CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. societate. o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. căsătorii sau adopţie". şcoală şi grupurile de prieteni. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. 1996). formarea şi educarea copiilor) . instituţii şi organizaţii sociale. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. Voinea. Din perspectiva sociologică. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. deprinderile igienice.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine.

de la ei aşteptăm preţuire. trăieşte primii ani ai vieţii. atât de cele materiale (hrană. este grupul unit prin relaţii de rudenie. au nevoie de dragostea părinţilor. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. educare şi socializare . odihnă. este alcatuit din două persoane. • Tipuri de familie Familia tradiţională . bunici. de perscripţii. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. De obicei "conduce " . afectivitate şi afirmare. îmbrăcăminte).Aşadar. la rândul lor. o familie. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. care întemeiaza. părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. a trăirilor intime. aici prevalează stilul comunicării distante. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. să vorbească. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. adăpost. De la parinţi. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. lor vrem să le aducem mulţumire.în societatea tradiţional romanească. Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . de securitate. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare.la ei găsim primele modele de viaţă. de energia şi răbdarea lor. Copiii. În virtutea acestor relaţii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. prin casatorie. familia este grupul fundamental în orice societate. soţul şi soţia. igienă. căt şi de cele spirituale.

cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. acest tip de familie pare pozitiv. deşi slăbesc încordarea. în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. Deciziile se iau în dezacord. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . izolaţi. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. fricoşi. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. deseori egoişti. de la cele permisive. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. nu-l interesează atmosfera din familie. Familia are la bază. Conflictele au un caracter constructiv. însa "erupţiile" de supărare. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. anxioşi şi nervoşi. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. Copii devin introvertiţi. stilul distant liberal. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. predomină egocentrismul. de ură. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. Copii se dezvoltă armonios. de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. La prima vedere. Dorinţa cuplului este de a . lipsa de cordialitate şi ataşament. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. complică mult starea generală a climatului familial." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. Aici predomină relaţiile de indiferenţă.

au răspuns nevoilor noastre. De asemenea. Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior. nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. • Funcţia educativă. iar societatea. Capitolul II. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. sa avem o familie frumoasă. legislativă şi gradul de cultură. cu asa numita "industrie casnică" . cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. a liderilor de opinie. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. de cele mai multe ori prin mass-media. părinţii noştri.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. • Funcţia economică. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. . a celor din mass-media.

Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. să asculte. la rezultate negative. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. să meargă la şcoală. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. să vorbească frumos. în acest caz . Un profesor trebuie să ştie să vorbească. să ştie să respecte. singurul în care se simte în largul său . Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. îi educă. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. Optica "puiului de om ". din primul an şi până la însuşirea graiului.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. Mama este cea care îi creşte. este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. . Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. să respecte. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . Un model foarte bun pentru preşcolar este mama.

Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. ce e frumos şi ce e urât în comportament. calea principală de exteriorizare a omului. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. nu mai este mult. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. cumpătarea. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. de la invidia puternică profilată în familie. oridinea. familia îl îndrumă să fie sociabil. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii. Tot în sens moral. grija faţă de lucrurile încredinţate. modelul parental ajută cel mai mult. că însăşi comunicarea prin vorbire. ce e drept şi ce e nedrept. politeţea. până la acţiunile antisociale. decenţa în vorbire şi atitudini. să fie un bun coleg şi prieten. se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. în unele cazuri.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. De asemenea. Părintele este un exemplu pentru copil. . printr-o educaţie familială deficitară. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. cinstea. sinceritatea. În realizarea acestor sarcini. faţă de părinţi şi fraţi.

inoculare. Ca prim factor de educaţie. corect.Copilul are nevoie de credinţă. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. să nu fie desfrânat. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski. Despre plante. obiecte casnice). dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. frică. ocupaţiile oamenilor. "Dacă nu veţi crede. mai autentică .să nu fure. mai personală. el va trece spre concluzii morale. părintele. să nu mintă. copilul îşi însuşeşte limbajul. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. deziderabil. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. să aibă respect faţă de viaţă. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. devine mai ardentă. dar nu prin minciună. faţă de muncă. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. memoria şi . 1963). În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important.Volumul. este unul ce merită să fie urmat. de la care plecând. animale. unde viaţa se concentrează. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. să creadă în Dumnezeu.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. să meargă la biserică. Prin religie. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. faţă de sine şi ceilalţi. 1985). Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral".

cărţi de lectură. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. se presupune că. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. definire rolului şcolii este foarte diferit. nefiind indicat să efectueze temele copiilor. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. susţinând "gustul de citit" al elevilor. mai luminat. Cu timpul. Uneori. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. Din punct de vedere al părinţilor. după câţiva ani. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. să nu-l ajute prea mult pe copil. Când sunt în şcoala primară. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. De exemplu. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). copilul sacrificând astfel orele de somn. manuale şcolare. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. În urma acestora. să vorbeşti urât?”). ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. el va deveni mai deştept. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. familia vine în sprijinul ei. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. mai învăţat.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. Deci. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. din exces . Prin urmare. răspunzând cât se poate de corect şi exact.

E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. . o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. in aceeasi masura. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. Cu toate astea. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. să colaboreze cu personalul didactic. mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. De aceea. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. considerând acest lucru fără importanţă. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. Prin urmare. cum să păstreze legătura cu aceştia. ci doar unul dintre ele. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. Din aceasta cauza. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. el trebuie să se implice. uneori se poate ajunge la reprosuri. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. De asemenea. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. familia şi profesorii. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice.

unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ. obiceiuri străvechi) Mass – media. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. sugerate de artiştii făuritori de frumos. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic . 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. principiul perceperii globale . muzică. o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice.. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. verdele câmpului). iar în altele aceasta este exagerată. cu viaţa socială (tradiţii. C. (Cucoş. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. cântecul păsărilor. teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. de îmbogăţire a cunoştinţelor. în mod special televiziunea.

Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. mass – media. de . fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. care presupune o comunicare continuă directă. mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. a comportamentelor delicvente.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. psihopedagogi. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană.cercuri specializate dar şi agenţi economici. pedagogi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. a familiei. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi. organizaţii prefoseioniste. a tulburărilor emoţionale . aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. psihosociologi. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. familie.

scoala având ca sarcina doar instruirea. mass-media. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. costuri financiare. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. informatizării. coeziunea grupului. Jigaz. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. p174). potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. tipuri de medaje utilizate. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. integrală şi continuă. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. direct. implicit. despre limitele educaţiei familiale. a informaţiilor punctuale despre realitate. liderul. o zonă a dogmatismului agresiv. datorită globalizării. poziţia socială conferită de profesie. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. În general. 2001. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. durata studiilor. modul de rezolvare a conflictelor interne. relativizarea valorilor. avantaje materiale asteptate. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. un model de imitat.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. Astfel. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. şcoala sau familia. educaţia fiind atribuită în principal şcolii.

considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. administraţiei şi a promovării de valori în societate. cu ansamblul proceselor din societate. creşterea fenomenului violenţei domestice. cu schimbările din educaţie. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. funcţia de socializare/educativă. economiei. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. Şcoala. în principal. acces egal şi sporit la educaţie. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. creşterea numărului familiilor monoparentale. “Întărirea libertăţilor individuale. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu.a. . nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. în consonanţa cu familia. . creşterea numărului cuplurilor consensuale. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României.

P. Bucureşti 1937 • BOUTROUX. Bucureşti .ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS.1992 VICTOR. Bucureşti . în Pourtois. Editura Ştiinţifică. Pedagogie generală. Iaşi • • • NORMAN. . Ed. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog. TARCOVNICU. GOODMAN.A. MĂRGINEANU. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU. Les thematiques en education familiale. Institutul de arte grafice. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Introducere în sociologie. . Editura Lidur. 1973 .G. Editura Facla. Condiţia umană. Viaţa românească S. J. Ed. 1975 NICOLAE. G. Cultura Românească S. EMILE. J.. Bucureşti. Paris .A. Desmet. Universitaire de Boeck .P. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA. Chestiuni de morală şi educaţie.

P. Les Interventions aupres des parents. . Paris.. P. Sociopedagogie şcolară. interesele şi pasiunile acestuia. Consilierea şi orientarea în şcoală. Bucureşti. DURING. • Discutaţi cu profesorii despre talentele. Ed. Ed. Bucureşti. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative. Ed.. C..ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. Bucureşti . Bucureşti. adoptaţi o atitudine pozitivă. Bucureşti. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii. Personalitate şi temperament.1972. Cunoaşterea copilului. C. 1994 DIMITRIU. D. P. Credis.2001 VINCENTE. Editura Bic All. Sociologie.1982 TOMŞA. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. Editura Privat.. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii.D. Constelaţia familială. Ed. Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. E. EMIL. R. 1999 PĂUN. G.. deschisă. GIDDENS. Humanitas. 1973 HEDGES. 1997 BOUTIN. care privesc viitorul copilului dumneavoastră.

alături de copilul dumneavoastră. . • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. • Fiţi un model de urmat. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. Fiţi dumneavoastră înşivă. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. arta discursului public etc.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. atenuarea conflictelor. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. membru activ în serviciul comunităţii. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare. luarea deciziilor. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare.

stabiliţi aşteptările. Discutaţi cu profesorii despre talentele. găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3. Împreună cu profesorii.FAMILIE 1. interesele şi pasiunile acestuia? . În comunicarea cu personalul şcolii.

Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful