Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Istorie

Lucrare de seminar pentru cursul de Preistorie generală,

Rolul cercetării arheologice pentru domeniul Preistorie generală

Situl arheologic de la Berești – Dealul ,,Bulgarului”

Profesor coordonator:

Conf. Dr. Neculai Bolohan

Student: Paul Antonescu

Anul I I.D.

1
 Cuprins

Introducere....................................................................................................................p.3

Rolul cercetării arheologice pentru domeniul Preistorie generală...............................p.3

Preistoria și etapele ei...................................................................................................p.3

Situl arheologic de la Berești ,, Dealul Bulgarului” date tehnice, așezare și cronologia

cercetărilor...................................................................................................................p. 5

Faza săpăturilor............................................................................................................p.8

Concluzii......................................................................................................................p.13

Bibliografie..................................................................................................................p.14

Anexe...........................................................................................................................p.15

2
 Situl arheologic de la Berești – Dealul ,,Bulgarului”

Introducere

Rolul cercetării arheologice pentru domeniul Preistorie generală

Termenul arheologie este de origine greacă şi se compune din cuvintele archaios =

vechi şi logos = studiu, ştiinţă, sensul iniţial al termenului fiind, deci, studiul antichităţilor,
ştiinţa antichităţii. Cuvîntul este introdus în terminologia ştiinţifică modernă în a doua
jumătate a secolului al XVII-lea de către medicul francez Jacques Spon, amator de călătorii şi
de antichităţi. Are meritul, printre altele, de a fi atras atenţia asupra monumentelor antice ale
Greciei, umbrite, în epocă, de interesul pentru antichităţile romane. El este primul care adoptă
termenul grec archaiologia (în latină archaeologia) la particularităţile limbii franceze sub
forma archéologie. Treptat, cuvîntul este preluat şi în alte limbi, cu uşoare deosebiri:
archaeology (în engleză), Archäologie (în germană) etc. În limba română cuvântul a ajuns
prin intermediul limbii franceze.

Contribuţia arheologiei la reconstituirea unor epoci istorice este diferită, în funcţie de

existenţa şi a altor categorii de izvoare, decît cele studiate de arheologie. Se poate spune că
reconstituirea istoriei străvechi (a “pre-istoriei”) a devenit posibilă aproape exclusiv datorită
arheologiei şi a disciplinelor conexe (geologia, paleontologia, paleoantropologia etc.). 1

Preistoria și etapele ei

Reprezintă studierea şi cunoaşterea evoluţiei omului, a întregii sale creaţii materiale şi

spirituale, de la origini şi până la apariţia documentelor scrise. Baza studiului Preistoriei
oconstituie analiza tuturor vestigiilor păstrate de-a lungul
mileniilor, începând cu cele mai vechi unelte de piatră. În scopul cunoaşterii evoluţiei istorice
a umanităţii, specialiştii în domeniu se bazează pe arheologie şi pe disciplinele conexe:
geologie, stratigrafie, paleofaună (paleontologie), paleoantropologie, palinologie,tipologie şi
tehnologie litică şi a materiilor dure animale, ceramică, numismatică, artăşi religii preistorice,
1
Conf.univ.dr. Neculai BOLOHAN, Introducere în arheologie (curs), UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN
CUZA” din IAŞI, p.4,7

3
inclusiv morminte, riturifunerare, până la construcţiile special amenajate de om de-a
lungulmultimilenarei sale existenţe. Constatăm, deci, că Preistoria sebazează, în proporție
dominantă, pe cercetările din domeniul ştiinţelor naturii, dar şi pe existenţa vestigiilor, care
fac obiectulaltor discipline şi metode de investigaţie şi datare. Din punct de vedere al evoluţiei
omului şi a civilizaţiilor createde acesta, Preistoria se împarte în două mari perioade:

Paleolitic

( palaios = vechi ), epoca (veche a) pietrei cioplite şi Neolitic, epoca nouă a pietrei, între care
se află o perioadă de mijloc, Epipaleolitic-Mezolitic, care se încadrează în Tardiglaciarşi
înprima parte a Holocenului.

Paleoliticul, ca perioadă a Preistoriei, se bazează pe criteriiletehnico-tipologice ale

uneltelor de piatră cioplite de om.Termenul a fost creat în 1865, de către J. Lubbock, pentru a
desemna această primă etapă a Preistoriei, când piatra era cioplită, la început
destul de rudimentar.

Neoliticul reprezintă a doua şi ultima perioadă a Preistoriei însens european,şi aparţine

în întregime Holocenului, fiind datat, în linii generale, între mileniile 9/8şi 3 î.Hr. Termenul a
fost creat deJ. Lubbock, în 1865, pentru a defini caracteristicile epocii noi a pietrei.
Fenomenul neolitizării, caracteristic, în linii esenţiale, tuturorcontinentelor, se refer ăla
cultivarea plantelor, domesticireaşicreşterea animalelor, producerea ceramicii. Îndeosebi în
Orientul Apropiat există un neolitic preceramic . Apariţia uneltelor şi armelor de cupru a
determinat ca, în unele zone geografice, ultima etapă a neoliticului să fie numită
calcolitic/eneolitic.2

2
Vasile Chirica, Fdumitru Boghian, Arheologia preistorică a lumii, Paleolitic/Mezolitic, Ed Helios, Iași, 2003,
p.8-9

4
 Situl arheologic de la Berești ,, Dealul Bulgarului” date tehnice, așezare și cronologia
cercetărilor

Nume Aşezarea Cucuteni de la Bereşti - Dealul Bulgarului

Județ Galaţi
Unitate administrativă Oraş Bereşti
Localitate Bereşti
Punct Dealul Bulgarului
Reper Aşezarea se află poziţionată lângă drumul Bereşti - Pleşa - Bârlad,
la nord-vest de oraş.
Reper hidrografic - Prut
nume
Reper hidrografic - râu
tip
Forma de relief deal
Categorie locuire
Tip aşezare3

În vara anului 1980 colectivul științific al muzeului județean Galați a întreprins

săpături arheologice pe teritoriul orașului Berești, în punctul numit ,,Dealul Bulgarului”, într-o
așezare eneolitică specifică culturii Cucuteni, faza A, iar stațiunea fusese descoperită încă din
1960, cu prilejul săpăturilor efectuate la ,,Bâzanu”. Sub aspect geomorfologic așezarea
cucuteniană se încadrează structural în Podișul Bârladului inferior, fiind situată la
extremitatea sudică a dealurilor Tutovei, la periferia nord-vestică a orașului, în imediata
apropiere a drumului ce duce de la Berești la Pleșa- Bârlad.

La piciorul ,, Dealului Bulgarului”, orientat aproximativ N-S, unde pârâul Chineja își
adună apele din mai multe izvoare, se află un adevărat zăvoi pitoresc, reprezentând condiții
3
https://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=beresti-oras-beresti-galati-asezarea-cucuteni-de-la-beresti-dealul-
bulgarului-cod-sit-ran-75347.02

5
naturale deosebit de prielnice pentru dezvoltarea acelor populații eneolitice cucuteniene, care
au dăinuit pe aceste meleaguri cu mai bine de 5000 de ani în urmă.4

Un lot artefacte din materii dure animale, în număr de 79, provine dintr-un alt
important sit arheologic din zona oraşului Bereşti, judeţul Galaţi, şi anume cel plasat pe
„Dealul Bulgarului”. Acest sit a fost sesizat perieghetic de către fostul director al Muzeului de
Istorie Galaţi, Ion T. Dragomir, încă din anul 1960 .

Situl menţionat aparţine culturii Cucuteni-Ariuşd, faza A3 (cca 3500-3300 î.Chr.). El

a fost afectat de lucrările de terasare şi plantare a viţei de vie; a fost cercetat în patru campanii
succesive, între anii 1980 şi 1983 (Dragomir 1983a, 70-81); se află în partea de nord-vest a
oraşului Bereşti, în imediata apropiere a drumului ce duce de la Bereşti la Pleşa-Bârlad. La
baza promontoriului, pe care se află situl, curge pârâul Chineja, care adună din această zonă
mai multe izvoare. Existenţa apei, a pădurilor, precum şi amplasarea într-un punct apărat prin
configuraţia terenului au reprezentat condiţii naturale deosebit de prielnice pentru dezvoltarea
unei aşezări importante a comunităţilor eneolitice cucuteniene.

În cele patru campanii de cercetare sistematică a sitului au fost deschise cinci

secţiuni cu dimensiuni de 50 m/2 m (S1, S2, S3), de 15/2 m (S4) şi 10m/3 m (S5), precum şi
două casete de 10 m/5 m (Caseta A, Caseta C) şi o a treia de 11/6 m(Caseta B). În toate
suprafeţele cercetate, stratul de cultură eneolitic, având o grosime de circa 0,40 m, a fost
surprins la o adâncime relativ mică, la – 0,30m – 0,40m, fapt datorat intenselor lucrări
agricole de pe acest promontoriu.

Toate suprafeţele cercetate au avut un important potenţial arheologic, fiind surprinse

două locuinţe cucuteniene, trei bordeie şi gropi menajere din aceeaşi perioadă, toate având un
bogat inventar. Surprinsă în S1/1980, locuinţa 1 s-a dovedit a fi cea mai bogată în inventar
arheologic, pentru dezvelirea ei în întregime fiind necesară deschiderea secţiunilor 2 şi 3. Sub
pereţii căzuţi ai acestei locuinţe au fost descoperite atât numeroase fragmente ceramice
pictate, plastică antopomorfă şi zoomorfă, unelte litice şi de os, cât şi cea mai importantă
reprezentare plastică din acest sit, şi anume binecunoscuta deja „Horă de la Bereşti”.
4
Săpăturile arheologice din aşezarea cucuteniană de la Bereşti „Dealul-Bulgarului” (jud. Galaţi), Ion. T.
Dragomir, Materiale şi cercetări arheologice, N°15 1983. A XV-A sesiune anuală de rapoarte, Muzeul jedeţean
Braşov – 1981, p. 70

6
 Alături de locuinţa 1, la Bereşti-„Dealul Bulgarului” au mai fost cercetate trei bordeie,
o altă locuinţă rectangulară şi gropi menajere. Pe parcursul cercetării au fost evidenţiate urme
de vetre, fragmente de plăci de lut ars perforate, ce proveneau de la grătarul unui cuptor de ars
ceramică, unelte litice şi de os, material arheozoologic.

Evident că ceramica, descoperită în cadrul aşezării eneolitice cucuteniene de pe

„Dealul Bulgarului”, ocupă primul loc din punct de vedere cantitativ, ca dealtfel în
majoritatea aşezărilor ce aparţin acestei culturi. Această categorie de artefacte este
reprezentată prin fragmente ceramice cucuteniene cu pictură tricromă bine conservată, o
ceramică de bună calitate, sau de uz comun, realizată într-o mare diversitate de forme şi
motive ornamentale. Motivele ornamentale redate prin pictura tricromă cu alb, roşu şi negru
sunt reprezentate prioritar de spirale simple şi în formă de „S“ sau de binecunoscutele
meandre, dispuse sub forma unor registre etajate. Nota caracteristică a întregii ceramici
pictate cucuteniene din aşezarea de pe „Dealul Bulgarului”, ca de altfel şi din aşezarea Bereşti
– „Dealul Bâzanului”, situată pe raza aceleiaşi localităţi, este reprezentată de banda îngustă,
spiralică (Dragomir 1983a, 77).

O mare diversitate relevă şi plastica antropomorfă şi zoomorfă descoperită atât în

locuinţe, bordeie, cât şi în unele gropi menajere sau în stratul de cultură eneolitic. Plastica
antropomorfă este prezentă în special prin diferite figurine feminine, ornamentate şi
neornamentate, decorul fiind ilustrat de motive spiralice şi menadrice, adânc incizate, ce
acoperă în întregime suprafaţa statuetelor. Plastica zoomorfă este reprezentată de protome
animaliere, de bovine şi de ovine, aplicate pe unele vase ceramice cucuteniene, probabil de
caracter ritual . Prin cercetarea sitului de la Bereşti – „Dealul Bulgarului” a fost descoperită şi
o gamă variată de unelte de piatră şi os, precum şi un bogat material arheozoologic.

Astfel, de sub dărâmăturile locuinţei 1 au fost recuperate topoare litice (de marnă),
lame şi aşchii de silex de Prut, vârfuri de săgeţi din silex, unelte de os, precum săpăligi,

plantatoare, împungătoare, spatule şi altele (Dragomir 1983a, 74). Tot în locuinţa 1, spre
centrul acesteia, au fost găsite numeroase oase de cerb, mistreţ, aflate în curs de prelucrare. 5
5
https://migl.ro/DanubiOs/eneolitic/situri_eneolitice.html, SITURI ENEOLITICE DIN SUDUL MOLDOVEI
Costel Ilie

7
 Pe baza trăsăturilor sale structurale, așezarea se înscrie în cateogoria așezărilor de tip
cucutenian, caracterizate prin plasarea lor în locuri dominante, cu vizibilitate la mari distante,
situate în apropierea izvoarelor și apărate natural de pantele relativ abrupte.

De menționat este că săpăturile de la Berești ,,Dealul Bulgarului” din vara anului 1980
au avut un dublu rol : verificarea ariei de răspândire a culturii Cucuteni faza A, în regiunea de
sud a Moldovei și îmbogățirea patrimoniului cultural național al Muzeului Național de Istorie,
Galați.

Faza săpăturilor

Săpăturile au constat din trasarea a două secțiuni ( S1 și S2), paralele cu spalierul viței
de vie, la 1 m distanță de el, axate longitudinal către periferia vestică a așezării pe coama
dealului și orientate NNV – SSE. Sunt lungi de 50 m și late de 2 m, în suprafață totală de 200
mp, la care trebuie adăugate micile casete afectate celor trei gropi menajere ( a,b,c), în
suprafață de 4,85 m, surprinse tangent în profilele celor două secțiuni. Adâncimea secțiunilor
a pătruns până la stratul de pământ galben, steril din punct de vedere arheologic oscilând între
– 0,75 m – 0,95 m, în afara gropilor menajere unde s-a atins -1,35 -1,75 m adâncime. ( vezi
anexele)

Stratigrafia – profilul stratigrafic al săpăturilor întreprinse în cadrul așezării eneolitice

de la Berești se prezintă astfel:

1. La suprafața solului arabil, negru – cenușiu gros de 0,25- 0,40 m, se găsesc numeraose urme
de locuire umană străveche reprezentate de bolovani de chirpic ars, cu impresiuni de ppăioasă
și multă arsură de fragmente ceramice cucuteniene, arse la roșu cărămiziu, de pietre de râu și
fragmente de râșnită primitivă de mână, oase de animale domestice și sălbatice precum și de
alte materiale arheologice, dislocate de muncile agricole, deoarece stratul de cultură materială
se găsește la mică adâncime față de nivelul solului.

2. La baza solului vegetal se află stratul de pământ cafeniu-argilos, gros în medie de 0, 35 m –

0,40 m reprezentând stratul arheologic de cultură materială eneolitic specific culturii Cucuteni
, faza A.

8
3. Stratul de pământ galben cu concrecțiuni calcaroase steril din punct de vedere arheologic. În
afară de existența celor trei gropi menajere cucuteniene ( a,b,c) care au pătruns adânc în
pământul galben.6 ( vezi anexele)

Un element deosebit de important în analiza unei comunități o reprezintă nivelul de

locuire, care oferă indicii importante despre gradul de dezvoltare precum și diverse aspecte
ale vieții cotidiene.

Locuințele - în stadiul actual al cercetărilor nu putem aminti decât de descoperirea parțială

a unei locuințe cucuteniene de suprafață, surprinsă în capătul NNv al sitului, pe o lungime de
6 m. Este vorba despre descoperirea de bolovani de chirpici arși, amestecați cu paie ( prezente
în compoziția pastei, prcum și urme de lemnărie ( resturi de pomosteală) din pereții locuinței,
precum și multe fragmente ceramice cucuteniene, arse la roșu- cărămiziu , sau la cenușiu de
diferite nuanțe, amestecate printre chirpici, dar mai ales răspândite în afara acestora, fapt ce
determină ipoteza potrivit căreia aceste urme ar repșrezenta latura de vest a suprafeței
locuinței sus amintite. În sprijinul acestei ipoteze pledează nu doar materialele enumerate ci și
prezența vaselor ceramice de uz comun, a vasului cucutenian răsturnat întreg cu gura în jos, ce
prezenta urme de pictură, precum unelte de silex și piatră cum ar fi frecătoarele ( răzuitoare) și
fragmentele de râșnită primitivă de mână.găsite în jurul locuinței.

Vetrele – deși pe traseele celor două mari secțiuni nu s-a descoperit nicio vatră de foc sau
de cuptor în sit, totuși astfel de fragmente sau bucăți de vetre cunoscute sub numele de mozaic
de vatră având vatra superioară albicioasă și cea inferioară roșie-cărămizie. S-au găsit destul
de multe depozitate în cele trei gropi menajere, în special în groapa C. Aici numărul era mai
mare decât în celelalte două gropi bși prezentau urme de îmbinare, de unde deducem că
aparțineau aceleiași vetre.

Gropi menajere- pe graseele celor două secțiuni ( S1-S2) s-au descoperit trei gropi
menajere numerotate A,B,C. Privite din profil acestea au forma unor alveolări de mari
dimensiuni, cu gura circulară sau ovală în diametru de 1,50 m, 2,20 și 3 m cu fundul ușor
concav.sunt săpate de la baza solului vegetal și pătrund în stratul de pământ galben, la 0,75 m
– 1,20 m, -1,60 m de la nivelul solului actual. Pământul de umplutură al acestor gropi
menajere este de culoare cafenie închisă, uneori cu aspect compact, alteori friabil, amestecat
cu cenusă, și conține o serie de obiecte caracteristice culturii Cucuteni faza A, vreritabile
6
Săpăturile arheologice din aşezarea cucuteniană de la Bereşti „Dealul-Bulgarului” (jud. Galaţi) p 70

9
 depozite de materiale arheologice bine conservate, ceramica mult superioară celor descoperite
în locuințele de suprafață.

Uneltele – Acestea s-au descoperit în număr destul de mare, variate ca meterial, tipologie
și dimensiuni, comparativ inventarul uneltelor ce aparțin celeilalte așezări cucuteniene
contemporane situatăp pe ,,Dealul Bâzanului”, de pe teritoriul Bereștiului. Din categoria
uneltelor amintim pe cele din silex, de mici dimensiuni, alburii sau cenușii negricioase ;
gratoare, lame cuțitașe, râșnițe primitive, coarne de cerb cu urme de utilizare, descoperite în
groapa menajeră C.

Ceramica – de sorginte cucuteniană, descoperită pe ,, Dealul Bulgarului” ocupă primul loc

din punct de vedere cantitativ ca în majoritatea descoperirilor care aparțin acestei culturi.
Vasele descoperite întregi sunt puține, majoritatea vaselor ceramice se prezintă în stare
fragmentară și corodate. Acest tip de vas, cu pictură se păstrează mai bine în gropi aflate la
adâncime mai mare, amestecate în straturile de cenusă.

După tipologia pastei vasele ceramice pot fi împărțite în:

I. Ceramică fină cu pereți subțiri și fragili arsă la roșu-cărămiziu, sonoră la lovire și tăioasă în
spărtură și pictată aproape în exclusivitate;

II. Ceramică bună, ce conșine în compoziția pastei cioburi pisate, caracteristică vaselor de
proporții mari și mijlocii cu pereții groși;

III. Ceramica de uz comun, cu multe impurități în compoziția pastei, lucrată grosier, bine arsă, de
culoare roșie-cărămizie specifică vaselor mari cu pereții groși. Pe Dealul Bulgarului”,, sunt
evidențiate o multitudine de tipuri de vase, de la cupe de mărimi diferite, vase piriforme,
pahare și cești cu pereți fragili, vase cu corp turtit și gât înalt, vase plate și întinse, farfurii
toate acestea de uz gospodăresc.

Analizând întregul material pictat specific culturii Cucuteni faza A din Moldova, nu este
exclus să sesizăm mai multe variante sincrone sau anumite centre străvechi de meșteri olari
cucutenieni care s-au manifestat artistic de la o zonă geografică la alta. 7

7
Ibidem p 71-79

10
Studiu de caz "Hora"de la Berești descoperită în 1981

În data de 2 noiembrie 1981, Ion T. Dragomir consemna în caietul de şantier că "în

locuinţa 1 cercetată, printre dărâmături, s-a găsit un fragment de figurină (partea inferioară a
corpului) zoomorfă, de lut ars. În complexul acestei locuinţe, odată cu ridicarea fragmentelor
ceramice şi a chirpicilor, s-au găsit câteva fragmente ceramice dintr-un vas prevăzut cu
elemente umane în relief, dispuse pe pereţii recipientului. Este vorba de un vas ritual, denumit
de specialişti "horă", datorită faptului că, pe vas, există o înşiruire de siluete omeneşti prinse
sau înlănţuite în horă".

Potrivit prof. Căldăraru, două zile mai târziu, pe 4 noiembrie, Ion T. Dragomir
descoperă în aceeaşi locuinţă, sub un cuptor cucutenian, încă un fragment din "Hora de la
Bereşti". "Până în prezent, din acest vas s-au găsit două siluete umane şi suportul sau piciorul
vasului. Mai trebuie două siluete şi vasul este aproape întreg", mai spunea prof. Dragomir, în
caietul său. Din păcate, pentru că restul fragmentelor nu au fost descoperite, "Hora" este
reîntregită în proporţie de trei pătrimi.

"Vestigiul găsit la Bereşti este realizat din pastă roşie-cărămizie, are formă cilindrică şi
se termină în partea superioară printr-un vas cu aspectul unei fructiere evazate, care depăşeşte
circumferinţa piciorului. Vasul are 18 centimetri înălţime şi 20,5 centimetri diametrul
piciorului. Figurile antropomorfe feminine dispuse în horă au fost puse în relaţie cu un cult
dedicat unei divinităţi feminine, foarte răspândit în comunităţile agricole neolitice şi
neoeneolitice din Europa şi Orient. Ion T. Dragomir susţinea că trebuie avut în vedere un cult
solar, precum şi unul al ploilor abundente, specific comunităţilor agricole. Răspândirea
acestor reprezentări feminine evocă un cult al fecundităţii, perpetuării speciei umane, al
bogăţiei”, a explicat, cu ocazia unui alt articol, Andreea Barboş, muzeograf în cadrul
Muzeului de Istorie Galaţi.

Alte descoperiri similare

Primul vas-suport antropomorf reîntregibil a fost descoperit la Frumuşica, judeţul

Neamţ, în 1942. Alte vase de acelaşi tip cu „Hora de la Bereşti”, aparţinând culturii Cucuteni,
au fost descoperite la Larga Jijia - Iaşi (cel mai vechi, cu şase figurine), Traian - Dealul
Fântânelor, Neamţ, Truşeşti - Botoşani şi Tirpeşti - Neamţ. „Hora de la Bereşti” are strânse
analogii cu un vas descoperit la Luka - Vrubleveţkaia - Podolia, pe teritoriul fostei URSS, în

11
aria culturii Tripolie A (Precucuteni III). Acesta din urmă este mai mic şi mai larg, cele patru
figurine nu formează acel unghi drept, iar picioarele nu sunt unite, ci depărtate.

Importanţa excepţională a acestui artefact este dată, dincolo de calităţile sale

documentar-ştiinţifice, de faptul că este singura piesă păstrată aproape integral. Vasul-suport
de la Bereşti este considerat a fi cel de-al doilea exemplar întregibil, după cel de la Frumuşica,
prevăzut cu şase siluete feminine. Din aceste considerente, artefactul a fost clasificat în
categoria Tezaur în luna ianuarie 2007.8

Concluzi

Jurnal de arheolog

8
https://www.viata-libera.ro/campanii-vlg/72649-comori-de-patrimoniu-vestigiu-al-unei-culturi-uitate-
dezgropat-la-beresti

12
 Obligaţia fiecărui arheolog era şi este încă să consemneze zilnic, în caietul de
şantier, tot ceea ce s-a descoperit pe respectivul sit. De asemenea, în aceste
caiete erau făcute "la cald" schiţele şi desenele perimetrului cercetat. Astfel de
documente, întocmite de Ion T. Dragomir, există şi în arhivele Muzeului de
Istorie Galaţi, după ce au fost donate chiar de către autor. În paginile unuia
dintre caiete, prezentat de prof. Căldăraru, sunt consemnate exact momentele în
care a fost scoasă la iveală "Hora de la Bereşti". "Într-un astfel de caiet, datat
1980-1983, cu parafa donatorului, pe care scrie "prof. dr. Ion T. Dragomir, fost
director şi părinte al acestui muzeu", regăsim şi notele din campania de la
Bereşti, punctul "Dealul Bulgarului", şantier început la 11 august 1981", a
adăugat prof. Căldăraru.

"Marţi, 11 august 1981, Bereşti. Pentru început, am procedat la pregătirea

terenului în vederea trasării şanţurilor (secţiunilor). S-au strâns paiele şi s-a
cioplit miriştea. Apoi am trecut la trasatul unui şanţ (secţiuni) lung de 50 de
metri şi lat de doi metri. [...] Traseul secţiunii străbate transversal vatra aşezării
cucuteniene. În acest fel, avem şansa de a putea degaja mai repede conturul
locuinţei, surprinsă în campania arheologică din vara anului 1980", se arată în
caiet.

Bibliografie

 Conf.univ.dr. Neculai BOLOHAN, Introducere în arheologie (curs), UNIVERSITATEA

„ALEXANDRU IOAN CUZA” din IAŞI

13
 Săpăturile arheologice din aşezarea cucuteniană de la Bereşti „Dealul-Bulgarului” (jud.
Galaţi), Ion. T. Dragomir, Materiale şi cercetări arheologice, N°15 1983. A XV-A sesiune
anuală de rapoarte, Muzeul jedeţean Braşov – 1981

 https://www.viata-libera.ro/campanii-vlg/72649-comori-de-patrimoniu-vestigiu-al-unei-
culturi-uitate-dezgropat-la-beresti,

 https://migl.ro/DanubiOs/eneolitic/situri_eneolitice.html, SITURI ENEOLITICE DIN

SUDUL MOLDOVEI, Costel Ilie

Anexe

14
 9

9
https://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=beresti-oras-beresti-galati-asezarea-cucuteni-de-la-beresti-dealul-
bulgarului-cod-sit-ran-75347.02

15
 "Hora de la Bereşti" a fost descoperită în anul 1981, în aşezarea eneolitică, specifică culturii Cucuteni, faza
A, de pe teritoriul oraşului Bereşti, punctul "Dealul Bulgarului", sub ruinele unei locuinţe de suprafaţă.
Vasul-suport este lucrat din pastă de culoare cărămizie, are formă cilindrică, fiind finisat în partea
superioară sub forma unei fructiere evazate, ce depăşeşte cu mult circumferinţa piciorului. Partea inferioară a
suportului este formată din patru siluete feminine, prinse în horă şi lipite între ele în zona umerilor şi a
picioarelor, într-o poziţie dorsală. Cele patru mari deschideri ovale dintre siluetele figurinelor, sunt prevăzute în
partea superioară cu unghiuri drepte, cu vârfurile dispuse în jos, simbolizând prinderea mâinilor în horă. Vasul
are o înălţime de 0,180 m. şi diametrul de 0,205 în partea inferioară.
Importanţa excepţională a acestui artefact este dată, dincolo de calităţile sale documentar-ştiinţifice, şi de
faptul că este singura piesă păstrată aproape integral. Vasul suport de la Bereşti este considerat a fi cel de-al
doilea exemplar întregibil, după cel de la Frumuşica, prevăzut cu şase siluete feminine. Din aceste considerente,
artefactul a fost propus de către specialiştii Muzeului de Istorie spre clasificare în categoria tezaur.
Fără îndoială, aceste reprezentări antropomorfe codifică anumite aspecte ale vieţii magico-religioase
specifice membrilor comunităţii care le-a creat. Astfel de reprezentări plastice sunt de fapt dovada existenţei
unor dansuri rituale efectuate în cadrul unui ceremonial complex, legat cel mai probabil de depunerea
ofrandelor. 10

10
https://migl.ro/colectii/arh/hora.html

16
17
18
19
20
21