Descoperirea, cercetarea și valorificarea științifică

a unui sit arheologic

Histria-Zona Sacră

Student:Biliciuc Vlad-Alexandru

Grupa:H111(A)

1
 Sumar

I.Introducere

II. Abordare teoretica și Metodologia de lucru

III.Descrierea Spațiului Geografic

IV.Periodizare și Cronologie

V.Stadiul Cunoștințelor

VI. Prezentarea Rezumativă a Conținutului

VII.Concluzii

2
 I.Introducere

Acest mic proiect este o posibilă introducere în cunoașterea sitului de la Histria(Istros).

Apărută, în germenii ei, încă în Antichitate, arheologia a devenit, începând cu secolul al XIX-
lea, un domenui ștințific complex, pe de o parte foarte ramificat, iar pe de altă parte împletit
cu numeroase alte domenii ale științelor naturale și socio-umane. A înfățisa o imagine fidelă,
coerentă și nuanțată despre începuturile arheologiei sau arheologia zilelor noastre nu este o
misiune ușoar de îndeplinit. În capitolele ce urmează am încercat să arunc câte un fascicul de
lumină asupra unor aspecte mai generale ale sitului arheologic de la Histria, ca domenui
ștințific cuprinzător, arheologia, care, la rândul ei, încearcă să lumineze trecutul, inclusiv cel
foarte îndepărtat, pe baza vestigiilor materiale, păstrate și descoperite.

Tema proiectului meu este denumită „Descoperirea, cercetarea și valorificarea științifică a

unui sit arheologic„ și este rezultatul curiozității mele și al unei provocări.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legătură ce acest subiect,
sau mai bine spus dorința de documentare a supra sitului arheologic de la Histria, deoarece
este unul extrem de important, atât la nivelul Uniunii Europene, al tuturor statelor membre,
implicit și al României, cât și la nivel mondial, deoarece cunoasterea etapelor care au fost
parcure de catre cercetători, în situl de la Histria, ne ajută la cunoașterea dezvoltării rasei
umane dea lungul timpului.

Curiozitatea intelectuală s-a format și dezvoltat ăn cadrul cursurilor universitate din cadrul
Universități Alexandru-Ioan Cuza, Facultatea de Istorie din Iași.

Mergând de la general către particular, situl de la Histria, este unul dintre cele mai importante
surse de cunoaștere a istoriei strămoșilor noștri și a supra religiilor care le practicau. Histria
fiind o colonie greceasă pe țărmul dobrogean al Mării Negre, astăzi pe malul lacului Sinoe, a
fost întemeiată către mijlocul secolului VII î.Hr, de către coloniști din Milet, conform stirilor
transmise de Eusebius, și a existat vreme de 14 secole, până în sec. VII d.Hr. Ea fiinde cea
mai veche colonie grecească din Pontul Euxin și una dintre primele colonii întemeiate în
bazinul acestei mări, fiinde în acelașii timp primul oraș atestat pe teritoriul actualei Românii.

3
 II.Abordare teoretica și Metodologia de lucru

După ce a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins,

cetatea a fost amplu cercetată de către Vasile Pârvan (1914 - 1927), Scarlat şi Marcelle
Lambrino (1928 - 1943), iar după 1949 de către o echipă de arheologi condusă succesiv de
către Emil Condurachi (1949 - 1970) şi Dionisie M. Pippidi. Cercetările continuă astăzi sub
conducerea prof. dr. Petre Alexandrescu şi prof. dr. Alexandru Suceveanu. In 1999 se
împlinesc 85 de ani de cercetări neîntrerupte la Histria.1(anexă 1)
Abordarea teoretică, specifică proiectului de față, este una cultural istoric, aflată sub
egida pozitivismului.Pentru a fi siguri de coerența și validarea surselor citate, acestea vor face
parte doar din seria lucrarilor consacrate subiectului și acceptate de colectivul ștințific atît
intern, cât și internațional.Cu toate că pare un pas ușor de realizat, această informare poate să
constituie suma unor mari probleme, dacă inexistența surselor este una acută sau chiar
inexistentă , din diferite probleme. În acest sens, sistematizarea informațiilor și preluarea doar
a celor importante, constituie prima mare provocare în finalizarea lucrării. Cu toate acestea,
abordarea prismatică, fără a fi părtaș la făurirea studiilor, conferă un statut nesigur, provocat
de integritatea celor scrise, oferindun-ne un rol mărginitor.
Pe de altă parte metodologia de lucru ne arată stadiul cunoștințelor și modul în cere noi
putem accesa informațiile din aportul intern sau extern. Pentru a putea face aprecieri asupra
exactităţii observaţiilor stratigrafice era necesar ca articolul să fi fost însoţit în mod
obligatoriu de profilurile înregistrate în cursul săpăturilor. Autorul face doar aluzie la nişte
profiluri ale secţiunilor practicate dc Victoria Andronescu în 1956, plasate în spaţiul dintre
templul lui Zeus şi al Afroditei. Pe baza acestora, ca şi a puţinelor observaţii proprii, P. A. ne
prezintă un fel de tabel, o schiţă geometrică, metodă unică în arheologic, unde straturile sunt
redate sub forma unor suprafeţe trasate cu rigla la Cabinetul de desen al Institutului, între care
sunt intercalate spaţii albe, pe care au fost semănate, la întâmplare, însemnări de caracter
stratigrafie. Ce-a voit să demonstreze autorul prin acest tabel, care nu poate fi socotit nici cel
puţin un simulacru dc profil stratigrafie, ar fi greu de ştiut şi chiar de intuit2. O asemenea
improvizaţie nu poate fi admisă nici unui începător, cu atât mai puţin unui arheolog cu
pretenţii, care, întâmplător, este şi directorul Institutului de Arheologie din Bucureşti şi fost

1
http://www.cimec.ro/web-histria/1sit/sit.htm ( 06.05.2020 14:22)
2
http://www.cimec.ro/web-histria/2cercetare/cercetarea.htm (06.05.2020 15:00)
4
profesor la Catedra de istorie veche şi arheologie a Facultăţii de Istorie a Universităţii din
Bucureşti.
„Dosarul stratigrafie” al zonei sacre histriene, după cum afirmă în mai multe rânduri A.
P., se sprijină pe observaţiil anterioare ale Victoriei Andronescu. Firesc era să ni se înfăţişeze
în principal propriile rezulate, cu corectările şi completările de rigoare făcute în cercetările
preluate şi întreprinse până în 1980, tocmai cu scopul de a pune ordine în săpăturile şi
stratigrafia acestui sector arheologic. Dc fapt, autorul a abandonat săpăturile din zona sacră
încă din 1980, încât publicarea „dosarului stratigrafie” la 13 ani după încetarea investigaţiei
arheologice nu mai poate fi atât de fidelă şi lesne de redat. Aşa ne explicăm desele ezitări şi
mai ales absenţa unor precizări slratigrafice şi cronologice, care să risipească multe din
semnele de întrebare ce persistă încă în legătură cu săpăturile efectuate în acest sector
arheologic histrian.3
Materialul arheologic descoperit, reprezentat exclusiv de ceramică, în cantităţi reduse şi
fără semnificaţii deosebite, nu poate servi la stabilirea unei cronologii aşa de fine cum o
necesită o cercetare de genul celei de la zona sacră a cetăţii. Catalogul cu descrierea şi
ilustrarea ceramicii, care ocupă un număr de 11 p., nu serveşte scopului pentru care a fost
întocmit.4

III.Descriere Spatiului Geografic

3
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCTkJMcnJQaUdyVEk/view (06.05.2020)
4
http://www.cimec.ro/web-histria/2cercetare/cercetarea.htm ( 06.05.2020 16:00)
5
 Descrierea spațiului geografic în care se află situl arheologic Histria, a fost un subiect de
discutie timp îndelungat. Observăm în izvoarele literare antice, o menționare rară a cuvântului
cetate figură în „dictionarele mai vechi alături de sutele de toponime neidentificate ale lumii
antice.”5 Indicată de strămoșii noștri ca port pe țărmul apusean al Mării Negre, în apropierea
Dunării, Histria punea serioase probleme de localizere în aceea perioadă. ( Anexa 2)
După cum s-a dovedit prin cercetări geomorfologice, conturul tărmului Mării Negre a
suferit numeroase modificări din antichitate și până astăzi. Oglinda mării find ridicate în zilele
noastre chiar cu 7-5m, câmpiile litorare au fost inundate parțial, încă de la sfârșitul epocii
antice. Anumite orașe au fost parțial înghițite de mare. Orașele care se numară printe cele
înecate sunt: Olbia, Chersonez, Phanagoreia, precum si orașul Histia. Datorită cartierelor
joase din partea de Nord au intrat sub apă, împreună cu nivelel de locuire cele mai vechi din
restul cetăți. Datorită formări golfului Sinoe și lacul Istria, care au înghițit o parte din
necropolă și dumurile de legătură cu așezările situate la Vest și Nord. Rezultatul cestui
fenomen au fost complicate față de altul, întâlnit doar la coastele occidentale ale Mării Negre.
„Curenții maritimi au transportat sedimente aduse de Dunăre la vărsare, aliniindu-le de-
a lungul țărmului.”6 Dea lungul timpului, numeroase golfuri și băi au fost colmatate sau
despărțite de mare prin cordoane litorare. „Golful antic al Histriei” 7 a suferit și el acelașii
proces , fiind separat de mare printr-un banc de nisip, care are o înălțime de câțiva kilometri.
Jocurile naturii au produs aceste schimbări asupra esențiale peisajului histrian. Port
marin în antichitate, așezat pe țărmul unei câmpii litorare, Histria se află astăzi la o depărtare
de peste 10km de mare, parțial înecată de apele lagunelor care o încojoară.
Câmpia litorală pe care s-a instalat orașul se continuă către apus cu valea fertilă a
rîurilor NuntaȘi și Iunan-Dere, confingurată ca un larg amfiteatru, mărginit spre apus și spre
sud de deaurile line. Fiecare punct al acestui amfiteatru, pînă la o distanță de 15-20 km, putea
fi supra vegheat din Cetate, conferind acestui teritoriu, devenind nucleul viitoarei chora,
calitatea pe care o reclama o asemenea „moșie”, aceea definită de K.Kirsten prin termenul de
Uberschaubarkeit. Dincolo de acest nucleu, afectat exploatărilor agricole, se afla, către Nord,
un ținut bogat în resurse miniere. La circa 30 de km Nord –Vest de Histria, dealul Altântepe
conținea zăcăminte de cupru, unele deschise la suprafață și permițând o explorare relativ
ușoară. Ceva mai aproape de cetate, în preajma așezărilor agricole de lângă golful Sinoe, se
află zăcăminte de fier, exploatate în epocă romană, poate chiar și mai devreme. În zona Sinoe
și Cap Doloșman, au fost exploatate cariere de piatră pentru construcții, cât și în interiorul
continental. Utilizate încă în epoca arhaică, ele au furnizat cea mai mare parte din piatra de
construcție, cu excepția marmurei, importantă de peste mare.
Amplasat în apropierea Deltei Dunării ( Anexa 3), Histria datorează existența în special
fluviului, care mărginea o parte din chora orașului. Divinitatea Istrului este observată si pe
unele monede, ținând în mâna dreaptă un delfin, animal care amintește că pe teritoriul Histriei
Fluviul Istros se varsă în mare.

5
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCeWVLbW5oR3pZZnc/view (07.05.2020 15:48)
6
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCeWVLbW5oR3pZZnc/view (07.05.2020 16:20)
7
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCTF9ramtwMWt1NFk/view (07.05.2020 19:00)
6
 Delta Dunării și lagunele vecine au reprezentat principalele surse de peste de-a lungul
istoriei a cetății. În scrisorile guvernaților romani din sec. I e.n., care au fost cuprinse în
Horothesia lui Laberius Maximus, se specifică se specifică că „ aproape singurul venit al
orașului ... e cel de pe urma peștelui sărat”.
Histria este singura așezare grecească pentru care s-au făcut și în trecut câteva studii
legate de analiza peisajului, în special pentru epoca grecească. În lucrarea de față ne vom opri
asupra elementelor constitutive ale teritoriului histrian pentru epoca romană( așezări, drumuri,
fortificați, apeducte, cariere de piatră etc.) în încercarea de a identifica trăsăturile peisajului
roman de aici.
Pe măsură ce cercetările arheologice asupra oraşelor pontice au realizat progrese, alte
probleme au apărut în faţa specialiști1or, Dacă iniţial atenţia arheologilor era îndreptată în
special asupra marilor monumente publice, caracteristice oraşelor greceşti sau romane, asu-
pra unor monumente de cult, reflectînd viaţa religioasă sau asupra-unor monumente ilustrînd
viaţa culturală a acestor oraşe, pe măsură ce spaţii mai mari ale teritoriului urban au fost
scoase la lumină, au apărut cu necesitate probleme deosebite, legate în special de caracterul
social şi economic al unora dintre aceste monumente şi , în general vorbind, de caracterul
social şi economic al întregului complex urban.

7
 VI.Periade și cronologie

Situată odinioară într-un golf marin, astăzi lacul Sinoe, nu departe de gurile Dunării,
fluviu de care și-a legat existența, cetatea histrienilor a contribuit decisiv timp de 14 veacuri la
definirea unui spațiu de interculturalitate în nord-vestul Pontului Euxin.8
În cei peste 100 de ani de cercetări arheologice sistematice, au fost realizate
numeroase și importante descoperiri, precum: ziduri de incintă din toate perioadele antice, de
la cea arhaică la cea romană târzie, necropola tumulară din epoca greacă, unde au fost
identificați circa 1000 de tumuli, zona sacră grecească, cu câteva dintre monumentele de cult
care o compuneau, adică patru temple (de exemplu templul lui Zeus, templul Afroditei),
numeroase altare și baze votive; diverse cartiere civile, fie cu locuințe modeste, cum sunt cele
din perioada arhaică, descoperite pe așa-numitul „Platou”, în partea de vest a cetății, fie cu
străzi și case somptuoase, începând cu sfârșitul perioadei clasice și ajungând la un cartier
rezidențial bine conservat (Domus), situat pe acropola cetății; două edificii termale; șase
basilici paleocreștine, situate atât în interiorul (episcopală, cu criptă sau „Florescu”,
„Pârvan”), cât și în exteriorul cetății romane târzii, edificii de cult creștine, dintre care se
remarcă, prin planul său cu transept și sculptura arhitecturală din marmoră de import, basilica
episcopală; necropola plană din epoca romană târzie din zona Basilicii extra muros; așezări și
necropole aflate în teritoriul histrian, aparținând diferitelor epoci (Istria Pod, Istria Bent,
Nuntași, Tariverde, Fântânele, Sinoe). Pe lângă monumentele amintite, micile descoperiri
(inscripții, sculpturi, fragmente arhitecturale, ceramică, monede) conturează imaginea uneia
dintre cele mai prospere cetăți greco-romane din Pont. Atât cele 15 volume monografice
apărute în ultimii 50 de ani, cât și nenumăratele studii publicate în reviste și volume de
prestigiu, oferă mărturie în acest sens. Toate acestea au făcut ca Histria să fie considerată
șantier-pilot în studiul Antichității din zona Mării Negre și totodată un important șantier-
școală pentru arheologia românească clasică.
Problematica generală și obiectivele majore ale cercetării arheologice de la Histria se
reflectă direct în cele nouă sectoare de lucru active în ultima perioadă: (Anexa 4)
Zona sacră: precizarea stratigrafiei generale a sectorului și identificarea de noi
monumente de cult grecești;
Sector X: cercetarea unei insulae din perioada elenistică;

8
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCQlZiUU0zd3VQVFE/view (08.05.2020 14:31)
8
 Basilica „Pârvan”: precizarea cronologiei, cercetarea monumentelor grecești și a
diverselor faze ale zidurilor de incintă;
Poarta Mare – Turnul Mare: obținerea de date privind perioada romană timpurie
și identificarea complexelor din epoca greacă și elenistică;
Basilica extra muros: precizarea cronologiei, cercetarea stratigrafiei epocii
romane timpurii;
Basilica cu criptă, numită și Basilica „Florescu”: precizarea cronologiei;
Sectorul Sud: identificarea unei posibile instalații portuare, la vest de Turnul K,
obținerea de noi date privind zidul de incintă roman timpuriu și cercetarea unui impozant
edificiu din secolul III p.Chr.;
Sectorul Acropolă Centru Sud: cercetarea și stabilirea cronologiei unei insulae din
orașul roman târziu;
Sectorul „Metaxa”: reluarea cercetărilor în cartierul de nord al cetății romane
târzii;
Sectorul Roman Timpuriu Sud: redefinirea stratigrafiei din zona zidului de incintă
roman timpuriu.9

9
https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCQlZiUU0zd3VQVFE/view (09.05.2020 18:00)
9
 V.Stadiul Cunoștințelor Privind Situl Arheologic de la
Histria

Istros/Histria, cea mai veche colonie grecească de pe țărmul vestic al MăriiNegre, a fost
întemeiată de milesieni la 657–656 a. Chr. Deși cetatea a fost identificată pe teren încă din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, primele cercetări sistematice au fost inițiate în anul
1914 de Vasile Pârvan. La conducerea șantierului, s-au succedat Scarlat Lambrino, Emil
Condurachi, Dionisie M. Pippidi, Petre Alexandrescu, Alexandru Suceveanu. La cercetări au
participat, de-a lungul timpului, GrigoreFlorescu, Emilian Popescu, Nubar Hamparțumian,
Suzana Dimitriu, Maria Coja, Aurelian Petre, Maria Alexandrescu Vianu, Catrinel
Domăneanțu, arh. Dinu Theodorescu.
Cercetarea arheologică este organizată sub coordonarea Institutului de Arheologie
„Vasile Pârvanˮ din București. Din colectivul actual de cercetare fac parte: arheologii
Alexandru Avram și Mircea Victor Angelescu (coordonatori), Irina Achim, Iulian Bîrzescu,
Mircea Dabîca, Florina Panait Bîrzescu, arhitecții Monica Mărgineanu Cârstoiu și Virgil
Apostol.10
Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva
regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe
Mithridates al VI-lea Eupator romanilor. În jurul anului 260 i.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea
Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis.
Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu
perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă, orașul era format din
două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model întâlnit în orașele antice
grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul VII. Unul din
motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era
amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe.
În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României. Este vorba
despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe
un delfin spre stânga.

10
http://www.cimec.ro/web-histria/2cercetare/cercetarea.htm (08.05.2020 19:02)
10
 Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest
Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile
Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a
descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în
vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil
Condurachi și Dionisie M. Pippidi. Cercetarea continuă și în prezent, finanțată de Ministerul
Culturii și Cultelor, sub conducerea lui Alexandru Suceveanu.
Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum
era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare
(numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți , era alimentată cu apă prin
conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană,
străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și
cultural-artistice (museion).
Se poate vizita Muzeul de Arheologie „Histria” unde se găsesc o mulțime de
basoreliefuri, o colecție impresionantă de amfore și altare vechi de peste 2000 de ani, chiar și
o parte din fațada de marmură a templului închinat “Marelui Zeu”, zidul de apărare al cetații,
prevăzut cu turnuri și bastioane, ruinele templelor grecești foarte bine conservate, câteva
străzi pavate, locuințe, mai multe bazilici creștine datând din secolul VI d.Hr., templul
Afroditei, templul lui Zeus, forumul, piața, rețeaua stradală şi chiar câteva conducte de
canalizare.
1.Histria De Azi
Ruinele cetăţii, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate şi astăzi. La vremea construirii
cetăţii, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. În prezent, se pot vizita:zidul de
apărare, cu turnuri şi bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafaţa mai mică a
orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot
fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de
locuințe sau ateliere, mai ales romane, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului,
una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.Hr.

Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri

lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în anul 1969,
de arheologul Alexandru Suceveanu

11
Bazilica episcopală, construită în centrul orașului vechi, reprezintă cea mai importantă
descoperire de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V-VI d.Hr., Histria
a ajuns la rangul de episcopie.

12
 VI.Prezentare Rezumativă a descoperirilor

Histria a fost o colonie greceasă care s-a aflat pe țărmul dobrogean al Mării Negre,
astăzi aflându-se pa malul lacului Sinoe. Aceasta a fost întemeiată în mijlocul secolului VII a
Hr., de către coloniști din Milet. A fost identificată, în anul 1868, de către arheologul francez
Ernest Desjardins.
Cetatea de la Histria a fost cercetată amplu de arheologul Vasile Pârvan timp de 13 ani,
1914-1927, în calitate de director al Muzeului Național de Antichități conducând săpăturile
arheologice de la Histria, desfășurându-se doar în 9 ani campanii normale (1914-1915; 1921-
1926) Întrerupe , cum se înțelege, de tragedia primului război Mondial. În acest timp Situl
arheologic Histria a fost păduit de armatele invadatoare , fiind furate multe piese, dintre care
și unele inedite, aflându-se chiar și în zilele de astăzi în muzeele din străinătate. V.Pârvan nu
ne-a lăsat decât trei memorii epigrafice.
În perioada 1927-1942, îi succede la conducerea sitului arheologic Histria, remarcabilul
epigrafist Sc. Lambrio. Continuă cercetarea din cetate, descoperind incinta romană timpurie a
orașului și practică unele sondaje pe platforma din vest.
Anul 1949 pentru situl de la Histria reprezintă exprimarea în limbajul documentelor epigrafice
histriene. Em, Condurachi(1949-1970) a îndrumat ca îndrumat ca Muzeul Național de
Antichități să fie transformat în institutul de Arheologie Al Academiei Române, purtând
astăzi numele de „Vasile Pârvan„ , devenind succesorul a celui mai vechi institut de cultură
din România. Sub îndrumarea lui Em. Condurachi apar doua volume din seria monografică
Histria.
Sucesorul lui Em. Condurachi la șefia șantierului Histria, D.M Pippidi(1971-1981), îi datorăm
impunerea actualei forme a seriei monografice Histria, dar și publicarea a patru volume din
aceasta. A redus dastric zona de lucru, dar a accentuat zona de lucru a supra zonei sacre.
Datorită lui P.Alexandrescu(1982-1988) s-au reluar săpăturile arheologice, care au fost
neglijate de către D.M Pippidi.
Schița cercetărilor din anul 1989, nu sa materializat decât în 1990, pe lângă continuarea la
basilica episcopală sau deschis alte patru sectuare, destinate continuarii sau calorificării unor
descoperiri mai vechi, ne fiind publicate în formă monografică.

13
Sectorul: Zona sacră( Histria T) (Anexa 5)
Săpăturile au fost efectuate în această zonă „marea depresiune” aproape fără întrerupere
începând cu anul 1998 au fost scoase în evidență o imensă groapă în stânca nativă( lungimea
maximă 14m, iar lățime maximă 7m), fiind amenajată în prima jumătate a scolului al IV-lea și
a fost umplută probabil la începutul secolul I a. Hr.11 Stânca nativă a fost amenajată de prima
colonie grecască care sa așezat la Histria, ei au nivelat-o cu mai un singur strat de lut curat.
Fiind suprapus din loc în loc pe o distanță de peste 13 m, sub formă de triunchi de piatră,
compozitia fiind tot din lut, având o înălțime de aproximativ 0,5m și una din laturi de 0,65 m.
Rațiunea acestor construcții ne-a rămas deocamdată inexplicabilă. (Anexa 6)
Prima etapă a constat în degajarea umpluturii gropii din colțul de Sud-Vest, pentru a
observa conturul în această zonă de la Sud de zidul II/2001.
Umplutura sa prezentat destul de omogenă(Anexa 7), fiind vorba în primul rând de un
pământ brun –cenușiu cu mici pietricele având o densitate medie și fragmente de ceramică.
Dintre toate cele descoperite în zona sacră predomină fragmentele de anfore si fragmentele de
țigle. În această zonă a fost dificil de identificat straturi succesive de umplere. O foarte mică
suprafață nu fost deranjat în partea de Vest, din cauza apariției riscului de prăbușire atât a unui
zid roman timpuriu, dar și din cauza a unui bloc din platforma templului Afroditei.
Peretele care se afla în partea de Sud a stâncii, fiind clar delimitat de partea estică, este
abrupt și prezintă la mijloc o mică platformă, ce putea servii în atichitate ca treaptă. Între cei
doi pereți, cel estic și cel sudic există un mic scoc, pe unde încă se prelige probabil apa. În
altă ordine de ideii funcția celor două ziduri din această imensă groapă trebuie să fi fost în
legătură cu colectarea apelor fluviale, probabil avem de aface cu o fântână sau un bazin de
apă.
În partea nord-estică a "marii depresiuni" a fost cercetat şi demontat monumentul U,
aflat deasupra gropii. Acesta ne este prezint sub forma a două rânduri de blocuri rectangulare
de calcar suprapuse. Probabil că acestea făceau parte din baza unui monument ridicat la
sfârşitul sec. al II-lea – începutul sec. I a. Chr. pe via sacra. Monumentul U se afla parţial pe
umplutura gropii. O parte din blocuri păstrează urme de prelucrare, fiind refolosite de la alte
monumente. După demontare, s-a obţinut conturul complet al stâncii şi în această zonă.
Umplutura de sub monument conţinea în primul rând mici fragmente de şist amestecate cu
ceramică fragmentară.12

11
http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3149 (10.05.2020 10:22)
12
http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3149 (10.05.2020 12:00)
14
 VII.Concluzii

La Histria, fondatorul milesian (în greacă, ktistes) ar fi  fost acela care a trasat prima
incintă a cetăţii, a fixat locul templului divinităţii principale a cetăţii (numele preotului
acesteia―în speţă Apollo Tămăduitorul, în greacă Ietros―fiind acela care indică anul, de
unde calificarea ei drept divinitatea eponimă) şi, în fine, a efectuat primele împărţiri de loturi
din teritoriu13.  Precizând că încă de la fondare trebuie postulată existenţa celor şase triburi (în
greacă, phylai) milesiene (dintre care sunt atestate, pentru moment, la Histria doar
patru:Aigikoreis, Argadeis, Boreisşi Geleontes), a Sfatului (în greacă, bulé) şi a Adunării (în
greacă, demossau ecclesia), precum şi a magistraţilor supremi (în greacă, archontes). Toate
acestea pot fi presupuse indiferent de regimul politic din acea vreme, regim despre care avem
o informaţie importantă provenită de la filosoful grec, Aristotel. Astfel, Aristotel povesteşte 
că la Histria, ca şi la Massalia sau Heracleea, a avut loc o revoluţie, care a dus la schimbarea
regimului oligarhic cu unul democratic. Presupunem că de la fondare şi până la amintita
revoluţie a funcţionat un regim oligarhic, de identificat poate într-o adevărată dinastie a
preoţilor lui Apollo Tămăduitorul, după cum, n-ar fi exclus ca şi celelalte preoţii, cum ar fi
cele ale lui Zeus, în ipostaza de protector al cetăţii, sau ale Afroditei, să fi fost deţinute tot de
familii nobiliare, descendente din primii colonişti (în greacă, apoikoi)14. Procesul de trecere de
la un regim oligarhic, la unul democratic a putut fi grabit si de o influenţă ateniană puternică
în bazinul pontic în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr.
Teritoriul agricol era împărţit de către fondator-divizărea lui în loturi (în greacă, kleroi).
Totalitatea acestora constituia teritoriul propriu-zis al oraşului (în greacă, chora).
Una din principalele activităţi economice ale Histriei arhaice o constituia activitatea
portuară, încă neafectată de procesele geologice care vor duce la progresiva înnisipare a
golfului maritim original. Portul a funcţionat încă de la întemeierea cetăţii, fapt  demonstrat de
imensa cantitate de ceramică grecească de origine  micro-asiatică sau corintiană, descoperită
în cetate şi în teritoriul adiacent. O dată cu ea, pătrund în hinterlandul Histriei, vinuri şi uleiuri
din cele mai fine din sudul egeo-mediteranean, zona pontică oferind atât de necesarele grâne
Greciei continentale.

13
P. Alexandrescu, L’aigle et le dauphin.Études d’archéologie pontique, Bucureşti–Paris, 1999, p. 64
14
Alexandru Suceveanu, Mircea Victor Angelescu, Irina Achim,   , Ghid Histria”, Ed.EX Ponto, 2005
15
 În situl arheologic de la histria, nu a existat o egalitate în zonele care sau cercetat, dar în
timp cercetările aupra orșului pontic au aratat progrese, dar tot timpul au apărut alte probleme
în fața specialiștilor. Atenția arheologilor a fost îndreptata a supra marelor monumente de
inspirație romană și grecească, care au inspirat viața culturala a histrienilor, dar au și reflectat
viața religioasă.

16
 Anexa 1-Localizarea sitului arheologic Histria(Istros)

Anexa 2- Hartă fizica a zonei Histria

17
Anexa 3-Harta topografică a zonei

Anexa 4- Tabel periodizare.

PERIOADA DESCOPERIRI
Epocaromano – bizantină( sec. V-VI d. Basilica, Domus,
1
H.)
2 Epocaromană Basilica
3 Epocaarhaică Incintă
4 Epocaelenistică (V-IV î. H.) Basilica, rețea de drumuri
Epoca Greco – romană (sec. VII-VI
5 Așezare, Cetate
î.H.)
Epoca medievală timpurie (sec. X –
6 Așezare
XIII d. H.)

Anexa 5- Săpături post 1990

18
Anexa 6-Baza de DATE

Nr. Nr.
Materialitatearheologică Habitat
Crt. Crt.
Obiecte din Coloniegrecească-
1 Loculdescoperirii 1 Tipologieașezare
ceramică zonăreligioasă
fragmente de
2 Zonasacră 2 Locuințe
kantharos attici Locuințe
Basilica, Domus,
ceramică elenistică
3 Zonasacră 3 Anexe rețea de drumuri,
atipică
Templu
toarte de amfore Spațiulfrecventat Zonareligioasă –
4 Zonasacră 4
pseudo-cos de comunitate serviciulreligios
fragmente de
5 boluri Zonasacră
pergameniene
6 boluri şi platouri Templu
fragmente de
7 Zonasacră
amfore cu striuri
8 două opaiţe Cuptorul nr. 8

două monede de la
9 Zonasacră
Iustinian

Anexa 7- Harta Geologică

19
Bibliografie:
20
1. http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3149
2. http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=1401
3. http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=693
4. http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=226
5. https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCQlZiUU0zd3VQVFE/view
6. https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCYzI0RzdIY1Rzdk0/view
7. http://www.cimec.ro/web-histria/1sit/sit.htm
8. http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-noua/01-Peuce-
SN-I-2003/12-Talmatchi-tot.pdf
9. https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCYzI0RzdIY1Rzdk0/view

Student:Biliciuc Vlad-Alexandru
Grupa:H111(A)

21