Parentalitatea: configuraţii parentale

şi transformări familiale
• Conceptul de familie
• Funcțiile familiei
• Evoluția familiei
• Familia contemporană
• Parentalitate
– În câmpul psihanalitic
– În câmpul juridic
– În câmpul sociologic
– În câmpul de acțiune politică
– În câmpul psiho-educativ

• Dimensiunile parentalității
• Parentalitatea pozitivă
• Conduite parentale moderne
 Familia
= unitatea socială constituită din adulți și copii,
între care există relații de filiație – naturală (de
sânge) sau socială –, indiferent de orice alte
considerente.

Stănciulescu, 1997, p. 26
 Funcțiile familiei (Simion, 2002)
angajamentul emoţional, social şi îngrijirea copiilor, vârstnicilor şi a
economic dintre soţi rudelor cu deficienţe

educarea şi socializarea copiilor protecţia membrilor familiei;

realizarea necesităţilor individuale de

bază ale fiecărui membru al familiei
 Evoluția familiei
Familia tradițională
- răspândită în Europa până la sfârșitul
sec al XIX-lea
- familia extinsă/lărgită, stabilită pe un
teritoriu agricol patrimonial, familie
patriarhală (cu mai multe generații sub
un acoperiș)
- comunitate închisă (toate activitățile
se desfășurau în cadrul gospodăriei):
educația copiilor; transmiterea
tradițiilor și obiceiurilor, a culturii
- distribuție inegală a statusurilor și
rolurilor
- dominarea masculină
Familia modernă
- Sec al XX-lea; odată cu începutul
industrializării
- Familie nucleară; nevoia de intimitate,
independență, libertate în alegerea
partenerului
- Familia se deschide către exterior;
apariția instituțiilor care au preluat
funcțiile tradiționale ale familiei (de la
cea economică până la cea de
socializare și educare a copiilor)
- Flexibilitatea structurii de autoritate și
putere
- Femeile încep să-și construiască
autonomia
 CARACTERISTICILE SOCIETĂȚII
CONTEMPORANE

•Postindustrializarea, globalizarea
•”modernitate lichidă” (Bauman, 2000)
•centrarea pe ”cultul individului” (Beck, 1995)
•principiul plăcerii (Bauman, 2007), goană după
divertisment
•Epoca permisivității: totul e contestabil, nu există
reguli, orice judecată de valoare trebuie emisă în
funcție de context (TOLERANȚĂ)
• SCHIMBARE, INSTABILITATE, DIVERSITATE =
condiții ale vieții cotidiene
• ”sindromul turistului” (Bauman, 2005)
metoforă a lumii contemporane (detașarea
călătorului într-o locație care nu-i aparține)
– Relații diversificate în spații sociale, culturale,
geografice diverse, în lumea reală sau virtuală
– Își schimbă locul de muncă, rezidența, prietenii,
partenerul de viață
 Familia contemporană
• Diversitatea configurațiilor parentale reprezintă
mecanismul spontan de adaptare la transformările
societății
• Are loc o ruptură în modelul evoluționist al familiei:
elemente noi, experimentale + elemente tradiționale
• Familia a devenit ”o instituție tot mai democrată în
interior și mai deschisă spre exterior” (Putnam, 2001)
• Apar structuri alternative de creștere a copilului
• Transformările pe care le suferă familia, apariția de
actori noi implică inventarea termenului
PARENTALITATE
 FAMILIA DE CUVINTE
• PATERNITÁTE - Starea, calitatea de tată;
părintele biologic
• MATERNITATE – starea, calitatea de mamă,
cea care a dat naștere copilului
• PARENTAL - care se referă la părinți;
ereditar
 Parentalitate
•
•

• Parens (lat.) = a da naștere

– Dimensiunea biologică (dominantă)
– Dimensiune legală
– Dimensiune morală .

• Engl. parenthood + parenting

– parenthood = condiţia/statutul de părinte,
calitatea de a fi mamă sau tată din punct de
vedere psihologic, social și legal
– parenting = exercitarea rolului de părinte
• Paternitatea nu se poate schimba, parentalitatea da
pentru că funcția parentală poate fi ocupată de
altcineva decât genitorii. Ei îndeplinesc funcția de
părinți, dar nu au legătură cu paternitatea:
– părinții adoptivi
– bunicii
– familii reconstituite
– mame purtătoare
– fertilizarea asistată medical etc.
Françoise Dekeuwer-Défossez (2001, p. 18):
Parentalitatea se poate cuveni succesiv sau
simultan mai multor persoane. Paternitatea este
mult mai exclusivă.
Neyrand (2001, p. 41-42): Nu este de ajuns să fii
genitor pentru a fi părinte, așa cum poți fi părinte
fără a fi genitor.
 Parentalitatea – câmpul psihanalitic
• Psihanaliza sau teoria inconștientului
• proces de dezvoltare psiho-afectiv specific funcției
parentale” (Bouregba, 2004, apud Lamboy, 2009).
• „setului de rearanjamente psihice și emoționale care
permit adulților să devină părinți, adică să răspundă
nevoilor copilului (copilului) lor la trei niveluri: corpul
(îngrijirea), viața emoțională, viața psihică ”(Lamour și
Barraco, 1998, apud Lamboy, 2009).
• „proces care se pregătește inconștient încă din
copilărie, care este activat în adolescență sub influența
factorilor fiziologici și care este actualizat în timpul
nașterii copiilor” (Sellenet, 2013).
Parentalitatea – câmpul sociologic
• Termen inventat ca urmare a evoluției
conceptului de familie, pentru a evidenția
complexitatea și diversitatea funcțiilor
parentale: homoparentalitate, parentalitate
multiplă, parentalitate adoptivă, parentalitate
vitregă
• Derivat al adjectivului parental
 Parentalitate – câmpul juridic
• dreptul civil recunoaște doar conceptul de
rudenie.
• Termenul este folosit uneori cu referire la
parenting, în special în chestiunile legate de
autoritatea părintească și drepturile
părintești.
 Parentalitatea – câmpul de acțiune
politică sau socială
• funcție susceptibilă să prezinte un anumit
număr de neajunsuri și care, prin urmare,
trebuie susținută sau restaurată.
• Privește intervențiile care vizează sprijinirea
familiilor și protejarea intereselor copiilor
 Parentalitatea – câmpul psiho-
educativ
• practicile parentale implementate în educația
copiilor
• Parentalitatea pare mai degrabă asociată cu
termenul „parenting” care se referă la
îngrijirea și creșterea unui copil (Collins, 2007,
apud, Martin, 2004).
 Dimensiunile parentalității (după
Sellenet)
• Axa exercitării parentalităţii
- drepturile şi obligaţiile părinţilor din punct de vedere legal (nivel de trai
decent, siguranță fizică și psihică etc.)

• Axa experienţei subiective a parentalităţii

- reprezentări, poveşti despre copil, care permit exprimarea emoţiilor,
fantasmelor conştiente şi inconştiente.

• Axa practicării parentalităţii

- Includ actele concrete ale vieţii cotidiene: îngrijirea și supravegherea
copiilor, sarcini casnice
- aceste acte pot fi delegate altor persoane care exercită funcţii de
supleanţă;
- Se pune problema de bune practici; părinții să dobândească anumite
competențe parentale
Definiția parentalității (Sellenet, 2013,
p. 68)
• Parentalitatea reprezintă ansamblul
drepturilor şi al îndatoririlor, al mutaţiilor
psihice şi afective, al practicilor de îngrijire şi
de educaţie, realizate pentru un copil de
către un părinte (de drept sau electiv),
indiferent de configuraţia familială aleasă.

•
 Parentalitate pozitivă
• Termen inventat de canadieni, din perspectiva
de optimizare a parentalității (Daly, 2006,
apud Sellenet, 2013).
• Parentalitatea pozitivă se articulează în jurul a
4 procese:
1. efectivitatea
şi
autenticitatea părinţilor –
sinceritatea atașamentului manifestată
prin atitudini de interes față de copil,
atenția pe care o acordă acestuia
3. sincronizarea şi practicarea
interacţiunii eficiente – în funcție
de vârsta copilului și de nevoile sale
2. sensibilitatea părinţilor -
capacitatea de a percepe şi de a
interpreta semnalele şi intenţiile
copilului, de a reacţiona prompt şi
corespunzător.
4. calitatea
afectivă a
schimburilor interacţiunilor:
- exprimarea emoţiilor adaptate la
comportamentul copilului; ton, vocabular
care exprimă tandrețe; atitudinile afective
de protejare; evitarea atitudinilor punitive
stricte şi violente şi a reacţiilor de
respingere.
 Conduite parentale moderne
orientarea pozitivă deschiderea către lumea exterioară

explorarea aptitudinilor copilului negocierea cu acesta

respectarea individualismului şi a calitatea relaţiilor

aspiraţiilor sale

Sensibilitate și înțelegere Intimitatea înlocuiește autoritatea

 Parentalitatea :

• nu se limitează la legăturile de sânge, la filiația biologică;

• este deschisă diversității legăturilor construite prin dorință/alegere
proprie;
• recunoaște egalitatea dintre sexe în exercitarea funcțiilor parentale;
• este specifică tuturor configurărilor familiale;

• este un proces care se dezvoltă odată cu exercitare funcțiilor

parentale;
• desemnează ansamblul modurilor de-a fi și de-a trăi experiența de
părinte;
• este un termen neutru, care nu are ca efect stigmatizarea- vorbim
de funcții, competențe, resurse parentale și nu de părinți ”buni” sau
”răi”;
• nu desemnează o meserie (certificată prin dobândirea unei diplome
sau prin referințe), ci este o funcție;
• Calitatea unui „părinte bun” necesită efort și
formare de specialitate, perfecţionare
continuă şi auto-perfecţionare, şi se bazează
pe știință, pe competență și pricepere,
presupunând chiar și o anumită vocație
(Neacșu și Dumitriu, 2012, p. 212)
 Bibliografie
• LAMBOY, Béatrice, Soutenir la parentalité : pourquoi et comment ? Différentes
approches pour un même concept, în Devenir, 1, 21, 2009, pp. 31-60, accesibil on-
line https://www.cairn.info/revue-devenir-2009-1-page-31.htm.
• NEACȘU, Mihaela Gabriela, DUMITRIU, Georgiana, Family Pedagogy – Reserch
Direction and Social and Pedagogic Action, Journal Plus Education, 8, 1, 2012, pp.
212-217
• POPESCU, Raluca, Introducere în sociologia familiei, Polirom, Iaşi, 2009
• SEGALEN, Martine, Sociologia familiei, Traducere de Mihai Dos, Alexandra-Maria
Cheşcu şi Giuliano Sfichi, Editura Polirom, Iaşi, 2011 [Armand Colin, Paris, 2002];
• SELLENET, Catherine, Parentalitatea pe înţelesul tuturor. Pertinenţa şi derivele unui
concept, Traducere de Elena Cojocariu, Editura ,,Alexandru Ioan Cuza’’ Iaşi, 2013 ;
• SIMION, Maria, Familia în Europa între anii 1960-2000, în Calitatea Vieții, nr. 1-4,
2002, pp. 81-97
• STĂNCIULESCU, Elisabeta, Sociologia educaţiei familiale. Vol. 1, strategii educative
ale familiilor contemporane, Iaşi, Polirom, 1997.