P. 1
Rolul Familiei in Educatia Copilului

Rolul Familiei in Educatia Copilului

5.0

|Views: 10,181|Likes:
Published by Chelaru Constanta

More info:

Published by: Chelaru Constanta on Jun 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/07/2013

pdf

text

original

CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. instituţii şi organizaţii sociale. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. formarea şi educarea copiilor) . Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. şcoală şi grupurile de prieteni. deprinderile igienice. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Voinea. societate. obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. căsătorii sau adopţie". 1996). Din perspectiva sociologică.

de perscripţii. prin casatorie.la ei găsim primele modele de viaţă. educare şi socializare . aici prevalează stilul comunicării distante. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. de energia şi răbdarea lor. o familie. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . De la parinţi. • Tipuri de familie Familia tradiţională . Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. care întemeiaza. este alcatuit din două persoane. bunici. trăieşte primii ani ai vieţii. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. lor vrem să le aducem mulţumire. să vorbească. este grupul unit prin relaţii de rudenie. soţul şi soţia. de la ei aşteptăm preţuire. Copiii. De obicei "conduce " . se dezvoltă şi se formează pentru viaţă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. familia este grupul fundamental în orice societate. au nevoie de dragostea părinţilor. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. îmbrăcăminte). căt şi de cele spirituale. atât de cele materiale (hrană. a trăirilor intime. adăpost. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală.Aşadar. de securitate. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. la rândul lor. igienă. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. În virtutea acestor relaţii. odihnă. afectivitate şi afirmare. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social.în societatea tradiţional romanească.

La prima vedere. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. izolaţi. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. Conflictele au un caracter constructiv. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. stilul distant liberal. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. deseori egoişti. acest tip de familie pare pozitiv. complică mult starea generală a climatului familial. Aici predomină relaţiile de indiferenţă. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. deşi slăbesc încordarea. Copii se dezvoltă armonios. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. Deciziile se iau în dezacord. de ură. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. însa "erupţiile" de supărare. Copii devin introvertiţi. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. Familia are la bază.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. predomină egocentrismul. Dorinţa cuplului este de a . dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. nu-l interesează atmosfera din familie. de la cele permisive. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . lipsa de cordialitate şi ataşament. fricoşi. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. anxioşi şi nervoşi." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei.

nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. a liderilor de opinie. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. • Funcţia educativă. de cele mai multe ori prin mass-media. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. părinţii noştri. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. • Funcţia economică. iar societatea. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. a celor din mass-media. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. De asemenea. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. au răspuns nevoilor noastre. Capitolul II. . Teoretic familia are şi o funcţie educativă. legislativă şi gradul de cultură. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. cu asa numita "industrie casnică" . în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. sa avem o familie frumoasă.

• Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. să respecte. să ştie să respecte. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. Optica "puiului de om ". se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. singurul în care se simte în largul său . îi educă. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. din primul an şi până la însuşirea graiului. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. să meargă la şcoală. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. să asculte. la rezultate negative. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. în acest caz . Mama este cea care îi creşte. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. să vorbească frumos. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. . Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”.

familia îl îndrumă să fie sociabil. că însăşi comunicarea prin vorbire. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. calea principală de exteriorizare a omului. Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . ce e drept şi ce e nedrept. nu mai este mult. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. Părintele este un exemplu pentru copil. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). modelul parental ajută cel mai mult. printr-o educaţie familială deficitară. Tot în sens moral. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. În realizarea acestor sarcini. De asemenea. oridinea. să fie un bun coleg şi prieten. în unele cazuri.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. ce e frumos şi ce e urât în comportament. cumpătarea. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . grija faţă de lucrurile încredinţate. decenţa în vorbire şi atitudini. politeţea. de la invidia puternică profilată în familie. până la acţiunile antisociale. sinceritatea. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. . Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. faţă de părinţi şi fraţi. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. cinstea.

să aibă respect faţă de viaţă. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. Ca prim factor de educaţie. 1985). copilul îşi însuşeşte limbajul. memoria şi .Volumul. deziderabil. ocupaţiile oamenilor. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. Despre plante.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. inoculare. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. mai autentică . frică. obiecte casnice). Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". părintele. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. să meargă la biserică. Prin religie. corect. 1963).Copilul are nevoie de credinţă. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. faţă de muncă.să nu fure. de la care plecând. să nu mintă. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). devine mai ardentă. mai personală. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. unde viaţa se concentrează.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. dar nu prin minciună. "Dacă nu veţi crede. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski. este unul ce merită să fie urmat. faţă de sine şi ceilalţi. animale. să creadă în Dumnezeu. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. el va trece spre concluzii morale. să nu fie desfrânat.

cărţi de lectură. Când sunt în şcoala primară. Din punct de vedere al părinţilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. după câţiva ani. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. Uneori. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. să nu-l ajute prea mult pe copil. Prin urmare. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. nefiind indicat să efectueze temele copiilor. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. mai luminat. De exemplu. definire rolului şcolii este foarte diferit. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. să vorbeşti urât?”). odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. Deci. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. familia vine în sprijinul ei. În urma acestora. susţinând "gustul de citit" al elevilor. din exces . mai învăţat. el va deveni mai deştept. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. Cu timpul. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. copilul sacrificând astfel orele de somn. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. se presupune că. manuale şcolare. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. răspunzând cât se poate de corect şi exact. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani.

şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. ci doar unul dintre ele. in aceeasi masura. Cu toate astea. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. Prin urmare. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. să colaboreze cu personalul didactic. considerând acest lucru fără importanţă. De aceea. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. De asemenea. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. el trebuie să se implice. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. . o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. Din aceasta cauza. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. cum să păstreze legătura cu aceştia. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. familia şi profesorii. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. uneori se poate ajunge la reprosuri. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor.

principiul perceperii globale . principiul receptării creatoare a valorilor estetice. (Cucoş. iar în altele aceasta este exagerată. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. obiceiuri străvechi) Mass – media. verdele câmpului). o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. cu viaţa socială (tradiţii. în mod special televiziunea. muzică. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . cântecul păsărilor. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman .. sugerate de artiştii făuritori de frumos. de îmbogăţire a cunoştinţelor. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. C. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet.

a tulburărilor emoţionale . În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. mass – media. pedagogi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. psihosociologi.cercuri specializate dar şi agenţi economici. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. psihopedagogi. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. familie. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare. • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi. a comportamentelor delicvente. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. de . a familiei. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. organizaţii prefoseioniste. care presupune o comunicare continuă directă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală.

potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. durata studiilor. poziţia socială conferită de profesie. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. 2001. direct. relativizarea valorilor. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. avantaje materiale asteptate. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. modul de rezolvare a conflictelor interne. liderul. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. În general. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. informatizării. scoala având ca sarcina doar instruirea. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. un model de imitat. coeziunea grupului. o zonă a dogmatismului agresiv. implicit. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. mass-media.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. tipuri de medaje utilizate. costuri financiare. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. Astfel. p174). reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. despre limitele educaţiei familiale. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. a informaţiilor punctuale despre realitate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. Jigaz. integrală şi continuă. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. datorită globalizării. şcoala sau familia.

cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. îmbunătăţirea standardului de viaţă s.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei.a. acces egal şi sporit la educaţie. în consonanţa cu familia. creşterea fenomenului violenţei domestice. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. . în principal. administraţiei şi a promovării de valori în societate. . poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. cu schimbările din educaţie. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. creşterea numărului familiilor monoparentale. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. economiei. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. “Întărirea libertăţilor individuale. cu ansamblul proceselor din societate. creşterea numărului cuplurilor consensuale. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. funcţia de socializare/educativă. Şcoala. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului.

Les thematiques en education familiale. Bucureşti 1937 • BOUTROUX. MĂRGINEANU.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS.A. Bucureşti . Condiţia umană. Institutul de arte grafice. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. Pedagogie generală. Viaţa românească S. în Pourtois. Ed. TARCOVNICU.A. Iaşi • • • NORMAN. Bucureşti . . J.1992 VICTOR. Introducere în sociologie.P. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU. Editura Lidur. G. Bucureşti. Universitaire de Boeck . 1973 .G. GOODMAN. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Paris .P. Cultura Românească S. Editura Facla. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. Ed. 1975 NICOLAE. Desmet. Editura Ştiinţifică.. EMILE. J. . Chestiuni de morală şi educaţie.

GIDDENS. Consilierea şi orientarea în şcoală.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. Personalitate şi temperament. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative.. Bucureşti. 1994 DIMITRIU. Constelaţia familială. 1999 PĂUN.2001 VINCENTE. DURING. adoptaţi o atitudine pozitivă. EMIL. Bucureşti. 1973 HEDGES. R. Paris. Bucureşti. interesele şi pasiunile acestuia. Ed. Les Interventions aupres des parents. Ed. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. • Discutaţi cu profesorii despre talentele.1982 TOMŞA. Sociologie. G. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. E. P... P. Bucureşti .. 1997 BOUTIN. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea.1972..P. .. Sociopedagogie şcolară. D. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Editura Privat. deschisă. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii.D. Bucureşti. Cunoaşterea copilului. Editura Bic All. Credis. Humanitas. C. C. Ed. Ed.

membru activ în serviciul comunităţii. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. alături de copilul dumneavoastră. . luarea deciziilor. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. arta discursului public etc. Fiţi dumneavoastră înşivă. • Fiţi un model de urmat. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. atenuarea conflictelor. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare.

care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. În comunicarea cu personalul şcolii. interesele şi pasiunile acestuia? . Împreună cu profesorii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . Discutaţi cu profesorii despre talentele. stabiliţi aşteptările. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2.FAMILIE 1.

Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6. Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->