CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

şcoală şi grupurile de prieteni. dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. căsătorii sau adopţie". obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. instituţii şi organizaţii sociale. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Voinea. formarea şi educarea copiilor) . 1996). Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. deprinderile igienice. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. societate. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. Din perspectiva sociologică. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană.

de securitate. lor vrem să le aducem mulţumire. care întemeiaza. prin casatorie. este alcatuit din două persoane. să vorbească. adăpost. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare.la ei găsim primele modele de viaţă. educare şi socializare . De obicei "conduce " . soţul şi soţia. îmbrăcăminte).Aşadar. Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. la rândul lor. igienă. de la ei aşteptăm preţuire. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. este grupul unit prin relaţii de rudenie. aici prevalează stilul comunicării distante. Copiii. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. bunici. de energia şi răbdarea lor. o familie. trăieşte primii ani ai vieţii. În virtutea acestor relaţii. afectivitate şi afirmare. au nevoie de dragostea părinţilor. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. de perscripţii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. • Tipuri de familie Familia tradiţională .în societatea tradiţional romanească. De la parinţi. familia este grupul fundamental în orice societate. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . căt şi de cele spirituale. atât de cele materiale (hrană. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. a trăirilor intime. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. odihnă.

anxioşi şi nervoşi. Aici predomină relaţiile de indiferenţă." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. predomină egocentrismul. de ură. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. însa "erupţiile" de supărare. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. La prima vedere. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. Conflictele au un caracter constructiv. Familia are la bază. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. Copii se dezvoltă armonios. deşi slăbesc încordarea. Deciziile se iau în dezacord. fricoşi. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. izolaţi. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. acest tip de familie pare pozitiv. Copii devin introvertiţi. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. de la cele permisive. nu-l interesează atmosfera din familie. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . lipsa de cordialitate şi ataşament. stilul distant liberal. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. deseori egoişti. Dorinţa cuplului este de a . în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. complică mult starea generală a climatului familial.

părinţii noştri. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. sa avem o familie frumoasă. a liderilor de opinie. au răspuns nevoilor noastre. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. • Funcţia educativă. Capitolul II. în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. de cele mai multe ori prin mass-media.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. . Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. a celor din mass-media. legislativă şi gradul de cultură. cu asa numita "industrie casnică" . a lipsei de discernământ a responsabililor politici. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. iar societatea. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. • Funcţia economică. De asemenea. Teoretic familia are şi o funcţie educativă.

În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. singurul în care se simte în largul său . să vorbească frumos. . Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. Mama este cea care îi creşte.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. îi educă. să meargă la şcoală. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. în acest caz . este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. la rezultate negative. din primul an şi până la însuşirea graiului. să asculte. Optica "puiului de om ". să respecte. să ştie să respecte.

În realizarea acestor sarcini. politeţea. până la acţiunile antisociale. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. ce e frumos şi ce e urât în comportament. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. De asemenea. Tot în sens moral. grija faţă de lucrurile încredinţate. Părintele este un exemplu pentru copil. sinceritatea. Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. printr-o educaţie familială deficitară. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . ce e drept şi ce e nedrept. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. cumpătarea. să fie un bun coleg şi prieten. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. modelul parental ajută cel mai mult. cinstea. faţă de părinţi şi fraţi. oridinea. familia îl îndrumă să fie sociabil. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. . poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. că însăşi comunicarea prin vorbire. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. de la invidia puternică profilată în familie. calea principală de exteriorizare a omului. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. nu mai este mult. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). în unele cazuri. decenţa în vorbire şi atitudini. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie.

mai personală. Prin religie. să nu mintă. să nu fie desfrânat. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. faţă de sine şi ceilalţi. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. frică. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. ocupaţiile oamenilor. "Dacă nu veţi crede. părintele. este unul ce merită să fie urmat. dar nu prin minciună. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. să aibă respect faţă de viaţă. inoculare. el va trece spre concluzii morale. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. devine mai ardentă. Despre plante.să nu fure. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei.Copilul are nevoie de credinţă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. obiecte casnice). să meargă la biserică. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. să creadă în Dumnezeu. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. memoria şi . copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. corect. Ca prim factor de educaţie. unde viaţa se concentrează. animale. copilul îşi însuşeşte limbajul. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). mai autentică . 1985). Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. 1963). de la care plecând. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. faţă de muncă. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski.Volumul. deziderabil.

Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. Din punct de vedere al părinţilor. să nu-l ajute prea mult pe copil. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. el va deveni mai deştept. Deci. răspunzând cât se poate de corect şi exact. susţinând "gustul de citit" al elevilor. să vorbeşti urât?”). cărţi de lectură. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Prin urmare. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. De exemplu. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. Uneori. nefiind indicat să efectueze temele copiilor. se presupune că. definire rolului şcolii este foarte diferit. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. copilul sacrificând astfel orele de somn. mai învăţat. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. Cu timpul. familia vine în sprijinul ei. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. În urma acestora. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. mai luminat. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. din exces . Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. Când sunt în şcoala primară. manuale şcolare. după câţiva ani. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani.

având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. uneori se poate ajunge la reprosuri. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. cum să păstreze legătura cu aceştia. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. considerând acest lucru fără importanţă. Cu toate astea. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. ci doar unul dintre ele.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. De aceea. in aceeasi masura. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. să colaboreze cu personalul didactic. . De asemenea. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. Prin urmare. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. el trebuie să se implice. familia şi profesorii. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. Din aceasta cauza. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii.

în mod special televiziunea. verdele câmpului). dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. principiul perceperii globale . sugerate de artiştii făuritori de frumos. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. cu viaţa socială (tradiţii. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. (Cucoş.. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. obiceiuri străvechi) Mass – media. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . C. cântecul păsărilor. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. muzică. iar în altele aceasta este exagerată. de îmbogăţire a cunoştinţelor. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului.

mass – media. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. care presupune o comunicare continuă directă. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. psihopedagogi. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. pedagogi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. familie. a comportamentelor delicvente.cercuri specializate dar şi agenţi economici. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană. organizaţii prefoseioniste. a tulburărilor emoţionale . În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare. a familiei.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. psihosociologi. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. de . • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi.

costuri financiare. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. Jigaz. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. avantaje materiale asteptate. datorită globalizării. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. coeziunea grupului. modul de rezolvare a conflictelor interne. despre limitele educaţiei familiale. scoala având ca sarcina doar instruirea. un model de imitat. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. liderul. implicit. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. o zonă a dogmatismului agresiv. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. relativizarea valorilor. tipuri de medaje utilizate. integrală şi continuă. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. p174). Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. şcoala sau familia. informatizării. Astfel. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. poziţia socială conferită de profesie. durata studiilor. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. direct. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. 2001. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. mass-media. În general. a informaţiilor punctuale despre realitate. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” .

“Întărirea libertăţilor individuale. acces egal şi sporit la educaţie. considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. administraţiei şi a promovării de valori în societate. . cu schimbările din educaţie. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. economiei. creşterea numărului familiilor monoparentale. . nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României.a. în consonanţa cu familia.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. Şcoala. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. funcţia de socializare/educativă. în principal. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. cu ansamblul proceselor din societate. creşterea fenomenului violenţei domestice. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. creşterea numărului cuplurilor consensuale.

Universitaire de Boeck . TARCOVNICU. Chestiuni de morală şi educaţie.G. EMILE. Introducere în sociologie. în Pourtois. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. 1973 . 1975 NICOLAE. Institutul de arte grafice.P. Editura Facla. Bucureşti. Bucureşti . 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU.. Editura Lidur. Bucureşti . . Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească.P. GOODMAN. Pedagogie generală. Cultura Românească S. Desmet. .A. Paris . Condiţia umană.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS.1992 VICTOR.A. Ed. G. Ed. J. J. Editura Ştiinţifică. Iaşi • • • NORMAN. Bucureşti 1937 • BOUTROUX. Viaţa românească S. MĂRGINEANU. Les thematiques en education familiale.

Sociologie. Sociopedagogie şcolară. P.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY.. 1973 HEDGES. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. interesele şi pasiunile acestuia. Bucureşti. Bucureşti. Paris. adoptaţi o atitudine pozitivă. D. . Bucureşti. Bucureşti . GIDDENS. Credis. deschisă. Editura Bic All..1972. Cunoaşterea copilului.2001 VINCENTE. • Discutaţi cu profesorii despre talentele. Ed. P. Didactică şi Pedagogică. Editura Privat. Ed.. Ed. Consilierea şi orientarea în şcoală. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. 1999 PĂUN. Personalitate şi temperament. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. Les Interventions aupres des parents. R. Humanitas. 1997 BOUTIN. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative.. Bucureşti. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii. C. Constelaţia familială. EMIL. E. G. DURING. C. Bucureşti... 1994 DIMITRIU.D.1982 TOMŞA. Ed.P.

Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. atenuarea conflictelor. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare. alături de copilul dumneavoastră. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. arta discursului public etc. membru activ în serviciul comunităţii. .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. luarea deciziilor. Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. • Fiţi un model de urmat. Fiţi dumneavoastră înşivă.

care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. În comunicarea cu personalul şcolii. stabiliţi aşteptările. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2. Împreună cu profesorii.FAMILIE 1.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . interesele şi pasiunile acestuia? . Discutaţi cu profesorii despre talentele.

Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful