CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

Voinea. formarea şi educarea copiilor) . Din perspectiva sociologică. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. deprinderile igienice. societate. 1996). dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. şcoală şi grupurile de prieteni. instituţii şi organizaţii sociale. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. căsătorii sau adopţie". obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat.

în societatea tradiţional romanească. afectivitate şi afirmare. În virtutea acestor relaţii. de perscripţii. căt şi de cele spirituale. lor vrem să le aducem mulţumire. o familie.la ei găsim primele modele de viaţă. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. igienă. este alcatuit din două persoane. de energia şi răbdarea lor. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare. de la ei aşteptăm preţuire. familia este grupul fundamental în orice societate. este grupul unit prin relaţii de rudenie. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. să vorbească. au nevoie de dragostea părinţilor. soţul şi soţia. odihnă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. Copiii. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. bunici. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . la rândul lor. aici prevalează stilul comunicării distante. De obicei "conduce " . trăieşte primii ani ai vieţii. de securitate. • Tipuri de familie Familia tradiţională . Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. De la parinţi. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. educare şi socializare . adăpost. îmbrăcăminte). prin casatorie. atât de cele materiale (hrană. a trăirilor intime.Aşadar. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. care întemeiaza.

Copii se dezvoltă armonios. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. izolaţi. deşi slăbesc încordarea. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. complică mult starea generală a climatului familial." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. de la cele permisive. însa "erupţiile" de supărare. Deciziile se iau în dezacord. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. Copii devin introvertiţi. nu-l interesează atmosfera din familie. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. Aici predomină relaţiile de indiferenţă. Familia are la bază. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. Dorinţa cuplului este de a . fricoşi. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. acest tip de familie pare pozitiv. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. lipsa de cordialitate şi ataşament. predomină egocentrismul. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. Conflictele au un caracter constructiv. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. stilul distant liberal. deseori egoişti. de ură. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. La prima vedere. anxioşi şi nervoşi.

cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. . de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. de cele mai multe ori prin mass-media. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. iar societatea. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. părinţii noştri. • Funcţia educativă. • Funcţia economică. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. legislativă şi gradul de cultură. Capitolul II. au răspuns nevoilor noastre. De asemenea. în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. a liderilor de opinie. sa avem o familie frumoasă. a celor din mass-media. cu asa numita "industrie casnică" . Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria.

Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. să vorbească frumos. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. să meargă la şcoală. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. să asculte. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. îi educă. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. în acest caz . Optica "puiului de om ". Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. singurul în care se simte în largul său . din primul an şi până la însuşirea graiului. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. să ştie să respecte. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. Mama este cea care îi creşte. . să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. la rezultate negative. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. să respecte. Un model foarte bun pentru preşcolar este mama.

în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . calea principală de exteriorizare a omului. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. familia îl îndrumă să fie sociabil. grija faţă de lucrurile încredinţate. cinstea. sinceritatea. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. cumpătarea. decenţa în vorbire şi atitudini. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. printr-o educaţie familială deficitară. faţă de părinţi şi fraţi. De asemenea. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). în unele cazuri. să fie un bun coleg şi prieten. . până la acţiunile antisociale. Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . În realizarea acestor sarcini. modelul parental ajută cel mai mult. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. ce e drept şi ce e nedrept. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. politeţea. oridinea. de la invidia puternică profilată în familie. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. Tot în sens moral. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. Părintele este un exemplu pentru copil. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. ce e frumos şi ce e urât în comportament. că însăşi comunicarea prin vorbire. nu mai este mult.

dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. părintele. este unul ce merită să fie urmat. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. de la care plecând. Prin religie. faţă de muncă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. să nu fie desfrânat. devine mai ardentă. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. mai autentică . nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. faţă de sine şi ceilalţi. Ca prim factor de educaţie. să creadă în Dumnezeu. copilul îşi însuşeşte limbajul. frică. 1963). copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. animale. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. dar nu prin minciună. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski.Volumul. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. Despre plante.Copilul are nevoie de credinţă. memoria şi . să nu mintă. corect. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important.să nu fure. el va trece spre concluzii morale. să aibă respect faţă de viaţă. deziderabil. să meargă la biserică. mai personală. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. inoculare. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". să fie mai bun cu ceilalţi din jur. obiecte casnice). "Dacă nu veţi crede. 1985). ocupaţiile oamenilor. unde viaţa se concentrează. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson.

mai luminat. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. după câţiva ani. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. În urma acestora.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. Prin urmare. definire rolului şcolii este foarte diferit. din exces . iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. Din punct de vedere al părinţilor. se presupune că. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. cărţi de lectură. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. familia vine în sprijinul ei. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. Cu timpul. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. nefiind indicat să efectueze temele copiilor. mai învăţat. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. Deci. el va deveni mai deştept. să vorbeşti urât?”). De exemplu. părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. manuale şcolare. să nu-l ajute prea mult pe copil. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. răspunzând cât se poate de corect şi exact. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. copilul sacrificând astfel orele de somn. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. susţinând "gustul de citit" al elevilor. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. Când sunt în şcoala primară. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. Uneori.

Ea urmăreşte atingerea unor obiective. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. Din aceasta cauza. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. in aceeasi masura. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. el trebuie să se implice. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. cum să păstreze legătura cu aceştia. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. uneori se poate ajunge la reprosuri. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. ci doar unul dintre ele. De aceea. Cu toate astea. familia şi profesorii. considerând acest lucru fără importanţă. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. să colaboreze cu personalul didactic. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. . Prin urmare. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. De asemenea. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel.

iar în altele aceasta este exagerată. în mod special televiziunea. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. obiceiuri străvechi) Mass – media. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. cu viaţa socială (tradiţii. sugerate de artiştii făuritori de frumos. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. C. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte.. verdele câmpului). (Cucoş. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . pe de o parte există numeroase emisiuni culturale. principiul perceperii globale . Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. cântecul păsărilor. de îmbogăţire a cunoştinţelor. muzică.

psihosociologi. familie. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. care presupune o comunicare continuă directă. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare.cercuri specializate dar şi agenţi economici. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. mass – media. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. pedagogi. a tulburărilor emoţionale . psihopedagogi. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. de . În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. a comportamentelor delicvente. organizaţii prefoseioniste. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. a familiei. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană.

Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. 2001. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. coeziunea grupului. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. datorită globalizării. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. relativizarea valorilor. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. o zonă a dogmatismului agresiv. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. un model de imitat. Astfel. direct. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. p174). a informaţiilor punctuale despre realitate. avantaje materiale asteptate. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . În general. costuri financiare. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. scoala având ca sarcina doar instruirea. integrală şi continuă. despre limitele educaţiei familiale. Jigaz. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. mass-media. poziţia socială conferită de profesie. implicit. şcoala sau familia.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. modul de rezolvare a conflictelor interne. tipuri de medaje utilizate. informatizării. durata studiilor. liderul.

creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. în consonanţa cu familia. în principal. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. funcţia de socializare/educativă. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. . calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. acces egal şi sporit la educaţie. nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. “Întărirea libertăţilor individuale. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. creşterea numărului cuplurilor consensuale. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. cu schimbările din educaţie.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. creşterea numărului familiilor monoparentale. îmbunătăţirea standardului de viaţă s.a. economiei. Şcoala. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. creşterea fenomenului violenţei domestice. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. . transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. administraţiei şi a promovării de valori în societate. cu ansamblul proceselor din societate. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului.

. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog.1992 VICTOR. . Universitaire de Boeck . Editura Facla. Introducere în sociologie.P. Bucureşti.P. 1975 NICOLAE. J. Iaşi • • • NORMAN. Bucureşti . Ed. Bucureşti .. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Les thematiques en education familiale. Pedagogie generală. în Pourtois. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. Condiţia umană.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS. G.A. MĂRGINEANU. Editura Lidur. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU. Cultura Românească S. Editura Ştiinţifică. Viaţa românească S. Bucureşti 1937 • BOUTROUX. Desmet. EMILE.G.A. 1973 . J. Paris . Chestiuni de morală şi educaţie. Ed. TARCOVNICU. Institutul de arte grafice. GOODMAN.

1994 DIMITRIU. Consilierea şi orientarea în şcoală. Credis. GIDDENS. Paris. Ed. Ed.2001 VINCENTE. Bucureşti. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative. 1997 BOUTIN.. Constelaţia familială.1972..P. adoptaţi o atitudine pozitivă.. Editura Bic All. Personalitate şi temperament. Bucureşti . P.1982 TOMŞA. EMIL.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. 1999 PĂUN. • Discutaţi cu profesorii despre talentele.. Bucureşti. interesele şi pasiunile acestuia. Sociopedagogie şcolară. P. Ed.D. C. DURING. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii.. G. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. Humanitas. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. C. .. 1973 HEDGES. Sociologie. Cunoaşterea copilului. D. Bucureşti. R. Editura Privat. Les Interventions aupres des parents. Ed. Bucureşti. Bucureşti. deschisă. E. Didactică şi Pedagogică.

Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. atenuarea conflictelor. arta discursului public etc. membru activ în serviciul comunităţii. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. . Fiţi dumneavoastră înşivă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. • Fiţi un model de urmat. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. alături de copilul dumneavoastră. luarea deciziilor. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat.

În comunicarea cu personalul şcolii.FAMILIE 1.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . Împreună cu profesorii. stabiliţi aşteptările. interesele şi pasiunile acestuia? . Discutaţi cu profesorii despre talentele. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2. care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3.

Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful