Activitatea dominantă: Vârsta preșcolară(3-6 ani):
Jocul reprezintă activitatea de bază prin Etapele: preșcolarul mic(3-4)
intermediul căruia își îmbogățește
experiența de viață și își trăiește viața.
O activitate complementară jocului este
desenul care, din perspectiva
pshihologică reprezintă un veritabil
instrument de diagnostificare a
dezvoltării psihice a copiilor.
Dezvoltarea fizică:
Progresul psihomotricității este legat la această vârstă
este precizia, forța și coordonarea mișcărilor,
dezvoltarea mișcărilor poate fi apreciată pe câteva
mari direcții: suplețe, echilibru și calitatea mișcărilor.
Greșterea în înălțime și greutate de la 92 cm la 116 cm
și 14 kg la 22 kg . Procesul de osificare continuă,
dantura provizorie se deteriorează și apar mugurii noii
dentiții, se constituie curburile coloanei vertebrate,
chiar dacă acestea sunt fragile și postura preșcolarului
trebuie adesea corectată. O altă coordonată a
dezvoltării psihomotorii este lateralizarea. Repartiția
funcșiilor se face în emisfera stângă sau dreaptă și
aceasta reprezintă procesul de lateralizare.
Neoformațiunea vârstei:
preșcolarul mijlociu(4-5 ani) De numită și ”vârsta de aur” a copilăriei, perioada preșcolară se
preșcolarul mare(5-6 ani) caracterizează printr-o mare diversitate a achizițiilor pe linia socializării, a
explorării sistematice a realității în cadrul organizat al programelor din cadrul
grădiniței, a dezvoltării personalității, a c reșterii gradului de încredere în
forțele proprii și nu în ultimul rând a elaborării primelor conduite conștiente
privind relaționarea și funcționarea sa social-familială.
Preșcolarul are o adaptare impusă de trecerea la noulnmediu social- cel a
grădiniței care poatedetermina fenomenul anxietății reflectat în agitația
psihomotorie, egocentrismul,comportamentul violent în raport cu semenii și
adulții.
Apoi în cadrul vârstei preșcolarului mijlociu se dezvoltă autonomia personală.
Vârsta preșcolarului mare se caracterizează printr-o dezvoltare susținută a
tuturor proceselor cognitive și reglatorii, prin conturarea mai fidelă a
personalității și primele relații sociabile stabile în afara familiei.
Relaționarea socială:
Dezvoltarea socială a copilului, dintr-o perspectivă behavioristă, constă în
asimilarea de conduite care acoperă două câmpuri: cel al actelor sociale observabile
şi cel al experienţelor personale intime.
Actul social este reuşita unui proces de comunicare, pe care sinele individual îl
construieşte prin interiorizarea unui ansamblu structural al rolurilor asumate în
realizarea sarcinilor sociale. în concluzie, la această vârstă este dominantă învăţarea
socială. Astfel, învăţarea socială este acel tip de învăţare prin care copilul, prin
intermediul experienţei şi interacţiunii, dobândeşte o serie de semnificaţii sociale,
valori sociale, stiluri comportamentale, roluri, comportamente interpersonale.
Relațiile cu familia au un impact major asupradezvoltării afective a copilului.
 Gândire
Dezvoltarea psihică: Adaptarea, Socializarea:
Percepţiile preşcolarilor se formează ca
imaginativă
urmare a
și
Dezvoltarea afectivă a copilului în
acţiunii directe cu obiectele, astfel încât o intuitivă
Dezvoltarea laturii această periodăeste dependentă de
posibilitate mai mare, neîngrădită, de acces la
obiecte, manipularea, compunerea şi descompunerea fonetice a limbajului. calitatea relațiilor pe care copilul
lor, conduce la o mai bună cunoaştere şi o mai Limbaj intern(limbaj le stabilește cu adulții din mediul
corectă formare a percepţiilor. Formarea egocentric) său, aceasta fiind o perioadă de
reprezentărilor de mărime, formă, timp, spaţiu are o
maximă receptivitate emoțională.
valoare foarte mare pentru formarea noţiunilor de
mai târziu. Reprezentarea este un proces
Gădinița este mediul în care se
reconstitutiv, în care se implică operaţii mintale şi adptează treptat din mediul
dacă acestea nu s-au format încă, în structura familial.
imaginii se impun fie dominante perceptive, fie ceea Motivația:
ce ştie copilul despre acel obiect. Apar 5 conduite: Copiii simt nevoia să producă efecte
asupra mediului în care trăiesc. De
imitația jocul simbolic
desenul Egocentrismul logic( aceea explorează şi se joacă.
amânată Motivația de a învăţa se bazează pe
sincretismul și transducția): câteva componente:
imaginea evocare Egocentrismul ontologic( Curiozitate
mintală verbală animismul și artificialismul) Dorinţa de întrecere
Succesul
Satisfacţia personală