nuri, localităti).
Harta era pusă în semicerc alături de tabla de perete. Monitorul
citea u n paray.ra:f din lecţie de .pe tabla de perete, apoi arăta 'Pe hartă cu
varga. Un şcolar numit de el repel:a. Apoi. pe rînd, r·eoeta.u toti cel "-10
elevi aflaţi în semicerc. Monitorul întorcea tabla s;pre el ;<;i ·punc·!l ne elevi
să arate pe harta scrisă ceea ce el citea pe tabla de !!e'>strafie. Urm<1 a-
poi .al treilea ·proc:edeu. Acum monitorul punea întrebările prevăzute ~n
partea ae jos a tablei, iar elevii răspundeau .
După aceasta se trecea Ia harta muU. Monitontl ~itea l?~tia si a-
ră-ta pe hartă punct.ele geografice. dl.l'Pâ care elevii ~petau cale spuse
de monitori.
In mod asemănător se proceda 1a gramatică, catehism. aritmetică
etc. 312).
Despre activitatea desfă.<;u rată 'intr-o i-coală săt.eascii aflăm şi din
„Tndru:nările" trimise de către 01 ofesorul sc-0lii normale.
DeBchiderea cur$urilor se făcea la 27 octombrie şi dur.au pînă
Ia 22 aprilie. La 24 aprilie învăţătorii plecau la cursuri.
Cursurile in~peau într-un cadru să·rbătoresc. Astfel, în !ata pro-
prietarului sAu a arendaşului, preotul -satului făcea feştania. Toţi şco
lai·ii şi părinţii lor erau de faţă.
Intre activităţile -cu caracter permantint intrau rugăciunea de d i-
mineaţă, la intrarea în şcoală, iar la prlnz tostirea în cor a tablei 1ul
Pitagora. La terminarea lecţiilor se s punea rugăciunea de seară. Rezul-
tă deci câ se ţineau lecţii atit dimineaţa, dt şi după amiază.
Prof . dr. Gh. PAmuţi
O .activitate permanentă era şi prezenţa şcolarilor la biserică du-

minica şi in zi de sărbătoare. ·Ei veneau la şcoală „pînă ~n zioa", îmbră
caţi curat şi „într-o orîn duia1ă plăcută", sub conducerea învăţă'torului
mergeau la biserică. Aici, învăţătorul ajutat de şcolari, „va ţinea ·strana",
dind răspunsuri la lituvghie. Muzka bisericeasc;ă o învăţau eievii la
şcoală. Am văzut că învăţătorul fusese pregătit la cursuri şi la cîntările
.bisericeşti.
In îndrumări se punea .accent pe educaţia moral-religioasă a ele-
vilor. lnvăţătorul trebuia să aibă o purtare de model. Era îndatorat a
observa ca şcolarii săi să nu înjure sau să pronunţe vreo „vorbă de ru-
şine". Şcolarul cu o purtare f.rwnoasă ;primea nota E {eminenţă mare).
Aprecierea purtării şi !învăţăturii elevilor se făcea şi cu e (eminentă
mkă), (1 , 2 şi 3). ln unele şcoli nota1,ea se făcea cu 1, 2, 3 şi 4. Cu patru
se ramînea repetent.
Intre alte îndatoriri al<? invăţătorului menţionăm şi întocmirea .!-1-
nui catalog 'în care va nota „pe toată ziua", deci o activitate zilnică.
gradul învăţăturii şi al purtării fiecărui elev.
!n ceea ce priveşte învăţăturile ce trebuia să dea şcolarilor, s e
indica .să se citească gazeta ,,învăţătorul satului" nr. 24 şi să res'J)ecte
„regulile" <Je i s-au dat la cursurile de pregătire. Observăm că fiecare
şcoală era abonată la gazetă şi că a~eastă gaze'u'.i ·cuprindea şi instrucţi
uni referitoare ·la conţinutul învăţămfutului. De altfel, aici apăreau şi
noile posturi vacante, numirile învăţătorilor, excluderea unora din în-
văţăroînt, schimbările de cadre de la o şcoală la alta, articole privind
îndatoririle învăţătorilor, activitatea desfă.~urată de aceştia, exame·ne1e
ţinute, cuv'intările rostite (cele mai impoc·tante) etc.
, P.rfn această .g azetii se făcea legătur·a î.ntre org.anul •central. Ef.oria
şcoalelor, si î..Ttvăţăt-0rul sa't.ului.
j) Examen.ele constituiau un prilej de a se -crea o strinsă le,gătură
dintre şcoală şi familie. Ele se desfăşurau 'intr-un cadru sărbătoresc. La
e1e part.iciipau autoriw.ţile loc.ale şi părinţii elevilor. Prin felul cum au
fost organizate, ele au ·contribu it la dezvoltarea interesului pentru învă
ţătură. Prezenţa publlicului şi daTurile ·care se ofereau erau stimulente
la invătătw·ă.
·Din raooarte1e trimise reiese că părinţii part.icipau la examene.
Erau interesaţi să vadă progresul la învătătu.ră realizat de fiii lor. Fie-
care dorea să asculte răspunsurile şcolarilor la întrebările orofesorului
sau ale învătătorului, să audă cuvinte de )audă pentru copilul său.
Se dădeau două examene pe an. Unul avea loc cu cîteva zile îna-
inte de săptămîna mare de lîngă Paşte, iar celălalt în primele zile ale
lunii septembrie.
Duoă examenul din toamnă urma imediat un .,e:immen de obşte"
cu solemri.itate. Era u n fel de concurs între -cei mai bu ni elevi ai s-colii.
Se forma o comisie de concurs care avea pr~edinte p e or.3r.muitorul ju-
deţului. Din co.misie fikeau parte şi membrii comitetului de insoecţie şi
profesorii şcolii. La sate în comisie intri\u pîrcălabul, aleşii satului, pro-
prietarul, arendaşul, pl'eoţH şi ~nvăţătontl.
DID Istoria ctilturll şi şcolii din J11de1u1 v ucea (se.:. XVI - XIX) 2:U
Examenu l ~ncepea prin discurs ul profesorulu i şcolii. ln cuVintul

suă acesta arăta numărul şcolarilor ·care au urmat curaudle. cei care au
fost cei mai \7 rednici. Se sublinia „folosul -ce -curge 'din buna creştere"
şi se îndemnau elevi~ la învăţătură şi bună pur tare.
Urma apoi examenul. Se începea cu cei din clasa I-a. Se alegea
de fiecare clasă cîte 2-3 .şcola•ri ·Cărora li se punea întrebări. Preşedin
tele comisiei împărţea apoi daruri elevilor silitori.
Cu această ocazie se alegeau şcolarii care urmau să. se ţi nă cu
cheltuiala statului la şcoală de umanioare de la Colegiul Sf. Sava din
Bucure.şti. ln acest scop comisia .se retrăge3 într-o sală .şi delibera ale-
gînd pe cei mai buni, pe care îi anunţa pu:blicului.
Tot acum se eliberau .atestate {diplon1e) elevilor care au trecut
clasa. Aid se arăta puterea, învăţăturile ce a urmst la şcoală şi „J:(r.adul
ştiinţelor''.
Din rapoartele profesorului şcolii normale de la Vilcea observăm
că ·examenele se ţineau la date diferite. Astfel. 'în martie 1833, D. Ser-
i:rhia.d a ţinut un e.iaamen în scopul d e a îndemna pe orăşeni să-şi dea
cont-ribuţia la construcţia unui local pentru şcoală. Arată că obştea a
fost mulţumită şi că i .s-au făeut promisiuni pentru local.
Un raport face şi octrmuitorul judeţului. El mentionează străda
nia profesorului care a reuşit, ca ~n scurt timp, să obţină frumoase re-
zultate 313).
In septembrie .acelaşi an a urmat un nou examen. D~ data aceasta
<>cîrmuitorul arată eă au fost 102 elevi în cele 3 dase ale şcolii. 1.VJen-
tionează şi obiectele de examen, precum şi fa:ptul di, s-au d.iştribuit cărţi
in dar Ja 40 de şcola·ri silitori. Observăm că încă din anul 1833. la Vî'1-
cea, existau şi clasele a II-a şi a IlI-a.
La lll aprilie 1834 profesorul raportează că a ţinut examenul de
primăvară. Sublinia?.ă că în 5 zile la rînd au fost eY..aminaţi toti şcolarii.
A iost un exia.men amănunţit pe -care nu l-am mai întîlnit in altă
şcoală. Tr imite şi o situaţie statistkă cu rezultate:le examenulti.i. Astfel.
din cei 116 elevi .prezenţi, <lintre care 96 băieţi c:;i 20 de fete au rE>.sp110<; :
24 prea bine. 57 bine, 22 cumpătat şi 13 slab 3 ") . Din acest raport află-n1
că în scoală avea şi 3·8 •cooii d e la sate. ceea ce reprezenta peste 30 la
sută din tiota1ul elevilor. Este o dovadă a interesul ui ·p entru 'învăţ5.tură
manifec;tat de către locuitorii din mediul rural.
Pentru exame·n ul din septembrie 1R34 evi:deTJ.tjaz.ă oe ma-c:.:stratul
oraşului, Costache St.erian. care a donat 40 de cărti e1cvilor :«ît!!tlindoşi.
Acum trimite şi lista cn 18 elevi care au terminat clasa a Ji!1-a şi me-
rită .a li se elibera atestate 315).
' In anul 1839 examenul de la şcoala normală a. avut 1oc la 27 iu-
<lie, al candidatilor de învăţători la 5 iulie. iar al seminari5tilor 1a '!} iulie.
Profesoru1 Costache Codreanu mcntiona în raportul său din 7
Iulie 1845 că uni.i părinti au iplecat supăraţi de l~. exaw~n . de?arecP.
copiii lor n-au fost chestionaţi. Din lipsă, de timn a iascult~t nu mai 5
eJevi din ·clasa a ID-a. Propune ca şi la judeţe \Să s-0 .p rocedete ca la Co-
legiu1 Sf. Sava şi :anume antr-o zi să fie numai examen. iar în cea urmă~
P fot. <Ir. Gii. Plr1111ţA
toll.fe să se ţină nwnai cuvîntarea .şi împărţirea premiilor. Eforia şcoa

lelor îi propune ca în ziua examenului cu solemnitate .să fie întrebaţi,
prin tragere la sorţi numai "dinti·e eminentişti". în felul .acesta părinţii
nu se vor mai .supăra 316). ·
La examenul din toamna anului 1845 sub1iniază că secretarul ju-
Q.eţului , Capeleanu a dat 2 galbeni pentru cărţile care au fost distribuite
la 17 elevi. De asemenea s-au dat elevilor silitori cărţi în valoare de 4
galbeni, din partea magistraturii oraşului, 12 cărţi primite de la Eforia
şcoalelor şi 10 căr(,i oferite tle .pit<J.rul Grigore Mihăescu, profesor la
Şcoala <:entrală din Cnaiova 317 ".
Este de ·observat numărul mare de premii acordate ·elevilor. A.:..
ceasta presupune şi un număr 'crescut de elevi merituoşi. De altfel, în
raportul său din 26 iunie 1847, Costache Codreanu menţionează că la
examenul dat, din 150 de şcolari 91 s-au dovedit silitori. Ocî1muitorul
a oferit 5 galbeni spre a se cumpăra ·cărţi celor ce au dat dovadă de si-
linţă la învăţătură. Cu ace~tă ocazie, asistenţa fiind -rnulţumită de pro-
gresul realizat de copii, .a donat 11 00-0 lei pentru repararea şcolii, iar
„un bărbat generos", ;pitarul Costache Copcea, !J)rocurorul judeţului, a
oferit gratuit o „odai~ de şedere şi o saliţă" în catul de jos al casei sale
p~tru oCUrsurile candidaţilor de învăţători 3 ~.
. într-un cadru sărbătoresc se desfăşura şi examenul de l& şcolile
săteşti. Ziua de examen era fixată în sărbătorile de Paşte. La examen
asistau proprietarul moşiei, arendaşul, pîrcâlabul şi aleşii satului, preoţii
şi părinţii şc<)lari1or, precum şi „oricare .altă persoană doe deos€bit carac-
ter" ee se mai afla în sat în apropiere în acea zi. Mobili~area acestora
la examen revenea învăţătorului.
Desfăşurarea examenului într-un cadru solenm a con's tituit un
element de întrecere la învăţătură pentru elevi, o răspundere de seamă
pentru învăţător. Acesta prezenta asistenţei rezultatele muncii sale. Ele-
vii erau examinaţi din toate acele „învăţătu ri" la .care s-au deprins in
cunsul anulu'i. Cu ocazia examenului asistenţa oferea daruri elevilor SU'-
guincioşi şi învăţătorului.
Despre felul cum s-a desfăşurat examenul, despre învăţăturile
din •care au fost chestiQnaţi elevii, de!'.pre mulţumirea şi tlarurile oferite
de asistenţă cu această ocazie trebuia să se relateze în gazeta ,,lnvăţâ
.t orul satului". P entru acea~ta [nvătătorul alcătuia un fel de dare de
seamă.
Gazeta „lnvăţătorul satului", avînd o Jar~ă ·circulaţie, publicarea
felului cum s-au desfăşurat examenele Ja diferitele şcoli, era un lucru
pozitiv. Se popularizau în acest fel cele mai bune rezultate obţinute m
şcolile săteşti. In acest scop, învăţătorii se întreceau să desfăşoare o ac-
tivitate Cit mai ·rodnică. în gazetă nu ·se pubTicau decît dările de seamă
bogate în fapte şi în rezultate.
·$i la sate se ofereau daruri elevilor merituoşi. Astfel, la Olăneşti,
cu oaazia examenului, mulţumit de dă'SpunsurUe elevilor. Toma Olă
,nescu a dăruit elevilor un galben, ·iar fiica lui 7 ·coroane. La sat1.ll Fru-
muşani sătenii au d&t elevilor silitori 6 şfanţi, la Bujor~ni 4 1~ 1 la Vf\i-
Dia .latoda ca!tµtlţ fl fcolil din Jndeţul Vilcen (sec. XVI - XlX) .m
deeni, Bî:rs~ a oferit 10 sfanţi, Nichifor, egumenul de la Sărăcine.ştl

a contribuit la ipremii cu 6 sÎanţi şi a promis pardosirea şcolii şi cum-
.părarea tablelor de aritmetică şi de citire.
Cu ocazia examenului de la Băeşti, sătenii au făcut un act de
mulţumire învăţătorului Preda Barbu, dăruindu-i un inel de arJ;('int şi o
rublă.
Interesante pentru acele .vremuri sînt cu~ntările ţinute de învăr
ţătorii satelor <:u ocazia solemnităţii desfăşurării examenelor. Ei arătau
ţăranilor rolul şi importanţa şcolii. folosul ştiinţei de carte etc. n'Cunoş
tinţ;ele cititului·, scrisului şi ale socotitului", spune în cuvintarea sa îa-
văţătorul -de la Mădulari, sînt trei lucruri „rară de oare ju.o.im'68 n-u
putea trăi" (sublinierea noastră). ,,Prin scdis, spune el mai departe, do-
bîndim mijloc de a ·arăta, după placul nostru, ceea ce gindim", fără a
mai fi nevoiţi a merge pe la unul sau altul. Arată de asemenea <'.um. sînt
inş~laţi ţăranii p e ·la tîrguri dacă nu ştiu carte.
Invăţătorul Păun Voi-culescu d·in Făureştii de Jos după ce se a-
dresează ţăranilor. vorbindu-le despre f oloasele învăţăturii, [ncurajează
_şcolarii pentru râspun6'Urile ce le vor da în faţa „acestei cinstite adu-
nări", spre a dob'indi 'laude de la ea.
ln cuvîntarea sa învăţătorul de la Titirici aminteşte de za,p,isele
„mincinoase" (false) prin care ţăranii ·eFau deposedati, pe în-cetul, şi de
bruma de bucată de ·pămînt ·ce mai avea. Şi astfel, neştiind- carte. averea
U. era „hrăpită".
·Este- de reţinut că ,,fudru:mărlle" 'Profesoru~ui şcoli i normale se
de!er!i şi la controlui activităţii învăţătorului, precum şi la 'Pregătirea sa
în timpul cit va şe<iea 1a şcoala satului.
Ideea de a se controla activitatea învăţătorului este bună. Am
văzut însă că proprietarii şi arendaşii n-aveau la inimă învăţătura ipo-
porului de jos şi deci n-o puteau sprijini. Sînt şi cazuri mai rare, <:u t>r·o-
prietari care ~ gin.deau să ajute ~ntr-un fel sau altul şcoala satului.
Se fixează -astfel oa pentru „deaproape supravegherea intru im-
plinirea datoriilor" învăţătorului să se ocupe proprietaru'!. ori în lipsa
acestuia aren'da'5ul, 'împreună cu preotul satului.
Ideea de a se oontrola activitatea invătătorului este bună. Am
văzut însă că proprietarii şi arendaşii n-aveau la inimă învăţătura po-
po.rului de jos şi deci n-o puteau sprijini. Sînt şi cazuri, mai ·r are cu
proprietari care se gînde au să ajute într-'Un fel sau altul şcoala satului.
Cît priveşte timpul liber a1 învăţătorului, pregătire.a lui pînă va
veni la cursuri. 'în „în·drumări" se tprevedea ca ,,'în ·ceasurile de recre-
atie" el ·să se· ferească de alte ocupaţii care i-ar put ea „întina vrednicia"
misiunii sale. I se -cerea -ca pe lingă „alte folositoare meditaţii". să se o-
cupe cu repetarea „declinatiilor si conjugărilor" din ~ramatică şi a te-
teh.ismului, pe care să-l ~nveţe pe de .root.
Cele mentionate ma'i sus ne arată de asemenea, că după 1832 la
ora.se şi 183-8 1a sate .asLc;tăm la o şeoală organimtă, cu o progr.amă. t)Co-
4ldă, c~ m~ţiuale, orar, cu Q iţnu;mit(I dţiraţl ~ ţqrs~rilor, cu ·o acţiv·~ ţaţe
Prof. dr. Ob. Părmtţl
îndrumată şi controlată, încadrată cu p ersonal special pregătit 1n acest

·sooip etc.
k) Instrucţia şi educaţi.a fetelor, constituie de asemenea o 'Pro-
bleznă care ar trebui subliniată. Ea a intrat în preocupările părinţilor
şi ale profesorului şcolii normale de la Vilcea. ·
1n Ţara R<lmânească înfiinţarea d e .şcol'i publice pentru fete se
pune .abia în timpul revoluţiei de la 1848. Prin Decretul nr. 453 din 19
august se hotăra 01-ganizarea de astfel de şcoli în fiecare judeţ.
Din fondurile Ionaşcu luase fiinţă în 1846 m Slatina o scoală de
fete. Ca urmare ia unei iniţiative particulare se organizaseră şcoli pentru
fete încă din 1815 la Bucure.şti, 183~ la Craiova, 1843 la Ploi eşti etc.
Din raportul nr. 3 d in 18 mai 1843, trimis de profesorul şcolii
pub'lice din Rîmnicu Vîlcea la, Eforia şcoalel<lr, reiese că orăşenii au ma-
nifestat un deosebit interes pentru a..JŞi da fetele la şcoală. De remarcat
că acest inter~ se vedea mai ales la „părintii de jos ", -cum spune pro-
fesorul. '
. tn ·primii aru de existenţă ai şcolii publice nwnărul fetelor era
destul de însemnat, neîntilnit la celelalte şcoli publice -de prin judeţe.
După eum raportş profesorul D. &rghiad î n 1832 la Rîmnicu Vllcea.
părjnţii „mă împovărează cu fete" şi dacă le-ar primi pe toate acestea
,„covînşesc cîtăţirnea tinerilor" ~.
31
Un număr mare de fete era în acest oraş şi în anul 1834, ş i 1în

anul 1837. Astfel. ln 1834 şcoala publică a oraşului a fost frecventată de
20 d~ fet~. în 1837 profesorul sll!blinia că din lipsă de locuri. n-a putut
primi 30 de ~ii sărmani „fiind locul ocupat de ai'itea fete" ~. La ex a-
menul din acest an 41 evidenţiat şi 2 fete : Olănescu Elena şi Suteasca
Anastasia.
Profesorul menţiona că a găsit acest obicei la Vilcea şi că fetele
au fost primite la şcoală "fără a se judeca că s~sul trebuie a nu fi a-
mestecat" in astfel d e instituţii. Opinează chiar că ar fi bine doacă aceit
obicei ar fi desfiinţat ~ 1). O şcoală publică de fete va lua fiinţă în a-
cest oraş în anul 1859 cu 57 fete în cele 3 ·clase ale sale. O şcoală de
fete exista şi la Ocnele Mar i.
Analizîr:d materialele documentare privind şcolile de la oraşe şi
sate observăm interesul deosebit ce-l mani'festau părintii pe'ntru şcoală,
grija celor care răspundeau de învăţătura copiilor, revizori, profesori,
î nvăţători, ·spre a se răspîndi ştiinţa de carte în c'ît mai multe satP.. de a
<:Uprinde în ~coală un număr cit mai mare de ·Copii, de a folosi diferite
p rocedee pentru ca învăţătura de <:arte să se însuşească cit mal temeinic.
Am văzut din jalbele orăşenilor cit de mult preţui.a11 învăţătura
de carte, cum începuseră să vină „dr.o aie de coţiii" I.a l'!coală. cu1n f;f\ a-
ctresau axiministraţiei centrale 51pre a le mentine acel.aşi uro'lfesor. Cîn.d
Eforia .şcoale1or a aprobat m·utare.a lui. Toma Serghiescu la P i1%ti €i au
intervenit spunînd că „dumnealui ne învată o..'lpiii -cu strădanie si în l?ri-
jire p ărint'ească". Multurhiţi pentru "osteneala ce ;ertfeste" în \JT11Dlini-
rea datoriei şi a purtării sale, oră.~enii arată că 'j:>rofesorul functionind
de cinci ani la şcoala lor a reuşit să cunoască, „atit n atura, clt şi puter~
bln l.t~da. culturii şi feo111 din judepiJ Vllcea (8ee. XVI - XIX)
oopiiloir noştri la învăţătură" . Iată idei noi, preocupări noi la părinţii şco
larilor. Jerba este semntă de 7'.l părinţi 322) .
. Grija de a avea un învăţător bun se manifestă şi la părinţii ele-
vilor din medi ul rural. !n unele sate ţăranii au adresat a.ct de mulţumire
învăţătorului, în alte sate i-.au dat a tes1lat de bună purtare şi silinţă
la 1nvăţâtură, in alte sate dimpotrivă ei intervin să li se schimbe 'Învă
ţătorul pentru că nu depu·n e stăruinţă la 'învăţătură şi n-are p,µrtări co-
respunzătoare unui educator.
Interesul părinţilor de a avea la şcoală un dascăl· bun, participa-
rea lor la examenele fiilor lor, ne arată că se acorda importanţă legă
turii .ce trebuie să existe intre fami1ie şi şcoală. De altfel, între îndatori-
r'iJe revizorilor intrau şi acestea : cum ·preţuiesc părinţii învăţătura, cum
:se poartă ·cu învăţătorul, <:e relaţii sînt intre ei şi dacă se îngrijesc de
buna creştere a f iilor lor. · ·
Legătura dintre şcoală şi familie se făcea şi prin anumite „bilete",
prin -care profesorul şcolii anunţa pe rpărinţi despre absenţele co.prilor
lor. Pentru ·ca ţăranii 8ă înţeleagă mai b ine rolul şj importanta .şcolii,
să -se apropie mai mult de ea, profesorul Costache 'Codreanu sta de vor-
bă cu ei, după ieşirea de la biserică, 1e citea din „Foaia sătească", îi lă
murea asupra ·sarcinilor ·ce au de a asigura învăţătura de carte fiilor lor,
de a-şi trimite în mod regulat copiii la şcoală. Metoda folosită de el o
impusese şi su,brevizorilor. An1 văzut <:ă şi s ubcîrn1uitorii începuseră să
vorbească sătenilor despre $Coală, despre importanţa ei.
lncepe .să se facă apel la metode noi. Sub influenţa ideilor peda-
gogice noi din. Apt..1.<::, conducătorii şcolilor, profesorii încep să aibă pre-
ocupări noi legate de pregătirea lor, de cunoaşterea capilor, . de folosirea
unor metode şi procedee noi privind 1predarea lecţiilor. Id eea cun·oaşterii
copiilor am văzut-o schiţată chiar 'într-o jalbă a '.Părinţil-0.r. Ei preţuiau
faptul că· profesorul Toma Serghiescu preda 'învăţăturile ţinînd seama
de „natura şi puterea" fiilor lor. Mai înainte am arătat caracterizarea
pe care profesorul de la Rîmnicu Vîlcea o făcuse unui elev. al sau.
Erau deci preocupăr i pentru cunoa.,."1.erea şi respectarea copilu-
lui. în ~ndrumările date învăţătorilor de la sate se men ţiona -ca în des-
fă;;urarea activităţii lor să procedeze ·cu grijă părintească şi 'nu -cu „vor-
be uvîte". Prin hrisovul 1ui Alexandru Ipsiloanti <lin anul 1776 bătaia
fm;ese 'înlăturată din -şcoală.
In predarea învăţăturii profesorii ţin seama de anumite. norme
didactice. Se recamnada astfel 'Profesorilor ca la le·cţiile lor să pornească
totdeauna de la simplu la comp'lex, de la „cele lesne 1a cele mai ane-
voie". Re~ulile „să nu fie nki prea multe, nici 'Prea abstracte" şi ,;după
măsura înţelegerii" elevul ui, ,potrivite „cu dezvoltarea lui". Regulile. de-
finiţiile se cereau a fi „simţite" prin cit n1ai multe aplicaţii, exerciţii
legate, ma'i ales cele gramaticale, de 'într-ebuinţarea zilnică, fan1ilială.
In activitatea Iod profesorii puneau accent pe munca. indepen-
dentă a elevului. Se preciza astfel ca Ia gramatică profesorul să. facâ pe
el-ev să cuno<\Şcă 11r egulile cele mai de obşte", <leosebitele părţi ale „de-
l!r ot. dr. Gb.. Plr.,.'1
elin aţiilor şi conjugărilor", celelalte cunoştinţe ~ă.mînînd să fie dob1ndite

,,de sine", prin muncă independentă.
Se atrăgea atenţia ca a tît. la gramatică, cit şi la matematică elevul
„,.să găse~ă singur regula", 'Prin activitate ,proprie. Ea să fie p rodusul
gîndfrii- lui, a: efortului p ersonal. P rofesorul să aibă doar '!:olul „unui p o-
văţuitor"' care „luminează" d rumul şcolarului. Regul ile să se 'înveţe „ca
un mijloc de d eprindere a inţe1egerii''. nicide.c um a fi însuşite „în chip
m ehanic".
Regulamentul şcoalelor sublinia rolul f-0rrnativ al unor obiecte
de- învăţămint. Astfel, aritmetica ipe lînga f-0losul său de obşte „deprinde
cug~tarea .şi pătrunderea 1a înţelegere". De asemenea, ea dă e'levilor plă
cerea p entru „desluşirea ideilor".
Desen ul ,care..aj.ută tinerii la „înaintarea" meşteşugarilor „ins uflă
gustul de simetrie .şi de forme frumoase" etc.
5. - Şcoo!o vlke ană şi revolu:ţio d e la 1848
Fruntaşii mişcării de la 1848 înscrisese în programul lor de luptă
să dea o orientare democraţică învă~mtntului. învăţătorii şi profesorii
au f ost atraşi de ideile revoluţionare şi au îmbrăţişat cu căldură Consti-
tuţia, luptînd pentru realizarea ei.
!n P roiectul de constituţie al Proclamaţi-ei de la Islaz se .prevedea
în art. 16 „Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amîndouă
sex ele", un ~nvăţămînt fără plată. Proclamaţia cerea rnfiintarea de „a-
şezăminte de educaţie 'Publică" pentru ca ni-ci un copil să nu -rămînă
,,neîmpărtăşit d e învăţătură", d eoarece rpe acesta s-e întemeiază viitorul
ţării" nl).
Din documentele emise de guvernul provizoriu se vede fE:lul cum
urma să fie organizat invătămîntul, impoctanţa acordată instr:ucţiei
publice de noul guvern.
în civcularn trimisă de :Ministerul Instru cţiunii P ublice către
oclr muir'ile ju deţene se arată că ,,instrucţiunea publică" este una dm
„ce1e mai importtlnte ocupaţii" ale guvernului. Ea er a socoti tă ca „sin-
gurul organ" care contribuie „la întinderea cunoşlinţelor şi lăţirea
ideilor ". Guvernul provizoriu hotărî desfiinţarea taxelor şcolare. tn
scopul de a putea urma cursurile oricărei trepte de lnvăţămtnt, oricine
dor~te aceasta. De asemenea, înfiinţă comisia pentru şcoli din care
făceau parte : I. Elia.de Rădulescu, P. Poenaru. A.T . Laurian, C. B'olliac,
N. Creţuleseu.
1nk e alte preocupări ale guver nului r evolutionar era ş i aceea de
a înfiinţa şcoli de fete în fiecare reşed inţă de judeţ. Se inention a în
decretul guvernului că pînă nu vom avea cetăţene bune, soate şi ma·m e
bune, nu vom avea nici generaţiile viitoare mm bune". '11' ) Se prevedea
apoi ca d e la 1 septembrie 1848, cu începerea anului şcol ar, să se
inflinţ.eze o şcoală politehnică la Bucureşti, cite o universitate la Bµcu-
reşti şi la Craiova, cite un liceu şi două pensionate (pentru băieţi şi fete)
in fiecare j.udeţ, o şcoală normală în fiecare plasă, citi? o şcoală lnce-
pătoare, bine întocmiţii în fiecare sat.
ilkl ,!ftt<>lja .cuiturll ~1 şcolll din judeţul vttcea ($OC. xvt - XL'!Q
Punîn_du-se accent pe un ~nvăţămînt în .limba română se pro„

testa împotriva hotărîrii luată în 184 7 de „a degrada .şi a ucide naţ;io
~lit?tea'' prin scoaterea limbii române din şcoală. iu;)
Punctele înscrise în Proclamaţia de la Izlaz şi în special in art.
13 .(c~e prevedea împroprietărirea clăcaşilor} şi art. 16 (instn1cţre egală
..şi 1ntr~.agă pentru românul de ambele sexe) au găsit un puternic răsunet
-în inimile dascălimii. Sluj itorii ~coli i au primit cu înflăcărare jnalta
misiune dată de guvern şi cu avint nestăvilit au luptat pentru înde-
.plinfre<ţ ei.
Pregătiţi în şcoalo de la Sf. Sav<'., pionierii şcolilor naţionale se
duc la judeţe şi încep munca pentru organir,area şcolii româneşti, pen-
pţ~:l) r~spjndirea culturii în mase, pentru lwninarea poporului de la ·sate.
In r:îndurile acestora se in:;criu şi dascălii vîlceni Costache Codreanu
.şi Ioa H.1ureanu, comisari de propngandă la 1848, precum şi învăţătorii
sat<~Jo,r d~n acest judeţ.
tn condiţii grele, in luptă cu atitudinea reacţionară .a boierimii,
·car-€ nu dorea luminar~a maselor, ei a u militat continuu pentru atra-
·gerea -către şcoală a păturilor largi populare, pentru pregătirea de c~dre
n~sare de:r.voltării .şcolilor de la sate.
Lipsiţi de sp1;jin din partea proprietarllor şi a autorităţilor, trăind
in sărăcie şi m izerie, î1npilaţi de dări şi nevoi. însă dornici ca fiii lor
să .înveţe carte, ţăranii şi-au construit şcoli după puterea lor. Am văzut
ce rel~ta profesorul Costache Codreanu de la Vilcea despre aceste şcoli :
cea din satul Pirîieni : „părea rimată de porci", şcolile de plasa ·Ocolului
semănau „mai mult a puşcării decît a şcoală" etc.
Convinşi că masele spre a fi mai bine pregătite pentru revoluţie,
trebuiesc luminate, aşa cum spunea N. Băl'cescu, oamenii şcolii au depus
întregul lor zel şi devotament pentra a contribui la răsp1ndirea ştiiµţei
d e cru:te, la luminarea poporului. După datele culese din materiulele de
arhivă reiese că în aţeastă privinţă ei au d~făşurat o bogată activitate.
ln preajma revoluţiei de la 1848 existau în Ţara Românească 2 J OQ
~oli la s·ate .cu o populaţi1:; şcolară de 47 888 eJevi. Am văzut numărul
însemnat de şcoli şi de elevi. de la Vîlcea.
Spre a face cunoscut poporului programul guvernului Procla-
m-aţia eliberatoare a fost trimisă in. ţară şi explicată pe intelesul ma-
selor de către învătători.
ln rindul sătenilor trebuia după muncă de lămurire, ţâr.anii trei-
. buiau să cunoas<:ă drepturile şi îndatoririle lor şi mai ales să ştie pro-
gramul revoluţionar. !n µcest: scop, guvernul hotărî ca să fie chemaţi
în capitala judeţului candidaţii de învăţători spre a fi lămuriţi as.upra
punctelor ,din Constituţie. ca apoJ, la rîndul lor, să-i lămu:rească pe
ţărani. Deoretul nr. 92 din 24 iunie 1848 menţiona că „se vor stri~e
in cea mai scurtă vr eme toţi candidaţii satelor in şcolile judeţelor". )
Conducătorii revoluţi'ei erau preocupaţi să atragă pe învăţători şi pe
profesori de partea luptei poporului. lnb:-o circulară trimisă prof.e-
1>orului scolii normale de la Vilcea se scria între altele : "Fă, domnule
'
!138 Prot. dr. Gh. l'Arllttţl
pro~esor, din învăţători, organe fidele ale libertăţii, trimite-i in sate

a lumina pe fraţii lor...
Este de sublin'lat cil in organizarea pr opagandei revoluţionare, din
corpul de comisari de propagandă au făcut parte! şi oamenii şcolii.
La chemarea lui Nicolae Bălcescu, la semnalul său de luptă pen-
tru izbăvirea poporului, pentru scuturarea asupririi feudale şi a jugu-
lui otoman, în p rimell:' rîndur i s-a aliniat aproape toată dăscălimea de
la oraşe şi sate. Aici au fost învăţătorii şi profesorii viilceni.
Pătrunşi d0 o înflăcărată dragoste de popor, de dreptate şi liber-
tate socială şi naţională, ei s-au înrolat cu hotărire în rindurile luptă
torilor de la 1848, lîngă flamura tricolor ului pe care l-au cinstit unii
dintre ei cu lnaltă împuternicire de comisari d e propagandă sau aceea
de prefecţi ai revoluţiei.
Dint re cadrele didactice dln Vîlcea care au avut misiunea de ' co-
misari de propagandă amintim pe Costache Codreanu şi Ion Riureanu.
Principala activitat~ pe care o depuneau ei era explicarea Con-
sti tuţiei. Spre a lămuri subrevizorilor şi învăţătorilor constituţia, profe-
1>orul Costache Codreapu a luat fiecare articol în parte şi l-a tălmăcit
pe înţelesul poporului. Este interesantă şi foarte frumos scrisă consti-
tuţia în explicaţia .dată de profesorul vîkean.
· După ce a t rimis constituţia tălmăcită de el spre aprobare la
Ministerul Instrucţiunii, profesorul a pus pe lnvăţători s-o copieze spre
a o l ămuri apoi ţăranilor. 't
C9Ş_ţ,ache...Co.dr.e~.!}E. originar din acest judeţ, din comuna 1'4ateeşt~
vine la ~conducerea şcolii -normale din Rîmnicu Vilcea în anul 1844 în~
locuindu-l pe Toma Serghiescu. ·
Rotărit să ridice în special şcoala sătească el p use accentul pe
pregătirea învăţătorilor şi controlul acti vităţii acestora.
în condiţiile grele de atunci, cu drumuri impracticabile, pe vreme
de iarnă, dascălul viicean nu cunoştea oboseala. l\llergea din sat în
sat şi dădea îndrumări cu privire la o mai bună organizar e a şcolii
săteşti. la·tă-1 de pildă, plecat din Rîmnicu V~lcea la 28 decembi:ie 1847
şi înapoiat la 11 ianuarie 1848. In acest timp a reuşit să controleze
activitatea a peste 40 de sate. Interesante sint însemnările făcute de
el in l egătură cu Şc.'Olile pe care le-a inspectat.
!n depl asările sale nu se ocupa numai cu îndrumarea procesului
de 1nvăţămînt, li preocupa în deosebi să discute cu ţăranii, să-i lămu
rească asupra foloaselor învăţăturii de carte. In vizitele sale făcea şi
munca de răspîndire a cuvintului scris. Astfel, mergînd prin sate, el
împărţea ţăranilor exemplare din „Foaia sătească". Menţionează în
însemnările făcute că „unii din ţărani se arătau că se deşteaptă la des-
l uşirile mele", alţii însă „erau neînduplecaţi1'. Pe cei din Vlădeşti i-a
convins să facă şcoală nouă.
Zilnic depunea o activitate didactică de 10- 11 ore. Notează;
însă, că munca profesorului nu este numai cea de la clasă, cu elevii
din cele trei clase şi cu pregătirea învăţătorilor, c.i m ai e şi alta". O
D in Istoria culturii , 1 şcolii clin juCleiuI vncea. (sec. XVI - XIX)
.reproducem aşa cum o scrie el. „După ce 120 de copii î ţi sparg capul
în vreme de 7-8 ore, vii acasă şi găseşti U.'1 să tean ce-ţi cere a scrie
un raport mai bine, ori un candidat se plînge de cutare ori cutare
lucru, ori un subrevizor, apoi citirea şi rezolvarea hirtiilor, să Ie înre-
gistre:d, să le faci ciorne, să le scrii, s1i le expediezi'·. Menţionează că
anual „intră şi ies 4.-500 de hîrtii", că şcoa1a poartă corespondenţă cu
Eforia şcoalclor, Comiootul de inspecţh!, magistratura oraşului, ocirmu-
irea judeţului, cu 7 subrevizori şi 7 subcir1nuitori. La acestea se mai
adaugă 10 cataloage şi 12 liste trii:nestriale pentru leafa candidaţilor,
controlul şcolilor particulare şi al celor comuna<le. :m)
Aceasta era activitatea pe care o d esfăşura un profesor de şcoală
normală. Singur, la peste 120 de elevi, împărţiţi în trei clase la aproape
200 de şcoli comunale şi particulare.
Activitatea lor poate servi drept model de dăruire, de devotament
pentru lupta cei ei o duceau ca su 'lumine~ poporul, un înalt exemplu
de patriotism.
De unde aveau atîta energie, cine le insuflase alita dragoste de
profesie, al cărui exemplu îl luau, cc model au urmat 1n viaţă aceşti
modeşti dascăli, deschizători de drumuri p ' e ogorul şcolii ? Răspunsul îl
găsitn tot la ei. Dascălii care i-au îndrumat Gh. Lazăr, Ion Eliade
Rădulescu, Petrache Poenaru, Aaron Florian şi .ceilalţi .profesori de
la Sf. Sava au servit de n1odel condu cătorilor şcolilor normale jude-
ţene. Alte modele pentr u conduita lor le luau din operele pe care le
citau. Iată ce ne spune Costache Codreanu : „A1n auzit în lecţiile vir-
tuoşilor mei profesori (s.n.) că oricare amploaiat e dator să jertfească
tot minutul vieţii sale slujbei, ad<."Văr care am aflat repetat de Salustie
şi Nlonteschiu (sic.), pe care vrind să imitez, m-am silit 1n tot chipul". ni)
Aprecier ea despre Gh. Lazăr o face cu ocazia unei ad1·ese primită
de la Eforia şcoalelor. ln 1846 aceasta luase iniţiativa ridicării unui mo-
nument nemuritorului Lazăr, prin subscripţie publică.
Dascălul de la Vakea răspunde că e mîndru şi fericit că poate
să-.şi dea contribuţia la aşa „nobilă hotărîre" de 11a răsplăti pe un băr
bat mare, trimis de cer spre luminarea naţii şi spre înce.p erea fericirii
ei". SubHniază că întreaga ţară datoreşte recunoştinţă marelui dascăl
şi marelui patriot. De 1a venirea lui, &pune el, „începu şi naţia noastră
a se cunoaşte în Sinul neamurilor ce populează părnîntul Europei". ln-
cheind raportul Costache Codrl:!anu scrie : „Vin şi eu să aduc prinos de
recunoştinţă acelui memorabil bărbat - Gh. Lazăr - cu d<>i gal-
beni". '4 Anunţă şi de contribuţia lui Stanciu Căpăţineanu, care a
oferit 6 galbeni, Gavriilă l\-1untean, inspectorul seminarului din Rm.
Vllcea care a donat 4 galbeni şi a lui Ioan Procopie, profesor la ace-
lru;i seminar, de 2 galbeni. .
Munca peste măsură îl doborise. Scria Eforiei şcoalelor că simte
„o mare durere în piept şi slăbiciune de och i". Anunţă că ,,peste puţin
timp nu voi mai fi folositor ni-ci mie, nici Cinstitei Eforii". •i") Cere să
i se dea un ajutor la şcoală. Abia după aplicarea n oii legiuiri din
1847 şcolile normale au fost 1ncadrate cu doi profesori.
Prof. 'dr. -Gh. Htlsu)i
Din insesmnările dascălului vîlcean reţinem de asemenea un ructu

important. Solicitînd apr-0barea unui profesor ajutător C. Codreanu sub-
liniază necesitatea timpului liber în vederea pregătirii profesorulu,i prin
studiu individual. ln acest sens arată că un profesor de judeţ trebuie
,,să 'înainteze în cit ire" de „cărţi morale, religioase'' şi "alte cărl;J alese".
Desigur că profesorul vîlcean se referea în special la ultima categorie
tle cărţi, Ne şi face dovada prin citawle din filozoful Montesquietl,
din istoricul Salustiu, din filozoful grec Zenon Mi) s au din Pel'i-
cle. 332)
Aprecia mult cultura cîştigată pe calea lecturii. Avusese o fru-
moasă bibliotecă evaluată la 60 de galbeni. Din ea n-a răn1as nimic.
A ars în incendiul .din 7 aprilie 1847.
Activitatea desfăşurată de Costache Codreanu a fost apre·dată
de organele conducătoare. După cum am mai ară tat, în i·aportul din
2 .mai- 1848, Ioan IVIaiorescu, inspectorul şcolilor din Oltenia scria
despre el că „şi-a îndeplinit da toriHe cu o scrupulozitate rară şi lău
dabiiă". g~ De la 2 ooa de elevi -existenţi în Vilcea la incadrarea sa în
acest judeţ, numărul acestora a cre:s<:ut la 3485 după nici patru ani
de activitate a lui Costache Codreanu.
Participă la revoluţia de la 1848 în calitate de co1nisar de ·pro--
pagandă. Fusese chemat ia Bucureşti de către l'on Eliade Rădulescu
spre a primi instrucţi'Uili în vederea desfăşurarii acestei activităţi.
Prin adresa nr. 817 din 30 iulie 1848 Eforia şcoalelor cei-ea De-
partainentului din Lăuntru ncîte o podoroajnă cu 4 cai" pentru pro'fe•
sorii ·Grigore Constantinescu de la Călăraşi şi Costache Codreanu de
la V<ilcea l!ll") pentru a se înapoia în judeţele lor.
ln interogatoriul luat la închisoarea de la Văcăreşti el a recu-
noscut că Eliade l-a che1nat pentru instrucţiun1.
Pentru participare la revoluţie a fost arest&t la 29 septembrie
184&, dus pînă la Craiova şi apoi la in.chisoarea de la Văcăreşti, unde
a fost .ţinut pînă lâ 4 iulie 1849. .
într--o jalbă adresată domni:toruiui ro 1851, .menţionează că a . fost
comisar de propagandă şi că pentru activitatea sa revoluţionară a suferit
8 luni de închisoare. Descrie in special drumul greu făcut de la Rm.
VHcea la Craiova." ...simt şi acum tristele urme ale nenorocitei ~ă„
torii de 27 de zile ce am făcut _pînă la Craiova în care dezvelit~.
prin vint şi ploi, găzduind de multe ori pl'in case fără .f oc şi fără
hîrtii ~a ferestre". 330)
1n activitatea de propagandă reveluţionară la Vikea, Costache
Poena.ru a ·avut colaboratori pe D. Zăgănescu, V. Ştefănescu., D. Sorescu,
ieromanahul Atanasie şi pe profesorul Ion Riureanu, colegul de la ·şcoala
nor.mală.
lan RîUTeanu fusese numit profesor la clasele l -o şi a Fi-a Gle
la şcoala nonna;lă din Rm. Vik:ea in anul 1-847. Costache Codreanu
func.ţiona Ia elasa a IH... a. In 1848 Ion Riureanu ia parte la revoluţie
1n calitate de comisar de propagantlă cu plată. 3~6)
»Jo- i.u.ria cultu.rll şl şcolU din Jodetul \lllcca (sec. XVI - XIX) Ul
Dintre dascălii care au funcţionat la seminarul din V:îlcea amintim

pe Radu Tempea, Gavril Munteanu şi Ion Procopie.
După inăbu.şinea revoluţiei şcolile 5„au închis. Şcoala publică din
Rimn.icl,l Vîilcea se redeschide in 1851 avind ca profesori. pe Nae. Apos-
toles.cu. şi p e T~~or Pascal. Şcolile de la sate se vor înfiinţa cu în,..
eepere din anul/\fl57.
6. C!>OCha.ii
a) ln d.eceniile 4 ş~ 5 ale primei juţnătăţi a, secolului al XIX-lea

V.ilc:ea are o şcoală organizată, ră~pindită pe întregul cuprins al juge-
t!Jlui,, o şcoa·lă incadvată cu cadre dld;ictice pregătite, cu local, mpbili ~.r:.
material didactic, manuale, cu elevi inregistraţi in cataloage, il1)P,Ş.r·ţj1i pe
clas~ şi care îşi desfăşoară .a ctivit„tea după un orar şi in perioade pre-
cise. ale anului, urmate de examene cu pre1nii etc. '
b) Numărul de şcoli şi de elevi din Vilcea reprezintă dQte reale,
.t;aportatc, verificate pe teren şi care nu pot fi puse la îndoiajă · a~a
c;qm, s-a .spus despre unele şcoli din ţară.
c). Profesoru conduciitori ai şcolii pubHce de 1a oraş au f0ţ;t pre-
g~tiţi să facă faţă greutăţilor inerente începutului. Dascălii vilceni au
lucrat cu seriozitate. In activitatea lor au fost călău ziţi de dorinţa fier-
Q.i.nte de a contribui la răspîndJn1a învăţătudi de carte î.n m.asele larf#.
aj~ ţ>opqrului. Ei au dovedit spirit de abnegaţie, de devotamcr:it,. drii-
gpste de popor, iubire de patrie. ·
d) Pregătirea învăţ.ătorilor de la sate şi controlul activităţii 101;
<!> co.nstituit o preocupare permanentă. Spre deosebire de alte şcoii din
ţa~~ă in Vilcea corpul 'de control. a fost 01·ganizat de la început.
· 5. Prin felul cum şi-au desfăşurat aotivitatea profesorii de t,\i~
~~ făcut <lovada că au fost orientaţi atît în p_foblemc de ocganizare
şc.oJară, cit .şi în probleme de pedagogie. Îh de1;făşurarea procesi,tlui ~
ln.'lli.ţ.l\mint ei au căutat să aplice prîncipii şi metode ·noi. As tţel, e~
ţ}.n. ~~un..a de principiul intuitiv, de folosirea materialulu.i d,i~IJ.Cţi.c~ qe
particularităţile de virstă ale elevilor, de nivelul lor de înţelege~ ~j!
îmbinarea teoriei cu practica, de legătura şcolii cu familia etc. ·
e) ln această etapă conţinutul invă ţămîntl!IU~ este mai b~ne con.-
tura~. Apare înscris într-o Jeg.iuire şcolară. · El are o orientare mai
practică. Am văzut că chiar şi elevii di n şcolile săteşti făceau măs.ură;
tori de terenuri, făceau calculul magaziilor de rc-tervă, al pătulelor etc.
Continuă invăţămintul religios dar nu atît de .a ccentuat ca în se-
oolele· anterioare. Am văzut însă că şi ·acum cunoştinţele. r eligioase. fă.,.
'1eau paitte din p~·ograwa şcolară. In vizita sa la Rimnicu Vtlcea, d~
niitorul ţării a ră.mas nemulţumit că elevii şi unii dintre candidaţii d~
î-nvăţători n-au memorat istoria s!întă. Episcopia din Vilcea arată ElaFi.ei
şcoaie-to.r lntr-un raport că scopul şcoalei. este de a forma „bui:ii creştini'\,
cţeprinş.i a păzi po1·unci.1e religiei spre a. se forma pe :v.iHor „a ·mai
bună- societate". Cu toate ac;estea învăţătorii erau preocupaţi in priD;lul
rind ca elevii lor să-şi însuşească cunoştinţele cititului, scrisul~ şi ale
XVI. - BUBWAVA 2
Ptot. dr. Gb. PJÎmujA
socotelilor. I~văţ;itorul de la 1vlădu1ari {Vilcca) socotea ('ă aceste cu-

noşti nţe sint absolut necesare spre a putea trăi în societate.
Se socotea că această societate, desigur „mai bună« pentru clasa
stăp'iniloare, ce va putea realiza pe ba?.a educaţiei mora1 r eligioase a
cet.ăţenil or ei. De aceea vedem că şi ac:um, după ce ideile revoluţiei
franceze pătrunseseră şi în ţara noastră, după ce poporul participase
la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, programele şcolare, In elaborarea
cărora luaseră parte oameni progres i şti, luminaţi, aveau un conţinut
r eligios ; biserica influenţa încă mersul so<.:i otăţii.
Educaţia moral-religioasă a răm as de bază şi in societatea bur-
gh eză. Am văzut că luceafărul poei'jei rumâneşti spunea despre religie
că e „o frază inventată'' de clasa exploatatoare spre a putea ţine tn
jug clasele de jos.
f) In toate şcolile se folosea limba română. lnvăţămîn tul în limba
naţională devenise o n~esitate. Incepind din 1818 el u fost introdus în
toate treptele de învăţămint. Gh. Lazăr şi urmaşii săi la Şcoala de la
Sf. Sava cultivase la discipolii lor dragostea de limba romil nă , dragostea
de patrie. Al. Odobescu işi aducea aminte cu i ndreptăţ1tă m:indrie de
epoca dinainte de 1848 cînd învăţase Ja această şcoală şi dnd profesorii
au ştiut să insufle elevilor lor dragoste de ţară. „Aş dori, şi o zic
;fără sfială, spune Odobescu, ca toţi şcolarii din actualele şi viitoarele
noastre institute secundare să înve ~c. pe lingă. toată ştjjnţa ce li se
predă intrinselc, a-şi iubi ţara şi a-i dori mărirea, precum o iubeam
şi o cinsteam noi, vechii şcolari inscrişi 'în clasele ume1nioare mai nainte
de 1848, sub direcţiunea lui P etre Poenaru. '13; )
g) Prezenţa fe teior 1a şcoala din Vil.cea intr -un număr destul de
însemnat, ne arată preocuparea părinţilor pentru instrucţia şi educaţia
lor.
h) AnaliZlind felul cum s-au construit localurile de şcoli şi cum
a contribuit satul la întreţinerea şc.:olii şi a învăţătorului, se poate afirma
că şcolile de la sate au fost susţinute numai cu sprijinul clăcaşilor.
Proprietarii, arendaşii, bogătaşii satelor .nu doreau luminarea poporului
de jos. .
i) Dascălii vilceni au fost preocupaţi de a se da şi ţiganilor drep-
tul la inv•1ţătură. înainte ca această pz-oble1nă să fie pusă la Eforia
şcoal elor D. Sergh iad de la Vîlcea ia iniţiativa de a pri.Jni pe ţigani la
învăţătură, punînd-o in aplicare Ja Blibeni.
j) ln preocuparea lor a intrat şi problema îmbunătă ţirii frecvenţei
la şcoală. Ei folosesc mai lntîi munca de Jăn1urire in rindul sătenilor.
Fac apoi apel la. aleşii satului şi chiar la obligativitatea prezenţei la
şcoală sub sancţiunea amenzii. Profesorul Costache Codreanu propune
Eforiei ca cei ce nu-şi trimit copii la şcoală să fie amendaţi cu 10 lei
pe zi. Pr obabil că cei mai săraci aveau o frecvenţă mai regulată, de-
oarece el menţionează că aceastâ măsură „ar Ii o !acere de bine pen-
tru cei sărţici, care urmează cu plăce re, găsind interes cu căldură ce
, ·află ~n şcoală" .
Dto. istoria cuUW'll. şi f COUI din Judelui V11cea (sec. XVJ - XI:\."')
tn final merită a fi sublinia_t patdotismul înflăcărat de care au

dat dovadă diferitele personalităţi legate de cultura şi şcoala vîlceană
în perioada de care ne-am ocupat. (secolul XVI - prima jumătate a
sec. al XIX-lea), educaţia patriotică a tinerei .e;cneratli. a poporului.
Intre problemele prin care cărturarii şi oamenii de şcoală, mai
ales, din a două jumătate a secolului al XVIU-lea şi din epoca paşop
tistă, au fost : ideea unităţii naţionale, ca urmare a unităţii de origine,
limbă şi cultură, libertate na\j onală , strîns legată de eliberarea socială,
pregătirea poporului spre a participa la revoluţie.
lnfăptuirea unirii tuturor r omânilor în tr-o singură ţară a însem-
nat împlinirea unui scump şi măreţ ideal al p op orului nostru, reali-
zarea unei idei care a dăinuit pe aceste !Ţleleaguri de mai multe secole.
O comunjtate de limbă, de viaţă, de cultură şi credintA a legat poporul
aflat pe de o parte şi de alta a Carpaţilor din timpuri străvechi. Mulţi
locuitori din satele de nord ale judeţu'lui Vilcea au provenit din satele
de peste munţi, din Transilvania.
Iubirea de patrie străbate ca un fir roşu aotivitatea şi S<:rierile
inalţilor prelaţi care au păstorit la Vilcea, Antim Ivireanu, Damaschin,
Chesarie.
De un fierbinte patriotism este pătrunsă activitatea lui Naum Rîm-
niceanu, a dascălilor D. Sergbiad, Toma Serghiescu şi mai · ales a celor
care au făcut parte din corpul comisarilor de pro pagandă ai revoluţiei
de la 1848, Costache Codreanu şi Ion Rlureanu. Luptlnd pentru liber-
tatea poporului ei au subliniat necesitatea eliberării sociale a ţă.ra
nilor, a împroprietăririi lor. Articolele prevăzute în Proclamaţia de la
Islaz şi în special art. 13, împroprietărirea clăcaşilor, au găsit un pu-
ternîc răsunet în inimile dascălilor vîlceni.
· Viaţa şi activitatea desfăşurată de ei, eroismul de care au dat
dovadă, constituie elemente de bază tn educaţia patriotică a tinerei
generaţii de azi
i>rot . dr. Ok P llrnut1\
N O T E
1 - N. foriia, Istotîa comerţului rom~negc. Rpoca veelle. nururer,tl, 1031, p. J~
2 - N. Iori;n, .ti;torlu b beridl romAueştl Şi a vieţii religioase n .-omSnllor, c:L Ii~a.
voL !l, Ducure~. 1529, p. 1 3~.
3 - C. C. Giurescu, Istoria ronlAnUor, vot. n , partea a II• n, nucure$tl, 19H, p. 659'.
4 - I bidem, p. sn.
ş - 151.oda Romlniei, voi. li, Bucurcş\J, t~s:. p . 736.
s - Idem, p. 1001.
? - c. c. GiurP.Scu. op. ciţ., p. su.
,.ol.
8 - 18torla Roiruiniei, m , BucurC$1i. ltr.l~. p. :12.;,
S - h loria IJm!>U: române, vo1. I, Bucureşti. 1904, p . 3~.
lO - isinrla- pedagoKiei {S\lb n:dactla St. Bil'J'ăncscu), Bucureşti, 1968, p. :>!.
ll - l:llblloteca Academiei R.S.R„ m3. 2511, !. 3U9.
U - N. Albu, 1.>-iona lnvlţămlnmlul rom>l.ncsc din Tta n sllv:m!a, pin!!. la Ull!r, Blli:I\
1044, p. 37.
13 - Istoria României, vot. 11, p. 6ll4.
14 - V. P. Pnnnltescu, li1ceim 1ur!Jo şi bh't1wia scr:sulul ln llniba· romanii, Bucure'!U.
1965, p. 1:10.
rn - Cf. Co1nls.la pentru lsrorla ln11i1ţAmin•ulul din norn4nla. l?rolect d e tema~' 'a
lu crării "Ist9tia invăţiimintului din ltomllntn•, Bucureşti, 1967, p. 6.
16 ..:. p , P : Piinlllte!>(.'U, CuJiur:\ teud.aUI.. fa : Via.ta · feudalii in Ţara Român ca.ic& ,pi
&totd~'Va, Bucurei;ll, 19o7, p. 507.
17 - Istoria Ituma.nlel, vot. III, p. 2~2.
18 - t1ll>ltotee1t Acaaemlel a.s.n., m~. un, t . 4R9.
19 - Idem ms. 2458, f. 260• .
20 - Oh. Părnuţ;l ş.a. lnvăţllinlntul lll Muscel. Bucllr•..,ti, 1967, p. 22.
:n - c. tsărbut,..;cu, cnrentete HLerare ln români 1n perio1u1a- slawnlsmuJu~ cuff.woal.•
B u cureşti, 192a, p . 361.
22 - .tilbllot eca' AC.?.demlel R .S:ll., mo. 3'42, f. 50&.
~3 -:- Tud or logO!ăt, Preda 10gotil1, Vlad po.'ltelnic, Ianc- Jogofat, Ion C::eauşu1, . P!?P41
C lrstca, l:itanclul Stoica ~.:.„ to\l dlu Blrseştl ; Aposwl vă.a/, 'l'Udor Jogo{at, ta B>l.'i'Datefl.i';
Zahona GI. Mareş logofăt l n B.\beni ; Badea l()8ofc\t {Lipia) ; Chwrgh<.> lo;::a'fll (JîAtdol) ;. V!Ml
JugolAt (Uletelill- ; Cllsar paharnic (fluda) ; JJu.rnlttu Jogori\1 (Stoicent) ; Go11rll Lutreanu Şl
LopAdat (Cozfa> ; Ncstor togofAt (Co.s1eşU) ; Ml~liiJil logofăt (Olteni) ; S piridon loiiarăt şi
Tudor l<>S•'U•t la (M;lldnr<>.,ti) ; Dumitraşcu La <St>iu cni) ; lidrea (SIC1 vlto,tl) ; Matei. logofăt
(CMove) ; Stoica POstel11lc111 (ComamJ 1 SLolca lvgo!ăt (Ciorăştl) ; s..an logo·rilt şi Ioan s.tn
Duin ttru wgotlit (Siir1<.5ti) ; Oprea ~I All>ul (Rlidilcineşf) ; Oheorghe IStolcneşll) ; Gara!' şi
popa Andrei (Ostrov) ; Ion judeciul (Jlblea> ; Mnnea pl.„ca tab (Suliştoarn) ; T<llna (lla covija);
Stao Liul, p op a Vind iji Dum br1Wă ctiucou (Bârlme~tl) ; Radi.: (C!,;;ta.ncşt1l ; po pa Stoica
IStueneştQ ; M1hlll logofăt, (Dobrostovunl) ; s t1111c1u1 logo!itt, Tudo r logO!Qt şi Jane logoflit
(Olilneşt!) ; pupa Malei (F('ă~i.net) ; Stoica diacon (<.:Jlnenl) : popa Dumitr u (Săh'ltruc) ; Mane
logu!llt din (:.Gătreni) ; 'l'udor din (Copt.uroaiu) ; popu Sloica (Dri\gocştl) ; Vl(l(I Str bul, Slma
ci\1rl!an. l1.H1e Cămăr:işul ae la (Ocill\) ; popu Dan (Vlnll) ; Tu<lor d1uc, popa Mate! (BodCllli>:
D anciul (CA11nml) ; popa Put ru (Pâuşeşlll ; Dragomir vei Ar:naş (Valdelc:.J ; Murtn (BW\eşlll;
P lrvul pOllteln!c (Cl\zănooştl) ; ş.a.
2< - Jvtorla lile&aturii romă.ne, voi. l , e:i. 196!. p . ~43.
(:.J - P. :r. PauRitescu, L•inlluence de l 'ocuvre de Pierre l'tt cgila a.rcbevt;que de Kiev
dans le:. Ptlnclpal~ rouroaines, P a r is. 19211, p . tO.
!6 - Blbll...teca Arodemie.l R.S.R„ m„. J lt, f. 166.
:1 - M. Gaster, creswm:iţla romAnl\, voi. J , l:luc urcşli. 1n91, p. Get.
28 - ls tolia l.iteraturil ro.m ânc, vot. 1, p. sss.
29 - Gh. Cront, Ideile pcdllgogice alo soclcUiUi f eudale româneşti ln monumen tele de
drcpi.. ln : Om istoria ~ogte't rom:ir.~11, voi. u, Jlu~-ureşti. l~, p . 6.1.
3Q - Dnn S i mo11e<cu, l<! ei despre educatle şi inviţ.'\m.înt în „<.:llrtile pn(lularc• româ-
neşti, ln : Din ~lorla pedas'oglei romilneşU, vo i. II, p. 198.
3J - BlbUoLcca Academiei R.S.R„ mA. 2~ sa, :t. 2113.
32 - G. Şlrcmpel, op. cit., p. 27.
3J - Vezi Sctntt>ja, 1sna (murtle 5) ; o. Ollga, 01.·gani~af.llle p1·ofe~lo11H1e Qle corpuluJ
d hfacllr aln Români.~. OUCUfCŞti, , ,69, J), 6.
3t - l ilOrla. ltomâniei, \."Ul , m , Bucureşti, 196~, p. 329.
35 - btoria. glrullrtl .so ciale şi tllo:r;ofice diu R on14nia, BUC1:1fe$_tl, l!Mli, '" OJ.
36 - Cil. Molsescu, Istoria blserlcll române, Bucu 1'eftl, 1952, p. 241.
37 - Arhiva Istori ci Centrală, D lpton>atJce, S u luri 30. . ..
:J! - 1(1~_, ms. :;)7, t. zoo.. %02•
.., - Idem, .l \fitrop. 'r.R., ms. 170, t. 100.
40 - lotA circulara mitropolitului : .Filare\ rnllosllu Bojlou Arhiepiscop t ll'Ut ropo!it
(all V«grovlab.lel. · .
C\jCernice pl'()ţop()<lpc chit" p opa... &ud vtlccn blago~pvepie. J>1i.lldi;â· foco 1rebuin!A
co p l! la t le,dlre judeţ din epar-hln llu&!ltră unde va n oraş ş;\ s e aJle o\le Ul\ i\tl.Sctlt , ori otn.
.p~~qn „ şaq clin pai;te mi nerească cu ~IUnţa. lnvăt4!n•U, ca · să 11.1 rr11gA copjil atll dlulr-acel
oţ.llŞ, cit ~l illn alte Sitce <l'n P.rejur, •~-! lnvc\'" cnrţe 1 . llJnlJ ncea•t'lc clin tw>J dă. foto~ t.rebuJnţll
fi su.(lctOŞt.e 111 tru~te şi m•tl 'lfrtuR la ceat~ proouJor c.a. 3'1 ll•i fle OA to\ pruştl ce! ce vJn·
a să ltlt()tcnlsJ -11ccw.i cto " sule. neştlll\d, d nici di a '*'
cu l csnire.
Ci <lnr să P.Ui toat.6 silinţa d e 11 SA.ii 4asc:OI. ca~ d ~ va stl ~I ceva clntl.r l bisericeşti
lac! m ai de rotos va .n. SI spre a-l trnge inima a puno to'llA ~lln\o Şă ştt3 c..\ are c lua
cite taler! I pl1 lună di ald dă la cutio.
Poruncim <Iar moliftei tale s~ cercetezi unde va li oraş ln Dla•a-ţi şi tllnd dai;căl
~ ne tn.~tUn\cU Iar dA. nu va fi •ll 11Asoşt1. s.l a~li~! ncgrellii trlmlţj.Ltdu•.ne şl zapis dă Ja
m1na lui pentru nşezămlntul ce vei fMce ,1 fii!lloduiala ce vo da, ca•u zapis iasto a să aşilza
tn condica mliropollet.
A şa Vei u.rmi< ş i tll bJago•lOV\t. (17) a3 nvi:nat 1.
(Ari\. tst. centr. Mltro p. m.q. U l, t. 18).
41 - Dllm mal Jos textul c.ir tU domneşti de i<cvt.jre :
.Din mllo lui Dunlllezeu, In Alc"3ndru CO!<tan<\in r.foruz voievod I <lor>in. davat llQS•
p odvllmt (dA dODU\!Q mea) Chirului d.•scălul ""1 protopop Maloi ol sud Vtlce~. r.Are dui>'
rugă.ciun en ce ne-au tăcut prea stint;4\ sa p{uintel~ mllr<Jpolitul ţ~rll. cui a a 1np~rl°3'lt mill1
<lomnU melll, pentru o~teneala ce VI\ tace Cll tnv~ţ4~url\ u cenicilor l a. noe1 jtl(\ot. (•ublinl.ercn
nonstr~) n<l· au mllo.•Uvlt. ctornnia mcn n•uprli-1 $1· l <-rtum ele t~tt' clr.Jd;\11' ·51 oi-tndulP111o
v e ri cite ar e11t <li\ la v lst.t-.rla domnii mele pe•to an, t n e:arâ $1 oe~L<' ce!.ol.1ltc br<"3lc. E l &I
<:.'.lsa lu1 sd Jio ll"'!upllrat. Asemen<'.& ş.I ale Iul dreiUe bucate •ă fi" ~cutite t:x1tc, <Id d\)mnrlt
$l d l vl nlrtci.
Pentru care p oruncim domnt.1 m ea dumneavo,,.,tril lSP"D\'lllc:l ~1 -::eJorlalt l •luJ~asi ni-
meni fntru n t rnJc su.Pârli.Te să nu- 1 flld. Că a$o. IPSte poruncii <l<r.nnu mel<~ TOllco Pls.~h
go:spO<lvaml.
1na· rnart neJ a
. Voi ylr.f.l~r
(Aril. Ist. Centr. Mltr. T .R. m~. lf ~. ·L IOS).
'2 - Arhiva Istoric,\ Qentra!A. M ltrnp. T.R. ms. 16~, f. \45.
o - taem., ms. 110, r. 100 - iot.
u - Dăm mai Jo• anntorama şi ho~rlrea <lomneaS<'.1 :
.Prea 1M118tc doamne,
InstlJnţAm m!lrtl t&Je c.\ cu ortnd uJaln ce d l ntrtt fnre nt•t 11-a f6cu&. oe:itru '<'<>!'la I.">
juc!c\ul dd p e.te Olt s·ou o r1ndu1t SllJ>te dnsclll. unul el!ne"c oo t~lcr1 3r"1 pi\ an 8\ altul
stavone~c cu taler\ 120 tn C r aiO\'& 11mlndol. Şi fn celelalte judftţC citP. un . dMc:ll rum~n P<>
taleri 60 pa on. Caro t o:ll.c a ceste lat! •~ dnu d o I• •1ut1e p 1at1nC1u -I 01.11,cc>?U ~c:olo M llln<l'A•I
In soamll cutita la socott:al.~ . Jac la. ltlmnlc cJ:1srnU gretes<: ou 1<1~10 ,1 11r !• d e t.rehuin(.ă,
(s.n.) c!ld cit<~ d.op.1rt11r e iute dă nici ptnu ln Crniova ><tlttl ln•le ~1 <li noolea oln~ 1•1 ~tm11lc.
oar ceMren ncestl.l.i b(>~rnaş !aste p entru cl'llnaJ;rarnate ~ntru .-.are dii va .fi mllft m.Bril 41<:,
<llt folos •r !I (~el orin<lulasc.l clte un lpcdldnseil şi ln Croiova $1 l a ll'.mnic •pre tolos s>'lr-
tnanilor copil. cu l e:ul nA lunii <"lte taleri ?O.
Acea.<t;! inst11nt6m măr11 tale şt cum duhul • f lnt "" lumina p~ mirJn ta. ·
ţ7U avg(ust) 37
+:Filaret al U'r11ţrovlahlel,
(rewlulia domnitorului :)
.Io Ale>.':lndl"u Costandln Mor11.z1 voevod şJ domn l\l Ţliril !lom~neştl".
NUmal la JUClJlle orlnduim sl. ne Wl !oodlda.scAI ru 1„.~u d l I:. cutie cttft tal~rl do.
ao:z:ed pi. lun."\. ,„.n.}. Pcmtru core ~em stfnw ~I~ l u bltorule l!e !>u~"a<cu &flnUtc pă
rinte eplţeoape '>I rumntculul să glis~ll fi sa orfndu~ii' s!l:itia 1a om "u •ll!ntă dfl tnv.iţJ.tură
ciirula pl,\tlndu -1 dii acplea această lc:l!ft ~ va tlncn seama sl1ntll tu~e ln cutie.
HO.~ ts ept(~m'.Jrlel 3
vol logotllt.
(Ari\. Is t. Cen!.r. Mltrop. T.R. ms. 140, f. 100 • 101),
f$ - Arb. J.ţt. cenlr. Ml\rop. ms. i l, L 1G4.
46 - v. A. Ul"echt.3, Htoria. ro•ninilo~, vot. v., Bucureşti. tS9i. ll 1311.
47 - ~lbl. J\CAd. Jl.S.R., ms. 1Slt. f. lS!l.
·41 - V . A. urecbla, istoria şcoa.l elo~. vot. I , "· -:-a.
w - (Arb. tSt. Conir. Mitrop. ·ms. 23, ! . 7; ; vezi Şi V. A. Urorl'll.a, o p. cil., vql, .IV,
p. JOS).
~o - RlbllQteca ~cAdeml~l R.S.R., ms. ?099, f. 3,
51 - N Jorga l.• tOtia comerjulul romAnesc, B•Jcur~tl, J9~7. p . !311.
52 - N: 1or11~. Istor!~ e11mDrl11lul românesc, p. 2s,;, veu şl Urk.arll![ VU , P.· U·lQ.
5! - Arhiva Istoricii Centralii, ll'lltropoliti T .R. m•. 1*.0. ţ. 131.
M - l bldem, 1. 10. •
ss - Blbtloteea Aca<lemlel R.s.n„ ms. 1.168, L 23!.
56 - Biblioteca Academiei, ms. %200, f. %~.
~Î - J\ţţm_, II)S. t9~1 f. 8~, .
Prof. dr. Gb. Pllrnuţl
51 - Idem, ms. 1135, f. 100.

09 - I d - ms. 2$00, t. 4.
60 - Gh. Molsecu. op. cit., p. 2o4.
BI - G. ŞtrempeJ, op. cit „ p. 76. . B e•"'
112 - L. Protopopescu, Contribulil la i gtoria 1Dvll1ămJntulul din nansl1vama, ucur •"'
UH, p, tl.
63 - BlbllotGca Academiei, ms. 2193, ! . 4.
H - ldem, ms. ~428, t. G. •
65 - I. Pop-escu-Teluşan, tnvăţllmintul in Oltenia, tn : J>in istorta pedago1hrt roru„-
„..,~ voi. ·u, Bucureşti, 1966, p. 111.
66 - latll numele unora dintre aceştia : tipografi, Ilie Ccrnavodeanul, Eremia Atanalll•
evici, Vlad Ghergh<ivicl, Dimitrie Pandovici, popa Mihai Atanasievlcl, Constantin Atanas1evlel,
Gheorghe Atanaslevtci, Dimitrie Mlhnl Popovlci, popa Constantin MihaUo vtc!, Clement, Dl·
mltrie brat Constanlln Mihailovici, Gheorghe sir p opa con$tantln (Mlhailollicl) tlpogratul,
Radu, etc. Dintre redactor! {li creatori amintim pe : Lavrentie şi Ratail de la Hurez, Ştefan
Grigore, Ioan. Anatolie, Iordnn biv vet grămatic, Gheorghe Nlcolaevlcl, G r igore Rlmnlcea-
nuJ, Radu R1mnlceanu.l, Mihai Si bi anul, etc.
61 - istoria României, voi. III, BucurcşU, 19&1, p. :>82.
68 - Biblioteca Aca<lemlei R .S .R „ ms. 1556, f. 17.
69 - Idem, ms.. 1287, t.· 25.
70 - Idem, m s. lJlG,
71 - G. Şt?cmpel, op. cit~ p. XXIX
7Z - Blblloteca Ac-„<1em;e1, ms. 2353, f. 125.
73 - Biblioteca Aca<lumtel, ms. 1117, t. 68.
7t - Idem, ms. 2518, ·t. 266.
75 - Idem, ms. J9&S, !. 256.
78 - G. Strempel. op. dt„ p . 189.
77 - Biblioteca Acadcnliei, ms. 3243, L 23.
78 - Istoria Roma.nici, voi. III, p. $36.
79 - l. Popescu -Teiuşan, op. cit., p. Jt1.
80 - A. D. Xenopol, Is toria tomfinllor din Da.ela T•aiană, voi. X. !aŞi, 1896.
81 - istoria literat.urii romAne, voi. I , p . ~9.
8! - Bibliogratia româneasca. veche, tom. 1, p . 4US.
83 - Idem, tom. JI, p. 163.
~ . - Blbl!i>teca Acartemtcl, ms. 2:1.;.1, t. 304,
as - Idem, ms. 1590, t. 167.
86 - Şt. Bîrsăneseu, Academia domnească din Lt>şi, Bucureşti, 1962, p. 113.
87 - Idem, .şcoala Iadnă." de ta Cotnari, Bucureşti, 1957, p. ~4.
88 - Ibidem. ·
89 - Arhiva Istoricu Centrală, ms. 17, f. 75.
M - Idem, m s. 37, f. 200.
91 - Arhiva Istodcă Centrală, Diplomatice, 20.
93 - ldem, Diplomatice, Suluri, 36.
93 - Arh.. Ist . Centr. Dlptomn1ice, 20.
&I - ./\rh. Ist. Centr. sulurl ~i.
95 - 1$torla literntu.r'ii române, voi . I, p. 713.
96 - r... Protopopescu, op. elt., p. 41.
!17 - B!bllograf.b românească veche, tom. n , p . 59.
118 - Dăm mat jos o listă cu tipărtlurl de la l(tîmnlc ş! arin ră<plndlrll lor ln secolul
al XVIn-lea.
a) !n Transilvania si BanAt, s-au găsit astfel de cll.r!i în satele : Armenia, :aa1-a,
Blaga, Bochl.a. Bolşon.!ţa, Duneş, Carttnsebeş. Chi$oda, Delineştl, Făgăraş, Feneş, Oherla,
Ooleţ, Ias. Marga, .Maidan, Mărul, :Mutnle, Mutrlr.ut Ms re, Măderot, Obreja, Ohnbablstra,
Plncota, Riuşor. Ruenl, Secaşi, Sibiu, îJWinul, Vlăişoa ra. var.
b) ln Moldova • Bărbtceni. BrohăcsU, Buceştt. Buc\umeni. Bu~nt. Branişte, JlăJilneştl.
BereşU, Casin Clutureştl. CosmeşU, Conc!urăehe~l. cort>easca, Co rni, Cri'leştl.. Corbiţa, Dle-
chenl, Doamna, Dobrlneştl, Drăneş1l, Frumuşel, Frasin, GaJMl, O<><lln~tl, GIUce11nca. H u.ru-
1!$tl, HAnţeştl, Iurcanl, Mtnzaţt, Nicoreşti, NegrUeştf. Sascut, Strunga, Stăvişeştl, Tălpigi.
Tlcttlrlş, Vt<ltureştl, Vt•ureşt1, (vnxt : A. Pop - op. cit., p . 95).
99 - Istoria literaturii romAne, voi. l, p. 532.
100 - St. Blrslnescu. Istorta pedagogiei româneşti, Iaşi, 1!141, p. 2!.
101 - Istoria :&omânle! , voi. DI, p. 535.
1112 - I. Popescu-'l'eluean, op. cit., p . 108.
103 - Istoria Utefaturil romane, voi. 1, p . 713.
lot - Idem, p. 714.
105 - Idem, p. 713.
lOi! - N. Iorga, ln : ~Istoria literaturii roJ1>ăoe ln secolul al xvnI-lea«, Bucu.restt. 19611,
p. m, $pune că Lupu et'a un dascăl oe bL,erlcă. Documentele ni- l prezintă !nsă ea profesor
lu ~coala do la Sf. Gbeorghc Vechi dln Bucureşti.
101 - Materialul documentar pdvitor la Naum lUmnlceanu l-am luat din C. Erblceanu,
Cronicarii grecl.„ ; Viaţa şi activitatea literară a protoslngheluiui Nau m R1mnlceanu.
106 - N. Iorira. op. cit., p. 279.
109 - c. Erblceanu, op. cit„ p, 16.
110 - c. Erblceanu, op. cti., p. 30.
111 - Ibidem, p. LV.
na - lbl(!em, op. clt„ p. 30.
113 - Arhiva Istorică Centrală, Mitropolla T.R„ ms. 141, f, SI.
lH ...,. Aril. lŞt. C~qt„ ll'jS. îf, f. ioş ; V~2;1 ŞI V. A. U~eţhja, op. Cit„ P.· Fli.
t>lll latorla· culturl.t- şi şc~IU dia Judej11l v ilcea (sec. XVI - ~'!X) 241
~~~~~~~~~~~
llS - Arhiva L'tortcă Centra!ll, ms. 74, f. 206.

118 - Vezi : v. A. Urechi•„ O!!· cit., p. 160.
117 - Arhiva I.storlcii centrala, ms . 85, t. 214.
118 - Jdom, ms. 67, f, ~2. ·
llS - v. A-. urechia, op. cit., p. 238.
120 - Arhiva IStorlcă Contt·alll, Fond Ministerul CUiteior şi Instrucliunil Publice, dosar
f140/831, !. 21: (vom folosi !n continuare prescurtat Arh. Ist. centr. M.C.I.l'.).
0
121 - Arh. Ist. Cen tr. M.C.I.P„ dos. "140/831, !. V3.

122 - Ibidem, f. 72. ·
12S - I bid em, t. 176.
at - Ibidem, l. 137.
US - Arh. !St. Centr„ M.C.LP„ dos. 4U0/931, L 198.
126 - Ibidem, fila 231,
127 - A.rh. L•t. c;ontr„ M.C.I.P„ d os. 4140/831, t . 322.
1~8 - -V. A. IJrechln. i storia ş coale1or, voi. I V, Bucureşti, J&ol, p . S62.
1-9 - Arh, Ist. Centr„ M.C.I.P. , d os. 2703/841, f. 147.
138 - Ibidem, d os. U40/83t , t. 441.
131 - I bidem, dos. '715/8'7, f . 18.
1~2 - Ibidem, dos . 1297/817, f. 15.
·133 - lbi<lem, t. 196.
134 - Ibidem, t- 197.
135 - I dem , do•. 1"11:1/837, t. u.
13G - V. A. Ure?Chl.~, i~t.or!A şcoalelor. voi. J, Bucurcşl\, 1892, p. 145.
137 - Aril.. Ist. Ce11tr„ M.C.1.P„ dus. «U0/831,, t. 17.
138 - Ibid em, f . 28.
139 - Ibidem, 1. :ros.
HO - Arh. I.st. Cenu-„ M .C.r.P„ dos. ili0/831, !. 316.
141 - I bidem, t. 319.
H2 - Jb ' d cm, t. 320.
UJ - l l>lde.n 1, f. 4~a .
H4 - Id e m , d os. 1803/SH, !. 59.
14~ - Aril_ Ist. Centr .. M.C.I.P ., dos. 1803/ISH, 1. 60.
146 - I dem, dos. 41411/831, f. 90.
147 - Ibidem, f. 152.
148 - .A:rh. l~t . Centr„ M.C.I.I'„ aos. 17~1/8'7, f. 1.
149 - v. A. Urcchla, o p. dt., voi. II. o. 301.
150 - Arh. Ist. Centr„ M.C.1.P.. d n.•. '7U/S.i7, !. i!4.
151 - V. A. Urechia, op. cit., II, p. 302.
152 - Ibl(lem, p. 30t.
153 - Aril. Is( CP.11tr.• M.C.I.P„ dos. 1717/81.5, t. 178.
154 - Idem, dos. 6715/18~7, r. 54.
155 - Idem, dos . t7nl/~1s, f. 15.
15& - Arn. Ist. Centr „ M.C.I.P., d os, 12&7/U'I, f . 329.
!57 - Ibidem, l . 86.
1-~8 - rctem, dos. 1747/845, f . 1.
U 9 - rdcm, dos. 12:17 /817, t. JO.
!GO - Arltivele S1atulul Vilcea, Ocirm•,iren . d os. 119/835.
181 - 1blclc1n, t. 42.
162 - JbJ(lem, f. r.~ .
163 - VM! : Gh. Sion, discUJ's ln ID.tnorm.lnta.rca lui l'ctr acbe Pccnaru , tn : Alegătorul
Uber, im. (6 oct.) . p. 1.
161 - Blbliole r.-~ Academiei R.S.R.. ms. 598\ ; v"zl şl Gh- Pom>. Petrache r.ocnaru, ctitor
al lnvllţămintulul in 1<-ira noastra„ aocurcştl. Uo5. 1>. H.
165 - Arhivei"' Statului VlJcca, fOl)d citat. !. 55.
16f - ldP.at, fOl"ltl clt:lt, f. ~.
167 - Arb. Ist. Centr.. M.C.î.P .. dos. 1~97/H7, f. 87.
JGS - l.'Storta pOOa~u.e;icl. 'Rttt.'l..tre..";tl. 19$81 n .
IG~ - v . A. u reehia. Ut.ori„ şcoalelor $lW.<ti din România, 13ucurcştl. 18'l9. o. 10.
170 - Ve1.I Arh. Jqt. Centr.. M C.I.P .. do•. lH• 118'5. ! . 1.
171 - Arh. Is>.. Cent r .. M .c.r.P„ vomic'a din Li\untru, do•. !i.1.00/838, voi. l A, f. ol2ij.
172 - lll<'m , M C:.l .P.„ (log. Şai;Z/93S . t . 230.
!73 - I bidem. t. 39.
171 - Arn. Ist. Centr„ M.c.r .P„ do•. 1797/1838: v ezi sf : Vornicia, r A, ! . ~~9.
175 - Atlt. pentru candf<1nt cit şi pentru invăţlltor vom ff'!Osi un sinilor termen . pe
acela de iovdlăto• .
176 - Arh. T.-t. Centr„ VorrJcla r A, 1G3S. ! . US.
177 - Idem. Vomicla , I A , t. 1~4 .
17~ - Idem, Vornici." J A, !. 312.
179 - lclem, I TJ, f . 602.
! RC -ldem. M.C.J.P .. '1<>ţ. ~715/837; f. l.45.
!Rt - Jc!em, d<>•. 606!/838, t. 93.
18? - lată lP.Y.t\11 Ci :
CJStrc nroresoruJ ~co l H (<fin) Rtmnicu
„c u pJodciune Jel(l<l!IC r>vs. •4 eu duu6 por•rnc!Je Cfn.tHei •tl olnir; sl c:ru o 4. •leeerea
Dlls. a m fo•t şi slnt orin d ult învăţător a l • ntelor Lun.itesu ~I Stl\ne<;t! ~e. •e nflii no mosi a
M. tclltt Manu (SIC) din plMa Ollu.lul unele mă anu st e u c u 1ilc11lnta de m<•I dinal'lt<\ vreme.
st ptriă ncum am dat t<>nte drepturile proprietăţii iar aeum de oind m-am a•t"'-~t .tnvlt~tor
am socotit eA voi li apArat de acele drepturi si altP.le duo~ ,,-asuiren o oruncllor dn<llt<>i
3tl!p!Jllrl dar li\ t 0i; ~!? i\ ~l (lpăi::aţ ~ 1- a m pJAt!t t Qnte acum mi-a u luQţ ~i lo~.ufll<! dEI qri'itt.ir~
„. ;. -...-~.:.t~~
_-.;.__________........·~-„··~-·.··-.;„·~-""''-""·-·_~.....__...•··-,..
... ;;;; ·.-.·-"'·- =-„·-=-=- _ _P~.r ;, f'•w ...~!!t!t,~
şi llvmle de finete. Nemultumindu-se nici J)ll o.Ut îmi t.ice ~ mă Vil ioni S[ d'up11 moşie.
De aceea cu s upunt!re alerg la al Dvs. ajutor m Acar cA am mai ~cui. n111AC1une şi. clrlstltei
oclrmu.lri ŞI dlnCI porunCă nu s-au blli:at ln seamA de $t1nlia sa riulfca stare\.4 z!ctiid cil nu
cu.no&.şte acea poruncii intru nim1c. Şi daci nici acum n u vot avea dreptate apot s(!Lt voi
tl a eşJ cnn :>cest ri:nd al lnvă1ăt0rilor. ŞI cum va binevoi m:ful Dvs. <l:luprA·ml elf llnuJ ce
14nt p rea plecat.
TuClor Bâdescu
183 - Intă act o jtl.lbă a tnvâţătorJlor Clin plasa Ollulul :
.ArtltAm D-tnlc pentru domnit proprlct.nrt pâ ale căror moşii ne nf!Am cu ld'culnţa
că nu numai că nu aJutâ la fa e<:ro:a scoalelo1· şi p laLa noa.-uă du pre.sie ""· ptccum g\ă·
suJesc porunctle !nalte! stăptnlrt, dar ne-a apucat de am plătit toute cite hot11ri\şte tOJ1ula-
mentul p entru clăcaş;. zlcînd că dnct'I nu ne vom supune a plM1 duptl r egulament Chl.'t'()rillc
leslultc elitre p ropr!etart, apoi n <t ni se vn 111aJ aa nici locuri, nici n..-ezl, nlct l:tLat ti.entru
vite, nlct vom li • lobozi a tăia lemn" p ent111 foo cn cliicaŞI, cu. un tllvtnt h olArAs<! el· n ici
loc ae enr:ie nu ne vor mal da declt n umai ioc i:ft 11ne huntna. easlh Şi fllndc& n61 Vl!d em
Că poruncile 11\alleJ stăp!nirl hotărăsc Sl '.Ci.m ~CUtiţl de l-Oate indHtOrirlle . :<Clică 04! f>iT, de
cracA, 110 lobAg.e ş l a ltele, pleca\! facem cunoscut D-tale şi ne rugăm Sd bhlevo1C$tl ·orice
chibzuire sA va cuvelli să se pue ln lucrare urmar..a acelor pcmJncl ca ce „m hlnt d e la
slltent din dreptul ce ni s- au cuvenit., ialuz ijl altele şi noi am riim12s numai cu &..teJ\eala.
plcrd.areo de vreme şi fâr de ntcl un folos.
Pua plec:J>ţl domnlllor VOJlstre.
Tuli.osie Dlne•cu l'nvâ\<1torul şcollJ comunale de la satele Lalosu şi Dobr!cenl. plasa
Oltefulul : Stanciu Tud.oascu lnvăţlltov ln Otetf!llşu, Nicolae 1''1nchileanti ln\rAţUor in satele
ZAtrent şi Sianomir ; Ioan Zugr"vu lnYă\âtOr în Diculeşti şi Budeşti, I>umtţtu tonescu
lnvA\ător ln CAşcloara şi Nenclul~U : Ioan SLAvcscu lnvutAtOr i n Slllveştl şi Col~ll ; Nicu
Bureseu !)lYlltător tn Bnb eni.
10 mal 1839.
1&4 - Dăma.Ici Jalba acestul tnvaţălor :
,cu lucrtml flerblnli 1ac arătai<: c!n.stltel Etodi pentru dumnealui ronl\A Bttscscu,
prop~lei.arul moşii uncre mii anu şi eu cu JAculn\a de .la dtlTP.a reformei şf nodfe !ntotmtrl
8.lc alegc.r11 noastre în slujba candtdnţi!'J, Vedem ca prin tcalc părţile se păzesc cele p0run-
ct1e şi hotărita do înalta st<,pinJrc ~I la 1011 cunllldaţil I! se dau ;:x>goanele llotârlte ncsup~
rJndu-1 Intru nimic ele dacă, e11:1m11 şi celclalle aacLurl ale moşii ; !n.•â n umil!Jl proprietar
vb <'~ ln anul trecut 1839 m ·nu apucat de am pltiti.t <lopolrlvă cu c'<!ilalţi cla«Mf Jar acusl ca
sd nu mii scutească mt· au luat Loate loeurlte âe hrană care te-~rn av~t şi pentru c1m: l\'l·i>m
ŞI ttrlltat cu jalbă la stăpîn1rtle local'> şi nlc:t o lndcstulnr e n•am văzut : Ier ncele lo~ uti de
nrann le-om avut l:n scaunul casii părlntUor lnol1ls0 cu gard.
De nccea plecat rnt: Clnstttn Eforie cr1 •4 •e milostivească a~uprA· ml a sl! potunci
cum ~e cuvine ca pe vlltMime să încetez„ sup!:iri'lrilc ce se cere din partea n umitului pro-
prleUlr ca sl eu să pac! păzi cu ncstrilmui.aro toaio datoriile postului mleu. ,
Prea plecat, Ioan Predescu. candldat\11 $ntUlu1 Btrocstl din plb.sa R!mnlcului a
1(udelulu1J vncea. ·
18S - Arh. lSt. Centl'. M.C.I.P„ dos. 6'1lii/837, t. 1,2.
l e& - I bidem, t. 4S.
187 - I d em, dos. 6U2/8lS, t. 305.
188 - Ib1Clcm, f. 307.
189 - I dem, dos. Zl.Z9/80, f . li\.
190 - Idem, OOS. ll'0\1/345, t. M.
191 - Idem, dos. 1747)845, t. 384.
lli2 - Idem., dos. i;O;Z/838, t. 108.
193 - I bidem, t. 236.
194 - Idem, d os. :l'l#l/~n. t. 3. 5.
105 - Arh. Ist. c entr., v ornic.la, t A , t . .216.
lH - Idem, Vomicia„ IV B , !. 42.5.
197 - Jd em, JV A. t . 186.
lD8 - I dem, IV B, t. 375. «
198 - Arh. rst. centr. !ll'..C.I.P„ <tos. 6062/B:a, f. t:IO.
200 - Jblilem, t . 2:111. ·
201 - JOem, dqs. 1803/844, f. 118.
202 - )lle.rn., dos.zuns43, f , J~.
203 - Idem, d os. 6052/8~8, t. 182.
204 - Arh. L<t. Centr. Vornicia, l A , t. 3S.
20~ - J Clem, tn n. t. 907.
20G - Idem, I A, t . 3'14,
207 - Arb. Ist. c entr. M.c.r.P.• d os. SOGZ/ 8'8, t. 112.
208 - Ibi dem., t. 169.
iot - Ibidem, t. 237.
210 - I dem, Vornicia II, L 2S[.
2U - Arb. I.st. Centt'. Vomieia II. L •• 7.
212 - Jderu, lV A, f. 261.
21.3 - Arb.. Ist. Centr. M.CJ.P., d.09. 12'7/3'7, f. 4.
2H -Ibidem, t . 5.
21~ -I dem, d os. ~/S4t, t . no.
21~ - Arh. bt. Ce.n tr. Vornicia, voi. IV A, 1. 26:1.
211 - raein., voi . J A, t. m.
218 - lbidcm, t. 164.
218 -'- Arh. Ist. Centr. M.C.I.P.• dos. 38K/&IO, t. 63 • '1·
~20 - tiJ~m, dba. 2703/S.U, f. n. ·
nr - ~bl\\eltl', f. %
a . ~i.
-. .
223
2U
22•
-
-
-
eull'llrll ft şeolU din judeţul Vilce:. (sec. XVT -
.
l bldeta, f. 2'2.
Idem, dos. J803/~ t.
Jdem, dos. 1n1/8($( · t .
:n.
.2:11.
XIi'1
--------- -
US - Id~ dos. %U'11t3, f. l - 7.
22ll - I d em, etos.. U'7/US, f. S'TJ.
m - Jctetn, dos. Z'IOl/hO, r. 1!8.
278 - Idem, dos. 1803/8111 t. 31.
229 - Ibidem., f. 23.
231) - Jbldllll>, f. 65.
331 - 1c1em, VoJ"nJcla, vot. v B, t. 726.
ZU - A r h. Ist. Cen tr. Vornl_cla voi. I V A, t. 8:>~.
7
233 - ldCDl, M .C .t .P .• dos. 1.u M5, f . ~-
Ui - Stanciu S tolan, U n aspe« li.I dcot>'oltli.r il tnvAţAminto!ul. Jn : Din' istorl3 pcchgo-
liet romt.ne:ili, vot. J, Bu cureşll . tm , p . 118.
%3$ - N . BolboaşA, D~xvottarea \deolojticA in Ţ:lra RoinAuual!lî fi M - v r tatre ~ -
Utl, ln : :Oln m orii>. .Woll<>Clei in Romăn.la, nucu r-eşU, 1960, p . 51.
236 - I bidem.
237 - Vezi Stanciu S tolan, Clasici ni poelaguglel uuiversnle ş1 1lridlrflA pedagO(tcl r o-
~cA, 1>rnfnlll. p. 7.
231 - 'Ibidem, p . 9.
23!> - Ved Iostt An toh.l. Innuenju l ui 1. a. J>eslalozzi """P"' şcol11 $1 A1J1d\rU peda·
S•glll<t.- ·I'll aceea'* l ucrnre, p. 210.
. 240 - Jbidetn, p. Uf.
·2u - Arh. I st. c entr . ms. 74, r. 206.
2t2 - Jdem, !.LC.T. P .• do3. tltO/U l, l . 311.
zu· - Idem, Vornicia, vot. I A, (. ll70.
244 - Idem, M.C.I .P., dw. l%$7/14, , t. l!l.
245 - Arh. Ist. Ccntr. M.C.I.P„ dos. G00~/83$, t. 30S.
246 - V al<i r. Popu•cu-Teiuşan, LtJl~laţia şcolarâ tcttdală ln ŢArlle Române, tn : ton-
lt'ibu lll la lstO rl.~ lnvăţimtntul ul rorn.'\n.,.c, Bue-Jr~U . 1!)'10, p. 6$.
2H - Idem, ms. 74, t. 206.
248 - V<.'Zl Reg11l1W1cDtul ŞcoRl~lor, Bucurei;d. 1832, p. "9.
JO - Arh. t.sL Ccnlr„ m•. 89, r . 150.
~o - Idem, Elorla ,c0:>te1or, dos. 1/SZll, !. ~-
251 - Vezi Rei;ulamonrnl şcoatelor, ed. 1aa2. p. llG, par~gral 157.
202 - Arh. ist. cci\tr„ Vornicia, 1· A, t. 472.
.lSl - l'bidem, t. ,u.
2St - Idem, M.C.l.P „ do.•• 60' 2/838, (, 133.
2$Ş - v .. J\. Urţchla , L•tori& şcoal e1 or, tom. r , p. 142.
255 - Aril. ist. centr .• vom.lda, m B, r. en .
157 - Ibidem, !07/2 - AJ'h. L~ Centr. 'M.C.LP., dos. llOi/IU, ~ !5.
258 - AJ'h. Ist. Cttlt r „ Vorntcfa, Ul B, ! . 6 ;o.
2:1a - Jb ' dem, f . 7211.
280 - Idem, J B, f. 1001.
2G1 - Arh. lst. Crutlr. M.c.r.P„ aos. Cl6e/na. !. :H.
262 - l/Jem, dos. 6'15/837, t. 121.
:zr.3 - Jbldem, r. 122.
234 - Idem, do•. K~/837, f . 14'.
U,5 - Arh . Ist. c ent r . Vornicia. m B, r. 140.
268 - ldein. M.C,LP„ d WI. mii/MO, r. Ul.
241 ~ tte~nI&mt!fttuJ seoatetor. e<I. iau , I>· 117.
268 - A rh. Ist. Centr. M. C.LP„ dos. 17G5/St:i. f. $.
26~ - JlO.lfUlamentul ,coalelor, p . 94.
270 - Aril. tst. centr. l\l.C.J.P„ dos. •H0/831. f. u &.
271 - lbldom, 1. l:l:t.
212 - Ibidem, !. cot.
273 - Idem, d os. 3396/840, f. 67,
2'74 -Idem, dos. rtfli/Ml. t. 77.
m - lle«ut&a>ent.ul ,coalelor. edlllă 1831. p. 97.
276 - AJ'h. Ist. Centr„ M.C.LP.. dos. 1'10 /US, t . 3:19.
277 - Ibidem, f. 186.
27~ - Arh. Ist. Centr„ dos. 12$7/147, I . !01.
27t - Arh. St. Buc. . « OS. %70l/186l. f. 2Qi.
~o - Lista cu subrevlznrll numiţ i Io Vllce.. ln 1838 : l) Ptnsa. Oltului : Păun Mar!nt'Scu,
ajutor r. DaVldescu, scoala preparnnt!I la Suteşti, unlt cu Gărclc.ştt. 2) Plasa cernii : re-
v.lzor TAna~e D\aconescu . aju lor T . Popescu, Ş(Xla1'l tn comuna U\P<Jeata, unită cu Broş
teni. 3) Pla:lul Hore:tu : 01'1. Diaconescu, a Juior I. Ghiţescu, şco al a ln comuna Grec.I, un1tă
cu M&tcestl. 4) P laiul CO~lcl : P etre ton•.scu, aJutor Ch. BodCllCU, SC«lla dtn Blrbilteştl,
unită cu Bocleştl. 5) Piu:>. OU.slut ul : R.'ldu Iones cu. oJ1nor Badea Vlllen n u, ~la tn Plu-
seştt. unită c u Bărdneşll. I) Plasa Rbnn!culul : Dragomir Constllnllne1cu, lljutor Co nslnnttn
Popescu, fCO&IQ ln PiiUŞ"'l tl .
281 - Arh. Ist. Centr. M.C.I.P„ dos. 2:03/8'1, I, 292.
282 - Idem, do•. 174?/8t.1', f. 320.
28.1 - 1e1em, dos. 1U7/8t7, f. 318.
28f - Ibidem, t . 295.
285 - Aril. L'lt. centr., v omlcla d'ln Lluntru....01. m a , f. Ma.
2lll - iaero. M.c.t.P„ d os. COll:?/US. t. 51.
m - Arh. tst. Centr„ M.C.I.P„ dos. 1U'l/h7, L 4,
~-!hi~ . .
.., - Jbldem_ f. 6%.
290 - Ibidem, f. llS3-
2Şl - V. A. Urechia, Şcoalele aâtettl 1n Romtnla, Bucureşt!, 110, p. &.
292 - Jblde~ p. 17.
m - Arb. I8t.. Centr. M.C.I.P., d os. Utl/&Sl, t . 100.
294 - Jdem, d os. 17~/H5, t. 4L
m - Idem, dos. 6K%/838, 1. 129.
296 - Idem, d os. l&t3/1UC. t. HO.
291 - ldem, d os. 6715/83'7, f. o.
291 - Idem. dos. 17tl/844, f. 80.
29f - tdem, dos. 8115/837, 1. M.
300 - ldem, dos. 4Uo/8ll, t. 20~.
301 - Ibidem, t. 481.
aoa - Iblde.m , t . 438.
303 - Idem, dos. t70t/845, f . 1°'.
304 - Idem, dos. 611S/8S1, t:. 45.
aoş - Arh. lst. Centr„ Vor nicia din LAunlru, vot. I A , f . zss.
305 - Idem, voi. 1 A, 1.. 30l.
307 - V. P. Năsturel, Corespondenţa lntre Poenaru Petrache
biri literare • XLvnt, J/UU„
'i uuebil 161, ln : convor-
308 - Arh. r.tt. Centr„ v oroicla, voi.m A. r. 02.
309 - vezt şi Gh. P4rnuţă , St ln uol d cspr6 pn 11>ete b iblioteci fCOlal"C. tn : Studll $l
cercet4rl de biologie, voL UI, Bu cureşti, 1000.
310 - Arh. Ist. Centr., M.c.J.P ., dos. 4140/8'1, f . 94.
sn - fbidem, t. 162.
3J2 -Vezi, I. Brezolan u, ManuaJ complet de htvi~l Dllltuall, Buc. 1850, -p. S! - 54.
313 -Arh. Ist. Centr., M.C.I.P., dos. Ut0/8tl, t. 73.
314 -Jbldem, !. lll.
315 -l bidem, t. 186.
3.1.B -l bldtm, !. 39.
317 -ldem, dos. 174'7/845, f . t3G.
31& -Idem, dos. 12ş7/841, f . 100.
319 -Idem, dos. 4140/31, :t. 44.
320 -1ctcrn, d os. 5715/837, t. 3S
321 -lbldew.
32.2 - J d e11J, dos. 3356/Stll, f. 3Z.
323 - Anul 1848 ln P rincipatele Române, voi . 11, Bucure!)ti. 1902, p. e8.
~24 - Anul 18U••• tom. 1a, p. ~10.
su - Ibidem, p. tso.
326 - Anul 18CA.- tom. n. p . 60/141; ld. ROŞianu. N . BIUCC&CU tn : Din 1.storla pC<ta11ogtei
rorn.4ne,,tl, BuCUl'eştl 1957, p. 339/UO, - Anul t8U, tom. VJ, p . 6.
321 - Aril . lst. Centr., M.C.LP., d os. l ztT/H7, t. 59.
Ull - Jbjdem.
Ut - I C!em, clos. 17f7 / H 5, f. 171.
131 - ta""'° d os. 1251/tm, t. 2'6.
331 - lbldem, f . 104.
33' - Ibidem, t. 301.
333 - Ibidem, t . 363.
3:14 - Idem, doş. 14'11/84&, L 392.
335 - I dem. ;
336 - Gb . Pâmuţâ; Figud d e dascăll revoluţionari la 18(8, tn : Revista Arhivelor nr .
2/1960. p. !Dl.
„
337 - Al. Odobescu, P elr ac.bc Poenan1, cuvlntare•• Bucur~ ::i9.
~·
llU mal U
BB.ISOVUL DJI NmlJREA LlJJ CO:-JSTAJllTIN SOCOTEANtl

CA PUJtTATOI! DE GRIJA AL ŞCOALEf DIN Rll\l.." llCUL VfLCII
10 Jo.a.n Glleof'llhe cnragca voevod i go~pollar zomle Vl:IJJiscoe.

Nu numai el! partea cea blserlceasc!I cu osebire şi mal cu adaos dectt partea ceA ml-
reneascA este datoare de a LI de Slneşl porni\li Sl)rc Acest Iei de ajutoare şi faceri de bmc (l:ir
mal vtrtos clnd arc şi tn<le~tulate lraluri. precu.rn este acenst3 sfintă e1>1scoplo) ci şl pentni
cA lefile dasef!!llor 1 a dohtorilor de prtn cl)Mhil. prill lntârltta cc Gm dot domnia mea
Inc.I de la leat 111;, la Rna1oraua dumnaalor or-.11d11lţilor b oert, am bot~lt a se d4 din Iratul
epamlllor, iar nu eun ban!J. cudt mll~lllor. ce •e aau <le la eanrhll, primim este dom-
niei melc aaa!orau11 accast.4 a dumnealor boerllor efori ol şcoale! elineşti pe care Imărind-o,
orlndulm pe- damnealld vei clucerul COQSUlnt!Jl Socoleanu il\grtjltor spre 11ttarea şi aşezarea
da11<:llllor c elor 1tebulncioşJ I a d".t:totutul la ora&ul Jtlmnieo.Uu!, prin povaţa dumnealor nu.-
miţilor boen efori ai şcoalel, o ci1ror platii 66 se dea do Iubitorul do Dumn"•.eu s:tintla sa
eplJlcopul · mmnlculut din lraturlle eparhiei. către care poruncll1l şl duml\ale. vei. Jogo!ete dl!l
Ţara de su:i., .să !le tacA osebită pnn1ndl dom.nici mele. ca sA urmeze nc.ireş1t a se ounc
şi to fartă tărll de z~bavll l\O~est~ bunll $1 Iul l)umnczeu plăcut4. ortndul1:1ln. lnţelcirtndu-se
el ln.suş sfl.nţ!a sa cu dumnealor boet'i1 P.Corl de aici, penlni orice trebulnlf• ş! chl.tnulre
va pt1v1 s pre buna domne11sdl a li se plătt lctl.lc dnscAlllor şi 11 dobtorutul ot Rlmnlcul
vncu de ta cuua milosten)el st n şcoalel, nu s-nu putut gă~i. f!irll ·numai la socotel.!te ce
lncheiau Părtnţ{i episcopi cel după vremi cu cutla obşt'ei la b:i:Ui prcoţUor. so vede cA se
ectdea de sl:rteşi cu taleri 420 pentru da.qcăJJ1 ot Rlmnl~ul Vile~ ş! cu tlllerl MO penttu dobtor.
nevrlnd vornJda 01>..~rtJ s! sc lmpotrlveasca , llll" de la leat t 8U nici cu acestlll nu se mal
scode.
T·llm tăcut tntrebllre şi prea sflnOei sole p!lrlntelul mitropolitul că de ştle s ll se ft
fAcut vreun Met domnesc !n d<'. astlmi1 de 22 de ani, cil s-su aflat epl~OI' RtrnnleutU!.
pentru ace:istă pricină ~Q ni .so l\rote ca si-i vedem. $1 au rospu:is ca o h<>to<1·1re domnea.'ICă
al au vl r.ut. d~ r urmatta •e tllcea de a s1> sudu •flntA c;>tscoptc Cil ar.etU banJ pe t<>tl anlt.
So vede dar c1I tlup6 co ' -nu dot hotilrlrea fni\Jllmil tlllo, la lc11t 18U la annf.ornua dumnea-
lor boerllor, ca dascAIU şi dohtorll de prin eparllll, să nu se mal pllltc~scl de la cuUn ob$tel.
•I o ~coalelor ct stl se lconom1sc11scă plat~ lor <lin dcosebltelo lrat url sle f'parll!c>I. părintii
arhierei cu totul au tncontcmlt platn dasc!Ullor. novr!nct sll se tndntoreze la nceasl~ plăcută
~I stlntA slne•for11. De aceea cit pentru <"> n la l\C<!.ţt (iru sco~Jll eu dasrll! elin, rum\nesc ~i
d ohtor cu '1iln$:1 bunl, flln<t t.act.ul cel mal v~oehl ni Rfliit<'I eolscopll sl scaunul l•rmrvntca-
tulul . I oane 6e trebulnfA este 5i nu s·ar t l cuvenit prcast:tntra "li . ca all •e !mouţlneze ro-
durile lnvdtAturllor c1 maJ vtrtos a Ic "PQrt cu adoo~ penttU cparlilc l)Odor.bli 1'1 folo1'u1
ob9tet. Lu mal vil1os el so cade şl tn faptl r.-91 ar!!ta rtvna $1 t11ot!mla catre cei săraci
~trjlni $1 UJ)Sll:I. tnpllnlndu-sl cu ace"sta !bs,ei. Dec! ncenstl <.""Ottrhle a Drea sflntlr.l 'nlf' nlrlntcl•tl c1>ls-
cnnu\ Rimo.teului, tund eu venit lndestul"t. Iar Iratul şcoalci ellneştl ntc• nefiind de njum:.
atJt pentru pll\ta orlndultolor leD Rle dascăll!Or I n ucenlcllor clt şi centru lrebvlnCloft.'ICIC
meremet'!ri· nu. are mijloc de a se fmnuţl„~ l'u Asemi>ne" scAdere IJ~•lm c" ca111. ca din
lrnturlle episcopiei s tl se lf'ldMoreze nu numai 11ce~1;lă şco..JA. din orA,ul R.tmnlcul ui ~li o ţie
cu dtucAlU cel t~bulnclos l şi dohtoru. precum eor şi se roai:;\ ml\rll\l ~nln l)rb~nlt bocrl.
ci li\eft şi pe la tOl\tc or n.clo ~-e1ell\1Ce dln eparhie. sll tic dntori " finea c!n acl!.11 n'ocopsiti cu
plall din ve.niturUo eparh!ol şi a.J utorul epnrhlofJlor orl!şcui precum ~•te $1 dAt!l hotl:lrtrea
tnArlel tale la aceA•tA. cllcl (Uomcnen se nrmMz& fi Orftllul Pitestl !ttO 1\1'\JCC. n.vt!"!d şi nconl!'l
el d obtor clin aJutoml c11art1lf'I şi a orA.oscnltor. Cii "°~ fle •Pre tnirr!Jlro• olltlmAsllt1" bolruwi
fi pentni tnvătăturo I procnpsenla celor ~Jlrmant •I llMi \I : c.~re 11u rl'VnA lJ\ tnv'.\tJlturJL
ŞI ca slt se urmeze sau ~!I Sf! poatA pbl nccast4 bur>ă f<l'ltb nMtrl,,..ut.t. •i\ fie lu-
mtnatll porunca măriei tllle elitre 6um„calor biv vei <!IUCPrul C'lMlt11nln l;l)CotPanu. ce ""
ant cu eede-rea la nceott or•• Rlrnnîenl. sA albă ll!Criiiree ne('a!la 'OT!r> 1vwnta n'l!l•trl a
epitropilor, spre a le pune to~ te tn lucrnre precum mai SU1! zieem, !ar botirtre:\ rArntne 14
mtrta ta.
lŞl3, 11pr!l 25. Grigore Brlnco\Oeanu.
~ .- •'
•
ANRX4 U
Prtlmln<f, i>onmca Cin&me.t E!ofil cu nr. 11$ ain cu;io~cul noblla ,1 1cncro!W\ boţArlrii
a , -001'\DJ!or, ptttresort care se &Uesc aa r4'J)Jl'LteascA şuterin1e1e dln viai~ ale unui ~bai
ltl4re. 81 mtos. (Sie), trtmts de rer ®re lum1oarea natu. :;1 sw:e. 1™;eperea fcrlclrll ei, cllei de
atund li11:0&1::e ··musele străli!ltlnl! tntun crtcul ce o acopeua. de mulU. vreme. o 14~ nev.i.
><utl" nal.lilOt" c1jrilti:a~e.- şi, o despărte.'> de dtnst,le, aduşecă cu ele rAcllo. ~ţllllţelor. ca.re <IŞ!'I
mat ·stz'ilrucJtoar.e.. decft· luml.n3 2.0ll ,şi Oe atu.net 1nc:epu şi naţia noastră 11 se cuniw.:iit: .t:I
l'ttldlli:. neam11l'!lo:r ce pO!).Ul~il pAmtntul Europei, n 4at prlleJ 1oc111torUQr et, apr10.t!ru1.u·te
cll'!'io>:tt=ra!11· •.A· vie, unu· sA cerceteza clima şi cele ce se ating oe .d111J;a, . 111w '!s4 ne !Irate
ptodue\1;11.e d\lhulq\ lor artisllc, al\U sa ne 10ve1e limbi, 6blceiuii mal tiunc. ntelll@fusuri · şj
al'telfl care· ne· ..11int de ţjp_să şi eu iiceasta 8$ n~ aducă tn PQJll\ll a .puica nal!llJd.UI ea peste
putfi>l • vrerr<t! . ·wm .111<1i'aint a. ne apropia $1 11 ne i:l>mt>"Ara cu acea ce tmbrAl·l ilnd Umb11
01 ob!l?d'arlle·..stt11bunUor not;tl'I, 1nvăţ~rA. şUinţc •1 meşti;lşugul'I P.e c.-rl' le \nai Uu~tr:u:~ .pr!Jl
nlîllce!Cb'f, p,ropril ·a i'e· lo'r tnf!orlrli.. s\!I terlcJrd ş1 fle l'ăc.ură tnvi\.~t.Qrl l uui.U l'l!felVlllz4111:
La aceasta: v.ln' şi eu sA aduc prinos de re<;un<>ş4nţă .acel..U. =r11bll bărbat„ r.~{>OT
a11tu} 19. b~r, care- lnt!la oară (nvo.ţli· şţlln~e ln limba rol'P!lnoască, 0:01 .flJllbmU neerttn<Wom4
l,'IOztţla a cdntrlbtd' 'mai mult.
Dar . ca o datortc ·neapărată şi netAgllduitll ce lllll siin!it pusA.. asupră•m1. am ar>\l:lţ
- sutl•mel:'I?' ce ml s-a tnm;s persoanele 111erate ln a eest oraş şi atun<l pc cete huem•
nate ln al4turata UstA.. P.l ecat Ic rac cun"8cute ClnstUe1 Etod1 cu cuuµa ca voeite 11 faci! fie-
care, dn s\Ul\A ce au tnscmnat.
D(om:nu)l Stanciu Cil:păţtncanu, 6 gotbcnJ.
D-l -Oavril Munteanu, Inspectorul scrnlnaruluJ SUntei Epis~pli. 4 gal~ni.
D·l l'oa?> Procople. profesor la acelaşi a..şezimlnl; % ga~
C'. codt"e:lnu, 2 galbeni.

lnsumlndu-se peste tot paisprezece galbeni !mpărăte$tl..
c. Codreanu
Nr. 51
Anul 1848
lebruane rs\
"ll'!ll"MV· YI ~
~ ~ll>rla cuJtbrll• fi' ••olil dJn judeţul Vllcea (Sec. XVI - XL'\'.)
X.I S T A
d e aateJe undo a u lwit ntn11 şcoli ln vocea
Jn a nul 1U8
I. - .A.rmăşeştl J.'lalul Jiurl!',ulul
~. - Rone:;ti 1 11a1u1 .ttuL·e,u1u1
3. ·- Cireşu ..t>Ja1ut Hui·c~u_J ut
4, - ,l,'Q!cştil de Sl.IS ..t"tu1ut liurezu11.a1
s. - Greci :t'l UlUJ l'lU,rC~ \l lU.t
G. - Chela J 1 1au1l Co-1'...iei
7. - l:IAr b:lt.qtl "iaull Cj)ziel
1. - J?etrenl P1a1u1 Cotic:i
e. - stoeneştl .t'.taJUl COZlOJ.
•O. - Buneşti l'«Uul Coziet
u. - Brexo111 >'1a1uJ Coael
12. - Şcrbaneşt.1 i'Ja1u1 Coz.tei
U. - Otaneşti Pl aiul Coziei
14. - Cenunenl .r'i~~- OC01u.lui
15. - Govoro. >'la•• ocolului
· 16. - '.Bul~ta P'ai.sa Oco1u tu1
l i. - B ogdllne;tl Pla8ft Occ.lulul
lti. - Bîrseşt! P t„sa Qc<ilului
19. - Vlălleştl Piu~" ocoluhd
zo. - ~·r1nceşli YJ.~:;a oeo1u1u1
.row
u. - Teto!u Plasa Olt~tu tul d e
u. - Băl>enl Plasa Olte\uhd de J os
u. - Pietroasa Pla11a Olte1t11ul de Joi
U. - GAneştt - 'l:1.u:ce$U Plasa 01te;u1u1 <1e Jo.;
' ts. - CtrJoganJ Piua Qlte!>UuJ ele Jos
'6. - M.l lc!uca l'lua Olte\ulut de Jos
i1. - Şerblneştl l'lasa Olleţu!ul de Jos
28. - Laloşu l'Jasa Olte1u1u1 de Jos
:-2r."- GoruneşU P lasa OlteţUlUI dts Jo&.
30, - Risipiţi .Pla&a 01tc;u1u1 ele Jos
31. - Budeşti Pluaa 01te1u1u1 de J os
n. - Dtnculei;ti Plasa 011e1ul ul <le Jos
33. - .Beneştt Viass Olteţulul de Joa
3•. - BătManl Plasa Oltc\ulul du Joa
35. - Dozl$tl Plusa OlteţUlul ele Sus
3G. - Orâganu Plasa Oltetulut de Swi
37. - aroştenl !'IHa OltetuluJ ele Sus
3t. - D<!JO!u Pbsa 01teiulul de Sus
:19. - RO$llie Vl•"a OltcţuJul de Sus
fli. - Pl1!$-0ÎU Plasa OltelUlU1 cte Su•
H. - Certqtl Plasa OltC!Ulul do Sus
41. - Nislpi P l•sa Oltetulul d e SU•
43, - SlăneşU Plasa 01te1u1u1 de sus
H. - Lungeşti .Plasa Oltului
o. - Prunelen.I Plasa Oltului
48. - Sp!rlen! Plasa Oltului
47. - Susanu de sus Plosa Oltului
•k. - Gl'tr desli PIM&a Oltului
4V. - M>\dular1 Plan Oltului
SO. - Creteni Plasa Oltului
R - Vocştl Pia.sa Otăsîl.ulul
57. - BAbenl - Un11urenl Plaoa Ot.\să ul ul
!13. - Glăvi!" P lnsa OtAsil.ultd
5l . - .MăldâreŞU PIGSa OtAsilului
$;1. - Stăneştj P losa Ot.~sauJul
se - Vtrlent PllLS<I Ot41'ă ulul
57. - Oroşl P lasa Otls&ulw
S8. - Ciumall Plasa OtAsăulul
59. - Dăeştt P lMa Otăs~ulul
GO, - Fişcălla Plas::i. Otăsil.ulu1
Prof. dr. GIL Pinlujl
u. - Buneşu şi B.lrcGn~ll Plasa otăsaulut

Sl. - l'OP~ <I Plasa Otâ3âuhil
tn noul t iS'
Ci3. - Bulcesti Platul Olte\ulul <le J os
6·~. - Va..JJaU l'iaiut Olte\ uhtl de JOd
tiJ. - zatrunil de Jos l"Ju1ui Ol t:eţu l ui de .IU»
d6. - Cup;J.cent Y1an1l ()J1(:ţ.utu1 de tSu.•
67. - sm.oşu P1a1u1 01u:ru1u1 de !:luu
ta. - 'NemcJiU O!tw w
k-1.i&tut
68. - Ştcf.UIOŞtt P1:uut O•tului
70. - CoenJ Hu1u1 otasawul
ln anul 1840
7!. - Slllt1oora Plului Hurez
Î"l. - AlU.t.U v wul H urez
74. - S«'cl<.-şti 1'lU1UI Hurez
1~. - Futcşilt de Jos Plaiu! Rur ""
Tş. - Mfll<1ilreşu1 d u Jos PJaiul llu_rcz.
76. - •J.• u.rce?Ştl P laiul Hurez
77. - llcce• PiaJul I·i U~
78. - :Berbeşti ~1.U.tUJ liUte'.Z:
79. - :tlacovtţa t>laiul Hure"
ao. - Fote~u Plaiul Hurez
81. - 1go1u Plaiul Nurcz
st. - lirş ant l'laiu l l:iurcz
"3. - blllos!ea Pl4lul Hurez
114. - 'l'Omşanl l >lal ui H urez
&ş. - Custeşll 1'U>iul Coz.tel
85. - Dobrl<.'Ctll Vlnlul Coz1e1
87. - Bedcştl Plniul Coziei
llfj, - CâdoeşU Pi.asa Ocolului
89, - Prejosu Plasa OltetUIUt de Jos
uo. - şerbAneştl - Slanomlnu 1'l asa Olle~ulUl de .Tos
91. - Otetcllşu Plasa Olte\ulul <10 .To•
u2. - ~·r111,ua Plasa Oltetulul d e J os
93. - Ad un„µ I'lasa 01tei.u1ut de Jos
O~. - V:Ucnl P,.,şa Ottoluiui de Jus
DS.. - Şuşanll de JOS Plusa Oltetulul de Jos
IŞ. - Baeştl PlaJ13 Olteţului oe JOII
97. - V~l<!nl Pla>la oneţulu.I ae Su•
98. - ZIAtârcl Ptasa Citeţului de Su•
99. - Voi ccş U Plan Olteţuiul oe sus
100, - SUleŞtl Plasa Olte\Ului oe sus
101. - Fumureol P lw;a O ltctul ul ele Su~
10:1. - ClorQştt Plasa Otăs4uJui
103. - roneşU Govora Plasa OWAuJu1
104. - Stereneasa Plasa Otâ..<ăului
10Ş, - s1aviteştl PlcS<> OtăsAulul
105. - Mlhăeştl Plasa Ocolului
tn o.nul U«l
107. - Robettl Platul Coziei
lCI. - Gura Vltil PlaiuJ Coziei
Uit. - Mih•le$ti Plasa Ocolului
uo. - Ruseneştl Plasa Olte1Ulu1 de J OII
1u. - Mărgineni Plasa OltetulUI de Jos
Ul. - .Ba.e$tl Pwa OltctuJui de sus
U3. - Ulmetu Plasa Olteţulul de Sus
114. - Colteştl Plasa Olteţulul <le 51.lS
115. - Lllpu:;<tta Plasa OU\si\ulul
llG. - Cern1e;:eşu Plasfi Otllsiiulu1
In a.oul 18~
117. - Popeşti PlnluJ Hurez

US. - Oteşa ni P llllul Hur.:z
U S. - Boi;dllneşlil - Amo\ U Pt.llUI Hurez
Ito. - Marip PlalUI H urez
121. - Mădular! Plaiul Hu ru
u:. - cacova Plaiu! COZiel
ua. - Pâu ş eşU Plaiul C- e l
Ul. - Proeni P~lul Co;lel
125. - Călimănoştl Plui ul Co~cl
128. - Mănlsttren1 Plasa Ocolului
127. - Plorăşl - aor1r1t1 Plasa Oltcflllul de /os
Dln lltoria cultwil f i feoW din Judeţul v ocea (sec. XVI - XIX) US
- I~. - BAlceştl Piua Olteţujul· de Jo.~

m.- Obislavu l'lasa Olletului d e su.s
138. - C:ogenl Plaso Olte\ului de Sus
Ul. - Straciunestt Plasa Olteţu1ui de su~
1311. - Grlldlşte:I Plasa Olte1 Ului Cl~ Su•
· · " l~~. - Momoteştt Plasa Oltului
l:ii. - lzvorw. .t'Hld\.l V t t U...U.i
I:lli. - ~irsanl 1".LfUlll OllUt\J.l
136. - Collbaş! ~.id~U t..)f , UJW
in. - Mamui;a P l&:<a OltUIUI
138. - Runcu L'ltl.S4 UJUlJ.IJl
u~. - Gura scund ului t>i.&.~ VW.SU.UlU1
! •V. - \.;JOCUtel Piua Ot;l.>aw w
„...... - n· ~"--Cd. - vate.a td.at"e „· ..ou"' \)\_ilf..>dUJW
UZ. - Urşi .r"hl:i& Vt~UJ, W
"'"· - .a.u oe:stit Mincu.lui l'1ct:>a UtdSJ.U.hll
ln anul llU
lU. - ClrS~ll~U Plaiul B"..i·&
•1„u.
"''*"· -- v w.1aceru
M441ee:su
Y !tt,ui ttur~
l"'JUlll.&. ttU1'eJ:
li '· - U J&l)ii ,..,wut l:IUJ:CJ.
l ttJ. - tivi· e.ştJ.
.l.„..tU.•. -- ra.u1QCL1„a.şo1
Cot~\.tcu.
de sus
L-"t.l\tui l:iurez
l'Jblt."21 ktu.r~
Pic1uJ l-Jurez
1:.t„ - .;"cn~u Puuul .tlurcz
l:t:t. - All.lDp~u i'Ul _lu.I Hu..rcz
I '4.. - .:uc~u .\'l&iU I l'fu~
lu. - l>tuecc..sca de sllJj rl.UU.J C-OZtei
ua. - \hrzeşlahLI Coziei
u~. - VArăttCI Plaiul cozleJ
16~. - Pietrarii de :ros P lai ul Coziei.
1•1. - B frios Pia.Iul Co?. ei
1n. - .smeoreta PINIUI Co"1e1
lG3. - sâraclncşli Pl.t.tul Coz.iei
1$4. - P i„tt'3rii .ie Sua P ll<.lu l Coziei
16$. - CU11enl Plaiu! 'l:iU.J"U
I ~I. - Ropeşti PJaiu! Huce-~
161. - .Silbiîea sau ~la PIU.IUi H urez
l U. - CAline$11 P1„1w Hurez
10. - Surpatele Plwsa Ocolu.lui
17t. - Poenarl Plasa Olteţulul ele JOll
171. - t.acu:;l.el\1 Plasa Olte;uiul de Jo•
113. - Piureştli de ;/OS P la:sa Oltelulul d e JO•
112. - Blbenl de Rudari PlllSa OlleţuJUi <1e Jos
114. - Nlncluleşli J:>Jasa Olteţului de Su•
175. - · CrAp.li.turlle Plasa Oltetulu l ele Sus
1111. - Sllscloa1·a .Plasa Olte~tllui de Su•
111. - · Zllvlde nl Plasa Oltului
171, - Amârăit! Pl::ltia Oltului
118. - · Rlmeşti P lasa Olt.ului
180. - Orleşli PJ.ua Oltului
181. - DrAgii.şanl Plasa Oltului
1.82. - Călina Plasa OIWIUI
183. · -lldltrolanJ PIAIMI Oltului
181. - Aure$ li Plasa Oltului
llll. - Scundu Plall.'.l Oltului
Ull, - TJ3hlnA i'lasa Oltului
U7. - Gu.şoeni .Plasa Oltuiut
188, - Meail .Plasa Otăsâu lul
18t. - Zaboen1 Plasa OtusAului
tn &nul lSU
t~O. -
BăltenJ · Viatul Hurez
191. - Malata P las.'l couel
192. - BuJorcni Plasa Ocolului
1~3. -v1aca Pla>laO.lieţulul de Sus
lei, - RwnAneşU Plasa Olteţulul d e Su•
lU. - Uşurei Plasa Ol tului
ln anul UU
I~ - Romani P lalUI Hur~
1111'. - Lunea ?I Ocnita Plo.sa <>colului
118. - Teiuşul · Plasa Ocolului
zso Prot. a r: Gb. -P.lÎ'nlllS
. ' .
Ll S T A CU f.SVA'fA TORil ŞI Ş COLlbE. JVWITEH!Ul
Vremea de clnd a lnsur;at, văduv

~
Intrat candidat NUMELE ŞI PRENUMELE sau :tlăcău
ii
~ „
".; ~
!?
z ~
I>
o 1 2 3 t
I. - PLASA O LTEŢULUI
1. 1838 VIU lG Pău n Roşcule.'>Cu u flăcău.
2. 1843 VIII 18 Marin Florescu 19 Idem
~. l83ll IX 4 Nic-Ll Burescu 27 ldc.m
4.•
5.
6.
1833
1840
1838
IX
IV
X
•
%7
JO
Atexancu-u Lilloscu
Marin ue11•escu
Constantin Arlcescu
23
10
22
însurat
!!Acău.
idem
1. 1840 X 10 Constantin Cllltlţescu 18 i dem
8. 11340 IV 211 l'dtllin Popescu 19 rnsl!l'tlt.
8. 11143 V s Nicolae Voiculescu 20 Idem
10. 1839 Jt 6 .Ba<.lea Mănulcscu 2t idem
11. 183ll vru u Nicolae .Nind.ulescu 27 idem
12. 18.18 Vl1l H S.andu Ciotrescu ~ idem
1$. 181-0 V 5 Gllllii Popescu 18 fl&<iău ·
H„ 11148 IX 1 Ioan Niculescu 16 ide'°'
.:tonn Bugurescu u idem
l~
1843 )X, 1
18•i IX 1 c;o.nsta1111n c..:·u 1canu 19 1aem
17. lff40 V 8 Mat.ei Niţulescu 20 tnsurat
lS. 183& VII! 15 1oan :::>Ja.ve.scu 28 tUicău
19. 1839 VIU 20 Dumin-u J..upescu so 1o.surat·
20. 1640 V lU Nlt.:o.t.ae .Popescu 35 tctem
~1. 1U31l JX: 1S il&C'OU, .J?o}l~')CU 21 t1acăi.t
22. 1843 lX 8 ::Sta1cu Cryceresou 20 1Cl~m
23. 18'3 IX 8 l)u tnu:ru J\tltJJ01u 2U Idem
2l. 18t0 IX 2 Ioan Dumii.rescu 22 idem
25. 1838 Vl'll 15 1'l,u:1Jiae OSl.ce:inu 2.4 ·Iosurat
.tvan .P·<>pcgcu flllcău .,
26. 11143 IX 17 20
-n. 18311 VIII l5 l.:Ot'lsIDn\Jtl Câta.ne-seu ig tnsur1U
za. 1839 V 1 eo.-1i.-ianiu1 l:lul'e\el 20 IHcau
i<t~m
29. 18~'9 V I loni'a. Popescu 2~
30. 18.'W V 1 .ttaa.u· :Oiacone.scu 20 idenl
31. 1838 vnr 10 ·i·oma Popescu li iaem
32. I~ V 2 Raa.tt AVrit1noscu 23 idem
33. 1840 V 5 Du.1nitru Ion~cu. z~ idem-
34. toto V 1 Ba1·ou Vrt:!o\·e.-icu 19 tclem
3b. 163ll V l Nicolae .Bang" 22 Idem
36. 1838 VIU 20 Ioan Zugravu 32 tnsui:at
:n. lR38 !X 6 .Stancu Dumitrescu 21 t!AcAu
1111. 1&33 V 1 o umiu·u llll.icsc" i; 1nsUl"\i.l'
39. 1839 V l Dumitru Muşetescu 22 1clem
to. 1838 VIII 15 „.rudoste Dinescu 2U lcleql
lT. - P LASA OLTULU l
l. 1840 V 15 Ioan St4lnl'4tClCU u rlAţijţ,1o
:i. 1838 IX 20 Ioan UC!foescu 27 Îf'Slll'>I):
3. ·U40 IV 29 lluau ~lo..,,.cu ~o 1aem
4. lU8 IX 20 O pte:\ ViJlte""" 2U 1c1em
5. 1838 IX 1 tlie Petrescu 34 văduv
6. 18!12 IV 24 cos1anclle oobriC<?anu 26 i~.
7. 1839 VIIl 16 Ioun l\tl.hătescu 22 tlâ~\I,
3. 18311 V1lI 16 Dumitru Ivanescu 18 i!i~
9. 1839 Vlll 16 Tudor Pope..cu 17 icleQJo
10. 1839 V 13 Stan Tot~u :!l id.cm
11, 1812 XI 10 Matel MQtecscu 19 1<1ei;n
12. 18$8 IX 22 Ioan P!c:l.orescu 20 lnsu~at
13_ 1$315 IX 22 Mihai Ciocălle.>CU 26 idem
H. 1333 VIIl 16 Stan Ful.gerescu 23 flăcau
1;. 1831 IX 22 'I'uclor Băde..cu 26 !1;1Sui:a1
16. 18!!9 VIU 16 PA!ru .Popescu 20 :0ai::r.11-
17. 1839 V 10 Radu l'\usescu to lllSuta.t
....__Wozla .eulturlf fi şcoW din Judetul vncea (s~c. :\."VJ - nxJ z.,..,
ANBXJl IV
1N SATEL"E DIN VlLCU l N ANII 1831 - 1113
Flu de preot Satul do unde Satul tn care

sau lllt il bresl4 50 atl! p6rinlii l ut se anii lnvrti~tor
s 6 ,
fiu de blrn.ic FAure}Cii de .Jos F.lureşU1 de Jos

8
'1
llu de bJnllc OlCUkjtl Dlc:uloi,U
ttu r.e birnic ~abem Bllllenl Mahal a ua R udari
flu de blmlo (;()rUllCŞU <:;01•un.:şU 2
Ou d e birnic uÎUCllŞtl }J GlcC!ŞLI
Ou ele birnic .dl'OZOJ.U HJ'CZOlU
fiu de birnic ~·, ·u\,J.lU ~·.·1111111
tii.:. c!e preot -.1 ~lt('U~ şuroesu
flu de olrnlc v1\lrOtU vlilL'OlU
tlu de birnlc .a"'~ar1 1.ovcoar1
fiu ele birnic Zb.treuu de Jos Y.lllNrlH lle Jos ~..Utrenii de sus 3
! h1 de preot
nu de preot
tlu de preot
c.:1unqd
VA.Icni
Vl"dO-'Ştea
.... 1url~CJ
'•l"'" •
Vt1UJ~LC&
t!u de preot 00J"(<lVU (.)UIS!3 \' ,~
fiu de preot !:ltrucn!nC!.$11 ~trAeltln<.-şll
Llu de preot i.:ottcş U ~VL\ ;.~ tt
fiu de pr-ect ~.laveşu 8JiL V<!ij tl
fiu de birnic Sin~l ::i•nc~u Tcrcuţa
tlu d e preot HC\eŞ t.! B~cştl
flu ele preot l'le~ulu Plef)OIU
fiu de birnic Rore24ni SA.oc:o.ro.
tiu de birni c „irllcnl Nlnch11eşU
!n1 de bltn.lc RomAneşU J«>miincşU :z;gub<!a
!lu de biro1C Roşiile Roşiile I
fiu da preot lidtceşU crtpaturilc
fiu de birnic Şer•bAn"-Sll Şcrb311.,şU 1
!lu de birnic Te101u •1·etolu
!lu de preot Clrl<>gani CM011an1
fiu d.e diacon Vu•lla\I Vru.!JAtl
fiu de preot <;Qn9\1tl Oll."lcitl FAure$Ul de Sus
:!lu de birnic Lâcunenl :U.cu••enl
flu de birnic Bene$U B llne$U Rls.lpl\I
fiu de preot Oteteutu Otetellşu
.du de olrnlo Petl'oasa l.>etroasa. 8
nu
fiu
d.e birnic
de birnic
l> ud°'tl
Rl&lpl\\
!lud.cşLI
Ml\dulo1·1 •
li
fiu de birnic u~urol Cl~urel
flu de birnic Su.vanl . su~anl
!.l u de blrl)ic Dobrlceni Nalo'u oobriceru 11
fiu de birnic Orl"fU 1un04U-Minculiu Ione;Ul-GovorU

flu de birnic }'>.r;Ul!A Fl•.:Mla
tiu de birnic lJr~U ,,,)~U Aureşti
tlu de bJrnl.e ZAVldenl ~)vlocnl
tlu de birnto COUbaşl ct>llna P rund cnt 1
fiu de preot Dubrlcenl .o . OrAsQşani B lrsa.nLt 2
fiu de birnic Volc<!Qtl vo1ce.:it1
fiu de birnic ltuncu 'l'li;hlna
tlu de p reot Colibaşi irn1'l:1\1ra
Smljcş ll
fiu de patentnr
tlu de bi.rn1c
fiu de birnic
StrtljCŞl.U
Clrloganl
.L~eşt1
c.:1r1oranl
nlmcşU
scorbora '•
flu de birnic Splr1ool suşau l
tiu de birlllc F umurenl .rumu reni
fiu de birnic Lungeşll Ll.ll\8~1
fiu de proot Lungeşti StAneşt1 s
flu de blrmc ŞUtfliDetll ş1ef11n~I f
XVD. - b URIJ>AVA 2
2.sa Pro!: dr. Gh. P iirttutA
o
18. 18;19
I
VIII 16 Ioan Mateescu
2
%0
3
•
.tUlcllu
19. 1839 IX 20 Pe~racb~ Setoeanu 18 idem
20. 1838 IX lf. Păun .Marinescu 26 1nsur11t
21. 1838 lX 16 Rac:tu Ionescu 40 Idem
22. 1838 L~ 16 xoan Dumitrescu 22 1dem
~3. 18.'!8 IX 16 Dumitru Marinescu 22 Idem
24. lRtO V 20 Ionn Florescu 18 flăc:lu
25. 1889 X'II 28 Neagoe n iaconescu 29 tnsurat
26. lij39 V u I oun Aneseu 19 tlllcău
DI. - PLASA CJ:raKU
I. 1839 TV' 27 Ghiţă Raşltoru 18 fl:\:ll.lu
2. 1340 V 3 P!ltru vărgatu 2~ Idem
3. W39 lX 10 Badea Buleieanu H !nsurai
••5. 18,'!8
1842
XII
V 17
2 Stetan Popescu
Florea DrllguJcseu
2i
16
idem
Dă~u
6, 1841 IV 2G Dumitru Binişor 20 Idem
7, 163'! IX 30 Sandu suricăne~cn 26 Idem
8. 18,'!9 V 6 lonn Diaconescu 27 idetn
ij, 1839 lX 16 Coastnndin Măld:lrescu 38 Idem
10. 1842 V 3 R:.du Chlrieelu 18 idem
11. 1838 IX li Ghiţă PopP.>cu (SUbt'elli•OrJ 27 tn::.urat
l3. 1833 !X 9 NtcolaP. !'lltă~cu 33 idem
13. 1843 V 15 Ioan Popescu 20 t•Ucâu
14. 1U38 lX 16 51,.an Murtncscu 2.11 tn.surat
15. 1838 IX 2 con.• tandln Ochescu 37 Idem
16. um lX lH Dum1<ru Robescu 24 idem
17. IU3a n 2 Mano1ucnc C.' t uţun 16
25
fliicau
jl;. la:i~ L'< 1 An(.ICei .013cone.-;f..:U insurat
1v. lolJ8 V!!I 13 Io:l n Pro1e~P..:it.'U 2» idem
to. 11141 Vlll IG ivun .BulzMcu
Sandu Znlrlt'SCU
4:l
34
1e1em
ictem
21. 1!1.'18 IX H
~t . ltlil V 3 Con.nanCli n 1'11leu 19 flăcău
:i:s. 1839 V a l.>lncit Vladuţescu 36 însurat
2i. llli!9 IV 2{ l:!arbu Mullescu 22 Idem
2~. 1!1>9 u 1$ oumltru Maznesc11 21 ic:tem
I V. - PJ.ASA OTÂSAULUI
1. 18:i$ IX 17 Ohi\A L.'\c<ltuşcscu (supt. rcvl1.orJ ~o Jnsurat
2. IU:l11 IX 17 NH:<JlaC Caran\ete:i.cu !a idem
3. 18'13 V!! 9 Ma tc:i .MtlteeS cu. ~ fl ăcău
1841 X 1a Ioniţă !orguJcscu ~ idem
••
5. 184l IX lU Ioa.n Slmlonascu 18 ldexn
G. 1842 IX ~ Tănasle Tănâliescu 20 lciein
7, 1841 vn1 14 Ionilă Dumitrescu 19 idem
8. 1638 V 12 Rudu 1.'uClorescu %2 însurat
9. 1840 X u Marin con!»"tantine..."-tCU 18 flăcău
10. 1831 IX 17 Andrei Martnescu 26 Jdem
11. la:l9 VIII 25 Stnmaue Budorescu 22 însurat
·-·
••
11,
14.
11138
1842
1843
IX
IX
IV
22
15
a9
Cons1.a.11dln Dirv!lrescu
Du1nit ru Popescu
NICA Meeanu
2•
20
lY
idem
idem
flAellU
1.5. 1838 Xl ir. Matei TrAJsia~escu 35 idem
16. 18.'!9 Ul 1 Jd'.1.tud Proorocu 22 idem
17„ 1840 XII u Consts.ndJn Tănăsescu 20 1aem
13. 1843 IV 25 Ioan Chilomcscu :ll Idem
19, 11138 IV 23 Dumitru Georgescu 20 înt;urat
V. - PL~lUL H OB.EZULUl
J. 1838 ll< 10 J>aun B!Ue.~eu 25 flăcliu
2.
3.
4.
1838
1838
1833
X
IX
IX
•
2Q
IS
I<>nn BoJenescu
Dumitru Plesuvescu
Ghcor{lhe Diaconescu
2~
:III
al?
idem
lnsurat
ld<!m
Idem
••6. 1836
1838
X
Ii.
29
ş
Radu Duţescu
Gheorghe O!aconescm
Gh<!c)rghu Popescu
25
26
23
idem
flll.cAu
?. lUSS V 22
3. llltO IV 20 Gheorghe Maulu 22 in::iurat
Ş, 1339 lI 11 COnstandln DieaCOJlU 20 flăcău
10. 1840 II 21 Radu Popescu :o Idem
n. 1840 IV 28 Ioan P ircălilbescu 20 idem
u. 18!0 IV 26 CllJ:OrJe Albulescu 20 idem
13. 18~0 X l Torqa BăJ.Anescu 2& l<lem
u. 18i0 V 10 Brlln Dîcconescu 20 Idem
15. 1848 II 27 Ioa.n Bavarezu 20 idem
16. 18H IV 2t Ioan Izmănescu 17 !dern
11. 1811 IV 23 Nicolae Pleşuveanu ~o însurat
1840 m H eonstandin Pope&c14 2~ flăcău
111.
t>in lslorla· culturii $1 ~Ul din Judotul vncea. (sec. XVI - X1X)
s 6 7 8 9
fi u de birnic ztaUlrei Zlută rel
fi u do blrolc Ş erbane<;U Sprde~il M omăt cşU
fiu de nea.tn !;Ul eşl:i Su\eştl 7
fiu de b lrnlc rsv.:>ru Crci.ent Isvoru 8
fl u de b lrnlc A!~gu:-eni S;ifrlenl cuwen1 - MaaurenJ
liu de neam Sute:>tl Ncmo t u MJtro!ant ~
nu de btrruc .~n1f.r~şt.i Am~rAştt
nu de d!acon Cermeng cş ti Gl~Vile lO
fli.I d e blmlc Oxle:itl Scundu
tiu d e birnic ao.~dă n e,u n lltteal

fiu de birnic UJJ'n~tu \.il111etu AC!unaţl
flu ac birn ic COPJCeni COpllcenl
flu du p reot Orc~"i Or uşi Mudooa
tlu de b lrruc Ciociltei Ci uu!ltal
!iu d e b)rn.tc Ll puşatu L apuQutu
fiu d e bim.lc Or." S latina noeş 1 !
fiu do diacon C~!"'l~geştJ COP.ni (Poenl}
fl u de pr<1<>t ~tâJC~~tl Milu.IAtesu l
fiu de b irnic ccrmcg~it Ccrm~eşti
nu de preot Cltunati Ciumat!" li 2
/lu de preot Siăne.'ti Stăncşti 3
fiu d e preot Glumii11 Goacnt
fi u rte b irnic ZUtren1 l>eJolu Buneşti
fl u d o blrnlc v1nen1 '' lrloni
ilu da blr n tc N~~ipl .Ni\slpl X3 Mcllneşti
tlu d e b trol c Zt!vocnl z uvocn.1
tlu de d iacon Fău reşti DoY-e.stt Slu ! eştt Căzllu
fiu d o diacon ~!:iciuca Miicluca
fiu d e birnic Ru~nzşl! Ru~eueşu
fiu dP. blr·nJc Or3ganu D r"'anu ·
tiu d e preot va:. l!nţt J\1.4rr,lne!ll
flu ele cuacon "flMAsanl B utflRanJ
rtu d e ma zil '\1e~~lu V<>ţeJu
n u de mazil Broşteni B r0$tel\1
fiu de birnic
fiu d e duacon
t:u de birnic
fi tJ a.o maz.ll
Buneşti
::><0011~U
lienW'lcni
<:t:11vu M nrc
Buneş ti
SlOCne$U
l:llrloi:u
.; âu,cştl
"-·
BArcâne.Ie
1
2'
flu de birnic şcrbăneşti şe„blin~tî cernelele

liu de birnic Mâniistirttnl Surp~tok~mo~ t en.I Surpaiete claca,1
fi u de birnic Mr~năglircn t Ma n !l,;tl t'en l
rn1 d e birnic ~'Tinceştt Frt nccşt t I
fiu d e bl rnJc .M.1n illlt::;tl Mă nlllles ll
r1u ae blr•Uc CcnuncnJ Genun<:ni
flu d e birnJc FoicşUld e Jos FoleştJI de J os l ' .
__ : $
fiu de blrDJo FoleşUide Sus Fol(:ftll de Sus ..!. I
flu d e preot l'Opeşti u r•"i
flu do birnic Meeru l'<'ecnl Popeşti
tiu de b irnic J.'rl t>Stt DutjtJ
f iu d e b lrn I c CJvr~ştl Cloreşi!
flu a e utroJc DAe~tl i;UrineUl'>A Slilvlteşti
flu d e birnJc Ma! r;ea Mar cc.:i. Valea Mare 1
flu d e birnic Millăicqti Muenl -Rumăru .isa1Jen1-vngufenl
!lu d e preot Ann~$eşU Arm(i.şeş tJ

fiu de birnic Strot:Şti SU"0<.'$11 1
!h.• de p reot VelrCJll ltuneş\1 Mahalaun Hore~u 2
fiu a e d 14\Con <irec1 Urec:l 3
fl u a e birnic .:::,tl'bcşf:i ::;frb~o ll 4
nu do dl•con <.~i:·t::su C1re*u 5
fli. d e 1>rcot cor.'iioru C\ll"Ş(ICU &
fiu de blrnlc Igoiu lgO)U ?
fi11 de d!Jlcon Bc...,Ştl Bcrqll
fiu d e preot Mald;l reştl MAld~rC{'lli ct~ Ja:t a
flu
fi u
a e blrn1e
d e bimlc
·1•ur ceşU
şlatloara
Turceşti
Sllltinara •
fiu d e birnic nomani Ron'\Unl
fiu de dia con .l:"Ol't)e te~ tl Fom eteştl
fiu de birnic Alin'•{>eSU A lin> Pt'$tl
iiu de birnic Olan~ 1:'1.:ins
tlu d e p reot Pe1renl V•i -!~ E l
fiu <te preot Bc.rv~I Serveşti
11•
. zco 1 f>rot. ••dr." Oh. r l'lm.ill&
o 1 3
19. l&tl IV 23 Ioan Retrcscu 18 idem
20. 1140 TV AJexan<lru Sorcscu 20 Id ero
21.
2:!.
l&tO
J8'3
V
VIIl
" 2
. 15
Andrei F'llll)e:9CU
Marin I onescu
28
18
I.nsurat
fl~c~u
23. 1842 IV 3ll Ioan Diaconescu 22 Idem
!4. 1840 IV 3tl Dumitru Andreescu 22 Idem
~ 1342 J(( 2fl Nlcatne Prodescu 17 Idem
ta. 1H3 vru 23 Ioan Popesc" 20 iUern
'rl. 1843 V ş Constandill l()()naru 13 1dem
2d. 1043 vu 4 Toma DrA:ihlcescu lG idem
2~. lti43 X 4 Mm„11a Uarescu 18 lelem
au. 18J8 Xl 'I Ioan :Niaztu.t (supt. revitor) 2~ 1nsura t
Vl. -
P LAI UL COZIEI
1. 1838 XI l P<::trc Ionescu (supt. rtvn:ur) 30 11$cău
~ 1838 XI 3 Gh.eora!le Codrescu lY idem.
a. 18U XI 3 Ioan 'l'UdOSE!SCU 18 lnsurat
4. lUU V 8 Dumitru ll{OhurJu 19 !lllcilu
s. 1843 XU 6 TOn1a Cioce.s.cu 16 1nsurat.
6. 1638 Xll 2 N!colac 1>'1\U'llC.SCU 31 !nsurat
7. ia.i XII 2 Nu:olae Popescu 2>! t1ac&u
8. LSS9 Xl 2 .Nestur Billntcscu ·8$ l.nsu ral
~- 18"a XI 2 Constandln llianu :li idem
10. lllil Xl 2 Alecsandru caoraănescu 1aem
u. 18U IX 28 Ioan BărAgtlnescu J9 idern
12. l&IO V 4 Co;una Popescu 2# idt.m
19. l3U IX Torna Popc.scu 17 !.10.C~U
11. l3J8 I){ 2 Constand:in Vlşat1onescu ?~ lnmrat
lŞ, 1843 vc 10 ::Halle Popescu 20 Idem
Io. 1838 X 10 Sitttion Strot:oScu t7 idem
17. !~JO X 10 Ioan Andrfl<!scu :i.~ idem
rn. 1638 X 10 lilaz4veacu
1..«10o•(llle U U!lcău
19. 1842 X 10 ;,;nmt•r .Fulorescu 17 Idem
2U. 1842 IX 15 Gheor•ghe Pttraru (rllsdiaconu) 46 lnauro.t
ai. 1838 I 14 ;.\chim Popescu 2a flăcău
22, 1040 II 20 l"lurea Ionescu 28 lnsurut
23. lUiO Ill 15 Nicolae 'l'lcuJcscu l!O tH!cAu
2~. l8U II 20 Nlcol:ie LAi arescu 19 lctem
25. JSC3 IV 25 Nicolae ·c11l11ou1a 17 idem
26. JUU X1 20 Nicolae Nlstuotu ia !Ciuin
Vi l. - PLASA RlMNU:ULID
' 1. 1C38 rx
• IX
17 Dumlu-~'cu Miclescu 55 1nsurat
2. 18U 1 .Coru;u ·ndin ' Diaconescu 22 Idem
:I. 1331 vm 28 Dr&llOmir•"'!Ald&rAscu 2t 1dem
4. 1838 VIII „ 29 Marin Pr<!deo.cu 20 11acau
5. 1838 vru 28 Ioan"Predeacu 2t insurat
6. 1831 vm 28 Ghi~ Latllrescu (revizor) ~ tuem
" f. 1841 IX 25 · i NjCotae Popescu is !lăcAU
8. 1an IX 2Q · l ile lMu •tafllncescu 2i Jnsurat
9. 1840 IX lS Pătru '!'udO•escu 26 Idem
10. 1838 vru 23 NJco1ne· 1!'opescu 25 Idem
li. ian VIII 28 Con$tandln 'Dicconescu 28 tuem
12. 1042 VI.I 21 Consu1n!ltn · Rllspop eilou T.I idem
13. 18~3 VIII : 15 Ioan ·Vlll<hlcescu 20 ttilcău
COpUI de la mn11ah lele oraşt:lui Rlmnlcu anume cetăţuia şi InAteşti Vin 11\ şcoala
(Llsta a foqt intocmit.l. la 2:; rloleinbr!e U43) 1i .înaintata Eforiei econlclor c u ,capdr~ul
Vllcel." -
tn
•
tlu de birnic ncce.~ acc-u
fiu de birnic U.PiCt$U M~le~•U
flu de birnic FO<'ea M:IOlltea
flu de birnic Medulari !lti\dulAri
fiu de diacon ni.covl\ll Rocovtţa
fiu de birnic PoJoltl Pologi
nu de 1>oer Ott'l'lnl Oteşa•tl
flu de preot C!rSUnesu C!rstanesu
!lu de birnic cucesd Boi:d A neşll Cuceşt.1
!lu de birnic Marl\a l\Iartţa
f lu de bltnfc Urşanl ursa ni
ttu de ma.iii Mlldtlrcştil de Sus MA\ddreştll de Sus li
tiu de negustor din Transllvanla SArbâteştl 1

tlu de preot 5odest1 Bodestl 1
flu de preot Bodcştl Blncş1l 3
flu de preot Petrarll de JO& Perrarll de Jos
fiu de birnic PctMrll de Sus P<nr~ru de sus
nu de birnic Tom şan! Tomşanl
fiu de preot Boi:<Mneştl D O.QdOneştl
tiu de birnic cosceştl co~~ll
fl.u de birnic VărAtccl Vlit·~tcct
.uu de birnic Petrent Petrenl
1111 de preot Dobctcenl D obrlcenl 4
flu
Qu
de
de
preot
Qreot
C"..acovn
7.mc.·rlltu
<"~. ' 1 :~· 1t
7.meorAtu
s
tiu de birnic Vczurl Cheea 6
ttu de p reot Sărâe!nc111 SlrAcinesU
nu de preot OJ!lnesll Ol:\nC4t1 7
flu de
birnic Muorell,Sca Oe ,Ş~Mucrea.<ca ele Sus 8
flu do
birnic Mucreasc• de .ros MuereJl.ica de Jos-
nu de
birnic Guro Văii Gura Vdil
f iu de
birnic CAllmAn1!$tl CâUmAne,.tl
!.lu de
birnic BrCZQlU Br~tolu MIU1!.CC8' '
/lu birnic
de VolnMSft \•nioo•sa
!lu birnic
de Proenl l'rv~nl ::anneş)i ..
flu de
birnic .Rnvestl no v~.•11
flu de bimlc r.nncnl C'Jlnenl
fiu de birnic BudurjŞll Bu d urlşti
nu de birnlo noi;dlneştL BO!jdllne.,11 1

n" de ctiacon S ujorenl Bujorenl
flu de neam GovorQ Govor& 2
tlu ele birnic Mihlll'!ti Ml bilettl 3
fiu de birnic l\{jh il e~tl MlhA P.Ş\I 4
!lu de ~>r·eot Butotn B~IC\a • s
fiu de :preot
!'lu de t>lrnic
flu de birnic
Clltlln~tl
Ostr1wen1
Trl\lSJarl
Cilzil ncştt
Valeo R.~U
llfah, OCnU sau.
Co\)Acelu •.
Ostroveni
Tr8lsUlr' -
•
nu de l)reot Lunca Mah. Ocniţa Luni:a
flu de dia e<>n Telu$11 Teluşu Govora \meci
ttu ele popi V\ă<le:şU VIA<le, tt
nu de birnic J>ăuşe§tl Pllueostl
scoala de 18 Rlurent cu Stolnlae.-u .
nor mam dupll POrunc'l Ctn•Lltel F.turll
Prof . dr. Cb. PlmolJ
ANEXA V
LISTA DE CAN0!1)Al'I1 Dl> l NVATATOs:I CArlE FRECVGNTAU
ŞCOALA NOUMl\LA DJ)l "'11,Cl!,l. l N :l>'OIE!>ffiIUE 1838
1. - Orngomlr Constundtne•cu, n;vl7.or lu Pauşeşu cu 31~ l:\ml\U

z. - Corunandln P:>;>escu. aJutorul Iul Io I>z.~c;tl cu ~12 ram1u1
3. - Chllâ Lăzllr""Cll, la Bulca şi Blrseşri cu 1Sş Iamllil
• · - ion Predoscu„ la Govora ,„u 17rJ !~mu"
5, - Ton Ia.covP..s<:u la l\l\lrenl, S1o;nJcc.r.1, Ostroveni şi B~l~ rll "" ;o familii
6. - N lcol3e l>OP"-"CU 1:1 Ma.hcl•lele : 1.u:icll, ocn11u „ 'J'iurlclu
7. - Con.stend.1n Diecones.cu la Maho lul~:o = TeittŞt.1, Sol:tJrit.u .
8. - Oumltrnşcu Mlcleseu la 1'ugdăncştJ i,1 BuJ<ire:il c•J %o'I JamHI!
9. - cos1an<Jln Rllspopescu la VJ6cte:;ti cu \18 fam!ll\
io. - Ml!rm Predescu cu Mah:1htlclP. : Că>~ncşU, Cm>l!cclu, Uravl\a . .. ..
u. - Gheorghe Barbulescu la M\hltcstl cu 206 ramlHJ
a. - .Păt.ru Tudorescu la oraşul Ocna . . . • . .
13. - Vasile Arsencacu l:l Mallnla!Clfl : Cetlltnla. ~I ?nAte.~11 , . . . . •
PLA!r.JL eo;~rer
I. - Petre rone.;;cu. re\'izor I.a ll!irl>~l~ri. BO<lcşti sl Birzeşli cu •99 !umilii

z. - Gheorshe C00re•1:a, aiuwr. '" H:l1 b3u.~u. llode$ti Ş\ !lin.eşti <'u i99 tamllil
3. - Constanclln lOr)CSC\I ln Chpla $1 S~rf.clneşti cu UG tamlW
4. - Sl:nlon StrOeScu la Olln•.ştl cu 20$ !~nlllu
5. - Ghe<>rglle 5o7.ăvescu la Muerca<cu <le Su.• sl <IP. Jos C\I ia1 !amilil
C. - Gheorghe COStescu la c,;.llml'lne>ŞU 61 Gii..,. VAii Cii 2113 fumllU
7. - Nicolae Murgescu 1.~ Tom~anl şi IJOl?~nesti c" 172 fumllll
U. - Ion M oghlnC'Je:.i l~ PlctrarJI de Su• Şi de Joo cu 22ş tamlW
o. - Nicolae Andronescu ln Cu<:O\'n şi 7mlnr<\!u <~u ZOR LamUU
10. - Con~tandin mescu la Pl~trenl . Co.<tcs!J sl v::irated c" 3~4 1nrnJ.lll
Jl. - l'araor.hiv Gherroăne<cu ls 'P.ro!eni ~ · CAl!năstl <'ll :lf1 plu~ so f~milll
12. - Tuilor Grftdln~re•cu Io n.oheştl. S!lr!.t:lne11tl. Cllne111 ~li ~~ pl\I~ 40 !nml<ti
13. - P.nrasehiv T iculescu Ja votneo,a. M.!lal>l. ,'3111$\~f! i-i Br~„111 cn1 l!l9 1an•il1J
U . - loac:hJm Pop~cu la OobncPnJ ~ I Budroşti cu 124 plus 33 !amllll
1. - Alecsandru Mazilescu o:!

2. - Oheori;he Ionescu Jo Mat~tl. TllrceşU $1 Berbeşti cu H' +
167 + 130 - 416 l omW1
3. - Serban I'<>Pe3cu i,, Alfml>f'Slf, Sh-be$\J sl BP.~U cu na plus 97 plus 5a !amllU
4,. - Dumitru Popescu l a Clre->u •I BOjoou cu 93 piu• 182 !Jlmiltl
s. - Jon Dl •~.oncscu tn s trol!$1'.l ~I D!RM cu as plu• 156 t.1mllll
g, - Ghcorene Dicconcseu la Greci $! MilMtea cu 66 o tus ~7 familii
7. - PanA Tlcescu la COM!Oru s1 r1oh1 cu 179 1>h1ţ 7A !amilii
a. - Cheorl'!he !>fiţe.seu Jo SIA\\oarn c11 '163 fnrnilii
~. - Radu Outescu '" Recea cu U9 li11nllH
JO. - ron 011gue.ţcu la Marllo. Rncovlta şi Fomete!(ltl cu •O ph15 110 pll» 69 tnmW!
11. - Pamtille Pavete„m ll> Valdoel. l1ni:„rcnl şi Rumlnl cu U• !amlill
U . - Petre SJm1on ... cu ln Urşunl ~l Rnmani •:\I 5fl „1u' 176 lnm1111
ia. - 'Oumltr11 'Pleşuv°"c1.1 Jn RlmP.lltt ~l 'Msohalaua Th't( Horezu . . •
H . - Jon Mn%ile<cu la Măl<1Qrcstll de Sus $i de Jos cu 102 ph1$ 01 fnm.llU
U. - I ordache 'Protopor>e>;t'U la Ot~anl cu 1.~ fnmilll
ie. - loan t>o jo11escu La etutincştt. Bogdl'U1eşti şi Cuic.•U cu as 1>lu.s 43 plus 65 !amllll
J7, - ton Jt~descu l:i Mă<1ularl şi ArmQşcşu cu uo p lus ol famllil
•
Din b torta euJturil fi fcolil dll1 Judeţu.I. VDcoa (soc. X''"t - lax) 2'3
PLASA CERNU
1. - T4naae Dleconescu, revlzor la LipuŞata cu 21& famnu

2. - Tudor Popescu , ajutor I:> Ilroşteni cu 84' familii
J. - Dumitru Robe,cu Io. B.i rclineştl $1 Nllllpl c u M p lus 8'l fomilll
4. - l>UJn M>lrme9cu la Buneşti, Dejolu (ri:lle P ope•cu 10 c111maţ1 şi Gllştcnl cu 7i pllL~ 6J fami!Ji
6. - htat1n Geor.:<:'<-"U ln Rusăncsu cu 150 fa mlUl
7. -A»drel Dl..con~scu l a :Ooncştl $1 Ch•le~tl cu 166 plwi 79 familii
6. - Cos~nSeu la Stăneşti cu 135 ramllll
li. - Ş~ta n P OL><'"cu la .Mo<1oola şi Groşi c u 49 plus 56 f<lmW1
12. - &1nd11 Sblrl""<cu lu Dr~g3nu cu 167 tnmlUI
1~. - llllcoJa o ŞerbAnt'$cu 1:. Roeşti $1 C1Mmc1 ~u 160 plus 31 familii
14. - Constandln MC11<111rc.•cu l a Mălc.1lre.~u c u &I r.imlW
Jo. - Dumitru Comt.nesc11 la Ulmetu. J\dunnll s l D!Ucni cu 87 pJu.• 13 piu~ i8 fnmllll
l6. - St>nd u B urlc.lln P.Scu ln Măriilnenl ~I 06tAşonl c11 89 plu• 76 !amilli
11. - Nc.ii;oe t>iecones c u ta Copacenl şi v ci:elu cu iţ2 plus 77 1a m1111
PLA~A 01..TUL'lll
t. - Plun l!.tarlnescu. revizor la Suteştl c u 114 f„ rnuu

2. - l ol\ Davldet<eu. ajutor le Glrd~I. Mom~a ,1 MitrGfanl cµ 101 p!us st plus 73 t:imllll
J. - Gheorghe Vasilescu la l".imuren1 $1 Suşanl c u 143 l'lns 112 t am1lll
•· - A''""" Ser.olanu la C!rlogan! ~I Scort>ora cu 138 p lus o fnrnilU
5. - Oprea Vlntescu la Zăvlden~ s i Prun<l'!nl cu J7J plus 139 familii
6. - Dragu tllcsca la Colil)aSI ~I Mamura cu IH pluş 156 famU11
7. - R<>du ru ue.;cu la I>.voru ~i Cc"°'1en1 cu 48 p lus 131 familll
a. - Ion G r ecescu 13 Rl.lueşti cu 1311 familii
U. - .M~•l11 Dlewnescu m IOllCŞtll Mlnculul şi loneşl.ll Oovorii cu 116 pl u~ 67 l am\lll
10. - Rod u Stlhn/itescu la OrteşU ~i Aures ll cu !U p lus B• famllll
l !. - MPtet O('re.>eu ln Cuşoenl $1 AmArAştl cu \$ plus 163 -fom!IU
12. - S ta n l.tnt\rAscu Js T l rgu Drâl!llsan l ~ Blronnl c u U2 plus lJ., taml!tl
IJ. - Oumflr•J C<m'itandincscu la Cătina cu 133 !otn!lU
14. - Dumitru .S ~nde.cu ln Scundu cu 142 t om!l ll
1$. - n u!Je Tllrll.,e"'cu la 0 1av11e e u 273 f~mll!I
16. - Ion Mat.cc:;cu la St.rejcştl cu 2'17 fnm1U1
17. - Tudor P.adel'Cu 1.- St~nf$t1 s1 T-u ~itC'ltl cu g~ plus 85 fnmllli
J.11. - l?n ""lnlltrcl<"•J ta Ml'.i~urCI' l ~l Splr le!\I cu 3! plus ft? tamill!
19. - Ion Ur.lrf!•Cu l:i Fi..•călh cu 100 fQmllii
?.O. - ~adll Popescu la Nemolu cu 227 l a m lUi
l•. - Coit~"''li " Doroş~ctt la Runcu ~I T ll:l'!lno cu -'1 ptu• 47 !aml~I!
22. - l ile f>f''r~•c u ln St<.>.făn-1 <;i Zlllflr... cu U6 piu..• 105 !amm t
:ll. - Radu ni<'«':>escu l:> Voi ccstl cu 110 :C::Jmllll
PLASA OT.\S AULt,,
1. - !Udu I onescu, revuor 1n P.~u~U cu 2!8 Wnllil

• · - Potre SDcaanu . ajutor la 13/ircânele cu :t5 !umilii .
3. - Radu T udoresc11 la F'lnceşti • I Mânallet=I! cu lll p!us 31 mmllil
t . - OlltUI l .~c-1tU$e•cu la B unesti cu iso !1<m!lil .
5 - A ~dre\ Marine.ţcu l:l Oenuncnl şl l''Ol.:$111 cte
c: - ·">• cu 70 p l us 113 fRnllhi
!\'lcolne Cnrnmr.10'r.u la StOMe'ltl sl Blrlog11 cu l !G plus 59 tam•lll
1. - · 'I'An~ ""' "T'\nll• cscu la Sur p•tP.le Minll~tlrli De un lemn şi Su~pntcl.o Moşteni cu 100 piu~
73 ta ml lll
8. - Ion Zu;m"lvMP-u la ur~ şi Popeşti cu 89 plus 6;; !aml!ll ...
!>. - l1t."'1;r~ ~~ :::cn.nu la S'?:il~.:i.et;>tJ '!l cerncUlP. r u 100 pluti ..>9 f.a1nl11t
IU. - 1,„, Mlt rlC„'lCU Io M3 r coa şi Valo3 MnrP. c u 7f r>ht~ 38 tamllll
1\. - 0 11mltrot Ghcor~!lc.sc11 la .Băbenl-~um!nl • f UObenl·Uni:urent ""'. 1!7 plus 58 !:>mJlU
12. - An„t:i•le Poţrnpopescu 1a Slrirt- s l Clorbti cu 7t p lu.s 100 farnlhl
1•. - r:nict„ndl, l)trvărei;cu l a Fotest!J de Sus cu lTI> fnrnllii
H . - (N-are lnvAţ~tor) Dăeşti şi Mttnl cu 100 plus 111 !amUl.t
T oali suma ca ndidaţil o r :

u tn plasa JUmntcului
14 ln plasa Co:r.iei
17 l rt plasa B orezulul
l i iii plasa Cernii
Z3 ln plasa O!tctul ul
14 ln p lasa Otăsau1u1
?t l\dlcll 09. !'rof: :p. Ser!l\1111ţ
Prof. dr. Gh. Pllrnu~
BIC l.JO G R All'IE

L -
DOCUMgNTE
1. - A r hiva l otortcil Centra ta :
a) D oc1uncn1e: Diplo matica: W; 36; 39.
b) 1\.fAnuscrlliie: ni~. 7 ; 23; 3'?: S3i 7t; 85; 87; 11.t: 110: 123.
cJ Fondul MllropoUel : ms. 141; 140; 11111.
<l) Fondul ni.c.r.P. : DOSllre!o : 4UQ/BJ1; 6605/837 ; 6715 /8.~7; 0002/838: 3.!06/BlO; 2703/Bfl;
2129/813; 13-03/C44; t747 /845; 1704/34>; l 'l!'>S/A45 ; U~ /817; 1747/617.
c) Fon<lul E!orlt • co:>lclor naţ.lonule : do~. l /e20.
t) F ondul Vornl<ia. din Lăuntru : CIOS. ~390/838, vru. I A . \'Ol. 11; III A·B; lV A; IV B.
2. - Blbliolocl\ Aciidem.lei R. S. R.
• •m1d man..,crlte: ms. :!353: 2511: 21 14; sn2: 312: :z<;3 ; 2009; 2lG41; :noo; 2055; am: uoo:
S2tg ; 1s.;s ; tzl;7; 1:110: ~$3; 300: 1;~0 ; u1s; 1001: 11JJ; 2103; 1111: •ia1.
1L - STUDII
t. - ALB17 'N.• b t.Or'a rnv5t..1.mtntulUi rom!ncsc d l n Trans!.lvania Blnt. 1~.
2. - ANATOHI lOSll", Inttuenţa lui s. lL rn..uln>.ZI a•up:'!I. ~eolU ~I g indlrli pedagogice.
Jn ; Clas1c1 a1 pedn~ogiet 11n.tvP.r"">ale ,; .;ini:tir-::1 J)CC.iago~câ rC1rnâoca i=ic~, Bucureşti. ltl66.
3~ - 4.nul JlCJ.8 lo Princlpateie Român~,t.On\. 1T. 111 . V C HuCtH' lf"_,-d , \ 9()2,
.\, - BJ\RBULESC(1 I.. Cu rP.n!Clt! litera.re JR romârr: ir.. pt"..tivadn. ~tn.vonlsn1uJui, Bucu•
r„tl. !US.
- BibliogratJo rumll.nenscă veche„ tom. I. Il,
5.
- Jllll.'lA.NESCTT ST., A c1<.demla domnească <lin 10~1. ;r<ucureştl, !A52.
8.
- Rl~<;AN:ESC:tr ST. l.<tnrlA "'"'"V.o.de! r n m AnMt!. J3'i. !~ii.
7.
- Jlltl.'5ANE~CU ST.• Şcon111. Iallrul de ln C<'mor!. 'Bucure<tL 1 ~;1,
C.
- 'BOLROASA N „ D ezvo1t11rca idP.olodcA !TI Tar.i. Rnm.'ineascii ~I Mol dova lnll'e anii
9.
!!te - 1321 : !n : r>\n j.ţ1orlo li ln,..ofici 1n ""m.Anl •. Bu~uresti. l9r.<:.
19. - Rn.T.7JJL<\NtJ I .. A!nnufl.1 comolet. de lnvOt~tn.r!\ n1utuaJ1.. suc•tre$U, 18=50.
11 . - Com.l((in. „_.'"1.lt-n ls•r>r ia tnvăeăm\ntntu1 : PM1~t. au('<'1;-~ 1%"
l2. - CRONT t;:•J„ IMU" r>C<l~gog!.o! "14' "'"''"'Mii
f<'nd a.le în monu mentel e d e drept,
fn : Dtn f!':ttn·I=-. oc.M'lşlf"')«IPi romAnP~tl, \""''· n. 'R•Jr\'J'O'ltt'L 1w.;a
L~. - ERB1CE4lN't1 c., \'taţa. şi A.t"!ivitatca. llterarll a protoslnghe•u1u1 l\"'aum Rtm.nteeanu,
J!u cu r~tl, i, QM,
1-4. - E"=tB!CT.ANU C., Crnntearii greci, r.a.Te Olt ,;r,rt~ d~prP. rlmlt1i tn epoea fanat10'41 '
.e ur.u f'eşti, ~8''1'- .
t i; , - n.
l\~'T'~P M.. Cflrc!tto.maf-JP. T(th"l~XVJl.\<îr.~ . , r,..1. T. P.· 1f: u"'ec:'!. 1 tt!'l1 ,
! tţ . - ~rt Tl:l;li'.~ctr c. r; .
l"ît.ot".! q, l.'om!\n~r or , vn•. 11. oRrtc' n-:i.. -r.t•• ... ••„„:,;nt ,1!J4ft.
11. - GLIGOR O„ 01·~~.niznt!i!e pro!e:~!n11n!e nl~ rr>r nttlltl t!\6art1c Clin 'ft,omAnta. B\u:1,1 ...
rr.şll. t!8~ .
1P.. - IOJle1 A. "l\l. ,~ ,n~n ht,;e-.rl<:l\ Mmdoe,t.1 .ff :t V'1t-ti! r P.li,ţina,e :& r1'm:\nllor_, vot. n.
fldi,l:t n -a. J!\ort't'cc:•1 1 t9?1'.
t!I. - T'iRO.A. ~ , Jstnrta t'nm~1h.tl JVt.m.ftn•4'('. Eot1('ft.. \"",._...., e. Bt1~.1i:-M•t. J')Yl.
~. - Tc;.f~Tl:t- P'tndir\f -.tC'c-falr. :ţj.. t'}fl7.0f:N'- fi~ n nmil n•n ~ nuo.1r~. 10$-C.
21. - J.q,.o-rta l ; t~f'ftlttrfJ t' t')mAn ~ v ...1. fl. ~ 11„ ţit>•c:' I , !Y. f ,
,„. -
''· - J1'f„".t11 l"l'°lfl!\.,.n<iele• ~·1 ~ r"'""
c:.• 'Ri('(".ll"! M(""t -... .,„ nr~ "1951.
M'"lt.sr.~rr· r'i., J~fnt1a 't.::~rtrti ,...,~'1-„t ~ u,.,1rC"Ji?, , f 'J'i„
2'i. - l>A,>iAJTIZ~Ct: P. P., In~pUt11rJle fi birtt'nţa scris'".Jlui fn limba l'OU'\'\1'~. Bucu-
r1r,1tt. 1'65.
Jtlev
?„'\, - J:l.4W~lT'F:ctC•.T „
'1.~1~ T(':~ ~.., ~\onf.~~ rouru.'\J n"~· ~rl~
~.. L'inf'tu('.JJCf" fţ c
t p-.~
l 'of!Uv:re de 'P'JE"„re Ato~na. f!T.l':hcv~ue d~
~. - PA.NA 'M"tr.S~'' 'P. ? ., Cu.!Ct\r;t fcu<taHJ, f"I : V1.11.!?... f euda l:\ fn Ţ:ira. tt.orntne:\.c;ţ:A »I
1'fo f(fn„;'t, :qnr11r ~L 1l\~'7 .
17. - !1'-1.T.f.l\fflŢJ\ CH,, ll'i;:n.tt-i rle flasr,illt ~6V()lt1 tt n n.ar; t !l ~ ~·t$, tn : flt"\Yt"ltl' nrhive.1o r , vo\.
l'T. l '"rnJrf?-• i:I "1!1~4'
~lt. - l'At"l:tNîT'T' ~. GJY,. r~n•.:-:bu til 13 ""\lnfl~'lt-.rfl... '"~J;":>U!u!'ilor tn,•:1'll\.m1n!uln{ :t!i~•c. '{n :
D J:l ' "t!lri'" '""'rv!•u·t ... -it'!1 """O"I"""•""'\. V"'ll rr. R •1„•1raro+ 1 f('ft"
""· - J>l9"-p-rr~ t';ff q •ir' nll)\ Q("f"')1N'" rrfmPlfll b(ftl!n(C:l !S':Ol;ţrC, f1'"1 : ~tv<.!,!.f....~-~:TP.!:\'1
))Jbj11'\! ~ ,1,.. ''"1 TT'T F,)11,..1 1"..+i 19'f1'.
.w. - y.... \"~ ".!\."'1.l."ltul !>l Otttntn
T>r\PP~rTT -Tl:'f J1C: I\"' J .. ~- x v11n . 1n. Dtn tst?rf..a
Of!f1!ao0c.'1~ 1 rnt"n4 „.-..;tJ . •J"l't TT t:\1.1r.urc~\1 .
TOC°'.
~I. - <>nt>J.:<;C•r - TRUT'< \ '> I „ v.e-hl••!• •c~lor-\ f•u<''<lA 1n Ţlldlc llom~llfl, in : O>ntrt-
b •Jt.ll 1tJ \!lltf'~'~ •~'·""'•""11tnf'„1p• rf\~~n~~ 1':u···1•..,...,., tfl"n
St - PJ:t.~O'POPE".SCl1 l .l7CIA. COntrlbu•lt 11'. 1St<tf' l:l ir.•1~.ttmintuhtt din Tr;\n<tj}\r.\Al:\,
!S ucur~t\, 1gsr.
~' · - Jf.~t1t."m~ f.11f • r,n;.ll\1 r>r. ll•,c•1r~P. lt't~„
u. - ROŞIA NU MlUAI, N, Biilccscu, !n : :ntn istoria peda<.to~ei rom~ne~tl, voi. t , T.luc»·
re,ti. 1957.
SlMON'li'wo:;:.r~f l)A"'T. tdel <le!l'rA et'1u4'U'' " ,_, lnvlltftl\lfl't !n „C!\rţHC POP'!la.t"e" romă-
l\S. -
nesCJ. ţn
: n t" 11;tl\rl.t1 -oM:ioog1et rom~'ncs-tf vnl 1r R 11mt rf1!$tl. l !J~; . ~- .
~6. - S•MONT.<;l'"H OA.N, V!:>\a L\te.:irt şl (lllltUl'l) lii " mllniiot'til Clmotll\ln~ (1\fu•<'cll 111
t recut. ctmunhJrut, 19112.
t7. - S'l'OTA..~ ST'l.NC'îU, Un :tSl>ect al dczvol t<lril !nvilUlmlnlulu.!. l n : OID t~rta pe-
4:a.go1iei rom4:J"l~tt . vot. J . Bueuresti. 1m.
38. - $TllEMP&L G„ Copişti de aianU5ttlse rom;\ncşll. vnl. J , Ducureş tl. 19$9.
39. - URECRL>\ V, /\„ \SWria romlnllor, vot. V, Bucurestl. 11192.
t Q, - URl)CHIA V. A„ ISt.or".a şcoalelor, voi I- IV. Bucureşti, l!IOl.
tl. - URECHIA V. A„ Şeoalele sJitestl din Rom11'1Ja, Bucureşti, 11168.
i;. - Xl:~OPOl, A,. o„
1s1<>~ românUor din Dj\.(:14 'l'rn!axi,!~ voi. x;.
Din istoria culturii şi şcolU <Un Jude~ul vtlcea (sec. XV[ - XIX) US
..
!tC Pro/. dr. Ch. Plrnuc,l
--
·-~f.
u ::
·:i~;;::~
··:-
~. „ ·~·;..
„ ~· li
cc.;.,~·:d.:
t .
Din l5torb cullurll &I 'colii din Judc1u1 Vilc•n (~ec. XVI - ~1 2'1
Prof. dr. Gb. Pilrnuţ!
!68
Din istoria culturii şi şcolii din judeţul vncea (sec. XV! - XIX)
Prof. dr. Oh. Piirnutl
210
Din lstorta cuJturll ţi ~colii din Judctul '\'UCP.t (.f'c. X\'I - Xl "i:l
'
" l
I
I
I
l
f
"'
..
.,;i
,JI tit•t: .
I
I
\:' " \ .r .,
,J..
„· ""'-".
.t, '
.• •• • . I
•
··~·~: ~"'".!
••
m rrof. dr. Oh. PArnuţl
-----• .... !
... ţ
I
r.~
':~ t„
-„.
•r: ~ ;~
~
.1
-~/~ ....!. . '•
..
"":i: .
„
..... - ~
.
~
;
~· .
...... .,,
·~
"'"...
ţ .
" ' " -•
•
„
..':!:,
~„
.•r-:~'i
i··
tl~-i ~~
~ r • :t . „~ *·-
• „l;... ;.J
'1 i •
·- ~i.~""
s.
I
= ~_.~'
i ~~ „ · 1
. '! .. "''
~-~f
,.-, ~,. .
• • '!"I • .,
~ ~.
• ••
<•.
' ·""'
. jl:
i
-••,,,.• =1
-
4!;
V
...
-
..i.l
~--
~
- +;!
~ f 1„·
„ !I
·;.E-;;- ii?
~- r !ti~
.,
.:„:"-...„
~
„ -
·-- s:
-r .t-
. .„ •
- ..... Ol
• ;<..
..• J:f
f„•. l
~-
1
1
,... „ '
: .~ . l
{ ·~ ;: vi~ ~1
r i': ..g:-
••
'
'\: - .
•
~.?:
cF
~
-~t
- "
.... -
Din i•tor iB culturii sl şcolU din judeţul Vilceo (sec. XVI - XIX)
t ~ .
•
. : l}
!I
t '
„ ~1
•
'\. .., _['
t. -„t'
•
'
. .
·;; '.\
~
i
'J
.. ~t::
„ '
~
•
..' "~-
~
'
-.:: ~
~ I;t
~'VlII. - BURID.'\V,'\ 2
Prol. dr. Ch. PArnuţ.1
Din lstorin culturii şi şcoli <lin Jud•\ul Vi!C1'.' (se„. XVT - XTX) 2'75
Prof. dr. Oh. PArnutA
Dtn Istoria CUlturll s t $COII! c1in Juilc\uf Vilct'a (sec. X VI - XIX) m
1~~~~~~~~~~~~
l
t.
i
i
'
·"
.~~
b.:
Prof. dr. Oh. P imufl
Din istorin Culturii şi şcolil din jude~ul Vile~:> (<ec. XVI - XIX) 279
~~~~~~~~~~~~
Prof. dr. Gb. PirnuţA
7417fl1976 Tipog.rofia Rm. Vitceo

02 Buridava Studii Si Materiale 02 1976 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02 Buridava Studii Si Materiale 02 1976 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

• STUDII Şf MATERIALE •

COLECTIVUL DE REDACŢIE AL LUCRĂRII:

6. PIRVU MIHAI grafica

7. ILCENCO $_ EREMIA tehnoredactor

GH. I. PEtRE - Govora

Din lipsă de cercetări, pînă nu de mult, epoca de tranziţie de la

Uneltele au f<>st oonfecţionate din silex şi cuarţit. Amintim aici o

Io afară de torţile in banrllă dispuse vertical, sau· de toarla ure-.

In general,, ·cer~ca de ]a Căzăneşti, prii) tehnica. forma şi orna-

în mu-n,chii, iar celălalt iapliatizat (-daltă propriu-zisă). La Ju1nătate. uneal-

buza v.asului, suprapus unei proeminente apucători semLci.rculară (fig.

car.acted:sti-c .şi abundent semnalăm găurile străpunse, dispuse de regulă

principale de vase care reţin atenţia, ar fi vasut borcan, sl'racbina şi cana

Gumei ni ţa IV, CerDavooă I " ).

cuţa, ·p e Pisci.;J Cornişorului şi lucrate în tehnică asemănătoare culturii

Bu cureşti, ln Materiale. VJ. 1939, p. 77. 1111. l llll. -

38 - Gh. Bicltlr, Cercetări arheologice de suprafaţl d e·a: l ungul Oltulu.I, !n Comunicări

Duleta 1, 2. Ci•mt:ct 3. l'm. \"itc:3 ~. 5, 10, !>tl!l~~~ G, Cilln3 1, a. t, C.tuneşU ll.

ANA ViOLmA GHELMEZ

Descoperit în luna aprilie 1973, in partea de S.V. a satului Ber-

îi:. orice caz toporul de la Berbe.şti este un produs autohton aJ

____ ___ _________...

Săpăturile arheologice t>f~:ctua te dii! cîtiva ani la Or;1i1;.a ···- Co.sota.

răsfrtntă tn afară şi îngroşată, avind o lăţin1e de 0,02 ·m. Profilul va-

Prof. dr. doGent DUMITRU TUDOR

Sub actualu! sat la Stolnic:eni ((;c m. Riurcri, .iuc!c,ţu I Vil cea), se

Dintre urmele dacice dispersate de· răscolirile r·omane este inte-

a mai fost identificat în 1944, pe Ungă latura de vest a castrului

tiv· ocupate de trupele r omant-, ca el să dibă un larg spaţiu de siguranţă'.

1 - D . Tudor. ouenia romana, cd. :a.-a. Oucure~t1 19118. p. 100 s l ?.li.

La nu1nărul localităţilor vîkcne în care au trăit tracii, , 1strămoşii

lui 1 ;900), .a făcut ca acest toponim să rămină necunoscut cercetîito-

Bogata familie a cuvintului gard ne .tncredinţ~ză că este vorba

Din documente reiese importan ţa vinicolă a aşezării Girdeşti,

Cu îdeniilica1·ea acestui top1>nim cc i.e păstrează viu în vorbirea

\ - Oumltl'u Berciu, Etno;ccncza ~i cn11tJnu'tntea. poporn.lul ::omiln. în „Orliont.n, Rlm;-

tn întreg evul mediu slnt prezente prem.izcle unităţii naţionale

antiotomană : „voi lupta zi şi n oapte contra necredincioşilor şi bles~

.Românească al cărei domn era sprijinit de Soliman Magnificul. ·pianul

FLORENTI NA CAZAN şi ANETA BOIANGIU

Manifestările concrete ale gîndidi 01nului medievnl au făcut ca

afară . Ideologi politici germani nu au întîrzial să apară 2), care răs­

p osibilitatea afirrnăril r eligiei lor, cunoscută fiind toleranţa religioasă

Cele opt pene de pe umiir închipuiau pe regii barbar1, sau con-

ideile religioase' erau atunci !orme ale motivelor reale şi nu simple

bolizează viaţa, cu alte cuvinte lumina fără de care aceasta nu ar

· Mure1~ ~:patar Radu Gcles-cu, a jucat un mare r-01 în istoria tării

I: :at trimite de la laşi la 12 ia:nuarie 1716, o delegaţie formată din v~l

-----··- www.muzee-valcea.ro / www.cimec.ro

sive ce:"eri t ur::eşti de bani şi produse s). Ni·colae Mav:rooordat impune

Goleştiiau devenit Statul major al catanelor austdecc, care prin

Golescu. cu toate că domnul .,îl avea în dt-ago'.lt~·· is). în1preună

tură şi ost~ii de la Curte „ostaşii Ţării Româneşti şi ioată plebea din

boierimii, prin care ruga pc Kock să intervină la curtea imperială, spre

I - C. Tami•. U n colab orator al lui Constantin Drlnecl\'o~anu. ~•~ilicul D•du Gole>:ru.

,,Ai oarte, ai parte", am auzit fiecare în depărtata sau mai apro-

ca fanarioţi:lor de B.P. Haşdeu, Stema României de Constantin Moisil

Constatăm, apoi, că însemnările respective, departe de a Ii fâcuite

de la popa Radu, ,~pent.I'u învăţătuTa şi folosul fiului" ... „Trăi•nd şi 'invă­

„Scris-am eu care mai jos mă voi iscăli, precum să se $tie că la

Boboteazâ. Şi am scris spre ţinere de minte. Voi scrie la toamnă să ve-

.o„mnoavoastră zapclJlor ni plăşi! Dumbrbvll <le Sus, sllnăl.ate I Dumneavoastră care

ln anul 1975 s-au împlinit 270 ani de activitate tipografică la

__ _ _________...

afară . Ideologi politici germani nu au întîrzial să apară 2), care răs

de la popa Radu, ,~pent.I'u învăţătuTa şi folosul fiului" ... „Trăi•nd şi 'invă

propria sa experienţă, a celui care tipărise carte de învăţătură şi zăbo

Ridicarea pă t ul'ii orăşene-şti, nevoil-e negut"8.torilor, aJe meşteşu