REFERAT

Coordonator: Prof.univ.dr. Frunză Virgil

Cursant: Sidorencu Andreea Georgiana
Specializare: Program de formare psihopedagogică

1
 FACTORII CARE DETERMINĂ EDUCAȚIA

Educația este văzută ca o investiție în oameni. Este alcătuită din mai multe
elemente care sunt legate între ele într-un sistem și care se influențează reciproc
atunci când se face o schimbare într-unul dintre ele. Astfel, fiecare componentă a
activității educaționale poate fi cauza și efectul altuia. Prin valorificarea optimă
a resurselor materiale și umane, ea reprezintă o preocupare pentru întreaga
societate. Familia, mediul social, școala, biserica, instituțiile culturale, mass-
media și structurile asociative contribuie la educație. Şcoala este „principala
instituție socială specializată în pregătirea oamenilor pentru muncă și viaţă” în
constelația acestor factori de educație a tinerei generații.

EREDITATEA

Primul factor care influențează dezvoltarea umanității este ereditatea, care

constă dintr-un complex de dispoziții virtuale sau scheme funcționale care se
transmit de la antecesori la descendenți prin mecanismele genetice. Deoarece
există nenumărate posibilități de combinare a acestor două categorii de unități
genetice în cadrul celulei germinale, probabilitatea apariției unor anomalii
genetice diferite este foarte mare. Gemenii monozigoti sunt excepția de la
această diversitate, deoarece provin din acelasi ou și au un set identic de unități
genetice materne și paterne. Trei categorii de „caractere” sunt structurate în
zestrea ereditară pe care o primește fiecare nou-născut:
Genotipul general cuprinde elemente „preformate”, care sunt transmise
genetic și sunt comune întregii specii. Acestea includ conformația corporală,
bipedismul și alte caracteristici anatomo-fiziologice.

2
 Genotipul individual conține elemente de variabilitate intraspecifică;
oamenii nu s-au nascut niciodată identici, chiar și gemenii univitelini nu sunt
complet identici; culoarea ochilor, parului, timbrul vocal și elementele de
conformitate facială diferă foarte mult între indivizi, în ciuda caracteristicilor
comune ca specie.
- potențialul de formare sau epigenetic – este în primul rând asociat cu mintea.
Există un potențial general, dar există și niveluri de diferențiere. Aceste niveluri
de diferențiere pot fi următoarele:
- preformat (nivelul sau valoarea educațională nu poate depăși o limită);
-format (valorificarea prin educație poate fi făcută mai mult sau mai bine).

FAMILIA

Familia este primul factor care contribuie la formarea personalității unui

individ dintr-o perspectivă multidirectională. Acest lucru îl face familiar cu
principiile și standardele grupului de referint. Copiii își vor imita părinții prin
comportamentul lor. Familia este definită ca o „unitate socială constituită din
adulti si copii, între care există relatii de filiatie naturală sau socială” și este
considerată un mediu educațional și socializator (Cucos, 2006). Familia este un
„grup social caracterizat printr-o locuintă comună, cooperare economică și
reproducere”, conform lui Murdock.

Când vine vorba de climatul familial, acesta se caracterizează prin:

în conformitate cu codul valoric prezent în majoritatea situațiilor de viață (Cretu,
1999):
* conexiuni puternice între mediul lor familial și caracteristicile societății lor;
* influențarea atitudinilor părintilor și comportamentelor copiilor cu privire la
ideile lor despre viață, lume și muncă.

3
 Între atributele care caracterizează o familie se numără:

- extinde numărul de membri prin adopție sau naștere;

- sprijinul și atenția față de membrii familiei;
- controlul social al participanților;
- educarea copiilor pentru a deveni adulți;
- menținerea moralului familiei și încurajarea lor de a reuși în tot ceea ce
fac;
- fabricarea și consumul de produse și servicii.

Totuși, rămâne problema pregătirii părintilor pentru a-și educa copiii bine.
În zilele noastre, există activități pentru copii și organizații care se ocupă de
educația lor. Ca ilustrare:

- grupurile de părinți și profesori;

- învățământul primar;
- consiliile de administrare a școlii, care au atribuții de informare,
consultare și luare a deciziilor;
- comitetele de părinți în fiecare clasă și școală;
- în reviste și emisiuni de radio-tv;
- instituțiile de asistență medicală pentru copii.

Scopul asociațiilor de părinți este de a proteja copilul prin educație. Ele se

formează în grupuri de susținere a scolii în probleme neacademice, grupuri de
cooperare între părinti și profesori și, cel mai important, grupuri de apărare a
intereselor celor care îi reprezintă. În ultimii câțiva ani, cercetările „au dovedit
că orice copil cresce mai bine în familia sa, dacă aceasta este ajutată să-și
realizeze rolurile”. Scopul acestor studii este de a găsi modalități de îmbunătățire

4
a condițiilor unei familii în timpul educației copilului, respectând dreptul
fiecărei persoane la dezvoltare.
Există o varietate de modalități de a oferi asistență familiei, care variază în
funcție de țară și cultură. Poate fi oferit sprijin material și socio-educațional
familiilor prin alocatii, asistente în sarcinile domestice, consiliere și programe
speciale. Fiecare este învățat și educat despre ce înseamnă să ai o familie sau să
fii părinte încă din copilărie.
Comportamentul și dezvoltarea psihică a fiecărei persoane sunt afectate de
cei sapte ani petrecuți acasă. Acesta va fi un partener în educație atât în familie,
cât și în societate dacă lucrează cu copilul, participă la activitățile sale zilnice și
îl învață normele sociale.
În opinia lui Emil Păun și Dan Potolea, „dezvoltarea copilului este dependentă
de calitatea relațiilor dintre el și părinții lui”. Identificarea nevoilor copilului
trebuie să fie prima preocupare a unui părinte. Părintii care își cunosc bine
copilul vor ști ce să facă pentru a-l ajuta să crească. Părinții ar trebui apoi să
introducă copilul în metode de instruire și educare specifice personalității sale.
În cele din urmă, un părinte trebuie să-și ajute copilul să învețe singur. Părintele
și-a îndeplinit funcția ajungând să fie responsabil de propria formare. „Părintele
bun are încredere în copilul său și este competent în măsurile pedagogice pe care
le ia în diferite circumstanțe”.
Problemele care afectează fiecare familie sunt definite prin:

- condițiile materiale: locul de locuit, bugetul, statutul social și profesional;

- sistemul de informații;
- legăturile familiale;
- în educația copiilor;
- asimilarea socială.

Îmbunătățim funcțiile de îngrijire, educație și creștere a tinerei generații prin

reconstruirea universului relațiilor sociale la nivelul familiei. Pentru ca familia
5
să crească, este necesar să găsim echilibrul dintre impunere și libertatea de
alegere, între sprijin și presiune, între protejare și independență, între drepturi și
responsabilități.

MEDIUL

Familia influențează un individ. Termenul provine din latinescul

„medium”, care înseamnă „comun”. Mediul se prelungește în educație și este
examinat din punctul de vedere al celor două părți ale sale, mediul natural și
mediul social. Climul, relieful, flora și fauna sunt toate componente ale mediului
natural. Individul se dezvoltă normal atunci când mediul este favorabil.
Probleme pot apărea în cazul în care sunt mai puțin favorabile. „Condițiile de
mediu pot influența într-o oarecare măsură caracteristicile psihice și
comportamentul indivizilor”. De exemplu, oamenii din regiunile mediteraneene
sunt mai calmi și mai apropiați, în timp ce oamenii din regiunile nordice sunt
mai răsăriți și mai departe.
Viața și creșterea unei persoane sunt afectate de mediul său social. Ca
parte a mediului social, relația dintre om și muncă are un rezultat pozitiv.
Personalitatea unui copil se formează și se dezvoltă în funcție de:

- nivelul social al mediului;

- circumstanțe sociale favorabile;
- sistemul social democratic;
- relațiile interpersonale și de lucru.

Cazul copiilor sălbatici demonstrează rolul mediului social în dezvoltarea

psihică. Ca exemplu, luăm cazul lui Ramu, un copil-lup indian, care a fost găsit
pe peronul gării din Lucknow (India) în 1957. După ce i-au dat vârsta de nouă
ani – timp petrecut printre lupi – l-au internat în spitalul din Lucknow, unde a

6
râmas până în 1968. Acolo a primit îngrijire deosebită; a fost testat, dar nu a
reușit să se comporte ca ceilalți oameni. Nu a reușit nici măcar să articuleze un
sunet.

Se exprimă prin mugete și consumă doar carne, frunze și rădăcini de

copac. Nu a reușit să fie socializat, în ciuda eforturilor experților. Evoluția sa a
fost puternic afectată de mediul său natural. În momentul în care s-a născut,
Ramu era un candidat virtual la procesul umanizării. Cu toate acestea, creșterea
sa mentală a rămas la nivel primar fără mediul său social. Datorită lipsei
factorilor sociali și a materialului constructiv specific fiecărei dezvoltări, nu s-a
dezvoltat pe toate planurile. Putem concluziona că mediul social joacă un rol
esențial în dezvoltarea psihică an unui om.

Fetele Amala și Kamala au fost găsite într-o pădure tropicală, unde au

supraviețuit ca animale. Este un alt caz. Deși au fost aduse într-un orfelinat, nu
au dobândit decât caracteristici umane foarte slabe. Amala nu a supraviețuit.
După sapte ani, Kamala nu a învățat decât patruzeci de cuvinte și nu a reușit să
meargă pe bicicletă. Cazul a ajuns la concluzia semnificativă că socializarea și
educația sunt singurele moduri în care oamenii pot fi modelați ca ființe.
Psihologia americană Kellog este cel mai recent caz care a fost inclus în
studiu. A avut un pui de cimpazeu numit Goa și un fiu pe nume Donald.
Psihologul a descoperit că Goa a devenit o maimută semidresată și Donald s-a
modelat ca o fiintă normală după ce au locuit împreună un timp. În acest caz,
mediul social a existat și a influențat dezvoltarea celor două personaje.
În timp ce se dezvoltă statul de drept democratic și economia liberă de
piatră, societatea civilă și liberă românească poate și trebuie să reducă și chiar să
înlăture condițiile nefavorabile ale mediului psihosocial și să creeze condiții
favorabile de mediu social global, psihosocial și ecologic pentru a asigura
dezvoltarea unei personalități integrale, elevate, competente, demne, civilizate și
creative. Mediul, prin elementele sale, cum ar fi zona geografică, clima, relieful,
7
climatul cultural-spiritual și altele, influențează mintea și caracterul fiecărui
individ. Fiecare latură a personalității unei persoane necesită implicarea
mediului înconjurător.
Cercetarea cu privire la relația dintre factorii culturali și economici și
deficiențele mintale este cunoscută în acest sens. Modul în care mediul
socioeconomic influențează rezultatele de învățare (M. de Motmollin), rolul
mediului social la începutul limbajului și al gândirii (R. Zazzo), diferențele de
dezvoltare psihică între copiii crescuți în familii de origine și adoptați, copiii
doriți de părinți și cei nedoriti, copiii singuri și cei crescuți în familii numeroase
Bourdieu), influența profesiei părintilor asupra performanței în viață și a
rezultatelor la învătătură
Cercetările conduse de Dr. Courdier a evidențiat faptul că cei mai mulți
oameni debili mintali provin din medii care sunt inadecvate, cum ar fi casele
sărăcioase, căsătoriile nelegitime și relațiile tensionate. M. de Motmollin a făcut
o geografie intelectuală a profesiilor din Franța și a descoperit că oamenii din
zonele agricole ocupă cea mai slabă poziție. R Zazzo arată că mediul social și
viața intrauterină sunt factorii care contribuie la deficitele neurologice. În timp
ce copilul crește, nutriția socială formează o punte între dezvoltarea biologică și
psihologică.

ȘCOALA

Școala devine un element esențial al educației sistematice și continue în

societate. Scoala este un sistem complex de influente organizate si exercitate
sistematic asupra copiilor si tinerilor și reprezintă principalul cadru și mediu
educational. Este susținut de o asistentă psihopedagogică profesionistă și este o
„activitate de educare a generatiei tinere.
Într-o instituție în care învățământul este planificat și programat,
materialele educaționale „sunt selectate cu grijă după criterii psihopedagogice si

8
principii didactice clare”. Relațiile dintre profesori și elevi sunt mai importante
decât materialele concrete pe care le învață. „Profesorul trebuie să procedeze în
asa fel încât să respecte convingerile elevilor, fără a relativiza valoarea
cunostintelor”.
Scoala îi învață pe elevi să se supună autorității profesorului, ceea ce
înseamnă că sunt familiarizați cu regulile și normele. Prin experiențele pe care le
primește de la școală, elevul își însusește principiile fundamentale ale vieții
morale. școlile oferă copiilor o situație socială de înalt nivel calitativ, astfel încât
din relatiile umane să ia tot ce este mai avantajos pentru educația lor.
Întotdeauna, profesorul trebuie să fie atent la elevii săi, să-i ajute să
găsească soluții la problemele lor și să-i ajute să se orienteze pe calea cea mai
bună, încurajându-i să se autodepășească. A spune că o plantă crește nu
înseamnă că trebuie să se conformeze legile naturale ale dezvoltării ei, ci că are
dreptul de a se plimba oriunde îi place. De fapt, libertatea pe care o primește
elevul înseamnă eliberarea progresivă de înclinările și instinctele sale. Ea
include doze individuale de permisiuni și interdicții, disciplină și liber-arbitru,
autoritate bazată pe constrângeri și autoritate bazată pe îndrumare. Ea este un
antrenament continuu pentru a găsi echilibrul interior, satisfacția și creșterea
personalității.
Emil Păun (1999) afirmă că, deoarece profesorul și elevii sunt membri ai
unei instituții scolare, este imperativ să se țină cont de caracteristicile acesteia,
care includ:

- efectuarea de activități manageriale-administrative și educaționale în

același timp;
- implicarea unui număr mai mare de membri la activitățile organizației;
- o expresie vizibilă a dimensiunilor formale și informale.

9
Scoala stimulează energiile umane ale unei societăți, așa că „calitatea scolii și
calitatea dezvoltării sociale sunt aspecte solidare, puternic corelate”. Se crede că
școala este centrul „esențial al dezvoltării sociale”. Pentru a obține „rezultate
educative superioare”, școala trebuie să funcționeze într-un mediu în care
oamenii se perfecționează împreună. Scoala trebuie să ofere elevilor cunoștințe
și abilități care le vor permite să se integreze cu succes în societate și să se
adapteze la schimbările care apar.

BISERICA

Biserica este un alt factor care contribuie la dezvoltarea personalității

umane. Ea „compensează prin excelentă spirituală nevoia de filiatie activă pe o
linie ideatică. Biserica are un impact educațional prin orele religioase care sunt
desfășurate în școli, ceremoniile religioase care au loc în locațiile de cult și
activitățile caritabile care sunt organizate de societate. Biserica va institui o
educație organizată și clară bazată pe principiile credinței odată ce copilul intră
în școală.
Biserica, ca instituție, are un rol esențial în educarea cetățenilor din punct
de vedere moral. Sfânta Biserică și membrii ei depind foarte mult de
îmbunătățirea societății și de creșterea conștiinței. Începând cu secolul al XVI-
lea, a apărut fenomenul cunoscut sub numele de „secularizare”, care a dus la o
reducere a puterii bisericii în societatea. Pe măsură ce relațiile dintre societate și
biserică s-au schimbat, religia nu mai era considerată stiinta supremă ce
subordona toate celelalte domenii ale cunoasterii.
Valorile care până nu demult erau considerate generatoare de unitate
socială au fost eliminate ca urmare a secularizării. În zilele noastre, se încearcă
să atingă coeziunea pornind de la valori civice și idealuri politice. „Structura
societătii din zilele noastre a căpătat un puternic caracter subiectiv, iar acum pare
să-i domine pe oamenii care au creat-o în primul rând”. Estetică și filozofia

10
afirmării „marilor idei generale ale umanitătii și proclamarea „nobleței omului
sub forma cultivării sufletului au fost înlocuite de relativismul ideologic și
pragmatismul postmodern. Cu toate acestea, în lumea contemporană, plină de
provocări și circumstanțe dificile, este esențial să aveți un punct de referință
stabil, repere fixe și valori care nu se schimbă. Oamenii nu pot exista fără
Dumnezeu, așa că este nevoie de o biserică.

INSTITUȚII CULTURALE

Instituțiile culturale, cum ar fi muzeele, teatrele și casele de cultură,

contribuie la dezvoltarea personalității umane ca un element complex al
educației. În cadrul acestora se organizează programe utile pentru a îmbunătăți
cultura generală și pentru a petrece timpul. Instituțiile culturale sunt locuri bune
pentru a promova cunoștințele despre țara lor prin activități de informare și
educație.
Între sarcinile lor principale se numără introducerea culturii în cele mai
importante centre ale țărilor respective, asigurarea unei prezențe semnificative în
afacerile internaționale și construirea de relații durabile cu partenerii din diferite
țări care participă la schimbul cultural internațional. Colaborarea între instituții
culturale este cea mai avantajoasă metodă de organizare a evenimentelor de
promovare, deoarece influențează puternic mediile artistice locale și specialiștii
în domeniu. Unul dintre cele mai importante obiective ale activității institutelor
culturale este stabilirea și menținerea unor relații bune și constante cu
reprezentanții mass-media. Prin intermediul lor, cultura este promovată.
Instituțiile culturale urmăresc și formează un grup de viitori aliați pentru a
promova patrimoniul cultural.

11
 Țările europene au o lungă tradiție în diplomatia culturală, iar schimburile
culturale sunt în general considerate a fi esențiale pentru cooperare și menținerea
unui climat de întelegere și toleranță. România, acum că a scăpat de comunism,
se pregătește să dezvolte și o diplomatie culturală care îi va fi foarte benefică.
România este o țară mică care nu are o cultură dominantă în Europa, așa că
poate fi conectată la tot ceea ce se întâmplă acum la nivel global.
Lumea virtuală care s-a format în jurul nostru este acum o realitate pe care
nu o mai putem neglija și care nu mai are nici o legătură cu tipul de schimb
cultural traditional pe care îl făceam înainte. Bineînțeles, o mare parte a
populației nu avea acces la acest tip de schimb. În zilele noastre, a devenit
popular și democratic. În plus, schimbul cultural a fost foarte dirijat. În zilele
noastre, schimburile culturale trebuie să țină cont de faptul că oricine are
capacitatea de a-și prezenta cultura pe cont propriu într-un mod simplu și ieftin
și poate avea un impact semnificativ.
Românii sunt o națiune extrem de creativă și au un potențial intelectual și
artistic remarcabil, așa că au ceea ce oferă lumii în ceea ce privește inteligența
emoțională, inventivitatea și conținutul academic. Instituțiile culturale sunt
capabile să ajute la maximizarea acestui potențial.

MEDIA

Mass-media extinde, continuă și diversifică experiențele cognitive. Se

alege doar ceea ce este benefic pentru dezvoltarea personală cu un spirit critic, o
perspectivă interpretativă și o capacitate de valorificare. Media are un impact
puternic asupra fiecărui individ, ceea ce necesită o înțelegere a impactului
acesteia asupra comportamentului și comportamentului nostru.

12
În ceea ce privește dezvoltarea capacităților de discernământ, educația se
dovedește a fi de neînlocuit. Ea permite oamenilor să înțeleagă evenimentele
dincolo de imaginea eronată și simplificată pe care mass-media o oferă uneori.
Educația trebuie să răspundă continuu cerințelor cerute de evoluția
realitătii nationale si internationale prin structură, obiective și continut. Educatia
este cea mai bună modalitate de a valorifica premisele ereditare și condițiile de
mediu într-un mediu deschis, favorabil activității.
Organizarea și planificarea activităților într-un context situațional deschis pentru
a maximiza relația cu ereditatea și mediul este caracterul determinant al
educației. În aceste circumstanțe, o direcție esențială pentru progresul educației
este utilizarea educabilității, care implică
relațiile existente între cei trei factori de dezvoltare a unei persoane: mediu,
ereditate și educație.

În concluzie, este esențial ca în aceste momente ale educației să se

stabilească relații de cooperare și coerență actională, mai degrabă decât relații de
concurență sau inconsecvențe valorice. Acest lucru se poate vedea în ceea ce
privește ceea ce se spune în biserica, pe plida, ceea ce se negă în scoala, familia
etc. Nu se poate spera la o reforma spirituală reală an omului și a comunitatii
decât prin implementarea actelor și funcțiilor eductive.

13