CUPRINS

ARGUMENT CAPITOLUL I. FAMILIA – ASPECTE TEORETICE
• • • CE ESTE FAMILIA? TIPURI DE FAMILIE FUNCŢIILE FAMILIEI

CAPITOLUL II. ASPECTE PRIVIND FUNCŢIA EDUCAŢIONALĂ A FAMILIEI
• • • • • • MODELE OFERITE DE FAMILIE FAMILIA ŞI FORMAREA MORALĂ A COPILULUI EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN FAMILIE ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA FAMILIA ŞI DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A COPILULUI ROLUL FAMILIEI ÎN CULTIVAREA
GUSTULUI ESTETIC MORALĂ A COPILULUI

ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A COPILULUI ÎN FAMILIE

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Argument
“Cred că e mai bine să apreciem copiii prin respect si indulgenţă decât prin frică“. (Terentiu ) Cu cât se complică viaţa socială, şi provocările lumii moderne formulează întrebări şi cer răspunsuri la care nu ne-am fi gândit acum douăzeci de ani. Astfel, devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educaţional în favoarea şi pentru asigurarea viitorului lumii, pentru creşterea adecvată a copiilor. După cum îi vom creşte şi îi vom învăţa să se adapteze schimbărilor permanente din lumea noastră de azi şi cea de mâine, aşa vom asigura şi contunuitatea culturii şi civilizaţiei umane . Copilul îşi trăieşte primele experienţe de viaţă în familie. În mediul social restrâns, alături de părinţi, fraţi şi rudele sale, copilul îşi apropie primele experienţe sociale. Căminul în care creşte, căldura sau indiferenţa acestuia, îi vor modela puternic modul de viaţă, personalitatea şi integrarea sa socială. Mulţi părinţi afirmă: "Ştiu ce am de facut ca să-mi cresc bine copii şi nu am nevoie de sprijin." Părinţii din ziua de azi cred că pot fi parteneri egali în stabilirea şi aplicarea regulilor faţă de copii lor, dar părinţii anilor 50 - 60 aveau o viziune diferită. De obicei mamele casnice stabileau regulile, iar taţii, care lucrau, le aplicau. Ei nu se implicau în creşterea copiilor. Părinţii aveau conflicte mai puţine cu copiii lor. Dar copii de multe ori sunt influenţaţi de lucrurile la care tu, ca părinte, nici nu te gândeşti. De aceea, mulţi părinţi, luaţi prin surprindere de situaţiile de criză prin care trec copiii lor, recurg la metode violente, ceea ce va afecta cu siguranţă personalitatea viitorului adult. Unui copil trebuie să îi explicăm, trebuie să fie corectaţi când este cazul pentru a-şi însuşi comportamente acceptate. Copii trebuie ocrotiţi şi spijiniţi să se dezvolte. Ei au dreptul de a creşte şi de a se dezvolta. Ei au dreptul la o familie care să-i ocrotească şi au dreptul la o educaţie cât mai bună. Cu toate acestea, adeseori, în familie se petrec drame care influenţează viaţa şi soarta unor copii. Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.

ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Capitolul I 1. căsătorii sau adopţie". Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. formarea şi educarea copiilor) . societate. dar influenţele educative exercitate de acestea nu au impactul puternic asupra dezvoltării ca cele care provin din familie. O mare parte dintre cunoştinţele despre natură. Familia – aspecte generale • Ce este familia? Familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului. Din perspectiva sociologică. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme de comunitate umană. şcoală şi grupurile de prieteni. familia a devenit tot mai mult responsabilă faţă de următoarele aspecte care privesc creşterea şi educaţia copiilor: • Menţinerea continuităţii biologice a individului şi societăţii (prin procreerea. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine. obişnuinţele de comportament elevul le datorează educaţiei primite în familie. deprinderile igienice. Voinea. instituţii şi organizaţii sociale. De educaţia omului se ocupă şi alte persoane. 1996). o instituţie stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat. familia este instituţia fundamentală în toate societăţile.

părinţii se îngrijesc de nevoile copiilor. prin casatorie. În virtutea acestor relaţii. asigurând sentimentul siguranţei şi menţinerii personalităţii • Integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare. de energia şi răbdarea lor. se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. odihnă. lor vrem să le aducem mulţumire. de securitate. îmbrăcăminte). trăieşte primii ani ai vieţii. Părinţii sunt cei de la care copii învaţă să folosească lucrurile din jur. au nevoie de dragostea părinţilor.Aşadar. fraţi sau de la alte persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente . igienă. bunici. să se cunoască şi să se respecte pe ei înşişi. a trăirilor intime. la rândul lor. De obicei "conduce " . atât de cele materiale (hrană. • Tipuri de familie Familia tradiţională .la ei găsim primele modele de viaţă. De la parinţi. Copiii. aici prevalează stilul comunicării distante. să vorbească. căt şi de cele spirituale. de perscripţii. Familia de tip despotic – în cadrul ei stabilitatea relaţiilor se menţine prin exteriorizarea emoţiilor negative. este alcatuit din două persoane. care întemeiaza. o familie. este grupul unit prin relaţii de rudenie. soţul şi soţia.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Menţinerea continuităţii culturale prin transmiterea moştenirii culturale în procesul socializării • Satisfacerea nevoilor emoţionale. Ea reprezintă un prim instrument de reglare a interacţiunilor dintre copil şi mediul social. adăpost. afectivitate şi afirmare. educare şi socializare . de la ei aşteptăm preţuire.în societatea tradiţional romanească. Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. familia este grupul fundamental în orice societate. Trăsătura esenţială a fiecărei familii trebuie să fie dragostea reciprocă între membrii ei. Famlia oferă mediul în care copilul se naşte.

nu-l interesează atmosfera din familie. comportamentul este bazat pe reprezentări sociocentrice. Ambii soţi denotă un comportament egocentric faţă de cei din afara familiei lor. de ură. Familia liberală – se întălneşte extrem de rar. Fiecare membru al familiei îşi are viaţa sa. Conflictele au un caracter constructiv." Familia bastion – la baza acestei familii stau reprezentările negative despre agresivitate şi intenţiile periculoase ale tuturor (sau ale majorităţii) oamenilor dinafara ei. dimpotrivă este preindulgent sau tutelează excesiv copiii. acest tip de familie pare pozitiv. Copii devin introvertiţi. Copii se dezvoltă armonios. predominând spontaneitatea şi afectivitatea. Familia vulcan – relaţiile în acest tip de familie sunt foarte instabile. fricoşi. complică mult starea generală a climatului familial. La prima vedere. Dorinţa cuplului este de a . în primul rând atracţia biologică dintre bărbat şi femeie determinată de diferenţierea sexuală. deseori egoişti. izolaţi. Se întâlnesc familii de acest tip în care un părinte e foarte autoritar iar altu. lipsa de cordialitate şi ataşament. de la cele permisive. stil romantic centrat pe activitatea comună a membrilor familiei. Aici emoţiile negative se revarsă asupra persoanelor din exterior. cerând de la toţi ceilalţi supunere indiscutabilă. deşi slăbesc încordarea. Deciziile se iau în dezacord. stilul distant liberal. • Funcţiile familiei • Funcţia de perpetuare a speciei. actionând foarte unit şi coordonat "împotriva" mediului social exterior . de tutelare de alintare la cele cu un înalt grad de exigenţă. predomină egocentrismul. indiferenţi faţă de ceilalţi membri ai familiei Familia romantică – este tipul de familie în care membrii ei păstreză relaţiile de dragoste şi ataşament tandru până la adânci bătrâneţi. însa "erupţiile" de supărare. Copii suportă mari încărcături emoţionale devin vulnerabili.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI tatăl. Se caracterizează prin relaţii de colaborare şi tutelare îmbinate armonios. " În relaţii apar conflicte de disperare care trec în plan interior latent şi care pot fi urmate de reacţii frustrante sau de izolare din partea adolescenţilor. Aici predomină relaţiile de indiferenţă. anxioşi şi nervoşi. Familia are la bază.

a celor din mass-media. Aspecte privind funcţia educaţională a familiei • Modele oferite de familie Căsătoria. de felu in care ne-au îngrijit şi ne-au purtat de grijă. părinţii noştri.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI avea urmaşi dar această dorinţă este puternic influenţată de conjunctura economică. de cele mai multe ori prin mass-media. a lipsei de discernământ a responsabililor politici. De asemenea. cu toţii ne dorim să fim fericiţi şi împliniţi. . nu pentru ca ar trebui să ţinem cont de părerea lor ci pentru că alegerea noastră va fi dependentă de modul în care ei. • Funcţia educativă. cu asa numita "industrie casnică" . Într-un secol în care rata divorţurilor a crescut covărşitor te întrebi căt de valoros mai este acest legamânt. Teoretic familia are şi o funcţie educativă. au răspuns nevoilor noastre. Capitolul II. sa avem o familie frumoasă. Întoarcerea la normalitate va avea loc atunci când familia îşi va recăpăta funcţia educativă. ne prezintă modele pe care unii dintre noi ajung să le doreasca şi să facă „alegerea” în funcţie de aceste modele. legislativă şi gradul de cultură. a liderilor de opinie. • Funcţia economică. Astfel vom alege pe cineva care să le semene. Familia tradiţională – pe care o putem fixa în timp între perioada matriarhatului şi sfârşitul primului război mondial – avea ca principală caracteristică faptul că bărbatul era cel care contribuia în cea mai mare măsură la întreţinerea familiei – femeia ocupânduse cu creşterea copiilor şi foarte important din punct de vedere economic. Părinţii au o influenţă foarte mare asupra alegerii noastre. iar societatea. în ultimul timp familia trebuie să lupte împotriva influenţelor negative venite din mediul exterior.

Un model foarte bun pentru preşcolar este mama. se cantonează la cunoaşterea "celuilalt" numai ca persoană din propria familie. Un profesor trebuie să ştie să vorbească. "Sfera morală " a relaţiilor dintre membrii familiei devine o limită. îi educă. Profesorul poate fi un alt model pentru elevul preşcolar. să înţeleagă şi pe lângă faptul că îi este mama îi este şi o foarte bună prietenă. în acest caz . la rezultate negative. Se poate naşte condiţia în care "gradul de percepere al celuilalt " să rămână limitat la relaţiile din sânul familiei. El este cel care îşi îndeamnă elevi spre o profesie să urmeze o facultate pe lângă părinţi care şi ei fac acelaşi lucru. Optica "puiului de om ". să respecte. să vorbească frumos. Mama este cea care îi creşte. este înţelegătoare şi face sacrificii pentru a-l creşte. un cerc închis şi o problemă de rezolvat. Copilul se dezvoltă în limita " parametrilor familiale " asemeni unei flori de seră sau a unui animal neîmblânzit. . să ştie să respecte. Acesta în mama sa vede un model bun de urmat . Ei trebuie să fie un exemplu pentru cei mai mici. acest proces de iniţiere are limite şi poate duce în anumite situaţii. să înţeleagă şi să ştie să-şi atraga de partea lui elevi. incapabil de a ieşi din cercul ecolgic restrâns. Fraţii mai mari pot fi un bun exemplu sau un model de urmat pentru fraţii mai mici. din primul an şi până la însuşirea graiului. • Familia şi formarea morală a copilului Familia constituie un factor esenţial în procesul formării conştiinţei morale a omului şi a conduitei sale. Aceştia de obicei vor să-şi urmeze fraţii mai mari. Aceştia au fost educaţi sa le dea un exemplu bun celor mici pentru că părinţii spun de fiecare dată:”Trebuie să fii un exemplu pentru fraţii tăi mai mici”. să meargă la şcoală.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Familia este grupul social în care ne naştem şi pe care nu avem posibilitatea de a o alege. În dezvoltarea moral – intelectuală a fiinţei umane. Acesta întâlneşte diferite cadre didactice la şcoală pe care cred că pot fi un model bun de urmat în viaţă. Ea îl învaţă de mic cum să se comporte. să asculte. destul de dificilă în procesele educative de integrare a copilului în viaţa şcolară. singurul în care se simte în largul său .

familia îl îndrumă să fie sociabil. politeţea. de la revolta şi sentimentul de victimă în familie. Aceste noţiuni îl ajută pe copil să se orienteze în evaluarea comportamentului său şi a celor din jur. ea duce la negarea propriei substanţe pozitive şi se transformă în contrariul ei şi anume în spirit de castă familială prin izolarea faţă de tot ce nu aparţine familiei. În realizarea acestor sarcini. de la invidia puternică profilată în familie. în unele cazuri. De asemenea. nu mai este mult. poate şi trebuie să însemne o depăşire a egocentrismului familial. până la acţiunile antisociale. că însăşi comunicarea prin vorbire. Dar dacă viaţa de familie este cultivată ca un bun în sine. Nucleul moral familial are valenţe formative nepreţuite. Excesul iubirii părinteşti se exprimă sub aspect educaţional printr-un minus . calea principală de exteriorizare a omului. Tot în sens moral. sinceritatea. cumpătarea. ce e drept şi ce e nedrept. • Educaţia religioasă în familie şi importanţa ei în formarea morală a copilului Percepţia religioasă a lumii poziţionează prin ea însăşi omul şi umanitatea pe traiectul reactitudinii morale. Sarcina cadrelor didactice este de a discuta cu părinţii problemele familiei ca punct de plecare în ucenicia morală a tineretului unei ţări. oridinea. cinstea. decenţa în vorbire şi atitudini. . printr-o educaţie familială deficitară. modelul parental ajută cel mai mult. să fie un bun coleg şi prieten.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul. faţă de părinţi şi fraţi. Părintele este un exemplu pentru copil. grija faţă de lucrurile încredinţate. Copilul învaţă respectarea regulilor de joc. de a pune în lumină faprul că în familie se formează nucleul cultural al "personalităţii de bază" ( Ralph Linton). se deprinde să fie echitabil şi să-şi asume o răspundere în situaţia de partener egal. Părinţii le spun copiilor ce e bine şi ce e rău. în atitudine de neîncredere şi suspiciunile faţă de "ceilalţi" din afara familiei . Primul obiectiv de conţinut al acţiunii cu părinţii este cel al cunoaşterii sferei morale familiale. ce e frumos şi ce e urât în comportament. o deschidere spre viaţa socială mai larga a primelor întâlniri cu alţi copii.

dar nu tot ce credem trebuie să şi înţelegem. Conţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege căci acest act se combină cu un angajament moral". dar nu prin minciună. el va trece spre concluzii morale. de la care plecând. animale. să aibă respect faţă de viaţă.să nu fure. inoculare. copilul îşi însuşeşte limbajul. să nu mintă. frică. faţă de sine şi ceilalţi. copilul nu numai că este pus în relaţie cu zonele perfecţiunii transcendente. precizia vocabularului şi corectitudinea exprimării copilului depind de munca depusă de părinţi în această direcţie. Alături de valenţele morale ale religiei şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra existenţei "o atitudine religioasă cu privire la existenţă nu este nimic altceva decât un ansamblu de judecăţi sistematice asupra semnificaţiei acestuia" (Kolokowski.copilul trebuie învăţat de mic să se roage. corect. să fie mai bun cu ceilalţi din jur. "Nu există copil care va crede în ceva mai înainte de a se încrede în cineva” (Robinson. dar totodată la nivelul persoanei se creează o predispoziţie de inserţie a eului într-o regiune de valori profunde. părintele. nu veţi înţelege " credem ceea ce înţelegem. 1963). devine mai ardentă.Copilul are nevoie de credinţă. ocupaţiile oamenilor. este unul ce merită să fie urmat. În familie educaţia religioasă are şi ea un rol foarte important. Credinţa este o treaptă necesară pe drumul cunoaşterii şi autocunoaşterii. familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele uzuale (ex. Ca prim factor de educaţie. ci prin încrederea că ceea ce face este bun. "Dacă nu veţi crede. Despre plante. mai autentică . Prin religie. • Familia şi dezvoltarea intelectuală a copilului În cadrul familiei. memoria şi . deziderabil. Ea le dezvoltă spiritul de observaţii. mai personală. Familia se preocupă şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. să creadă în Dumnezeu. Trebuie să consimtă că modelul ce-l are în faţă. să nu fie desfrânat. obiecte casnice).ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI "Credinciosul – consideră Laszek Kolokowski – nu primeşte învăţătura religioasă sub forma de povestiri mitice sau enunţuri teoretice. chiar dacă noi credem ceea ce înţelegem ( Augustin ). să meargă la biserică.Volumul. unde viaţa se concentrează. faţă de muncă. Trebuie să se încreadă în omul de lângă el. 1985).

Uneori. dar nici să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia. mai învăţat. odată introdus este supus unor operaţuni ştiinţifice. manuale şcolare. atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc. după câţiva ani. O alta categorie de parinti se implica deosebit de mult în activitatea scolara. fără să se implice în mod deosebit în activităţile care se desfăşoară în ea (“De aia te trimit eu la şcoală: să înveţi!”). el va deveni mai deştept. În urma acestora. definire rolului şcolii este foarte diferit. Copilul obţine rezultatele la şcoală în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Cel mai important este stimularea curiozităţii copilului de a citi prin cumpărarea unor cărţi care să pună bazele unei mici biblioteci. mai luminat. răspunzând cât se poate de corect şi exact. Când sunt în şcoala primară. părinţii de acest tip manifestă încredere deplină în instituţia de învăţământ. De exemplu. Dorinţa de lectură poate deveni excesivă. iar părinţii îi ajută să-şi însuşească un număr mare de cunoştinţe.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI gândirea. astfel datoria părinţilor este de a îndruma copilul să citească ceea ce corespunde vârstei sale. Părinţii încearcă să explice copiilor sensul unor fenomene şi obiecte pentru a le putea înţelege. încurajând astfel curiozitatea lor epistemică. familia vine în sprijinul ei. Copii pun cele mai multe întrebări în jurul vârstei de 3-6 ani. susţinând "gustul de citit" al elevilor. copilul sacrificând astfel orele de somn. Ei sunt în stare sa faca aproape orice. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare părinte a avut o experienţă personală (plăcută sau neplăcută) în postura de elev. Deci. un computer şi nu în ultimul rând linişte pentru a se putea concentra. Din punct de vedere al părinţilor. ajutorul trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin. În preadolescenţă este posibilă o deviere de la subiectele strict legate de şcoală sau indicate vârstei fragede. se presupune că. Părinţii trebuie să-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite şcolare. cărţi de lectură. să vorbeşti urât?”). Prin urmare. să nu-l ajute prea mult pe copil. unii părinţi vad şcoala ca un laborator in care copilul. Ei consideră că doar şcolii îi revine în exclusivitate rolul de a educa şi instrui copilul (“Aşa te învaţă la şcoala. din exces . încât copilul lor sa primeasca cea mai buna educatie. cât şi nişte condiţii bune de muncă: un birou. părinţii se vor limita la controlarea temelor de casă şi a carnetului de note. Părinţii trebuie să-şi ajute copii la învăţătură. Cu timpul. uneori exagerând fara sa îsi dea seama. nefiind indicat să efectueze temele copiilor.

mediul de acasa în care copilul tău îşi desfăşoară activitatea şi de asemenea. majoritatea părinţilor nu reuşesc să creeze o bună comunicare între părinte – profesor este esenţială pentru buna dezvoltare a elevilor. dar pentru ca educaţia copilului să se ridice la nivelul aşteptat. Progresul este mai rapid în momentul în care părinţii şi profesorii colaboreaza în favoarea copiilor. Un rol elementar in dezvoltarea şi educatia copiilor il au. considerând acest lucru fără importanţă. să-l întrebi ce aşteptari are de la tine şi de la copilul tau. mai ales când performantele elevilor sunt mai scazute decât s-ar fi asteptat parintii. aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficienta. familia şi profesorii. şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii. de aceea profesorul nu ştie ce atitudine să aibă faţă de aceştia. De aceea. chiar daca „şcoala vietii" are un rol însemnat în viata fiecarei persoane. cum să păstreze legătura cu aceştia. o educatie dobândita în mediul scolar a reprezentat întotdeauna o baza foarte buna peste care s-a cladit experienta de viata. In momentul întalnirii cu profesorul trebuie să-i subliniezi aşteptările tale referitoare la ceea ce-ţi doreşti să înveţe copilul tau. sa le spuna cum sa realizeze activitatile etc. Ea urmăreşte atingerea unor obiective. la fel cum există şi părinţi care în momentul în care află că trebuie să meargă la o întrunire şcolară preferă să absenteze. pentru ca metodele şi obiectivele propuse să fie convergente. Cu toate astea. Şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învaţare.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI de zel. Din aceasta cauza. E bine că părintele să aibă încredere în şcoală. şcoala nu este singurul „laborator" în care copilul învaţa. Există profesori care nu ştiu cum să comunice cu parinţii. Prin urmare. să colaboreze cu personalul didactic. in aceeasi masura. Pentru a te apropia de profesorul sau dirigintele copilului tău trebuie să-l suni şi să încerci să planifici cu el o zi în care vă puteţi întâlni. ajung chiar sa le impuna cadrelor didactice sa foloseasca metode pe care ei le considera eficiente. Atitudinile parintilor fata de scoala sunt doar câteva din multe altele care apar în viata de zi cu zi. cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiintifice. el trebuie să se implice. De asemenea. In acest caz cel mai potrivit este să-l laşi profesorul să-ţi cunoască situaţia familiară. De cele mai multe ori părinţii şi profesorii provin din medii de viaţă diferite. ci doar unul dintre ele. . mai specializat şi mai competent în domeniul educaţiei decât altele. uneori se poate ajunge la reprosuri. având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse.

în mod special televiziunea. pe de o parte există numeroase emisiuni culturale. Dacă copilul nu are aptitudini şi nici plăcere pntru diferite arte (balet. În unele familii preocuparea pentru cultura estetică a copilului lipseşte cu desăvârşire. C. • • principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic .. cu viaţa socială (tradiţii. principiul perceperii globale . sugerate de artiştii făuritori de frumos. principiul receptării creatoare a valorilor estetice. unitar a conţinutului şi a formei obiectului estetic. o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte. Părinţii sunt cei care realizează contactul copilului cu frumuseţile naturii (culorile şi mirosul florilor. Principiile educaţiei estetice sunt : • • • principiul educaţiei estetice pe baza valoriloe autentice. cântecul păsărilor. dar pe de altă parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaţia inocentă a copiilor într-un sens negativ.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • Rolul familiei în cultivarea gustului estetic Educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice. Sentimentele artistice au darul de a uni oamenii pe fondul unor valori înalte. 1998) Familia contribuie şi la educaţia estetică a copilului. obiceiuri străvechi) Mass – media. muzică. de îmbogăţire a cunoştinţelor. Orientarea şcolară şi profesională a copilului în familie . teatru) părinţii trebuie să respecte alegerea copilului. Părinţii trebuie să controleze atât timpul pe care copilul îl petrece în faţa televizorului cât şi emisiunile pe care le urmăreşte. Nu se poate vorbi despre o influenţă strict pozitivă sau strict negativă. verdele câmpului). stimulează şi întemeiază prin excelenţă comportamentul autentic uman . iar în altele aceasta este exagerată. exercită o influenţă puternică asupra educaţiei estetice. (Cucoş.

familie. care presupune o comunicare continuă directă. aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului. Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu multiple funcţii. organizaţii prefoseioniste. de . mass – media. În ceea ce priveşte procesul de orientare a carierei. Practica modernă a consilierii şi orientării nu poate lăsa în afară acţiunilor sale şi implicarea părinţilor. Familia joacă un rol esenţial alături de şcoală în dezvoltarea şi menţinerea stării de bine. psihopedagogi. pedagogi. În majoritatea situaţiilor famlia reprezintă reperul major în conturarea opţiunii pentru o anumită carieră a copiilor. Părinţii sunt pentru copii sursa primară şi cea mai puternică de învăţare. a familiei. fiind vorba despre asistenşă psihopedagogică calificată acordată elevilor prin centrele judeţene şi cabinetele interşcolare. se au în vedere anumite categorii de competenţe pe care şcoala trebuie să le dezvolte la un nivel performant şi care sunt cerute de piaţa muncii. psihosociologi. a comportamentelor delicvente. Se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se pot desfăşura în şcoală : • un prim nivel este cel al sfatului / sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor prin însăşi exercitarea profesiei didactice. să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine. • cel de-al treilea nivel de consiliere din şcoală este cel desfăşurat de specialişti : psihologi. a tulburărilor emoţionale . mai ales în condiţiile în care se înregistrează o creştere alarmantă a numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare.cercuri specializate dar şi agenţi economici. • un al doilea nivel îl constituie consilierea şcolară pe care o poate acorda orice cadru didactic care s-a format suplimentar pentru studii apofundate sau cursuri de formare continuă şi practica pentru asemenea activităţi.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Eficienţa activităţii de consiliere şi orientare şcolară şi profesională depinde de existenţa unei strânse interacţiuni şi permanente colaborări între şcoală. pentru diminuarea şi prevenirea tulburărilor de adaptare este vital în societatea contemporană.

avantaje materiale asteptate. 2001. mass-media. despre necesitatea întoarcerii prioritatilor educatiei la familie. relativizarea valorilor. modul de rezolvare a conflictelor interne. scoala având ca sarcina doar instruirea. un rol deosebit de important revine consilierii familiei. Tendinţe contradictorii se manifestă şi în spaţiul educaţiei. poziţia socială conferită de profesie. au produs efecte care deseori conduc spre interogaţia: “educaţia încotro?” . coeziunea grupului. Concluzii Educaţia familială reprezintă o modalitate esenţială de realizare a educaţiei informale şi manifestă principalele caracteristici ale acesteia: se realizează în mod nesistematic. datorită globalizării. viteza schimbărilor în toate planurile vieţii şi reformarea educaţiei pentru a fi adecvată acestora. impregnează personalitatea cu specificul sau prin influenţarea implicită. Copilul îşi schiţează în familie jaloanele importante ale personalităţii sale şi se poate defini pe sine prin valorile promovate de aceasta. despre limitele educaţiei familiale. pe de alta parte sunt tendinţe de difuziune a acesteia în comunitate. şcoala sau familia. Infuzia în conţinuturile educaţiei a virtualului. reflectate şi în cercetarea acesteia şi mai ales în promovarea unor politici educaţionale. o zonă a dogmatismului agresiv. educaţia fiind atribuită în principal şcolii. direct. Astfel. Totodată se discută despre de-şcolarizarea educaţiei. implicit. prin experienţe de viaţă trăite în mod concret. potenţiale riscuri în exerciterea profesiei. În general. se manifestă difuz în conduita indivizilor şi a grupurilor. liderul. costuri financiare. integrală şi continuă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI sprijin afectiv şi securitate. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltării personalităţii. p174). informatizării. un refugiu permisiv sau un câmp de confruntări. Jigaz. În abordarile contemporane ale fenomenului educaţiei se discută despre eroziunea funcţtiilor familiei şi mai ales a funcţiei de socializare şi. criteriile pe care părinţii le au în vedere în acţiunea de alegere a carierii copiilor se referă la: siguranţă şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă. a inflexibilităţii şi autoritarismului (M. a informaţiilor punctuale despre realitate. Sunt pe de-o parte tendinţe de concentrare a educaţiei într-un singur focar. Aceasta debutează de regulă cu evidenţierea şi înţelegerea relaţiilor interpersonale dintre membri: poziţia în grup. tipuri de medaje utilizate. durata studiilor. un model de imitat.

considerarea investiţiei în capitalul uman ca investiţia cea mai profitabilă pe termen lung. cu consecinţe benefice pentru ansamblul societăţii. poate să realizeze propria ei contribuţie coerentă la educarea tinerei generaţii. cunoaşterea tendinţelor educaţiei în ansamblu şi realizarea unei reforme autentice în acest domeniu. nu se pot realiza fără abordarea educaţiei familiale pentru a răspunde acestor noi provocări şi fără corelarea schimbărilor care se produc în interiorul acesteia şi a efectelor pe care le provoacă. transformarea educaţiei în resursa de baza a modernizarii României. Reforma educaţiei presupune nu numai reforma învatamântului.a. funcţia de socializare/educativă.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI În acelaşi timp. creşterea numărului de familii dezavantajate socio-economic. reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale. Tinând seama de aceste realităţi de ordin social. . creşterea numărului familiilor monoparentale. calitatea ridicată a educaţtiei şi pregatirea societăţii bazate pe cunoaştere. Priorităţilor politice actuale vizează în mare parte obiective care privesc implicit educaţia în familie şi şcoală: abordarea educaţtiei ca forţă principală a schimbării tehnologiei. creşterea fenomenului violenţei domestice. administraţiei şi a promovării de valori în societate. Şcoala. . familia din România ca instituţie socială se află în faţă unor provocări de ordin socio-economic care au condus la apariţia unor fenomene sociale cu impact direct asupra educaţiei copilului în familie: rata crescută a divorţturilor. economiei. creşterea numărului de părinţi care pleacă în străinătate pentru a munci etc. în principal. acces egal şi sporit la educaţie. cu ansamblul proceselor din societate. îmbunătăţirea standardului de viaţă s. în consonanţa cu familia. sporirea siguranţei cetăţeanului şi a familiei” nu pot să devină o realitate dacă familia nu-şi realizează funcţiile. “Întărirea libertăţilor individuale. cu schimbările din educaţie. creşterea numărului cuplurilor consensuale.

Viaţa românească S. Iaşi • • • NORMAN. Universitaire de Boeck . J.1992 VICTOR.A. Introducere în sociologie. 1973 . TARCOVNICU. Desmet. GOODMAN. în Pourtois. Editura Lidur. Chestiuni de morală şi educaţie. Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească. Condiţia umană.A. Cultura Românească S.P. Toate drepturile rezervate • ANTONESCU. Ed.. Editura Facla. 1996 • LARISA CUZNEŢOV – psiholog.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI Bibliografie • POURTOIS. J. Institutul de arte grafice.G. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. . . Pedagogie generală. Bucureşti . Paris . Bucureşti 1937 • BOUTROUX. EMILE. G. Les thematiques en education familiale. MĂRGINEANU.P. 1975 NICOLAE. Bucureşti . Ed. Centrul Educaţional PRO DIDACTICA.

. Anexe Căi eficiente de implicare a părinţilor în educaţia copilului • Oferiţi feedback pozitiv şi manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii • În comunicarea cu personalul şcolii. deschisă.2001 VINCENTE.. G.. EMIL. Humanitas.P. P.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • • • • • • ANTHONY. P. D. DURING. GIDDENS. 1997 BOUTIN. Personalitate şi temperament. Credis. Ed. Ed.. Bucureşti. 1999 PĂUN.D. Ed.1972. Bucureşti . Didactică şi Pedagogică. • Discutaţi cu profesorii despre talentele. C. interesele şi pasiunile acestuia. Editura Bic All. • • Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora Împreună cu profesorii. fiţi dispus să acceptaţi noul şi schimbarea. Constelaţia familială. Bucureşti. Cunoaşterea copilului.. Paris. Ed. Bucureşti. 1994 DIMITRIU. . R. Bucureşti. adoptaţi o atitudine pozitivă. 1973 HEDGES. Sociopedagogie şcolară.. E. C. Bucureşti. Les Interventions aupres des parents. Consilierea şi orientarea în şcoală. care privesc viitorul copilului dumneavoastră. stabiliţi aşteptările şi formulaţi obiective educative.1982 TOMŞA. Editura Privat. Sociologie.

Exprimaţi-vă la timp preocupările şi adresaţi întrebări într-un mod cinstit şi deschis. Colaboraţi cu personalul şcolii pentru a îmbunătăţi comunicarea părinţi – profesori şi atmosfera şcolară • • Acordaţi încurajare şi apreciere pentru eforul şi munca depuse la şcoală. Fiţi dumneavoastră înşivă. • Fiţi un model de urmat. membru activ în serviciul comunităţii. . • • Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme. Colaboraţi interactiv cu copilul în vederea realizării temelor şi proiectelor. luarea deciziilor. • Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI • • Frecventaţi în mod regulat întâlnirile cu părinţii. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri care pot constitui oportunităţi plăcute de învăţare acasă. atenuarea conflictelor. Frecventaţi seminarii pe teme cum ar fi: rezolvarea problemelor. • • • • Străduiţi-vă să înţelegeţi şi să aplicaţi şi acasă regulile şi aşteptările şcolare. arta discursului public etc. Asiguraţi copilului un mediu de studiu adecvat. alături de copilul dumneavoastră.

găsiţi sprijin şi înţelegere? DA NU 2.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI ANEXA 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI SCOP: CUNOAŞTEREA CALITĂŢII RELAŢIEI ŞCOALĂ . Discutaţi cu profesorii despre talentele. care privesc viitorul copilului dumneavoastră? DA NU 3.FAMILIE 1. Împreună cu profesorii. stabiliţi aşteptările. În comunicarea cu personalul şcolii. interesele şi pasiunile acestuia? .

Încurajaţi şi facilitaţi participarea copilului dumneavoastră la prestarea de servicii comunitare? DA NU 6. Cereţi profesorului sau învăţătorului să vă recomande activităţi şi jocuri pentru acasă? DA NU 9. Luaţi în considerare şi punctele de vedere ale altora? DA NU 8. Manifestaţi apreciere pentru activitatea profesorilor şi a echipei de conducere a şcolii? DA NU . Copilul dumneavoastră are un mediu de studiu adecvat? DA NU 7.ROLUL FAMILIEI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI DA NU 4. Discutaţi zilnic cu copilul dumneavoastră despre activitatea de la şcoală şi despre teme? DA NU 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful