Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI


SECTIA PEDAGOGIE

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA COPIII PRESCOLARI DE 6


RESPECTIV 7 ANI SI APTITUDINEA PENTRU SCOLARITATE

STUDENTE
MANCIU MARIANA CORINA
PISTOL MADALINA

BUCURESTI

2006

REZUMAT

Cercetarea de fata trateaza problema dezvoltarii limbajuluila copiii de 7


respectiv 6 ani in vederea posibilitaii integrarii cu succes in clasa I. Ideea de la
care am pornit aceasta lucrare a fost controversa iscata in invatamantul romanesc
in legatura cu scolarizarea obligatorie a copiilor la varsta de 6 ani.
Urmam sa testam 40 subiecti (20 din grupa mare, cu varsta medie de 6 ani
si 20 din grupa pregatitoare cu varsta medie de 7 ani.

DATE CULESE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE


Procesul de invatamant cu toate componentele sale este factorul cel mai de
seama pe linia dezvoltarii vorbirii. Dezvoltarea limbajului si asimilarea limbii
materne nu trebuie privita ca o sarcina a disciplinelor care se ocupa numai cu
dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale.
Atat latura lexicala cat si laturile semantica si gramaticala se realizeaza prin
intermediul tuturor activitatilor desfasurate in gradinita si a factorilor adiacenti
procesului instructiv educativ. Stilul educatorului influenteaza puternic vorbirea
copiilor sai, nu numai prin cele ofera in comunicarea obisnuita, in modul de
organizare a activitatii, prin modul cum le vorbeste copiilor, atunci cand le
formuleaza anumite cerinte.
2. Profilul psihologic al prescolaritatii
Pentru a surprinde si intelege mai bine caracteristicile limbajului si ale
creativitatii verbale la prescolari, este necesar sa amintim in aceasta lucrare
transformarile de natura intelectuala, afectiva si relationala ce au loc la aceasta
varsta si care isi pun amprenta asupra intregii vieti psihice a copilului.
Din perspectiva intelectuala, acest stadiu a fost caracterizat de J. Piaget ca
fiind stadiul preoperational sau al inteligentei reprezentative, in sensul
dependentei ei de reprezentari ca imagini cognitive ale realitatii. Dezvoltarea
limbajului favorizeaza capacitatea de a gandi in forme simbolice. Cele patru
concepte pe care le intalnim in literatura de specialitate, preoperational, inteligenta
reprezentativa, gandire simbolica si gandire preconceptuala sunt relevante pentru
surprinderea acestei dimensiuni intelectuale. Toate aceste concepte subliniaza
ideea fundamentala potrivit careia activitatea cognitiva la aceasta varsta se
realizeaza cu ajutorul reprezentarilor sau imaginilor. Procesarea informatiei se
infaptuieste cu ajutorul simbolicii reprezentative sau a gandirii in imagini. Sensul
intuitiv al gandirii se exprima prin aceea ca ea opereaza prin reprezentari, este
3

cantonata in concret si actual. Daca imaginea este strict individuala si legata


deobiectul care-I da nastere, reprezentarea ca imagine mentala implica doua
elemente noi, desprinderea de obiect si retinerea unor insusiri condensate,
respectiv a unor semnificatii diferite de lucrurile semnificate. Saltul de la
perceptie la reprezentare este posibil datorita functiei simbolice pe care o
indeplineste limbajul. Aceste reprezentrari cu care opereaza gandirea mai sunt
denumite si preconbcepte deoarece imaginile pe care le impliuca nu sunt o simpla
copie a obiectului singular, ci un complex de insusiri ce pot fi atribuite mai multor
obiecte de acelasi fel. Fixarea sau centrarea perceptiva leaga imaginea de obiect,
in timp ce reprezentarea realizeaza o decentrare a imaginii de obiectul singular,
fara insa a se desprinde de lumea reala si s trece intr-un plan mental propriu-zis.
Simbolurile imagistice sunt elemente ale gandirii preconceptuale sau intuitive care
faciliteaza trecerea de la imaginile perceptive la operatiile mentale specifice
gandirii conceptuale.
Dimensiunea afectiva la varsta prescolara se exprima prin imbogatirea si
diversificarea starilor afective, prin amplificarea lumii subiective interioare,
aspecte care conduc la trezirea sentimentului de personalitate. Acest sentiment se
exprima atat printr-o atitudine de opozitie (Wallon, 1975) cat si printr-o parada a
eului relevata prin agilitatea copilului, gratie stangace dar plina de farmec, care
este folosita pentru a trage atentia si admiratia celor din jur.
Intreaga dezvoltare afectiva este pusa pe seama procesului identificarii.
Este vorba de trairile generate de relatiile cu persoanele din apropierea sa.
Modelele umane cele mai apropiate sunt cele parentale, copilul straduindu-se sa se
identifice cu cei doi parinti. Cercul persoanelor cu care se identifica se largeste,
educatoarea devenind una dintre acestea, cu rezonanta puternica pentru copil,
campul afectiv imbogatindu-se astfel cu noi trairi emotionale. Sursa acestora se
afla in contradictia dintre trebuinta de autonomie si interdictiile impuse de adult.
Psihologic, aceasta contradictie imbraca forma crizei de opozitie, ce se exprima
printr-un evantai de rivalitati fata de cei mai mari. Satisfacerea trebuintei de
4

independenta declanseaza conduite pozitive, dupa cum blocarea ei genereaza stari


emotionale negatve. Instabilitatea afectiva este inca prezenta la aceasta varsta, ea
exprimandu-se prin anumite explozii afective, concretizate prin treceri bruste de la
o stare pozitiva la una negativa si invers.
Dimensiunea relationala se exprima prin amplificarea independentei
comportamentale, expresie a procesului identificarii de sine si a aparitiei
sentimentului de personalitate. Criza de opozitie imbraca doua tendinte
complementare, relatiile cu adultii sunt dominate uneori de sensibilitate si de
dorinta de a convietui impreuna, cu toate conflictele trecatoare ce se manifesta in
aceasta perioada.
Frecventarea gradinitei conduce, in mod inevitabil, la conturarea unui
autentic comportament interrelational. Structura formala si informala a grupului
de copii din gradinita genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este in
acelasi timp spectator si actor al tuturor intamplarilor care au loc aici. Pe masura
ce sunt acceptate si constientizate unele reguli si norme de comportare, relatiile
interpersonale se diversifica si se imbogatesc in continutul lor informational.
Datorita fenomenului perceptiei sociale, copilul de varsta prescolara este in stare
sa realizeze o selectie in relatiile sale interpersonale, considerandu-i pe unii dintre
partenerii sai prieteni sau rivali. Sistemul relatiilor interpersonale constituie fondul
pe care incep sa se contureze trasaturile caracteriale.
Aceasta perioada ami este descrisa in literatura de specialitate ca marcand a
doua copilarie, iar datorita incarcaturii sale simbolistice si a unei emotivitati
complexe ca fiind varsta de aur a copilariei sau varsta micului faun (Debesse,
1970), fiecare dintre aceste expresii surprinzand cate ceva din ceea ce ii este
specific copilului de aceasta varsta, prin prisma unei dominante a personalitatii
sale.
Prescolaritatea este varsta la care relatia dintre gandire si limbaj are un
anumit specific: particularitatile fiecarui fenomen exprima particularitatile
celuilalt si ambele fenomene se dezvolta in corelatie, favorizandu- se reciproc.
5

Acest lucru permite adultului sa favorizeze dezvoltarea gandirii prin actiuni


educative desfasurate asupra limbajului. Verbalizarea permanenta a actiunilor,
antrenarea copilului in dialog, utilizarea integratorilor verbali sunt astfel de
procedee.
Deoarece are o gandire preconceptuala prescolarul opereaza cu constructe
care nu sunt nici notiuni individualizate nici notiuni generale. Aceste notiuni sunt
individualizate cognitiv, afectiv si actional si pot fi rapid destructurate sau
restructurate. Prescolarul nu

este capabil sa isi organizeze cunostiintele

achizitionate din diferite surse in sisteme coerente si sa le utilizeze in rezolvarea


diferitelor probleme fara sa fie indrumati.
Se contureaza primele operatii ale gandirii, insa acestea nu
prescolarului

identificarea

invariabilului,

esentialului,

ii permit

generalului

sau

obiectivului. Absenta sau insuficienta dezvoltare a limbajului intern il impiedica


sa faca abstractizari si generalizari. Permanenta intrebarea de ce? exprima
atitudinea sa interogativa fata de realitatea obiectiva.
Pe baza realului, copilul isi creaza un univers imaginar care ii satisface
nevoia de ordine, de armonie si de coerenta. Deoarece nu intelege legile obiective
care guverneaza lumea, intamplarile reale ii par neorganizate, haotice si
neinteligibile. Prin imaginatie isi apropie lumea in vederea cunoasterii ei,
solutioneaza probleme, anticipeaza intamplari nepetrecute inca, isi proiecteaza
dincole de real propriile dorinte.
Imaginatia reproductiva a prescolarului este antrenata mult in in ascultarea
povestilor si a povestirilor, iar reconstituirea imaginativa este deseori contaminata
de experienta individuala. Imaginatia creatoare se manifesta mai evident in desen,
modelaj, constructii si in diverse jocuri cu subiect. Desfasurarea ac atare a acestor
activitati, placerea pe care o resimte copilul cand isi incearca propriile capacitati,
satisfactiile traite in legatura cu ceea ce reuseste sa faca, sustin si propulseaza
combinarile imaginative. Zona cea mai mare de combinare imaginativa este cea a
personajelor si a intamplarilor fantastice ale povestilor. Lumea povestilor, a
6

miraculosului este campul libertaii imaginative nelimitate care permite


structurarea unei atitudini mentale caracteristice si anume, dorinta de a incerca, de
a indrazni, de a cuteza, care va pregati terenul veritabilei creatii de mai tarziu
(Cretu, 2001).
Produsele imaginatiei prescolarului se concretizeaza prin originalitate
subiectiva si utilitate personala. M. Debesse recomanda adultilor sa isi propuna ca
obiectiv prioritar educarea imaginatiei, caci inventand mult copilul se inventeaza
si pe sine si acest lucru este foarte important.
Experienta perceptiva, trairile afective puternice, declansate si intretinute de
lumea basmelor, caracteristicile gandirii confera imaginatiei copilului prescolar un
anumit specific. La 3 ani el traieste intr-o lume fantastica in care totul este posibil,
iar la 6 ani disociaza realul de fantastic, pe care il accepta ca o conventie de joc.
Largirea experientei cognitive, aparitia si dezvoltarea unor trebuinte de
progres, diversificarea trairilor aective, dezvoltarea imaginatiei, dezvoltarea
competentei si a performantei lingvistice, aparitia limbajului intern, constituirea
formelor voluntare ale unor procese psihice, manifestarea unei atitudini cognitive
sunt indicii ca prescolarul are anumite disponibilitati pentru producerea noului (cu
valoare subiectiva) in activitatile pe care le desfasoara (Rafaila, 2002).
DEFINIREA CONSTRUCTELOR
Aptitudinea pentru scoala sarcina fundamentala a invatamantului
Adaptarea scolara reprezinta calitatea si eficienta realizarii concordantei
relatiei dintre personalitatea elevului si cerintele scolare. Scopul general al
educatiei prescolare are ca rezultanta imediata integrarea cu sanse de succes a
copiilor in activitatea de tip scolar. Se pune aceasta problema deoarece se are in
vedere numarul mare de esecuri scolare in prima clasa a scolii primare, precum si
felul in care se porneste la drum.
7

Aptitudinea de scolaritate vizeaza formarea unor capacitati intelectuale


necesare activitatii scolare. Obiectivele si cerintele educatiei prescolare se
concretizeaza in formarea unor capaitati necesare satisfacerii cerintelor activitatii
scolare. Educatia prescolara presupune realizarea unor obiective si continuturi cu
scop imediat. Aceste obiective pot fi grupate dupa capacitatile care sunt urmarite,
intre acestea un loc central ocupandu-l dezvoltarea limbajului.
Locul limbajului in cadrul aptitudinii pentru scolaritate
Vorbirea copilului apt pentru scolaritate trebuie sa fie corecta si expresiva,
sa-l ajute sa-si exprime corect gandurile, dorintele, intentiile si trairile emotionale,
sa verbalizeze adecvat ce vrea, sa comunice altora prin folosirea lexicala si
gramaticala corecta a cuvintelor.
Sarcinile dezvoltarii vorbirii la prescolari, care sunt precizate in programa,
sunt menite sa raspunda procesului de invatare din scoala.
Volumul continutului informativ dobandit de copii in procesul instructiveducativ ne poate oferi informatii conmcludente pentru aprecierea nivelului de
adaptare scolara.
In timpul perioadei prescolare are loc perfectionarea laturii fonetice a
limbajului. Trebuie subliniat faptul ca asimilarea compozitiei sonore a cuvintelor
reprezinta un moment insemnat in dezvoltarea limbajului la varsta prescolara,
ceea ce permite copilului sa se descurce in raporturile complexe ale formelor
gramaticale. Pe de alta parte, perceperea auditiva a fiecarui sunet din cuvant,
diferentierea de celelate sunete, analiza compozitiei fonetice a cuvintelor, ofera
premisele necesare pentru invatarea citit-scrisului in scoala.
Largirea relatiilor cu mediul, procesul de comunicare cu ceilalti, determina
o insemnata crestere a vocabularului (la 7 ani aprox. 4000 cuvinte). Dezvoltarea
limbajului la copil nu se reduce la cresterea cantitativa a vocabularului. Odata cu
asimilarea fondului lexical copilul isi insuseste si semnificatia cuvantului, adica
8

notiunile care se schimba, se imbogatesc si se precizeaza terptat pe masura


acumularii experientei.
In dezvoltarea limbajului copilului, insusirea structurii gramaticale a limbii
materne reprezinta o problema deosebit de importanta. Acumularea experientei
verbale duce treptat la formarea unor generalizari lingvistice, empirice, la
elaborarea asa numitului simt la limbii. Mecanismul fiziologic al simtului
limbii il constituie stereotipul dinamic care se elaboreaza la nivelul celui de-al
doilea sistem de semnalizare in procesul vorbirii.
Capacitatile intelectuale, morale, estetice se dezvolta progresiv si sunt
conditionate de stimularile la care copilul este supus prin intermediul anumitor
factori.
Dintre acestia pot fi enumerati:
- integritatea anatomo-fiziologica a analizatorilor, mai ales cel care conditioneaza
vorbirea, respectiv analizatorul vizual si verbo-motor. Copilul cu o buna
capacitate auditiv-perceptiva va recepta corect latura sonora a limbajului; daca se
manifesta deficiente auditive va intampina greutati in activitatile ce se vor
desfsura. La fel de important este si analizatorul vizual.
- autocontrolul exprimarii proprii. In jurul varstei de 5-6 ani se considera normal
un copil care poate reflecta asupra propriei vorbiri. Asimilarea fondului lexical de
catre copil va asigura stapanirea in conditii bune a semnificatiei cuvintelor. Acest
lucru se observa cand se cere copiilor sa inlocuiasca un cuvant cu altul care are
aceeasi semnificatie sau in cazul omonimelor. Acest fapt demonstreaza evolutia
calitativa a operatiilor gandirii, fapt determinant in asimilarea structurilor
gramaticale. La varsta de 6-7 ani se observa un progres in capacitatea de a opera
cu simboluri.
- exprimarea educatoarei.
In formarea limbajului orice pedagog va avea incredere urmatoarele
aspecte: imbogatirea vocabularului, largirea capacitatii de interpretare semantica

si polisemantica, desavarsirea structurii gramaticale, a limbii vorbite si


expresivitatea adecvata la context.
Procesul de invatamant subsumeaza factorii enuntati. Prin intermediul
activitatii instructiv-educative in peremanenta cu factorii si cu conditiile enuntate,
insusirea limbii ca instrument de cunoastere, se desfasoara ca u proces de
acumulare, necesar generalizarilor lingvistice. Cand copilul incepe sa vorbeasca,
dupa ce a trecut timpul gaguritului, el se exprima prin ceea ce lingvistii numesc
halofaze, cuvinte sau sintagme investite cu functiile gramaticale ale unei fraze.
Cu timpul, copiii isi produc limbajul, imitand o schema a sintaxei receptate
si alcatuindu-si propriul model generativ.
Vorbirea monologata, cu sine insusi, reprezinta momentul cheie pentru
pun erea inm miscare4 a operatiilor inteletuale solicitate pentru programarea si
reglarea activitatii proprii cat si pentru a dirija activitatea instructiv-educativa.
Aceasta etapa desemneaza caracterul dominant egocentic al limbajului, etapa in
care copilul nu este preocupat decat de propriile actiuni.
Pentru copil, arata J. Beaudichou, comunicarea prezinta o mare importanta
intrucat prin intemediul ei se realizeza in mare parte insusirea primelor cunostinte
si reglarea efectiva a comportamentului.
Activitatile din gradinita trebuie sa favorizeze situatia de comunicare, sa
accepte toate formele de limbaj spontan, precum si pe cele paralingvistice; sa
organizeze spatii de comunicare.
Aceste situatii sunt de doua feluri: individuale si colective. Situatiile de
comunicare individuale constau in repetarea cu voce tare de catre educatoare a
celor spuse de copil si apoi in reformularea frazelor lui de mai multe ori, in
maniere diferite si intr-un limbaj corect. Astfel, copilul isi da seama ca ceea ce a
repetat educatoarea este de fapt expresia propriilor lui ganduri. Situatiile de
comunicare colectiva se creeaza atunci cand copiii sunt grupati in semicerc si pusi
cu totii sa faca diverse exercitii: sa vorbesca, sa cante, sa povestesca, sa recite, in
asa fel incat fiecare dintre ei sa utilizeze cu placere limbajul.
10

Se realizeaza astfel doua tipuri de exercitii: distractive, si de eliberare a


limbajului intr-o forma ludica.
Exercitiile distractive se pot realiza pornindu-se de la povesti, numaratori
(de tip ala-bala), cantece sau carti ilustrate. Exercitiile de eliberare a limbajului
pun copilul in situatia de a vorbi, sub impulsul unui stimul, educatoarea
reformuland corect ceea ce ce spun copiii. Acestea reprezinta momente de
stimulare a comunicarii si a creativitatii.
Astfel, stimularea dezvoltarii limbajului la prescolari este absolut necesara.
Se poate constata ca saracia vocabularului si stangacia in exprimare pot frana nu
numai progresul intelectual si munca de invatare, dar pot produce modificari si in
starile afective ale copilului (timiditate, teama).
De aceea, integrarea in scoala fara un limbaj corespunzator produce franari
in noua etapa din dezvoltarea copilului.
IPOTEZA DE CERCETARE
Limbajul copiilor de 7 ani care frecventeaza gradinita este semnificativ mai
dezvoltat decat al celor de 6 ani, lucru datorat specificului activitatilor instructiveducative din gradinita.
SUBIECTII
Cercetarea s-a realizat prin studierea a doua grupe de copii. Numarul total
de subiecti este de 40, fiecare lot avand cate 20 de subiecti. Lotul A cuprinde
subiectii cu varsta medie de 7 ani, iar lotul B cuprinde subiectii cu varsta medie de
6 ani.
ROLUL FIECARUI MEMBRU AL ECHIPEI DE CERCETARE
Manciu Corina urmeaza sa testeze grupul copiilor de 7 ani iar Pistol
Madalina urmeaza sa testeze grupul copiilor de 6 ani.
11

METODE
Se vor aplica urmatoarele probe de limbaj pentru stabilirea nivelului de
dezvoltare a limbajului.
Descrierea probelor aplicate
1. Proba de lacune intr-un text
Instructaj: Eu iti citesc tie o poveste. Te rog sa fii atent. Cand ma voi opri si nu
voi sti ce sa spun, tu sa te gandesti si sa spui ce trebuie spus
2. Proba pentru determinarea limbajului. Pronuntia
Instructaj: Copilul este solicitat sa asculte cu atentie si sa repete in urmatoarea
ordine:
a) litere izolate: S, T, X, U, F, C, B,
b) diftongi si triftongi: EA, OA, EAU (jgheab, floare, vreau)
c) grupuri bi si triconsonatice: MN, CR, ST, STR, LTF (pumn, creasta, stanca,
altfel)
d) numaratul de la 1 la 10
3. Proba pentru determinarea volumului vocabularului
Scopul: Se verifica volumul vacabularului si gradul de intelegere a notiunilor
Tehnica aplicarii: folosindu-se pe rand un numar de cuvinte care denumesc
obiecte din experienta comuna a copilului se pune intrebarea Ce stii despre?
(papusa, masina, brad, bomboana, porumbel, primavara, scoala)
Instructaj: Asculta cu atentie ce te intreb si spune tot ce stii despre acest lucru
Notare: Se apreciaza atat corectitudinea reaspunsului cat si amplitudinea fluxului
verbal, numarul cuvintelor prin care copilul isi formuleaza raspunsul.
4. Proba pentru determinarea actiunilor specifice unor meserii
Scopul: Se verifica bogatia vocabularului prin cunoasterea cuvintelor ce
denumesc actiuni profesionale

12

Tehnica aplicarii: Se formuleaza propozitii cu ajutorul cuvintelor date, cerandu-se


copilului sa raspunde la intrebarea Ce face? (electricianul, zidarul, gradinarul,
medicul, croitorul, invatatorul).
Instructaj: Gandeste-te si raspunde ce face electricianul?
5. Proba de contrarii (dupa A. Desceudres)
Material: Pe un carton se fixeaza 9 feluri de obiecte sau imagini astfel:
- desenul unei ciuperci mari si a uneia mici;
- o bucata de fier si o bucata de cauciuc pe care copilul le va pipai
- desenul unui bloc turn si al unei case;
- fotografia unui om batran si a unuia tanar;
- imaginea unui copil vesel si a unuia trist;
- o bucata de stofa neteda si una mototolita;
- desenul unei linii drepte si a uneia curbe.
Desfasurare
Faza I: Se arata copilului ciuperca mare, cerandu-i-se sa o identifice pe cea mica;
Faza a II-a: Reluam seria inversa, aratandu-i copilului ciuperca mica si cerandu-i
sa exprime contrariul
6. Proba de antonime
Se cere copilului sa identifice notiunea opusa ca sens urmatoarelor cuvinte: bun,
vesel, inainte, gros, sus, jos, mult, mare, slab.
Instructaj: Asculta cu atentie cuvantul pe care ti-l spun si raspunde cu un cuvant
opus. Deci, cand eu spun deasupra tu spui dedesubt.
7. Proba de completare a lacunelor din propozitii
Scopul: Se verifica folosirea adecvata a cuvintelor in propozitii, precum si
posibilitatile de intelegere a unui context.
Tehnica aplicarii: Se completeaza propozitiile date cu cuvinte potrivite ca sens
Primavara este.................
Copiii se joaca...................
Ziua este.....................
13

Razele soarelui sunt............


Se aude...............
Tara noastra este.................
Copiii astepta....................

14

REZULTATE
In urma aplicarii probelor s-au obtinut urmatoare rezultate:
Lotul A
Subiecti
S1
S2
S3
S4
S5
S6
S7
S8
S9
S10
S11
S12
S13
S14
S15
S16
S17
S18
S19
S20

Lotul B
Total punctaj
38
25
35
39
42
44
18
25
34
37
32
39
36
29
24
39
47
36
38
41

Subiecti
S1
S2
S3
S4
S5
S6
S7
S8
S9
S10
S11
S12
S13
S14
S15
S16
S17
S18
S19
S20

Total punctaj
24
16
32
23
24
35
12
25
28
35
31
32
22
23
31
32
36
22
32
41

INTERPRETAREA REZULTATELOR
Rezultatele obtinute au fost prelucrate statistic pentru a stabili daca exista o
diferenta semnificativa intre rezultatele celor doua grupe experimentale.
Am aplicat testul t pentru esantioane independente. Pentru un test bilateral, cu =
0.05, t critic este 1,72. t calculat este 2,18, ceea ce ne indreptateste sa respingem
ipoteza de nul si sa acceptam ipoteza cercetarii. Diferenta intre dezvoltarea

15

limbajului la prescolarii de 7, respectiv 6 ani este semnificativa din punct de


vedere statistic, in seensul ca limbajul copiilor de 7 ani este semnificativ mai
dezvoltat decat limbajul copiilor de 6 ani.

CONCLUZIA CERCETARII
Analizand datele obtinute, s-a demonstrat ca propozitiile copiilor de 7 ani
au logica buna, sunt corecte din punct de vedere gramatical, copiii putand denumi
in propozitii cuvintele care lipsesc, denumesc cu usurinta insusirile unor lucruri si
fiinte si le includ in notiunea de gen. De asemenea, denumesc corect actiunile
oamenilor (meseriile), gasesc cu usurinta cuvintele cu sens opus celor prezentate.
La copiii de 6 ani se inregisteaza o serie de deficiente, pe care copiii de 7
ani le-au depasit.
Astfel, aplicarea probelor a pus in evidenta existenta unor aspecte deficitare
in limbajul copiilor de 6 ani.
Proba 1 a relevat greseli de ordin semantic. Deoarece nu intotdeauna se
specifica notiunea ceruta si astfel se merge pe denumirea unor elemente concrete,
astfel fetitele culeg: mere, ciuperci; pe camp se aud cantecele: ciocarliilor,
vrabiutelor.Toti copiii au gresit in denumirea fenomenelor care se produc cand
ploua.
Aplicarea probei cu numarul 2 a dus la concluzia ca ca toti copiii pronunta
corect sunetele limbii romane, diftongii, triftongii, grupurile bi si triconsonantice.
Toti copiii stiu sa numere in limitele 1-10.
Aplicarea probei cu numarul 3 a evidentiatr faptul ca toti copiii s-au limitat
la a enumera insusiri cunoscute ale fiintelor si lucrurilor date, fara a incadra
elementul in notiunea de gen.
In analiza rezultatelor obtinute la proba nr. 4, am observat ca majoritatea
copiilor au raspuns corect.
16

Rezultatele obtinute in urma aplicarii probei cu numarul 5 au pus in


evidenta existenta unor deficiente in precizarea contrariilor cuvintelor date.
La proba numarul 6 s-au semnalat greseli tipice in gasirea antonimelor
cuvintelor: inainte, vesel, lumina, curat.
In aplicarea probei 6 am observat tendinta folosirii aceluiasi cuvant (ex.
"frumos), a superlativului absolut precum si greseli gramaticale (ex. Se aude
glasuri de copii, Razele soarelui sunt frumosi).
In urma rezultatelor obtinute prin aplicarea probelor si prin interpretarea
statistica, am ajuns la concluzia ca limbajul subiectilor de 6 ani investigati este
sub medie, lucru ce nu le-ar permite integrarea cu succes in clasa I.

BIBLIOGRAFIE
1. Chateau, J., Copilul si jocul, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1970;
2. Muster, Dimitrie, Metodologia cercetarii in educatie si invatamant, Ed.
Litera, 1985;
17

3. Filimon, V., Importanta educatiei limbajului in gradinitele de copii, Revista


de pedagogie, 1980;
4. Golu, P., Psihologia invatarii si a dezvoltarii, Ed. Ed. Fundatiei Humanitas,
2001;
5. Wallon, H., Evolutia psihologica a copilului, Ed. Didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1985;

18