Componentele educaţiei

Curs nr. 4

Conf. dr. Adrian Vicenţiu Labăr

1
 Curs nr. 5. Componentele educaţiei.
Cuprins
• Educaţia sexuală
• Educaţia morală
• Educaţia fizică
• Educaţia tehnologică
• Educația religioasă

2
Educaţia sexuală

• Educaţia sexuală – dimensiune a educaţiei care vizează instruirea

elevilor în privinţa sănătăţii sexuale şi a reproducerii; este abordată în
context afectiv-emoţional şi etic-comportamental.

• Educaţia sexuală este procesul prin care o persoană asimilează

informaţii, îşi dezvoltă atitudini şi convingeri despre sex, identitate
sexuală, relaţii şi intimitate.

• Educaţia sexuală nu trebuie limitată la o simplă informare de natură

anatomică, fiziologică, igienică, ea trebuie conexată cu axa valorilor
morale, civice, sociale.

• Educaţia sexuală nu se reduce la aspectul biologic, ci presupune o

abordare multidisciplinară: medicală, socială, psihopedagogică, etică şi
spirituală.

3
 Educaţia sexuală – Obiective
• Însuşirea de cunoştinţe cu privire la anatomia şi funcţiile organelor
sexuale

• Cunoaşterea bolilor cu transmitere sexuală şi a modalităţilor de

prevenire a lor

• Să înţeleagă conceptul de “abuz sexual” şi să cunoască formele abuzului

sexual şi modalităţile de prevenire a acestuia

• Să cunoască alternativele existente pentru o persoană implicată în abuz

sexual

• Să înţeleagă modul în care are loc concepţia, modalităţile de

contracepţie şi avantajele sau dezavantajele lor

• Să cunoască alternativele existente în cazul apariţiei unei sarcini nedorite

4
 Educaţia sexuală – Obiective

• Să distingă între dragoste/ atracţie sexuală/ dorinţă sexuală

• Să-şi definească propriile valori cu privire la comportamentul sexual

• Să-şi dezvolte responsabilitatea în raport cu propria conduită sexuală

• Să-şi dezvolte capacitatea de a lua decizii cu privire la viaţa sexuală în

funcţie de valorile la care aderă

• Să înţeleagă faptul că maturizarea emoţională este diferită de

maturizarea fizico-sexuală

• Să apeleze la serviciile instituţiilor de planning familial.

5
Educaţia sexuală
• Ce abilități ar trebui să dezvolte educația sexuală?

• abilitatea de a lua decizii, de a fi categorici şi de a asculta, de a

comunica, negocia, identifica sursele de ajutor şi consiliere

• capacitatea de a recunoaşte presiunile exercitate de alte persoane şi

de a rezista la acestea, de a face faţă provocărilor şi de a cere
ajutorul adulţilor.
• şantajul social – “dacă nu faci ca noi, nu mai faci parte din grup”
• şantajul emoţional – “dacă nu facem sex, nu mai suntem
împreună”

• capacitatea de a face diferenţa între informaţiile corecte şi incorecte.

6
 Educaţia sexuală
• Factori implicaţi în educaţia sexuală:

• Familia, care este prima sursă de informare. Ea trebuie să accentueze

importanţa sexualităţii în viaţa umană. Este important ca familia să nu
utilizeze explicaţii fanteziste în educaţie, ci să implice sinceritatea şi
cunoaşterea.
• Este bine ca părinţii să evite două situaţii: autoritarismul, repudierea
curiozităţii copilului, dar şi liberalismul exagerat, tendinţa de eliberare a
oricăror bariere sau reţineri.

• Şcoala, este cea care va continua educaţia sexuală, sistematic incluzînd

cunoştinţe din domeniul fiziologic, psihologic, social. Dar şi aici se
întîlnesc reţineri din partea unor cadre didactice în abordarea acestui
subiect.

7
 Educaţia sexuală
• Factori implicaţi în educaţia sexuală:

• Mass-media, din care face parte televiziunea, ziarele, revistele,

Internetul. Acestea au o mare putere în educarea sexuală, care de multe
ori, este prezentată în mod pervers.
• este necesar de a crea, în ajutorul educării sexuale, filme tematice,
emisiuni specializate, emisiuni cu experţi în domeniu, etc.;
• Identificaţi emisiuni tv./ site-uri care promovează educaţia sexuală.

• Mediul informal, este un factor care are cea mai mare greutate în
educarea sexuală a individului. Există riscul ca mediu informal să
informeze greşit, ceea ce cere din partea societăţii o mare atenţie şi
sprijin.

8
 Educaţia sexuală
• Metode de realizare a educaţiei sexuale în şcoală:

• În şcoală, educaţia sexuală se realizează fie ca parte integrantă a orelor de

biologie, psihologie, educaţie civică, religie etc., fie prin activităţi specifice
desfăşurate în cadrul orelor de dirigenţie. Dintre metodele cel mai des utilizate
în realizarea educaţiei sexuale menţionăm:

• Expunerea: prezentarea sistematică a informaţiilor cu privire la un subiect

• Conferinţa: le oferă elevilor şansa de a asculta punctele de vedere ale
specialiştilor
• Conversaţia: le permite elevilor să aprofundeze diferite aspecte, să asculte
opinii diferite, să aducă argumente
• Studiul de caz: le oferă elevilor posibilitatea de a se implica în analiza unei
situaţii reale de viaţă şi în soluţionarea unei probleme
• Jocul de rol: dezvoltă capacitatea de înţelegere, bazată pe empatie
• Brainstorming: îi încurajează pe elevi să se exprime şi să găsească soluţii pentru
diversele probleme cu semnificaţie sexuală.

9
Educaţia sexuală

• Teme controversate în educaţia sexuală:

• Problematica avorturilor

• Heterosexualitate şi homosexualitate

• Momentul debutului vieţii sexuale: distincţia între maturitatea

sexuală, fizică şi maturitatea emoţională, psihologică

• Actul sexual înainte de căsătorie

10
Liberalizarea avorturilor şi reducerea criminalităţii
[Levitt, S. D., Dubner, S. J., (2006). Freakonomics. Un economist rebel dezvăluie partea ascunsă a
lucrurilor. Editura Andreco]

• În 1990 infracţionalitatea era la apogeu în Statele Unite. În precedenţii 15 ani,

infracţiunile violente crescuseră cu 80 %.

• La începutul anilor ’90, rata criminalităţii a început să scadă rapid şi

instantaneu, surprinzând pe toată lumea.

• La sfârşitul anilor ’60, mai multe state din S.U.A. au început să permită
avorturile în circumstanţe extreme: viol, incest sau pericol pentru mamă (între
1900 şi 1960, avortul fusese scos în afara legii în toată ţara).

• Până în 1970, 5 state legalizaseră complet avorturile.

• Pe 22 ianuarie 1973, legalizarea avorturilor a fost extinsă brusc la nivelul întregii

ţări prin hotărârea Curţii Supreme a Statelor Unite dată în cazul Roe contra
Wade.

11
• Atunci când o femeie nu doreşte să aibă un copil, are de obicei
un motiv întemeiat.
• Ea poate fi necăsătorită sau poate avea o căsnicie nefericită.
• Se poate considera prea săracă pentru a creşte un copil.
• Poate considera că viaţa sa este prea instabilă sau nefericită, sau
poate crede că dependenţa sa de droguri sau alcool va dăuna
sănătăţii copilului.
• Sau poate considera că este prea tânără sau că nu este suficient
de educată.

• Maternitatea forţată poate aduce unei femei o viaţă şi un

viitor sumbru. Daunele psihologice pot fi iminente. Există de
asemenea problema introducerii unui copil într-o familie
incapabilă, psihic şi în alte privinţe, de a-l îngriji.

12
• Înainte de cazul Rae contra Wade, era predominant ca doar fiicele familiilor
de clasă medie şi ridicată să-şi poată permite un avort ilegal sigur.

• Ce gen de femeie era probabil să profite de cazul Rae contra Wade? De cele
mai multe ori ea era nemăritată, adolescentă sau săracă sau toate trei la un
loc. Ce fel de viitor ar fi avut copilul ei?

• Un studiu a arătat că în general copilul care nu s-a mai născut în anii de

început ai legalizării avorturilor ar fi avut:
• O probabilitate cu 50 % mai mare decât media de a trăi în sărăcie;
• O probabilitate cu 60 % mai mare de a fi crescut de un singur părinte.
• Aceşti doi factori – copilăria săracă şi un cămin cu un singur părinte –
sunt printre cele mai clare prezumţii ca un copil să aibă un viitor de
infractor. A creşte cu un singur părinte dublează predispoziţia unui copil
de a comite infracţiuni. Acelaşi lucru îl produce şi faptul de a avea o
mamă adolescentă.

• Un alt studiu a arătat că educaţia maternală scăzută este cel mai puternic
factor care duce către infracţionalitate.

13
• La începutul anilor ’90, imediat ce prima cohortă de
copii născuţi după Rae contra Wade ajungeau în floarea
adolescenţei – anii la care tinerii intră în lumea
infracţionalităţii – rata criminalităţii a început să scadă.
Ceea ce lipsea acestei cohorte erau desigur copiii care
aveau cele mai mari şanse de a deveni infractori.

• Legalizarea avorturilor a dus la mai puţini copii nedoriţi;

copiii nedoriţi determină mai multă criminalitate;
legalizarea avorturilor, prin urmare, a condus la mai
puţină criminalitate. (Levitt, S. D., Dubner, S. J., 2006,
pp. 130-133)

• Levitt, S. D., Dubner, S. J., (2006). Freakonomics. Un

economist rebel dezvăluie partea ascunsă a lucrurilor.
Editura Andreco

14
 Educaţia morală
• Delimitări conceptuale, definiţii:

• Morala (etica) se referă la un sistem de norme şi reguli care reglementează

comportamentul individului în funcție de anumite valori (onestitate,
corectitudine, sinceritate etc.), larg împărtășite la nivelul unei societăți.

• Moralitatea se referă la măsura în care un grup sau o persoană se conformează

normelor și regulilor morale.

• Moravurile reprezintă un concept mai general, care se referă cu precădere la o

serie de practici și moduri de comportare, formulate mai mult sau mai puțin
explicit, specifice unei anumite comunități.

• Educaţia morală este un proces complex, constând din transformarea

normelor/ valorilor morale externe în norme/ valori morale interne, adică din
trecerea de la heteronomie morală la autonomie morală.

15
 Educaţia morală
• Delimitări conceptuale, definiţii:
• Educaţia morală îşi propune informarea morală şi modelararea caracterului.

• Etica este un domeniu teoretic, academic, asigurând cunoaşterea Binelui.

• Morala este un domeniu practic, acţional, asigurând făptuirea Binelui.

• Competenţa etică stă sub semnul cunoaşterii, competenţa morală stă sub semnul
trăirii şi al înfăptuirii. Competenţa etică nu este o garanţie a competenţei morale,
aşa cum cunoaşterea binelui nu oferă totdeauna garanţia înfăptuirii binelui
(Pleşu, A., 1988, p. 14).

• În folclorul românesc, există vorba: “Să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Ce
părere aveţi, personal şi din perspectiva educatorului, translatând afirmaţia şi
pentru profesor sau artist?

• Este acceptabilă disocierea dintre spaţiul ideilor şi cel al acţiunilor unui individ,
între viaţa publică şi viaţa privată?

16
 Paradigme ale educaţiei morale
• Paradigma socratică:
• Teza socratică este: “orice virtute este o ştiinţă”.
• El argumentează astfel: Nu este posibilă o conduită justă fără
cunoaştere. Unde există cunoaştere, conduita justă urmează cu
necesitate.

• Paradigma socială: E. Durkheim:

• Educaţia morală este o educaţie pur laică, pur raţionalistă, totul
poate fi explicat ştiinţific.
• Un fapt nu poate fi apreciat din punct de vedere moral decât dacă
cel care l-a înfăptuit a fost liber.
• A preda morala nu înseamnă a o predica, înseamnă a o explica.
17
 Paradigme ale educaţiei morale
• Paradigma spiritual-religioasă - se defineşte esenţial prin raportul religie-
morală:

a) Religia şi morala, deşi distincte, se influenţează, condiţionează reciproc;

b)Ambele consideră omul drept o fiinţă înzestrată cu voinţă liberă;

c) Ambele operează cu ideea de răsplată şi sancţiune;

d)Principiile morale ale religiei nu provin din experienţa socială, precum în cazul
moralei, ci sunt de natură transcendentală;

e)Religia nu se reduce la moralitate, după cum morala nu poate fi concepută doar

în sens religios.

• Întrebare: istoric vorbind, valorile morale preced valorile religioase, sau invers?
Cercetările sociologice au arătat că, la toate popoarele primitive, credinţele
religioase sunt anterioare preceptelor morale, că morala se întemeiază pe
religie.
18
Paradigme ale educaţiei morale
• Paradigma constructivistă – Kohlberg – judecata morală a copiilor
evoluează în niveluri şi stadii:

I. Nivelul preconvenţional, când un act este bun sau rău prin consecinţele pe care le
produce;
• Tipic înainte de 10 ani, dar şi la unii adolescenţi şi adulţi.
a) Stadiul 1. Stadiul moralităţii ascultării şi supunerii
Cei mari şi regulile lor trebuie ascultate pentru că ei ştiu şi sunt puternici.
Distincţia dintre fapta bună şi cea rea se face în planul consecinţelor
acţiunii respective şi sub ghidajul pedepsei sau al recompensei. (Ce se
pedepseşte este rău, ce nu, nu).
Principalul reper – pedeapsa.
b) Stadiul 2. Stadiul hedonismului instrumental naiv
Este util să te porţi în aşa fel încât să eviţi pedeapsa. Este chiar plăcut să
fii recompensat, aşa încât, dacă acţiunea este agreabilă şi duce la
rezultate plăcute, ea este şi bună. Apare o orientare incipientă spre
semeni pusă în termenii beneficiului şi trocului: “Dacă te ajut, ce câştig?”,
“Te ajut, mă ajuţi”.
Principalul reper – beneficiul.

19
 Paradigme ale educaţiei morale
II. Nivelul convenţional, când un act este bun sau rău dacă respectă ordinea
socială, rolurile atribuite fiecăruia;
• Tipic la adolescenţi şi frecvent la adulţi.
a) Stadiul 3. Stadiul moralităţii bunelor relaţii/ “al copilului bun”
 Este prioritară nevoia concordanţei cu normele grupului de
apartenenţă imediată (familie, grup de vârstă).
 Devine bun comportamentul care place celorlalţi şi care te face
acceptat (“băiat bun”). Sunt valorizate încrederea, loialitatea,
respectul.
 Principalul reper – onoarea şi statutul în grup
b) Stadiul 4. Stadiul moralităţii ordinii şi datoriei
 Devine importantă atenţia acordată normelor autorităţii, nu atât ca
expresie a presiunii grupului, cât în baza adeziunii la normă ca formă
de reglaj social, de necesitate înţeleasă şi acceptată.
 Valoarea reglementărilor normative nu este luată în calcul, nu se
discută. “Dura lex, sed lex!”. Respect legea, chiar dacă nu-mi
convine sau mă nedreptăţeşte. Raportare stereotipă la normă/ lege
în litera ei.
 Principalul reper – datoria faţă de normă/ lege.

20
 Paradigme ale educaţiei morale
III. Nivelul postconvenţional (20-25 de ani), sau al moralei autonome, când
principiile sunt definite abstract.
 Propriile convingeri şi sistemul individual de valori sunt cele care
filtrează sistemul normativ general. Autoritatea care ghidează
judecata este internă, propriul eu.
 Formă adultă, dar destul de rară.
a) Stadiul 5. Stadiul drepturilor individuale şi al contractului social.
 Acceptarea normei este făcută de pe poziţii democratice.
Norma/ legea nu este perfectă, are contradicţii şi, prin comun
acord, poate fi schimbată. Norma nu se poate opune unor valori
fundamentale: viaţa, libertatea.
 Există raportare la spiritul legii şi contextualizare situaţională.
Pentru stadiul 5, Gibson (1990), într-un studiu efectuat la
Universitatea Berkley, a identificat un procent de doar 13 % pentru
adulţii de 40-50 de ani.

21
 Paradigme ale educaţiei morale
III. Nivelul postconvenţional (20-25 de ani), sau al moralei autonome,
când principiile sunt definite abstract.

b) Stadiul 6. Stadiul principiilor individuale de conduită

 Deşi are la bază principii morale generale, ceea ce este
considerat bun sau rău este rezultatul unui demers personal
bazat pe convingeri. Acestea sunt mai puternice decât orice
formă de presiune.
 Condamnarea de sine este resimţită ca fiind mai dificilă decât
orice altă pedeapsă (cam 6 % din populaţie atinge acest
stadiu, ceea ce îi face pe cercetători să denumească această
etapă ca fiind “moralitatea eroilor sau sfinţilor”)
 Principalul reper – conştiinţa proprie.

22
Exemple de dileme morale
• O persoană dragă are nevoie urgentă de un medicament foarte scump, de zece ori
mai scump decât ar trebui să coste, şi pentru că nu are toţi banii să să-l cumpere,
sparge noaptea farmacia şi îl fură. Tu ce ai face?

1. Nu l-aş fura pentru că aş merge la

închisoare.
2. Aş fura pentru a obţine medicamentul
care este foarte scump.
3. Da, l-aş fura deoarece persoana care
are nevoie de el m-ar aprecia.
4.Nu l-aş fura pentru că aş încălca legea.

5. Da, l-aş fura şi când voi avea toţi banii

mă voi duce să-l plătesc.
6. Ştiu că a fura este o infracţiune însă
pentru binele persoanei bolnave este
normal să-l obţin prin orice mijloace!
23
 Exemple de dileme morale
• O persoană dragă are nevoie urgentă de un medicament foarte scump, de zece ori
mai scump decât ar trebui să coste, şi pentru că nu are toţi banii să să-l cumpere,
sparge noaptea farmacia şi îl fură. Tu ce ai face?
1. Nu l-aş fura pentru că aş merge la Stadiul 1. Principalul reper este
închisoare. pedeapsa.
2. Aş fura pentru a obţine medicamentul Stadiul 2. Principalul reper este
care este foarte scump. beneficiul.
3. Da, l-aş fura deoarece persoana care Stadiul 3. Principalul reper este
are nevoie de el m-ar aprecia. onoarea şi statutul în grup.
4.Nu l-aş fura pentru că aş încălca Stadiul 4. Principalul reper este datoria
legea. faţă de normă, raportarea la litera legii.
5. Da, l-aş fura şi când voi avea toţi Stadiul 5. Principalul reper este
banii mă voi duce să-l plătesc. raportarea la spiritul legii şi
contextualizare situaţională.
6. Ştiu că a fura este o infracţiune însă Stadiul 6. Principalul reper este
pentru binele persoanei bolnave este conştiinţa proprie.
normal să-l obţin prin orice mijloace!
24
 Exemple de dileme morale
• Fratele tău/sora ta s-a comportat urât, ce faci, îi spui tatălui tău?
1.Nu, deoarece aş fi considerat pârâcios/
pârâcioasă.
2.Nu, deoarece l-aş băga pe frate în bucluc
şi poate am nevoie de el să mă acopere
altădată.
3.Da, deoarece tatăl meu şi-ar pierde
încrederea în mine.
4.Da, deoarece a ascunde adevărul este o
faptă rea.
5.Nu i-aş spune tatălui/mamei, dar fratele
meu/sora mea trebuie să ştie că altă dată
nu o să-l mai acopăr.
6.A avea un comportament urât este un
lucru rău, dar părinţii nu au cum să-l
pedepsească pentru asta dacă eu nu le
spun!
Stadiul 1. Principalul reper este
pedeapsa.
Stadiul 2. Principalul reper este
beneficiul.
Stadiul 3. Principalul reper este
onoarea şi statutul în grup.
Stadiul 4. Principalul reper este datoria
faţă de normă, raportarea la litera legii.
Stadiul 5. Principalul reper este
raportarea la spiritul legii şi
contextualizare situaţională.
Stadiul 6. Principalul reper este
conştiinţa proprie.
25
 Exemple de dileme morale
• Tatăl tău îţi promite că te lasă să mergi undeva dacă faci singur economie la nişte bani,
tu reuşeşti să economiseşti dar între timp, tatălui tău i se propune o partidă de pescuit
cu prietenii săi şi n-are bani suficienţi. Îţi cere să amâni plecarea ta şi să îl împrumuţi cu
banii tăi însă tu refuzi să-i dai. Ar fi trebuit să-i dai banii?

1.Da, ca nu cumva să mă pedepsească Stadiul 1. Principalul reper este

că îl refuz.
2.Da, i-aş da însă i-aş cere dublu înapoi.
3.Da, pentru că dacă eşti un fiu/o fiică
bună trebuie să dai bani părinţilor tăi.
4.Nu, pentru că el şi-ar încălca
promisiunea de a mă lăsa să plec dacă
economisesc.
5.Nu, fiindcă tatăl nici nu ar fi trebuit să
mi-i ceară fiindcă mi-a promis că mă lasă
pe mine să plec.
6.Da, i-aş da tatălui banii pentru că e tatăl Stadiul 6. Principalul reper este conştiinţa
meu şi e mai importantă relaţia noastră!
pedeapsa.
Stadiul 2. Principalul reper este
beneficiul.
Stadiul 3. Principalul reper este onoarea
şi statutul în grup.
Stadiul 4. Principalul reper este datoria
faţă de normă, raportarea la litera legii.
Stadiul 5. Principalul reper este
raportarea la spiritul legii şi
contextualizare situaţională.
proprie.
26
 Finalităţi ale educaţiei morale
• Finalităţi:
A)Formarea conştiinţei morale – acea proprietate a spiritului de a
afirma judecăţi normative spontane şi imediate cu privire la
valoarea morală a anumitor acte determinate.
B)Formarea conduitei morale – maniera de a ne comporta, în bine
sau în rău.

Formarea conştiinţei morale implică trei dimensiuni:

Dimensiunea cognitivă – însuşirea normelor şi a valorilor morale;
Dimensiunea afectivă – adeziunea la norme, reguli şi valori;
Dimensiunea volitivă – atitudinea faţă de norme, reguli, valori
morale.
27
 Metode de realizare a educaţiei morale
• Supravegherea – prima care intervine în educaţia morală şi oferă o
bază pentru însuşirea normelor morale.

• Supravegherea nu trebuie să intre în conflict cu libertatea şi

demnitatea elevului, trebuie să nu-i afecteze respectul de sine
elevului.

• Supravegherea implică nu doar o componentă constatativă, ci şi

una atitudinală: de a inhiba comportamentul imoral şi de a
stimula comportamentul moral.

Cercetare – creșterea actelor de delicvență juvenilă într-un cartier

de familii tinere din Londra. Explicații?

28
 Metode de realizare a educaţiei morale
• Exemplul, care răspunde nevoii elevului de a urma un model, de a
imita un comportament.

29
 Metode de realizare a educaţiei morale
 Povestirea morală:
 Se referă la expunerea de către profesor, sub forma narațiunii, a unor
fapte sau întâmplări, reale sau imaginare, care prezintă semnificații
morale, oferind astfel elevilor prilejul formulării unor concluzii sau
judecăți morale proprii.

 Dialogul pe teme morale:

 Presupune realizarea unei comunicări reciproce între profesor și clasă,
având ca punct de plecare fapte sau situații care manifestă conotații de
ordin moral și vizează clarificarea conceptelor și valorilor morale.

 Studiul de caz:
 Presupune analizarea de către elevi, sub îndrumarea profesorului, a
unor situații problemă, a unor dileme morale, în vederea identificării
strategiilor acționale, optime din punct de vedere etic, de soluționare a
acestor situații.

30
 Metode de educaţie morală
• Aprobarea și dezaprobarea morală:
• Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile din punct de vedere
moral prin intermediul laudei, aprobării nonverbale, exprimarea
recunoştinţei, recompensă;
• Sancționarea corespunzătoare a comportamentelor negative ale elevilor
prin mustrare, admonestare sau pedeapsă.
• Nicola (1996, p. 239) atrage atenţia cu privire la câteva probleme
psihopedagogice referitoare la aplicarea pedepsei:
• Pedeapsa nu trebuie percepută de elev ca expresie a sentimentului
de ură sau de răzbunare din partea profesorului;
• Profesorul trebuie să aibă certitudinea că elevul pedepsit îşi
înţelege fapta şi este conştient de gravitatea ei.
• Puteţi identifica în experienţa dv. ca elev situaţii în care pedeapsa a
fost greșit aplicată de către profesor? Cum ar fi trebuit să procedeze
în fiecare astfel de situaţii profesorul?

• Din perspectiva programării neurolingvistice este indicat să criticăm

comportamentul persoanei şi nu persoana; comportamentul poate fi
schimbat, persoana nu, şi în plus, procedând astfel, îi menajăm stima de
sine celui vizat!
31
 Educaţia morală
• Apar uneori în mass-media filmuleţe care conţin comportante
agresive şi violente ale elevilor în şcolară, iar diferiţi moderatori tv.
îşi încep prelegerea prin afirmaţia: “Iată un exemplu de eşec al
sistemului educaţional românesc!”

• Cum vă raportaţi la acest fapt? Cine este responsabil pentru

apariţia unor astfel de cazuri?

32
 EDUCAŢIA FIZICĂ
• Paradigme ale educaţiei fizice

• Paradigma biomedicală accentuează funcţia terapeutică a educaţiei fizice, considerând

că practicarea exerciţiilor fizice poate contribui la tratarea unor boli, stimulează formarea
de noi celule, stimulează activitatea glandelor cu secreţie internă, activitatea sistemului
nervos central, contribuie la combaterea obezităţii etc.
• De exemplu, plimbarea/ expunerea la lumină favorizează asimilarea vitaminei D.

• Paradigma socioculturală – rolul educaţiei fizice este de a contribui la integrarea socială a

individului. Sporturile contribuie la dezvoltarea sentimentului de solidaritate umană, de
comuniune, cultivând respectul şi toleranţa.

• Paradigma estetică – este centrată pe ideea de armonie: educaţia fizică are drept scop
dezvoltarea armonioasă, realizarea echilibrului psihofizic, frumuseţea fizică şi spirituală.

• Paradigma psihologică – educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea integrală a personalităţii,

realizarea echilibrului biopsihic. Activitatea fizică este tot mai mult considerată un mijloc
de revigorare psihică, de refacere a energiei psihice, de restabilire a unei tonalităţi
afective pozitive, a confortului interior necesar unei vieţi psihice echilibrate.

33
 EDUCAŢIA FIZICĂ
• Nicola, I. (1996) punctează principalele contribuţii ale educaţiei fizice la dezvoltarea
proceselor psihice cognitive, afective şi volitive şi la formarea trăsăturilor de
personalitate:

• Dezvoltarea proceselor cognitive – exerciţiile fizice contribuie la:

• Dezvoltarea percepţiilor complexe (spaţiale, temporale, de mişcare);
• Dezvoltarea spiritului de observaţie;
• Dezvoltarea atenţiei – exerciţiile şi jocurile sportive solicită atenţia şi contribuie la
dezvoltarea capacităţii de concentrare, a stabilităţii, a distributivităţii atenţiei;
• Dezvoltarea gândirii – jocurile sportive creează situaţii problematice care cer soluţii
rapide; rezolvarea unor astfel de situaţii implică operaţii ale gândirii (analiză, sinteză,
compararea tuturor factorilor şi situaţiilor pentru a alege cea mai bună variantă etc.).

• Dezvoltarea proceselor afective: educaţia fizică favorizează apariţia stărilor afective

pozitive, energizante; ele acţionează ca mobiluri interne cu funcţie energizantă şi
stimulatoare. Epuran, M. (1976) distinge mai multe categorii de stări afective generate de
practica exerciţiilor fizice şi a jocurilor sportive:
• Stări afective produse de o activitate musculară mai intensă: voiciune, bucurie,
satisfacţie;
• Stări afective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale mişcărilor şi
acţiunilor: emoţii şi sentimente estetice produse de frumuseţea mişcării, ritmul
mişcării etc.
• Stări afective ce apar în procesul executării exerciţiilor şi desfăşurării întrecerilor:
bucuria reuşitei, mobilizare, îndârjire etc.

34
 EDUCAŢIA FIZICĂ
• Educarea voinţei şi a calităţilor ei: exerciţiile fizice, prin efortul pe care-l
implică, oferă cadrul dezvoltării unor calităţi precum curaj, perseverenţă,
stăpânire de sine, spirit de disciplină etc.

• Accentuarea sau diminuarea anumitor trăsături temperamentale:

• La coleric – consolidarea stăpânirii de sine şi a echilibrului afectiv;
• La flegmatic – accelerarea reacţiilor, a mişcărilor;
• La melancolic – fortificarea energiei şi creşterea independenţei.

• Conturarea şi stabilizarea unor trăsături de caracter:

• Efectuarea sistematică a unor exerciţii fizice, cu reguli specifice, educă la
elevi perseverenţa, tenacitatea, simţul ordinii, dorinţa de afirmare etc.;
• Competiţiile sportive contribuie la dezvoltarea spiritului de echitate, a
respectului faţă de partener sau adversar, a fair-play-ului, a sentimentului
de prietenie;
• Rezultatele obţinute favorizează dezvoltarea spiritului de iniţiativă, a
ambiţiei şi dorinţei de autodepăşire, a independenţei, a spiritului de
echipă etc.

35
Obiectivele educaţiei fizice
• Stimularea procesului de creştere şi realizarea dezvoltării fizice armonioase;

• Prevenirea instalării unor atitudini fizice deficiente, formarea şi menţinerea

atitudinii corecte a corpului;

• Dezvoltarea calităţilor motrice de bază: forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare,

mobilitate şi supleţe;

• Întărirea stării de sănătate a elevilor şi prevenirea apariţiei unor boli;

• Creşterea rezistenţei organismului la factorii de mediu;

• Educarea esteticii corporale şi a expresivităţii mişcărilor;

• Dezvoltarea unor însuşiri şi sentimente morale: spiritul de echipă, sentimentul

de solidaritate, curajul, spiritul de iniţiativă, respectul, toleranţa etc.

36
EDUCAŢIA FIZICĂ

• Forme de realizare a educaţiei fizice:

• Orele de educaţie fizică;
• Activităţi sportive desfăşurate pe grupe de pregătire sportivă,
compuse din elevi selecţionaţi din clase omogene ca vârstă;
• Activităţi sportiv-turistice organizate în timpul liber (tabere,
excursii, drumeţii); (ex. Tabăra Junior smile)
• Activităţi sportive de performanţă, organizate în cadrul
cluburilor şcolare sportive;
• Etc...

37
 EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR
• Proiectul GLADIATOR s-a nascut in baza unui studiu stiintific, sustinut de Conf.univ.
Szoby Cseh (UATC), privind fenomenul violentei si delincventei juvenile.

• Metoda lui Szoby Cseh consta in interventia in modelarea energiei de baza cu care se
naste orice vietate. Aceasta energie poate ajunge sa insemne agresivitate, ura, chiar
crima, dar poate fi transformata in tenacitate, cutezanta, sarguinta.

• Interventia asupra trasaturilor psihologice si motrice (de miscare), precum si asupra

comportamentului copiilor cu probleme de integrare sociala se face, in programul
GLADIATOR, prin exercitii atent selectionate din mai multe ramuri sportive: alpinism
(escalada), gimnastica acrobatica, improvizatie scenica si cascadorie, scrima, box, arte
martiale.

• Implementat din 2005, Programul GLADIATOR este unic in Romania si preluat ca

model de succes in alte tari, precum Franta sau Australia!

• Din 2008, Asociatia GLADIATOR deruleaza, in paralel, si un program de recuperare a

copiilor cu handicap psiho-fizic, bazat pe o metodologie speciala creata de Szoby
Cseh, cu rezultate la fel de spectaculoase.

38
 EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR
• 1. Scopul programului:
• Programul GLADIATOR se axeaza pe infiintarea si coordonarea unui centru destinat instruirii, educarii si antrenarii
copiilor si tinerilor prin activitati sportive si recreative, avand drept scop prevenirea delincventei juvenile, interventia
in modelarea si reabilitarea trasaturilor psiho-fizice ale copiilor saraci si cu probleme de integrare sociala.

• 2. Beneficiarii programului:
• copii fara posibilitati materiale,
• copii predispusi la acte de delincventa juvenila, consum de droguri, din cauza lipsei de supraveghere,
• copii din centre de plasament,
• copii cu handicap.
• Programul urmareste sa puna in valoare individualitatea fiecarui copil / tanar si sa ii ajute sa devina, din punct de
vedere fizic, psihic si moral, membri demni ai societatii prin propriul lor exemplu pozitiv !

• 3. Obiectivele programului:
• Prevenirea si/sau combaterea comportamenului predelincvent / delincvent pentru un numar de 100 copii pe an,
proveniti din familii dezorganizate si/sau sistemul de protectie (copii institutionalizati).
• Crearea premizelor privind recuperarea celor cu handicap motor, pentru un numar de 50 copii pe an proveniti din
familii defavorizate.
• Influentarea pozitiva a comportamentului copiilor inclusi in program in sens de integrare sociala, de recuperare
medicala specifica si de terapie educationala, prin aplicarea unor activitati deosebite ca impact si motivare: arte
marţiale, scrimă, alpinism, box, improvozaţie scenică, elemente de cascadorie.
39
 EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR
• 6. Rezultatele programului GLADIATOR, pe categorii de beneficiari, la sfarsitul ciclului de 12
luni (in perioada 2005-prezent):
• - Delincventi: Intelegerea necesitatilor regulilor si a legilor pentru integrarea lor in societate. Stapanire
de sine si o crestere mentala sanatoasa.
• - Copii proveniti din centre de plasament: reducerea handicapului psihic si de motricitate,
imbunatatirea disciplinei, educatie si instruire motrica in paralel cu educatie civica, in scopul integrarii
lor in societate.
• - Copii si tineri cu handicap motor: crearea treptata a unei motricitati mergand spre normal, beneficiind
de gimnastica medicala adecvata, precum si de un bagaj motric, asigurat de exercitiile specifice
diverselor sporturi.

• Între 2005-2012, programul a rulat circa 700 - 800 de copii din mediul sarac, din zona
delincventei juvenile si a copiilor strazii, reusind performanta unei rate de succes de 80-90%
(evitarea revenirii in zona delincventei).
• ii deprinde pe copii cu exercitii judicios selectionate din mai multe ramuri sportive: escalada
alpina, gimnastica acrobatica, scrima, arte martiale, improvizatie scenica si elemente de
cascadorie, in sala de antrenament pusa la dispozitie de Primaria sector 3 si pe care au
amenajat-o.

• le deschide copiilor si o perspectiva ocupationala, aptitudinile dobandite in acest program

putand sa le foloseasca in viitor in meserii ca alpinismul utilitar, cascadorie cinematografica,
sport de performanta, activitati militare profesioniste etc.
• a fost preluat ca model de bune practici in alte tari, precum Franta sau Australia!
40
Educaţia tehnologică
• Necesitatea acestui tip de educaţie este evidenţiată de:
• mutaţiile tehnice şi tehnologice contemporane, ce predispun la
noi ritmicităţi şi dependenţe umane;
• nevoia de a înţelege, cunoaşte şi stăpâni tehnica şi produsele
tehnologice;
• obţinerea unei relative autonomii pragmatice, inclusiv prin
dobândirea unor îndemânări, priceperi în domeniul tehnic;
• necesitatea orientării către o profesie, prin cunoaşterea
specificităţilor şi dinamicii acestora;
• imprimarea unei dimensiuni practice tuturor încorporărilor de
ordin pur ştiinţific.

41
 Obiective – educaţie tehnologică
• Obiective cognitive:
• consolidarea şi formarea capacităţilor senzorio-motorii fundamentale
(structurarea percepţiilor spaţiale, de exemplu);
• asimilarea fundamentelor conceptuale şi teoretice ale tehnicii
contemporane;
• cunoaşterea interdependenţelor normale dintre teorie şi practică;
• formarea şi consolidarea unei gândiri tehnice creative, inventive, critice.

• Obiective afective:
• formarea unor atitudini adecvate faţă de activitatea tehnică şi
activitatea productivă, dezvoltarea intereselor tehnico-profesionale ale
elevilor, a creativităţii tehnologice.

• Obiective psihomotorii:
• formarea de priceperi şi abilităţi practice de bază.

42
Educaţia tehnologică
• Forme de realizare a educaţiei tehnologice:
• lucrări de laborator la diferite discipline fundamentale;
• realizarea unor experienţe în cadrul orelor de fizică, biologie,
chimie;
• activitaţile manuale prevăzute în programe;
• practica în atelierele din şcoală sau în producţie;
• activităţile din cercurile tehnice;
• realizarea unor vizite sau excursii în medii tehnologice
exemplare.

43
Educaţia religioasă
• Educația religioasă are ca finalitate formarea ființei
spirituale, capabilã sã înțeleagã sensul profund al
lumii și sã se înțeleagã pe sine.

• Educația religioasã este o educație preocupatã sã

ajute omul sã devinã el însuși și sã-și împlineascã
destinul sãu. (Hubert, R., 1965).

44
 Educaţia religioasă
Cucoș (2006) sistematizeazã cele mai importante argumente în favoarea realizãrii
educaþiei religioase în școalã:
• argumentul cultural: religia este un domeniu al cunoașterii prin care ne putem
deschide cãtre experiențe culturale diverse;
• argumentul psihologic: religia invitã la autocunoaștere, la descoperirea și
dezvoltarea unor sentimente umane înalte;
• argumentul etic: orice religie se bazeazã pe un nucleu de valori morale și
contribuie la interiorizarea acestora;
• argumentul sociologic: valorile religioase contribuie la dezvoltarea
sentimentului solidaritãții, al apartenenței la o comunitate;
• argumentul ecumenic: dialogul interconfesional nu e posibil fãrã o bunã
cunoaștere a religiei proprii și a altor religii sau confesiuni;
• argumentul teologic: realizarea educației religioase în școalã contribuie la
dezvoltarea credinței și la interiorizarea valorilor religioase;
• argumentul pedagogic: educația religioasã rãspunde unei nevoi de formare
umanã și este o componentã importantã a educației integrale.

45
 Educaţia religioasă
Obiective ale educației religioase (Momanu, M., 2009):
• Însușirea de cunoștințe de istoria și filosofia religiei, sociologia
fenomenului religios, psihologia omului religios etc.
• Formarea conștiinței religiozitãții, care se distinge de conștiința
religioasã. Religiozitatea este o dimensiune spiritualã care
transcende spațiul unei culturi determinate și al unei singure
religii. Omul cu conștiința religiozitãții înțelege cã posibilitãțile
evoluției spirituale sunt multiple, dupã cum multiple sunt și
manifestãrile spiritului.
• Formarea unor atitudini spirituale, care sunt efecte ale educației
religioase în planul profund al spiritualitãții ființei, reflectate în
faptele de viațã din orice domeniu, și nu doar din sfera religiei.

46
 Educaţia religioasă
• Mircea Eliade spunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.

• Jung afirma că diminuarea religiozității din viața oamenilor în

secolul XX, datorat exploziei tehnologiilor, este cauza pentru care
în societatea sec. XX-XXI proliferează instabilitatea emoțională și
depresiile.

• Sunteți pentru realizarea educației religioase în școală, sau contra?

• Cine ar trebui să predea educația religioasă în școală?

47
 Educaţia religioasă
• Comentați citatul:

• Ce știe furnica zdrobită de roata carului despre ce

gândește cel care conduce carul?

• Expuneți și alte citate din spațiul religiozității, care vi s-au

părut importante.

48