CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

şcoală şi grupurile de prieteni. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. societate. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Din perspectiva sociologică. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. formarea şi educarea copiilor) . dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. căsătorii sau adopţie". obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. Voinea.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. deprinderile igienice. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. 1996). instituţii şi organizaţii sociale.

să vorbească. la rândul lor. De la parinţi. de securitate. afectivitate şi afirmare. aici prevalează stilul comunicării distante. căt şi de cele spirituale. bunici. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. adăpost. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. odihnă.la ei găsim primele modele de viaţă. lor vrem să le aducem mulţumire. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. familia este grupul fundamental în orice societate. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. educare şi socializare . • Tipuri de familie Familia tradiţională . de perscripţii. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. este alcatuit din două persoane. De obicei "conduce " .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. care întemeiaza. îmbrăcăminte). În virtutea acestor relaţii. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. atât de cele materiale (hrană. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur.în societatea tradiţional romanească. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. soţul şi soţia. de la ei aşteptăm preţuire. trăieşte primii ani ai vieţii. igienă. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. a trăirilor intime. o familie. prin casatorie. de energia şi răbdarea lor. au nevoie de dragostea părinţilor. este grupul unit prin relaţii de rudenie. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare.Aşadar. Copiii.

" Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. acest tip de familie pare pozitiv. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. izolaţi. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. însa "erupţiile" de supărare. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. complică mult starea generală a climatului familial. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. La prima vedere. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. Copii se dezvoltă armonios. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. de la cele permisive. lipsa de cordialitate şi ataşament. stilul distant liberal. Deciziile se iau în dezacord. de ură. Familia are la bază. Copii devin introvertiţi. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. fricoşi. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. deşi slăbesc încordarea. deseori egoişti. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. predomină egocentrismul. Dorinţa cuplului este de a . Conflictele au un caracter constructiv. anxioşi şi nervoşi. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. nu-l interesează atmosfera din familie. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. Aici predomină relaţiile de indiferenţă.

a liderilor de opinie. legislativă şi gradul de cultură. Capitolul II. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. cu asa numita "industrie casnică" . de cele mai multe ori prin mass-media. De asemenea. • Funcţia economică. au răspuns nevoilor noastre. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. iar societatea. sa avem o familie frumoasă. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. a celor din mass-media. părinţii noştri. în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. • Funcţia educativă. .

Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. . la rezultate negative. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. singurul în care se simte în largul său . În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. Mama este cea care îi creşte. să vorbească frumos. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. Optica "puiului de om ". • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. îi educă. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. să meargă la şcoală. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. în acest caz . Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. să ştie să respecte. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. să asculte. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. să respecte. din primul an şi până la însuşirea graiului.

sinceritatea. De asemenea. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. Părintele este un exemplu pentru copil. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. politeţea. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. în unele cazuri. oridinea. faţă de părinţi şi fraţi. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. familia îl îndrumă să fie sociabil. Tot în sens moral. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. grija faţă de lucrurile încredinţate. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. ce e frumos şi ce e urât în comportament. că însăşi comunicarea prin vorbire. modelul parental ajută cel mai mult. nu mai este mult.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. decenţa în vorbire şi atitudini. de la invidia puternică profilată în familie. ce e drept şi ce e nedrept. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. cinstea. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . . cumpătarea. În realizarea acestor sarcini. printr-o educaţie familială deficitară. calea principală de exteriorizare a omului. până la acţiunile antisociale. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. să fie un bun coleg şi prieten.

copilul trebuie învăţat de mic să se roage. obiecte casnice). Ca prim factor de educaţie. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. copilul îşi însuşeşte limbajul. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. să nu mintă. Despre plante. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. devine mai ardentă. de la care plecând. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. el va trece spre concluzii morale. animale. părintele.să nu fure. ocupaţiile oamenilor. memoria şi . copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. inoculare. faţă de sine şi ceilalţi. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". să nu fie desfrânat.Copilul are nevoie de credinţă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. faţă de muncă. este unul ce merită să fie urmat. frică. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). să meargă la biserică. 1985). mai personală. deziderabil. corect. să creadă în Dumnezeu.Volumul. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. mai autentică . Prin religie. "Dacă nu veţi crede. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. unde viaţa se concentrează. dar nu prin minciună. 1963). În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. să aibă respect faţă de viaţă. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii.

Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. Când sunt în şcoala primară. susţinând "gustul de citit" al elevilor. Din punct de vedere al părinţilor. se presupune că. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. mai învăţat. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. cărţi de lectură. Deci. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. să nu-l ajute prea mult pe copil. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. el va deveni mai deştept. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. familia vine în sprijinul ei.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. De exemplu. Uneori. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. Prin urmare. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. definire rolului şcolii este foarte diferit. mai luminat. după câţiva ani. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. din exces . un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. În urma acestora. copilul sacrificând astfel orele de somn. manuale şcolare. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. Cu timpul. răspunzând cât se poate de corect şi exact. să vorbeşti urât?”).

Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. . Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. uneori se poate ajunge la reprosuri. Cu toate astea. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. să colaboreze cu personalul didactic. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. cum să păstreze legătura cu aceştia. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. ci doar unul dintre ele. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. De asemenea. familia şi profesorii. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. considerând acest lucru fără importanţă. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. Prin urmare. Din aceasta cauza. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. De aceea. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. in aceeasi masura. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. el trebuie să se implice. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa.

în mod special televiziunea. o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . C. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. principiul perceperii globale . Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. (Cucoş. de îmbogăţire a cunoştinţelor. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . muzică. sugerate de artiştii făuritori de frumos. cu viaţa socială (tradiţii. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. obiceiuri străvechi) Mass – media.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. cântecul păsărilor. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. iar în altele aceasta este exagerată. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale. verdele câmpului)..

• un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi. organizaţii prefoseioniste. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. a familiei. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare. mass – media. psihosociologi. a comportamentelor delicvente. pedagogi. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. a tulburărilor emoţionale . fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. care presupune o comunicare continuă directă. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare.cercuri specializate dar şi agenţi economici. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. psihopedagogi. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană. de .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. familie. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi.

despre limitele educaţiei familiale. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. direct. scoala având ca sarcina doar instruirea. a informaţiilor punctuale despre realitate. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. 2001. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. poziţia socială conferită de profesie. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. datorită globalizării. tipuri de medaje utilizate. mass-media. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. Astfel. şcoala sau familia. avantaje materiale asteptate.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. În general. coeziunea grupului. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . o zonă a dogmatismului agresiv. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. modul de rezolvare a conflictelor interne. costuri financiare. un model de imitat. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. Jigaz. relativizarea valorilor. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. informatizării. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. integrală şi continuă. liderul. p174). implicit. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. durata studiilor.

nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. administraţiei şi a promovării de valori în societate. cu ansamblul proceselor din societate. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. creşterea fenomenului violenţei domestice. cu schimbările din educaţie. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. creşterea numărului cuplurilor consensuale. Şcoala. creşterea numărului familiilor monoparentale. economiei. . în consonanţa cu familia. în principal. acces egal şi sporit la educaţie. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. “Întărirea libertăţilor individuale.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. . Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor.a. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. funcţia de socializare/educativă.

Bucureşti 1937 • BOUTROUX.A. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Editura Facla.P. MĂRGINEANU. Cultura Românească S. Editura Lidur. Chestiuni de morală şi educaţie. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. Les thematiques en education familiale. Condiţia umană. Editura Ştiinţifică.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS. TARCOVNICU. Iaşi • • • NORMAN. J.P. J. Institutul de arte grafice. Ed. în Pourtois. Viaţa românească S. Pedagogie generală.. GOODMAN. Introducere în sociologie. Paris . Desmet. Bucureşti . Bucureşti . Toate drepturile rezervate • ANTONESCU. . 1975 NICOLAE. Bucureşti. Ed. Universitaire de Boeck .G.A. EMILE. 1973 .1992 VICTOR. G. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. .

D. • Discutaţi cu profesorii despre talentele.1972. Editura Bic All.D. deschisă. 1997 BOUTIN. C. Bucureşti . Cunoaşterea copilului. 1973 HEDGES. R. Bucureşti. Bucureşti. Sociologie. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative.. C. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii. Paris. G. 1994 DIMITRIU. Personalitate şi temperament.. DURING.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. Didactică şi Pedagogică. Ed. interesele şi pasiunile acestuia. Bucureşti. . 1999 PĂUN. Constelaţia familială..P. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. GIDDENS. Ed. Bucureşti. Consilierea şi orientarea în şcoală. Ed. EMIL.2001 VINCENTE. Editura Privat.. Bucureşti.1982 TOMŞA. adoptaţi o atitudine pozitivă. E. P.. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. Sociopedagogie şcolară. P.. Credis. Ed. Humanitas. Les Interventions aupres des parents.

. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. • Fiţi un model de urmat. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. alături de copilul dumneavoastră. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. membru activ în serviciul comunităţii. atenuarea conflictelor. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. luarea deciziilor. Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. Fiţi dumneavoastră înşivă. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare. arta discursului public etc.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme.

care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. interesele şi pasiunile acestuia? . stabiliţi aşteptările.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . Împreună cu profesorii. Discutaţi cu profesorii despre talentele. În comunicarea cu personalul şcolii.FAMILIE 1. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2.

Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7. Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.