Parentalitatea şi protecţia

copilului. Parentalitatea timpurie

• Jean-Jacques Rouseau, Emil sau despre educație (1762), a
introdus diferite reforme în abordarea copilului; educația
ca un drept al acestuia
• Sec XX – întărirea poziției copilului în familie; Ellen Key,
Secolul copilului, 1900)
• După primul război mondial a apărut mișcarea de apărare
a drepturilor copilului
• În 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului, ratificată de majoritatea țarilor
• Legislații naționale privind interesul copilului
• Rolul educativ al familiei este nu numai recunoscut, dar și
favorizat, stimulat, dezvoltat
• Statul intervine în viața familiei prin intermediul
diferiților specialiști (legislatori, medici pediatri,
cadre didactice, asistenți sociali, psihologi,
pedagogi, logopezi)
– Experti în psihologia copilului care pun în
discuție abilitățile părinților de a îndeplini
nevoile copiilor
– rolul intervenienţilor sociali care susţin că ei
controlează şi ameliorează abilităţile
parentale (parenting skills)
• Intervenția socio-educațională (Ionescu,
Negreanu, 2006, p. 12) este definită ca un
complex de măsuri care sprijină familia si
intervine în mecanismele care favorizează
relațiile intrafamiliale în sensul educației familiei
și a educarii copilului
• Interventiile socio-educationale sunt în principal:
– de educatie - a familiei, a parintilor;
– de consiliere - a familiei, a parintilor
Sprijinirea parentalității
5.Grandparentalitatea
-Bunicii pot să sprijine părinții în ceea ce privește creșterea copiilor (în semn de
solidaritate familială)
-să se substituie părinților
-Slăbirea autorității parentale (abandon școlar, probleme de comportament,
probleme afective etc.)
6. Violența în familie
7. Consum de alcool/droguri
 Sprijinirea parentalității în
România
• programe de educație a părintilor
• programe comunitare de reabilitare pentru
copiii cu dizabilități
• programe de plasament în asistență maternală
• programe de probațiune etc. (Cojocaru,
Cojocaru, 2011)
• educația viitorilor părinți - disciplină opțională
clasa a X-a (Ionescu, Velea, 2004)
 Teoria atașamentului Bowlby (1907-
1990)
• Dezvoltată în 1960
• Nevoia individului de a forma și întreține legături emoționale
puternice față de alte ființe umane.
• În primele luni de viață copilul are nevoie să stabilească o legătură
specială cu o persoană:
– Ca să se simtă în siguranță
– Ca să-i înțeleagă nevoile
– Să se ocupe în mod constant de el

• În lipsa acestei persoane la copil pot să apară:

– Deficiențe mentale
– Marginalizare
– Violență
 Analiza familiei
• Autoritățile care intervin fac o analiză a
familiei după următorii factori:
– Distribuirea spațiului, a teritoriului
– Distribuirea forțelor în interiorul familiei
– Punctele tari/punctele slabe
– Relația familiei cu exteriorul
– Traume
– Planuri de viitor
– Competențe parentale
 Competențe parentale
= sistem de cunoştinţe, priceperi, capacităţi,
deprinderi şi abilităţi susţinute de trăsături de
personalitate specifice şi care îi permit
părintelui să îndeplinească cu succes
responsabilităţile parentale, să prevină şi să
depăşească situaţiile de criză în favoarea
dezvoltării copilului şi, astfel, să atingă
obiectivele activităţilor educative (Simona Maria
Glăveanu, 2012).
 Factorii competenţei parentale
• Cunoaştere – nivelul de dezvoltare
psihosocială a copilului și de a-şi explica
reacţiile copilului, în funcţie de etapa de
vârstă în care se găsește.
•
• Disciplinare –abilitatea părintelui de a-l
învăţa pe copil regulile şi normele morale;
gestionarea regimului de recompensă şi
pedeapsă.
• Managementul timpului:
• abilitatea părintelui de a determina calitatea şi cantitatea
timpului petrecut cu propriul copil
• capacitatea de a coordona/dirija timpul copilului, în
sensul echilibrării relaţiei activitate-repaus activ,
• capacitatea de a-l îndruma în realizarea programului de
lecţii
• abilitatea de a-l orienta spre activități de învățare
spontană, pentru asimilarea unor norme, exersarea unor
abilități practice, însuşirea unor repere culturale-artistice
• Abilitatea de a susţine inserţia socială a copilului;
•
• Suport afectiv - implică abilitatea părintelui de a cunoaşte şi a utiliza
modalităţi eficiente atât de prevenire, cât şi de coping al stresului din
• familie;
– gestionarea situaţiilor tensionale
– oferirea unui suport afectiv pentru a-l ajuta pe copil să-şi gestioneze
emoţiile negative
• depăşirea divergenţelor dintre soţi în ceea ce priveşte educarea copilului
• evitarea transpuneri stresului profesional şi a celui determinat de situaţii
sociale şi financiare în atmosfera familială
•
• Managementul crizelor - reflectă abilitatea părintelui de a fi un bun
leader, de a găsi soluţii la problemele copilului împreună cu acesta,
pentru a depăşi situaţiile de criză educaţională sau de natură
personală.
 Parentalitatea timpurie
• Daguerre şi Nativel (2006, apud Ghițiu, 2012) patru categorii majore
de argumente care justifică intervenţia statului în această problemă:

1. adolescenţii sunt încă nepregătiţi din punct de vedere fiziologic şi

psihologic pentru a aduce pe lume copii
2. adolescenţii nu au capacitatea de a lua decizii informate cu privire la
sexualitatea lor
3. maternitatea adolescentină conduce la sărăcie
4. la această vârstă tinerii părinţi sunt, la rândul lor, dependenţi
financiar de părinţii lor iar dobândirea autonomiei financiare la 18
ani este în prezent un deziderat greu de atins.
• Sarcina, dar mai cu seamă parentalitatea în
perioada adolescenţei are costuri sociale şi
economice ridicate, costuri legate de
sănătate, alocaţii sociale.
• Cercetările au evidenţiat faptul îngrijorător că
fenomenul este ciclic, acesta reproducându-
se în cadrul aceleiaşi familii, de la o generaţie
la alta, cu tot cortegiul de precaritate
economică, socială şi în materie de sănătate
ce-l însoţeşte.
 Riscuri ale sarcinii la adolescență
Ghițiu, 2012
• Abandon școlar
• Depresie post-partum
• Dependența de servicii
• Abilități parentale scăzute
 Date statistice
• În România, în 2018, 18.631 de adolescente
(sub 20 de ani) au devenit mame. Dintre ele,
705 aveau sub 15 ani.
• În 2019, numărul total de sarcini la
adolescente este în scădere, ajungând la
16.639, o reducere de 9,3%.
• În ceea ce priveşte vârsta tatălui copilului
născut de o mamă adolescentă, se constată
un număr relativ ridicat de taţi cu vârste între
15-19 ani.
• Rangul copilului: un sfert dintre mamele
adolescente au mai mult de un copil
înainte de a ajunge la maturitate.
• În contextul ţărilor Uniunii Europene, în
2016, România şi Bulgaria, au avut o rată
a natalităţii de 34 şi, respectiv, 36,8 la
1.000 de femei cu vârsta cuprinsă între
15-19 ani (de trei ori mai mare decât
media ţărilor Uniunii Europene).
• Ţările europene care s-au confruntat în
trecut cu rate mari ale naşterilor în rândul
adolescentelor, cum este Marea Britanie,
au reuşit să diminueze fenomenul prin
politici intersectoriale adecvate care ajung
la grupurile de risc.
• Există cel puţin trei sectoare de activitate
care ar trebui să elaboreze strategii şi
politici pentru prevenirea sarcinilor şi a
naşterilor la adolescenţă:
– educaţia
– sănătatea
– protecţia copilului
 Factorii ce favorizează apariției
statutului parental timpuriu
• După Constachescu (2017, pp. 143-156):
– Sărăcia populației
– Agresiunea față de sexul feminin
– Abandonul școlar, analfabetismul și interesul
scăzut față de educație
– Lipsa serviciilor de sprijin social și educațional
– Reproducerea unor modele familiale
– Dorința de independență a adolescenților și de
evadare din spațiul familial
 Etapele parentalității timpurii
• După Costăchescu (2017, pp. 156-194)
– Dezvăluirea informației cu privire la apariția
sarcinii
– Decizia de menținere
– Acceptarea și asumarea situației
– Implicarea în procesul parentalității, sprijin și
delegare
 Dezvăluirea sarcinii
• După Ghițiu (2012) persoanele cărora le este dezvăluită prima data
sarcina sunt:
– persoane din grupul de egali
– mamele
– partenerul
• Pentru adolesentele de etnie romă nu există anxietate în a dezvălui
sarcina, statutul de mamă fiind valorizat în comunităţile de romi
• Pentru unele dintre adolescentele din pătura socială mijlocie, a
spune părinţilor despre sarcină a fost un lucru extrem de dificil
(ieşeau din patternul normalităţii, se contrapuneau valorilor din
familie).
• Stilul parental autoritar, tabu-urile legate de discutarea unor teme ca
sexualitate, repoducere au făcut şi mai dificilă dezvăluirea.
• Anxietatea cea mai mare a presupus-o, de obicei, dezvăluirea către
figura paternă din familie.
• Amânarea deciziei de a dezvălui sarcina
spunând persoanelor din proximitate
determină restrângerea spectrului de opţiuni
pentru adolescenta însărcinată (maternitate,
plasament, avort).
• Reacţiile după dezvăluire sunt variate şi
ambivalente: unele persoane susţin decizia,
alte persoane se îndepartează de viitoarele
mame
• cel mai dureros mesaj resimţit este acela de
respingere din partea unora dintre taţi.
 Experiența maternității
Ghițiu, 2012

•Trăirea unor emoţii variate: iubire, temeri,

regrete)
•Stabilirea unor obiective, a unor planuri de viitor
•dorinţa de a fi o mamă bună:
• Să satisfacă nevoile bazale ale copilului
• pentru altele este poziţionată în prim plan satisfacerea
nevoilor emoţionale;
• rolul de mamă le face mai puternice, capabile să facă
faţă unor situaţii noi, complexe (prezentarea la medic
ca urmare a unei afecţiuni a copilului).
 Susţinerea tinerei mame
• Ghițiu, 2012
• de la mamele lor și de la mamele taților (bunicile copilului)
• figurile masculine, fie că este vorba de taţii copiilor, de viitorii bunici
se situează într-un plan secund
• specialişti din cadrul serviciilor sociale, medicale, din domeniul
educaţional:
– psihologii și asistenţii sociali rol pentru a le clarifica decizia cu privire la copil; de a
oferi informaţii despre drepturile lor
– specialiştii din centre maternale de a le forma abilităţi parentale
– cadrelor medicale: suport de tip instrumental: consult ginecologic, îngrijire pre şi
post-natală, consult pentru copii.
• Ceea ce tinerele mame au resimţit ca lipsindu-le a fost susţinerea emoţională şi
o atitudine tolerantă, de foarte multe ori mamele simţindu-se stigmatizate în
acest context medical.
 • Cadrele didactice înţelegătoare cu privire la condiţia tinerelor adolescente
• colegii de clasă interesaţi de bunăstarea ei
• Unii prieteni au ales să nu mai ţină legătura cu tinerele mame: acestea nu mai
aveau activităţi comune, obiective comune, interese comune.
• Comunitatea apare a fi un sprijin pentru mămicile care locuiesc în
zone defavorizate (comunitatea de romi Pata Rât). Dobândirea
statului de mamă este valorizată, iar în procesul îngrijirii
proximitatea apare ca fiind un factor de suport (posibilitatea de a-ţi
lăsa copii cu vecinii atunci când mergi în oraş)
 Bibliografie
• Cojocaru, Daniela, Cojocaru Ștefan, The deprivatization of family and its effects on parenting in Romania, în Revista de
Cercetare și Intervenție Socială, 2011, 33, pp. 209-222
• Costăchescu, Daniela, 2017, Parentalitate timpurie. Individualizare și risc, Iași, Editura Universității ”Al. I. Cuza”
• Ghițiu, Monica Elena, Perspectiva Maternitatii La Mamele Adolescente. Rezumat teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2012, on-
line la

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/sociologie/Rezumat%20romana%20Monica%20Ghitiu.pdf
• Glăvan, Simona Maria, Competența parentală. Modele de conceptualizare și diagnoză (Parental Competence
Questionnaire), Editura Universitară, București, 2012
• Ionescu, Mihaela, Velea, Simona, Educația viitorilor părinți. Disciplină opțională pentru clasa a X-a. Suport de curs, 2004
• Raport sarcina la adolescente în România, on-line la
• https://www.unicef.org/romania/media/4086/file/Raport%20Sarcina%20la%20Adolescente%20in%20Romania.pdf