Prezentați intr-un tabel sintetizator cele 4 teorii (construtivismul genetic al lui Piaget, teoria dezvoltării psiho-sociale a lui Erikson,
Teoria
atasamentului si teoria ecosistemică a dezvoltării) prezentate in materialele video.
Tema 2. Tabel sintetic asupra teoriilor dezvoltării
Teoria Reprezentanți Concepte principale
Teoria dezvoltarii Jean Piaget Schema: este un plan mental,
cognitive abstract, care serveşte drept ghid
pentru acţiune şi care este
dezvoltată în
încercarea de a înţelege realitatea.
Echilibrul reprezintă mecanismul
prin care Piaget explică modul în
care copilul trece de la un stadiu de
gândire la următorul,
Adaptarea schemelor mentale, ca
răspuns la stimulii din mediu, se
realizează prin intermediul
mecanismelor de asimilare
şi acomodare,
Stadiile de dezvoltare cognitivă:
(1) stadiul senzorio-motor 0-2 ani
(2) stadiul preoperaţional (2-6/7
ani
(3) stadiul operaţiilor concrete,
între 6/7-11/12 ani, (4) stadiul
operaţiilor formale (11/12-18/20
sau niciodată.
Afirmații/idei de bază
-Teoria lui Jean Piaget
arată cum se dezvoltă
inteligența sau cunoașterea
de la stadiul de sugar
la stadiul adultului. Omul
percepe realitatea, dar o și
construiește prin
intermediul operațiilor
mentale (analiza, sinteza,
comparația, abstractizarea,
generalizarea etc.)
-indica patru etape diferite
ale dezvoltarii mentale a
copiilor,
-cunoștințele se
construiesc prin
interacțiunea individului
cu
mediul în care trăiește;
Implicații pentru educația
timpurie
Teoria dezvoltarii cognitive a lui
Piaget a avut un impact major
asupra educatiei. La Shakespeare
School, interactionam cu elevii
tinand cont de specificul gandirii
si rationamentului lor, in diverse
etape de dezvoltare.
Adaptam metoda de predare
Shakespeare School
caracteristicilor specifice fiecarei
etape de dezvoltare cognitiva,
pentru a le oferi cursantilor sansa
de a obtine cele mai bune
rezultate in invatarea limbii
engleze.
Prin urmare, trebuie sa retinem
faptul ca relatiile apropiate de
familie si cele pe care copiii le
au cu educatorii influenteaza
dezvoltarea lor cognitiva.
Teoria Setul de principii a fost Atașamentul definește legătura
dezvoltat de John emoțională strânsă dintre oameni.
atașamentului
Bowlby și rafinat de Între nou-născut și părinții acestuia
Mary Ainsworth și alți sau alte persoane se dezvoltă o
psihologi în anii ’70. relație specială. Atașamentul
determină copilul mic să caute
sprijin, apărare și liniștire la
persoana de referință, în caz de
pericol. Acest pericol poate să fie
atât obiectiv cât și subiectiv
(amenințare, teamă, durere).
Dacă părinţii nu vor şti să ofere un
model optim de ataşament copiilor
lor, rezultatul va fi că aceştia vor
dezvolta tulburări de ataşament.
Aceste tulburări au fost
descoperite, reconfirmate şi
teoretizate cu prilejul celui mai
faimos experiment din domeniul
ataşamentului uman. Poartă
denumirea de “Situaţie străină’’, îi
aparţine lui Mary Ainsworth
(urmaşa pe linie academică a lui
Bowlby) şi constă în urmărirea
bebeluşilor de 12 luni în situaţia în
care mama lor pleacă din camera
experimentală în care se află.
-Teoria atașamentului Pentru că tipurile de atașament
descrie și integrează influențează semnificativ modul
în care relaționăm cu ceilalți,
științific nevoia ființelor
umane de a forma și este foarte importantă cultivarea
unui stil de atașament sigur încă
întreține legături
din primii ani de copilărie. Acest
emoționale puternice față lucru presupune, în primul rând,
de alte ființe umane. ca părinții să fie disponibili din
-Au explorat cum punct de vedere emoțional pe
stabilește copilul o relație cât de mult posibil pentru nevoile
de încredere cu îngrijitorul copiilor lor.
primar (în general mama).
-Copiii cu care a lucrat
Bowlby aveau cu toții
probleme emoționale, iar
ell a observat anumite
tipare la cei care și-au
petrecut primii ani de viață
în condiții
necorespunzătoare
(abandon, neglijență,
abuz).
Cele patru caracteristici ale
atașamentului sunt:
 menținerea
apropierii cu
ceilalți: dorința de a
fi în apropierea
oamenilor de care
suntem atașați;
 un loc sigur pe post
 de refugiu:
revenirea la
persoana de
referință de care
suntem atașați
pentru a ne oferi
confort și siguranță
în fața unei
amenințări sau
frici;
 un cadru sigur:
persoana de care
suntem atașați
(aparținătorul),
acționează ca un
cadru sigur al
nevoilor noastre;
un copil, spre
exemplu, poate
explora mediul
înconjurător dacă
se simte în
siguranță în acel
mediu;
 întristare legată de
separare: anxietatea
care apare în urma
absenței persoanei
de care suntem
atașați.
Teoria ERIK ERIKSON Sarcinile iniţiale sunt, prin
urmare, cele mai importante.
dezvoltării
psihosociale Prima criză are loc de la naștere
până la vârsta de 1 an, se
referă la ”încredere versus
neîncredere”, deoarece este
momentul în care bebelușii sunt
total dependenți de cei din jur.
A doua criză are loc în copilăria
mică, între 1-3 ani, se referă la
”autonomie versus îndoială”.
Este stadiul în care se dezvoltă
sentimentul de autonomie,
încredere în sine, când copilul
dorește să îndeplinească o serie
de activități, chiar dacă
greșește.
A treia criză are loc în copilăria
mijlocie, între 3-6 ani, se referă
la ”inițiativă versus
culpabilitate”. Este stadiul în
care copilul începe să
exploreze, să-și descopere
abilități motorii noi, să
interacționeze mai mult cu cei
din jur având inițiativă.
A patra criză are loc în copilăria
mare, între 6-12 ani, se referă
Asadar, stadiul de dezvoltare
Erikson considera ca reprezinta o perioada dintr-o
secventa de dezvoltare mai
fiecare etapă de
larga, fiecare cu specificul si
dezvoltare este caracteristicile ei, cu abilitati,
caracterizată prin comportamente, motive,
evenimente şi conflicte, sentimente sau emotii, intalnite
sarcini specifice de si acestea in literatura de
rezolvat pe care copilul specialitate sub denumirea de
şi mai târziu „acumulari cantitative”, ce
formeaza impreuna un tot unitar,
adolescentul, adultul
cu o structura coerenta.
trebuie să le parcurgă şi
să le soluţioneze
adecvat pentru fiecare
vârstă sau etapă
specifică.
perioada prenatala sau
intrauterina =
conceptie-nastere;
· 0–1 an = perioada
sugarului;
· 1–3 ani = perioada
anteprescolara sau
prima copilarie;
· 3–6/7 ani = perioada
prescolară sau a doua
la ”competență versus
inferioritate”. Este stadiul în
care copilul achiziționează
cunoștințe și deprinderi
predominant prin intermediul
școlii.
A cincea criză, are loc în
adolescență, între 12-20 ani, se
referă la ”identitate versus
confuzia rolului”. Este stadiul în
care adolescenții caută să-și
dezvolte propria identitate
personală dar și vocațională, își
formează și comportamente
specifice rolului sexual.
A șasea criză, are loc în
perioada tânărului adult, între
20-30/35 ani, se referă la
”intimitate versus izolare”.
Prioritare în această perioadă
sunt dragostea și relațiile
interumane, tânărul adult
căutându-și un partener de
viață. A șaptea criză, are loc în
perioada adultă, între 35-65
ani, se referă la
”productivitate /realizare versus
stagnare”. În această perioadă,
accentul se pune pe nevoia
adultului de a fi productiv, de a
copilarie;
· 6/7–10/11 ani =
perioada scolară mica
sau a treia copilarie;
· 10/11–14/15 ani =
pubertatea, care
corespunde gimnaziului,
respectiv perioada
scolara mijlocie;
· 14/15–18/20/25 ani =
adolescenta, urmata de
adolescenta prelungita
sau intarziata sau
postadolescenta;
· 20/25-40 ani –
tineretea sau adultul
tanar;
· 40-65 ani –
maturitatea sau adultul
matur;
· peste 65 de ani varsta
a treia, intalnita si sub
denumirea de batranete,
senectute sau
 se afirma pe plan profesional
dar și familial prin dorința de a
avea copii. A opta criză, are loc
la bătrânețe, de la 65 ani, se
referă la ”integritate psihică
versus disperare”.
Teoria Urie Bronfenbrenner Exosistemul este compus din
ecosistemică factori distali (situați în poziția
extremă periferică) și se mai
numește mediu „concomitent”,
deoarece influențează indirect
individul prin impactul său
asupra
meso-microsistemului acestuia,
reflectă un cadru unde există o
legătură între context în care
persoanei i se poate atribui un
rol activ și context în care
aceeași persoană doar
contemplează evenimente și nu
le poate in#luența
senescenta.
Ecologică Teoria Nu trebuie doar să
Bronfenbrenner menționăm dezvoltarea prin
definește un sistem de interacțiuni teoretice, ci să
mediu bazat pe abordăm criticile existente ale
dezvoltarea indivizilor modelului, trebuie să ținem
prin diferite medii în seama de interacțiunea dintre
care se mișcă și , prin variabilele de personalitate și
urmare , influențează mediul înconjurător, deoarece
modificările și suma sistemelor este în
dezvoltarea cognitivă , același timp agent de
morale și relaționale. socializare și individualizare și
Microsistemelor servește la înțelegerea
dezvoltării individului în
Acesta reprezintă cel
diferite contexte.
mai imediat sau cel mai
apropiat nivel în care
individul se dezvoltă.
Scenariile incluse în
acest sistem sunt
familia, părinții sau
școala.
mesosystem
Aceasta include
interdependența a două
sau mai multe medii în
care persoana participă
activ. Se poate înțelege
și ca legătura dintre
microsisteme. Exemple
clare pot fi relația dintre
familie și școală sau
între familie și prieteni.

exosystem

Se referă la forțele care

influențează ceea ce se
întâmplă în
microsisteme. În acest
caz, persoana nu este
înțeleasă ca un subiect
activ. De exemplu,
natura muncii părinților,
relațiile întreținute de un
profesor cu restul
facultății etc..

macrosystem

Referindu-se la condițiile
sociale, culturale și
structurale care
determină în fiecare
cultură trăsăturile
generale ale instituțiilor,
contextelor etc. în care
se dezvoltă persoana și
indivizii societății.
Constituie valorile
culturii, obiceiurilor etc..

La aceste spații spațiale

trebuie să se
adauge chronosystem,
care introduce
dimensiunea temporală
în schemă. Aceasta
include evoluția culturală
și condițiile de viață ale
mediului.