Liga Națiunilor și problema

securității colective

Nicolai Ionela
FIG, ISTORIE
Anul III
 CUPRINS
Scopurile principale ale Pactului
Situația Securității Colective
Cauzele eșecului
Dispute internaționale
Concluzie
Bibliografie
SCOPURILE PRINCIPALE ALE
PACTULUI
Intensificarea
cooperării
Reducerea
armamentului Garantarea păcii
generale

LIGA
Impunerea Obligația de a nu
dreptului recurge la război
internațional
Respectatea
tratatelor
 Pe fondul fragilității ordinii instaurate după război și al afirmării tendințelor
revizioniste, Societatea Națiunilor a acționat pentru constituirea și afirmarea unui
sistem de securitate colectivă.
 Acest pact se baza pe securitatea colectivă și întărirea dreptului internațional.
 Securitate colectivă - un acord în care fiecare stat din sistem acceptă că siguranța
unuia le privește pe toate, și sunt de acord să dea un răspuns colectiv la orice
amenințare.
Contradicțiile din sistemul relațiilor internaționale din anii următori precum și
viziunea diferită asupra arhitecturii de securitate a principalilor actori care au
fundamentat liga națiunilor au făcut ca aceasta să întâmpine dificultăți în a-și
îndeplini rolul și misiunile.

 În primul rând, SUA nu au ratificat  În al doilea rând, în organizarea

actul fondator și au încheiat tratate
separate de pace cu țările învinse, din
care lipseau clauzele privitoare la Ligă
și au promovat propriile interese în
conservarea păcii și securității în
America Latină.
Ligii Națiunilor n-au fost luate
în considerare interesele statelor
învinse. Germania și Rusia
împreună însemnau mai mult de
jumătate din populația Europei
și dețineau un important
potențial de putere
 Situația Securității Colective

În art. 10 din Pact se prevedea că pentru a-și apăra și păstra independența statului, membrii Societății
își vor uni eforturile împotriva oricărei agresiuni exterioare
În art. 11 se preciza că orice război sau amenințare care afectează în mod direct pe unul din membrii
Societății , interesează întreaga societate
Garantarea păcii era considerată dezarmarea și instituirea unui sistem de control al armamentului.

Situația ideală a securității

Modul real de funcţionare
colective (o coaliție de
al securităţii colective
state împotriva unui singur
(multiplii agresori, multiple
agresor) fig. 1
coaliţii, state care nu
Aliații aveau viziuni
diferite privind
mijloacele
 americanii doreau existența a câtorva
sancțiuni economice,
 britanicii doreau îmbinarea
mijloacelor economice cu cele
militare,
 iar francezii doreau constituirea unei
armate internaționale.
 De fapt, continentul s-a divizat în trei
tabere opuse :
anglo - franceză interesată în menţinerea
Germaniei în stare de inferioritate şi a
Rusiei Sovietice în stare de izolare;
germană – interesată în revizuirea
tratatelor de pace, considerate „punice”;
sovietică- interesată în distrugerea
„cordonului sanitar” impus de anglo -
francezi și răspândirea bolşevismului spre
centrul şi apusul Europei.
 PROBLEMELE SECURITĂȚII
 Liga nu dispunea de o forță proprie (articolul 16 din Convenție), nu putea impune decât sancţiuni
economice.
 Era considerată superioară asigurarea securității proprii, prin pedepsirea și slăbirea statelor învinse,
mai ales a Germaniei
 Statele Unite optau pentru izolare, ceea ce privează Liga de un sprijin considerabil;
 După retragerea Statelor Unite, deciziile controlate de Anglia și Franța au diluat și mai mult garanțiile
privind securitatea colectivă: statele au dreptul de a lua sau nu în considerare hotărârile Consiliului iar
sancțiunile nu vor intra in vigoare automat.
 Liga Națiunilor a fost percepută ca o afacere anglo-franceză.
 Alte țari importante nu apar decât episodic: Germania (1926-1933), Rusia (1934-1939)
 Japonia, Italia, Germania părăsesc Liga Națiunilor
 Contrar ideilor lui Wilson, marile puteri europene învingătoare în război au pus
pe prim plan asigurarea securității proprii prin pedepsirea și slăbirea statelor
învinse, în primul rând a Germaniei, prin reglementări teritoriale care să aibă în
vedere interesele lor specifice și ale statelor aflate în sfera lor de influență.
 Slăbiciunile Societății Națiunilor s-au datorat și slăbiciunilor pe care Franța le-a
avut în politica internă generate de criza politică, de dificultățile financiare
interne, de luptele dintre forțele politice de stânga, partizane ale cooperării cu
Uniunea Sovietică pentru realizarea securității colective și cu forțele de dreapta,
înclinate să aprobe ascensiunea lui Hitler în Germania.
 Adevăratele dispute internaționale care ar fi necesitat atenția Ligii
Națiunilor
 încep în 1931, trupele japoneze au invadat Manciuria (invocând incidentul de la Mukden- un
sabotaj chinezesc asupra căii ferate japoneze)
 ulterior este creat un stat fictiv Manciuko.
 Japonia se încadra în categoria ,,statelor agresoare”, dar cabinetul nipon a refuzat evacuarea
trupelor.
 Conform faimosului ,,Plan Tanaka – ca să cucerești lumea, trebuie mai întâi să ocupi China”
 Liga își pierde credibilitatea și a dovedit că nu dispune de un mecanism pentru aplicarea
sancțiunilor
 Proclamarea ,, Imperiului
Manciuko”

Agresiunea Japoneză în Manciuria

 Conferința de dezarmare
 Nu s-a putut ajunge la un consens în privința dezarmării, situația statelor
nemulțumite a dus la eșecul Conferinței de Dezarmare din 1932, singurul rezultat
fiind interzicerea gazelor toxice.
 Planul URSS -dezarmarea totală și imediată
 SUA,, Planul Hoover”- reducerea cu un sfert a dispozitivelor militare existente
 Germania solicita- drept egal de înarmare pentru toate statele
 Franța ,,Planul Herriot”- tot armamentul greu, tancuri, tunuri trebuia controlat de
Societatea Națiunilor
 Marea Britanie ,,Planul Mac Donald” susținea cifra de 200000 de ostași ca plafon
maxim pentru principalele puteri europene.
Ieșirea Din Societatea Națiunilor

Italia Japonia
1933

LIGA

Germania
 Un alt doilea mare moment care a testat viabilitatea
conceptului de securitate colectiva a fost criza abisiniana.

 Invadarea Abisiniei( 30 octombrie 1935) este considerată a fi un punct de cotitura în cazul

afirmării pe scena internațională a lui Mussolini.
 singurul stat independent din Africa și cauzele ocupării Abisiniei erau multiple: Italia
traversa o criza economica puternica iar coloniile Italiei din estul Africii nu erau viabile
economic (Eritreea si Somalia).
 În martie 1936, etiopenii au pierdut controlul asupra capitalei Addis- Abbeda.
 Italia a fost declarată ,, stat agresor”
 Agresiunea comisă de italieni a fost condamnată pe plan internaţional, dar incapacitatea
Ligii Naţiunilor de a impune sancţiuni limitate împotriva Italiei a demonstrat lipsa de
eficienţă a Ligii, precum şi cea a conceptului de conciliere.
Eșecul sancționării și lichidării agresiunii italiene,
opunerea lui Mussolini a propunerilor de arbitraj, oscilațiile
Angliei și Franței între Italia și Societatea Națiunilor au
contribuit la eșecul forumului genevez și la încordarea relațiilor
internaționale

Invadarea Etiopiei
 cerea națiunilor să acționeze, dacă era
necesar, împotriva statelor pe care le
considerau prietenoase, și într-un mod care
Sistemul securității
le putea pune în pericol interesele lor
colective
naționale, de a sprijini statele care nu aveau
nicio afinitate.

 Această deficiență a fost expusă în timpul Crizei din Abisinia, atunci când
Marea Britanie și Franța au trebuit să mențină balanța securității pe care și-au
creat-o în Europa „de a se apăra împotriva dușmanilor din ordinea interioară”, în
care Italia a jucat un rol important, împreună cu obligațiile care le revin în
Abisinia, în calitate de membru al Societății.
SECURITATEA
 ,,...a eșuat în cele din urmă datorită ezitării a
aproape tuturor națiunilor din Europa de acționa
asupra a cea ce îmi place să numesc sancțiuni
militare... Adevăratul motiv, sau principalul
motiv, a fost că am descoperit în decursul câtorva
săptămâni că nu era nicio țară, cu excepția țări
agresoare, care era pregătită pentru război... Dacă
acțiunea colectivă ar trebui să fie un fapt și nici pe Stanley Baldwin
departe un lucru de discutat, înseamnă nu numai
că fiecare țară e pregătită de război; dar trebuie să
fie pregătită să plece la război de îndată. Este un
lucru groaznic, însă este o parte esențială din
securitatea colectivă”
 Consecințele retragerii Germaniei din Societatea Națiunilor(1933) au avut
efecte nefaste pentru întreaga lume. Încă o dată, se dovedea incapacitatea Ligii
de a impune respectarea regulilor.
 Diplomația multilaterală a fost subminată de dezbinarea diplomatică pe care o
provocase Germania, în rândul puterilor din vest. A urmat o serie întreagă de
încălcare a principiilor dreptului internațional la reînarmarea masivă, la
reocuparea Renaniei, la anexarea Austriei și Cehoslovaciei.
 Invadarea Poloniei a provocat o nouă conflagrație mondială, încununând eșecul
Ligii Națiunilor.
Intrarea în Renania
demilitarizată
 La 7 martie 1936, Hitler a ordonat armatei germane să intre în Renania demilitarizată, marcând
astfel răsturnarea ultimului bastion al acordului de la Versailles.
 Potrivit tratatului, forțele militare germane nu aveau dreptul să pătrundă în Renania sau la 50
km est de ea. Germania confirmase această clauză la Locarno. Liga Națiunilor aprobase acest
tratat, iar Marea Britanie, Franța, Belgia și Italia îl garantaseră.
 Nici de data aceasta democrațiile occidentale care puseseră bazele sistemului de securitate
colectivă n-au știut cum să reacționeze la acțiunile Germaniei. Franța era pusă în situația de a
acționa. Britanicii au insistat asupra folosirii mijloacelor diplomației în locul forței.
 În consecință a fost convocat Consiliul Ligii și deși nu în unanimitate, s-a hotărât că tratatele
de la Versailles și Locarno au fost încălcate.
 ,,Anschuss-ul”: Anexarea Austriei
 Hitler dorea reunirea, în cadrul Reich-
ului, ,,comunitățile germane” din Europa
Centrală și Orientală
 Preocupările Italiei de Africa, i-au permis lui
Hitler să avanseze înspre Europa dunăreană.
 Fuhrerul a trimis un ultimatum cancelarului
Austriei, astfel a organizat un plebiscit, astfel
a fost ratificată unirea Austriei la
Germania( 12 martie 1938).
 Deși tratatul de la Versailles și Pactul
Societății Națiunilor interzicea o astfel de
unificare, democrațiile europene s-au
mărginit la simple proteste verbale.
Dezmembrarea și lichidarea
Cehoslovaciei
La Conferința de la Munchen au participat șefii statelor Hitler, Mussolini,

Chamberlain, Daladier și Germania a obținut toate revendicările de la Anglia și
Franța cu sprijinul Italiei.
 Daladier și Chamberlain au declarat că ,, aceasta este pacea pentru epoca
noastră”
 Consecințele conferinței de la Munchen au fost extrem de grave. Statele mici
și mijlocii din centrul și sud-est Europei s-au văzut părăsite de aliații
occidentali și s-au pierdut orice încredere în garanțiile lor.
 Dacă marile puteri decideau singure, fără să asculte pe cei vizați direct-
precum Cehoslovacia-sistemul securității colective era abandonat deja.
 Liga Națiunilor a reprezentat un eșec, prin prisma faptului ca nu a reușit îndeplinirea obiectivului
esențial, și anume prevenirea unui nou război.

 Lacunele principale ale Pactului au fost sesizate de Nicolae Titulescu : ,, Pactul

făcea să izbucnească mai rar, dar nu excludea războiul legal în condițiile dreptului
ginților;
Pactul nu conținea o soluție obligatorie pentru dezacordurile internaționale și nici
soluții pentru toate diferendele fără excepție“
 Conflictul chino-japonez, atacarea Etiopiei de către Italia fascistă, reocuparea zonei
renale de către Germania hitleristă, războiul ruso-finlandez, reprezintă crize în fața
cărora Liga Națiunilor s-a dovedit a fi neputincioasă, prin urmare nu s-a putut păstra
securitatea colectivă .
 Ascensiunea regimurilor totalitare de extrema dreaptă a subminat eficiența Ligii
Națiunilor, care a fost incapabilă să prevină izbucnirea Celui de-al Doilea Război
Mondial.
 Liga Națiunilor a fost desființată în anul 1946, când mai avea ca membre doar 24 de
state. Acest Pact a rămas în istorie prin idealurile sale generoase și prin încercarea de
a înlocui dreptul forței cu forța dreptului internațional.
BIBLIOGRAFIE
 Mihai Iacobescu, Nicolae Titulescu și cooperarea internațională vol. XVIII, Editura

TipoMoldova, Iași
 Marius Hriscu, Titulescu şi Liga Naţiunilor : trei momente semnificative, Editura PIM, Iași
 Olga DORUL, Conceptul de securitate colectivă în dreptul internaţional
contemporan. revista moldovenească de drept internaţional şi relaţii internaţionale
 http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/PLANURI-DE-SECURITATE-COLECTIV79.php,
accesat la 07.11.2019
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/o-organizatie-sortita-esecului-societatea-natiun
ilor
, accesat la 07.11.2019
 https://ro.historylapse.org/liga-natiunilor, accesat la 07.11.2019