Jacques Salome- Mami, Tati, ma auziti?

Ce sunt parintii pentru copiii lor? Ce sunt copiii pentru parintii lor? Sunt copiii nostri intradevar ai nostri? Daca i-am ajutat sa vina pe lume inseamna ca suntem proprietarii gandurilor lor? Sau suntem doar insotitori ai lor pe drumul vietii, avand rolul de a-i educa si de a-i face sa evolueze, astfel incat sa poata parasi cuibul parintesc si sa se arunce in vartejul vietii, cu minunatiile si capcanele ei? Este rolul nostru, al parintilor, acela de a le permite sa creasca si eventual sa ne paraseasca? Iata cateva probleme pe care Jaques Salome incearca sa le abordeze in cele doua parti ale cartii, Limbajele nonverbale la copii, respectiv Schimburi-impartasiri si comentarii. Voi incerca in randurile ce urmeaza sa fac un scurt rezumat, sperand in acest fel sa inteleg, si de ce nu, sa intelegem impreuna, tainele care stau la baza cresterii minunatilor nostri copii. Limbajele nonverbale la copii Pentru ca bebelusii si copiii mici nu au un limbaj verbal foarte dezvoltat, ei incearca sa comunice folosind tot felul de alte limbaje, asa numita comunicare nonverbala. Aceasta va fi legata in permanenta, spune autorul, de dinamica a fi recunoscut si a-l recunoaste pe celalalt. Cu alte cuvinte, copiii simt nevoia pregnanta de a fi recunoscuti ca fiind diferiti. Parintilor le este teama de diferente, le este teama ca nu cumva copilul sa le ceara ceva ce este in contradictie cu propriile dorinte si convingeri. Si de aici neincrederea copilului in fortele proprii. Daca am permite copiilor nostri sa fie diferiti si unici in felul lor, sa gandeasca liber, fara a prelua gandirea mamei, a tatalui sau a bunicilor, atunci sunt mari sanse ca acestia sa indrazneasca sa-si traiasca viata in felul propriu, spune Jacques Salome. Autorul imparte limbajele nonverbale ale copiilor in cinci categorii: 1. 2. 3. 4. 5. Gestica Transpunerea in fapt Ritualurile Somatizarile Simbolizarile

Gestica include, potrivit autorului, semne produse si emise in permanenta de corp precum privirea, zambetul, respiratia, tensiunile, ritmul, energia si tacerile. Copilul mic priveste, urmareste si ne urmareste chiar si cand avem impresia ca nu face acest lucru. Acest lucru ar trebui sa-l facem si noi, adultii pentru ca de multe ori ne uitam la copiii nostri dar nu-i privim

asa cum au ei nevoie. Ei au nevoie de privirea noastra, de confirmarea noastra, au nevoie sa stie ca sunt vazuti, adica ca exista ca fiinte diferite de noi, parintii. Zambetul este de asemenea un limbaj foarte important in opinia lui Jacques Salome, acesta fiind considerat un mod bun de calmare si stimulare. Zambetul parintilor cu siguranta va destine atmosfera, oferind copiilor un mediu cald si o stare de bine, fata de o privire rece si incrancenata care va transmite copilului o violenta pe care nu ne-o dorim. Cartea continua cu prezentarea celorlalte tipuri de limbaj gestic si a modului in care acestea ne influenteaza viata si relatia cu copiii nostri. Transpunerea in fapt este tot un fel de limbaj la care parintii reactioneaza, incercand sal suprime sau sa-l reduca pe cat posibil. Fie ca este indreptata catre propria persoana sau catre celalalt, transpunerea in fapt ar trebui inteleasa si tratata ca modalitate de exprimare, ca limbaj, si nu ca ceva jenant care trebuie indepartat. Ritualurile sunt, potrivit autorului, o modalitate de aparare a copilului in fata eventualelor amenintari ale vietii exterioare sau, din contra, o modalitate prin care el va integra contradictiile intalnite la cei din jurul sau. Somatizarile, sau limbajul suferintelor fizice, este considerat a fi limbajul preferat al bebelusilor si al copiilor mici. Autorul insista asupra faptului ca nu trebuie sa tratam suferintele fizice ale copilului, si de ce nu, si ale adultului, drept boli ci mai degraba ca limbaje simbolice prin care se incearca sa se comunice ceva. Copiii mici, si mai ales cei care nu stiu sa vorbeasca incearca sa comunice prin limbajul corpului. Otitele, racelile, durerile de burta, nu sunt decat niste conflicte interioare pe care copilul incearca sa le comunice, spune autorul. Ultimul tip de limbaj prezentat in carte este simbolizarea. Aici sunt incluse jocurile, desenul, intrebarile si visele, fiind considerate o modalitate prin care copilul incearca sa-si arate puterea, iesind astfel de sub dominatia adultului. In a doua parte a cartii, Schimburi-impartasiri si comentarii, autorul ne prezinta comentarii venite din partea cititorilor, care isi impartasesc gandurile si experientele personale. Din punctul meu de vedere, cartea Mami, tati, ma auziti?, avand si un titlu sugestiv, este o incercare reusita de a ne face sa intelegem nevoia de comunicare a copiilor nostri si de a ne face constienti de multiplele limbaje prin care ei comunica si se exprima. Daca v-am facut curiosi, puteti citi aceasta carte online pe siteul
http://1cartepesaptamana.ro/jacques-salome-mami-si-tati-ma-auziti/. Lectura placuta.