REALIZAT

BODORCEANU CRISTINA
MORARI IRINA
Dezvoltarea
psihică și formarea
personalitați
La virsta scolară mică
Dezvoltarea psihică a copilului se
realizează în stadii, fiecare stadiu
caracterizându-se printr-o configuraţie
proprie de procese şi însuşiri psihice.
Trecerea de la un stadiu la altul
marchează un salt nu numai în cadrul
diverselor component psihice, ci şi în
cadrul relaţiilor dintre ele, a personalităţii
în ansamblul său.
Din punct de vedere
intelectual la vârsta şcolară
mica asistăm la un progress al
gândirii care începe să devină
noţională. Gândirea rămâne
însă predominant concretă.
Copilul devine apt pentru
asimilarea unor cunoştinţe care
depăşesc sfera manipulării
practice sau a contactului
nemijlocit cu obiectele şi
fenomenele realităţii. Universul
intelectual al copilului cunoaşte o
expansiune tot mai mare.
Către începutul vârstei şcolare, în condiţiile
unei organizării corecte a procesului
instructiveducativ, percepţia copilului capătă
caracterul unei activităţi dirijate spre un
anumit scop. Şcolarul de vârstă mică, înainte
de a-şi însuşi pe deplin scrierea şi citirea
cifrelor, confundă adesea cifrele (ex: cifra 6 cu
9) care se aseamănă prin formă, diferind
numai în ceea ce priveşte poziţia lor spaţială
pe care copiii o sesizează cu greu.
Specificul gândirii copilului de vârst ă şcolar ă mic ă se manifest ă printr-o proprietate esen ţial ă, anume
aceea de a fi concret-intuitivă.
Gândirea este dominată de concret- fiind specifică vârstelor între 6/7 ani şi 10/11 ani. În aceast ă
perioadă percepţia lucrurilor rămâne încă globală, văzul lor se opreşte asupra întregului înc ă
nedescompus, lipseşte dubla mişcare rapidă de disociere-recompunere (H. Wallon)
Gândirea logică la clasele mici nu se
poate dispensa de intuiţie, de
operaţiile concrete cu mulţimi de
obiecte. In primul rând copilul
trebuie pus în în situaţia de a acţiona,
de a face ceva practic. Apoi, el trebuie
să înveţe să prindă sensul, structura
de ansamblu a faptelor despre care
învaţă.
Ca personalitate, copiii se disting printr-o
mare diversitate comportamentală. Există
copii vioi, expansivi, comunicativi şi copii
retraşi, lenţi. Sunt şi unii total nestăpâniţi,
care parcă, nu-şi găsesc locul, vorbesc
fără să fie întrebaţi, intervin în toate
împrejurările. La lecţie, unii sunt cu mâna
mereu ridicată, fie că ştiu sau nu ştiu,
alţii, dinpotrivă chiar dacă ştiu, sunt
tăcuţi.
Treptat, pe măsură ce copilul înaintează în
vârstă, însuşirile înnăscute ale sistemului
nervos se împletesc cu influenţele de viaţă şi
ale educaţiei, formând un “aliaj”. Contactul cu
influenţele modelatoare ale procesului
educaţional dă naştere la anumite compensaţii
temperamentale. Copiii agitaţi încep să devină
mai stăpâni pe conduita lor, datorită
posibilităţilor pe care le oferă activitatea
şcolară de a-şi consuma energia prin studiu.
Personalitatea şcolarului mic se distinge şi prin
modul cum se manifestă el în planul relaţiilor cu
ceilalţi. Activităţile din grădiniţă au contribuit mult
la socializarea copilului, la cultivarea trebuinţei şi
plăcerii de a veni în contact cu alţi copii şi de a
comunica cu ei. În şcoală continuă să se dezvolte
contactele sociale dintre copii. Se amplifică nevoia
copilului de a se afla în colectivitate, de a stabili
relaţii interpersonale cu cei de o vârstă, de a forma,
împreună cu ei, grupuri, echipe, care să se întreacă
cu alte echipe.
Interacţionând şi comunicând cu ceilalţi, şcolarul mic ajunge să înţeleagă mai mult decât preşcolarul ce înseamnă cinste,
sinceritate, corectitudine, curaj, mândrie, modestie. Creşte indicele de socializare a copilului şi se amplifică şansele de integrare
intrând în viaţa socială. Un rol deosebit în procesul integrării elevului în clasele mici în colectivul şcolar revine sistemului de
interrelaţionare cu ceilalţi, a climatului socio-afectiv, care se dezvoltă în cadrul grupului. În lăuntrul microgrupului şcolar se
formează trăsături ale personalităţii cum sunt: simţul onoarei, al demităţii personale, onestitatea, simţul adevărului şi al drept ăţii.
Cooperarea, întrajutorarea, întrecerea influenţează asupra personalităţii copilului şi a activităţii lui.