Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COORDONATOR TIINIFIC:
PROF.UNIV.DR. TEODOR PTRU
MASTERAND:
MOCAN CORINA ELENA
CUPRINS
1
CAPITOLUL I INTRODUCERE.....3
CAPITOLUL II-FAMILIA-CADRUL TEORETIC......4
2.1.Definiia i clasificarea familiei ...... 4
2.2.Familia i educarea caracterului.................................................................................................5
2.3.Importana modelului n educaie...............................................................................................7
2.4.Raportul printe - copil (istorie i actualitate)...........................................................................9
2.5.Factori ce influeneaz educaia n cadrul familiei .12
2.6.Sarcinile familiei n educaia copiilor ...13
2.7.Tipuri de prini. 14
2.8.Familia-un bun mediu educativ? ..18
2.9.Rolul familiei ca prim educator al copilului i partener n educatia copilului......................20
2.10.Rolul climatului din familie n educaie...........21
2.11.Rolul tatlui n educaia copilului.....23
2.12.Sprijinul din partea familiei in educaia copiilor cu cerine educative special............26
CAPITOLUL III-EFICIENTIZAREA RELAIEI COAL-FAMILIE COMUNITATE.......31
3.1.COMUNICAREA COAL-FAMILIE-COMUNITATE...31
3.2.FUNCIILE FAMILIEI N SOCIETATE....33
3.3.COMUNICAREA GRDINI-FAMILIE.....34
CAPITOLUL IV-FACTORI SOCIALI CARE INTERVIN N EDUCATIE......36
4.1.CE ROL JOAC GRUPUL DE PRIETENI?.................................................................... 36
4.2.Influenele mass-media.38
4.2.1.Efectele televizorului asupra educaiei copilului...39
4.2.2.Efectele reclamelor asupra copiilor ...... 40
4.2.3.Calculatorul n viaa celor mici......41
CAPITOLUL V-CADRUL PRACTIC-APLICATIV...43
5.1.Parteneriat educaional grdini-familie ,,S nvm mpreun......43
5.2.Chestionar pentru prini.......48
5.3.Planificarea activitilor de consiliere a prinilor...................................................................54
5.4.Planificarea activitii cu prinii la grupa mic( edine cu prinii, lectorate)...57
CAPITOLUL VI- CONCLUZII..........59
CAPITOLUL VII-BIBLIOGRAFIE.......61
MOTTO: ,,Ce poate fi mai frumos i mai bun n via dect o familie unittrind ntr-un
col de lume numai cu bucuriile ei mici, aa cum sunt ele, fr s rvneasc lucruri care n-ar
face dect s-o zbuciume i s-o frmieze(Tudor Muatescu)
CAPITOLUL I - INTRODUCERE
Actualmente despre educaie se vorbete mult i la toate nivelurile, n procesul educaional sunt
antrenai diferii factori: familia, coala, comunitatea etc. Contribuia acestora este foarte valoroas,
2
ns ponderea cea mai mare a influenelor le revine prinilor (sau persoanelor care i nlocuiesc) i
familiei n ntregime. Or, familia realizeaz o aciune sinergetic asupra copilului. Influena ei are o
putere considerabil mai mare dect suma influenelor fiecruia dintre membrii acesteia.
nc Platon n "Protagor" i Aristotel n "Politica", iar mai trziu Jan Amos Comenius menionau
c actul educaional va fi eficient doar atunci cnd familia, coala i societatea i vor unifica
eforturile. Chiar i n cadrul unui parteneriat educaional eficient familiei i revin, totui, cele mai
relevante funcii:
Crearea unui climat psihologic favorabil pentru satisfacerea trebuinei de respect de sine a
copilului i a condiiilor oportune pentru explorarea sinelui/autocunoatere;
Familia ocup locul central n viaa copilului: aici el i triete primii ani, afl informaiile
iniiale, nsuete valorile, ncepe s descopere lumea i pe sine, acumuleaz i simuleaz modele de
comportament, care i determin ulterior personalitatea.
Educaia n familie const dintr-un ansamblu de aciuni sistematice orientate spre formarea i
dezvoltarea calitilor intelectuale, morale i fizice ale copilului, aciuni care ncep s fie realizate
odat sau chiar nainte de conceperea lui.Familia este rdcina educaiei. Aa cum ct de corect ai
sdit un pom, i pe ct de adnc a fost sdit, adic este rezistent, aa rol l are i familia n educarea
tinerii generaii. Cum natura a plmdit n pntece individul, aa i familia plmdete, numai c la
nivel spiritual.
Cei apte ani de acas acest fraz ne vorbete foarte multe de familia, credina, concepiile
oricrei persoane, de mediul n care s-a format individul.Familia este un factor primordial de
informare i de creare a copiilor i tineretului. Ea are rolul de al introduce pe copil n societate, de a
implementa practici educative, construcii cognitive. De observat faptul c, familia implementeaz
mai mult valori practice, dect teoretice.
Familia este mediul cel mai sntos i are o influen mare asupra individului. Individul, n cadrul
familiei se dezvolt multilateral, cupriznd mai multe ramuri de activitate. Un mediu tonifiant, va
ajuta la o nelegere mai adecvat a societii, omenirii, o educaie bun va ajuta la crearea unui
individ util societii. O societate prosper va favoriza mbogirea individului cu valori i concepii
noi.
3
Familia are rol mai mult s formeze dect s aduc la cunotin. Este foarte important educaia
din copilrie, deoarece individul, ia primele impresii din mediul nconjurtor, care, la vrsta frageda
a copilului, este familia. Tot din mediul familial, copilul, ca un burete, mai ia conduitele i
obiceiurile celor din jur. Individul va repeta i va imita oamenii din jur, va avea aceleai preri, idei,
concepii. Copilul va mima, gesticula exact ca persoanele din jur.
cldura i afeciunea
acceptarea neajunsurilor
capacitatea de a fi previzibil
fermitatea, stabilitatea
respectarea individualitii
recunoaterea calitilor.
rceala i ostilitatea
ngrijirea insuficient
neglijarea/respingerea
nsuirea de a fi imprevizibil
lipsa de respect
superioritatea.
Un printe bun reuete s rspund adecvat necesitilor copilului su i s-i cultive acestuia
ncrederea n forele proprii, respectul de sine, autonomia i responsabilitatea de la cea mai fraged
vrst. Se constat un raport stabil ntre stilul parental i comportamentele sociale ale copilului.
Astfel, stilul permisiv (control slab, responsabiliti i norme de conduit puine) determin
comportamente imprecise, agresive i neascultare; cel autoritar (control puternic, susinere slab n
activitatea copilului, impunndu-i-se acestuia reguli i norme foarte rigide) - supunere, pasivitate,
dependen, lips de iniiativ i respect de sine; cel autorizat (mbin controlul sistematic cu
sprijinul parental, explicnd copului motivele pentru care e necesar s respecte anumite reguli,
situaiile n care acestea se aplic) - autonomie n gndire i aciune, curaj, raiune, responsabilitate.
Indiferent de stilul educativ, printele proiecteaz pentru copilul su anumite aspiraii i dorine
pe care n-a reuit personal s le realizeze n via. Pentru fiecare printe copilul constituie un nou
viitor. Fr a ine cont de posibilitile copilului, deseori prinii l consider drept o ans oferit de
destin pentru a nu repeta propriile greeli.
Majoritatea prinilor preiau modelul educaiei pe care au primit-o sau procedeaz exact invers,
n cazul n care n-au fost mulumii de experiena propriilor prini.
6
Practic, fiecare familie i formeaz propriul stil educativ, care presupune unitatea (armonic sau
dizarmonic) a stilurilor parentale personale ale ambilor prini. Pentru a-i ndeplini plenar rolul,
un bun printe se va deprinde:
s gseasc timp pentru a le mprti copiilor experiena sa, s ia masa mpreun, s se joace,
s-i petreac cu ei timpul liber;
Indiferent de vrst, este foarte important ca prinii s-i ofere copilului modele pozitive, demne
de urmat. E necesar ca ei s cunoasc i s direcioneze domeniul de interese ale copilului, s-i
supravegheze lecturile, s-i propun opere literare, s practice lecturile n familie, vizionarea
filmelor, spectacolelor cu personaje valoroase, cu exemple pozitive de comportament.
Ulterior prinii vor discuta despre cele citite i vizionate, pentru a interveni cu precizrile
necesare, pentru a releva pildele demne de urmat, a-1 deprinde pe copil s anticipeze consecinele
modelelor de comportament pozitive i negative. Se vor discuta, de asemenea, i modele din
cotidian. n cadrul discuiilor copiii vor fi sensibilizai, atenia fiindu-le orientat asupra aspectelor
pozitive i negative ale modelului, asupra acelor caliti, pe care copilul urmeaz s le nsueasc
pentru propriul model de personalitate.
Astfel, treptat, selectnd din modelele oferite ceea ce este mai valoros, respingnd ceea ce nu
corespunde propriilor criterii valorice, copilul va fi ajutat s acumuleze experien de via, s-i
dezvolte spiritul critic, s-i creeze un model "sintetic", care va cuprinde tot ceea ce a gsit valoros
n modelele oferite.
Prinii vor recurge la oferirea modelelor comportamentale mai cu seam din fraged vrst, cci
pe msura creterii i maturizrii, copilul i gsete singur modelele de via i cele profesionale.
Prinii vor avea grij doar ca acestea s fie din cele dorite, pozitive.
Modelele de conduit oferite de prini, calitatea afectiv a cminului familial creeaz condiii
favorabile pentru formarea i afirmarea unei personaliti, apte a se integra eficient n societate,
respectnd normele i legile acesteia.
E bine s se in cont de faptul c, lipsii de influena benefic a unui mediu familial favorabil,
deseori din cauza stilului comportamental neadecvat al prinilor, al deficitului de afeciune i
ncredere n relaiile cu acetia, copiii ajung s svreasc abateri de la normele de convieuire
social.
n perioada prenatal embrionul, apoi ftul se afl ntr-o dependen total de organismul mamei.
O dat cu naterea, nou-nscutul devine independent biologic, dar este nc foarte dependent social.
El are nevoie de prezena mamei, care i este nc indispensabil. Copilul devine independent social
doar la vrst de 2 ani, dar se poate separa de familie doar atunci cnd devine independent i
economic. Pn la 18 ani copilul se afl sub controlul familiei, care i propune s-i satisfac toate
trebuinele. Abia dup aceea sarcina familiei se ncheie.
De-a lungul istoriei concepia societilor cu referire la relaia prini - copii i la rolul familiei n
educaia copilului a suferit modificri. Spre exemplu, n societatea sumerian tatl putea s-i vnd
copiii ca sclavi, iar sclava care i ntea un copil stpnului su devenea liber, n antichitate
egiptenii aveau familii numeroase, dar nu-i abandonau copiii nedorii. n societatea antic ebraic
autoritatea tatlui era absolut i incontestabil pentru ntreaga familie. El putea s-i vnd doar
fiicele ca sclave i s-i omoare fiii rzvrtii doar cu acordul comunitii. La vechii evrei copiii
erau considerai o binecuvntare, fiind educai ntr-o atmosfer de dragoste i grij, dar n spiritul
autoritii i valorii familiei. Copilul evreu care lovea n printe sau l blestema era pedepsit cu
moartea. n familia din societatea antic persan de educarea copiilor n primii 5 ani de via se
ocupa n exclusivitate mama. Statutul soului n familie era cu totul special, femeia i datora
ascultare absolut. Naterea n familie a unui copil de sex masculin era o mare srbtoare, avortul
fiind pedepsit cu moartea. n societatea antic indian existau dou ndatoriri principale ale familiei:
confesional i reproductiv. Avortul era echivalat cu asasinarea unui preot. n societatea antic
chinez fiecare familie era obligat s aib copii, iar sterilitatea femeii putea servi drept motiv
pentru divor. Fetiele erau considerate o povar pentru familie i puteau fi prsite n cmp s
moar de foame i frig. n Japonia antic o cstorie era valabil numai dup naterea primului
copil. n perioada clasic a civilizaiei greceti (sec.V .Hr.) venirea pe lume a unui copil era un
eveniment fericit. Copiii nedorii nu erau abandonai, ci lsai n locuri publice, de unde erau luai
de cineva (uneori pentru a fi vndui, ulterior, ca sclavi) sau sarcina creterii i educrii lor era
preluat de ctre stat. n Atena cetatea se ngrijea de educarea copiilor, astfel c n timpul lui
Pericle, puini dintre copii nu tiau carte. n civilizaia roman era recunoscut autoritatea nelimitat
a tatlui de a decide soarta att a mamei, ct i a copiilor. Copiii cu malformaii congenitale sau cei
care nu erau recunoscui legitim erau abandonai i lsai s moar. Prinii aplicau din plin pedepse
corporale severe. Cultura i civilizaia bizantin constituia o sintez a culturilor lumii antice n
declin. Sentimentul familiei i relaiile familiale erau mai intime i mai puternice n lumea bizantin
dect n antichitate. Copiii nelegitimi erau recunoscui alturi de cei nscui din cstorii legitime,
iar ncepnd cu sec. XII fetele aveau acces la coal.
9
mediului social, le creeaz condiii pentru dezvoltarea maxim a potenialului, i nva s respecte
normele i regulile stabilite n societate i, desigur, s se respecte pe sine i pe cei din jur, tratndu-i
cu toleran i dragoste.
Respectul de sine este o dimensiune fundamental pentru orice fiin uman, indiferent dac este
copil sau adult, indiferent de cultur, interese, statut social, abiliti etc.
Prinii snt cei care au o influen definitorie n formarea la copil a respectului de sine. Dac
prinii au o imagine de sine sntoas, ei vor realiza ntr-un mod diferit educarea copiilor lor, dect
dac ar avea o imagine de sine sczut. Formarea respectului de sine la copii se afl ntr-o
dependen strict de acceptarea lui necondiionat din partea prinilor. Mesajul de valoare i
unicitate transmis copiilor din partea adulilor previne apariia nencrederii n sine. Dragostea
necondiionat din partea prinilor (nu doar dac copilul i face ordine n camer, ia note mari,
vine acas devreme etc.) precede aproape ntotdeauna acceptarea i respectul de sine. Iubirea
condiionat a prinilor fa de copii este n strict dependen de performanele acestora, i dac
performana nu este cea ateptat, iubirea nu se manifest. n cazul cnd copilul nu simte c merit
dragostea propriilor prini, el presupune c este nedemn de a fi iubit, de aceea nu are de ce s in
nici el la sine. n consecin, copilul se simte inutil - un nimeni - i i formeaz o imagine de sine
sczut. n Anexa 1 se propun unele sugestii pentru dezvoltarea imaginii de sine la copii.
Copiii cu un respect de sine sczut nu reuesc s fac fa situaiilor de risc, eecurilor, s
construiasc relaii interpersonale eficiente. i invers, cei cu un respect de sine avansat reuesc s
depeasc situaiile de criz, s construiasc relaii eficiente, s se afirme pozitiv n plan social.
Unele caracteristici ale copilului acceptat i ale celui neacceptat snt expuse n Anexa 2.
n relaiile familiale, inclusiv n cele dintre prini i copii, este foarte important de a evita
imperativele "Vreau!" i "Trebuie!", de a mbina exigena cu responsabilitatea pentru tot ce fac i
tot ce snt fiecare dintre membrii ei.
Deseori conflictele ntre prini i copii snt provocate de nelegerea diferit de ctre acetia a
noiunilor de maturitate, independen. Maturitatea nu vine neaprat doar o dat cu atingerea unei
anumite vrste. Matur este cel ce nelege tririle altor oameni, se strduie s nu le provoace nici
cele mai mici griji i necazuri. Modul de a gndi, seriozitatea atitudinii fa de sine i fa de cei din
jur, fa de via, responsabilitatea snt indicii ale maturitii i independentei. Un copil care
contribuie la soluionarea problemelor familiei, care nu-i mpovreaz prinii cu altele noi,
manifest responsabilitate fa de ndatoririle sale att n familie, ct i n afara ei, va fi neaprat
tratat de la egal la egal de ctre maturi. Cine este capabil a face fa dificultilor i provocrilor
11
vieii cu fermitate, de unul singur, fr sprijinul cuiva, va fi considerat independent de toat lumea,
inclusiv de proprii prini.
Pentru a exclude divergenele de opinii, e bine s ne deprindem a privi lucrurile cu ochii mamei
sau ai tatlui, s ne comportm aa cum credem c ar accepta ei, s nelegem imensitatea grijii ce
ne-o poart, profunzimea tririlor lor, mrinimia druirii de sine din prima clip i pe toat durata
vieii noastre.
Educaia copilului se va baza pe respectarea unor cerine fundamentale. De prim importan
este faptul ca prinii s aib un comportament afectiv, s fie duioi i blnzi, stimulnd astfel
dezvoltarea psihic a copilului, contribuind la formarea sentimentului de deplin siguran.
Cerinele fa de copil trebuie s aib un caracter permanent i s se ntemeieze pe posibilitile
reale ale acestora, astfel, prin aprecieri constante, pline de discernmnt, se va contribui la
cultivarea respectului de sine, la formarea voinei copilului.
2.5.Factori ce influenteaza educatia in cadrul familiei
In cadrul familiei moderne se produc unele mutatii, care consta in inlocuirea familiei formata din
trei generatii cu familia formata din doua generatii. De aici putem conclude ca bunicii participa din
ce in ce mai putin la educatia nepotilor. Alte influente sociale pot fi considerate migratia de la sat la
oras si urbanizarea satelor.
Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale, contactul cu tehnica,
preocuparile culturale si sportive, si rezulta o schimbare in mentalitatea familiei. Nivelul de trai
scazut obliga ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a putea asigura un trai
decent copiilor. In asemenea conditii supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor
persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc).
Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este somer. Implicit, celalalt parinte
se ocupa mai mult de copii, dar problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare
pentru un trai modest. Situatia familiilor in care ambii parinti sunt fara loc de munca este critica,
deoarece cu doua ajutoare de somaj de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar
despre un trai modest.
2.6.Sarcinile familiei n educaia copiilor
Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din urmatoarele puncte de vedere :
1.Fizic
2. Intelectual
3. Moral
4. Estetic
12
Parintele indulgent
Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele i permite copilului sa se manifeste cum
vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care adopta acest stil este
Copiii vor nflori singuri la timpul potrivit. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezinta libertatea
de expresie. Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul
atunci cnd ia o decizie, manifesta caldura s i interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile n
care l pedepseste sunt foarte rare. Aceasta atitudine i permite copilului sa-si dezvolte o identitate
proprie si sa aiba o personalitate distincta, marcanta, originala. El se simte important, special, fapt ce
determina cres terea nivelului stimei de sine (care reprezinta o conditie esentiala n dezvoltarea
armonioasa a personalitatii). Un stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a
capacitatii de a lua decizii. Pe de alta parte, copilului crescut ntr-o maniera indulgenta, i va fi greu
sa nteleaga rolul limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cnd situatia o va cere; de aceea,
14
pentru foarte multi dintre adulti, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil-problema. Parintii se
pot astepta ca n curnd el sa preia controlul familiei n sensul ca nu va mai face dect ce vrea el si
cu greu va accepta sfaturi. Parintele va fi depasit.
Parintele autoritar
Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca i cere copilului sa respecte cu
strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Aceste reguli au o valoare absoluta, iar cea mai mica
greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: ,Nimic nu e mai presus de lege!. Din
aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda ntrebarilor suplimentare: De ce? Pentru
ca sunt mama ta! Nu discutam!. Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata
ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte -copil. De obicei,
parintele este rece si detasat fata de copil, impunnd respectul muncii si al efortului. Astfel, stilul
autoritar l nvata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care i este frica; i
dezvolta simtul critic; l nvata sa devina perfectionist (Daca faci ceva, atunci fa-o perfect!). Din
pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, n primul rnd,
copilul crescut de parinti autoritari va nvata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele
altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc (Cum poate fi asa proasta?). De asemenea, acest copil
va ntmpina dificultati n realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de
curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme n permanenta ca ar putea gresi. Pentru el, a gresi e
sinonim cu a fi un ratat. De aceea, preocuparea lui majora este Ce va zice tata (mama) cnd va
afla? Trasaturile de mai sus reflecta diminuarea stimei de sine (Am gresit! Nu sunt bun de nimic!
Niciodata nu voi putea sa...!). Unele cercetari (W. Damon, D. Hart, 1988) arata ca un nivel scazut al
stimei de sine n copilarie are urmari negative marcante pe parcursul ntregii vieti, asemeni unui
cosmar care te urmareste n permanenta si de care (n cazurile fericite) scapi cu mare greutate.
Parintele indiferent
Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta
frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, n unele cazuri duse la extrem, lasa de
nteles ca acesta este n plus, reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricnd. Filosofia de viata
pe care o sugereaza este: ,n viata nu te poti baza pe nimeni altcineva dect pe tine nsuti. Copilul al
carui parinte se manifesta indiferent, nvata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de
importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta
(asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit n permanenta de un puternic
complex de inferioritate (Niciodata nu voi fi n stare sa fac ceva suficient de bun ca sa-i multumesc
pe ai mei). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile
15
stricte pe care le-a nvatat n copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe experienta lui de
viata. De aceea, dupa ce va ajunge la vrsta adulta s i se va pune problema sa primeasca sfaturi
referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se
fereasca etc, el nu va fi dispus sa asculte (Ce stii tu? Ai trait ce am trait eu?, Cine esti tu ca sa-mi
dai sfaturi?). Din cauza lipsei de afectiune, chiar daca, pe de o parte, l va face mai rezistent la
greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai pragmatic.
Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fara suflet, de gheata, fara sa banuiasca faptul ca
prejudiciul afectiv pe care l resimte l determina sa se ghideze dupa principiul Iubirea te face mai
vulnerabil, mai slab.
Parintele protector
Parintele protector este aparent un parinte model: el este extrem de atent la nevoile copilului si se
dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte. Prioritatea lui este sa-i ofere copilului securitate,
deoarece constientizeaza ca un copil este o fiinta foarte fragila, care are nevoie n permanenta de
sprijin si protectie. Educatia pe care i-o da copilului se cladeste n jurul ideii ca Nu tot ce zboara se
mananca si are grija sa-si nvete copilul ca, n primul rnd, sa fie precaut si rezervat fata de tot ce
vine din afara sferei familiei. Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii
devin vesnic ngrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Cnd si vad copilul
plngnd, ei devin agitati, crend fara sa-si dea seama, mai multa tensiune (Ce te doare, puiule?
Unde? Te doare rau? Vai, saracutul de tine!). Atunci cnd apare o problema, parintii exagerat de
protectori se grabesc sa caute vinovatii s i sa tina morala ( De cte ori ti-am zis... ?), fapt care
duce la scaderea eficientei rezolvarii conflictului si a nvatarii unor reguli de disciplina. Asemeni
parintilor autoritari, accepta greu situatia n care copilul ncepe sa-si dezvolte independenta, nsa ei
nu creeaza conflicte, ci intra n panica, se consuma. Acest stil parental mai atrage dupa sine alte
numeroase dezavantaje. Atunci cnd sunt mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot
manifesta tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O
data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce n ce mai sufocat si are tendinta de a se ndeparta de
parinti; el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de
teama ca acesta nu-l va ntelege si se va ngrijora (Mai bine nu-i spun mamei ca numai se
ngrijoreaza). Astfel, copilul va nvata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala,
nebanuita de parinte. De asemenea, atunci cnd va fi pus n situatia de a-si exprima frustrarea sau
mnia, prefer sa se exprime indirect prin acte de razbunare sau sabotaj.
Parintele democratic
16
Parintele care se comporta democratic are n vedere ntotdeauna ca drepturile copilului sa fie
respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent s i urmate de toti
membrii familiei (cu exceptia situatiilor n care este imposibil acest lucru). Impunerea de reguli
implica o anumita flexibilitate, deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este
pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Parintele care mbratiseaza stilul democratic se
ghideaza dupa principiul Toti suntem egali n fata lui Dumnezeu si este mpotriva ideii Unii sunt
mai egali dect altii. Prin urmare, parintele care mbratiseaza acest stil parental este suficient de
indulgent, flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a
familiei, nsa este n acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l
nvata pe copil sa respecte reguli si sa ndeplineasca eficient sarcinile care i se dau. Pe de alta parte,
parintele care are un stil parental democratic este suficient de protector pentru a-i oferi copilului
securitatea de care are nevoie s i pentru a-l sprijini atunci cnd situatia o cere; nsa este suficient de
ntelegator si ncrezator n capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El ncurajeaza
copilul sa fie independent, respectndu-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata
de copil, l apreciaza, l considera un membru responsabil al familiei. Ca urmare a acestor atitudini
parentale, copilul s i va dezvolta un echilibru emotional care va sta la baza dezvoltarii armonioase a
personalitatii, si va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa,
capacitate decizionala, autonomie personala. Ca urmare a ncurajarilor si a ncrederii care i se
acorda, copilul va avea un nivel ridicat al stimei de sine, care i va permite sa obtina eficienta si
productivitate n actiunile ntreprinse. Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic l va nvata
pe copil sa i respecte pe altii, sa ia n considerare opinia celorlalti, sa accepte observatii, avnd
totodata curajul sa-si exprime punctul de vedere. Pe masura ce va creste, independenta care i s-a
acordat l va ajuta sa-si identifice propriile aptitudini si sa aleaga meseria care i se potriveste mai
bine, sa si ndeplineasca propriile vise, nu pe cele ale parintilor. Cu toate ca n aparenta stilul
democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam faptul ca un copil crescut n acest mod se
va adapta cu greu stilului autoritar (pe care l poate ntlni la scoala, n grupurile de prieteni, n
armata etc). El ar putea fi considerat bleg pentru ca nu va executa prompt sarcinile care i se dau,
sau dimpotriva, impertinent' pentru ca discuta ordinele. Dupa cum se vede, fiecare stil parental are
avantajele si dezavantajele sale; mai mult dect att, n timp ce unii parinti considera anumite valori
ca fiind calitati (independenta, exprimare libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea
ordinelor). De aceea depinde numai de noi sa ncercam sa ne autocunoastem, sa ne stapnim s i sa
ncercam sa ne cres tem copilul pentru viata si nu pentru noi asa cum ni se pare mai comod. si nu n
ultimul rnd, poate ca nca o data regula de aur Calea de Mijloc - poate fi raspunsul la multe
17
ntrebari. Atunci cnd ne confruntam (din pacate inevitabil) cu unele neplaceri cauzate de
comportamentul copiilor nostrii, macar sa stim ca de cele mai multe ori cauza suntem noi.
2.8.Familia-un bun mediu educativ?
Titlul acestui subcapitol este conceput sub forma unei intrebari, care nu a fost pusa fara a sugera
un lucru foarte des intalnit: existenta unor tipuri de familie care nu reprezinta un bun mediu
educativ. Familia care reprezinta un bun mediu educativ Familia trebuie sa fie un colectiv sanatos,
adica in componenta sa sa existe toti membrii care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv
(doi parinti), intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect, intrajutorare, sa traiasca in deplina
armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Opiniile celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie
convergente iar parintii trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de puternic este spiritul
de imitatie la copii. In comparatie cu familia cu un singur copil, familia cu mai multi copii
reprezinta
un
mediu
educativ
mai
bun.
Daca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist, capricios datorita parintilor care
doresc sa-i faca toate poftele. In familiile cu mai multi copii, afectiunea parintilor se indreapta catre
toti copiii. Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului. Aceasta autoritate nu trebuie
obtinuta cu ajutorul pedepselor sau a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea
oricarei dorinte. "Adevarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de comportarea copiilor,
imbinata cu respectul fata de acestia". Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar
este
necesar
sa
stie
ca
nu-i
vor
ingadui
orice
capriciu.
"Dragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar
numai daca ea e potrivita si cu masura". Nu in ultimul rand, "pentru a fi un bun mediu educativ,
familia trebuie sa aiba o situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de prim ordin ale
membrilor sai". Educarea un copil nu este un lucru atat de usor. Unii parinti, avand conceptii
invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din exterior. In
prezent, exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate pentru indrumarea pedagogica
a
parintilor.
Familia
care
nu
reprezinta
un
bun
mediu
educativ
a) Familia descompusa - familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu
este un mediu educativ ideal. Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde
foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut. In
trecut divortul era extrem de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se
simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie,
amaraciune,
violenta
si
ura.
b) Familia reconstituita - Recasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din
18
doi parinti, din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii
dintr-o casatorie anterioara. Cuvintele mama mastera si tata vitreg sunt deja expresii peiorative.
Atunci cand copiii provin din doua familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai lui,
plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt. In acest context merita sa ne punem cateva semne
de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta familie? Dar educatia? Care sunt indatoririle
parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are acesta? Raspunsul la aceste intrebari
variaza
de
la
caz
la
caz.
c) Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare. Maltratarea partenerului si a copiilor are loc
in toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare. Cazurile
de maltratare a copiilor sunt in crestere. "Ca si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt
responsabili mai ales barbatii. In multe cazuri, cei care maltrateaza au fost maltratati in copilarie,
astfel perpetuand un ciclu de violenta". Copiii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de
dragoste
si
intelegere
semenilor,
sanatatea
lor
psihica
fiind
pusa
la
indoiala.
d) Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: - Certurile si neintelegerile dintre
parinti au efecte traumatizante asupra copiilor. - Divergentele dintre parinti cu privire la masurile
educative au urmari negative asupra educatiei. - Daca parintii mint, fura, injura, sunt necinstiti, in
cele mai multe cazuri copilul va imita comportamentul acestora. In concluzie, as putea motiva
alegerea acestei teme: Am dorit sa demonstrez intr-un fel sau altul faptul ca nu este neaparata
nevoie
de
familie
cu
doi
parinti
pentru
fi
copilul
fericit.
Dupa cum am citat si din cartea lui Norman Goodman, copiii sunt mult mai fericiti daca cei doi
parinti care au permanent neintelegeri, divorteaza. Deci, chiar daca familia este completa, dar
climatul moral din ea lasa de dorit, ea nu poate constitui un bun mediu educativ.
2.9.Rolul familiei ca prim educator al copilului i partener n educatia copilului
Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezint un factor important n
stabilirea parteneriatului ntre institutiile de educatie timpurie si familie. Eforturile depuse de parinti
si educatori trebuie sa se bazeze pe un schimb bogat de informatii, de experiente si pe colaborare in
asigurarea celor mai bune conditii de crestere si dezvoltare ale copiilor.Astfel, rolul familiei n
formarea omului este unul primordial. n familie copilul va fi nvat i deprins:
s-i formeze un sim sntos al proprietii private, punnd pre pe munc n calitate de
izvor al tuturor bunurilor.
Familia reprezinta mediul socio-cultural n care copilului s-a nascut si n care creste si de aceea
este foarte important respectul pentru mostenirea culturala a fiecarei familii si valorificarea
acesteia n spatiul grupei.
Parintii trebuie sa regaseasca un sprijin n institutia de educatie timpurie, sa se simta bineveniti
pentru a colabora cu educatorii si a participa la orice activitati realizate cu copiii. Aici ei
trebuie sa fie familiarizati cu:
o informatii privind particularitatile de vrsta ale copilului,
o importanta interventiilor educationale,
o rolul important al mediului stimulativ cu care copiii interactioneaza
o necesitatea asigurarii protectiei si securitatii fizice si emotionale a mediului
o activitatile care se desfasoara n institutia de educatie timpurie.
Cooperarea dintre parinti si educatori este esentiala pentru a asigura coerenta si consecventa
actiunii educationale a celor doi factori de educatie asupra copilului, precum si a celor doua medii
in care copilul traieste cea mai mare parte din perioada lui timpurie.
2.10.Rolul climatului din familie n educaie
n concepia sociologic, familia este un grup primar, caracterizat nainte de toate prin relaii
directe, de la om la om, i, mai ales prin rolul fundamental pe care l joac n formarea trsturilor
sociale i a structurii spirituale a naturii umane.
Strnsa legtur de natur psihologic ce caracterizeaz relaiile dintre membrii ei, are ca
rezultat o anumit fuziune a indivizilor ntr-un ntreg, comun, n aa fel nct fiecare membru este
totodat scop al tuturor, viaa n comun a tuturor devenind central pentru fiecare. Exprimat n
modul cel mai simplu posibil, familia este NOI, un noi care are semnificaii puternice n ceea ce
privete sentimentele comune i identificarea reciproc. (Horton Cooley).
n cadrul familiei ca grup social primar se formeaz experienele umane i natura uman
de baz, esenial, n aa fel nct cultura familiei devine cultura fiecrui membru al ei. Din acest
motiv grupul pe care l reprezint ea mai poart numele de pepinier a naturii umane.
Revenind la relaiile ce se instaureaz ntre membrii si, acestea sunt de un tip special,
personale, spontane, emoionale. Direcia social de dezvoltare a individului uman, a personalitii
sale este dat tocmai de familie, care realizeaz, n acelai timp, socializarea,ntreinerea lui
20
biologic, cultural; constituind mediul uman prin care se asigur legtura cu societatea, pregtind
pentru responsabilizare social, oferind suport afectiv. Maturizarea fiecrui comportament se
petrece n timp i de la declanare pn la maturizare produce schimbri n dimensiunea psihologic
a personalitii.
Alturi de coal, familia, prin fora sa afectiv, este cea care trebuie s asigure satisfacerea
celor dou nevoi eseniale: securitatea i evoluia(schimbarea). Creterea rolului constructiv pe care
trebuie s-l joace familia n procesul de modelare a tnrului devine cu att mai necesar de
reconsiderat cu ct atacul anticultural i antivaloric al mijloacelor de circulaie i de difuzare a
informaiei este tot mai virulent, provocnd nu de puine ori mutaii chiar i la nivelul societii.
n contactele cotidiene cu prinii, copilul caut n mod incontient o concepie asupra
raporturilor de autoritate, de solidaritate, de dragoste, de for, de ajutor reciproc, de viclenie sau de
ipocrizie. Toate aceste concepii i vor pune amprenta asupra modului n care viitorul adult i va
construi un loc n societate. Rolul printelui este deci nu doar acela de educator, ci de partener, de
asociat al acestuia, impunndu-se asocierea copilului la preocuprile familiei(n msura n care este
posibil), excluznd astfel cele dou forme extreme de atitudini parentale: autoritarismul i/sau
protecia nelimitat. Apelul la capacitile de nelegere i de simpatie ale copilului, dezvluirea i
autointuirea consecinelor posibile ale faptelor dau copilului posibilitatea cunoaterii rului pe care
l-ar putea provoca faptele sale i responsabilizarea(asumarea responsabilitii).
Climatul(atmosfera, ambiana) familial autoritar nu este cel care va determina puberul s accepte
atitudinea adultului; cel mult va provoca team i anxietate ce pot deveni declanatori ai unor
conduite de respingere, violente sau chiar delicvente.
Climatul educativ familial democratic, care asigur n acelai timp dragoste necondiionat i o
atenie focalizat , fr a altera autoritatea parental, presupune calm i echilibru, indiferent de
situaie i un cuplu familial care s vin permanent n ntmpinarea nevoilor copilului,
sprijinindu-l nencetat.
Nu pot s nu fie aici amintii prinii care, chiar fr s-i dea seama, au tendina de a impune
copiilor propriile exigene i dorine, modele. Un astfel de copil i va construi o plato, un gen de
impermeabilitate la dorinele i nevoile celorlali, devenind, nu de puine ori, incapabil de a iniia
relaii profunde cu acetia. n cele mai multe cazuri membrii mediului socio-cultural n care acest
tip de persoane ncearc s se integreze, l izoleaz.
Pentru dobndirea capacitii de autonomie(evolund de la dependen absolut) i buna
integrare social, copilul are nevoie de un mediu familial, stabil, coerent i sigur, de cldur
21
Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia copilului cu mama sa. Parea mult
mai firesc sa pui in relatie dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi construiesc
interactiunea. S-a constatat insa necesitatea cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul
o are cu tatal sau.
2.11.Rolul tatlui n educaia copilului
Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia copilului cu mama sa. Parea mult
mai firesc sa pui in relatie dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi construiesc
interactiunea. S-a constatat insa necesitatea cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul
o are cu tatal sau.
Un tata de succes este acela care a trecut prin toate etapele educative alaturi de copilul sau. Tatal
este pentru copilul mic o a doua mama, mai putin prezenta desigur, dar din partea caruia se asteapta
la aceleasi manifestari de tandrete si de aprobare, la aceleasi schimburi afective prin intermediul
micilor jocuri si uneori chiar la ingrijiri pe care tatal modern le acorda cu mare placere (schimbatul
scutecelor, baita).
Este evident ca tatii se ocupa din ce in ce mai mult de copiii lor. Au trecut vremurile cand
considerau ca de bebelusi se ocupa numai femeile.
Nu cu mult timp in urma, multi dintre ei se simteau jenati sa se plimbe impingand un landou, sau
umiliti cand schimbau un scutec. Astazi, a devenit ceva banal sa treci pe langa un tata tanar care
poarta bebelusul intr-un sac-cangur pe burta.
De multe ori tatal, impresionat de bebelus, se simte stangaci: nu stie cum sa-l tina, nici cum sa
comunice cu el. Pentru ca mama dobandeste foarte repede experienta prin contactul zilnic cu
copilul, se produce o anumita distantare fata de tata, care este ocupat cu activitatile lui profesionale.
In momentul acesta, cercul vicios se inchide: tatal, devenit de fapt mai putin competent decat
mama si simtindu-se tinut la distanta, o va lasa pe ea sa se ocupe de tot.
Cu toate acestea, a te ocupa foarte devreme de bebelus, ca tata, este cel mai bun mijloc de a depasi
teama si de a crea o buna relatie cu el. Devii tata printr-un exercitiu concret al paternitatii si toti cei
care s-au ocupat de bebelusul lor au gasit in aceasta o mare placere.
Chiar daca schimbatul scutecelor de catre tata nu se realizeaza frecvent, chiar daca preparatul
laptelui de seara nu se desfasoara in modul cel mai adecvat cu putinta, iar la baita uneori tatal mai
mult priveste si da indicatii mamei, totusi participarea la toate etapele educative sporeste sansa unei
bune legaturi si unui atasament emotional solid fata de copil.
Faptul ca nu au timp suficient nu este o scuza pentru ca tatii sa nu se ocupe de educatia copiilor,
rolul lor fiind esential in dezvoltarea armonioasa a acestora. Daca tatal lasa la indemana altor
23
persoane educatia copiilor, exista momente in care este posibil sa fie depasit de evenimente.
In asemenea momente, tatal poate descoperi ca exista principii educative la care nu adera, dar care
au fost folosite pe copilul sau.
Poate regreta ca nu a fost alaturi de copil cand acesta a deprins abilitati-cheie si poate sa incerce sa
compenseze absentele printr-o supraimplicare emotionala (care, in momentul in care va fi retrasa,
va produce cu siguranta o reactie emotionala puternica din partea copilului).
Educatia copiilor nu inseamna numai informatii si supraveghere. Un element important in
educarea copilului este concordanta de mesaje intre persoanele care se ocupa de cresterea lui.De
multe ori, simpla validare din partea tatalui (in termeni de "bravo" sau batai incurajatoare din
palme) a unor progrese in educatie raportate de mama, bona sau de bunica are o valoare imensa in
intarirea pozitiva a invatarii.
Tatal este cel care ar trebui sa dea o consistenta morala educatiei si care, in momente-cheie, poate
introduce conceptele de "nu", "nu ai voie", "sub nici o form". Daca nu devin "sperietoare" pentru
copii lor, tatii au sansa sa transmita mesaje clare despre ceea ce este bine si rau, gresit sau corect,
permis sau nepermis.
Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete, dar si fermitate, pune limitele unei explorari a realitatii,
debordante si haotice, pe care o efectueaza cei mici.
Autoritatea paterna ar trebui utilizata in momente cheie, pentru insusirea unor principii de viata.
Tatal stabileste normele, el este cel care impune regulile, fiind un element important de control al
comportamentului copiilor.
Totusi, un tata rece si distant va fi cu siguranta ocolit de catre copii sai, asa cum un tata care "una
spune si alta face" va fi discreditat de catre odrasle, oricat de bune ar fi sfaturile sau informatiile
sale.
Cercetatorii au concluzionat ca taticii care sunt prezenti mai mult timp in cadrul familiei au copii
cu un grad de dezvoltare mult mai mare, sunt mult mai responsabili si mai abili verbal.
Acest fapt deriva din structura nativa a barbatului de a fi mai ferm in anumite situatii, cand mama
este coplesita de emotie. Aici, rolul tatalui este important in a asigura fermitatea deciziilor.
Statistic, tatal este persoana care petrece cel mai putin timp cu copilul. De aceea, momentele
petrecute impreuna ar trebui sa fie momente extrem de intens traite. Exista insa tati care prefera sa
faca mai multe lucruri deodata, mai ales atunci cand se joaca cu copiii.
Unii vorbesc la telefon, altii, mai scriu cate un mail, stau cu un ochi la copil si cu unul la televizor.
Bunul simt (dublat de parerea specialistilor) spune ca atunci cand ne jucam cu copiii nostri ar trebui
sa nu facem nimic altceva.
24
S-a constatat ca tatii adopta o functie de "deschidere catre lume" pentru copiii lor. Copilul are
nevoie de stimulare intr-un mediu securizant. Prin intermediul interactiunilor cu preponderenta
lucide si fizice cu copilul, tatal il ajuta pe acesta sa se consolideze din punct de vedere emotional si
cognitiv.
Tatal devine catalizator pentru copil, il ajuta sa invete sa isi asume riscuri, sa aiba initiative, sa
exploreze, sa faca fata obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti care-l inconjoara.
De exemplu, un "meci de fotbal" cu tatal, pentru un copil prescolar este un mod in care el se poate
repera intr-un mediu competitiv, dar intr-un cadru extrem de securizant.
"Simplul" fapt ca tatal sau are incredere in el in asemenea maniera incat fac impreuna o echipa,
este valorizat si securizant pentru copil, caci potentialul esec este suportat de amandoi (deci si de un
adult care stie si are puterea sa gestioneze esecul), iar reusita este o bucurie pentru amandoi.
S-a emis ipoteza ca absenta sau prezenta discontinua a tatalui in viata copilului poate explica
problemele de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales a baietilor.
De asemenea, s-a estimat ca exista posibilitatea de a fi o legatura intre relatiile saracacioase in
schimburi afective ale copiilor cu tatii lor si dificultatile de interiorizare a unor reguli sociale si
incalcarea lor, comportamente deviante si abandonul scolar.
Exista teorii care, pentru a caracteriza rolul tatalui in dezvoltarea copilului, vorbesc despre "relatia
de activare". Practic, sunt separate rolurile mamei si al tatalui: mama ofera securitate, pe cand tatal
ii ofera sansa de a se activa si autodepasi.
Figura tatalui in peisajul familiei este o parte esentiala dintr-un puzzle care se formeaza in mintea
unui copil. Lipsa acestei parti importante creeaza in sufletul celui mic o lacuna majora de
dezvoltare psihica. De aceea, prezenta tatalui asigura pilonul pe care anumite trasaturi de caracter
ale celui mic trebuie sa se sprijine.
Si aici, vorbim de increderea in sine, de capacitatea organizatorica, de posibilitatea de a relationa
cat mai mult cu cei din jur si gasirea unui sprijin puternic. Sigur ca toate acestea pot fi gasite si prin
modelul matern, insa aceasta latura tinteste mai mult catre alte aspecte ale personalitatii, precum
trairea emotiei, spiritul de organizare si perfectare, perseverenta si abilitati cognitive subtile.
Fiecare tata ar trebui sa petreaca zilnic un moment de intimitate cu copilul lui si sa se ocupe de el,
singur, in fiecare saptamana, un timp mai indelungat, o jumatate de zi sau o zi intreaga.Tatal, mama
si copilul nu au decat de castigat. Psihologii accentueaza faptul ca, in dezvoltarea armonioasa a
copilului, influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna sunt la fel de importante,
existand o complementaritate a acestora.
25
lor sau despre orice schimbare n PEI (Planul Educaional Individualizat) al copilului;
- a participa n mod egal cu personalul colii n dezvoltarea i revizuirea PEI a copilului.
Ca i n cazul copiilor, familiile sunt foarte diferite; necesitile lor de a fi sprijinite sau
posibilitile de a oferi sprijin sunt extrem de diverse. Fiecare familie are potenialul i nevoile sale
unice, care trebuie valorizate corespunztor de ctre coal.
Comunicarea i colaborarea eficient dintre cadrele didactice i prini se bazeaz pe cteva
elemente (Beckman, Newcomb, 1996, apud Step by Step, 2001):
- Respectul (reciproc) poate fi modelat adesea de ctre cadrele didactice. Este important s se
plece de la premisa c prinii sunt cei mai importani profesori din viaa copilului; respectul i
tactul dovedit de cadrul didactic fa de complexitatea unor probleme poate induce respectul
reciproc
- Atitudinea imparial, care solicit gndirea pozitiv i deschis despre familii, evitarea
judecilor evaluative i dezaprobatoare. Atitudinea imparial nseamn ncurajarea familiilor de
ctre cadrele didactice s-i evaluaze propriile decizii fr a influena cu propria lor prere;
- Empatia fa de printe poate fi uor sesizat de acesta prin deschiderea la dialog i comunicare
sincer.
Shea i Bauer (op. cit.) descriu un continuum al activitilor colaborative, bazate pe urmtoarele
elemente:
- timpul disponibil n care aceste activiti pot fi fcute;
- cantitatea i calitatea dorit de implicare a persoanelor;
- calitatea sprijinului din partea personalului colii, pe care i-o doresc prinii i pe care o pot
obine.
Formele de colaborare i sprijin reciproc ntre coal i familie sunt:
* Activitile de oferire a informaiilor n cadrul acestora familile primesc informaii din partea
persoanelor autorizate (aviziere, scrisori i bilete, carnete de coresponden, telefoane, publicaii /
buletine periodice ale colii, diferite tiri, programe de ntlnire cu prinii, edine.
* Activitile de mprtire a informaiilor cele mai obinuite activiti de acest tip sunt edinele
prini cadru didactic. n educaia cerinelor speciale, edinele cu prini iau foarte des forma
unor edine axate pe PEI. Se planific acum activitile de colaborare i se rezolv problemele
aprute n aplicarea planului. Informaiile sunt oferite de asemenea prin intermediul unor carnete n
care se noteaz istoria devenirii copilului, performanele acestuia, dar i problemele ntmpinate.
nformaiile pot veni att de la cadrul didactic la printe, ct i invers.
* Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul colar activitile de sprijin presupun o implicare
27
activ a membrilor familiei n cadrul programelor colii. Cele mai obinuite activiti de acest gen
sunt interveniile comune familie coal, n care membrii familiei lucreaz mpreun cu cadrele
didactice pentru fixarea obiectivelor PEI. Prinii pot juca rolul de profesori acas i pot
supraveghea studiul suplimentar al copilului n scopul sprijinirii derulrii PEI sau a temelor
colare.
* Colaborarea cu comunitatea colar - presupune cooperarea pentru ndeplinirea unei sarcini
anume mpreun, membrii familiei i cadrele didactice. n cardul acestei colaborri, membrii
familiei pot juca rolul n cadrul colii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenie,
tutori, instructori de minipredare, asisten n cadrul cltoriilor n afara colii, ajutor n
pregtirea materialelor didactice i echipamentului necesar.
* Pregtirea prinilor cere att prinilor ct i specialitilor s-i aloce timp pentru pregtirea i
programele educaionale ce vor fi aplicate. Pregtirea prinilor este o activitate foarte constructiv
deoarece implic nvarea i acumularea cunotinelor i tehnicilor folositoare prinilor n
schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea prinilor pentru obiectivele,
intele, abilitile programelor este esenial n educarea i pregtirea acestora.
Situaiile de non-colaborare ntre coal i familie sunt frecvente. Ele sunt cauzate de motive
diverse, de percepii diferite ale prinilor i cadrelor didactice cu referire la valoarea colii, a
copiilor etc. n munca cu problemele prinilor, Bemporad, Ratey i ODriscoll (1987, apud Shea i
Bauer, 1994), susin c exist trei tipuri de asemenea probleme, cu care coala se confrunt:
- problemene native ale prinilor: vigoarea fizic i energia psihic de a putea tri i sprijini copilul
care are o dizabilitate;
- tendinele psihologice de aprare folosite de prini pentru a face fa epuizrii, furiei i durerii
survenite n urma necazurilor derivate din situaia de printe;
- apare o schimbare a experienelor sociale ale prinilor ca rezultat al dizabilitii copilului; adesea
prinii i aloc o mare parte de timp i resurse financiare pentru a se documenta singuri n
problematic specific dizabilitii, pentru a cuta servicii de reabilitare adecvate, pentru a ncerca
s devin chiar ei intervenani n ameliorarea unei situaii.
Recunoaterea complexitii problemelor personale ale elevilor poate crete sensibilizarea cadrelor
didactice fa de nevoile prinilor.
Sunt i prini ale cror dificulti nu pot fi atenuate prin intervenia cadrelor. Aceti prini trebuie
orientai ctre specialiti calificai (consilieri, psihologi, psihopedagogi, asisteni sociali, medici
etc.). Orientarea este binevenit atunci cnd prinii:
- resimt probleme financiare;
28
respectiv. Uneori chiar i membri ai personalului nedidactic al colii pot aduce date utile la
reuniunile acestei echipe.
n concluzie, instituirea respectului reciproc, a relaiilor empatice, ca baz a unei colaborri
autentice ntre cadrele didatice, elevi, familiile lor i specialiti este un proces complex, care cere
timp, energie, pruden, adesea mult bun sim i bun credin. Este important de menionat c n
acest proces nu numai copiii sunt cei care nva, ci i adulii.
de dragoste, de afeciune.
Pentru a deveni om cu adevrat , pentru a se cunoate i domina pe sine , omul trebuie s caute
s i satisfac trebuine psihosociale specifice , cum sunt nevoia de identitate, de apartenen la
grup , de acceptare i apreciere din partea celorlali , nevoia de statut i de participare.
n vederea asigurrii depline a proteciei copiilor, Codul Familiei precizeaz caracterul
drepturilor printeti subliniind c prinii exercit drepturile lor n interesul copiilor, indisolubil
legate de interesele societii democratice.
Andre Berge spunea c Mediul familial l satisface pe copil n msura n care rspunde
trebuinelor sale elementare , adic n msura n care este un mediu afectiv i protector , dubl
condiie indispensabil pentru ca fiina tnr s nvee s se construiasc pe sine , s se situeze n
raport cu ceilali efectund , fr pericol , primele sale experiene sociale i sentimentale .
Cretera copiilor constituie pentru prini nu numai o datorie fa de copil , dar i o sarcin fa
de comunitate.
3.2.FUNCIILE FAMILIEI N SOCIETATE
Familia are n societate funcii bine determinate :
- Funcia biologic care const n perpetuarea speciei umane prin procrearea i creterea copiilor ,
condiie primordial a existenei societii . Capacitatea fiinei umane de a avea urmai este
singura ei revan asupra morii . Funcia social prin care familia confer individului
sentimentul de siguran , l ajut s depeasc obstacolele , s dobndeasc echilibrul emoional
. n familie , copilul gsete cldura sufleteasc de care are atta nevoie.
- Funcia economic const n crearea condiiilor materiale necesare vieii i dezvoltrii
membrilor familiei .
- Funcia educativ se refer la faptul c familia are un rol foarte important n transmiterea
limbii , a obiceiurilor , a modelelor comportamentale , urmailor ei . n familie , copilul nva s
se aprecieze pe sine i pe ceilali , depinde de un anumit mod de via , vine n contact cu valorile
i normele societii . Familia joac un rol important n ecucaia civic a copiilor .
- Funcia cultural care , dei st la baza procesului de educare a copiilor , ea nu trebuie
confundat cu funcia educativ i are ca finalitate integrarea eficient a individului n societate ,
dar urmrete i crearea de individualiti bine pregtite care s aduc o contribuie maxim la
transformarea i progresul societii .
n Declaraia Universal a Drepturilor Omului se precizeaz c Familia constituie elementul
fundamrntal al societii .Ea ocrotete copilul i are dreptul la ocrotire din partea societii.
Copilul stabilete primele relaii i experiene sociale cu prinii i fraii si , deci n familie.
32
Integrarea lui social va fi mai uoar dac va nelege de timpuriu c alturi de drepturi , i revin
i anumite responsabiliti.
3.3.COMUNICAREA GRDINI-FAMILIE
Grdinia este prima treapt a nvmntului extrem de important datorit faptului c pune
bazele personalitii colarului de mai trziu, iar colaborarea cu familia este esenial n reuita
actului instructiv-educativ.
Obiectivul principal al aciunii educative este formarea personalitii copilului , care este
urmrit att n familie , ct i n grdini , astfel nct sarcinile grdiniei i ale familiei n
materie de educaie i instrucie se mpletesc i se sprijin reciproc.
n cadrul abordrilor contemporane ale fenomului educaional se impune tot mai mult implicarea
cadrelor didactice n relaii de cooperare cu prinii copiilor i cu ali factori sociali interesai de
educaie . Rolul cadrelor didactice nu se reduce doar la educaia la catedr sau n sala de grup, ci
presupune o activitate de acest gen n fiecare relaie cu precolarii i familiile acestora ,
desfurnd o munc de dezvoltare , de conducere i de ndrumare. O relaie eficient cadru
didactic printe presupune , printre altele , o ascultare activ , implicarea familiei n aciunile
extracolare ale copilului , cultivarea i practicarea toleranei fa de un punct de vedere diferit.
Comunicarea grdini-familie se face prin multiple modaliti n funcie de dificultile
identificate la fiecare grup i nivel de vrst, astfel:
-Activiti de informare i consiliere a prinilor , care pot fi zilnice sau sptmnale;
-edine cu prinii;
-Parteneriate cu prinii;
-Proiecte educative cu prinii precolarilor,
-Vizite la domiciliu de cte ori e nevoie ;
-Vizite tematice mpreun cu prinii,
- Lectoratele cu prinii lunar ;
-Chestionare aplicate prinilor;
-Activiti demonstrative pentru prini ;
-ntruniri ale comitetului de prini pe grupe ;
-Comunicarea prin pota electronic, e-mailuri ;
-Comunicarea prin telefon ;
-Afiarea unor nouti la avizierul grdiniei;
-Existena n grdini a cutiuei ,,De vorb cu prinii notrii unde prinii pot aduga sugestii
33
Canal de comuni-
PRECOLAR
Canal de comunicare
care
GRDINI
GRDINI
Fig.1
FAMILI
E
CANAL DE
COMUNICARE
rnduri,
rolul
pe
care
joaca
grupul n
mic si a (pre)adolescentului.
a.Prescolaritatea
nca de la nastere, copilul este nconjurat de diferite persoane familiare care i ofera securitate si
caldura afectiva, nsa primele contacte sociale autentice apar abia dupa ctiva ani. Acestea debuteaza
cu initierea de activitati comune desfasurate alaturi de alti copii de aceeasi vrsta.Nu vi s-a ntmplat
sa asistati la o discutie ntre doi copii, n care fiecare povestea ceea ce avea pe suflet" fara sa manifeste
interes fata de celalalt? Cum v-ati explicat acest fenom?Gndirea centrata predominant pe propria
persoana (egocentrismul) reprezinta o caracteristica a prescolarilor, iar acest lucru i mpiedica sa poata
ntelege ca altii pot avea sentimente, gnduri si dorinte diferite de ale lor. De aceea, o observare mai
atenta a conversatiilor ce au loc ntre copiii de aceasta vrsta, poate scoate n evidenta faptul ca
practic ei realizeaza monologuri, desi lasa impresia ca discuta unul cu celalalt.
Tot la vrsta prescolaritatii, se poate observa cum copiii se grabesc sa i numeasca prieteni pe ceilalti
copii cu care vin n contact, deoarece se joaca mpreuna cu ei sau se afla n vecinatatea
lor. Conflictele care se creeaza sunt generate de obicei de revendicarea unor drepturi (Eu vreau sa
stau lnga mama!", Eu vreau jucaria aceea!"), nsa pe ct de repede apar, la fel de repede dispar.
Prin urmare, desi la vrsta prescolaritatii apar primele contacte sociale, acestea se dovedesc a
fi superficiale si rezulta doar n urma interesului comun manifestat fata de o anumita activitate. De
aceea, notiuni ca prieten" sau prietenie" nu au o semnificatie prea mare pentru prescolar, iar grupul de
prieteni nu exercita o influenta importanta n educatia lui.
b. colaritatea mica
Intrarea n scoala reprezinta pentru fiecare copil, un pas hotartor n ceea ce priveste viata sociala. Daca
pna acum prietenii nu constituiau altceva dect niste indivizi cu care interactiona n anumite situatii,
din acest moment ncepe sa se dezvolte sentimentul de apartenenta la grup, iar scolarul ncepe sa fie
interesat tot mai mult de parerea celuilalt. De ce tocmai acum? Ce schimbari se produc la aceasta
vrsta?
Evolutia gndirii duce la scaderea egocentrismului care l caracteriza pe prescolar. De pe la
vrsta de 8 ani, copilul ncepe sa i vada pe ceilalti ca fiind altfel dect el, ca pot avea dispozitii sau
trasaturi de personalitate diferite de ale sale.Daca pna la aceasta vrsta copilul i caracteriza pe ceilalti
colegi ca fiind fata cu parul galben" sau baiatul care m-a lovit", de acum el ncepe sa i descrie
n termeni psihologici (prietenos", rau", cuminte" etc).Dezvoltarea vocabularului duce la
formarea unor abilitati de comunicare mult mai eficiente dect cele de pna acum, iar, dupa cum bine
se stie, comunicarea sta la baza relatiilor care se stabilesc ntre orice indivizi. Astfel, scolarii si pot
36
rezolva problemele pe calea dialogului, nu doar lovind sau plngnd.Notiunea de prieten" ncepe sa
dobndeasca dimensiuni noi la aceasta vrsta, mult mai adecvate.Prietenii nu mai sunt vazuti ca
fiind cineva care-mi place" sau cineva cu care ma joc", ci au un rol mult mai nsemnat: prietenii sunt
persoane care i ajuta la greu, persoane cu care si mpartasesc dorintele, sentimentele, gndurile
ascunse
etc.La
baza
acestor
relatii
sta
umorul,
caldura,
armonia,
momentele
de
divertisment, recompensele etc. De acum, copiii se comporta frumos cu prietenii lor nu fiindca, asa
trebuie", ci pentru ca, daca nu s-ar comporta astfel, ar risca sa le piarda prietenia, iar acest lucru ncepe sa
doara. O alta trasatura care se poate observa n debutul scolaritatii o reprezinta formarea grupurilor de
prieteni, a caror componenta ramne relativ stabila timp ndelungat. Din punct de vedere al
apartenentei sexuale, n clasele primare se remarca o omogenitate a grupurilor: acestea sunt
alcatuite numai din baieti si numai din fete.n general grupurile de fete sunt mai mici (fiecare eleva
avnd 2-3 cele mai bune prietene") si sunt sustinute n general de confesiuni reciproce, destainuirea
si pastrarea secretelor etc. Pe de alta parte, grupurile de baieti sunt n general mai mari, iar coeziunea
acestora este sustinuta de activitatile desfasurate n comun (de obicei, jocurile sportive).
Desi cele doua categorii de grupuri nu interactioneaza dect ntmplator si, de cele mai multe ori
interactiunile apar sub forma de hartuieli", cicaliri", att baietii, ct si fetele ncep sa cheltuie din ce n
ce mai multa energie ncercnd sa demonstreze ct sunt de dezinteresati" de ceilalti. Astfel iau
nastere primele semne ale preadolescentei. O caracteristica specifica grupurilor de scolari o
reprezinta normele care stau la baza lor. ncercarea de a ncalca regulile care sunt impuse de membrii
grupului atrage dupa sine sanctionarea celui vinovat prin excluderea din grup.Aceasta forma de
penalizare este deosebit de dureroasa, iar importanta ei creste o data cu naintarea n vrsta, atingnd
apogeul pe la mijlocul adolescentei.
4.2.Influenele mass-media
Copilul contemporan nu-i mai poate imagina casa lipsit de televizor, calculator, telefon, primind
nc de mic puternic influen mass media care i contureaz de cele mai multe ori o imagine
eronat asupra lumii.Conform unui studio recent, s-a stabilit c annual, copilul petrece, n medie,
900 de ore la coal i aproape 1.023 de ore n faa televizorului.
Conform unor statistici intocmite in Canada, copii petrec in fata televizorului intre 15-20 ore pe
saptamana (in unele cazuri mult mai mult). Exista mai multi factori de care depinde modul in care
televizorul influenteaza viata copiilor: cate ore petrec ei in fata micului ecran, varsta, personalitatea,
faptul ca privesc la televizor singuri sau cu parintii si nu in ultimul rand discutiile pe care le au sau
nu cu parintii vis--vis de programele vizionate. Pentru a putea insa micsora efectele negative pe
care televizorul le poate avea, trebuie sa intelegem influenta pe care acesta o are asupra copiilor
37
nostri.
Iata
cateva
exemple:
Violenta - In decursul ultimelor doua decenii numeroase cercetari au avut ca obiectiv analiza
influentei continuturilor violente asupra copiilor si tinerilor. Desi este dificil de aratat clar o relatie
cauza-efect, s-a demonstrat faptul ca anumiti copii sunt vulnerabili la imagini sau mesaje cu
continut violent. Cercetatorii au identificat 3 posibile reactii la copii care au vizionat programe cu
un
continut
sau
mesaj
violent:
- Cresterea fricii Copii, in special fetele, sunt mult mai predispusi decat adultii sa devina victime
ale violentei de la televizor, iar asta le poate induce teama fata de lumea care ii inconjoara.
- Desensibilizarea fata de violenta, in general Cateva desene animate pentru copii sunt printre
programele cele mai violente de la televizor. Acest lucru este cu atat mai grav cu cat violenta este
prezentata intr-o lumina comica iar consecintele reale sunt rar aratate pentru a fi intelese de copii.
- Cresterea comportamentului agresiv Aceasta este valabila in cazul copiilor mici, care sunt mult
mai predispusi sa afiseze un comportament agresiv dupa ce au vizionat un program sau un film cu
secvente de violenta.
Parintii ar trebui sa acorde o atentie deosebita si stirilor televizate la care privesc si copii ilor.
Studiile au aratat faptul ca este mult mai periculoasa violenta prezentata in cadrul stirilor decat din
orice alt tip de emisiune. Cu cat copii urmaresc mai multe astfel de programe, cu atat mai mult frica
insuflata de aceste evenimente portretizate in buletinele de stiri creste pentru ca nu mai sunt capabili
sa faca distinctia intre violenta reala si cea fictiva.
4.2.1.Efectele televizorului asupra educatiei copilului
Televizorul poate avea efecte nocive asupra invataturii si a performaneti scolare. Timpul liber al
copilului, mai ales la o varsta tanara, trebuie sa fie cu totul dedicat jocului, cititului, explorarii
naturii, muzicii sau practicarii unui sport. Statul la televizor este o activitate pasiva si un factor
determinant in problemele de obezitate la copil. Conform Fundatiei bolilor de inima din Canada
aproape unul din 4 copii in varsta de 7 pana la 12 ani este obez. Incurajand mai degraba un mod de
viata sedentar, televizorul contribuie in aceeasi masura si la obezitatea infantila prin promovarea
intensa a produselor alimentare, mai ales a dulciurilor. Conform Organizatiei Canadiene de
Pediatrie majoritatea spoturilor publicitare alimentare difuzate in timpul programelor pentru copii
recomanda produsele de fast-food, bomboanele si cerealele zaharoase, in timp ce reclamele la
alimentele sanatoase nu constituie decat 4% din publicitate.
Scopul reclamei este acela de a influenta mintile grupului tinta, fapt care in final ar trebui sa se
reflecte in vanzarea produsului sau serviciului respectiv.
Are reclama o influienta puternica asupra modului in care gandim sau actionam? Dicteaza mass
media nevoile si dorintele noastre?
Ei bine, sunt multe teorii despre efectele publicitatii. Diverse minti creative care apartin
diferitelor agentii de publicitate dezvolta adesea noi modalitati pentru a livra mesajul lor publicului.
Motivul principal al oricarei reclame este de a convinge telespectatorul despre calitatea
produsului si sa declanseze in privitor nevoia de a achizitiona. Astazi, publicitatea joaca un rol
important in societate si tinde sa influenteze mintile tinere in special. Copiii alcatuiesc si ei un grup
tinta pentru publicitate.
La copii, mesajele trebuie sa fie transmise intr-o maniera diferita. Bunurile sunt special
impachetate pentru a atrage atentia generatiei tinere. Copiii in ziua de azi sunt mult mai specifici in
ceea ce priveste nevoile si necesitatile lor. Copiii sunt asadar recunoscuti, ca fiind o forta de
cumparare majora de catre agentiile care vand publicitate.
Publicitatea poate avea o influenta negativa asupra mintilor tinere daca parintii nu sunt intradevar atenti si nu le explica copiilor importanta banilor. In multe cazuri, copiii tind sa interpreteze
gresit mesajele transmise prin intermediul reclamelor.
Publicitatea influenteaza mintile copiilor, prin aceea ca creeaza o nevoia de a detine acel produs
caruia i se face publicitate. Imaginile stalucitoare din reviste sau de pe pancarte sau flashurile
publicitare la televizor creeaza dorinta de cumparare impulsiva. Parintii care nu pot sa se descurce
cu problemele ridicate sau cu temperamentul furios au tendinta sa cedeze cerintelor copiilor lor.
Copiii se obisnuiesc apoi cu un anumit stil de viata, care este aratat la televizor sau prin diverse
surse media. Acest lucru creeaza o impresie deformata asupra mintilor lor tinere, facandu-i sa isi
piarda abilitatea de a trai o viata fara a se baza pe bucuriile materiale. Astfel, puterea publicitatii nu
poate fi ignorata.
De exemplu, un copil poate prefera doar un anumit tip de jeans de marca in comparatie cu alte
haine disponibile in magazin. Copilul ar putea dori sa traiasca viata care este proiectata in reclame.
El ar putea dicta parintilor lui despre preferintele personale in ceea ce priveste imbracamintea,
mancarea, jucariile, etc.
Ei bine, cu aceste tipuri de efecte de publicitate, ne-am putea intreba cine este de vina in toata
aceasta problema. Parintii joaca un rol important in acest caz. Ei trebuie sa monitorizeze cum sunt
influentate mintile copiilor. Parintii trebuie de asemenea sa fie fermi cu copiii oricand se intensifica
cerintele acestora. Copiii au nevoie sa li se spuna cu gentilete ca un "nu" nu poate fi convertit in
39
"da" cu lacrimi sau certuri! Parintii trebuie de asemenea sa induca obiceiuri bune si sa ajute copiii sa
diferentieze intre bine si rau. Si cu cat i se spun aceste lucruri mai repede copilului, cu atat mai bine
va fi pentru el si ulterior pentru parinti.
Persoanele care fac publicitatea pe de alta parte, ar putea de asemenea incerca sa faca mesajul
reclamei sa fie creativ si sa aiba ca tinta intreaga familie, nu doar copiii. In acest fel si parintii pot
monitoriza cerintele copiilor. Cu o abordare echilibrata, efectele negative ale publicitatii pot fi
inlaturate sau macar controlate.
4.2.3.Calculatorul n viaa celor mici
Studiind impactul calculatorului asupra copiilor, psihologii si pediatrii au ajuns la concluzia ca
utilizarea excesiva a acestuia, fara vreun control din partea adultilor, poate fi periculoasa. Astfel,
copiii care petrec mai mult de cinci ore in fata aparatului risca sa devina supraponderali. O pozitie
incomoda in fata tastaturii, mentinuta ore in sir, poate afecta tinuta copilului, iar privitul ecranului ii
poate strica vederea. in cazul in care isi petrec toata ziua in fata unui monitor, ei nu vor invata sa-si
imparta lucrurile, sa-si astepte randul si uneori nu vor cunoaste lucruri de baza, simple, cum ar fi
bunele maniere. Copiii au nevoie sa interactioneze cu alti copii si adulti. Ei au nevoie sa
experimenteze lucrurile ei insisi, nu prin intermediul unui calculator. Adolescentii care petrec prea
mult timp pe Internet, intrand in legatura cu necunoscuti, au trecut prin etape de deprimare si
singuratate, iar uneori risca sa divulge prea multe informatii unor pedofili. scolarii care se afla sub
magia computerului si se joaca mai mult ajung, in mod inconstient, sa se identifice cu un personaj
din aceste jocuri. Astfel, identificarea se face cu eroi duri si agresivi, mai ales la baieti, sau cu
personaje atotcunoscatoare, precum vrajitoarele, mai ales la fete.Unii dintre baieti identifica
utilizatorul computerului cu personaje dure, sadice, nonconformiste. Un copil este dependent de
calculator (Internet si jocuri) daca este tot timpul obosit, dedica putin timp somnului, are probleme
scolare (de invatare, neefectuarea temelor, isi diminueaza interesul pentru alte hobby-uri, se
izoleaza de prieteni, e frustrat si rebel, mai ales din cauza faptului ca parintii nu inteleg problema
si nu vad ce este atractiv sau fascinant la acest instrument. De aceea, parintii ar trebui sa le faca un
program echilibrat copiilor si sa le explice de ce este nociv pentru ei sa petreaca atatea ore stand pe
scaun, cu ochii lipiti de ecranul monitorului.Ei ar trebui sa stabileasca un program de folosire a
calculatorului si sa verifice daca il respecta, mentionand consecintele pe care copilul le va avea de
suportat pentru incalcarea lui, dar si recompensele pe care le poate primi (o excursie, o intalnire cu
prietenii etc.).
Pe de alta parte, studiile arata si consecintele pozitive ale folosirii calculatorului de catre copii.
Evident, principalul avantaj este acela ca invata, in joaca, sa stapaneasca un instrument fara de care
40
independen pe care nu ne este ngduit s o strivim. n lumea educaiei, J.J. Rouseau a fost
primul care a cerut clar i insistent respectarea libertii naturale a copilului.A-i lsa pe copii s fac
mai mult pentru ei nii i a cere ct mai puin de la alii, a-i lsa s se ajute ct mai mult singuri,
erau constantele lui ndemnuri. Este important, ca mereu s se comunice cu copiii, s le fie acordat
libertate specific vrstei i s nu le fie impuse constrngeri inutile cci se poate nmpla ca sub
mormanul de constrngeri i de reguli, copilul s nu mai tie precis ce simte, dac nu exist o
perpetu i sistematic comunicare cu el. n aceast situaie, copilul devine mai timid, nu mai are
ncredere n forele lui proprii, i pierde naturaleea.Desigur, atta timp ct copilul este mic, este
normal ca el s depind de prini, de educatori, dar dependena nu presupune o ngrdire a
personalitii lui, ci trebuie s fie o comunicare permanent, o explicaie a tuturor fenomenelor,
pentru a se elimina timiditatea i a i se dezvolta ncrederea n forele proprii. Grupa este locul
desfurrii relaiei comunicative educatoare-copil. Este locul unde are loc o ntlnire uman, o
interaciune psihologic n timpul creia personalitile acioneaz unele asupra altora i se
stimuleaz reciproc. Grdinia trebuie s constitue o etap fundamental n dezvoltarea copilului, nu
doar prin coninutul tiinific al procesului instructiv-educativ, ci i prin libertatea de aciune oferit
precolarului care-i stimuleaz interesele de cunoatere i contribuie la lrgirea cmpului de relaii
sociale. Intrarea copilului n grdini constitue un moment crucial n viaa sa, date fiind ,,statutul
i ,,rolul de mic colar, natura relaiilor cu adulii i cu colegii de grup, noutatea condiiilor de
activitate i mai ales specificul nvri, act complex care angajeaz dintr-o nou perspectiv,
ntreaga sfer a vieii sale psihice, diferitele structuri anatomo-fiziologice, toate cunotintele si
deprinderile pe care le va dobndi n anii de grdini.
Parteneriatul grdini familie ,aciunile ce se desfoar de comun acord i sunt cuprinse n
planul de aciune, continuarea de ctre familie a activitatilor desfaurate n grdini ,nu fac dect s
duc la o mai bun formare a copilui , s se pun bazele omului modern de mai tarziu.Copilul nu
este un adult n miniatur, el este o fiin sui- generis, deosebit de adult. Avnd felul su propriu de
a gndi i de a simi el are n faa problemelor vieii o nelegere, o atitudine i un comportament
propriu, care difer de cel al adultului. Grupa este locul desfurri relaiei comunicare educatoarecopil . Relaia comunicativ la grup depinde mai mult de aspectul comunicri educatorului de ct
de aspectul ei pur informaional. n cadrul comunicri educator copil ct i printe copil
atitudinea trebuie s fie una pozitiv, de acceptare raionl i afectiv. Folosind tehnici verbale i
nonverbale att educatoarele ct i prinii trbuie s conving copilul c nvarea este benefic
pentru formarea personalitii copilului. Dac sunt folosite corect procedeele de comunicare copilul
se deschide sincer, devine mai recptiv la dialog, reuete s ptrund dincolo de cuvinte s pun
43
ntrebri ajungndu-se la cooperare comunicaional care este idealul n activitatea educaional att
a familiei ct i a grdiniei .
SCOPUL PROIECTULUI
-Colaborarea dintre familie i grdini pentru o implicare ct mai activ n procesul de formare a
precolarului.
-Consilierea prinilor privind cunoaterea propriilor copii i aplicarea unor strategii educaionale
corecte, att n cadrul familiei ct i n instituia precolar.
OBIECTIVE GENERALE
-Formarea unor deprinderi i bune practici de relaionare i comunicare intre precolari,prini i
educatoare.
-Dezvoltarea unor atitudini pozitive fa de problemele educative ale precolarilor ,dar i eliminarea
discriminrilor de orice natur.
OBIECTIVE SPECIFICE
-Identificarea responsabilitilor membrilor parteneriatului;
-Educarea prinilor n vederea exercitrii unei educaii corecte asupra copiilor;
-Derularea unor activiti specifice , pregtite pentru stimularea unor procedee de colaborare ntre
membrii .
-Dezvoltarea unui parteneriat cu prinii n vederea asigurri unor cerine comune n grdinifamilie;
-Promovarea conceptului de educaie a prinilor cu privire la nevoile de dezvoltare i educaie a
copiilor de vrst precolar;
-Implicarea major a prinilor n rezolvarea unor probleme ale grupei;
-Cunoaterea individual a copiilor , pentru o mai bun colaborare grdini- copil,grdini
familie.
-mbuntirea abilitilor parentale, promovarea bunelor practici i a rezultatelor n cadrul
parteneriatului.
GRUP INT: Copiii grupei ,,TRUMFII
PLANIFICAREA TEMELOR PROIECTULUI
PERIOADA DE DESFURARE : ani colari 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016.
PARTENERI IMPLICATI
-Educatoarele de la grupa mic;
-Prini i bunici;
44
corespunztoare.
ntrebril de la 1 la 4, 6, 7, 9, de la 11 la 20, de la 22 la 26 i 30 se completeaz
d) puin
e) foarte puin
3.Ct timp i alocai efectiv lui?
a) foarte mult
b)mult
c)suficient
d)puin
e)foarte puin
4.n ce const timpul alocat copilului?
a)m joc cu el
b)i citesc poveti
c)vizionm programe TV
d)ne plimbm
e)l antrenez n sarcini gospodreti
5.Ct timp aloc copilul:
a)TV-ului.....................................
b)calculatorului.........................
c)jocurilor.................................
d)prietenilor..............................
6.Cine se ocup mai mult de educaia copilului?
a) mama
b) tata
c) amndoi
d) fraii
e) alte persoane. Care?..............................
7.Sunt i alte persoane care se ocup de educaia copilului?
a) bunica/bunicul
b) bona
c) altcineva. Cine?...................................
8.Cnd considerai c ar trebui s nceap educaia n familie?
La 3 ani
La 1 an
48
De cnd se nate
9.De care dintre prini este ataat copilul?
a) mama
b) tata
c) ambii prini
10.Care-i motivul pentru care ai adus copilul la grdini?
Din dorina disciplinrii copilului.
Ca pe o ultim soluie pentru rezolvarea problemei supravegherii copilului.
Din imitaie (pentru c i ali prini fac la fel).
Recunoatei importana grdiniei n educaia copilului pentru coal i societate.
11.Dac ai avea destul de mult timp liber v-ai ine copilul acas?
a) da
b) nu
12.ntrebai zilnic copilul de activitile susinute n grdini?
a) da
b) nu
c) cteodat
13.Copilul relateaz - fr s fie ntrebat - tot ce se ntmpl la grdini n fiecare zi
a) da
b) nu
c) cteodat
14.Ct de bine i cunoatei interesele copilului dvs. legate de grdini?
a)foarte bine
b)bine
c)suficient
d)insuficient
e)deloc
15.Ce activitate desfurat n cadrul grdiniei credei c-i place cel mai mult copilului dvs.?
a)activiti artistico-plastice: pictur, desen, modelaj
b)activiti din domeniul tiin: matematic, cunoaterea mediului
c)activiti din domeniul limb i comunicare: poveti, poezii, lecturi, cntece
d)activiti din domeniul om i societate: educaie moral-civic, abiliti practice
49
24.Credei c activitile desfurate n grdini sunt importante pentru educaia copilului dvoastr ?
1. da
2. nu
3. nu tiu
25.Care credei c ar trebui s fie obiectivul prioritar al programului din grdini?
1.jocul
2. pregtirea pentru coal
3.dezvoltarea intelectual
4.pregtirea pentru via
5.educaia pentru mediu/sntate/fizic
26.n ce activiti ai dori s fii antrenai n grdini ?
1.serbri, expoziii, excursii
2.lecii deschise
3.activiti gospodreti
4. altele. Care?.........................................
5. niciuna
27.Ce ateptai de la doamna educatoare?
1.s nu-mi spun nimic
2.s nu m deranjeze mereu
3.s coopereze
4.s-mi spuna tot timpul cum evolueaz copilul
5.nu tiu
28.Ce atitudine v-ai propus s avei fa de doamna educatoare? (grdini?)
1.deschis
2.retrasa
3.neutr
4.m implic/activ
5.alta.....................
29.Ai dori s primii informaii cu privire la formarea i dezvoltarea personalitii copilului
precolar?
Da
Nu
51
70
%
2%
Figura 2.
25
%
TEMA
DATA
16 sept.
2013
23 sept.
3.
2013
30 sept.
4.
ntrebrile prinilor!
2013
07 oct.
5.
2013
14 oct.
2013
21 oct.
nostru
2013
28 oct.
8.
2013
11 nov.
9.
2013
18 nov.
10.
2013
25 nov.
2013
02 dec.
12.
2013
09 dec.
13.
Sntoi i bucuroi!
2013
16 dec
14.
2013
20 dec.
2013
06 ian
CRT.
1.
2.
6.
7.
11.
15.
53
OBS.
2014
13 ian.
tu
2014
20 ian.
2014
27 ian.
19.
2014
10 feb.
20.
2014
17 feb.
copiilor
2014
21.
28feb.
22.
Comunic cu el...
2011
24 feb.
23.
2014
03 mart.
2014
10 mart.
25.
2014
17 mart.
26.
2014
24 martie.
27.
2014
31martie.
2011
07 apr.
29.
2014
28 apr.
30.
2014
05 mai
31.
2014
12 mai
2014
19 mai
Spaiul copilului!
2014
26 mai
16.
17.
18.
24.
28.
32.
33.
2014
54
34.
35
2 iunie
2014
9 iunie
2014
ACTIVITATEA
edin cu prinii:-Alegerea comitetului de prini;
-Prezentarea programului grdiniei;
2013
NOIEMBRIE
2013
DECEMBRIE
2013
IANUARIE
2014
Crciun;
Lectorat
cu
prinii:,,Influenele
negative
ale
lumii
moderne
SEMESTRUL II
LUNA
FEBRUARIE
FORMA DE REALIZARE
LECTORAT
TEMA
,,Copilul meu este nervos
2014
MARTIE
EDIN CU PRINII
,,Implicarea prinilor n
2014
organizarea i desfurarea
55
APRILIE
2014
MAI
LECTORAT
Trgului de Pate
,,Desenele animate i sntatea
EDIN CU PRINII
copiilor
Parteneriatul cu prinii ,,S
2014
nvm mpreun
Pregtirea costumelor pentru
IUNIE
LECTORAT
serbare
,,Somnul de amiaz este
2014
obligatoriu?!
n urma acestei iradieri, sistemul nervos al acestuia se epuizeaz rapid. ederea prelungit n faa
ecranului de televizor conduce la tulburri asteno-nevrotice. Din pricina sedentarismului se
deregleaz funcionarea intestinului, din organism se elimin defectuos produii de catabolism i
copiii se mbolnvesc frecvent.
Pe aceti copii dependeni de televizor, de jocuri pe calculator i internet i-am putea numi copiiecran", care vor reproduce exact comportamentele personajelor de pe ecran. Copiii risc s imite n
viaa real comportamentul nvat nu prin educaie, ci prin informaiile dobndite de la televizor
sau calculator, iar responsabilitatea aparine n primul rnd prinilor. Televizorul i calculatorul
tind s se transforme n prini electronici" pentru majoritatea copiilor.
n toate societile au existat i vor exista legturi ntre prini i copii, mamele se ocup n special
de copii la vrste mici, n toate societile copiii vor considera prinii responsabili de necesiti,
reuite i insuccesele lor. Relaiile ntre prini i copii presupun un mecanism deosebit, filtrat
social, ele au la baz statuarea comunicrii n care se realizeaz un model, un patern de conduit. n
cadrul acestor relaii prinii ncearc i de multe ori muli dintre ei reuesc s socializeze copiii,
contribuie la modificarea i perfecionarea stilului de interrelaionare din copilrie; ambele pri ale
ecuaiei au nevoie de deprinderi, abiliti sociale pentru facilitatea intercomunicrii, dar toate
ncercrile familiei sunt continuate de coal mai apoi.Educaia din familie va fi completat de
educaia colar i asfel se vor pune bazele solide al personalitii copiilor.
58
CAPITOLUL VII-BIBLIOGRAFIE
1.Bonta Ioan, Pedagogie, Ed. ALL, Bucureti
2.Batranu Emilia, ,,Educaia n familie-Ed.Politica, Bucureti, 1980
3.Bernstein B., ,,Studii de sociologie a educaiei-Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1978
4.Bunescu Gheorghe-,,coala i valorile morale,Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1998
5.Bunescu Gh., Alecu Gh., Badea D.-,,Educaia prinilor, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1998
6.Cosmovici A., Iacob L. (coord) - ,, Psihologie colar, Editura Polirom, Iai, 1998
7.Cozma, Teodor - ,,Educaia formal, nonformal i informal, n Psihopedagogie, Editura
Spiru Haret, Iai, 1997
8.Chombat De Lauwe M. J.-,,Compoziia familiei i tulburrile de comportament la copii-n
,,Sociologia Francez Contemporan.
9.Ciobanu-Bcanu, M. (coord.)-,, Cultura, identitatea naional i educaia Ed. Paralela 45,
Piteti, 2002
10.Cuzneov, L.-,, Etica educaiei familiale Chiinu: Complexul editorialpoligrafic, ASEM,
2000, 297 p.
11.Cuzneov, L.,, Dimensiuni psihopedagogice i etice ale parteneriatului educaional.
Chiinu: UPS "Ion Creang", 2002, 107 p
12.Cuzneov, L., Banuh, N. -,,Filosofia educaiei- Ghid metodologic. Chiinu: UPS "Ion
Creang", 2004, 230 p.
13.Cuzneov, L.- ,,Curriculum. Educaia pentru familie. Chiinu: Museum,
2004, 280 p.
14.Dave, R.H. (sub redacia) i colaboratorii Fundamentele educaiei permanete Bucureti,
Editura Didactica i Pedagogica, 1991.
15.Dumitrana, M.-,,Copilul, familia si gradinita, Editura Compania, Bucureti, 2000
16.Dumitrescu, Ioan -,, Adolescenii-lumea lor spiritual i activitile educative Editura
Scrisul Romnesc, Craiova, 1980
17.Dima, S.(coord.), Copilria- fundament al personalitatii, Imprimeria Coresi, Bucureti, 1997
18.Granaci, L., Granaci, M., Cuzneov, L. -,, Dragostea, Viaa, Familia, Ghid pentru profesori.
Chiinu: Epigraf, 2000, 309 p.
59
60