Rolul Familiei in Educatia Copilului

CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

1996). familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. deprinderile igienice. formarea şi educarea copiilor) . dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. Din perspectiva sociologică. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. şcoală şi grupurile de prieteni. căsătorii sau adopţie". O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. instituţii şi organizaţii sociale. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. societate.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. Voinea.

De obicei "conduce " . De la parinţi. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. să vorbească.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. odihnă. o familie. bunici. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. de securitate. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. • Tipuri de familie Familia tradiţională . căt şi de cele spirituale.în societatea tradiţional romanească. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. prin casatorie. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. trăieşte primii ani ai vieţii. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi.la ei găsim primele modele de viaţă. afectivitate şi afirmare. igienă. este alcatuit din două persoane. îmbrăcăminte). la rândul lor. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. a trăirilor intime. de perscripţii. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare. care întemeiaza. atât de cele materiale (hrană. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. Copiii. adăpost. soţul şi soţia. de la ei aşteptăm preţuire. aici prevalează stilul comunicării distante. În virtutea acestor relaţii. educare şi socializare . au nevoie de dragostea părinţilor. de energia şi răbdarea lor.Aşadar. lor vrem să le aducem mulţumire. este grupul unit prin relaţii de rudenie. familia este grupul fundamental în orice societate.

" În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. Deciziile se iau în dezacord. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. deseori egoişti. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. stilul distant liberal. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. anxioşi şi nervoşi.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. acest tip de familie pare pozitiv. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . de ură. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. Familia are la bază. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. Dorinţa cuplului este de a . stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. Conflictele au un caracter constructiv. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. complică mult starea generală a climatului familial. nu-l interesează atmosfera din familie. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. La prima vedere. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. însa "erupţiile" de supărare. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. predomină egocentrismul. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. Aici predomină relaţiile de indiferenţă. fricoşi. Copii devin introvertiţi. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. izolaţi. Copii se dezvoltă armonios. de la cele permisive. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. deşi slăbesc încordarea. lipsa de cordialitate şi ataşament." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă.

în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. iar societatea. De asemenea. a liderilor de opinie. • Funcţia economică. a celor din mass-media. sa avem o familie frumoasă. părinţii noştri. cu asa numita "industrie casnică" . legislativă şi gradul de cultură. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. au răspuns nevoilor noastre. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. Capitolul II. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. • Funcţia educativă. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. . Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. de cele mai multe ori prin mass-media.

să vorbească frumos. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. în acest caz . Mama este cea care îi creşte. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. să respecte. la rezultate negative. îi educă. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. să meargă la şcoală. . Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. să asculte. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. din primul an şi până la însuşirea graiului. singurul în care se simte în largul său . destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. să ştie să respecte. Optica "puiului de om ". Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi.

Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). politeţea. În realizarea acestor sarcini. Părintele este un exemplu pentru copil. de la invidia puternică profilată în familie. nu mai este mult. familia îl îndrumă să fie sociabil. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. ce e drept şi ce e nedrept. decenţa în vorbire şi atitudini. că însăşi comunicarea prin vorbire. modelul parental ajută cel mai mult. cinstea. De asemenea. ce e frumos şi ce e urât în comportament. să fie un bun coleg şi prieten. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. Tot în sens moral. sinceritatea. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . . în unele cazuri. oridinea. printr-o educaţie familială deficitară. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. grija faţă de lucrurile încredinţate. până la acţiunile antisociale.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. cumpătarea. faţă de părinţi şi fraţi. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. calea principală de exteriorizare a omului. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite.

familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. faţă de muncă. mai personală. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. "Dacă nu veţi crede. mai autentică . deziderabil. să aibă respect faţă de viaţă. unde viaţa se concentrează. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem.să nu fure. Prin religie. animale. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. să nu mintă. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. copilul îşi însuşeşte limbajul. inoculare. să meargă la biserică. 1985).Volumul. părintele. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. să creadă în Dumnezeu. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. obiecte casnice). corect. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. dar nu prin minciună. Despre plante.Copilul are nevoie de credinţă. ocupaţiile oamenilor. Ca prim factor de educaţie. să nu fie desfrânat. faţă de sine şi ceilalţi. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. devine mai ardentă. memoria şi . de la care plecând. este unul ce merită să fie urmat. 1963).ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. frică. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. el va trece spre concluzii morale.

nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Din punct de vedere al părinţilor. din exces . un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. definire rolului şcolii este foarte diferit. el va deveni mai deştept. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. Când sunt în şcoala primară. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. familia vine în sprijinul ei. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. În urma acestora. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. să vorbeşti urât?”). Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. Uneori. Cu timpul. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. mai luminat. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. De exemplu. cărţi de lectură. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. copilul sacrificând astfel orele de somn. părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. susţinând "gustul de citit" al elevilor. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. se presupune că. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. mai învăţat. Deci. răspunzând cât se poate de corect şi exact. Prin urmare. să nu-l ajute prea mult pe copil. după câţiva ani. manuale şcolare. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

considerând acest lucru fără importanţă. el trebuie să se implice. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. Cu toate astea. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. Din aceasta cauza. să colaboreze cu personalul didactic. ci doar unul dintre ele. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. in aceeasi masura. De aceea. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. cum să păstreze legătura cu aceştia. uneori se poate ajunge la reprosuri. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. . aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. Prin urmare. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. De asemenea. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. familia şi profesorii.

muzică. cu viaţa socială (tradiţii. verdele câmpului). teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului.. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. sugerate de artiştii făuritori de frumos. o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. (Cucoş. C. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. iar în altele aceasta este exagerată. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. de îmbogăţire a cunoştinţelor. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . obiceiuri străvechi) Mass – media. cântecul păsărilor. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. principiul perceperii globale . în mod special televiziunea.

de . • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi. a comportamentelor delicvente. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. a familiei.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. familie.cercuri specializate dar şi agenţi economici. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. organizaţii prefoseioniste. a tulburărilor emoţionale . psihosociologi. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. psihopedagogi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. care presupune o comunicare continuă directă. mass – media. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. pedagogi. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare.

Jigaz. durata studiilor. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. integrală şi continuă. costuri financiare. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. p174). datorită globalizării. tipuri de medaje utilizate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. o zonă a dogmatismului agresiv. relativizarea valorilor. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. liderul. coeziunea grupului. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. modul de rezolvare a conflictelor interne. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. poziţia socială conferită de profesie. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. În general. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. 2001. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. mass-media. implicit. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. informatizării. direct. despre limitele educaţiei familiale. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. scoala având ca sarcina doar instruirea. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. a informaţiilor punctuale despre realitate. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. Astfel.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. avantaje materiale asteptate. şcoala sau familia. un model de imitat.

. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. creşterea numărului cuplurilor consensuale. în principal. nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. în consonanţa cu familia. creşterea numărului familiilor monoparentale. funcţia de socializare/educativă. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. cu ansamblul proceselor din societate. economiei. administraţiei şi a promovării de valori în societate. creşterea fenomenului violenţei domestice. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. acces egal şi sporit la educaţie. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. “Întărirea libertăţilor individuale.a.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. cu schimbările din educaţie. . Şcoala. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii.

Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Institutul de arte grafice. Pedagogie generală. Editura Ştiinţifică.P. Editura Lidur. Bucureşti . în Pourtois.G. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. 1973 . Cultura Românească S.P. Bucureşti 1937 • BOUTROUX.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS. Editura Facla. Bucureşti. GOODMAN. Introducere în sociologie. Paris . TARCOVNICU. Condiţia umană.A. Ed. J. . Bucureşti . . Chestiuni de morală şi educaţie. Viaţa românească S. G. MĂRGINEANU. Ed. 1975 NICOLAE. J. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. Universitaire de Boeck .A..1992 VICTOR. Desmet. EMILE. Les thematiques en education familiale. Iaşi • • • NORMAN. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU.

Sociopedagogie şcolară. D. EMIL. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti . Consilierea şi orientarea în şcoală. Paris.1972.P. E. Bucureşti.. Bucureşti. interesele şi pasiunile acestuia.. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. Ed. Les Interventions aupres des parents.1982 TOMŞA. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative. 1973 HEDGES.. G. Ed.. adoptaţi o atitudine pozitivă. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. Credis. Cunoaşterea copilului. Editura Privat. GIDDENS. Bucureşti. DURING.. • Discutaţi cu profesorii despre talentele.. Bucureşti. Ed. . Ed. Bucureşti. deschisă. P. Personalitate şi temperament. 1997 BOUTIN.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. C. 1994 DIMITRIU. 1999 PĂUN. Sociologie. Constelaţia familială.2001 VINCENTE. R. P. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii.D. Humanitas. Editura Bic All. C.

Fiţi dumneavoastră înşivă. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. . Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. alături de copilul dumneavoastră. membru activ în serviciul comunităţii. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. atenuarea conflictelor. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. luarea deciziilor. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. • Fiţi un model de urmat. arta discursului public etc. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare.

care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2. interesele şi pasiunile acestuia? . Discutaţi cu profesorii despre talentele.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . În comunicarea cu personalul şcolii.FAMILIE 1. stabiliţi aşteptările. Împreună cu profesorii.

Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful