n furirea omului este important mai nti nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dac ajunge

doar o carte care merge; este nevoie s fie crescut, educat, pentru a-l aduce la nltimea unde nu
mai sunt lucruri, ci chipurile nscute din nodul divin care leag lucrurile. Cci nu este nimic de
asteptat de la lucruri dac ele nu rsun unele n altele, aceasta fiind singura muzic pentru
inim. (Antoine de Saint -Exupry.Factorii educatiei
Educaia este conceput ca o investiie n om, compusa din mai multe elemente,
organizate in sistem, aflate n stranse relatii, si care fac ca o modificare produsa in unul dintre ele
sa se resimta si in celelalte, astfel incat, fiecare element al actiunii educative poate fi cauza si
efectul altuia. Ea reprezint o preocupare a ntregii societi prin valorificarea optim a resurselor
sale materiale i umane. La realizarea educaiei contribuie familia, mediul social, coala,
biserica, instituiile culturale, mass-media i structurile asociative. n constelaia acestor factori
de educare a tinerei generaii, colii i revine locul central, ea fiind principala instituie social
specializat n pregtirea oamenilor pentru munc i via.

Ereditatea
Ereditatea este primul factor care influenteaza dezvoltarea umana, care cuprinde un complex de
dispozitii virtual sau scheme functionale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanismelor genetice.Patrimoniul ereditar al fiecarui individ rezulta din
combinarea unitatilor genetice materne si paterne.Deoarece exista posibilitatiinfinite de
combinare a celor doua categorii de unitati genetice in cadrul celulei germinale, probabilitatea
aparitiei unor indivizi identici este practice imposibila. Exceptie de la aceasta diversitate o fac
gemenii monozigoti care,provenind din acelasi ou ,sunt identici din punct devedere
ereditar,unitatile genetice materne si paterne fiind repartizate egal. In zestrea ereditara cu care
fiecare copil vine pe lume sunt structurate trei categorii de caractere:
v genotipul general contine elemente preformate, comune intregii specii si care se transmit
pe cale genetica (de ex.: conformatia corporala, bipedismul, alte caracteristici anatomofiziologice);
v genotipul individual contine elemente de variabilitate intra-specifica; nu s-au nascut
niciodata doi indivizi umani identici nici chiar gemenii univitelini nu sunt perfect
identici;culoarea ochilor, a parului, timbrul vocal,elemente de conformatie faciala sunt elemente
care diferentiaza infinit indivizii intre ei, in ciuda caracteristicilor comune ca specie;
v potentialul de formare sau epigenetic este preponderent de natura psihica. Exista un potential
general, dar si grade de diferentiere a acestui potential.Gradul de diferentiere poate fi:
-preformat (nivelul sau de valorificare prin educatie nu poate depasi o anumita limita);
format (valorificarea prin educatie poate fi mai mult sau mai bine realizata).

Familia
Primul factor care contribuie la formarea personalitii umane n perspectiv
multidirectional este familia. Aceasta l familiarizeaz cu valorile si normele grupului de
referint. Copiii vor face sau vor crede ceea ce vor face sau vor spune printii, imitnd
comportamentele acestora. (Cucos, 2006) Familia, vzut ca un mediu educational si
socializator, este considerat ca o unitate social constituit din adulti si copii, ntre care exist
relatii de filiatie natural sau social. (Stnciulescu, 2002, 26) Dup cum preciza Murdock,
familia este un grup social caracterizat printr-o locuint comun, cooperare economic si
reproducere. (apud Bran-Pescaru, 2004, apud Panturu, coord., 2008, 94)

Climatul familial se caracterizeaz prin:

v respectarea codului valoric la care se raporteaz n majoritatea situatiilor de viat (Cretu,
1999);
v relatii strnse ntre mediul familial si caracteristicile societtii creia i apartin;
v influentarea atitudinilor printilor si conduitelor copiilor asupra conceptiilor despre viat, lume
si munc.

Printre functiile ce definesc o familie regsim:

v cresterea numrului de membri prin nastere sau adoptie;
v sustinerea si grija fat de membrii familiei;
v controlul social al membrilor;
v socializarea copiilor pentru rolurile de adulti;
v pstrarea moralittii familiei si a motivatiei de a obtine performant n tot ceea ce ntreprinde;
v producerea si consumul de bunuri si servicii.
( Bran-Pescaru, 2004, apud Panturu, coord., 2008)
Dup cum sustinea Stan Panturu (2008, 96) mediul familial ocup un loc aparte n
ansamblul mediilor educative.Cronologic vorbind, el este primul mediu educational pentru fiinta
uman, extinzndu-se pe tot traseul vietii. Totusi, rmne problema pregtirii printilor n
vederea educrii copiilor ntr-un mod eficient. n zilele noastre se organizeaz activitti pentru
printi, se nfiinteaz organizatii care se ocup de educarea acestora. De exemplu:
v asociatiile printilor si profesorilor;

v scolile printilor;
v consiliile de administratie scolar cu rol informational, consultativ si decizional;
v comitetele de printi pe clase si scoli;
v revistele si programele radio-tv;
v institutiile de puericultur pentru ngrijirea medical.
Asociatiile de printi au ca finalitate, protectia copilului prin educatie. Pe lng acest tel
fundamental, ele se constituie n grupuri de sustinere a scolii n probleme needucationale,
grupuri de cooperare ntre printi si profesori si nu n ultimul rnd grupuri de aprare a
intereselor celor care i reprezint. (Ilisoi, 2007, 70)

Studiile din ultimele decenii au dovedit c orice copil creste mai bine n familia sa, dac
aceasta este ajutat s-si realizeze rolurile. (Pun, Potolea, 2002, 218) Avnd la baz aceste
studii se caut solutii de mbunttire a conditiilor unei familii n procesul de educare a copilului,
n spiritul drepturilor pe care le are oricine la dezvoltare. (Conventia cu privire la Drepturile
copilului, traducere UNICEF, 1990) Formele de sprijinire a familiei sunt numeroase si difer de
la un context social la altul sau de la o tar la alta. Familia poate fi sprijinit material si socioeducational prin: alocatii, asistent n sarcinile domestice, consiliere si programe speciale. nc
din copilrie fiecare este informat si format n legtur cu ceea ce nseamn s fii printe sau s
ai o familie.
Cei sapte ani de acas si pun amprenta pe evolutia comportamental si psihic a
fiecruia. Colabornd cu copilul, implicndu-l n activittile zilnice, nvtndu-l normele de
convietuire social, respectndu-l ca om, acesta va fi un partener n educatie att n familie ct si
n societate.
Emil Pun si Dan Potolea (2002, 237) sustin c dezvoltarea copilului este dependent de
calitatea relatiilor dintre el si prinii lui. Prima grij a printelui trebuie s o reprezinte
identificarea nevoilor copilului. Cunoscndu-si bine copilul, printii vor sti ce s investeasc n
dezvoltarea lui. Urmtoarea grij a printelui ar fi aceea de introducere a copilului n forme de
instruire si educare specifice caracteristicilor lui. n final, printele trebuie s si ajute copilul s
se educe si singur. Ajungnd s fie responsabil de propria formare printele si-a dus la bun sfrsit
rolul su. Printele bun este ncreztor n copilul su si competent n msurile pedagogice pe
care le ia n diferite situatii. (Pun, Potolea, 2002, 24)

Problematica intern a fiecrei familii se defineste prin:

v conditiile materiale locuinta, bugetul, situatiile sociale si profesionale;

v sistemul de valori;
v relatiile familiale;
v educatia printilor;
v insertia social.
Prin reconstruirea universului relatiilor sociale de la nivelul familiei mbunttim functiile
de crestere, ngrijire si educatie a tinerei generatii. Ca s dezvoltm familia trebuie s gsim
echilibrul dintre impunere si libertatea de alegere, ntre sprijin si presiune, ntre protejare si
independent, ntre drepturi si responsabilitti. (Pun, Potolea, 2002, 226)
Mediul
Actiunea familiei asupra individului este influentat de mediul din care acesta face parte.
Etimologic cuvntul provine din latinescul medium care semnific ceea ce este comun. Mediul
se prelungeste n educatie (Golu, 1985, apud Cristea 2003, 101) si este analizat din perspectiva
celor dou componente ale sale: mediul natural si mediul social.
Mediul natural cuprinde conditiile de clim, relief, vegetaie si faun. Atunci cnd conditiile de
mediu sunt favorabile, individul se dezvolt normal. Cnd sunt mai putin favorabile pot aprea
dificultti n dezvoltarea sa. Conditiile de mediu pot influena ntr-o oarecare msur
caracteristicile psihice si comportamentul indivizilor. (Bontas, 1994, 42) De exemplu: Cineva
care provine din mediul mediteraneean este mai calm, mai apropiat iar altcineva venit din mediul
nordic se caracterizeaz prin rceal si distant.
Mediul social influenteaz viaa si evolutia individului. Relatia dintre om si munc, ca o
component a mediului social, are o finalitate benefic. (Bontas, 1994, 44)

Formarea si dezvoltarea personalittii copilului depinde de:

v calitatea mediului social;
v conditiile sociale favorabile;
v organizarea social democratic;
v relatiile interpersonale si profesionale.

Rolul mediului social n dezvoltarea psihic este evidentiat de cazul copiilor slbatici.
(Bejat, 1971, 64-69) Ca exemplu, prezentm cazul lui Ramu (copil-lup n limba indian), gsit n
1957 pe peronul grii din Lucknow (India). Acestui copil antropologii i-au dat vrsta de 9 ani

(perioad petrecut printre lupi) dup care l-au internat n spitalul din Lucknow, unde a trit pn
n anul 1968. Acolo a primit o ngrijire deosebit, a fost supus mai multor teste dar nu a reusit s
se comporte ca ceilalti oameni. Nu a reusit s pronunte nici mcar un sunet articulat. Se exprima
prin mugete, mnca doar carne crud, frunze sau rdcini de copac. n ciuda eforturilor
specialistilor nu a reusit s fie socializat. Mediul natural din care a provenit si-a pus amprenta
destul de puternic asupra evolutiei sale. Ramu a fost un candidat virtual la procesul umanizrii n
momentul n care s-a nscut. Dar lipsindu-i mediul social dezvoltarea sa psihic a rmas la
nivelul primar. El nu s-a dezvoltat pe toate planurile datorit lipsei factorilor sociali si a
materialului constructiv specific oricrei dezvoltri. Putem concluziona spunnd c mediul social
este un factor indispensabil dezvoltrii psihice umane.
Alt caz este cel al fetitelor Amala si Kamala, descoperite ntr-o pdure tropical unde au
supravietuit ca animalele. Au fost aduse ntr-un orfelinat dar nu s-a obtinut de la ele dect
caracteristici umane foarte reduse. Amala nu a supravietuit iar Kamala, dup sapte ani nu a reusit
s stpneasc mersul biped si a nvat doar patruzeci de cuvinte. Concluzia marcant a acestui
caz este legat de faptul c omul se modeleaz ca fiint numai n conditiile socializrii si
educatiei.
Ultimul caz adus spre studiu este cel al psihologului american Kellog. Acesta avea un fiu pe
nume Donald si un pui de cimpazeu numit Goa. Dup o perioad de convietuire mpreun,
psihologul a constatat c Donald s-a modelat ca o fiint normal iar Goa a devenit o maimut
semidresat. n acest caz, mediul social a existat si evolutia celor dou personaje a depins de el.
Pantelimon Golu (1985, apud Panturu, coord., 2008, 60) sustine c dac ereditatea este leagnul
n care copilul primeste foaia de drum, mediul este cel care ofer lantul de situatii prin care se va
circula cu aceast foaie, completat, ntrerupt, vizat, corectat dup mprejurri.
Societatea civil si liber romneasc, n conditiile dezvoltrii statului de drept
democratic si economiei libere de piat poate si trebuie s diminueze si chiar s nlture
conditiile nefavorabile ale mediului psihosocial si s creeze conditii favorabile de mediu social
global, mediu psihosocial si mediu ecologic pentru a asigura dezvoltarea unei personalitti
integrale, elevate si competente, demne, civilizate si creative. (Bonta, 1994, 45)
Mediul, prin elementele sale (zon geografic, clim, relief, climatul cultural-spiritual, etc.)
sculpteaz psihicul si personalitatea fiecruia. Fiecare latur a personalittii individului cere
participarea mediului.
Sunt cunoscute n acest sens cercetrile fcute de specialistii n domeniu (Panturu, coord.,
2008) cu privire la legtura dintre deficientele mintale si factorii culturali si economici (Dr.
Cordier), variatiile determinate de mediul socio-economic n evolutia rezultatelor de nvtare (M.
de Motmollin), importanta mediului social n momentul de debut al limbajului si al gndirii (R.
Zazzo), diferentele de dezvoltare psihic ntre copiii crescuti n familia de origine si a celor
adoptati, ntre copiii doriti de prini si cei nedoriti, ntre copiii unici si cei crescuti n familii
numeroase (P. Bourdieu), influenta profesiei printilor asupra rezultatelor la nvttur si a
performantelor obtinute n viat. Cercetrile efectuate de Dr. Courdier au evidentiat c cei mai
multi debili mintali provin din medii deficitare (locuinte srccioase, cupluri nelegitime, relatii

tensionante). M. de Motmollin a alctuit o geografie intelectual a Frantei pe profesii, din care a

rezultat c, cea mai slab pozitie este ocupat de indivizii proveniti din zone agricole. R. Zazzo
demonstreaz c deficitele neurologice se datoreaz vietii intrauterine si specificului mediului
social originar. Nutritia social a copilului se suprapune nutritiei sale alimentare si mpreun
creeaz o punte de legtur ntre biologic si psihologic n procesul dezvoltrii sale.

coala
n cadrul societtii, scoala devine un factor important al educatiei sistematice si continue.
Scoala semnific principalul cadru si mediu educational, infuzat permanent de noi cunostinte,
metode, mijloace, valori, orientat de finalitti, sustinut de o asistent psihopedagogic
profesionist si conceput ca o activitate de educare a generatiei tinere, ca un sistem complex
de influente organizate si exercitate sistematic asupra copiilor si tinerilor. (Radu, 1981, apud
Panturu, coord., 2008, 98)
Fiind o institutie n care educatia este programat si planificat, continuturile care se
transmit sunt selectate cu grij dup criterii psihopedagogice si principii didactice clare.
Dincolo de continuturile concrete care se transmit n activitatea didactic, importante sunt si
relatiile dintre cadrul didactic si elevi. Profesorul, fr a relativiza valoarea cunostintelor,
trebuie s procedeze n asa fel nct s respecte convingerile elevilor. (Cucos, 2006, 49) Scoala
obisnuieste elevii s se supun autorittii profesorului, ceea ce implic o familiarizare a lor cu
normele si regulile. Elevul si nsuseste valorile elementare ale vietii morale prin experientele
oferite de scoal. (Doltrens, 1970) n cadrul scolii se ofer copiilor o situatie social de nalt
nivel calitativ, astfel ca din relatiile umane s ia tot ce este mai avantajos pentru educatia lor.
(Bartolomeis, 1981, apud Stefan, 2003, 52)
Profesorul trebuie s tin cont n orice moment de elevii si, trebuie s-i ajute s gseasc
solutii la problemele lor si s-i orienteze pe drumul cel bun, stimulndu-i s se autodepseasc.
A spune c o plant creste nu nsemneaz c are libertatea de a se plimba unde i place, ci de a
tri ascultnd de legile naturale ale dezvoltrii ei. De fapt, libertatea acordat elevului nseamn
eliberarea lui progresiv de instinctele si nclinrile sale. Ea const ntr-un dozaj individual de
permisiuni si interdictii, de liber-arbitru si disciplin, de autoritate bazat pe constrngeri si de
autoritate bazat pe ndrumare. Ea este o pregtire permanent spre echilibrul interior, spre
satisfactie, spre dezvoltarea personalittii. (Doltrens, 1970, 18)

Pentru c profesorul si elevii apartin unei institutii scolare, Emil Pun (1999) susine c este
necesar s se tin cont si de particularittile acesteia, care constau n:
v desfsurarea simultan a dou activitti, cea managerial-administrativ si cea educational;
v participarea mai multor membrii la activittile organizatiei;

v manifestarea puternic a dimensiunilor formale si informale. (apud Panturu, coord., 2008,

106)
Calitatea scolii si calitatea dezvoltrii sociale sunt aspecte solidare, puternic corelate pentru c
scoala mobilizeaz energiile umane ale unei societi. Scoala este considerat axul esential al
dezvoltrii sociale. (Pun, 1999, 5) Pentru a se obtine rezultate educative superioare, scoala
trebuie s actioneze ntr-o societate n care membrii ei contribuie la propria sa perfectionare.
(Stanciu, 1995, 342) Scoala trebuie s ofere individului cunostinele si capacittile care s-i
permit integrarea cu succes n societate si continua adaptare la schimbrile ce apar n cadrul
acesteia.
Biserica
Alt factor care contribuie la dezvoltarea personalittii umane l constituie biserica. Ea
compenseaz nevoia de filiatie activ pe o linie ideatic, prin excelent spiritual. (Cucos,
2006, 49) Influenta educativ a bisericii se realizeaz prin intermediul orelor de religie
desfsurate la nivelul scolii, prin ceremoniile religioase din cadrul locaselor de cult si prin
activittile caritabile organizate la nivel de societate. O dat cu intrarea copilului n scoal,
biserica va instaura o educatie sistematic, explicit, n perspectiva valorilor credintei.
Rolul bisericii, ca institutie n formarea cetteanului din punct de vedere moral, este
primordial. nsntosirea societtii si formarea constiintei depind foarte mult de Sfnta Biseric
si de slujitorii ei. nc din secolul al XVI-lea, o serie de factori de ordin cultural si politic au
condus la aparitia fenomenului numit secularizare, n urma cruia societatea a redus sfera de
influent a bisericii. Dac pn atunci religia era considerat stiinta suprem ce subordona toate
celelalte domenii ale cunoasterii, n urma schimbrii raporturilor dintre societate si biseric,
rolul religiei a fost limitat. Secularizarea a nsemnat diluarea valorilor morale si religioase,
valori ce pn nu demult erau considerate generatoare de unitate social. Astzi, se caut
coeziunea pornind de la valori civice si idealuri politice. Structura societtii din zilele noastre a
cptat un puternic caracter subiectiv, iar acum ea pare s-i domine pe oamenii care initial au
creat-o. (Lakatos, 2010, http://semneletimpului.ro/revista/Bisericapunct-de-reperpierdut
78.html) Att viziunea estetic si filosofic a afirmrii marilor idei generale ale umanittii si a
proclamrii nobletei omului sub forma cultivrii sufletului, (Patapievici, 2008, apud Lakatos,
2010) ct si viziunea moral-crestin a vietii au fost nlocuite cu pragmatismul si relativismul
ideologic postmodern. Totusi, n aceast lume modern, plin de probleme si situatii solicitante,
este nevoie de un punct fix, de repere stabile, de valori care nu se schimb. Este nevoie de
biseric, pentru c oamenii nu pot exista fr Dumnezeu.

Institutele culturale
Ca un factor complex al educatiei, institutele culturale, reprezentate prin muzee, teatre si
case de cultur, si aduc aportul pe linia dezvoltrii personalittii umane. n cadrul acestora se
organizeaz programe eficiente de mbogtire a culturii generale si de petrecere a timpului liber.

Institutele culturale sunt centre competente de promovare a cunostintelor despre tara pe care o
reprezint, prin intermediul activittilor de informare si educare. Printre ndatoririle lor
principale se numr introducerea culturii n cele mai importante centre ale trilor respective,
grija pentru asigurarea unei prezente nsemnate n actiunile internationale, precum si crearea
unor relatii durabile ntre partenerii diferitelor tri, activi n sfera schimbului cultural
international. Cea mai avantajoas form de organizare a evenimentelor de promovare const n
colaborarea dintre institutele culturale exercitnd o influent eficient asupra mediilor locale
artistice si asupra expertilor n domeniu. Crearea si mentinerea unor relatii bune si permanente cu
reprezentantii mass-media poate fi una dintre priorittile activittii institutelor culturale. Prin
intermediul lor se promoveaz cultura. Institutele culturale urmresc si construirea unui grup de
viitori aliati n opera de popularizare a patrimoniului cultural. Trile europene au o lung traditie
n diplomatia cultural iar schimburile culturale sunt n general privite ca fiind una dintre cheile
cooperrii si ntretinerii unui climat de ntelegere si tolerant.
Eliberat fiind de comunism, Romnia e pe cale s-si construiasc si ea o astfel de
diplomatie cultural care i va aduce enorm de multe avantaje. Fiind una dintre trile mici care
nu au o cultur dominant n Europa, Romnia se poate conecta la tot ceea ce se ntmpl astzi
la nivel global. Toat aceast lume virtual care s-a construit n jurul nostru constituie o realitate
pe care nu o mai putem neglija si care nu mai are nici o legtur cu tipul de schimb cultural
traditional pe care l fceam nainte. Acel tip de schimb nu era, binenteles, accesibil foarte
multor oameni. Astzi, el s-a democratizat si s-a generalizat. De asemenea, schimbul acela
cultural era foarte dirijat. La ora actual, schimburile culturale trebuie s tin cont de faptul c
oricine poate s-si prezinte cultura pe cont propriu, ntr-un mod natural si ieftin, si poate avea un
impact extraordinar de mare.
Romnii sunt un popor extrem de creativ, cu un potential artistic si intelectual foarte important,
asa c au ce oferi lumii n materie de inteligent emotiv, de potential creativ si de continut
academic. Institutele culturale pot contribui la valorificarea acestui potential.
Mass-media
Amplificarea, continuarea si diversificarea experienelor cognitive sunt realizate prin massmedia. Cu spirit critic, cu circumspectie interpretativ si competent valorizatoare se selecteaz
doar ceea este benefic pentru dezvoltarea personalittii. Impactul mass-mediei asupra fiecruia
dintre noi este puternic, ceea ce implic o bun cunoastere a efectelor acesteia asupra felului
nostru de a fi si de actiona.
Educatia se dovedeste de nenlocuit n ceea ce priveste dezvoltarea capacittii de discernmnt.
Ea face posibil ntelegerea evenimentelor, care depseste imaginea distorsionat si simplificat
redat uneori de mass-media. (Delors, 2000, 49, apud Panturu, coord., 2008, 102) Corelnd
actiunile si functiile educative ale mass-mediei contribuim la o informare spiritual autentic a
omului si a comunittii. (Delors, 2000, 50) Prin structur, obiective si continut, educatia
trebuie s rspund necontenit exigentelor cerute de evolutia realittii nationale si internationale.
Ca factor al dezvoltrii fiintei umane, educatia valorific optim premisele ereditare si conditiile
de mediu ntr-un context situational deschis, favorabil unei activitti eficiente. (Cristea, 2003,
102)

Caracterul determinant al educatiei implic organizarea si conceperea activittii ntr-un

context situational deschis ce implic optimizarea raporturilor cu ereditatea si cu mediul. n acest
context, valorificarea educabilittii reprezint o directie fundamental de evolutie a educatiei
care angajeaz
raporturile existente ntre cei trei factori implicati n dezvoltarea fiintei umane: ereditate mediu
educatie. Clarificarea acestui raport se face prin utilizarea conceptului de educabilitate, care n
conceptia pedagogilor desemneaz potentialul de formare uman sub influenta factorilor de
mediu sau educationali. (Jinga, Istrate, 1998, 91)
Concluzie
Sa reliefam faptul ca toti acesti factori ( la care se pot adauga si altii) actioneaza simultan,
corelat, prin impletirea functiilor lor, si nu independent, izolat. Important este ca intre aceste
instante ale educatiei sa se instaureze relatii de mutualitate si coerenta actionala, si nu raporturi
de concurenta sau inconsecventa valorica ( ce se spune in biserica, de plida, sa se nege in scoala,
familie etc.). Numai printr-o ingemanare a actiunilor si functiilor eductive se poate spera la o
reformare spiritual autentica a omului si a comunitatii.

Bibliografie
Constantin Cucos, Pedagogie, editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Polirom, 2002
Noveanu Eugen, Dan Potolea, Stiintele educatiei, Dictionar encyclopedic, Editura Sigma,
Bucuresti, volumul I, II, 2007,2008
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Polirom, 1996