Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
personalitii,
precum
rezultatele
colare
ale
copiilor,
cat
se
poate
de
corect
si
exact.
In perioada scolara mica, familia vine in sprijinul scolii, sustinand "gustul de citit"
al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin
cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci. In preadolescenta
este posibila o deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei
fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa citeasca ceea ce
corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul
sacrificand astfel orele de somn. Parintii trebuie sa-i asigure copilului cele
necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura, manuale scolare etc., cat si
niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste
pentru a se putea concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura;
ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze
temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de casa si a
carnetului de note. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l
ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele
acestuia.
1.2.3.Rolul familiei din punct de vedere moral
Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante
deprinderi de comportamant: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta
in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In
realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un
exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si
ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste notiuni il ajuta
empatica
faciliteaz
intercomunicarea
modelul
familial,
I. Mitrofan, N. Mitrofan, Familia de la Ala Z,, Ed. stiintifica, Bucuresti 1991, p.134
Potrivit lui A. Berge, fiecare copil este, n mic, oglinda mediului sau familial, astfel
nct, mediul familial actioneaza concomitent printr-un fel de osmoza si prin
imaginile pe care le prezinta copilului pentru a-l ajuta sa se ncadreze n
existenta si sa se dezvolte dupa modelul celor care-l nconjoara si cu care el este
n mod firesc nclinat sa se identifice. ntr-un mediu dizarmonic, este evident mai
dificil pentru individ sa-si gaseasca unitatea interioara. 5
1.3. Funciile familiei
Funcia biologic- const n perpetuarea speciei umane prin procrearea
i creterea copiilor, condiie primordial a existenei societii. Capacitatea fiinei
umane de a avea urai este singura ei revan asupra morii. Familia este o
realitate biologic, determinat de uniunea dintre brbat i femeie i prin
procreaie asigur perpetuarea speciei umane fr de care nu se concepe
societatea, copiii constituind, n cadrul familiei, un puternic factor de coeziune, de
echilibru moral, de bucurie i ncredere ntre soi. Cu toate acestea, hotrrea
cuplului de a avea copii este una personal, determinat de realitile socialeconomice specifice fiecrei etape de dezvoltare a societii.
Funcia psiho-afectiv Potrivit acestei funcii familia confer individului
sentimentul de siguran, l ajut s depeasc obstacolele, s dobndeasc
echilibrul emoional. n familie, individul gsete cldura sufleteasc de care
atta nevoie.
Funcia economic const n crearea condiiilor materiale necesare vieii
i dezvoltrii membrilor familiei. Familia trebuie s acumuleze bunurile i
veniturile necesare membrilor ei. Aceast funcie difer de la o societate la alta i
se concretizeaz n interesele comune determinate de: regimul juridic al
comunitii de bunuri, obligaia legal de ntreinere ntre membrii familiei,
solidaritatea acestora n ajutorul acordat membrilor de familie aflai n nevoie din
cauza incapacitii de a muncii.
5
sai".
A educa un copil nu este un lucru atat de usor. Unii parinti, avand conceptii
invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din
exterior. In prezent, exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate
pentru indrumarea pedagogica a parintilor.
10
pot
adopta
stiluri
parentale
diferite,
contradictorii
sau
11
12
parental
democratic/echilibrat
are
la
baz
egalitatea
13
b)Familia autoritara
Traseaza drumul considerat corect pentru copil si ii sanctioneaza orice
abatere. Parintii nu sunt realisti in privinta posibilitatilor copilului, ii stabileste
standarde prea inalte, astfel ca nivelul realizarilor este mereu sub nivelul
14
asteptarilor. Sanctioneaza chiar si greselile minore, nu-l incurajeaza pe copil, nusi arata afectiunea, adopta un stil militaros, gasesc intotdeauna ceva de criticat,
chiar si cand copilul face ceva bun. Nu pot accepta ca nimeni nu este perfect, de
cele mai multe ori transforma conversatia intr-un interogatoriu. Copiii crescuti in
astfel de familii de obicei sunt timizi, le este teama sa ia hotarari, sunt timorati,
sau dimpotriva, devin la randul lor autoritari si critici.
c)Familia interactiva
Membrii familiei isi petrec mult timp impreuna, rezolva sarcini ce tin de
scoala dar si de familie, se distreaza dar si muncesc impreuna. Au incredere unii
in altii, fiecare tine seama de parerile celuilat. Iau hotatari prin consultare. Nu
transforma esecurile in tragedii. Relatiile dintre parinte-copil sunt de prietenie.
Exista si riscul ca astfel de parinti sa-si piarda din autoritate, sa fie manipulati de
catre copii pentru ca au prea mare incredere in ei. Este bine sa se stabileasca
niste limite intre prietenie si autoritate, altfel rezultatele obtinute s-ar putea sa fie
total diferite de cele asteptate. Copilul trebuie sa perceapa prietenia cu adultul ca
pe o dovada de incredere si nu ca pe o dovada de slabiciune.
d) Familia indulgenta
Acesti parinti le asigura copiilor tot ce este necesar, dar le dau libertate
deplina. Unii fac acest lucru pentru ca vor sa aiba niste copii cu personalitati
puternice, independenti, "descurcareti". De cate ori nu auzim parinti spunand ca
"e bine sa aiba copilul si tupeu, sa nu-l calce toti in picioare", considerand ca
traim intr-o societate in care tupeul este necesar. Din pacate, acest tupeu se va
manifesta in primul rand fata de parinti, iar in societate exista o autoreglare care,
intr-un final va elimina persoanele cu acest fel de comportament. Alti parinti sunt
indulgenti din comoditate , pur si simplu. Ei fug de responsabilitatea de parinte
sub pretextul ca sunt foarte ocupati, considera suficienta asigurarea partii
materiale. Copiii crescuti in astfel de familii vor fi la fel de indiferenti fata de ceea
ce se petrece in jurul lor, nu-si fac temele, nu-i preocupa viitorul.
Indiferent din ce tip de familie facem parte sa nu uitam ca totul este
perfectibil, ca educatia este un act permanent, ca in timp ce educam copilul ne si
autoeducm.
15
16